MIȘCAREA

SISTEMUL OSOS

Sistemul locomotor, alături de sistemul nervos, organele de simț si sistemul endocrin

integrează organismul în mediul de viață . Are ca funcție principală mișcarea și este alcătuită
din sistemul osos (componenta pasivă) și sistemul muscular (componenta activă). Sistemul
osos îndeplinește următoarele roluri: susținere, protecție, locomoție, hematopoieză și
depozit de substanțe minerale. Sistemul muscular este principalul sistem eficient al
organismului. Cele două sisteme lucrează în,, echipă ", după sistemul pârghiilor.
SISTEMUL OSOS
Este alcătuit din totalitatea oaselor legate prin articulații. Asa cum știm, oasele sunt piese
dure, solide, rezistente si elastice (într-o oarecare măsură ),formate din țesut osos compacta
si spongios, având inervație si vascularizație proprii.
În organism există următoarele tipuri de oase :
a. lungi (ex. femur, tibie , radius , ulnă)
b. late - (omoplat, stern, parietale, coxale)
c. scurte - vertebre, carpiene, tarsiene;
d. pneumatice, în jurul foselor nazale
e. situate grosimea unui tendon - rotula.

1
 În perioada intraterină , scheletul este format din membrane conjunctive (scheletul
craniuiu) din cartilajul hialin (scheletul axial, al membrelor, coastele). În săptămânile 3-4 de
dezvoltare embrionară apar primele procese de osificare la nivelul claviculei, proces care
continuă pe parcursul vieții intrauterine.
După naștere și până în jurul vârstei de 25 de ani, scheletul se dezvoltă și crește în
lungime și grosime. Totalitatea proceselor de formare a țesutului osos, de osificare și de
modelare funcțională a osului, poartă numele de osteogeneză.
Osteogeneza se realizează în două etape:

2
1)prima etapă a osificării primare, în care predomină procesele constructive și care se
finalizează cu formarea osului primar ,brut , nefuncțională;
2)etapa de osificare secundară, în care se desfășoară concomitent cu cele de distingere și
care se finalizează cu formarea osului secundar,funcțional.
Din punct de vedere al originii, există două categorii de oase :
 de membrană, dezvoltate prin osificare de membrană. Prin osificare desmală se
formează oasele bolții cutiei craniene, claviculele (parțial) și mandibula.
 de cartilaj, dezvoltate prin osificare de cartilaj. Astfel se formează oasele bazei
craniului, oasele membrelor și vertebrele. Tot prin acest tip osificare se realizează și
creșterea în lungime a osului.
Odată formate, oasele cresc atât în lungime cât și în grosime. Creșterea în lungime se
realizează pe seama cartilajelor de creștere situate la limita dintre epifiză și diafiză. Creșterea
în grosime se realizează pe seama peristului.
Procesele de osteogeneză și de creștere sunt influențate cu enzime cu rol de calcifiere
(fosfataze), de vitamine ( A, B, C) și de hormani (hipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali).

SCHELETUL CORPULUI UMAN

Scheletului corpului uman este format din circa 208 oase și este împărțit în raport cu
regiunile corpului în :
- scheletul capului
- scheletul trunchiului
- scheletul membrelor (fixate pe scheletul trunchiului prin intermediul celor doua centuri
:scapulară, pentru membrele superioare, și pelviană, pentru membrele inferioare).
a) Scheletul capului
Este format din 22 de oase și este împărțit în :neurocraniul, format din 8 oase (frontal,
parietale, temporale, occipital, etmoid și sfenid) și viscerocraniu, format din 14 oase, 2
nepereche (vomerul și mandibula) și 6 pereche (maxilare, palatine, nazale, lacrimale,
zigomatice, cornete nazale inferioare).

3
 b) Scheletul trunchiului
Este format din coloana vertebrală, stern, coaste și bazin.
Coloana vertebrală are un triplu rol :ax de susținere al scheletul, protecția măduvei
spinării, participant la mișcările capului și ale trunchiului.
Este alcătuită din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale : 7 cervicale, 12
toracice, 5 lombare, 5 sacrale și 4-5 coccigiene.
O vertebră tip este formată din corp vertebral, și arc vertebral. Arcul se leagă de corp prin
doi pediculi vertebrali care, prin suprapunere, delimitează orificiile intervertebrale prin care
ies nervii spinali. Corpul unei vertebre se articulează cu corpul altei vertebre prin discul
intervertebral. Arcul verbal prezintă apofize. Totalitatea orificiilor vertebrale suprapuse
formează canalul vertebral, care adăpostește măduva spinării. Structura vertebrelor difera în
funcție de regiune și de rolul îndeplinit.
Coloana prezintă atât în plan sagital, cât și frontal curburi fiziologice - cervicală, toracică,
lombară și sacrală - al căror rol este compatibil cu cel al arcurilor de amortizare ale unei
mașini. Cele din plan sagital se numesc lordoze, când au concavitatea posterior (regiunile
cervicală și lombară) și cifoze, când au concavitatea anterior (regiunile toracică și sacrală).
Cele din plan frontal se numesc scolioze (au convexitatea la stânga sau la dreapta).

4
 Sternul este un os lat, situat anterior, pe linia mediană a toracelui. Este format din :
- manubriul sternal
- corp
- apendice xifoid - cartiginos
Se articulează în partea superioară cu claviculele, iar în părțile laterale, cu coastele.
Costele, în număr de 12 perechi, sunt oase late, formate dintr-un arc osos și o porțiune
cartilaginoasă.
Cele 12 perechi de coaste se împart în 3 categorii :
- adevărate - primele 7 perechi, care se articulează direct cu sternul prin cartilaje costale
proprii ;
- false - următoarele 3 perechi, care se articulează cu sternul indirect, prin intermediul
cartilajului coastei a7-a (adevărată)
- flotante - ultimele 2 perechi de coaste false, care nu se articulează cu sternul.
Sternul, împreună cu coastele și cu porțiunea toracică a coloanei vertebrale, formează cutia
toracică. Aceasta adăpostește viscerele toracice și are rol important în respirație.

5
c) Scheletul membrelor
 Scheletul membrelor superioare este format din doua părți :centura scapulară și
scheletul membrului propriu-zis.
- Centura scapulară este formată din clavicule și omoplați și leagă oasele membrelor
superioare de scheletul trunchiului. Este o centură incompletă, având doar o singură
articulație cu scheletul axial, la nivelul sternului. De ea se prind mușchii ce acționează
membrelor superioare.
- Scheletul membrului superior este format din trei regiuni :scheletul bratului, scheletul
antebrațului și scheletul mâinii.
 Schetul membrelor interioare este format din două părți :centura pelviană și schetul
membrului propriu-zis.
- Centura pelviantă leagă scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este formată din
oase coxale, care se articulează anterior formând simfiza pubiană, și posterior, formând
bazinul. Este o structură adaptată perfect pentru susținere, protecție și locomoție.
Oasele coxale sunt oase late, provenite din sudura altor trei oase :ilium, ischium și pubis.
Ele se articulează cu osul sacrum și formează bazinul.
- Scheletul membrului inferior propriu - zis este format din trei regiuni :scheletul coapsei
(femurul), scheletul gambei (tibia și peroneul sau fibula) și scheletul piciorului (tarsiene,
metatarsiene și falange).

6
ARTICULAȚIILE
Reprezintă ansamblul elementelor care unesc între ele două sau mai multe extremități
osoase. După gradul de mobilitate, se împart în 3 categorii : sinartroze, amfiartroze și
diartroze.
1)Sinartrozele sunt articulații fixe, imobile, fără cavitate articulară. După tipul de țesut se
clasifica în :
-sindesmoze - articulații în care, între cele două oase există țesut fibros. Astfel de articulații
sunt suturile craniene.
- sinostoze - articulații care se formează prin osificarea la adult a sindesmozelor și
sincondrozelor.
2)Amfiartrozele sunt articulații cu mobilate redusă. Între oasele care se articulează se
interpune o formațiune fibrocartilaginoasă.

3)Diartrozele sunt articulații de grad variabil de mobilitate. Se clasifică în :artroidii (articulații

mobile) și amfiartroze (articulații semimobile).

7
8