Universitatatea Spiru Haret

Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic 2017-2018

EVALUARE
MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

MANAGEMENTUL UNITATILOR SI INSTITUTIILOR

DE INVATAMANT SI EDUCATIE

Elev: Popescu Georgeta

 MANAGEMENTUL UNITATILOR SI INSTITUTIILOR
DE INVATAMANT SI EDUCATIE

Ca sistem managerial (primar si strategic), managementul educational reprezinta un ansamblu

teoretico-metodologic de abordare globala, strategica a educatiei si invatamantului ca subsisteme
ale sistemului social global. El are o misiune generala, asigurarea cultivarii si valorificarii resurselor
umane de care dispune fiecare societate in deplina concordanta cu idealul social care o inspira, pe
care se intemeiaza principiile, valorile, normele si modalitatile sale de functionare, cu idealul uman
derivat din acestea si cu idealul educational care se afla in relatii de reciproca interdependenta,
organica si complexa cu celelalte.
Managementul educational nu se refera numai la nivelul sistemului educational ci si la cel al
unitatilor, organizatiilor si institutiilor de invatamant si educatie. Toate elementele compunente ale
sistemelor, proceselor si activitatilor educationale se desfasoara si se realizeaza,in principal in
scoala, iar in cadrul acesteia, in clasa.
Managementul scolii ca unitate de baza a sistemului de invatamant se constituie intr-un factor
esential al realizarii obiectivelor, scopurilor si finalitatilor inscrise in strategiile, politicile si
programele nationale de dezvoltare si modernizare continua a eforturilor consacrate valorificarii
depline a potentialului uman al societatii.
Toate principiile, functiile si activitatile de baza ale managementului sistemului de invatamant
se regasesc, in mod specific si la nivelul organizatiilor si institutiilor scolare.
Managementul este activitatea complexă de concepere, pregătire, organizare, coordonare și
administrare a elementelor implicate în atingerea unor obiective.
Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare a acțiunilor și
activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor unei organizații
(umane, materiale, de spațiu și de timp) în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță
cu misiunea, finalitățile și responsabilitățile sale economice și sociale.
„Managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale –
idei, lucruri și oameni – realizând prin alţii obiectivele propuse” (A.Mackensie,1969)
Mult timp restrâns doar la zona economică, termenul și-a extins în ultimele decenii aplicabilitatea
și în alte domenii, printre care și cel al educației și învățământului în care se regăseşte cu toate
elementele, dimensiunile şi funcţiile pe care le îndeplineşte în oricare altă sferă sau domeniu, având
însă particularităţile sale, determinate de specificul activităţii didactice. Prin urmare, managementul
educaţional se referă la teoria şi practica managementului general, aplicate sistemului şi procesului
de învăţământ, organizaţiilor şcolare şi claselor de elevi.
În această viziune, educația este un fel de companie condusă de unul sau mai mulți manageri.
Date fiind însă finalitățile sistemului de învățământ, complexitatea procesului educațional,
varietatea și amploarea resurselor implicate și specificitatea produsului final care nu este unul
concret și palpabil, managementul educațional are un specific aparte pronunțat, evidențiat, în
principal, prin ceea ce teoreticienii numesc componenta umană a procesului și o plasează în centrul
și la baza „companiei educaționale” (Mike Pedler, John Burgoyne si Tom Boydell)
Drept consecință, managementul educațional trebuie să fie într-o mai mare măsură artă decât
știință, pentru că nu este numai un serviciu oferit oamenilor (ca subiecți exteriori ai procesului), ci
pătrunde în ființa lor internă, provocând o schimbare a ființei lor psiho-intelectuale.
Managementul educațional se manifestă la diferite niveluri:
• macro - managementul sistemului de învăţământ şi al procesului de învăţământ, pe ţări şi pe
niveluri: european, naţional, local;
 • intermediar - managementul organizaţiilor şcolare, care se referă la coordonarea structurilor
educaționale de către managerii de vârf din învăţământ, de la ministru la director de şcoală;
• micro - managementul claselor de elevi care analizează modurile de organizare a lecţiilor şi
a claselor de către managerii operaţionali din învăţământ (profesorii).
Nivelurile la care se manifestă managementul într-o unitate de învăţământ sunt aceleași ca în cadrul
oricărei organizații funcționale și anume:
• managementul de vârf – top management (nivelul conducerii);
• managementul pe domenii – middle management (nivelul comisiilor/catedrelor/
compartimentelor);
• managementul clasei - first level management (nivelul colectivelor de elevi).
Managerii educaționali sunt persoane care, folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc.,
în funcţie de abilităţile personale, conduc un anumit nivel ierarhic al organizaţiei
școlare către atingerea scopurile urmărite.
În acest sens, literatura de specialitate prezintă următoarea ordine a tipurilor de manageri
educaționali:
1. educatoare, învățător, profesor: conduce activitatea didactică la nivelul unui colectiv - clasă sau
grupă;
2. profesorul-diriginte: conduce activitatea educativă la nivelul unei clase sau grupe de
elevi;
3. profesorul-logoped: conduce procesul de formare a limbajului și de asistență psihopedagogică
specifică elevilor și părinților la nivel teritorial și județean prin centrele logopedice și la nivel
interșcolar prin cabinete logopedice;
4. profesorul-consilier: conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, cadrelor didactice și
părinților la nivel teritorial-județean prin centrele de asistență psihopedagogică și la nivel
interșcolar, prin cabinetele de asistență psihopedagogică;
5. profesorul-metodist: conduce activitatea metodică la nivel teritorial și județean prin Casele
corpului didactic și la nivel interșcolar prin comisiile și catedrele metodice;
6. profesorul-director: conduce activitatea unei unități de învățământ la nivel global;
7. profesorul-inspector școlar: conduce inspecțiile de diferite tipuri: școlară, generală, teritorială;
8. profesorul – învățământ superior: preparator, asistent, lector, conferențiar, profesor;
9. profesor – manager învățământ superior: rector, prorector, decan, prodecan, șef
catedră, director, director adjunct, secretar științific.

1. Conceptul de management educational

Managementul educational (pedagogic) = activitate psihosociala de conducere superioara a unui
sistem de invatamant.
Aceasta activitate trebuie sa abordeze eficient:
- problemele globale - functionalitatea sociala de ansamblu a sistemului de invatamant;
- problemele de pilotaj - valorificarea optima a resusrselor sistemului de invatamant;
- problemele strategice - inovarea continua a sostemului de invatamant.
Elaborarea conceptului de managemenet pedagogic presupune respectarea a 2 conditii
metodologice:
- prelucrarea informatiei de la alte stiinte socio-umane care analizeaza activitatea de management;
- managementul scolar este un cadru de lucru didactic care pune in functiune programul managerial,
conduce personalul didactitc si administrativ in scopul sustinerii eficientei procesului instructiv-
educativ.

2.Principiile, functiile si continutul managementului educational

Toate principiile, functiile si activitatiile de baza ale managementului sistemului de invatamant se
regasesc, in mod specific si la nivelul organizatiilor si institutiilor scolare.
Activitatea manageriala este orientata de mai multe principii:
a. principiul eficientei activitatii manageriale, realizat pe baza aplicarii metodelor de informare si
elaborare a deciziilor, de activizare a personalului in stabilirea deciziilor, de stimulare a initiativei si
a muncii operative de conducere, prin obiectiile precise de indrumare si control, administrativ
bugetare;
b. principiul conducerii participative si al unitatii de actiune a tuturor factorilor care coopereaza la
realizarea obiectivelor manageriale, pe baza cunoasterii temeinice a unitatii scolare;
c. principiul organizarii si programarii rationale a tuturor activitatilor manageriale, in functie de
obiective;
d. principiul conducerii dinamice, pe baza unui stil eficient si al respectarii unor norme de conduita:
responsabilitate, prestigiu, autoritate, ordine, disciplina, motivatie, stimulente morale si financiare,
satisfactii profesionale etc.
e. principiul inovarii permanente a metodelor si tehnicilor manageriale, a metodelor de predare-
invatare-evaluare, de cercetare stiintifico-metodica si de inovare a invatamantului.
Functiile managementului scolar sunt: prevederea, decizia, organizarea, comanda (comunicarea
deciziei), coordonarea si controlul.
Funcţia de management reprezintă o activitate îndreptată către un anumit scop, specifică din punct
de vedere al caracterului său şi care, în interacţiune cu alte activităţi, este obiectiv necesară pentru
conducerea eficientă a organizaţiei.
Tipologia cea mai frecvent utilizată (după modelul creat de cercetătorul Henry Fayol 2 ) stabilește
următoarele funcţii ale managementului: funcţia de proiectare, funcţia de organizare, funcţia de
coordonare, funcţia de antrenare – motivare, funcţia de control- evaluare.
Proiectarea reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor şi a ceea ce trebuie făcut pentru a atinge
respectivele obiective.
Proiectarea se face:
• pe termen lung (10 ani) prin studii de prognoză;
• pe termen mediu și scurt prin planuri operaționale care cuprind obiective, activităţi,
responsabilităţi, termene, resurse, indicatori de evaluare;
• pe termen foarte scurt (de ex., o săptămână) prin programe care descriu foarte amănunţit
acţiunile ce vor fi întreprinse, precum şi mijloacele şi resursele utilizate pentru realizarea
planului.
Organizarea vizează acțiunile de creare a structurii care va permite realizarea obiectivelor și
acțiunilor de coordonare efectivă a resurselor de către manager.
Organizarea cuprinde:
• repartizarea sarcinilor, gruparea acestora în departamente funcționale;
• alocarea resurselor pe departamente;
• stabilirea modului de colaborare dintre grupuri sau persoane
Coordonarea personalului reprezintă un ansamblu de procese prin care se realizează legătura dintre
obiectivele, resursele umane, structura organizatorică și tehnologia instituţiei
Coordonarea:
• armonizează deciziile şi acţiunile la nivelul structurilor organizației;
• se realizează prin întâlniri periodice cu subordonaţii;
• necesită existenţa unui flux informaţional capabil să transmită mesajul dorit rapid şi
nedistorsionat la toate şi între toate unităţile structurii organizatorice.
Antrenarea - motivarea constă în capacitatea managerului de a-i determina pe subordonaţi să
participe activ, responsabil şi creator la îndeplinirea sarcinilor ce le revin.
Motivarea:
• are în vedere corelarea satisfacerii nevoilor cu atingerea obiectivelor organizației;
• nu se realizează într-un mod nivelatoriu, ci diferențiat, în funcție de caracteristicile fiecărui
angajat;
• combină alternativ stimulentele moral spirituale cu cele materiale, în funcţie de situaţia
concretă.
Controlul/ evaluarea are drept scop verificarea ritmică a îndeplinirii sarcinilor,remedierea
operativă a disfuncţiilor şi promovarea experienţei pozitive.
Controlul:
• se realizează prin instrumente adecvate aplicate în mod consecvent;
• are un scop de îndrumare și ameliorare;
• se realizează în mod curent, periodic, axat pe un obiectiv sau pe mai multe
Metode manageriale
- metode de informare si elaborare a deciziilor. In acest scop, managerul scolar utilizeaza metoda
observatiei, studiul documentelor scolare, asistente la lectii, referate, analize, dezbateri, dari de
seama,consfatuiri etc.
- metode de activizare in scopul participarii personalului didactic la procesul managerial: explicatia,
convorbirea, convingerea, observatia critica si autocritica, exemplul, sugestia, indemnul, lauda,
aprobarea,dezaprobarea etc
- metode de stimulare a initiativei si a creativitatii: brainstorming-ul, dezbaterea libera, analogia,
fuzionarea mai multor idei etc.
- metode operative – se refera la conducerea prin obiective precise, la procesele administrative si
bugetare.
Valorificarea experientei de conducere exercitata la diferenta nivelului ale sistemului si ale
procedurii de invatare, in calitate de profesor de specialist, profesor-diriginte, profesormetodist,
profesor-consilier, profesor-cercetator, profesor-director, profesor-inspector etc.
Conducerea manageriala a sistemului invatamantului solicita prezenta cadrului didactic, care este
sustinuta social, din punct de vedere epistemic si etic:
- epistemic (ce tine de cunoastere) - cadrul didactic are calitatea de factor de decizie, implicat in
proiectarea si realizarea unui ciclu managerial complet, bazat pe informare, evaluare si comunicare
a rezolvarii;
- etic - prezenta cadrului didactic in functie de conducere este determinata de experienta acumulata
de acesta in cadrul programului de invatamant.
Cadrele didactice reprezinta o resursa manageriala inepuizabila valorificata la scara sociala a
sistemului si programului de invatamant
Conducerea stiintifica, superioara a sistemului de invatamant se organizeaza pe 3 nivele:
- nivel global→ MECT;
- nivel teritorial→ ISJ;
- nivel local→ unitati de invatamant de diferite tipuri (gradinite, scoli primare, scoli generale, scoli
profesionale, scoli speciale, licee, grupuri scolare etc.).
Practica managementului pedagogic solicita valorificarea experientei de conducere, exercitata de
cadrele didactice la diferite nivele ale sistemului si ale programelor de invatamant:
a. educatoar, invatator, profesor - conducere activitati didactice la nivelul unui colectiv;
b.profesor-diriginte - conducere activitati educative la nivelul clasei;
c.profesor-logoped - conducere procese de dezvoltare a limbajului copiilor;
d. profesor-metodist - conducere activitate metodica la nivel judetean (CCD) si la nivel interscolar;
e. profesor-director - conducere activitati de inspectie scolara de diferite tipuri, proiectate si
realizate la nivel national (MECT) si judetean (ISJ);
f. profesor-cercetator;
g. profesor-demnitar in MECT, comisii de specialitate - conducere globala a sistemului de
invatamant conform liniei de politica educationala elaborata si sustinuta la nivel macrostructural.
Tehnica elaborarii deciziei are urmatoarele etape:
•stabilirea problemei de rezolvat;
• culegerea informatiei;
• analiza informatiei;
• elaborarea deciziei;
• comunicarea deciziei;
• aplicarea deciziei;
• evaluarea eficientei acesteia.
Comunicarea in cadrul managementului scolar este o forma de comunicare interumana, care contine
3 elemente:
a. emitatorul (managerul scolar) - trebuie sa transmita un mesaj inteligibil, sa prefere explicatii,
demonstratii, argumente, sa acorde libertate de gandire si de actiune receptorului, sa foloseasca
feed-back-ul pentru a se convinge daca este inteles;
b. canalul de transmisie (comunicarea verbala, scrisa, nonverbala sau combinata);
c. receptorul - percepe, selecteaza, interpreteaza, adopta o anumita atitudine.
La nivelul de bază sau nivelul tehnic al unei organizații se regăsesc managerii de primă linie – de
bază (first line managers), operaţionali, care realizează managementul operaţional, formalizând
interfaţa cu execuţia propriu-zisă; managerul operaţional are nevoie în principal, de cunoștințe
temeinice de specialitate, de competenţe psihopedagogice, de preocupare si capacitate de
perfecţionare profesională, de capacitatea de a aplica cunoștințele de specialitate în realizarea
activităţii complexe pe care trebuie să o desfășoare.
Comportamentul managerial al profesorului ca manager educaţional este extins de la nivelul
global, instituţional, la cel al clasei, al rezolvării diferitelor situaţii specifice procesului instructiv –
educativ concret; relaţiile profesor – elevi apar ca un barometru al aplicării principiilor
managementului educaţional.
Rolurile profesorului manager pot fi deduse mai ales prin raportare la atribuţiile generale ale
managerului (funcţiile manageriale) și apoi operaționalizate în sarcini specifice de conducere
(planificare, organizare, decizie, coordonare, control, îndrumare, apreciere si reglare), de asigurare a
condiţiilor de baza (comunicare, sistem informaţional asupra activității, participare elevi și
gestionare a resurselor specifice).
La clasă, profesorul nu realizează numai predarea-învățarea-evaluarea, ci şi relaţionează cu elevii,
influenţându-le comportamentul de învăţare, intervine în direcţionarea evoluţiei lor generale. Fiind
figura centrală pentru elevi, profesorul capătă şi alte roluri de nfluenţare educativă. R.B. Iucu într-
una din lucrările sale admite pentru conducerea clasei aceleaşi funcţii cu ale managementului
general (planificare, organizare, decizie, evaluare, control, îndrumare si consiliere) dar cu adaptări
specifice.
Accentul cade pe orientarea și dirijarea resurselor umane, materiale și didactice, pentru realizarea
eficientă a obiectivelor, a procesului instructiv - educativ.
Principalele funcţii sau roluri manageriale ale cadrului didactic pot fi grupate în următoarele
componente:
a) planificarea - cuprinde un sistem de decizii privind obiectivele și viitoarele mijloace, acțiuni,
resurse și etape pentru realizarea acestora;
b) organizarea – cunoașterea mijloacelor operative, a locului și rolului fiecărui membru al clasei de
elevi, a capacităților sale de îndeplinire a sarcinilor educative;
c) controlul și îndrumarea - prin intermediul controlului managerul clasei urmăreşte modul de
aplicare a prevederilor regulamentului; controlul presupune conlucrarea, îndrumarea activă,
stimularea inițiativelor, schimbul de idei şi opinii în interesul optimizării procesului educaţional;
d) evaluarea - la nivelul managerului clasei nu trebuie să o confundăm cu evaluarea de tip
docimologic. In contextul studiat, evaluarea reprezintă verificarea măsurii in care scopurile şi
obiectivele dintr-o etapă managerială au fost atinse.
e) consilierea - este o relație specială, dezvoltată între cadrul didactic (managerul clasei) și elevul în
nevoie, cu scopul de a-l aproba și este normal că cel mai bine poate face acest lucru dirigintele,
profesorul care-l cunoaște cel mai bine
f) decizia educațională - din punct de vedere managerial este un proces de selectare a unei linii de
acţiune dintr-un număr de alternative pentru a ajunge la un anumit rezultat.
Managerii sunt înnăscuţi sau se pot crea prin educaţie? Talentul şi înclinaţiile naturale au fără
îndoială un rol important, dar a deveni manager este rezultatul unui proces de transformare
personală. Lărgirea perspectivei şi concepţiei despre lume şi viaţă, sporirea nivelului de conştiinţă,
descoperirea motivaţiilor şi principiilor corecte creează premisele necesare ca pentru a deveni o
persoană capabilă să-i conducă pe ceilalţi, adică o persoană care să merite să fie urmată de alți
oameni şi să îi aibă în grijă şi nu în subordine.
Persoanele optimiste, care se relaţionează uşor cu ceilalţi, care sunt organizate, comunică excelent,
sunt dotate cu intuiţie şi empatie, care dau dovadă de forţă de caracter, care au un dezvoltat
sentiment de comuniune socială şi care îşi dezvoltă competenţele tehnice manageriale necesare sunt
clar avantajate în ocuparea şi îndeplinirea cu succes a unor funcţii.
Succesul celor mentionate, ca si al altora, depinde de masura in care managerii si colectivele
manageriale de unitati reusesc sa asigure coerenta si consistenta functionarii lor, in cadrul
ansamblului sistemului managerial la acest nivel, ca un tot unitar, integrat, functional, eficient si
performant.
Bibliografie:
1. Cole G.A., Managementul personalului, Editura Codecs, Bucureşti, 2000
2. Cristea Sorin, Managementul organizaţiilor şcolare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2004
2. Ghergat, A. , Management general şi strategic în educaţie, ghid practic, Editura Polirom. Iaşi,
2007
3. Păun Emil, Profesionalizarea carierei didactice în standardele profesionale pentru profesia
didactică, Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor, Bucureşti, 2002
4. Zlate M., Leadership şi management, Polirom, 2002
5. Iucu, R.: Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Polirom, 2000
6. Hielscher, S.(coord), Tîrcă., A., Iucu, R., Nedelcu, A.: Management şcolar – ghid pentru directorii
de şcoli, Editura Atelier Didactic a CCD Bucureşti, 2008
7.Carianopol, M.,Tîrcă, A.,.Alionte, A., Faur, C.: Managementul evenimentelor educaționale,
British Council, 2004
8.Iosifescu,Ș: Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ, Bucureşti, 2001