Universitatea Spiru Haret

Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic

PEDAGOGIE II
Teoria si metodologia instruirii
Teoria si metodologia evaluarii

EVALUAREA CONTINUA / FORMATIVA

Prof. Conf. Univ. dr.

Nadia Florea

Elev: Georgeta Popescu

Argument

Mi-am propus aceasta tema intrucat consider ca procesul de evaluare intra in

atributiile obligatorii ale fiecarui cadru didactic.
Aceasta merita o atentie deosebita si trebuie realizata cu simtul responsabilitatii.
Rolul fiecarui cadru didactic este, pe de o parte, de a-i antrena pe elevi in propria
pregatire, de a personaliza comunicarea, de a crea o atmosfera pozitiva, iar pe de o
alta parte de a modela elevii, adoptand si experimentand metode moderne, cat mai
antrenante si mai atractive.
 Motto:
A evalua insemna a examina gradul
corespondentei dintre un ansamblu de
informatii si un ansamblu de criterii adecvate
obiectivelor fixate, in vederea luarii
unor decizii.”
J.M. De Ketele, 1982

EVALUAREA CONTINUA / FORMATIVA

1. Evaluarea este componenta fundamentala principala a procesului de

invatamant

Evaluarea reprezinta un moment esential in demersul didactic, de ea fiind

interesati deopotriva profesorii, elevii, dar si societatea in ansamblul ei.
Activitatea de evaluare este continua si completa (I.T. Radu) prin imbinarea
optima a tuturor strategiilor de evaluare si prin utilizarea adecvata a tehnicilor
specifice fiecareia.
Evaluarea face parte integrata din procesul de invatamant alaturi de obiective,
continuturi, metode, forme de organizare. Ea este in general, o componenta esentiala
a activitatii de invatamant si in special a procesului didactic.
Functiile evaluarii pot fi desprinse din analiza relatiilor dintre evaluarea rezultatelor
scolare si procesul de instruire.
Evaluarea realizeaza urmatoarele functii generale: constatarea, diagnoza si prognoza
produselor si rezultatelor realizate si viitoare.
A stabili o strategie de evaluare in invatamant inseamna a fixa cand evaluezi, sub ce
forma, cu ce metoda si mijloace.
Strategiile evaluarii reprezinta modele, tipuri, forme si tehnici de evaluare
structurate si ierarhizate potrivit scopurilor si obiectivelor evaluarii.
In teoria si practica educationala se disting trei strategii de evaluare “evaluare in trei
timpi'':
 1. evaluarea initiala/predictiva
2. evaluarea continua/formativa
3. evaluarea sumativa/finala
Verificarea cunostintelor trebuie sa se efectueze continuu si sistematic pentru a stabili
volumul si calitatea cunostintelor dabandite de elevi si pentru a-i obisnui sa-si
indeplineasca la timp si constiincios sarcinile scolare:
- tipuri de itemi;
- ,,calitatea” instrumentelor de evaluare:
• validitatea
• obiectivitate
• fidelitate
• aplicabilitate

2. Strategie de evaluare - Evaluarea continua

Cunoscuta si sub numele de evaluare formativa sau de progres, se aplica pe tot

parcusul desfasurarii procesului de invatamant. Se bucura de prioritate deoarece vine
in sprijinul mentinerii unui flux evaluativ continuu, ce urmareste sa asigure un
progres punctual si continuu. Ea ofera profesorului posibilitatea de a se raporta la
obiectivele programei scolar, de a urmari progresul elevilor.
Practicarea acestui tip de evaluare porneste de la divizarea materiei in unitati, adica
in parti bine definite ale continutului dat. Pentru fiecare unitate sunt stabilite
obiectivele specifice, de la nivelurile cele mai inferioare, insusirea de termeni si date
necesare, pana la nivelul mai abstract al notiunilor, cele ale aplicarii principiilor si
analizei enunturilor teoretice.
Scopul acestei evaluari este sa furnizeze profesorului si elevului un feed-back
despre gradul de stapanire a materiei si despre dificultatile intampinate sau unde se
situeaza rezultatele partiale fata de cele finale proiectate.
Evaluarea continua realizeaza pe segmente relative mici de activitate, marimea
secventelor este in functie de densitatea continutului esential al acestora.
 Evaluarea continua reprezinta strategia de masurare-apreciere-decizie realizata pe
parcusul unor secvente mai mici ale procesului de invatamant ( capitol, subcapitol,
grup de lectii, lectie) si vizeaza rezultatele activitatii la diverse etape ale ei.
Evaluarea formativa coordoneaza crearea instrumentelor evaluative pentru toate
nivelurile/disciplinele scolare, ea insoteste procesul de instruire pe intreaga lui
desfasurare.
Evaluarea formativa este considerata o componenta fundamentala a strategiei
,, invatarii depline”.
Evaluarea formativa este combinata cu o varietate de materilae si proceduri
instructionale pe care elevul le foloseste in scopul recuperarii/completarii unor
lacune. Combinand evaluarea cu instruirea si cu invatarea, profesorul reuseste sa
cunoasca nivelul atins de fiecare elev si sa ia decizii imediate si adecvate pentru
ameliorarea rezultatelor.
Procedurile de evaluare formative sunt corelate cu activitatile de predare si invatare.
Prin observarea elevilor in cursul invatarii, se identifica dificultatile pe care le
intampina, se realizeaza diagnoza privind factorii care se afla la originea dificultatilor
fiecarui elev, se stabileste modalitatea de remediere, de individualizare, prin activitati
recuperatorii. Astfel, reglarea este de natura interactiva, in sensul ca priveste atat
predarea, cat si invatarea. Scopul acestui tip de reglaj este de a realiza o ,,ghidare''
sistematica si individualizata a invatarii, mai devreme decat o remediere tardiva.
Schimbarile pe care evaluarea continua le aduce la nivelul demersului didactic,
proiectat si dezvoltat in spiritul teoriei si metodologiei curriculum-ului, sunt
sintetizate de I.T. Radu in urmatorii termeni:
• evaluarea randamentului scolar este prelungita extinzandu-se si asupra
procesului realizat, a activitatii scolare care se afla la originea rezultatelor
constatate;
• se manifesta un interes mare fata de evolutia subiectilor pe parcusul
programului scolar, evaluarea inregistrand progresele acestora si in acelasi
timp, identificand lacunele, dificultatile de invatare, etc.;
• redimensionarea prin extensie a trei elemente esentiale ale actului educativ:
 1. observatia ( in masura in care permite ghidarea si optimizarea
experientelor de invatare)
2. interventia ( presupune analiza menita sa identifice cauze si
dificultati)
3. reglarea, care poate fi retroactiva ( la sfarsitul unei secvente),
interactiva ( in timpul procesului), proactiva, cand elevul se
angajeaza intr-o noua activitate
Orientandu-se catre masurarea progreselor fiecarui elev si catre depistarea
deficientelor ori lacunelor in invatare, precum si sprijinirea diferentiata a elevilor,
profesorul poate face din evaluare un moment mai putin stresant, care il ajuta pe elev
sa se cunoasca mai bine, sa-si autoevalueze performantele si sa-si fixeze in mod
realist obiectivele.

Avantaje:
1. permite elevului sa-si remedieze erorile si lacunele imediat dupa aparitia ei si
inainte de declansarea unui proces cumulativ;
2. ofera un feed-back rapid, regland din mers procesul;
3. informeaza in mod continuu elevii in legatura cu progresele pe care le-au facut,
4. investigare permanenta asupra felului in care se desfasoara procesul de
instruire, astfel, vor fi depistate elementele procesului care au generat aparitia
unor rezultate nesatisfacatoare,
5. se relizeaza predominant pe parcusul desfasurarii procesului didactic si este
menita sa verifice sistematic progresele elevilor, cunoasterea sistematica a
rezultatelor avand efecte reglatoare asupra activitatii desfasurate permitand
ameliorare continua
6. verificarea tuturor elevilor asupra continuturilor esentiale predate, ceea ce
permite cunoasterea pregatirii elevilor, identificarea neajunsurilor dupa fiecare
capitol si adoptarea masurilor considerate utile pentru ameliorarea
randamentului elevilor si de prevenire a situatiilor de esec
7. determina schimbari atat in conduita didactica a educatorului cat si in
 comportamentul scolar al elevului
8. posibilitatea cunoasterii operative si exacte a tipurilor de dificultati pe care le-
au intampinat educabilii, pe baza carora educatorul poate lua deciziile potrivite
constand in:
• reformularea sarcinilor de lucru,
• refacerea acelor structuri la care majoritatea elevilor au intampinat
dificultati
• reanvatarea continuturilor respective
Prin aceasta strategie, educatorul realizeaza un feed-back privind propria activitate,
identificand in mod particular punctele cheie in care predarea are nevoie de
modificari. Greselile ar trebui remediate, daca este posibil, in aceeasi ora in care a
fost aplicat testul sau in termen cat mai scurt posibil.
Remedierea dificultatilor intr-un timp cat mai scurt are efect pe termen lung: se
fixeaza mai bine structurile corecte, invatate, baza pentru achizitii ulterioare solide.
Acest control poate conduce la reluarea, la modificarea unor programe de recuperare.
Functiile pe care le indeplineste evaluarea continua sunt cele de diagnosticare si
ameliorare a procesului instructiv-educativ. Evaluarea continua se constituie astfel
intr-un mijloc de prevenire a situatiilor de esec scolar.
Astfel, evaluarea formativa realizeaza o mediere a cunoasterii, favorizeaza reusita
scolara cu participarea efectiva a elevilor.
Evaluarea formativa este tipul de evaluare care raspunde in cel mai inalt grad
functiilor pe care trebuie sa le aiba actul de evaluare: acela de ameliorare, de
producere a unor schimbari imediate si cu efecte pozitive in pregatirea elevilor. Ea
are un rol foarte important deoarece sustine procesul instructiv-educativ, permitand
cunoasterea pregatirii elevilor, identificarea neajunsurilor dupa fiecare secventa de
invatare si adoptarea masurilor necesare amelorarii procesului de invatamant si a
randamentului scolar.
Evaluarea formativa indeplineste functii specifice activitatii de evaluare in general
( functia diagnostica, prognostica), dar functiile caracteristice acestui tip de evaluare
sunt functia de feedback, functia de corectare a greselilor, de ameliorare si reglare a
procesului, precum si functia educativa prin care se urmareste formarea capacitatii de
a se autoevalua realist.
Modalitati de realizare a evaluarii formative:
• observarea curenta a comportamentului scolar al elevului;
• fise de lucru;
• examinari orale;
• tehnica 3-2-1;
• metode R.A.I.
• probe de autoevaluare.

3.Metoda de evaluare formativa – Autoevaluarea

Metoda de Autoevaluare face parte din grupa metodelor alternative sau

complementare si nu le inlocuieste pe cele traditionale, ci au rolul de a se impleti cu
acestea, astfel incat evaluarea rezultatelor sa fie optima.
Autoevaluarea are rolul de a implica elevul in procesul de invatare, permitandu-i
acestuia de a-si aprecia propriile performante in raport cu obiectivele prestabilite.
Autoevaluarea este un proces care se dezvolta in timp, care se construieste cu
ajutorul profesorului. Acesta ii va instrui pe elevi ce trebuie sa aiba in vedere in
aprecierea raspunsurilor.
Prin autoevaluare, elevii vor reusi sa-si construiasca mai bine potentialul intelectual.
Acest fapt le va da incredere in sine si ii va motiva pentru imbunatatirea rezultatelor
scolare. Profesorul isi va ajuta elevii sa-si dezvolte capacitatile autoevaluative, sa-si
compare nivelul la care au ajuns in raport cu obiectivele educationale, sa-si impuna
un program si un ritm propriu de invatare. Elevii isi vor forma o imagine de ansamblu
in legatura cu propriul proces de invatare si de evaluare.
Pentru formarea capacitatii de autoevaluare la elevi, profesorul va prezenta, la
inceputul activitatii sau sarcinii de lucru ce urmeaza a se desfasura, obiectivele
curriculare si de evaluare pe care elevii trebuie sa le atinga, va incuraja elevii sa puna
intrebari legate de modul de realizare a sarcinilor de lucru.
Autoevaluarea prin chestionar, la sfarsitul unei activitati are rol de feedback asupra
activitatii desfasurate.

Avantaje:

- pot fi adaptate la diferite contexte, se bazeaza pe criterii si ii implica pe elevi in

procesul invatarii
- elevii sunt implicati activ in realizarea unor materiale, dar si in propria evaluarea

Combinarea instrumentelor de evaluare scrisa cu cele de evaluare orala, cu metodele

alternative de evaluare duce la cresterea eficientei invatarii, la formarea unor
deprinderi de munca care faciliteaza atitudinea activa a elevului.
 CONCLUZII

Evaluarea este un sistem de principii si tehnici referitoare la masurarea si

aprecierea rezultatelor scolare si a procesului didactic, este o componenta a
tehnologiei didactice. Scopul ei este sa furnizeze informatiile necesare ameliorarii
activitatii, pentru ca aceasta sa se perfectioneze in etapele viitoare.
Rezulta ca evaluarea dobandeste un rol functional imediat, permitand programarea,
ajustarea acesteia.
O evaluare corecta presupune definirea, formularea cat mai obiectiva a
caracteristicilor procesului de evaluat, precum si identificarea celor mai relevante
tehnici si instrumente de evaluare.
Cele trei tipuri de evaluare – initiala, formativa si sumativa – constituie componentele
unui sistem unic de evaluare. Ele nu pot fi aplicate la intamplare, dupa cum nici nu
putem exclude un tip de evaluare in favoarea altuia, doarece ele se articuleaza intr-un
tot, astfel incat presupun o anumita ''intrare'' si directioneaza spre o anumita ''iesire''.
In concluzie, se poate spune ca, prin specificul ei, evaluarea formativa este o
evaluare centrata pe procese, destinata rectificarii, reajustarii si adaptarii acestora,
ameliorarii si optimizarii, reglarii si autoreglarii invatarii si predarii. In felul acesta,
cum de altfel si numele ii spune, indeplineste o functie formativa de rafinare si
dezvoltare a potentialului de invatare, dar si a celui de predare, de formare sau
dezvoltare propriu-zis a proceselor.
Urmand principiul feed-back-ului, tehnicile de evaluare formativa sunt, deci, de
natura a contribui la organizarea conditiilor de reusita a invatarii, inscriindu-se in
logica unei pedagogii a reusitei unui cat mai mare numar de elevi.
Totul sau aproape totul depinde de arta profesorulu, de a-si pune in valoare
cuvantul si gestul, de a se pune in valoare pe sine prin tot ceea ce face, prin tot ce
ofera elevilor sai, o arta care nu e in intregime inascuta, ci in mare parte rodul unei
munci pasionate si al vointei de a fi profesor, adica un model.