Fantani Romania

3/4/2019 Pagini de Istorie | Istoria Romanilor | Istoria Dobrogei: Fântânile în spațiul românesc
More Create Blog Sign In
Pagini Istoria Românilor Istoria Dobrogei Expozitie Carti Contact
Postari
Fântânile în spațiul românesc ►
► 2014 (24)
▼
▼ 2015 (11)
Prof. Pădureanu Elena Sanda
►
► ianuarie (1)
►
► februarie (1)
Fântânile sunt surse de apă. Ele încorporează tehnica descoperirii sursei de apă (radiestezie sau o altă ►
► martie (2)
tehnică), tehnica realizării puțului de apă, tehnica realizării sistemului de ridicare a apei la suprafața pământului. ►
► mai (1)
Fântânile sunt un bun material ce încorporează în ele cunoaștere și efort uman. Cel mai adesea fântânile sunt
▼
▼ iulie (2)
construcții alcătuite dintr-o groapă cilindrică sau prismatică, cu pereții pietruiți, cu ghizduri împrejur, săpate în
Omama
pământ până la nivelul unui strat de apă freatică. Ele servesc la alimentarea curentă cu apă. Se mai denumesc și
puț. Fântânile în spațiul românesc
Au existat fântâni cu diferite funcții și de diferite complexități de-a lungul a multor milenii de istorie în cazul
►
► septembrie (1)
multor civilizații umane.
Inițial, fântâna, puțul a aparținut spațiului public, comunității.Ea a fost creația unui efort colectiv sau ►
► octombrie (2)
individual. ►
► decembrie (1)
Existenţa surselor de apă a fost întotdeauna o condiţie determinantă în stabilirea şi dezvoltarea aşezărilor.
►
► 2016 (5)
https://pagini-de-istorie.blogspot.com/2015/07/fantanile-in-spatiul-romanesc.html 1/27
În zona de munte, fântâna este simplă. Aici, apa se găseşte din abundenţă aproape de suprafaţă. Izvorul este ►
► 2017 (10)
captat printr-un jgheab de scânduri, având alături o cupă de lemn (astăzi de metal) pentru scoaterea apei. La
►
► 2018 (7)
Sarmizegetusa Regia, în zona sacră, datorită cercetărilor arheologice se mai poate observa și astăzi captarea
unui izvor din acele vremuri geto-dacice, alături de modul de folosire al aceluiași izvor, astăzi. Noi, cei de
astăzi folosim lemnul prelucrat. În antichitate, la Sarmizegetusa Regia se folosea piatra prelucrată pentru a dirija Translate
traseul apei.
Select Language
Powered by Translate
Dirijarea traseului apei se realiza fie descoperit, fie acoperit

Imaginea alăturată sugerează că acest traseu este posibil să fi fost în cea mai mare parte acoperit, realizat din
componente executate din piatră.
Structuri de dirijare a apei în incinta sacră de la Sarmizegetusa. Posibil să fi fost complet acoperite, fapt sugerat de structura
din dreapta.
Izvoarele de suprafață au fost captate din vremuri imemoriale și în zona de stepă sau câmpie. În perioada
romano-bizantină, la vest de Mangalia au existat mai multe izvoare puternice pe malul limanului numit astăzi
Mangalia, liman care a suportat profunde modelări antropice de-a lungul diferitelor epoci istorice. Cele mai
apropiate izvoare de oraș, au fost cunoscute ca izvoare tămăduitoare, ele fiind sulfuroase , termale, și cu un
debit foarte mare.
Izvor antic la vest de Mangalia (fostul I.A.S. Albești)
Pe malul Lacului Mangalia, dincolo de comuna Limanu, într-o zonă în care pe vremea lui Nicolae Ceaușescu
s-a activat viețuirea umană prin dezvoltarea unui I.A.S. (I.A.S. Albești), nu departe de Pădurea de la Hagieni, se
păstrează încă din antichitate un zid de piatră frumos tăiată, la baza căruia se află gurile de captare a unor
izvoare cu apă potabilă, cu un debit mare. Aceste izvoare amenajate în antichitate se află în imediata apropiere a
unei exploatări de piatră de clacar din acea vreme. Astăzi mai este funcțional doar unul din izvoare. Debitul lui
este foarte mare și apa e rece. De la aceste izvoare se alimentase și sistemul de irigații creat la sfârșitul epocii lui
Ceaușescu și distrus imediat după 1990.
Izvoarele antice de pe malul Limanului Mangalia
Izvoarele de suprafață, captate și dăruite spre utilizare public au fost prilej de creație artistic. Nu departe de
localitatea Heresti, la 35 km de Bucuresti în direcția Oltenita, in comuna Hotarele se află satul Isvoarele. Acest
sat are cele 9 fantani pictate de un mester local, picturi care reprezinta motive religioase, sociale sau care fac
parte din viata si preocuparile satului. Fantanile, de la intrarea in sat dinspre Hotarele sunt urmatoarele : Izvorul
Iubirii, Fantana lui Bachus, Izvoarele Luminii, Ivorul Tamaduirii, Fantana Indreptarii, Sfanta Treime, Roua
Nemuririi, Lacrima Credintei plus inca o fantana care prezinta un motiv viticol si anume zdrobirea strugurilor
cu picioarele.
Izvor captat din satul Isvoarele, jud. Călărași
Același gen de cișmele, izvoare captate și folosite public, de oameni și animale, s-a regăsit și în spațiul urban,
spre exemplu la Sinaia, unde se află mai multe astfel de cișmele sau fântâni cu caracte public datând din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Unele din aceste cișmele sau fântâni, aflate de-a lungul drumurilor au devenit celebre datorită activităților
ilegale desfășurate în preajma lor. Nu departe de Brașov se află Fântâna Hoților.
http://orasulmemorabil.ro/fantana-haiducilor/
Fântâna hoților, nu departe de grădina zoologică din Brașov
Pentru Ion Creangă, în Harap Alb, fântâna este spațiul prielnic de a păcăli și a scăpa de un tovarăș, atunci cănd
invidia și concurența neloaială se manifestă. Spânul scapă temporar de Harap Alb, păcălindu-l să coboare în
fântână după apă. Odată intrat în puțul fântânii, Harap Alb este închis acolo. Se pune capacul fântânii care se
blochează pe dinafară.
La șes, omul este nevoit să sape puţuri pentru a aduce la suprafaţă apa din straturile adânci ale pământului. În
zona de deal și câmpie sunt specifice puțurile de apă. Acestea prezintă o varietate de aspecte în ceea ce privește
ghizdul fântânii și modalitatea tehnică de a aduce apa la suprafață.
Acolo unde apa este aproape de suprafața pământului, puțul se sapă la mică adâncime și necesită un efort
uman mai mic. În acel spațiu numărul puțurilor de apă poate fi mai mare și ele pot trece din spațiul public în
încinta gospodăriilor, devenid astfel proprietate privată, motiv de bunăstare pentru gospodăria respectivă. Acolo
unde puțul de apă trebuia săpat la adâncime mare și foarte mare, acolo era nevoie de efort colectiv mai amplu,
fântânile rămâneau în domeniul public – pe marginea drumurilor, la intersecție de drumuri. Ele deveneau loc de
întâlnire și de comunicare între cei ce veneau la sursa de apă. Fântâna într-o gospodărie era semn de bogăție, de
om cu stare și de independență, de mândrie.
Săpăturile arheologice au pus în evidență puțuri de apă în spațiul anticului Callatis, a cetății Callatis din
perioada romano-bizantină. În gospodăriile din centrul Mangaliei, dezvoltat peste anticul Callatis, fântâni
antice au fost utilizate constant, continuu până la înlocuirea lor cu sistemul centralizat de aducțiune a apei. În
zona de sud a anticei Callatis, astăzi în spațiul subteran al Hotelului Prezident se conservă un sit arheologic în
condiții moderne, care pune în evidență un complex stradal ce cuprinde și o fântână. Diametrul acesteia este
mai mic decât al fântânilor de astăzi și se pare că ghizdul ei nu se ridica mult de la nivelul pământului. Nu se
cunoaște modalitatea tehnică și cu ce se aducea apa la suprafață. Se pot face doar presupuneri.
Fotografie personală
Fântână în complexul arheologic din incinta Hotelului Prezident, Mangalia.
Pe strada Oituz, nu departe de Colegiul Național Economic, mangalienii au avut ocazia să vadă pentru o
scurtă perioadă de timp, săpăturile arheologice care dezvăluiau o parte de stradă externă cetății Callatis, stradă
antică ce prezenta o fântână, de același tip cu cea conservată în spațiul hotelului Prezident. Se pare că fântâni de
model antic au continuat să funcționeze acolo unde nu au fost distruse complet de conflictele militare, acolo
unde decadența comunităților nu a stimulat proasta întreținere și apoi distrugerea, dispariția.
Din perioada de final a influenței directe romane la Dunăre, din secolul al VI-lea d.Hr., în spațiul Sucidavei,
se păstrează o fântână, tehnic deosebită. Situată pe terasa superioară a Dunării, cetatea Sucidava este cel mai
important monument istoric din sudul judeţului Olt. Fântâna prezentă aici este o construcție ce coboară în plan
înclinat în subteran 18 metri, pe un coridor lung de 26 de metri, la capătul căruia este o scobitură cu apă limpede
și bună de băut. Fântâna captează, de la adâncimea de 18 metri, un izvor aflat la poalele cetății Sucidava, la 14
metri în exterior de zidul de apărare (către Dunăre). Ea se compune din puțul propriu-zis și coridorul de acces,
lung de 26 de metri, ce coboară în pantă până la izvor. Această fântână a fost construită odată cu refacerea
fortificației Sucidavei, în secolul al VI-lea d. H., de împăratul Iustinian (527-566), și a rămas în funcțiune până
la abandonarea cetății, un secol mai târziu. Ea a fost descoperită în anul 1958 și restaurată în anul 1968. Este
singura fântână monumentală de acest tip din Europa de Sud-Est, din perioada romano-bizantină. Fântâna a fost
creată cu scopul de a permite aprovizionarea cu apă în timpul asediilor fără a fi necesar ca locuitorii să iasă din
cetate. „Fântâna secretă”, o capodoperă inginerească, se poate spune că este o construcție oficială, de interes
strategico-militar și urban.
La intrarea în culuarul de coborâre spre fântână.
La începutul culuarului de coborâre.
Culuarul de coborâre la apă
Scările spre izvor
La apă, la izvor
Fântânile au jucat un rol important în interiorul cetăților și fortificațiilor de apărare în întraga epocă medievală,
perioadă în care, pe timp de asediu, o cetate era ușor cucerită dacă nu avea acces la o sursă de apă. Deseori
fântânile au fost realizate ca parte a sistemului defensiv al fortificației. Au fost și situații în care sursa de apă
din fortificație, din cetate a fost creată cu ajutorul prizonierilor. Așa circulă legende despre fântâna de la
Castelul Huniazilor sau de fântâna din Cetatea Râșnovului. Pentru fântâna de la Castelul Corvineștilor, Legenda
spune că a fost săpată de trei turci prizonieri la Iancu de Hunedoara, în speranța că vor afla libertatea la capătul
efortului – 15 ani și 28 de metri adâncime. Fântâna au săpat-o, dar libertatea n-au aflat-o la cei ce i-au
supraviețuit lui Ioan Corvin de Hunedoara. Pentru Fântâna de la Râșnov, legenda spune că fantana a fost săpată
de prizonieri turci care au lucrat la ea timp de 15 ani. Acestia ar fi sapat in ghizduri (peretii exteriori ai fantanii)
versete din Coran in scrierea cufică. Această fântână este săpată în piatră 75 de metri adâncime.
În zonele de câmpie și de stepă, fântânile nu erau numeroase. Ele erau de folosinţă comună, întreţinute
colectiv şi de aceea, foarte preţioase.
Pentru că apa înseamnă viață, a existat credinţa și tradiția că cei care sapă fântâni de pomană, voluntar,
dobândesc ispăşirea păcatelor, acesta fiind şi un rit pentru pomenirea celor morţi, precum şi una dintre cele mai
mari binefaceri.
Basmele păstrează și ele – Fata Moșului și Fata Babei – amintirea faptului că fântânile, pe marginea drumului
puteau fi folosite numai dacă erau curățate și întreținute curate, numai dacă trecătorii nu erau egoiști. Nepăsarea
și indiferența trecătorilor făceau ca fântânile să nu poată fi folosite, ba mai mult, să reprezinte un pericol igienic.
În basmul cules de Petre Ispirescu, Fata Moșului, oboșnuită să muncească și să facă lucrurile funcționale în
jurul ei, modestă, a făcut ca fântâna de pe marginea drumului să poată adăpa trecătorii. Întorcându-se de la
Sfânta Vineri, a putut să bea apă din fântâna curățată de ea.
Fântîna grijită de dînsa era plină pănă-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce şi rece cum îi gheaţa. Şi
pe colacul fîntînei erau două pahare de argint, cu care a băut la apă pănă s-a răcorit.
Cel ce are grijă de fântânile de pe marginea drumului, în mod voluntar, fără să pretindă vreo răsplată, de obicei
este răsplătit prin atragerea unui destin pozitiv, luminos. Fata Moșului, întoarsă acasă, nu se confruntă cu acțiuni
care să contravină pretențiilor și așteptărilor personale, din contră.
Lângă fântână, în credințele populare, se mai fac descântece pentru tămăduirea trupului şi a sufletului. Mai
mult, fântâna devine ea însăşi obiect pentru ritual. În sate, la răspântii şi la mănăstiri se găsesc destul de multe
fântâni despre care oamenii simplii cred că au puterea de a însănătoşi trupul şi sufletul.
Balada Meșterul manole impune fântâna ca loc de ispășire și simbol al purificării la nivel popular. Acolo unde
Meșterul Manole s-a prăbușit din zborul său, a apărut un izvor, o fântână: „O fântână lină,/ Cu apă puţină,/ Cu
apă sărată,/ Cu lacrimi udată!”. Prin moartea meșterului Manole se produce un nou început, începutul izvorului
captat de fântâna meșterului Manole, o fântână purificatoare a mândriei nemăsurate a creatorului – Meșterul.
Mănăstirile dau o semnificație aparte fântânii prin rolul purificator al apei – purificare fizică, spirituală,
purificarea gândurilor.
Fântâna Meșterului Manole, Mănăstirea Curtea de Argeş (arhiva Tzigara-Samurcaş)
Pentru a fi apărate de duhurile rele, fântânile erau deseori străjuite de o cruce sau o troiţă. Până la sfârșitul
secolului al XIX-lea acestea aveau sculptat un text în scriere chirilică. Multe din acestea mai sunt în picioare, in
preajma fântânilor, dar nimeni nu le mai deslușește astăzi textul.
Apa a fost un factor hotărâtor în formarea aşezărilor, motiv pentru care, multe localități perpetuează
oiconimele hidrografice ce amintesc de importanța izvorului, a fântânii. Astfel, în Dobrogea regăsim: Cişmeaua
Nouă, Cișmeaua Beiului (Izvorul Casimcea), Cișmeaua Kalaigi (în Babadag) Fântâna Mare, Fântâna Oilor,
Izvoarele. Este adevărat că numele românești în Dobrogea s-au impus abia la 1925, prin legea administrativă
impusă de staul român pentru a realiza o unitate teritorial-administrativă a României Mari. Această lege a
impus denumiri românești în Dobrogea, acolo unde comunitatea românească a devenit dominantă, trăind alături
de musulmanii turco-tătari. Numele românești au înlocuit mai vechiul sistem de denumire a localităților specific
perioadei de stăpânire otomană aici, în Dobrogea. Denumiri turco-tătare s-au păstrat acolo unde comunitatea
musulmană a continuat să fie numeroasă.
Dacă ne aplecăm asupra denumirilor turco-tătare ale unor localități din sud-estul României –denumiri care și
astăzi fac parte din tradiția orală a turco-tătarilor musulmani de aici, putem vedea cum, până în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea, fântânile, puțurile de apă au jucat un rol major în așezarea comunităților în emigrare,
folosite de Imperiul Otoman pentru a coloniza Dobrogea, în urma depopulării masive determinată de desele
războaie ruso-austro-turce și a molimelor ce însoțeau aceste experiențe distructive în cadrul Problemei
Orientale. De cele mai multe ori, denumirile românești impuse au preluat oiconimele hidrografice ce aminteau
de importanța izvorului, a fântânii. Au fost așezări care s-au numit Bașpunar (Fântâna), Mangeapunar (Să
mănânci lângă fântână) până la 1925.
În spațiul românesc, acolo unde izvoarele erau abundente, puțul de apă s-a construit numai la nivelul
pământului, ridicat atâta cât să nu permită intrarea impurităților, a pământului în apa de băut. Pentru protecție,
se acoperea permanent cu un capac de lemn. Apa se lua coborând ciutura de lemn sa burduful pentru apă în apa
fântânii pentru a se umple, având grijă să nu se tulbure apa.
Sursa: http://www.editiadesud.ro/?p=5068
Tinere la fântână în prima jumătate a secolului al XX-lea, la Mangalia
http://www.alternativaonline.ca/StudiiPontice1203.html
Mangalia – la fântână, în vestul așezării, în cartierul tătăresc. Prima jumătate a secolului al XX-lea
Între cele două războaie mondiale, în secolul al XX-lea, la Mangalia au continuat să existe fântâni din pământ
cu ghizduri de piatră, dar şi fântâni cu ghizduri de lemn. Lângă fântână se afla jgeabul de adăpat vitele, care era
din piatră. Uneori acesta putea fi un sarcofag grecesc antic, refolosit.
La Moscheea Esmahan Sultan, înălțată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, pe pământurile fiicei de
sultan – Esmahan -, în Mangalia se află încă din acea perioadă de început, o fântână rituală realizată dintr-un
vechi mormânt roman, înconjurată de stele și pietre tombale din cimitirul aristocratic ottoman. Această fântână
realizează o îmbinare de elemente culturale ce aparțineau a două civilizații total diferite, din epoci diferite (o
simbioză locală originală). Pentru islamici, fântâna lângă moschee este foarte important și necesară. Ritualul
solicită spălarea mâinilor alături de descălțare la intrarea în lăcașul de cult.
Fotografie personală
Fântâna din curtea geamiei Esmahan Sultan, Mangalia
Sursa: Fotografie personală

Fântînă cu scripete (vârtej) și tracțiune animală din Chirnogeni
Fântâna cu scripete sau vârtej este o fântână de scos apa de la mare adâncime. Forța omului, pentru a scoate
apa, nefiind suficientă, se foloseau animale, mai ales măgarul. Ea este preyentă în sudul Dobrogei. Fântâna de la
Chirnogeni a fost demontată în partea ei de suprafață și expusă în Muzeul Civilizației Populare Tradiționale
ASTRA din Dumbrava Sibiului, în perioada anilor 1970-1980, când în acest muzeu s-au adus gospodării și
instalații tehnice din toare zonele României
Fântânâni cu vârtej și tracțiune animală precum cea de la Chirnogeni erau frecvente în sudul Dobrogei, acolo
unde puțurile de apă erau foarte adânci, uneori ajungând până la 90 de metri. În sudul Dobrogei, fântânile
conservă un obicei antic, acela de a face ghizdul fântânii puțin deasupra pământului și de a acoperi fântâna cu
un capac ca o ușă, de lemn. Multă vreme apa se aducea la suprafață cu un burduf de piele. Mai târziu s-a folosit
găleata de lemn și apoi de metal. Mai recent se folosesc vase de plastic. Găleata s-a impus definitive la sfârșitul
secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea.
Zaharia Stancu, în Pădurea nebună, descrie o fântână din sud-estul Dobrogei, undeva la nord de Mangalia:
…fântâna era, ca toate fântânile din c â m p u r i l e u s c a t e ş i p i e t r o a s e a l e
Dobrogei, grozav de adâncă. Jgheabul de adăpat caii, de lângă fântână,
e r a l u n g , l a r g ş i î n f l o r a t c u s e m n e c i o p l i t e c u d a l t a , c a r e l a prima vedere mi
se părură încâlcite. Când îl cercetai mai înamănunt, mă dumerii că jgheabul tătarului nu era
altcevad e c â t u n v e c h i s i c r i u g r e c e s c , d e p i a t r ă , s c o s , c u p r i l e j u l cine ştie cărei
săpături, din ascunzişul pământului aspru….M ă s p r i j i n i i d e buduroiul fântânii şi scosei
reteveiul care împiedica roata.B u rd u f u l s e p r ă v ă l i c u h u i e t î n g o l u l f â n t â n i i . Î l a u z i i c u m
pocneşte apa, cum gâlgâie şi se încarcă…. Burduful mare, plin cu apă, era greu… învârtii roata…
Găleata s-a impus după 1900, mai ales în perioada interbelică.
Specifică zonei de câmpie este fântâna-cumpănă, formată dintr-o bârnă lungă şi subţire, aşezată pe un stâlp
înalt, la un capăt fiind atârnată căldarea („ciutura”). Căldarea era la început atârnată de cumpănă printr-o
prăjină. Mai târziu cu o funie sau un lanț. Puțul de apă este de formă cilindrică, zidit cu piatră, având o gură
rotundă sau pătrată, acoperită sau nu cu un capac din lemn.
http://bucuresti.infarom.ro/traditii.html
O fantana langa Bucuresti, 1860, gravura de Hildibrand dupa un desen de A. Lancelot.
În sudvestul Dobrogei
In Dobrogea, Adancata,
Fântânile foarte vechi au adăpătoarea pentru animale din piatră. Cele modernizate au făcut adăpătoarea din metal sau cauciuc de
tractor.
Fântână cu cumpănă modernizată cu plastic în sud-vestul Dobrogei
La Limanu, nu departe de Mangalia, continuă să funcționeze o fântână cu cumpănă.

Se mai folosește astăzi la adăpatul animalelor aflate la păscut.
http://www.conaculmeu.ro/inspiratie-pentru-conac-de-la-muzeul-satului/818/
Fântână din zona Sucevei, Muzeul Satului
http://bucuresti.tourneo.ro/wp-content/uploads/2009/09/muzuel-satului-fantana.jpg
Muzeul Satului Dimitrie Gusti
Fântâna de tip mai evoluat este cea cu roată şi lanţ; apa este scoasă cu ajutorul unui scripete, sau cilindru-
scripete pus în mișcare cu ajutorul unei roți, la suprafaţă existând un cadru de protecţie din scânduri sau piatră.
Fântâna mai evoluată dispune şi de alte elemente, precum acoperişul, gardul protector, banca. Fântânile și
cișmelele erau loc de întâlnire, de socializare. Erau locul unde se putea tăifăsui.
http://www.miscarea.net/manoilescu-arbitrajul.htm
În sudul României, mai ales în Oltenia sudică și pe acolo pe unde au colonizat oameni porniți din acestă zonă,
au dus cu ei un anume mod de a ridica apa din puț, folosind scripetele susținut de o bârnă așezată pe doi stâlpi la
început din lemn, mai târziu din beton.
http://www.ro.tezaur-romanesc.ro/arhitectur259-539259r259neasc259/-semnificaia-apei-i-fntna-ca-simbol-sacru-n-
viaa-tradiional-romneasc
Fântână din perioada interbelică, secolul XX. Crucea de piatră insoțește fântâna.
Fântână pe camp, în Oltenia de sud-est – dezafectată
Mai târziu a apărut și un acoperiș, pentru a proteja de soare.

Acest tip de susținere a scripetelui este prezent și în vestul Europei, în Belgia.
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/07/10/nici-agheasma-nu-mai-ajuta/
In Ardeal, la Racovița
https://www.google.ro/search?
q=fantani+din+Ardeal&biw=1440&bih=801&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=sP6XVeT6J8T6UNvcgKAF&ved
=0CAYQ_AUoAQ&dpr=1#imgrc=N3zxEJaBl5vGdM%3A
Multe dintre fântâni au continuat să fie folosite de la o epocă la alta, până la introducerea sistemului
centralizat de aprovizionare cu apă a satelor, în epoca comunistă. Marea lor majoritate au suferit adaptări și
modernizări:
Fântână la întretăierea drumurilor în Vârtop (jud. Constanța), folosită până târziu, la sfârșitul epocii comuniste. Mecanismul
de ridicare a apei, inițial manual, apoi realizat scripetele de lemn, acesta a fost înlocuit cu unul de metal iar ciutura betonată,
pentru o mai mare rezistență. (Este adausul epocii comuniste la puțul străvechi.)
Fântână la marginea drumului (Cerchezu, jud. Constanța)

Ea prezintă intervențiile contemporane -roata și axul metalic de înfășurat funia sau
lanțul și cimentul pentru a consolida ghizdul. A fost folosită până la introducerea sistemului
centralizat de aprovizionare cu apă în timpul lui Nicolae Ceaușescu
Pe măsură ce s-a impus sistemul centralizat de utilizare a apei la nivelul așezărilor, fântînile au devenit obiect de muzeu, sau au fost
părăsite. Cele părăsite, s-au deteriorat s-au au devenit gropi de gunoi. Se pare că suntem în faza în care Fata Babei are câștig de cauză
în povestea fântânilor.
Bibliografie:
1. Ernest Bernea, Civilizaţia română sătească, Editura Vremea, Bucureşti, 2006, cap. „Arhitectură și construcții” - Fântâna, pp.
148-150.
2. Lucian Gruia, Fântâna – Poartă – Tunel – Arbore cosmic?, http://dochia.bravepages.com/revista_nouă/4-2010/eseu-gruia.htm
3. Kurt Hielscher, album de fotografie, România anilor '30
4. Zaharia Stancu, Pădurea nebună, VII, ediție îngrijită , prefață, tabel cronologic, notă de Ovidiu Ghidirmic, în
http://www.scribd.com/doc/178102339/Zaharia-Stancu-Padurea-Nebuna
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/F%C3%A2nt%C3%A2n%C4%83
6. http://www.ro.tezaur-romanesc.ro/arhitectur259-539259r259neasc259/-semnificaia-apei-i-fntna-ca-simbol-sacru-n-viaa-
tradiional-romneasc
7. http://jurnalspiritual.eu/cetatea-sucidava-spatiu-ce-pastreaza-urmele-a-peste-cinci-milenii-de-istorie/
8. http://gazetanoua.ro/index.php?mod=stiri&id=16893&title=Popa-Sapca--ultimul-mare-haiduc-si-pandur-roman.html
9. http://www.muzeulastra.ro/
10. http://romaniape2roti.blogspot.ro/2014/09/estul-judetului-giurgiu.html
11. http://www.brasov.ro/istorie-cultura/mituri-legende/fantana-din-cetatea-rasnov-88.html#sthash.icAzF0NG.dpuf
12. http://www.ro.tezaur-romanesc.ro/arhitectur259-539259r259neasc259/-semnificaia-apei-i-fntna-ca-simbol-sacru-n-viaa-
tradiional-romneasc
13. http://www.timpul.md/articol/fantana-secreta-de-la-sucidava-pazita-de-urmasul-lui-popa-sapca-13415.html
14. https://www.google.ro/search?
q=fantani+din+Ardeal&biw=1440&bih=801&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=sP6XVeT6J8T6UNvcgKAF&ved=0CAYQ_AUoA
Q&dpr=1#imgrc=N3zxEJaBl5vGdM%3A
Publicat de Pagini De Istorie la 7/27/2015 7/27/2015
Etichete: fantani, fântânile în spațiul românesc, Istoria romanilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introduceți comentariul dvs...
Comentați ca: Cont Google
Publicați Previzualizaț
Postare mai nouă Pagina de pornire Postare mai veche
Postări populare
Haihui prin Sibiul medieval - Spații de trecere
prof. Pădureanu Elena Sanda Sibiul este o așezare care a atras permanent, de-a lungul secolelor. Prin poziția geografică și strat...
Transhumanța – o modalitate de viață, un mod de a scrie istoria

Prof. Pădureanu Elena Sanda Transhumanța este un fenomen socio-economic, cultural și politic impresionant, important și complex. Dicțio...
Refugiaţi, colonizaţi, deportaţi – rolul lor în evoluţia națiunii române

Prof. Pădureanu Elena Sanda Mişcările de populaţii implică actul de voinţă din partea indivizilor sau din partea autorităţilor unui sta...
Fântânile în spațiul românesc

Prof. Pădureanu Elena Sanda Fântânile sunt surse de apă. Ele încorporează tehnica descoperirii sursei de apă (radiestezie sau o a...
Tumuli sau movile în jurul Mangaliei

prof. Elena Sanda Pădureanu În jurul Mangaliei se află foarte multe movile sau tumuli. Arheologii sunt inconsecvenți în utilizarea...
Manifestări ale lumii traco-geto-dacice

Prof. Pădureanu Elena Sanda Minoicii din sudul Peninsulei Balcanice şi din sudul M. Egee erau indo-europeni, poate unii dintre c...
Opinca
Prof. Pădureanu Elena Sanda Opinca (sing.: opinca; pl.: opinci) este o încălțăminte cu o formă foarte simplă. Face parte astăzi din ți...

Fantani Romania

Загружено:

Сведения о документе

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Fantani Romania

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

3/4/2019 Pagini de Istorie | Istoria Romanilor | Istoria Dobrogei: Fântânile în spațiul românesc

More Create Blog Sign In

Pagini Istoria Românilor Istoria Dobrogei Expozitie Carti Contact

Dirijarea traseului apei se realiza fie descoperit, fie acoperit

Izvor antic la vest de Mangalia (fostul I.A.S. Albești)

Izvoarele antice de pe malul Limanului Mangalia

Izvor captat din satul Isvoarele, jud. Călărași

La intrarea în culuarul de coborâre spre fântână.

La începutul culuarului de coborâre.

Culuarul de coborâre la apă

Scările spre izvor

Fântâna Meșterului Manole, Mănăstirea Curtea de Argeş (arhiva Tzigara-Samurcaş)

Sursa: Fotografie personală

Găleata s-a impus după 1900, mai ales în perioada interbelică.

Fântână cu cumpănă modernizată cu plastic în sud-vestul Dobrogei

La Limanu, nu departe de Mangalia, continuă să funcționeze o fântână cu cumpănă.

Fântână pe camp, în Oltenia de sud-est – dezafectată

Mai târziu a apărut și un acoperiș, pentru a proteja de soare.

Fântână la marginea drumului (Cerchezu, jud. Constanța)

Publicat de Pagini De Istorie la 7/27/2015 7/27/2015

Etichete: fantani, fântânile în spațiul românesc, Istoria romanilor

Introduceți comentariul dvs...

Comentați ca: Cont Google

Postare mai nouă Pagina de pornire Postare mai veche

Transhumanța – o modalitate de viață, un mod de a scrie istoria

Refugiaţi, colonizaţi, deportaţi – rolul lor în evoluţia națiunii române

Fântânile în spațiul românesc

Tumuli sau movile în jurul Mangaliei

Manifestări ale lumii traco-geto-dacice

Вам также может понравиться