Consiliere - Clasa A4a 1 Aprilie

Este doar o greşeală
Perspectiva developmentală
La această vârstă, copiii îşi compară abilităţile şi realizările cu cele ale altora. Simţul
lor de competiţie creşte. Ei tind să se evalueze foarte repede negativ sau consideră că nu ar
trebui să facă niciodată greşeli. Este important pentru copii să fie conştienţi de faptul că ei
nu pot fi perfecţi şi că vor face greşeli, dar că acest lucru nu le diminuează propria valoare.
Obiective
2 Să înveţe că a face greşeli este normal
3 Să înveţe că a face greşeli nu o face pe acea persoană să fie o persoană rea
Materiale
1 Un pahar, un ulcior cu apă, şi un pulover sau o jachetă cu cinci sau mai mulţi butoni
2 Un Cartonaş cu sugestii - O singură greşeală (Fişa de lucru 1) pentru fiecare grup
format din trei copii
3 Hârtie şi creion pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia turnând apă într-un pahar. Priviţi în altă parte şi „accidental" răsturnaţi
apă pe masă. încercaţi să provocaţi o discuţie despre ceea ce s-a întâmplat, introducând
cuvântul accidental. Cereţi copiilor să dea exemple de lucruri pe care le-au făcut din
greşeală.
2. Luaţi în continuare, o jachetă sau un pulover. Rugaţi un copil să vă cronometreze pentru a
vedea cât de repede puteţi încheia nasturii. Datorită faptului că vă grăbiţi, faceţi în aşa fel
încât să omiteţi unul din nasturi sau să îi încheiaţi greşit. Cereţi-le copiilor o definiţie pentru
cuvântul greşeală (o acţiune greşită sau o eroare), încurajaţi o discuţie referitoare la
motivele pentru care oamenii fac greşeli: de exemplu, deoarece ei se grăbesc, înţeleg
greşit instrucţiunile, nu verifică ceea ce au făcut, uită ceva accidental, sau nu sunt siguri ce
anume trebuie să facă.
3. Împărţiţi copiii în grupe de câte trei şi distribuiţi Cartonaşele cu sugestii - Este doar o
greşeală (Fişa de lucru 1), unul fiecărui grup. Cereţi copiilor să îşi citească cartonaşele şi
să creeze o scenetă scurtă, bazându-se pe acea informaţie.
4. După ce timpul stabilit s-a scurs, cereţi grupelor să îşi prezinte scenetele.
5. Pentru a continua activitatea, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
ÎNTREBĂRI DE CONŢINUT
1. Ce greşeli s-au făcut în aceste scenete?
2. Dintre aceste greşeli a fost vreuna pe care aţi considera-o a fi o greşeală serioasă?
3. Sunt copiii, care au făcut aceste greşeli, „răi" pentru că au făcut greşeli?
4. Credeţi că este posibil să învăţăm din greşeli? Dacă da, cum anume?
5. Credeţi că ar trebui să repetaţi aceleaşi greşeli de nenumărate ori?
6. Credeţi că toată lumea face greşeli uneori?
ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE
1. Faceţi vreodată greşeli? (Invitaţi copiii să ofere exemple.)
2. Atunci când faceţi o greşeală, cum vă simţiţi? Vă evaluaţi negativ din cauză că aţi făcut
această greşeală?
3. Credeţi că voi sau oricine altcineva poate fi perfect şi să nu greşească niciodată?
4. Ce anume vă puteţi spune vouă data viitoare când faceţi o greşeală astfel încât să nu vă
evaluaţi „negativ" sau să vă gândiţi că sunteţi o persoană rea pentru că aţi făcut acest
lucru?
Activitatea de Follow-up
Cereţi copiilor să îşi imagineze că cineva la care ţin foarte mult a făcut o greşeală.
Puneţi-i să îi scrie acelei persoane o scrisoare prin care să îi explice că toată lumea face
greşeli, că persoana poate învăţa din greşeli, şi ce anume poate persoana să îşi spună
pentru a evita să se evalueze negativ pentru că a făcut acea greşeală.
CARTONAŞE CU SUGESTII - PAGINA 1
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi-le; oferiţi fiecărui grup format din trei copii câte un cartonaş
cu sugestii.
CARTONAŞ CU SUGESTII 1
Jane vrea ca prietena ei Joanne să o sune acasă la bunica ei. Din moment ce Joanne
nu ştie numărul de telefon, îi cere lui Jane să i-l noteze. Când Joanne ajunge acasă şi
încearcă să sune la acel număr de telefon, nu nimereşte la bunica ... nimereşte la o voce
morocănoasă de bărbat, care nu este bunicul lui Jane. Joanne se gândeşte că a greşit
atunci când a format numărul, aşa că mai încearcă încă o dată. Aceeaşi persoană
răspunde. Din moment ce Joanne nu ştie numele de familie al bunicii, nu poate căuta
numărul în cartea de telefoane, aşa că renunţă. A doua zi la şcoală Joanne o vede pe
Jane şi îi explică ceea ce s-a întâmplat. Jane se uită la numărul pe care i l-a scris şi îşi
dă seama că a făcut o greşeală inversând două numere.
Personaje: Jane, Joanne, şi bărbatul cu voce morocănoasă
Tatăl lui Todd îi spune acestuia să îi dea neapărat de mâncare pisicii imediat cum se
întoarce de la şcoală. Cu toate acestea, când Todd ajunge acasă, telefonul sună, şi este
prietenul său Ryan, care îl roagă pe Todd să se întâlnească cu el în căsuţa lor din
copac. Todd îşi schimbă repede hainele şi fuge afară, uitând de pisică. Când tatăl lui
Todd îl întreabă mai târziu dacă Tomcat a fost hrănit, Todd trebuie să recunoască că a
uitat.
Personaje: Todd, Ryan, şi tatăl

Mama lui Sheniquaîi spune acesteia că poate să invite cinci fete pentru petrecerea în
pijama. Sheniquei îi este greu să se decidă pe cine să invite, dar în final alege şi trimite
invitaţiile. Câteva zile mai târziu prietena ei cea mai bună Shantel refuză să se mai joace
cu ea. Sheniqua o întreabă de ce, iar Shantel îi spune că este din cauză că ea nu a fost
invitată la petrecerea lui Sheniqua. Sheniqua este nedumerită deoarece este sigură că i-
a trimis lui Shantel o invitaţie. Singurul lucru la care se poate gândi este că invitaţia s-a
pierdut la poştă, în seara aceea, când ajunge acasă îi spune mamei ei ceea ce s-a
întâmplat, şi ele caută să vadă dacă invitaţia nu a fost pusă din greşeală în altă parte în
casă. Ele nu o găsesc. A doua zi, Shantel îi spune că invitaţia tocmai a sosit, dar a
întârziat deoarece Sheniqua o trimisese la o adresă greşită.
Personaje: Sheniqua, Shantel, şi mama

CARTONAŞE CU SUGESTII - PAGINA 2
Adam are test de dictare mâine, aşa că îl roagă pe fratele său mai mare Sam să îl ajute
cu câteva cuvinte. Sam este de acord să îi dicteze cuvintele lui Adam, iar la prima
încercare Adam le scrie corect pe toate în afară de unul. Sam îl ajută pe Adam să
exerseze de câteva ori acel cuvânt, şi încearcă din nou. De data aceasta Adam le scrie
corect pe toate, în dimineaţa următoare, înainte de a pleca la şcoală mama lui Adam mai
parcurge odată împreună cu el lista de cuvinte, şi el le scrie pe toate corect, în timp ce se
pregăteşte să iasă din casă, mama lui îi spune că dacă reuşeşte azi să le scrie corect pe
toate, îl va scoate la o îngheţată. Aşa că Adam dă testul, dar este puţin agitat. Când
primeşte lucrarea înapoi el observă că a greşit un cuvânt deoarece a pus un z în loc de s
la cuvântul desert.
Personaje: Adam, Sam, şi mama
Allison vrea să meargă să înoate, dar mama ei vitregă îi spune că trebuie să îşi facă
curat în cameră şi să exerseze la pian înainte ca ea să poată pleca. Allison îşi face rapid
patul, îşi adună hainele murdare, şi şterge praful de pe mobilă. Ea îşi îndeasă câteva
jucării sub pat şi se grăbeşte să coboare la parter ca să exerseze. Ea termină primul
cântec şi trece la cel deal doilea. Ea cântă repede şi omite câteva note muzicale, dar ea
nu se opreşte deoarece se grăbeşte să plece. Chiar când să termine ultimul ei cântec,
tatăl ei intră în cameră şi îi cere să îl mai cânte o dată pentru că ştie că ea nu cântă
notele corecte. Aşa că Allison începe din nou şi cântă cu o viteză mai mică. Ea omite
doar câteva note de data aceasta.
Personaje: Allison, mama vitregă, şi tata

Totul despre mine
Odată ce copiii devin tot mai conştienţi de aptitudinile lor, ei pot deveni auto-critici.
Deoarece ei gândesc într-o manieră foarte concretă, ei au tendinţa de a se evalua ca fiind
„buni" sau „răi" şi nu reuşesc să ia în considerare faptul că ei au plusuri şi minusuri în multe
domenii. Este important să îi ajutăm pe copii să privească imaginea în ansamblu şi nu să se
evalueze per total din cauza unui singur domeniu.
Obiective
1 Să identifice plusurile şi minusurile din domeniile de dezvoltare fizică, socială, şi
intelectuală
2 Să înveţe să nu îşi sprijine valoarea propriei persoane pe baza unui singur aspect al
performanţei
Materiale
1 Trei copii cu Diagrama - Totul despre mine (Fişa de lucru 2) şi un creion pentru
fiecare copil
Procedură
1. Pentru a introduce această lecţie, invitaţi copiii să povestească despre o situaţie în care au
făcut ceva fizic de care ei au fost foarte mândrii, cum ar fi să alerge foarte repede, să
prindă o minge foarte bine, sau să dea un coş bun la baschet. Apoi, cereţi-le să se
gândească la o situaţie în care ei nu au făcut ceva foarte bine. Poftiţi-i să povestească
despre aceste experienţe. Discutaţi faptul că toată lumea face anumite lucruri bine şi alte
lucruri mai puţin bine, dar a face lucrurile bine nu înseamnă că eşti o persoană bună şi a
face lucrurile mai puţin bine nu înseamnă că eşti o persoană rea.
2.Distribuiţi Diagramele - Totul despre mine (Fişa de lucru 2), câte trei de copil. Rugaţi copiii
să îşi scoată creioanele, în primul cerc ei trebuie să scrie cuvântul fizic, în partea de sus. în
cel de-al doilea cerc ei trebuie să scrie cuvântul social, iar în cel de-al treilea cerc, cuvântul
intelectual (de exemplu, performanţă şcolară, luare de decizii).
3. Spuneţi-le copiilor să înceapă cu foaia pe care scrie fizic, în dreptul fiecărui semn plus, ei
trebuie să noteze lucruri pe care ei le fac bine în domeniul fizic, în dreptul fiecărui semn
minus, ei trebuie să noteze lucrurile la care nu sunt atât de pricepuţi sau pe care le-ar
putea face mai bine. Puneţi-i să facă acelaşi lucru pentru cercul social şi pentru cercul
intelectual. De exemplu, ei pot să alerge bine (plus fizic), dar nu sunt buni prinzători de
minge (minus fizic), în domeniul social, ei pot să îşi facă prieteni repede (plus social), dar
nu cooperează întotdeauna (minus social), în domeniul intelectual, ei pot fi specialişti la
matematică (plus intelectual), dar au dificultăţi la citit (minus intelectual).
4. Când copiii au terminat de scris, împărţiţi-i în grupe de câte trei pentru a-şi împărtăşi
răspunsurile, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. La ce v-a fost cel mai uşor să vă gândiţi: la ceea ce faceţi bine sau la ceea ce nu faceţi
atât de bine? Cum v-aţi simţit când v-aţi gândit la lucrurile pe care k faceţi bine? Şi la cele
pe care nu le faceţi la fel de bine?
2. În care domeniu (fizic, social, intelectual) v-a fost cel mai greu să vă identificaţi minusurile
şi/sau plusurile?
3. De ce credeţi că este important să vă gândiţi la lucrurile pe care le faceţi bine şi la lucrurile
pe care nu le faceţi la fel de bine?
1. Să presupunem că nu sunteţi prea buni la nimic care implică activitate fizică, înseamnă
acest lucru că nu sunteţi deloc buni la nimic?
2. Să peresupunem că nu sunteţi prea pricepuţi la ceva intelectual, cum ar fi matematica,
sau la ceva social, cum ar fi să fiţi prietenoşi. Ce ar spune acest lucru despre voi? Ar
însemna că nu sunteţi deloc buni la nimic?
3. Ce anume vă puteţi spune vouă astfel încât să nu vă evaluaţi negativ dacă nu sunteţi la fel
de buni la anumite lucruri, precum cum v-ar plăcea să fiţi?
4. Dacă aveţi limite în anumite domenii, se poate face ceva pentru a vă
perfecţiona? Dacă nu aţi reuşi să vă perfecţionaţi niciodată, ar însemna acest lucru că sunteţi
o persoană detestabilă?
Invitaţi copiii să îşi stabilească un scop de două ori mai mare, pentru a îmbunăti|i ceva într-
unul din aceste domenii, dar, în acelaşi timp, să exerseze să îşi spună că tm este nici o
problemă dacă nu sunt buni la acel lucru.
Totul despre mine
DIAGRAMĂ
Nume:__________________________________________Dată:_____________________
Ştampila de aprobare
În această perioadă de dezvoltare, prietenii devin o parte din ce în ce mai importantă
pentru lumea copiilor. Aprobarea colegilor, precum şi aprobarea profesorilor şi a părinţilor,
este foarte importantă. Cu toate acestea este, de asemenea, important să îi ajutăm pe copii
să reuşească să îşi acorde propria aprobare fără a fi dependenţi de aprobarea celorlalţi şi să
îi ajutăm să vadă că aprobarea dată de ceilalţi nu îi face să fie mai valoroşi.
Obiective
2 Să identifice modalităţi de a obţine aprobare din partea celorlalţi şi modalităţi de a se
aproba pe ei înşişi
3 Să înveţe că aprobarea din partea altora nu este necesară pentru a fi o persoană
valoroasă
Materiale
4 O foaie de hârtie şi o ştampilă de cauciuc pe care scrie aprobat
5 O sticlă de suc
6 O pungă de hârtie
7 O copie a fişei Categorii - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 3)
8 O foaie de hârtie şi un creion pentru fiecare copil
9 Creioane colorate şi o copie a Certificatului - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 4)
pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia ţinând spre clasă o foaie de hârtie cu cuvântul aprobat ştampilat pe ea.
Discutaţi înţelesul acestui cuvânt: a gândi în mod favorabil despre ceva, a gândi că este
bun. Explicaţi faptul că este posibil să obţină aprobare din nenumărate părţi: de la ei înşişi,
de la părinţi, profesori, şi aşa mai departe.
2. Apoi, cereţi-le copiilor să se aşeze pe jos în formă de cerc. Arătaţi-le punga de hârtie în
care aţi pus Categoriile - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 3).
3. Solicitaţi doi voluntari: Explicaţi-le că voluntarul l va învârti sticla, şi voluntarul 2 va scoate
din pungă un bileţel de hârtie pe care este scrisă o categorie. După ce voluntarul l învârte
sticla, copilul spre care arată vârful sticlei trebuie să răspundă la categoria care este citită
de voluntarul 2. De exemplu, dacă categoria este aprobare din partea mamei, copilul va
sugera ceva ce el sau ea ar face sau o modalitate prin care el sau ea ar acţiona pentru a
obţine aprobare în acea categorie, cum ar fi să se ofere să supravegheze copilul în timp ce
mama are de îndeplinit câteva sarcini. După ce acel copil a răspuns, voluntarul l învârte
sticla din nou, şi un alt copil răspunde la aceeaşi categorie. Această procedură continuă,
voluntarul 2 extrăgând un alt bileţel cu o categorie şi doi copii răspunzând la noua
categorie, până când toate bileţelele au fost extrase din pungă.
4. După ce aţi terminat activitatea, rugaţi copiii să scrie o poveste scurtă despre cineva de
vârsta lor care nu a primit niciodată aprobare din partea nimănui. Spuneţi-le să se refere la
următoarele lucruri:
2 Cum s-ar simţi ei dacă nu ar fi primit niciodată aprobare din partea nimănui?
3 Ce ar spune despre ei faptul că nimeni nu i-a aprobat niciodată cu privire la ceea ce
au făcut sau la cum s-au comportat? Ar însemna că sunt lipsiţi de valoare?
4 Cum ar putea să îşi ofere lor însuşi aprobare în cazul în care ceilalţi nu le oferă acest
lucru?
5. Acordaţi copiilor timp să îşi împărtăşească poveştile în grupe de câte patru, sau puneţi-i să
îşi citească poveştile în faţa clasei.
6. Continuaţi activitatea discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Ce credeţi că înseamnă dacă nu primiţi niciodată aprobare din partea nimănui? Se poate
face ceva pentru a schimba acest lucru?
2. Să presupunem că cineva vă spune că sunteţi nişte copii groaznici şi de proastă calitate
dacă nu obţineţi niciodată aprobare din partea altora. Credeţi că acest lucru este adevărat?
De ce sau de ce nu?
3. Credeţi că faptul că cineva vă aprobă vă f ace să fiţi valoroşi? De ce sau de ce nu?
4. Credeţi că este important să vă aprobaţi pe voi înşivă?
1. Primiţi multe aprobări din partea celorlalţi?
2. Care sunt unele lucruri pe care le faceţi pentru a încerca să câştigaţi aprobarea celorlalţi?
3. Vă evaluaţi vreodată negativ şi vă gândiţi că nu sunteţi buni de nimic dacă nu obţineţi
aprobare din partea celorlalţi? Dacă da, care sunt lucrurile pe care trebuie să vi le amintiţi
astfel încât să nu depindeţi de aprobarea altora pentru a vă considera valoroşi?
4. Voi vă acordaţi aprobare vouă înşivă? (Invitaţi-i pe copii să dea exemple referitoare la
modul în care ei îşi oferă aprobare lor înşişi.)
Folosiţi ştampila de cauciuc şi faceţi o ştampilă cu cuvântul aprobat pe mâna fiecărui copil.
Apoi daţi fiecărui copil un Certificat - Ştampila de aprobare (Fişa de lucru 4). Cereţi-le copiilor
să îl completeze cu numele lor şi cu două sau trei din cele mai bune calităţi ale lor, după
care să decoreze certificatul pentru a-1 duce acasă şi pentru a-1 arăta membrilor familiei.
CATEGORII
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat, după care puneţi bileţelele într-o pungă de hârtie.
..Aprobare din partea ta " apare, în mod intenţionat, de trei ori.
Aprobare din partea ta Aprobare din partea unui prieten
Aprobare din partea ta Aprobare din partea unei personae care te

supraveghează
Aprobare din partea ta Aprobare din partea unui bunic/ bunică
Aprobare din partea mamei Aprobare din partea unui copil mai mare
Aprobare din partea tatălui Aprobare din partea unui vecin
Aprobare din partea unui membru al Aprobare din partea unui preot, predicator,
jocului (într-un joc, într-o echipă) sau rabin
Aprobare din partea profesoarei de muzică Aprobare din partea unui frate sau soră
(pian, alt instrument) mai mare
Aprobare din partea unui lider (a unei Aprobare din partea unui frate sau soră
echipe) mai mică
Aprobare din partea unui părinte vitreg Aprobare din partea unui animal de casă
Aprobare din partea unui învăţător/ Aprobare din partea unui coleg de clasă
profesor
CERTIFICAT
Sunt cineva care
Pe parcursul acestei perioade de dezvoltare, schimbările cognitive şi viaţa socială
care se află în plină expansiune contribuie, în mod semnificativ, la dezvoltarea personalităţii
copiilor. Pe parcurs ce ei experienţiază lucruri noi, îşi corectează mereu şi îşi extind
percepţiile pe care le au asupra propriei lor persoane. A învăţa să îşi identifice
caracteristicile personale ajută la dezvoltarea propriei persoane.
Obiectiv
1 Să înveţe mai multe despre preferinţele, caracteristicile şi aptitudinile
individuale
Materiale
2 Un scaun pentru fiecare copil
Procedură
1. Împărţiţi clasa în jumătate şi puneţi fiecare copil să îşi ia câte un scaun. Cereţi membrilor
grupului l să îşi aranjeze scaunele într-un rând drept şi membrilor grupului 2 să îşi aranjeze
scaunele într-un rând paralel cu primul. Permiteţi spaţiu suficient între scaunele din fiecare
rând.
2. Rugaţi copiii să se aşeze, după care să îşi tragă scaunele suficient de tare, astfel încât să
fie foarte aproape de partenerii din celălalt rând. Desemnaţi un rând ca fiind A şi un altul ca
fiind B. Explicaţi-le faptul că le veţi da un subiect de discuţie, în primul rând, toţi copiii din
rândul A vor vorbi (în acelaşi timp) cu partenerii lor din rândul B (cu care stau faţă în faţă)
despre acest subiect timp de 30 de secunde (veţi spune „ajunge"), după care va fi rândul
şirului B să le răspundă partenerilor lor despre acelaşi subiect. După ce au expirat cele 30
de secunde, cereţi-le copiilor din rândul A să se mute mai în spate cu un scaun astfel încât
fiecare să aibă un nou partener. Repetaţi procedura până când toate subiectele au fost
discutate.
SUBIECTE DE DISCUŢIE
1 Ceea ce îmi place cel mai mult să fac sâmbăta este ...
2 Una dintre mâncărurile mele preferate este ...
3 Ceva ce mă îngrijorează este ...
4 Ceva ce n-am făcut niciodată, dar care mi-ar plăcea să fac este ..
5 Un lucru la care sunt bun este ...
6 Un lucru la care nu sunt bun este ...
7 Un lucru pe care îl am în comun cu alţi copii de vârsta mea este
8 Un mod prin care sunt diferit de alţi copii de vârsta mea este ...
9 Unul din lucrurile mele cele mai valoroase este ...
10 Îmi place vârsta pe care o am pentru că ...
11 greşeală pe care am facut-o este ...
12 Un lucru pe care l-am făcut şi de care sunt foarte mândru este ...
13 Un lucru care mi se pare greu să fac este ...
14 Ceva la care sunt bun la şcoală este ...
15 Ceva la care m-aş putea perfecţiona la şcoală este ...
16 Culoarea mea preferată este ...
17 Dacă aş putea fi un animal mi-ar plăcea să fiu ... pentru că ...
18 Îmi place să fiu (un băiat sau o fată) pentru că ...
19 Ceva care cred că mi-ar place să fiu când voi creşte mare ar fi ...
20 Dacă casa mea ar lua foc, un lucru care aş vrea să salvez ar fi ...
21 Una dintre modalităţile mele preferate de a petrece timpul este ...
22 Ceva fără de care, pur şi simplu, nu cred că aş putea trăi este ...
3. Continuaţi activitatea pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce părere aveţi despre faptul că aţi participat la această activitate?
2. A fost greu pentru voi să vă gândiţi la ceea ce să spuneţi? Au fost unele subiecte mai
dificile pentru voi decât altele?
3. Au fost răspunsurile voastre similare cu cele ale partenerilor voştri? în care domenii
au existat diferenţe?
1. Aţi învăţat ceva lucruri noi despre voi înşivă în timp ce vă gândeaţi la ce răspunsuri să
daţi la aceste subiecte? (Invitaţi-i să dea exemple.)
2. Pe baza a ceea ce aţi spus în această activitate, puteţi identifica trei cuvinte sau expresii
care descriu, cu precizie, cine sunteţi voi? Care sunt acestea?
Îndemnaţi copiii să scrie o poveste sau o poezie cu titlul „Eu sunt cineva care ..."
Toleranţa la tachinare
Datorită faptului că prietenii joacă un rol din ce în ce mai important în viaţa copiilor, a-
i ajuta pe copii să înveţe cum să facă faţă emoţiilor negative asociate adesea cu tachinările
din partea colegilor este foarte important. Cu toate că ar fi foarte frumos dacă copiii nu s-ar
tachina unul pe celălalt, realitatea este că ei fac acest lucru. Decât să permitem ca elevii
care sunt tachinaţi să devină victimele sentimentelor lor dureroase, ar fi de preferat să îi
ajutăm să îşi dezvolte „Toleranţa la tachinare." Dacă emoţiile lor negative sunt minimizate, le
va fi mai uşor să identifice alternative de coping pentru acele situaţii.
Obiectiv
1 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor în legătură cu faptul că sunt
tachinaţi
Materiale
2 mască urâtă
3 oglindă mică
Procedură
1. Puneţi-vă pe faţă masca. Cereţi-le copiilor să vă spună cum arătaţi. Cereţi cuvinte precum
urât, prost, groaznic, şi aşa mai departe.
2. Pasul următor, cereţi copiilor să spună cum s-ar simţi ei dacă cineva i-ar striga urâtule,
prostule, şi aşa mai departe.
3. Spuneţi-le copiilor că îi veţi ajuta să înveţe că dacă cineva îi strigă sub diferite forme sau îi
tachinează, ei să nu se simtă prost. Asta nu înseamnă că le va place să fie tachinaţi, ci
doar că ei nu trebuie să fie foarte supăraţi din această cauză. Tehnica se numeşte
Toleranţa la Tachinare, şi decurge precum urmează:
1 Cineva vă strigă într-un fel, cum ar fi „porc urât."
2 Vă priviţi în oglindă şi vă întrebaţi: „Sunt eu urât? Sunt eu un porc?"
3 Dacă răspunsul este nu, vă spuneţi astfel: „Nu sunt urât, şi nu sunt porc pentru că nu
am piele roz şi nici bot. Aşa că dacă nu sunt ceea ce ei spun că sunt, de ce să mă
întristez?"
4 Dacă răspunsul este da (şi anume că sunteţi ceea ce ei spun că sunteţi), tot nu
trebuie să vă întristaţi din această cauză pentru că s-ar putea să fie doar una sau
puţine persoane care spun lucrurile acestea, şi asta nu înseamnă că nu sunteţi nişte
copii buni doar pentru că cineva v-a poreclit.
4. Puneţi o pereche de copii să demonstreze tehnica, în faţa clasei, cereţi-i unui copil să îl
tachineze pe celălalt sau să îl poreclească. Apoi, ajutaţi-1 pe acel copil să exerseze
tehnica Toleranţei la tachinare, care a fost descrisă adineaori.
5. Repetaţi această procedură cu mai mulţi voluntari, după care discutaţi pe baza întrebărilor
de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Dacă cineva îl strigă pe un alt copil cu un nume, înseamnă că ceea ce el spune este
adevărat?
2. Ce este tehnica Toleranţei la tachinare?
3. Chiar dacă ceea ce spune altcineva despre voi este adevărat (de exemplu, dacă ar
spune că sunteţi proşti la matematică şi nu luaţi note bune la matematică) ce anume vă
puteţi spune vouă înşivă astfel încât să nu vă întristaţi?
1. Pe voi v-a strigat cineva în diferite feluri? Dacă da, cum v-aţi simţit în legătură cu acest
lucru?
2. Aţi folosit vreodată tehnica Toleranţei la tachinare? Dacă da, a funcţionat în cazul vostru?
3. Există şi alte lucruri pe care le-aţi folosit pentru a vă controla emoţiile în legătură cu faptul
că sunteţi tachinaţi? (Invitaţi-i să ofere sugestii.)
Cereţi copiilor să scrie o poveste despre un moment în care au fost tachinaţi. Puneţi-i să
scrie două finaluri pentru poveste, în primul final, să scrie ceea ce ei au făcut (sau ceea ce ar
fi făcut) care să nu fie o modalitate prea potrivită de a face faţă emoţiilor lor cu privire la
tachinare. In cel de-al doilea final, să scrie despre ceea ce au făcut sau ceea ce ar fi putut
face pentru a-şi controla, într-un mod mai bun, emoţiile cu privire la tachinare. Oferiţi-le ocazii
pentru a-şi expune poveştile în faţa celorlalţi.
Războiul împotriva îngrijorărilor
Sentimentul de îngrijorare nu este deloc neobişnuit pentru copiii care termină clasele
primare. Multe dintre aceste îngrijorări sunt legate de experienţe normale de dezvoltare, în
timp ce altele sunt legate de factori situaţionali asociaţi cu mutarea, divorţul sau separarea
parentală, bani, sau violenţă sau abuz. De obicei, la această vârstă, copiii nu au la
îndemână mecanisme adecvate de coping. In plus, datorită nivelului lor de dezvoltare
cognitivă, se întâmplă ca ei să nu vadă toate aspectele unei situaţii, care i-ar putea ajuta să
facă faţă emoţiilor lor, într-un mod mai eficient. A-i învăţa pe copii cum să aprecieze situaţiile
şi să găsească modalităţi mai bune pentru a face faţă acestor îngrijorări este important
pentru dezvoltarea lor emoţională.
Obiectiv
1 Să înveţe strategii eficiente de a face faţă îngrijorărilor
Materiale
2 O copie a Poveştii - Război împotriva îngrijorărilor (Fişa de lucru 5). Aceasta poate fi
citită copiilor sau fiecare poate avea o copie din care să citească, în funcţie de
aptitudinile lor.
Procedură
1. Înainte de citirea poveştii, discutaţi faptul că din când în când, fiecare persoană are
îngrijorări. Rugaţi copiii să se gândească la un moment recent în care s-au simţit îngrijoraţi.
Invitaţi-i să îşi împărtăşească îngrijorarea în faţa unui partener sau în faţa întregii clase.
2. După ce aţi acordat timp acestor expuneri, poftiţi-i să citească sau să asculte Povestea -
Război împotriva îngrijorărilor (Fişa de lucru 5) pentru a învăţa metode noi de a face faţă
îngrijorărilor.
3. Pentru a continua activitatea, recurgeţi la întrebările de Conţinut şi de
Personalizare.
1. Cum l-a ajutat învăţătoarea pe Trevor să facă faţă îngrijorărilor referitoare la tatăl său?
2. Ce a învăţat Trevor de la învăţătoarea lui?
1. Aţi avut vreodată îngrijorări similare cu cele ale lui Trevor? Dacă da, ce v-a ajutat să
învăţaţi să vă îngrijoraţi mai puţin?
2. Ce sfat i-aţi da unui prieten care este îngrijorat de ceva anume? Cum i-aţi sugera ca el sau
ea să îşi „atace" acele îngrijorări?
Cereţi-le copiilor să identifice o îngrijorare şi să utilizeze strategia cu „linia de
îngrijorări" care este descrisă în poveste pentru a identifica modalităţi de estimare a situaţiei
şi de reducere a nivelului de îngrijorare.
Războiul împotriva îngrijorărilor
POVESTE
Trevor, un copil de clasa a IV-a, reuşea cu greu să adoarmă seara. Ori de câte ori
închidea ochii şi încerca să adoarmă, îi venea în minte ideea că ceva rău i se va întâmpla
tatălui său. Uneori, Trevor se gândea că tatăl său s-ar putea îmbolnăvi foarte rău şi ar putea
muri, dar de cele mai multe ori el se îngrijora la gândul că tatăl lui ar putea avea un accident
grav de maşină. Cu toate că, de cele mai multe ori, se gândea la aceste lucruri când era ora
lui de culcare, el se îngrijora şi când era la şcoală. Dacă tatăl lui întârzia să îl ia de la şcoală,
Trevor se gândea imediat că tatăl lui a avut un accident.
Trevor nu dorea ca învăţătoarea lui, domnişoara Capella, sau prietenii lui să râdă de
el pe seama îngrijorărilor lui, aşa că încercase să le ţină pentru el. Totuşi, într-o zi, tatăl său
întârziase mai mult de doar câteva minute, şi Trevor nu mai putea de frică. Intrase de câteva
ori în clasă şi îşi întrebase învăţătoarea dacă poate folosi telefonul pentru a suna acasă, în
cele din urmă, învăţătoarea a spus, „Trevor, pari a fi foarte îngrijorat. Iţi este frică că i s-a
întâmplat ceva tatălui tău?" Trevor a izbucnit în lacrimi şi i-a spus învăţătoarei cât de
îngrijorat a fost adineaori. Domnişoara Capella l-a ascultat pe Trevor, după care i-a spus că
nu este deloc neobişnuit ca el să aibă astfel de îngrijorări la această vârstă. Totuşi,
domnişoara Capella i-a sugerat că dacă el ar vorbi despre asta ar putea ca acest lucru să îl
ajute şi poate că împreună ar putea găsi anumite modalităţi pentru a-1 ajuta să îşi controleze
îngrijorările.
După ce Trevor a descris ceea ce a crezut el că i s-ar fi putut întâmpla tatălui său,
domnişoara Capella a luat o foaie de hârtie şi a tras o linie orizontală prin mijlocul paginii. I-a
cerut lui Trevor să identifice cel mai rău lucru posibil care s-ar putea întâmpla, care era acela
ca tatăl lui să aibă un accident grav şi să moară. Domnişoara Capella ascris acest lucru la
unul din capetele liniei. După aceea l-a întrebat pe Trevor care ar fi cel mai bun lucru care s-
ar putea întâmpla, şi Trevor a spus că acesta ar fi dacă tatăl său nu ar avea nici un accident.
Domnişoara Capella a scris acest lucru la celălalt capăt al liniei. După aceea i-a explicat lui
Trevor faptul că există şi alte posibiliăţi: de exemplu tatăl său ar putea avea accident dar să
nu se rănească, sau că ar putea avea un accident şi să se rănească, după care să se
însănătoşească. Domnişoara Capella i-a cerut lui Trevor să se gândească şi la alte
posibilităţi, şi Trevor s-a gândit că maşina s-ar putea accidenta, dar tatăl lui să aibă doar o
zgârietură. Trevor şi domnişoara Capella au discutat despre locul unde trebuie plasată, pe
linie, fiecare dintre aceste posibilităţi.
După ce toată linia a fost completată, domnişoara Capella l-a ajutat pe Trevor să
vadă că unul dintre motivele pentru care se îngrijora atât de mult era pentru că vedea doar
două posibilităţi: fie că tatăl lui va muri, fie că nu va avea nici un accident. Domnişoara
Capella i-a explicat, de asemenea, lui Trevor că este important să priveşti spre trecut. A avut
vreodată tatăl lui un accident grav de maşină? Chiar dacă a avut, este evident că a
supravieţuit şi că este bine. Domnişoara Capella i-a subliniat lui Trevor faptul că este
important să ia în considerare toate aceste lucruri dacă nu mai vrea să fie îngrijorat în
legătură cu orice. După ce domnişoara Capella i-a explicat acest lucru, Trevor s-a simţit mult
mai bine. A decis să păstreze foaia de hârtie pentru a-i aminti să nu se mai gândească doar
la lucrurile bune sau la cele rele.
A doua zi, Trevor nu s-a mai îngrijorat atât de mult în legătură cu tatăl său, dar a fost
îngrijorat referitor la sarcinile lui şcolare. S-a decis să folosească ceea ce domnişoara
Capella l-a învăţat şi să vadă dacă ar putea funcţiona şi în cazul acestei probleme. S-a
aşezat şi a trasat o linie şi a identificat poziţiile diferite. Şi-a dat seama de faptul că se
gândise la cel mai rău lucru posibil, şi că erau multe alte posibilităţi. După ce a înşirat toate
posibilităţile de-a lungul liniei, s-a simţit mult mai bine. S-a gândit că ar putea să folosească
această idee chiar şi în cazul în care ar fi avut probleme cu prietenii săi. Trevor era bucuros
că învăţase o nouă metodă prin care să îşi facă faţă îngrijorărilor.
Nu pot să fac
La această vârstă, copiii se îngrijorează adesea în ceea ce priveşte performanţa lor
şcolară: Se vor descurca ei bine? Vor lua ei note bune la teste? Sunt ei la fel de deştepţi
precum alţi colegi de clasă? în această perioadă de dezvoltare, este foarte important să se
minimalizeze competiţia şi copiii să nu fie clasificaţi astfel încât unii să fie etichetaţi ca fiind
„mai deştepţi" decât alţii. Acest lucru poate ajuta la reducerea anxietăţii de performanţă.
Obiectiv
1 Să înveţe strategii eficiente de a reduce gândurile şi emoţiile negative legate de
performanţa şcolară.
Materiale
2 Tablă de scris
3 bandă adezivă
4 versiune a Posterului l - Nu pot să fac (Fişa de lucru 6) şi a posterului 2 – Nu pot să
fac (Fişa de lucru 7)
5 copie a Tablei de joc - Nu pot să fac (Fişa de lucru 8) pentru fiecare parteneriat
6 Un set de Cărţi de joc - Nu pot să fac (Fişa de lucru 9), puse într-un plic, şi două
piese de joc (de exemplu, agrafe de hârtie de culori diferite) pentru fiecare parteneriat
Procedură
1. Introduceţi lecţia scriind următoarele lucruri pe tablă:
1 Aţi greşit 10 din 12 răspunsuri un test.
2 V-aţi uitat acasă o temă importantă.
3 Aţi uitat să faceţi ultima parte din tema de casă.
4 Aţi citit un paragraf, cu voce tare, şi nu aţi ştiut cum se pronunţă mai multe cuvinte.
Întrebaţi copiii dacă au trecut vreodată printr-unul sau prin mai multe astfel de evenimente,
şi dacă da, cum s-au simţit. După aceea afişaţi Posterul l - Nu pot să fac (Fişa de lucru 6)
şi explicaţi copiilor că atunci când se simt furioşi, trişti, prost, sau supăraţi în legătură cu
anumite situaţii similare din exemplele date, se simt astfel pentru că ei îşi spun ceva lor
înşişi. Prezentaţi diferitele formulări pe care copilul din poster şi le spune şi întrebaţi-i pe
copii dacă se pot gândi la alte lucruri negative pe care şi le spun lor înşişi în legătură cu
performanţa lor şcolară.
2. Explicaţi apoi copiilor că ei nu trebuie să continue să aibă sentimente negative în ceea ce
priveşte performanţa şcolară sau în alte situaţii deoarece ei îşi pot schimba mesajul din
capul lor. Afişaţi Posterul 2 - Nu pot să fac (Fişa de lucru 7) şi prezentaţi mesajele. Invitaţi
copiii să găsească asemănări şi diferenţe între mesajele celor două postere.
3. Cereţi-le copiilor să îşi găsească câte un partener, după care împărţiţi Tabla de joc - Nu
pot să fac (Fişa de lucru 8), un plic cu Cărţile de joc - Nu pot să fac (Fişa de lucru 9), şi
două piese de joc pentru fiecare parteneriat. Explicaţi faptul că partenerii vor trage pe rând
câte o carte. Dacă instrucţiunile de pe cartea de joc spun mergi înainte, ei trebuie să
citească situaţia de pe carte şi să inventeze un lucru pozitiv pe care şi-1 pot spune lor
înşişi, astfel încât ei să nu se evalueze negativ în acest domeniu de performanţă şcolară.
Dacă trag o carte pe care scrie mergi înapoi, ei trebuie să găsească un exemplu de auto-
dialog negativ pe care şi-1 pot spune, care crează emoţii neplăcute în legătură cu
performanţa şcolară. Faceţi referire la cele două postere şi la discuţia de la începutul lecţiei
pentru ca ei să poată da exemple din cele două tipuri de formulări pe care şi le spun.
4. Acordaţi copiilor timp pentru a juca jocul, după care discutaţi pe baza întrebărilor de
Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Gândiţi-vă de câte ori a trebuit să mergeţi înapoi în timp ce v-aţi jucat. Care sunt unele din
exemplele de formulări negative pe care le-aţi dat?
2. Gândiţi-vă de câte ori aţi putut merge înainte în timp ce v-aţi jucat. Care sunt unele din
exemplele de formulări pozitive pe care le-aţi dat?
3. Cum credeţi că vă pot ajuta formulările pozitive să faceţi faţă emoţiilor negative referitoare
la performanţa şcolară sau la alte probleme?
1. Aţi avut vreodată vreunul din gândurile şi emoţiile negative care au fost identificate pe
parcursul jocului? Vă gândiţi vreodată că nu puteţi face ceva anume?
2. Cum vă simţiţşi atunci când vă gândiţi că nu puteţi face ceva sau când învăţaţi ceva nou
şi este greu?
3. Daţi câteva exemple de lucruri pe care vi le puteţi spune vouă înşivă pentru a nu vă da
bătuţi sau pentru a nu vă întrista în legătură cu performanţele voastre şcolare?
Lucraţi cu copiii pentru a compune un cântec sau o poezie pentru a-i ajuta să înveţe
să nu se supere pe ei înşişi sau să nu se întristeze în legătură cu performanţele lor şcolare.
Un exemplu este precum urmează:
Mâine este testul de dictare.
Voi încerca să scriu cât mai corect.
Dar dacă greşesc ceva
Ştiu că nu sunt prost-
Va trebui doar să depun mai mult efort.
Nu pot să fac
Poster 1
Nu pot să fac
Poster 2
Nu pot să fac
TABLĂ DE JOC
Instrucţiuni: Ca şi parteneri, extrageţi pe rând câte o carte din plic. Daca pe cartea de joc
scrie mergi înainte, daţi un exemplu de formulare pozitiva şi mutaţi piesa de joc atâtea
spaţii câte indica numărul de pe carte. Daca pe canea de joc scrie mergi înapoi, daţi un
exemplu de formulare negativa şi mutaţi piesa de joc atâtea spaţii câte indica numărul de
pe carte.
Nu pot să fac
CARTONAŞE DE JOC
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi cărţile de joc separat şi puneţi-le într-un plic; daţi câte un
set fiecărui cuplu de copii.
Ieri ai avut un test la gramatică cu toate Cerinţele de la problemele de matematică la

cuvintele noi învăţate. Cuvintele sunt foarte care lucrezi par dificile. Nu înţelegi ce trebuie
grele, şi eşti îngrijorat. să faci.
MERGI ÎNAINTE 2
MERGI ÎNAPOI 2
Profesorul de sport anunţă că liderii echipelor

Ai uitat să îţi faci câteva din problemele de la îşi vor alege membrii de echipă pentru baschet,
matematică. îţi este frică că toţi ceilalţi vor fi aleşi înaintea
ta.
MERGI ÎNAPOI 1
MERGI ÎNAINTE 1
Eşti la ora de română, învăţătoarea îţi cere să Ai de citit o nouă poveste, şi sunt multe cuvinte
citeşti cu voce tare, şi îţi este frică că nu vei dificile. Te simţi puţin speriat.
putea citi corect toate cuvintele.
MERGI ÎNAINTE 3 MERGI ÎNAINTE 3
Nu înţelegi instrucţiunile pe care învăţătoarea ţi Greşeşti două cuvinte la testul de ştiinţe.

le cere la clasă pentru un exerciţiu, dar îţi este
frică să o întrebi pentru că s-ar putea să creadă
că eşti prost.
MERGI ÎNAPOI 2
MERGI ÎNAPOI 1
Învăţătoarea ta tocmai a adus desenele la care În pauză, se aleg echipele pentru un joc.
aţi lucrat săptămâna trecută. Tu ai primit o stea Aproape toată lumea ajunge să fie aleasă
pe desenul tău, iar băiatul care stă în faţa ta a înaintea ta.
primit două stele, începi să te întristezi.
MERGI ÎNAINTE 2
MERGI ÎNAINTE 2
Soluţii pentru sentimente neplăcute
În funcţie de circumstanţe, copiii pot experienţia, în mod frecvent, la această vârstă
emoţii neplăcute. Datorită faptului că ei se află încă în procesul de dezvoltare a unui
vocabular de emoţii şi că învaţă modalităţi de a-şi exprima emoţiile, s-ar putea ca ei să nu fie
capabili să identifice metode eficiente pentru a face faţă stărilor lor de tristeţe. Lecţiile
învăţate în această activitate îi vor ajuta pe copii să identifice lucruri specifice pe care le pot
face pentru a se simţi mai puţin trişti.
Obiectiv
1 Să identifice modalităţi specifice de a face faţă emoţiile neplăcute
Materiale
2 fişă cu Soluţii pentru Sentimente Neplăcute (Fişa de lucru 10) şi un creion la câte doi
copii
3 Foaie de poster şi marker
Procedură
1. Împărţiţi copiii în perechi.
2. Distribuiţi fişa cu Soluţii pentru Sentimente Neplăcute (Fişa de lucru 10) fiecărei perechi de
copii. Explicaţi-le că le veţi citi câteva situaţii triste, iar sarcina lor este de a se gândi la
metode prin care să îl ajute pe copilul care se află în acea situaţie să se simtă mai puţin
trist. După ce aţi citit prima situaţie, acordaţi-le partenerilor puţin timp pentru a discuta ce
soluţii ar avea pentru a face faţă sentimentelor neplăcute (ei pot să scrie aceste lucruri pe
fişa de lucru sau pot, pur şi simplu, sa vorbească despre aceste idei). Apoi cereţi-le să îşi
expună ideile în faţa clasei, în timp ce ei îşi expun ideile, scrieţi sugestiile oferite de ei pe
foaia de poster.
3. Citiţi următoarea situaţie şi utilizaţi aceeaşi procedură până când le-aţi citit pe toate, după
care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Credeţi că toţi oamenii se simt trişti din cauza aceloraşi lucruri? Dacă nu, de ce credeţi că
nu se simt trişti?
2. Aţi fost uimiţi de cât de multe idei diferite aţi generat pentru a face faţă sentimentelor
neplăcute?
3. Credeţi că este posibil să vă simţiţi mai puţin trişti din cauza unei situaţii triste dacă găsiţi
modalităţi potrivite care să vă ajute să le faceţi faţă?
1. Aţi încercat vreuna din sugestiile care au fost prezentate astăzi aici? Dacă da, care dintre
ele au funcţionat cel mai bine în cazul vostru?
2. Din ideile care au fost prezentatea astăzi, care v-ar plăcea să le încercaţi data viitoare
când vă veţi simţi trişti?
Păstraţi lista compusă la vedere pentru ca toţi copiii să o poată vedea. La sfârşitul
orelor, întrebaţi-i pe copii dacă s-au simţit trişti, şi dacă da, care dintre sugestii le-au încercat.
Soluţii pentru sentimente neplăcute
FIŞA DE LUCRU
SITUAŢIA 1
Câinele lui Grigoreos, care avea 8 ani, tocmai a fost călcat de o maşină. Ce i-aţi putea
sugera lui Grigoreos, pentru a se simţi mai puţin trist?
____________________________________________________________________
SITUAŢIA 4
Prietena cea mai bună a Teresei se mută într-un alt oraş. Ce i-aţi putea sugera Teresei
pentru a se simţi mai puţin tristă?
____________________________________________________________________
SITUAŢIA 2
Bunica lui Annie a căzut şi şi-a rupt piciorul. Ea este în spital. Ce i-aţi putea sugera lui Annie
pentru a se simţi mai puţin tristă?
____________________________________________________________________
SITUAŢIA 5
Tatăl lui Demi se află la închisoare. Ea nu I-a văzut de mult timp. Ce i-aţi putea sugera lui
Demi pentru a se simţi mai puţin tristă?
____________________________________________________________________
SITUAŢIA 3
Sora lui Miguel a fugit de acasă. Ea şi-a sunat părinţii şi le-a spus că şi-a găsit un loc de
muncă într-un alt oraş şi că nu mai avea să se întoarcă niciodată acasă. Ce i-aţi putea
sugera lui Miguel pentru a se simţi mai puţin trist?
____________________________________________________________________
SITUAŢIA 6
Familia lui Daryl trebuie să se mute deoarece ei nu îşi mai permit să locuiască în casa în
care trăiesc în prezent. Daryl nu doreşte să se mute din cartierul său. Ce i-aţi putea sugera
lui Daryl pentru a se simţi mai puţin trist?
____________________________________________________________________
Împreună putem
Odată ce copiii intră în ultima parte a perioadei copilăriei mici şi devin tot mai activi în
sporturile de echipă şi activităţile de grup, nu este neobişnuit ca spiritul de competiţie să se
intensifice. Competiţia poate avea aspecte negative în sensul că unii copii vor face tot
posibilul pentru a fi „cei mai buni." Relaţiile pot deveni încordate dacă copiii recurg la evaluări
negative şi la alte comportamente negative pentru a-şi menţine statutul. Datorită faptului că
ei vor trebui să lucreze cu diferiţi oameni pe parcursul vieţii, copiii trebuie să îşi dezvolte
abilităţi pentru a lucra într-un mod cooperativ.
Obiectiv
1 Să îşi intensifice deprinderile în a lucra într-un mod cooperativ cu ceilalţi
Materiale
2 O pungă de hârtie pentru fiecare grup format din cinci copii. Fiecare pungă ar trebui
să conţină 6-8 obiecte pe care copiii să le includă într-o scenetă despre prietenie - de
exemplu, o minge, o mănuşă, jucării adecvate vârstei, cărţi, casete sau CD-uri,
animale pluşate, un obiect de îmbrăcăminte, materiale de şcoală, şi casete video.
(Obiectele pot fi diferite pentru fiecare pungă.)
3 O copie a Listei observatorului - împreună putem (Fişa de lucru 11) şi un creion
pentru fiecare observator al grupurilor
4 Cuburi (sau ziare şi o bandă adezivă; pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi lecţia cerând copiilor să sugereze ceva ce cred ei că ar putea face mai bine
dacă ar lucra într-un grup şi nu de unii singuri.
2. După ce au fost spuse mai multe exemple, împărţiţi copiii în grupe de câte cinci (patru
participanţi şi un observator) şi distribuiţi, fiecărui grup, o pungă de hârtie cu obiecte.
Explicaţi-le că sarcina fiecărui grup este acela de a folosi toate obiectele din pungă pentru
a crea o mică scenetă pentru a demonstra anumite aspecte ale prieteniei.
3. Cereţi fiecărui grup să îşi aleagă un observator. Daţi fiecărui observator Lista
observatorului - împreună putem (Fişa de observaţie 11). Explicaţi-le că observatorii vor
căuta exemple ale tipurilor de comportamente indicate în fişă şi le vor bifa odată ce au loc.
Aceste fişe nu ar trebui arătate altor membri ai grupului.
4. Acordaţi copiilor timp pentru planificare şi exersare, după care cereţi-le să îşi prezinte
scenetele în faţa clasei. După prezentarea scenetelor, discutaţi pe baza întrebărilor de
Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum a decis grupul vostru ce să facă?
2. A trebuit careva din grupul vostru să facă compromisuri pentru a se putea coopera? Dacă
da, a fost acest lucru uşor sau dificil?
3. Consideraţi că membrii grupului vostru au cooperat unii cu ceilalţi? Dacă da, care sunt
unele dintre aceste exemple de comportamente de cooperare?
4. Credeţi că aţi fi putut veni de unii singuri cu idei pentru această scenetă, sau a fost mai
bine să lucraţi împreună?
1. Atunci când lucraţi în grup cu cineva, cooperaţi unii cu alţii? Dacă nu, ce anume vi se pare
dificil în a coopera?
2. Aţi învăţat ceva astăzi despre cooperare care să vă ajute la şcoală, acasă, sau atunci
când sunteţi cu prietenii? Dacă da, ce anume aţi învăţat şi cum veţi aplica voi acest lucru?
Împărţiţi copiii în grupuri mici şi oferiţi-le alte sarcini de cooperare, cum ar fi
construirea unui turn din cuburi sau realizarea unui pod din ziare şi bandă adezivă. Stabiliţi
un observator pentru fiecare grup pentru a nota exemplele de colaborare între parteneri.
Împreună putem
LISTA OBSERVATORULUI
Membrii grupului au venit cu idei.
Membrii grupului au cooperat.
Membrii grupului au apreciat ideile altor membrii.
Toţi membrii grupului s-au implicat în realizarea proiectului.
Nimeni nu a rămas pe dinafară.
Membrii grupului s-au ascultat unul pe altul.
Membrii grupului au făcut compromisuri.
Membrii grupului s-au certat sau au luptat unul împotriva altuia.
Membrii grupului nu au putut cădea de acord asupra ideilor.
S-a observat Nu s-a observat

Nu te lua de mine
Pe parcursul perioadei copilăriei mijlocii, nu este neobişnuit ca, copiii să se simtă
speriaţi de comportamentul de intimidare al altora. Dezvoltarea abilităţilor şi managementul
propriilor emoţii trebuie practicate astfel încât copiii să poată face faţă într-un mod mai
eficient acestui tip de comportament.
Obiective
Să definească ce înseamnă a intimida
Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă comportamentului de intimidare
Materiale
O copie cu scenariile „Nu te lua de mine" (Fişa de lucru 12) pentru fiecare copil
Mai multe foi de poster, un marker, şi o bandă adezivă
O farfurie mică din carton, creioane colorate sau carioci, şi un ac de siguranţă pentru fiecare
copil
Procedură
1. Rugaţi-i pe copii să spună ce cred ei că înseamnă un copil agresiv (cineva care îi împinge
pe alţii, care intimidează sau se leagă de alţi copii care ar putea fi mai slabi ca şi el).
Subliniaţi faptul că a agresa este un lucru pe care toată lumea este capabilă să îl facă şi că
agresarea poate avea loc în diferite forme; unii copii îi pot agresa doar ocazional pe alţii,
iar alţii se pot comporta în acest fel aproape tot timpul. Indicaţi faptul că scopul acestei
lecţii este de a identifica modalităţi care să îi ajute pe copii să evite să fie afectaţi de
comportamentele de agresare sau să evite să devină nişte copii care îi agresează pe
ceilalţi.
2. Distribuiţi scenariile „Nu te lua de mine" (Fişa de lucru 12) fiecărui copil. Cereţi-le copiilor
să citească fiecare scenariu şi să răspundă la primele două întrebări. Apoi, stabiliţi grupe
de câte trei copii şi puneţi-i să genereze sugestii pentru ceea ce aceşti copii din scenarii ar
fi putut face pentru a se apăra de cei care i-au agresat şi notaţi aceste răspunsuri sub cea
de-a treia întrebare de pe fiecare fişă de lucru.
3. După ce grupele au terminat de generat sugestii, discutaţi despre comportamentele
agresive şi despre ideile grupelor cu privire la ceea ce se poate face pentru a se apăra
împotriva acestor tipuri de comportamente. Notaţi aceste idei pe o foaie de poster astfel
încât acestea să poată fi afişate pentru a se face referire la ele atunci când este nevoie.
4. Distribuiţi o farfurie mică de carton, creioane colorate sau carioci, şi un ac de siguranţă
fiecărui copil. Cereţi-le copiilor să facă o insignă cu inscripţia „Eu nu sunt un copil agresiv"
sau o insignă pe care să scrie „Nu te lua de mine" în care să includă ideile discutate în
grupul lor. Dacă aleg să poarte insigna, acesta va reprezenta „contractul" făcut de ei de a
nu se lua de nici un alt copil sau poate reprezenta acel ceva care să le amintească de
ceea ce pot face pentru a se proteja pe ei înşişi de agresiunile celorlalţi.
5. Pentru a continua activitatea, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Ce înseamnă a agresa pe cineva?
2. De ce credeţi că unii copiii îi agresează pe alţii?
3. Ce puteţi face pentru a vă proteja de agresiunile celorlalţi?
1. V-a agresat vreodată cineva? Dacă da, cum v-aţi simţit în legătură cu acest lucru?
2. Ce puteţi face pentru a încerca şi a-i împiedica pe alţii să vă mai agreseze?
3. Dacă nu îi puteţi împiedica pe alţii să vă agreseze, ce puteţi face odată ce lucrul acesta s-a
întâmplat? La cine vă puteţi adresa pentru a primi ajutor?
4. Aţi învăţat ceva din această lecţie care vă poate ajuta dacă sunteţi unul din acei copii
agresivi sau unul din acei copii care sunt agresaţi? (Cereţi-le să îşi dea cu părerea.)
Puneţi copiii să lucreze în grupe mici şi să pregătească o scurtă prezentare pe care
să o ţină în faţa elevilor mai mici referitor la agresarea copiilor şi la modul cum se pot proteja
împotriva acestui comportament.
Nu te lua de mine
SCENARII - PAGINA 1
Nume:
__________________________________________________________Data:___________
___________
SCENARIUL 1 Allison şi Amy se îndreptau spre casă, de la bibliotecă. Cum au luat

colţul, Allison a observat cum două fete mai mari se apropie, din spate, înspre ele. A recunoscut-o
pe una dintre fete ca fiind colega de clasă a surorii ei. In curând, una dintre fetele mai mari a început
să păşească mai repede şi să o calce într-una pe Amy, pe partea din spate a pantofilor. Amy s-a
întors spre ea şi a rugat-o să se oprească. Fata cea mare a râs şi a continuat să o calce. Dintr-o
dată fata mai mare le-a împins puternic pe Allison şi pe Amy şi a fugit râzând şi strigând, „Pe
curând, fraiere mici ce sunteţi."
1. Comportamente de agresare:______________________________________________
2.. Ce a făcut Allison şi Amy pentru a se apăra de aceste fete?________________________
3. Ce altceva credeţi că ar mai fi putut ele face? ___________________________________
SCENARIUL 2
Corey se plimba cu bicicleta prin cartier şi se gândea să se oprească la prietenul său
Adam pentru a-1 vizita, în timp ce se îndrepta spre casa lui Adam, fratele mai mare a lui
Adam a ieşit din garaj şi i-a blocat drumul lui Corey. „Ce crezi că faci pe proprietatea mea,
copilule?" a zbierat fratele lui Adam. „Am vrut doar să văd dacă Adam este acasă," a spus
Corey. „Ei bine, nu este, şi nu am de gând să îl las să se joace cu tine. Cară-te de aici. Dacă
te mai prind prin apropiere, o să-ţi pară rău."
1. Comportamente de agresiune:______________________________________________
2. Ce a făcut Corey pentru a se apăra de fratele lui Adam?__________________________
3. Ce altceva credeţi că ar fi putut face el?________________________________________

Nu te lua de mine
SCENARII - PAGINA 2
SCENARIUL 3
Charlie a stat lângă Ann la şcoală. In fiecare zi, se uita fix la ea, îi spunea lucruri
urâte, şi o ameninţa că o va bate după ore. Lui Ann îi era frică, aşa că întotdeauna se
asigura că are lângă ea o prietenă cu care să meargă acasă, într-o zi a trebuit să rămână
după ore, aşa că nu avea pe nimeni cu cine să meargă acasă. A ieşit din clasă şi s-a
îndreptat spre uşa din faţă a şcolii. Cum a deschis-o l-a văzut pe Charlie şi pe prietenul lui
aşteptând-o. Ea s-a întors rapid înăuntru şi a fugit pe coridor spre o altă uşă. A deschis-o şi a
aruncat o privire afară. Ea nu i-a văzut pe cei doi băieţi, aşa că a fugit cât de repede a putut
spre capătul străzii. Dintr-o dată i-a auzit ţipând şi a ştiut că aceştia se aflau în spatele ei. Ea
a fugit din ce în ce mai repede, şi a reuşit să intre în curtea ei înainte ca ei să o ajungă.
Mama ei stătea la fereastră, aşa că băieţii au plecat, dar i-au spus că vor „pune mâna pe ea"
mai târziu.
1. Comportamente de agresiune:______________________________________________
2. Ce a făcut Ann pentru a se proteja de băieţi?___________________________________
SCENARIUL 4
Phillip şi Pam se îndreptau pe bicicletă spre casă de la şcoală. Dintr-o dată, Phillip a
simţit pe cineva intrând în partea din spate a bicicletei lui. El s-a întors şi l-a recunoscut pe
copil ca fiind din clasa a V-a. La început, Phillip a crezut că băiatul a intrat din greşeală în el,
dar elevul de clasa a V-a i-a spus, „Dă-te din calea mea. Nu te vrem pe strada asta." Pam a
spus, „Şi noi avem dreptul de a trece pe aici. Nu facem nimic rău." Copilul s-a uitat crunt la
ea şi i-a spus să tacă din gură. „Acesta este cartierul meu, şi dacă nu plecaţi de aici, vă voi
face zile fripte."
1. Comportamente de agresare:________________________________________________
2. Ce a făcut Phillip şi Pam pentru a se apăra?____________________________________
3. Ce altceva credeţi că ar fi putut face ei?________________________________________

Sugestii ajutătoare pentru evaluări negative
Datorită faptului că interacţiunile sociale sunt din ce în ce mai multe în perioada
copilăriei mijlocii, la fel sunt şi conflictele interpersonale. La această vârstă, copiii devin tot
mai competitivi şi sunt mult mai preocupaţi să facă comparaţie între ei şi ceilalţi. Unii dintre ei
nu ştiu să privească în perspectivă. Toţi aceşti factori contribuie la comportamente de
evaluare negativă, care pot avea un impact negativ asupra acceptării de sine.
Obiective
1 Să îşi dezvolte abilităţi de a face faţă evaluărilor negative din partea altora
2 Să înveţe că valoarea unei persoane nu este contingenţă cu ceea ce alţii spun
despre acea persoană
Materiale
1 Tablă de scris
2 Ecusoane pe care să scrie următoarele cuvinte: prost, urât, pămpălău, ratat,grăsan
3 bandă adezivă
4 Un cartonaş indexat de mărime mică şi un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi lecţia selectând cinci voluntari. Cereţi-le să se ridice în picioare şi să se
întoarcă cu faţa spre restul clasei. Lipiţi câte un ecuson pe spatele fiecărui voluntar.
Voluntarii nu trebuie să îşi vadă ecusoanele, şi deocamdată nici restul copiilor.
2. Rugaţi-i pe copiii din clasă să vă spună trei lucruri despre fiecare voluntar. Notaţi aceste
caracteristici pe tablă sub numele fiecărui copil. După ce aţi trecut toate adjectivele, cereţi-
le voluntarilor să se întoarcă cu spatele pentru a-şi arăta ecusoanele. Intrebaţi-i pe copii
dacă cuvintele de pe tablă corespund cu cele de pe ecusoane. Subliniaţi faptul că unii copii
folosesc aceste cuvinte de pe ecusoane pentru a-i face pe alţii să se simtă prost, dar că
ceea ce scrie pe ecusoane este rareori adevărat, aşa cum a dovedit şi această activitate.
3. Următorul pas, împărţiţi copiii în grupe de câte cinci şi cereţi-le să creeze o scenetă pentru
a ilustra conceptul de evaluare negativă, ce cred şi simt copiii când alţii îi evaluează
negativ, şi cum să facă faţă acestor evaluări negative. Acordaţi-le timp pentru proiect, după
care cereţi-le să îşi prezinte schiţele.
4. Introduceţi conceptul de dialog cu sine ca şi o modalitate de a face faţă
evaluărilor negative. Explicaţi-le că dialogul cu sine este ceea ce îşi pot spune ei lor înşişi
astfel încât să nu mai fie atât de afectaţi din cauza evaluărilor negative. Exemple:
1 Ramurile şi pietrele pot să îmi rupă oasele, dar cuvintele nu mă pot afecta decât
dacă le las eu.
2 Sunt eu ceea ce ei spun că sunt?
3 Nu îmi place ceea ce ei spun, dar pot să fac faţă acestora fără a mă întrista deoarece
ştiu că ceea ce ei spun nu este adevărat.
4 Dacă mă enervez le voi arăta doar că ceea ce ei spun mă deranjează.
5. Distribuiţi cartonaşele indexate şi creioanele, câte unul pentru fiecare copil. Cereţi-le
copiilor să se gândească la alte exemple de auto-dialog şi să creeze „sloganuri" pe care la
pot reţine uşor ca să îi ajute să îşi amintească ceea ce pot să îşi spună data viitoare când
se simt evaluaţi negativ de către alţii.
6. Acordaţi-le copiilor timp pentru a-şi expune sloganele, după care discutaţi pe baza
întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Credeţi că evaluările negative sunt des întâlnite?
2. De ce credeţi că copiii îi evaluează negativ pe alţi copii?
3. Doar pentru că cineva vă evaluează negativ, sunteţi voi ceea ce spune acea
persoană că sunteţi?
1. Data viitoare când cineva vă evaluează negativ, cum vă puteţi comporta astfel încât să nu
vă afecteze foarte tare?
2. Aţi folosit vreodată dialogul cu voi înşivă ca şi o modalitate de a face faţă evaluărilor
negative? Dacă da, au funcţionat în cazul vostru?
3. Aţi învăţat ceva din această lecţie, care să puteţi aplica în relaţiile pe care le aveţi
ceilalţi?
Cereţi-le copiilor să continue să îşi creeze slogane de dialog cu sine şi să exerseze acest
dialog dacă se întâmplă să experienţieze evaluări negative din partea altora.
Reguli pentru relaţii
Odată ce copiii se maturizează şi îşi extind relaţiile sociale, ei vor avea de-a face, în
mod inevitabil, cu oameni care se vor comporta urât cu ei într-un fel sau altul. Deşi ar fi de
preferat ca fiecare să se comporte într-un mod pozitiv cu ceilalţi, de obicei nu este posibil să
îi controlăm pe ceilalţi. De aceea, a-i ajuta pe copii să identifice abilităţi eficiente de a face
faţă situaţiilor negative din relaţii este o modalitate de a-i face mai conştienţi de resursele pe
care le au.
Obiective
1 Să identifice abilităţi de coping eficiente pentru a face faţă comportamentului urât pe
care alţii îl au faţă de ei
2 Să înveţe ceea ce o persoană poate şi ceea ce nu poate controla în situaţiile
interpersonale
Materiale
3 tablă de joc - Reguli pentru relaţii (Fişa de lucru 13) pentru fiecare grup format din
patru copii
4 agrara de hârtie colorată sau un alt tip de piesă de joc pentru fiecare copil din grup
5 Un plic care să conţină patru bileţele mici de hârtie, numerotate de la l la 4, pentru
fiecare grup
6 Şase foi de poster, notate precum urmează:
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva vă tachinează
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva vă respinge
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva vă împinge sau vă răneşte
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva râde de voi
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva va pune o poreclă
Modalităţi eficiente de a face faţă dacă cineva începe să se certe cu voi
3 bandă adezivă
Procedură
1. Angajaţi copiii într-o discuţie generală despre lucruri pe care alţii le fac şi lor nu le plac.
(Puneţi accent pe faptul că nu trebuie să se facă referiri de nume.) Discutaţi cu copiii
despre faptul că deşi lumea ar fi, tară îndoială, un loc mai bun dacă toată lumea s-ar
comporta cu ei în felul în care şi-ar dori să fie trataţi, acest lucru nu se întâmplă de obicei
în realitate. Rugaţi copiii să ridice o mână dacă ei consideră că au, de obicei, succes în a-i
împiedica pe alţi copii să le pună porecle, să îi tachineze, să râdă de ei, şi aşa mai departe.
Intrebaţi-i pe cinspot ei controla dacă ei nu pot să îi oprească pe alţii să le mai facă acest
gen de lucruri. Indicaţi faptul că scopul acestei lecţii este acela de a-i ajuta să identifice
lucruri la care se pot gândi, pe care le pot simţi, sau pe care le pot face pentru a-i ajuta să
facă faţă relaţiilor negative, într-un mod mult mai eficient.
2. Împărţiţi copiii în grupe de câte patru. Distribuiţi Tabla de joc - Reguli pentru relaţii (Fişa de
lucru 13), patru agrafe pentru hârtie de culori diferite (sau alte piese de joc), şi un plic cu
bileţelele numerotate de la l la 4, fiecărui grup. Revizuiţi instrucţiunile de pe tabla de joc.
3. Alocaţi suficient timp pentru ca copiii să poată juca jocul, după care discutaţi pe baza
întrebărilor de Conţinut. Pe parcurs ce copiii oferă sugestii pentru fiecare întrebare, notaţi-
le pe alte foi separate de poster.
4. Revizuiţi informaţia de la Activitatea 3, „Sugestii ajutătoare pentru evaluări negative",
accentuând utilitatea auto-dialogului şi importanţa neîncrederii în ceea ce alţii spun rău
despre ei, ca şi modalităţi eficiente pentru a reduce tulburările emoţionale şi a face faţă
situaţiilor negative care apar în relaţii.
5. Discutaţi pe baza întrebărilor de Personalizare.
Discuţii
1. Care au fost unele dintre sugestiile pe care grupul vostru le-a găsit pentru a face faţă în
mod eficient tachinăriil
mod eficient respingerii din partea unui prieten?
mod eficient cuiva care vă împinge sau care vă răneştel
mod eficient cuiva care râde de voi?
mod eficient cuiva care vă pune o poreclă ?
mod eficient cuiva care începe o ceartă cu voi?
1. Aţi experienţiaţ vreuna dintre aceste situaţii în relaţiile cu prietenii voştri? Dacă da, ce a
funcţionat cel mai bine în cazul vostru?
2. Aţi putut să îi opriţi pe alţii să nu vă tachineze sau să nu vă respingă? Dacă da, ce aţi
făcut? Dacă nu, cum v-aţi comportat?
3. Vă supăraţi sau vă enervaţi, de obicei, când cineva vă tachinează, râde de voi, sau vă
pune o poreclă? Credeţi că faptul că vă supăraţi vă ajută? Sunteţi vei ceea ce alţii spun
despre voi că sunteţi? Trebuie să credeţi că ceea ce ei spun este adevărat?
4. Aţi învăţat ceva din acesată lecţie care să vă ajute data viitoare când cineva se comportă
cu voi într-un fel în care nu vă place? (Invitaţi-i să îşi dea cu părerea.)
Păstraţi afişate posterele cu sugestii, îndcmnaţi-i pe copii să încerce aceste sugestii şi
la sfârşitul săptămânii să scrie im raport scurt despre modui în care acestea an funcţionat
sau nu.
Reguli pentru relaţii
Instrucţiuni: Extrageţi, pe rând, câte un număr din plic şi mutaţi piesa voastră de joc
atâtea spaţii câte indică cifra. Când ajungeţi pe locul care trebuie, potriviţi litera
inscripţionată în acel spaţiu cu litera din lista următoare. Gândiţi-vă la o modalitate
pozitivă în care aţi putea face faţă situaţiei.
T Ceva ce aţi putea face pentru a face faţă tachinării.

R Ceva ce aţi putea face dacă un prieten vă respinge.
P Ceva ce aţi putea face dacă cineva vă împinge sau vă răneşte.
L Ceva ce aţi putea face dacă cineva râde de voi.
C Ceva ce aţi putea face dacă cineva vă pune o poreclă.
S Ceva ce aţi putea face dacă cineva începe o ceartă cu voi.
Viziunea de tunel
Din cauza faptului că ei au o gândire concretă, copiii iau, încă la această vârstă,
lucrurile destul de literalmente şi nu reuşesc să observe mai multe perspective. Ca şi
rezultat, ei nu se înţeleg, adesea, cu ceilalţi sau se supără din cauza faptului că ei nu văd
toate aspectele unei probleme. A învăţa această deprindere este o parte importantă a
dezvoltării lor cognitive.
Obiective
4 Să facă diferenţa între a face o presupunere şi a lua în considerare mai multe
perspective
5 Să înţeleagă efectele negative în cazul realizării presupunerilor
6 Să înveţe cum să verifice presupunerile
Materiale
1 Unul sau mai multe caleidoscoape de jucărie
Procedură
1. Introduceţi lecţia rotind caleidoscoapele, acordând timp pentru explorare, întrebaţi-i pe
copii dacă văd doar un singur lucru atunci când privesc prin caleidoscop, sau dacă văd o
varietate de modele care se schimbă. Apoi, întrebaţi copiii dacă ştiu ce înseamnă dacă i se
pune unui animal ochelari de cal: Ce se întâmplă cu vederea acelui animal? Discutaţi
despre diferenţa dintre a avea ochelari de cal şi a privi printr-un caleidoscop, accentuând
faptul că uneori oamenii se comportă ca şi cum ar avea ochelari de cai şi văd doar un
singur aspect al situaţiei. Ei presupun, de obicei, că ceva este adevărat şi nu încearcă să
verifice dacă acel lucru este adevărat sau să ia în considerare alte posibilităţi. Introduceţi
termenul de viziune de tunel, explicând că folosim acest termen atunci când oamenii se
comportă ca şi cum ar avea ochelari de cal, fac presupuneri, şi îşi limitează gândirea la o
singură posibilitate. Discutaţi despre modul în care a avea o viziune de tunel ar putea crea
probleme acasă, la şcoală, sau cu prietenii. Puneţi accentul pe diferenţa dintre a avea
viziune de tunel şi a lua în considerare o varietate de perspective, aşa cum ar fi cazul
viziunii de caleidoscop.
2. Citiţi următoarea situaţie cu voce tare:
Vă aflaţi la şcoală şi este timpul pentru pauză. Este rândul vostru să duceţi
mingea în curte, aşa că vă îndreptaţi spre dulap pentru a o lua. De îndată ce
luaţi colţul pentru a ajunge la dulap, o vedeţi pe Kelly fugind în cealaltă direcţie a
holului. Arată ca şi cum ar ţine ceva în mâini.
Cereţi-le elevilor să îşi inchipuie că au viziunea de tunel (că se gândesc doar la un aspect
al situaţiei şi că fac presupuneri). Cum ar putea ei interpreta această situaţie dacă ar gândi
în acest mod? (Majoritatea vor spune că Kelly a luat mingea.) Apoi, cereţi-le să îşi
imagineze că privesc printr-un caleidoscop şi că văd multe perspective sau posibilităţi
diferite. Cereţi-le copiilor să spună care ar fi unele dintre acestea: că s-a întâmplat ca, pur
şi simplu, Kelly să se afle pe hol şi că nu a luat mingea, că Kelly a crezut că este ziua ei să
ducă mingea în curte şi nu şi-a dat seama că făcea ceva greşit, şi aşa mai departe.
Accentuaţi diferenţa dintre cele două modalităţi de gândire; rugaţi-i pe copii să identifice
consecinţek negative care ar putea rezulta din a avea viziune de tunel.
3. În continuare, împărţiţi copiii în două grupe şi puneţi-i să se ridice în picioare şi să formeze
două coloane. Numiţi un grup ca fiind Grupul cu Viziune de Tunel şi celălalt ca fiind Grupul
cu Viziune de Caleidoscop. Explicaţi-le că le veţi citi câteva situaţii. In timp ce o citiţi pe
prima, primul copil din Grupul cu Viziune de Tunel va face o presupunere cu privire la
situaţie şi o va spune cu voce tare. Primul copil din Grupul cu Viziune de Caleidoscop va
spune cel puţin două puncte de vedere posibile, diferite. Copilul din Grupul cu Viziune de
Tunel care a făcut presupunerea, o verifică apoi rugându-vă să citiţi ce s-a întâmplat în
realitate. Dacă presupunerea făcută este corectă, copilul poate să rămână în picioare, dar
trece în spatele coloanei. Dacă presupunerea nu este corectă, el sau ea trebuie să se
aşeze. Primul copil din Grupul cu Viziune de Caleidoscop trece, de asemenea, la capătul
coloanei, iar următorii doi jucători fac acelaşi lucru. Jocul continuă până când toate
situaţiile au fost citite şi toate presupunerile verificate.
SITUAŢII PENTRU VIZIUNEA DE TUNEL

7 Situaţie 1: Tom trebuia să fie acasă la ora 17:00, dar nu a ajuns decât la 18:00.
Mama lui a presupus că ... (Realitate: Şi-a pierdut ceasul şi nu a ştiut cât este ora.)
8 Situaţie 2: Shiron a luat o notă mică la testul de la ştiinţele naturii. Învăţătoarea lui a
presupus că ... (Realitate: Iepuraşul pe care îl avea Shiron acasă a murit cu o noapte
înainte, şi el s-a gândit la acest lucru şi nu s-a putut concentra.)
9 Situaţie 3: Daphne avea 5 lei pe măsuţa din camera ei. Când s-a pregătit de culcare
a observat că banii nu mai erau acolo. Daphne a presupus că ... (Realitate: Fereastra
a fost deschisă şi vântul i-a suflat banii pe covor, unde nu i-a văzut.)
10 Situaţie 4: Doniţa nu a stat lângă prietena ei Betsy în autobuz. Betsy a presupus că ...
(Realitate: Doniţa nu a văzut locul liber de lângă Betsy.)
11 Situaţie 5: Terrance nu a mers la ziua de naştere a lui Josh. Josh a presupus că ...
(Realitate: Terrance a fost pedepsit pentru că şi-a minţit mama.)
12 Situaţie 6: Aaron nu s-a dus la antrenamentul de fotbal, seara trecută. Antrenorul a
presupus că ... (Realitate: Aaron s-a hotărât să nu mai joace fotbal.)
13 Situaţie 7: Darcy nu a mai sunat-o înapoi pe prietena sa Megan, după ce Megan i-a
lăsat prin mama lui Darcy un mesaj prin care o ruga să o sune. Megan a presupus că
... (Realitate: Mama lui Megan nu i-a transmis mesajul.)
14 Situaţie 8: Molly a ignorat-o pe Serita când se aflau pe terenul dejoacă. Serita a
presupus că ... (Realitate: Molly nu a văzut-o.)
15 Situaţie 9: Jonathan i-a spus lui Ben că se va juca cu el după ore, dar când Ben l-a
strigat, Jonathan nu era acasă. Ben a presupus că ... (Realitate: Jonathan a trebuit să
meargă undeva împreună cu mama lui şi a uitat să îl sune pe Ben.)
16 Situaţie 10: Javier i-a spus lui Gabriel că urma să plece din oraş în week-end.
Sâmbăta Gabriel l-a văzut pe Javier într-un autobuz în oraş. Gabriel a presupus că ...
(Realitate: Mama lui Javier s-a răzgândit.)
17 Situaţie 11: Terri nu le-a invitat niciodată pe prietenele ei să se joace sau să doarmă
la ea acasă. Prietenele ei au presupus ... (Realitate: Mama lui Terri bea foarte mult, şi
lui Terri îi este ruşine să cheme pe cineva la ea acasă.)
18 Situaţie 12: Jessica a luat o notă foarte proastă la testul ei de la ştiinţele naturii,
învăţătoarea a presupus că ... (Realitate: Jessica nu a învăţat deloc.)
4. Pentru a continua activitatea, utilizaţi întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Care este diferenţa dintre o persoană care are o gândire de genul viziunii de tunel şi una
care are o gândire de genul viziunii caleidoscopice?
2. Care tip de gândire credeţi că este cel mai bun?
3. în această activitate, a fost dificil să vă gândiţi la mai multe perspective?
4. în această activitate, au fost multe dintre presupuneri corecte? Dacă nu, ce vă spune
acest lucru despre a face presupuneri?
1. Voi aveţi mai mult o gândire de genul viziunii de tunel sau mai mult o gândire de genul
viziunii caleidoscopice?
2. Atunci când faceţi presupuneri, se întâmplă să aibă loc consecinţe negative? Consecinţe
pozitive? (Invitaţi-i să dea exemple.)
3. Dacă aveţi o gândire de genul viziunii de tunel, sunteţi mulţumiţi de acest lucru? Dacă nu,
ce puteţi face pentru a vă schimba gândirea?
Cereţi-le copiilor să scrie o povestioară despre a face presupuneri şi despre lucrurile
negative care pot rezulta din acestea.
Pe termen lung sau scurt
Una dintre cele mai problematice sarcini developmentale este aceea de a învăţa să
se ia în considerare consecinţele. Gândind într-o manieră concretă, copiii la această vârstă
au dificultăţi în a se proiecta dincolo de prezent. Cu toate acestea, ei trebuie să îşi dezvolte
această abilitate pentru a putea lua decizii adecvate.
Obiective
1 Să identifice consecinţele
2 Să facă diferenţa între consecinţele de scurtă durată şi cele de lungă durată
Materiale
1 Tabla de joc - Pe termen lung sau scurt (Fişa de lucru 14) pentru fiecare grup format
din trei copii
2 Pentru fiecare grup, un set de răspunsuri din Fişele cu Răspunsuri - Pe termen lung
sau scurt (Fişa de lucru 15)
Procedură
1. La începutul lecţiei, rugaţi trei voluntari să interpreteze două roluri foarte scurte. Instruiţi
primul voluntar să se prefacă că este un elev care intră în clasă şi o anunţă pe învăţătoare
(un alt voluntar) că şi-a uitat tema acasă. Instruiţi-1 pe cel de-al treilea voluntar să se
prefacă că este un elev care se furişează în clasă şi fură o sumă mare de bani din geanta
învăţătoarei (sau din pormoneu) într-un moment în care învăţătoarea nu este atentă.
2. Rugaţi voluntarii să înceapă să îşi interpreteze rolurile. După aceea angajaţi copiii într-o
discuţie despre posibilele consecinţe ale fiecăreia dintre aceste acţiuni. Faceţi distincţia
între consecinţele pe termen scurt şi cele pe termen lung, subliniind faptul că în cel de-al
doilea joc de rol, consecinţele ar putea avea efect pe termen lung dacă acest furt ar fi
înregistrat în dosarul de la şcoală al copilului, el sau ea ar putea fi exmatriculat, şi aşa mai
departe.
3. Cereţi-le copiilor să ofere şi alte exemple de consecinţe pe termen scurt şi lung pentru a
demonstra că ei au înţeles această diferenţă. Apoi, împărţiţi copiii în grupe de câte trei.
Distribuiţi Tabla de joc - Pe termen lung sau scurt (Fişa de lucru 14) fiecărui grup. Explicaţi-
le că un copil este judecătorul, care va stabili dacă răspunsul este corect. Daţi fiecărui
judecător Fişa cu răspunsuri corespunzătoare - Pe termen lung sau scurt (Fişa de lucru
15). Ceilalţi doi jucători îşi aleg pe rând câte un pătrat, afirmând dacă este o consecinţă de
scurtă durată sau una de lungă durată, verificând acest lucru împreună cu judecătorul, şi
făcând fie un semn S (de la scurtă durată) fie un semn L (de la lungă durată) în acel pătrat
dacă răspunsul este corect. Jocul se termină când un jucător are trei L - uri sau trei S- uri
unul după altul pe tabla de joc. Jucaţi de trei ori acest joc pentru ca toată lumea să poată
să îl joace şi să fie şi judecător.
4. Pentru a continua activitatea, recurgeţi la întrebările de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Ce sunt consecinţele?
2. Care este diferenţa dintre consecinţele pe termen scurt şi cele pe termen lung?
3. Credeţi că este important să luaţi în considerare consecinţele atunci când să faceţi un
lucru?
4. Puteţi face ceva pentru a schimba aceste consecinţe?
5. Ce ar putea fi mai dificil de schimbat, consecinţele pe termen scurt sau
consecinţele pe termen lung? De ce?
1. Ce vă este mai uşor să identificaţi: consecinţele pe termen scurt sau cele pe termen
lung?
2. Sunteţi, de obicei, buni în a prezice consecinţele? Dacă da, credeţi că acest lucru
afectează comportamentul vostru?
3. Aţi cunoscut vreodată pe cineva care nu se pricepea să prezică consecinţele? Dacă da, ce
efect a avut acest lucru asupra acelei persoane?
Elevii îşi pot crea propriul lor joc folosind consecinţe pe termen scurt şi lung similare cu cele
folosite în această lecţie. Puneţi-i pe copii să negocieze jocuri şi să le joace, în care
inventatorul jocului să fie pe post de judecător pentru propriul său joc.

TABLE DE JOC - PAGINA 1
Alegeţi pe rând câte un pătrat, citiţi ceea ce scrie înăuntrul lui, şi identificaţi
consecinţele ca fiind fie pe termen scurt (S), fie pe termen lung (L). După rândul fiecăruia,
judecătorul vă va spune dacă răspunsul vostru este corect sau nu. Dacă este corect, marcaţi
pătratul cu S sau cu L. Jocul se termină când un jucător reuşeşte să aibă, consecutiv, trei de
S sau trei de L.
JOCUL 1
1. Eşti pedepsit pentru o zi 2. Timp de trei luni de zile 3. Ai citit mult timp fără o
pentru că ai întârziat la cină. trebuie să stai pe acelaşi loc în lumină bună, iar acum trebuie
autobuzul de la şcoală pentru să porţi ochelari.
că te-ai bătut de prea multe ori
cu alţii.
4. Ai făcut prăjituri pentru 5. l-ai dat căţelului tău de 6. Te-ai uitat la televizor şi nu
bunica ta, şi ea ţi-a dat cinci mâncare pentru că ţi s-a ţi-ai făcut temele. A trebuit să
iei. amintit întotdeauna să faci stai în pauză la şcoală pentru
acest lucru, iar ieri nu ai a ţi le termina.
hrănit-o deloc. Tatăl tău va da
câinele altcuiva.
7. 7.Te-ai jucat afară fără a avea o 8. Ai furat câteva bomboane 9. Fratele tău te-a lovit în
jachetă pe tine, şi acum eşti de la standul din faţa bazinului stomac şi trebuie să îşi
răcit. de înot, în prima zi când petreacă restul dup-amiezii în
bazinul s-a deschis. Nu mai camera sa.
poţi merge la bazin pentru tot
restul verii.
JOCUL 2
1. Învăţătoarea ta te roagă să 2. Astăzi, prietena ta şi-a 3. Ai luat o notă bună la test

fii elevul de serviciu pe coridor împărţit desertul cu tine pentru că ai învăţat mult.
pe tot parcursul anului şcolar pentru că tu i-ai dat ieri un
deoarece te-ai descurcat fursec.
foarte bine în primele două
luni de şcoală.
4. Nu ai avut voie să ieşi să te 5. Timp de o săptămână, 6. Eşti tachinat de câţiva copii

joci pentru că nu ai învăţat. mama ta te trimite devreme la agresivi, deoarece nu te-ai
culcare pentru că v-aţi certat alăturat farselor răutăcioase
în legătură cu programele pe pe care ei le fac.
care să le urmăriţi la televizor.
7. Câştigi un premiu pentru că 8. Te înfurii şi dai cu pumnul 9. Eşti ales şeful clasei pentru
ai găsit răspunsul la o în sticla unei uşi. Ţi-ai rupt anul care vine pentru că ai
întrebare dificilă de la mâna. avut un discurs bun.
concursul de întrebări de la
şcoală.

TABLE DE JOC - PAGINA 2
JOCUL 3
1. Alţi copii au râs de tine 2. Oamenii au fost prietenoşi 3. Prietenii tăi te-au ajutat cu
pentru că ei au crezut că ai dat cu tine pentru că le-ai zâmbit. sarcinile pentru că şi tu i-ai
un răspuns stupid. ajutat pe ei săptămâna trecută.
4. Eşti pedepsit pentru că nu ai 5. Primeşti un desert în plus 6. Fratele tău a făcut treburile
ascultat-o pe mama. pentru că ai mâncat bine la casnice în locul tău pentru că I-
cină. ai ajutat.
7. Nu te poţi juca fotbal 8. Ai furat bicicleta unui copil şi 9. Ai câştigat un premiu pentru
aceasta pentru că ai note mici trebuie să lucrezi în fiecare că te-ai comportat frumos cu
la ştiinţe şi i matematică anul sâmbătă, tot restul anului, oamenii mai în vârstă de la
trecut itrebuie să mergi la i la pentru a-i cumpăra acestuia o centrul de îngrijire a
de vară. bicicletă nouă. vârstnicilor. Premiul tău va fi
afişat în permanenţă la şcoală.
FIŞA CU RĂSPUNSURI
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi fiecare set de răspunsuri separat astfel încât judecătorii să
vadă doar răspunsurile pentru jocul pe care îl judecă.
JOCUL 1:RĂSPUNSURI JOCUL 2:RĂSPUNSURI JOCUL 3:RASPUNSURI

Jucătorii vor alege pe rând Jucătorii vor alege pe rând câte Jucătorii vor alege pe rând câte
câte un pătrat, vor citi ceea ce un pătrat, vor citi ceea ce scrie un pătrat, vor citi ceea ce scrie
scrie înăuntrul lui, şi vor înăuntrul lui, şi vor identifica înăuntrul lui, şi vor identifica
identifica consecinţele ca fiind consecinţele ca fiind fie pe consecinţele ca fiind fie pe
fie pe termen scurt (S), fie pe termen scurt (S), fie pe termen termen scurt (S), fie pe termen
termen lung (L). După fiecare lung (/.). După fiecare rundă, lung (/.). După fiecare rundă,
rundă, veţi judeca răspunsul veţi judeca răspunsul fiecărui veţi judeca răspunsul fiecărui
fiecărui jucător ca fiind corect jucător ca fiind corect sau jucător ca fiind corect sau
sau incorect. incorect. incorect.
1. De scurtă durată 1. De lungă durată 1. De scurtă durată
2. De lungă durată 2. De scurtă durată 2. De scurtă durată
4. De scurtă durată 4. De scurtă durată 4. De scurtă durată
6. De scurtă durată 6. De scurtă durată 6. De scurtă durată
7. De scurtă durată 7. De scurtă durată 7. De lungă durată
8. De lungă durată 8. De lungă durată 8. De lungă durată
9. De scurtă durată 9. De lungă durată 9. De lungă durată

Cu adevărat raţional
Cu toate că la această vârstă copiii sunt capabili să gândească mai logic şi să judece
într-un mod mai realist, este, totuşi, foarte comun pentru ei să facă presupuneri,
suprageneralizări, şi să interpreteze greşit informaţia. A învăţa deprinderi de a gândi raţional
este o parte importantă a dezvoltării lor cognitive.
Obiective
1 Să înţeleagă conceptul de credinţe iraţionale
2 Să înveţe să identifice credinţele iraţionale
Materiale
1 Situaţia de joc de rol - Cu adevărat raţional (Fişa de lucru 16) pentru fiecare grup
format din patru copii
Procedură
1. Începeţi lecţia solicitând trei voluntari: unul să îl joace pe director şi alţi doi care să joace
rolurile de elevi. Explicaţi-le voluntarilor, între patru ochi, că directorul va intra în clasă
trăgând după el doi elevi care s-au bătut pe terenul dejoacă. Dumeneavoastră veţi juca
rolul învăţătoarei. Când directorul aduce copiii în clasă, acesta ar trebui să spună ceva de
genul: „Nu puteţi să îi controlaţi pe aceşti doi elevi? Ei se băteau pe terenul dejoacă. Elevii
nu ar trebui să facă lucruri din acestea."
2. Stabiliţi care rol să revină cui. După ce directorul vă vorbeşte, le spuneţi elevilor:
Oh, sunt o învăţătoare atât de groaznică, şi voi sunteţi nişte elevi groaznici pentru că vă
comportaţi astfel. De ce nu ascultaţi niciodată! Acum, directorul nu va mai lăsa
niciodată clasa mea să se joace pe terenul dejoacă, şi directorul va crede pentru
totdeauna că sunt o învăţătoare groaznică datorită faptului că nu pot să îmi controlez
elevii. Nu ar fi trebuit să mă fac niciodată învăţătoare. Ştiu că toate celelalte învăţătoare
vor vorbi despre mine şi toţi elevii de pe terenul dejoacă vor vorbi despre cât de
groaznici sunteţi voi doi. Voi doi ar trebui să ştiţi, până la vârsta asta, cum să vă
comportaţi; la urma urmei sunteţi în clasa a IV-a. Aceata este o situaţie atât de rea; nu
îmi pot imagina nimic mai rău.
3. Cereţi-le copiilor să analizeze reacţia dumneavoastră: Cred ei că aţi exagerat? Dacă da,
cum? Ce anume din ce aţi spus ar fi putut fi o exagerare (a face ca ceva să fie mult mai
grav decât este)? Ce anume aţi spus care să nu fi fost, probabil, realist? încurajaţi-i să fie
specifici. Ca şi rezultat al discuţiei, identificaţi următoarele credinţe iraţionale, ilustrându-le
cu aceste exemple:
2 Suprageneralizări: a face să sune ca şi cum situaţia este întotdeauna în felul acesta.
Exemple: Directorul nu ne va mai lăsa niciodată să mergem pe terenul dejoacă;
directorul va crede întotdeauna că sunt o învăţătoare groaznică.
3 Exagerări: a face ca lucrurile să pară mai grave decât sunt. Exemple: Toate
învăţătoarele vor vorbi despre mine şi toţi elevii vor vorbi despre cât de groaznici
sunteţi voi doi; Nu îmi pot imagina o situaţie mai rea.
4 Autoevaluare negativă: a te gândi că eşti groaznic din cauza a ceea ce s-a întâmplat.
Exemple: Sunt o învăţătoare atât de groaznică; Nu ar y? trebuit să mă fac niciodată
învăţătoare.
5 Cerinţe absolutiste: standarde rigide pe care dumneavoastră sau alţii trebuie să le
îndepliniţi. Exemple: Voi doi ar trebui să ştiţi cum să vă comportaţi până la această
vârstă.
Accentuaţi faptul că multe credinţe iraţionale conţin cuvinte precum întotdeauna sau
niciodată. Ele nu reflectă realitatea. De exemplu, sunt elevii cu adevărat groaznici dacă, se
întâmplă, ca ei să se bată o dată? Este învăţătoarea groaznică datorită faptului că elevii ei
se poartă urât?
4. Intrebaţi-i pe copii dacă ei cred că acest tip de gândire este de ajutor. Apoi, demonstraţi-le
cum puteţi să atacaţi gândurile de acest gen printr-un proces cunoscut sub numele de
disputare. Atunci când faceţi o disputare, vă puneţi întrebări de genul: „Unde este dovada
că eu sunt o învăţătoare groaznică doar pentru că doi dintre elevii mei s-au bătut? Şi doar
din cauza faptului că ei au avut această problemă, înseamnă acest lucru că toată lumea va
vorbi despre mine sau vor gândi că sunt groaznică? Nu fac eu, de obicei, o treabă bună ca
şi învăţătoare? Este acesta, într-adevăr, cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla?"
5. Împărţiţi copiii în grupe de câte patru. Daţi fiecărui grup una dintre Situaţiile cu jocurile de
rol - Cu adevărat raţional (Fişa de lucru 16). Rugaţi grupele să interpreteze situaţiile fiind
foarte nerealişti şi iraţionali. După ce au exersat câtva timp, puneţi copiii să îşi prezinte
scenetele. După fiecare, implicaţi restul grupului în identificarea credinţelor iraţionale. După
ce toate grupele au prezentat şi au discutat, cereţi fiecărui grup să îşi prezinte din nou
sceneta, de data aceasta demonstrând credinţe raţionale şi/sau disputări.
6. Continuaţi activitatea pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Care sunt câteva exemple de credinţe iraţionale?
2. Credeţi că este bine sau rău să aveţi credinţe iraţionale?
3. Cum puteţi să scăpaţi de credinţele iraţionale?
1. Aveţi voi sau altcineva pe care cunoaşteţi astfel de gânduri iraţionale?
2. Când aţi avut gânduri iraţionale, s-a dovedit a fi situaţia la fel de groaznică sau teribilă aşa
cum aţi crezut la început că va fi?
3. Reuşiţi să vă disputaţi cu succes credinţele iraţionale?
Dezvoltaţi o listă cu credinţe iraţionale. Aşezaţi-i pe copii în două coloane. Citiţi-i primului copil
din Coloana l o credinţă iraţională şi cereţi-i să vă dea un exemplu de disputare a acelei
credinţe. Apoi, cereţi-i copilului din Coloana 2 să vă dea un alt exemplu de disputare. Aceşti
copii trec apoi la capătul coloanei, şi această procedură continuă cu o altă credinţă iraţională
pentru următorii doi copii, şi aşa mai departe până când toate credinţele au fost citite şi
disputate.
Cu adevărat raţional
SITUAŢII CU JOC DE ROL
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat astfel încât fiecare grup format din patru copii să
primească o situaţie cu joc de rol.
SITUAŢIA 1 SITUAŢIA 4
Tu şi cu fratele tău nu v-aţi făcut paturile şi tatăl Sora ta mai mică a intrat în camera ta şi a luat
şi mama voastră sunt foarte supăraţi din una din cărţile tale. îţi dai seama de acest lucru
această cauză. (Exemplu: Voi doi, nu puteţi face şi eşti furios. Fugi la părinţii tăi să le spui.
niciodată ceva bine?) (Exemplu: Ea este cea mai rea soră din lume).
Tu împreună cu cei doi prieteni ai tăi luaţi un S Trebuia să îţi hrăneşti câinele, dar ai uitat.
pe proiectul de la ştiinţe, la care aţi lucrat din Fratele tău trebuia să schimbe cutia cu nisip a
greu. învăţătoarei nu îi vine să creadă că aţi luat pisicii, dar nu a făcut-o. Tatăl vostru şi mama
această notă. vitregă sunt foarte supăraţi cu privire la cât de
(Exemplu: Suntem atât de proşti; probabil, vom iresponsabili sunteţi voi doi. (Exemplu: Sunteţi
rămâne corigenţi la ştiinţe.) întotdeauna iresponsabili.)
Prietenul tău cel mai bun stă cu altcineva în Eşti într-un club în care oamenii se dau cu
timpul pauzei şi continuă să se uite spre tine şi rolele, şi antrenorul tocmai te-a învăţat cum să
la persoana cu care stai tu. faci o săritură, îţi spune ţie şi altor doi copii să
(Exemplu: Persoana spune lucruri îngrozitoare încercaţi să faceţi săritura. Lor le iese bine, şi ţie
despre mine.) nu.
(Exemplu: Nu voi învăţa niciodată să sar.)
Probleme şi soluţii
În această perioadă de dezvoltare, copii sunt capabili să facă inferenţe şi să ia în
considerare mai multe perspective în rezolvarea unei probleme. Ei au, în general, o gândire
mai logică, şi privesc dintr-un punct de vedere mai realist. Cu toate acestea, odată ce ei se
maturizează şi au de-a face cu probleme tot mai complexe, ei trebuie să fie capabili să pună
în aplicare un proces de rezolvare de probleme.
Obiective
1 Să înveţe un proces de rezolvare de probleme
2 Să exerseze să utilizeze abilităţi de rezolvare de probleme
Materiale
1 Tablă de scris
2 cutie de scobitori, o foaie de hârtie, şi o cutie de lipici la fiecare patru copii
3 bandă adezivă
4 versiune a Paşilor în rezolvarea de probleme - Probleme şi soluţii (Fişa de lucru 17)
Procedură
1. Cereţi copiilor să se gândească la o problemă recentă pe care au avut-o şi ce paşi au
parcurs ei pentru a rezolva problema. Extrageţi idei şi notaţi paşii de rezolvare de probleme
pe tablă.
2. Menţionaţi că scopul acestei lecţii este de a le oferi copiilor experienţă în practicarea
rezolvării de probleme, împărţiţi copiii în grupe de câte patru şi distribuiţi o cutie de
scobitori, o foaie de hârtie, şi o cutie de lipici fiecărui grup. Explicaţi-le că sarcina lor ca şi
grup este acea de a construi un turn din scobitori, folosind hârtia ca şi bază a turnului, dar
să lipească de hârtie doar scobitorile care sunt la bază (cu alte cuvinte, să nu lipească
celelalte scobitori care ajută la construirea turnului). Acordaţi aproximativ 15 minute pentru
ca grupele să poată lucra. Acordaţi-le timp pentru a-şi expune turnurile în faţa clasei.
3. În continuare, afişaţi posterul cu Paşi în rezolvarea de probleme - Probleme şi soluţii (Fişa
de lucru 17). Citiţi şi descrieţi cu atenţie fiecare pas din proces, în timp ce faceţi acest
lucru, cereţi-le copiilor să ofere exemple spcifice despre modul în care au urmat sau nu au
urmat acest proces în timp ce au construit turnurile.
4. Apoi, citiţi cu voce tare următoarea dilemă. Rugaţi-i pe copii să asculte cu atenţie, în
continuare, cu toată clasa, lucraţi cu ajutorul fiecărui pas din procesul de rezolvare de
probleme aşa cum s-ar aplica acestei dileme.
Brad se afla în magazin căutând după o casetă video pe care să o închirieze. Mama
lui vitregă se afla pe un alt culoar. Nu departe de Brad se afla un bărbat care se uita şi
el la casetele video. O fetiţă a venit spre bărbat (care în mod aparent era tatăl ei) şi i-a
cerut bani pentru a-şi cumpăra bomboane. Bărbatul a scos o bancnotă de cinci lei pe
care i-a înmânat-o. în timp ce a făcut acest lucru, o bancnotă de zece lei a căzut pe
jos. Brad nu a observat imediat acest lucru şi chiar în timpul în care se uita în jos,
bărbatul ieşea din magazin. Brad a ridicat cei zece lei. Ce să facă? El îşi dorea o
maşină în miniatură ... şi cu cei zece lei ar fi putut să şi-o cumpere. Cum aţi rezolva
această problemă?
5. Continuaţi activitatea, discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Aţi urmat paşii din procesul de rezolvare de probleme, în timp ce construiaţi turnul? La
care paşi s-a descurcat bine grupul vostru? La care paşi nu s-a descurcat bine grupul
vostru?
2. Credeţi că a fost mai uşor sau mai greu să aplicaţi acest proces în cazul dilemei cu Brad?
3. Credeţi că un proces ca acesta este util în rezolvarea de probleme? De ce sau de ce nu?
1. Când aveţi de rezolvat o problemă, utilizaţi paşi similari cu cei prezentaţi în această lecţie?
Dacă da, cum vă ajută în rezolvarea problemelor voastre din „viaţa reală"? Cum credeţi că
utilizarea unui proces ca acesta vă afectează capacitatea de a rezolva probleme?
2. Dacă aveţi de rezolvat o problemă, încercaţi, de obicei, să o rezolvaţi de unii singuri, sau
cereţi ajutorul cuiva? Dacă cereţi ajutorul, i-1 cereţi unui adult, unui prieten, sau unui frate
sau soră?
3. Ce aţi învăţat din această lecţie despre rezolvarea de probleme, care v-ar putea ajuta?
Puneţi copiii să lucreze în grupe mici pentru a dezvolta o scenetă care să ilustreze modul de
aplicare al procesului de rezolvare de probleme în cazul unei probleme tipice pentru un copil
de clasa a IV-a (de exemplu, certuri cu prietenii sau a fi ales ultimul într-o echipă).
Probleme şi soluţii
PAŞI IN REZOLVAREA DE PROBLEME
P Definiţi clar problema.
R Apreciaţi problema într-un mod realist: Este o problemă mare sau o problemă
mică?
O Gândiţi-vă la toate opţiunile.
B Fiţi conştienţi de consecinţe.
L Ascultaţi opţiunile oferite de alte persoane.
E Eliminaţi opţiuni.
M Realizaţi un plan de rezolvare a problemei.

Consiliere - Clasa A4a 1 Aprilie

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Consiliere - Clasa A4a 1 Aprilie

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Este doar o greşeală

Este doar o greşeală

CARTONAŞE CU SUGESTII - PAGINA 1

Personaje: Jane, Joanne, şi bărbatul cu voce morocănoasă

Personaje: Todd, Ryan, şi tatăl

Personaje: Sheniqua, Shantel, şi mama

Este doar o greşeală

Personaje: Adam, Sam, şi mama

Personaje: Allison, mama vitregă, şi tata

Aprobare din partea ta Aprobare din partea unui prieten

Aprobare din partea ta Aprobare din partea unei personae care te

Aprobare din partea ta Aprobare din partea unui bunic/ bunică

Aprobare din partea tatălui Aprobare din partea unui vecin

Ieri ai avut un test la gramatică cu toate Cerinţele de la problemele de matematică la

Profesorul de sport anunţă că liderii echipelor

MERGI ÎNAINTE 3 MERGI ÎNAINTE 3

Nu înţelegi instrucţiunile pe care învăţătoarea ţi Greşeşti două cuvinte la testul de ştiinţe.

Membrii grupului au venit cu idei.

Membrii grupului au cooperat.

Membrii grupului au apreciat ideile altor membrii.

Toţi membrii grupului s-au implicat în realizarea proiectului.

Nimeni nu a rămas pe dinafară.

Membrii grupului s-au ascultat unul pe altul.

Membrii grupului au făcut compromisuri.

Membrii grupului s-au certat sau au luptat unul împotriva altuia.

Membrii grupului nu au putut cădea de acord asupra ideilor.

S-a observat Nu s-a observat

SCENARIUL 1 Allison şi Amy se îndreptau spre casă, de la bibliotecă. Cum au luat

2.. Ce a făcut Allison şi Amy pentru a se apăra de aceste fete?________________________

3. Ce altceva credeţi că ar mai fi putut ele face? ___________________________________

2. Ce a făcut Corey pentru a se apăra de fratele lui Adam?__________________________

3. Ce altceva credeţi că ar fi putut face el?________________________________________

2. Ce a făcut Ann pentru a se proteja de băieţi?___________________________________

2. Ce a făcut Phillip şi Pam pentru a se apăra?____________________________________

3. Ce altceva credeţi că ar fi putut face ei?________________________________________

T Ceva ce aţi putea face pentru a face faţă tachinării.

SITUAŢII PENTRU VIZIUNEA DE TUNEL

Pe termen lung sau scurt

1. Învăţătoarea ta te roagă să 2. Astăzi, prietena ta şi-a 3. Ai luat o notă bună la test

4. Nu ai avut voie să ieşi să te 5. Timp de o săptămână, 6. Eşti tachinat de câţiva copii

Pe termen lung sau scurt

JOCUL 1:RĂSPUNSURI JOCUL 2:RĂSPUNSURI JOCUL 3:RASPUNSURI

1. De scurtă durată 1. De lungă durată 1. De scurtă durată

2. De lungă durată 2. De scurtă durată 2. De scurtă durată

3. De lungă durată 3. De scurtă durată 3. De scurtă durată

4. De scurtă durată 4. De scurtă durată 4. De scurtă durată

5. De lungă durată 5. De scurtă durată 5. De scurtă durată

6. De scurtă durată 6. De scurtă durată 6. De scurtă durată

7. De scurtă durată 7. De scurtă durată 7. De lungă durată

8. De lungă durată 8. De lungă durată 8. De lungă durată

9. De scurtă durată 9. De lungă durată 9. De lungă durată

P Definiţi clar problema.

O Gândiţi-vă la toate opţiunile.

B Fiţi conştienţi de consecinţe.

L Ascultaţi opţiunile oferite de alte persoane.

M Realizaţi un plan de rezolvare a problemei.

Вам также может понравиться