Studii Monofactoriale Privind Potentialu PDF

Colecţia "ECONOMIE"
________________________________________________________________
Studii monofactoriale privind potenţialul

ratelor financiare în evaluarea
riscului de insolvenţă
Lucrarea propune o metodologie de predicţie a stării întreprinderii adaptată
la specificul actual al mediului economic românesc. Bazându-se pe cercetări
efectuate asupra unui eşantion larg, această metodologie prezintă utilitate pentru
practicienii în domeniul insolvenţei şi, în general, pentru specialiştii în domeniul
analizei financiare.
Referent ştiinţific: Prof.dr. Petru ŞTEFEA
Cartea propune o metodologie de evaluare a riscului de insolvenţă

configurată în corespondenţă cu caracteristicile actuale ale întreprinderilor
româneşti. Ratele financiarte avute în vedere sunt bazate exclusiv pe informaţii
disponibile publicului larg, metodologia propusă fiind astfel facil de utilizat.
Studiile prezentate pun în lumină atât potenţialul fiecărei rate financiare în
predicţia stării întreprinderii, cât şi limitele analizei.
Volumul corespunde tuturor standardelor de specialitate, fiind
recomandat studenţilor masteranzi, doctoranzi şi specialiştilor din domeniu,
constituind un ghid util nu numai din punct de vedere teoretic, ci şi din punct de
vedere practic.
Referent ştiinţific: Prof.dr. Ion LALA - POPA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

BRÎNDESCU-OLARIU, DANIEL
Studii monofactoriale privind potenţialul ratelor
financiare în evaluarea riscului de insolvenţă / Daniel
Brîndescu-Olariu. - Timişoara : Editura Politehnica, 2014
Bibliogr.
ISBN 978-606-554-860-2
336
Daniel BRÎNDESCU - OLARIU
Studii monofactoriale privind potenţialul

ratelor financiare în evaluarea
riscului de insolvenţă
Colecţia "ECONOMIE"
EDITURA POLITEHNICA
TIMIŞOARA - 2014
Copyright © Editura Politehnica, 2014
Toate drepturile sunt rezervate editurii. Nici o parte din această lucrare nu poate
fi reprodusă, stocată sau transmisă prin indiferent ce formă, fără acordul
prealabil scris al Editurii Politehnica.
EDITURA POLITEHNICA
Bd. Republicii nr. 9
300159 Timişoara, România
Tel./Fax. 0256 / 403.823

E-mail: editura@edipol.upt.ro
Consilier editorial: Prof. dr. ing. Sabin IONEL

Redactor: Claudia MIHALI
Date autor:
Daniel Brîndescu-Olariu, www.levier.ro
Bun de imprimat: 08.10.2014

Coli de tipar: 14
C.Z.U. 336
ISBN 978-606-554-860-2
Tiparul executat sub comanda nr. 57

la Tipografia Universităţii Politehnica Timişoara
Cuprins
1. Introducere ..................................................................................................................... 5
2. Indicatori ai structurii financiar-patrimoniale ............................................................... 11
2.1. Rata autonomiei financiare globale ..................................................................... 12
2.2. Rata îndatorării globale ....................................................................................... 29
2.3. Rata activelor imobilizate .................................................................................... 34
2.4. Rata activelor circulante ...................................................................................... 48
2.5. Rata disponibilităților ......................................................................................... 54
3. Indicatori ai lichidității .................................................................................................. 63
3.1. Aspecte generale privind ratele de lichiditate...................................................... 63
3.1. Raportul Disponibilități / Datorii totale ............................................................... 81
3.2. Raportul Disponibilități / Cifra de afaceri .......................................................... 90
3.3. Raportul Active circulante / Datorii totale .......................................................... 99
4. Indicatori ai solvabilității ............................................................................................ 108
5. Indicatori ai echilibrului financiar ............................................................................... 119
5.1. Fondul de rulment propriu ................................................................................. 121
5.2. Raportul Fond de rulment propriu / Active circulante ...................................... 127
5.3. Raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri ........................................ 131
5.4. Rata finanțării activelor imobilizate din capitalul propriu ................................ 137
6. Indicatori ai eficienței gestiunii surselor de finanțare ................................................. 141
6.1. Numărul de rotații ale activului total ............................................................... 141
6.2. Numărul de rotații ale activelor imobilizate ...................................................... 151
6.3. Durata de rotație a stocurilor ............................................................................ 159
6.4. Durata de rotație a creanțelor ............................................................................ 168
7. Indicatori ai profitabilității și rentabilității .................................................................. 177
7.1. Rata profitabilității comerciale .......................................................................... 177
7.2. Rata rentabilității financiare ............................................................................. 182
8. Indicatori ai productivității .......................................................................................... 190
8.1.Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri .............................. 190
8.2.Productivitatea muncii cu bază de calcul în Rezultatul brut............................... 195
9. Indicatori bazați pe fiscalitate ..................................................................................... 201
9.1.Raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri ..................................................... 201
9.2.Raportul Impozit pe profit / Rezultat brut ......................................................... 206
10. Indicatori bazați pe valoarea restanțelor bugetare ..................................................... 212
Bibliografie ..................................................................................................................... 218
1. Introducere
Analiza bazată pe rate financiare este utilizată din a doua jumătate a secolului
19, fiind considerată un produs al practicii în domeniul contabil. Dezvoltată inițial ca
instrument de evaluare a bonității întreprinderilor solicitante de credite bancare, analiza
bazată pe rate financiare și-a extins aria de cuprindere, în încercarea de a răspunde
nevoilor informaționale ale tuturor stakeholderilor întreprinderii.
Tema utilității ratelor financiare a fost dezbătută de peste 150 de ani, fără a se
ajunge la formularea unei teorii a ratelor financiare general acceptate. Cu toate că acest
subiect este afectat de multe controverse, în prezent, analiza bazată pe rate financiare
se constituie într-un instrument important pentru creditori, managementul firmei,
acționari, potențiali investitori, personal, auditori sau agenții de consultanță
independente, reprezentând o bază în procesele decizionale ale acestora.
Ghidurile metodologice utilizate în practică sunt focalizate în general pe modul
de calcul al ratelor. O parte dintre dintre acestea oferă sugestii sumare de interpretare a
valorilor ratelor. Pentru unele rate financiare, ghidurile metodologice furnizează nivele
de referință, care în general nu sunt însă fundamentate statistic. În alte cazuri, analistul
financiar recurge la compararea ratelor financiare specifice firmei analizate cu media
pe sector. O astfel de abordare rămâne săracă în termeni de conținut informațional real,
în lipsa unei statistici privind situația firmelor care înregistrează rate sub, respectiv
peste nivelul mediei. Mai mult, apare tendința de a confunda nivelul mediu aferent
unui sector cu nivelul optim. În condițiile în care în economia românească aproximativ
jumătate dintre întreprinderile care depun situații financiare anuale la autoritățile
fiscale înregistrează pierderi, raportarea la medie nu poate fi o opțiune viabilă pentru
stimularea performanței.
În acest context, majoritatea analizelor financiare efectuate în practică se
limitează la descrieri superficiale ale bilanțurilor întreprinderilor, nedepășind nivelul
unor simple interpretări contabile. Fără a se ajunge la concluzii de utilitate reală din
punct de vedere static, se trece în general la analiza în dinamică. Inevitabil, eșecul
evaluării stării întreprinderii în cadrul analizei statice înlătură orice șansă de utilitate a
analizei dinamicii.
Pentru managementul întreprinderii, rezultatele analizei ar trebui să asigure
baza adoptării unor măsuri menite să corecteze sau să mențină starea întreprinderii.
Pentru ceilalți stakeholderi, aceste rezultate ar trebui să ofere un fundament în decizii
privind colaborările viitoare cu întreprinderea și, în unele cazuri, pentru impunerea
adoptării unor măsuri de către managementul întreprinderii.
Logica ratelor financiare are la bază concepția că acestea sunt purtătoare de
mesaje codate cu privire la starea întreprinderii. În acest sens, metodologia de analiză
trebuie să ofere o procedură de decodare (respectiv de interpretare a ratelor și
concluzionare cu privire la starea întreprinderii). Cu toate că analiza bazată pe rate
fiananciare este utilizată de aproximativ 150 de ani, cercetările efectuate în acest
domeniu nu au izolat cu claritate capacitatea fiecărei rate de a descrie starea
întreprinderii dintr-un anumit punct de vedere. În aceste condiții, nu numai că nu există
6 1. Introducere
o metodologie general acceptată de decodificare a ratelor financiare, dar nici măcar nu

este dovedită existența unui conținut informațional util al fiecărei rate.
Pe parcursul celor 150 de ani, aplicabilitatea analizei financiare a fost aproape
în permanență contestată. În momentele în care credibilitatea analizei bazate pe rate
financiare a atins nivele de minim, cercetătorii au reușit să îi dovedească utilitatea
revenind la obiectivul inițial al acesteia: evaluarea riscului de incapacitate de plată.
Cum noțiunea de ”incapacitate de plată” definește o stare generală, relativ
dificil de cuantificat, în general studiile au optat pentru formă particulară a stării de
incapacitate de plată, mai ușor de delimitat: starea de insolvență.
Se apreciază că un astfel de studiu asupra firmelor românești este necesar, în
contextul în care metodologia de analiză financiară utilizată actualmente în România
provine într-o proporție ridicată din literatura străină, nefiind depuse întotdeauna
suficiente eforturi de adaptare a acesteia la contextul economico-legislativ național.
Persistența în teoria și practica românească a metodologiilor create în țările
dezvoltate, dar și modificările survenite în contextul juridico-economic național (în
primul rând cele induse de manifestarea crizei economice) impun testarea potențialului
analizei bazate pe rate financiare în evaluarea riscului de insolvență la nivel național,
respectiv furnizarea unei metodologii de analiză cu aplicabilitate verificată pentru
întreprinderile românești.
Insolvența
Evenimentul vizat în cercetare a fost reprezentat de manifestarea stării de

insolvență, definite în concordanță cu legea 85/2006 (în vigoare în perioada acoperită
de studiu). Starea de insolvență a fost privită drept o situație particulară a stării de
incapacitate de plată. Incapacitatea de plată a fost considerată o consecință secundară a
investirii capitalului.
Investind capital în active, întreprinderea urmărește crearea unui potențial de a
obține profit. În același timp, în momentul în care sursele de finanțare sunt investite
(părăsind forma bănească), apare riscul nerecuperării acestora (sub formă bănească) și
implicit riscul imposibilității returnării capitalului către furnizorii de capital, riscul de
incapacitate de plată și, în particular, riscul de intrare în insolvență.
În această perspectivă, a fost apreciată drept utilă testarea suplimentară a
corelației ratelor financiare cu potențialul în termeni de rentabilitate și cu riscul
financiar. S-a considerat astfel că, prin investirea capitalului, întreprinderea vizează
obținerea anumitor performanțe în termeni de rentabilite, dar își asumă riscuri
financiare (legate de mărimea rezultatului obținut) și riscuri de nerecuperare a
capitalului investit (implicit de incapacitate de plată și, în particular, de insolvență).
Problematica evaluării bonității în general și a riscului de insolvență în special
prezintă actualmente o importanță deosebită în baza dinamicii ascendente a frecvenței
cazurilor de insolvență în România.
Dacă în anul 2007, înainte de începerea crizei economice în România,
frecvența cazurilor de insolvență la nivel național era inferioară pragului de 1%, la
finalul anului 2013, la 5 ani de la începerea crizei, aceasta a ajuns la aproximativ 3%.
1. Introducere 7
Dinamica numărului
num rului de firme intrate în inslovență
insloven
la nivel național
29.587
26.804
30.000 21.692
18.421 19.651
20.000 14.483
10.000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013
Grafic nr. 1
De la începerea crizei economice, România a urcat în clasamentul firmelor cu
cele mai ridicate rate ale creditelor neperformante, ajungând la finalul anului 2012 pe
locul 4 la nivelul Uniunii Europene și pe locul 6 la nivel mondial (într--un clasament
care a inclus 131 de state pentru care Banca Mondială
Mondial a făcut
cut datele disponibile).
Clasarea României la nivel mondial după
dup rata creditelor neperformante
140
122
120 112
100
83 84
80 69 72
65
60
37 33
40 27
20
20 15
6
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Grafic nr. 2
Dincolo de problematica riscului de insolvență,
insolven , cercetarea efectuat
efectuată a vizat
confirmarea utilității și aplicabilit
aplicabilității
ii analizei financiare în general la nivelul populației
popula
studiate.
Populația supusă cercetă

cercetării
Populațiaa supusă inițial

ini analizei a inclus toate firmele din județul
țul Timiș
Timi care au
depus situații
ii financiare aferente exercițiilor
exerci iilor financiare 2007, 2008, 2009 sau 2010 la
Direcția Generală a Finan
Finanțelor Publice (109.419 situații financiare).
8 1. Introducere
S-a apreciat că ratele financiare nu prezintă relevanță practică în cazul firmelor

care nu înregistrează activitate sau care nu dețin active. Pentru astfel de firme, analiza
bonității în general și evaluarea riscului de intrare în insolvență în mod special sunt
efectuate cu prudență sporită. Lipsa unei continuități în activitatea de exploatare sau în
investirea capitalului minimizează relevanța ratelor care pot fi calculate matematic. În
aceste condiții, analiza financiară previzională și analizele de natură calitativă rămân
opțiuni utile.
Analiza financiară previzională poate fi efectuată pe marginea planurilor de
afaceri elaborate de firmă, putând fi corelată cu contractele încheiate cu clienții,
furnizorii, personalul sau alți parteneri sociali. Analiza calitativă poate include
consultări ale Centralei Incidentelor de Plăți sau ale Centralei Riscurilor de Credit,
evaluarea calității managementului și acționarilor, evaluarea gradului de acoperire cu
garanții și a calității acestora.
Pe aceste considerente, au fost eliminate din analiză firmele fără active sau
firmele cu cifre de afaceri anuale inferioare pragului de 10.000 lei. Deasemenea, au
fost excluse firmele care și-au încetat activitatea până în anul 2012 din alte motive
decât intrarea în insolvență la doi ani de la data situațiilor financiare de referință.
Populația țintă a inclus astfel 12.545 firme care au depus situații financiare
pentru anul 2007, 12.957 firme care au depus situații financiare pentru anul 2008,
12.454 firme care au depus situații financiare pentru anul 2009 și 15.889 de firme care
au depus situații financiare aferent anului 2010.
Populația țintă = 53.252 firme
15.071
15.500
15.000
14.500
14.000
13.037
13.500
12.570 12.574
13.000
12.500
12.000
11.500
11.000
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 3
Aferent populației țintă au fost analizate 53.252 de situații financiare anuale,
dintre care 712 au aparținut unor firme intrate în insolvență la 2 ani de la data situațiilor
financiare respective.
1. Introducere 9
Firme insolvente la 2 ani de la data situațiilor financiare = 712

500
429
400
300
200 159
94
100
30
0
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 4
În ceea ce privește cele 15.071 de firme care au depus situații financiare în
2010 și au fost incluse în populația țintă, 429 au intrat în insolvență în anul 2012, la 2
ani de la data situațiilor financiare utilizate în analiză. Celelalte 14.642 de firme și-au
continuat activitatea în condiții normale, cel puțin până la finalul anului 2012.
Dintre cele 12.574 de firme care au depus situații financiare în 2009 și au fost
incluse în populația țintă, 159 au intrat în insolvență în anul 2011, la 2 ani de la data
situațiilor financiare utilizate în analiză. Celelalte 12.415 de firme și-au continuat
activitatea în condiții normale, cel puțin până la finalul anului 2012.
Populația țintă din anul 2008 a inclus 94 de firme intrate în insolvență în anul
2010, iar populația țintă din anul 2007 a inclus 30 de firme intrate în insolvență în anul
2009.
Pentru fiecare rată financiară supusă evaluării, testarea inițială a fost realizată
pe baza unui eșantion compus din perechi de firme (insolvente și sănătoase) din
perioada 2009 - 2010. În acest sens, aferent fiecăruia dintre cei doi ani, pentru fiecare
firmă intrată în insolvență a fost identificată o firmă sănătoasă, din același domeniul de
activitate (același cod caen), cu cifra de afaceri cea mai apropiată față de firma intrată
în insolvență.
A fost constituit astfel un eșantion format din 1.176 firme, dintre care 588 au
intrat în insolvență la 2 ani de la data situațiilor financiare incluse în analiză, respectiv
588 și-au continuat activitatea în condiții normale cel puțin până la finalul anului 2012.
Pornindu-se de la situațiile financiare întocmite cu 2 ani înainte de declararea
insolvenței, a fost urmărită evaluarea capacității ratelor financiare de a discrimina între
firmele care au intrat în insolvență și firmele care și-au continuat activitatea în condiții
normale.
Setul de rate financiare supuse testării a fost constituit pornind de la
disponibilitatea datelor financiar-contabile pentru toți stakeholderii. Au fost astfel
avute în vedere 26 de rate financiare.
10 1. Introducere
Tabel nr. 1 Lista indicatorilor financiari testați

Nr.crt. Indicator financiar Simbol
1 Fond de rulment propriu Frp
2 Productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut WLrb
3 Rata profitabilității comerciale Rpc
4 Raportul Impozit pe profit / Rezultat brut Ip/Rb
5 Rata autonomiei financiare globale Rafg
6 Rata îndatorării globale Rîg
7 Rata solvabilitatii generale Rsg
8 Raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri Frp/CA
9 Raportul Restanțe/Cifra de afaceri Res/CA
10 Rata finanțării activelor imobilizate din capitalul propriu Cpr/Ai
11 Raportul Restanțe/Disponibilități Res/Disp
12 Raportul Disponibilități / Datorii totale Disp/Dt
13 Raportul Active circulante / Datorii totale AC/Dt
14 Rata disponibilităților Rdisp
15 Raportul Fond de rulment propriu / Active circulante Frp/AC
16 Durata de rotație a creanțelor DzCr
17 Numărul de rotații ale activului total nrAt
18 Rata restanțelor bugetare Rrb
19 Raportul Disponibilități / Cifra de afaceri Disp/CA
20 Numărul de rotații ale activelor imobilizate nrAi
21 Durata de rotație a stocurilor DzSt
22 Raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri Ip/CA
23 Rata activelor imobilizate Rai
24 Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri WLca
25 Rata activelor circulante Rac
26 Rata rentabilității financiare Rrf
Cele 26 de rate au fost grupate în 10 domenii, fiecare astfel de domeniu făcând obiectul
unui capitol distinct.
2. Indicatori ai structurii financiar-patrimoniale
O ipoteză vehiculată în teoria și practica în domeniul insolvenței este aceea că

supraîndatorarea reprezintă una dintre principalele cauze ale apariției acestei stări.
Studii recente indică faptul că aprox. 50% dintre cazurile de insolvență înregistrate în
România în perioada 2010 – 2013 în rândurile întreprinderilor mijlocii și mari au drept
cauză principală supraîndatorarea.
Concepția că supraîndatorarea reprezintă o cauză de bază a apariției insolvenței
este alimentată de faptul că declararea insolvenței are întotdeauna la bază incapacitatea
de plată a datoriilor. În aceste condiții, existența datoriilor reprezintă o premisă
obligatorie pentru apariția stării de insolvență.
Valori ridicate ale datoriilor este de presupus că implică valori ridicate ale
serviciului datoriei (extinzând noțiunea asupra tuturor categoriilor de datorii). Se poate
deasemenea presupune că mărimea activului este determinantă pentru capacitatea de
plată a datoriilor, chiar în perspectiva continuității activității (rezultatul net al
exercițiului, capacitatea de autofinanțare, fluxul net de numerar din exploatare sunt
dependente în mod direct de mărimea activului).
Acceptând astfel de ipoteze drept corecte, relația dintre activul total și totalul
datoriilor este de așteptat să fie relevantă cu privire la bonitatea întreprinderii și,
implicit, la riscul de intrare în insolvență.
Măsurarea relației dintre activul total și datoriile totale este realizată prin intermediul
ratei îndatorării globale și ratei solvabilității generale.
În abordările academice, analiza financiară este în general efectuată pe seama
bilanțului financiar, ca formă de reorganizare a informațiilor din bilanțul contabil. În
practică, tratamentele aplicate bilanțului contabil premergător efectuării analizei sunt
restrânse (cazul băncilor comerciale) sau chiar inexistente (cazul planurilor de
reorganizare întocmite pentru firmele intrate în insolvență).
Pasivul bilanțului contabil reflectă explicit capitalurile proprii, veniturile în
avans, provizioanele, datoriile pe termen scurt și datoriile pe termen mediu și lung. În
cazul bilanțului financiar, tratamentele aplicate la nivelul pasivului reduc structura
financiară după proveniența surselor de finanțare la două componente: capital propriu
și datorii totale.
Astfel, într-o analiză efectuată pornind de la datele cuprinse în bilanțul
financiar, rata îndatorării globale și rata autonomiei financiare globale sunt
complementare. În analizele efectuate pe seama informațiilor din bilanțul contabil,
structura financiară este completată de rata veniturilor în avans și rata provizioanelor.
Chiar între abordările bazate pe bilanțul financiar pot surveni diferențe, prin
gruparea diferită a surselor de finanțare cu ocazia construcției pasivului bilanțier. Mai
exact, în timp ce unii specialiști asimilează veniturile în avans și provizioanele
capitalurilor proprii, alții le cumulează alături de datorii.
Abordările menționate coexistă în România de la începutul anilor 1990.
Nivelele de referință ale ratei autonomiei financiare globale, respectiv ratei îndatorării
globale sunt preluate în cercetările academice și în manualele didactice fără a se ține
cont de diferențele existente în privința bazei de calcul.
12 2. Indicatori ai structurii financiar-patrimoniale
Pe parcursul ultimilor 20 de ani, sistemul contabil românesc a suferit

modificări de natură să afecteze baza de calcul aferentă indicatorilor evaluați, dar
nivelele de referință nu au fost corectate.
Modificări în contextul economic au susținut necesitatea ajustării nivelelor de
referință, aspect care a fost însă trecut în general cu vederea de către analiști. În acest
sens, probabil cea mai importantă influență asupra nivelelor de referință ar fi fost de
așteptat să fie exercitată de apariția fondurilor nerambursabile pentru investiții.
Înregistrate în categoria veniturilor în avans, acestea ajung în cazul multor întreprinderi
să domine structura financiară. În aceste condiții, includerea veniturilor în avans în
categoria datoriilor sau a capitalurilor proprii sau păstrarea lor ca post distinct în
bilanțul financiar reprezintă opțiuni cu impact major asupra semnificației ratei
autonomiei financiare globale și a ratei îndatorării globale.
Deși inerția în cercetare academică în acest domeniu este criticată de analiștii
practicieni, analizele efectuate în practică rămân bazate pe metodologiile propuse de
manualele didactice. Excepție de la această practică fac băncile comerciale, care în
general folosesc grile de punctare proprii.
În realitate, nivelele de referință utilizate în România nu au fost niciodată
configurate pornind de la specificul economiei românești al unei perioade. Ele au fost
împrumutate din literatura internațională, îndeosebi cea franceză. Mai mult, cercetările
univariate efectuate în cadrul altor economii cu scopul configurării metodologiei de
analiză bazată pe rate financiare au rămas întotdeauna relativ izolate, astfel încât
nivelele de referință folosite chiar în economiile dezvoltate sunt afectate de lipsa unor
fundamentări științifice riguroase.
Această situație s-a perpetuat pe parcursul ultimului secol, analiza financiară
fiind în mod constant criticată din punctul de vedere al utilității (respectiv al acurateței
concluziilor) în rândurile specialiștilor, dar în același timp utilizată ca un instrument
sofisticat de evaluare a situației financiar-patrimoniale a întreprinderilor în relația cu
publicul non-profesionist.
2.1. Rata autonomiei financiare globale
Vizându-se configurarea unor instrumente ușor accesibile tuturor stake-

holderilor întreprinderii pe baza unor date financiar - contabile disponibile publicului
larg, metodologia propusă este bazată pe bilațul contabil simplificat, în forma publicată
online de către Ministerul Finanțelor Publice din România.
Bilanțul contabil simplificat disponibil online reflectă distinct datoriile totale,
veniturile în avans, provizioanele și capitalurile proprii. În cadrul prezentei cercetări,
provizioanele au fost asimilate capitalurilor proprii.
Rata autonomiei financiare globale a fost calculată ca raport între capitalurile
proprii și pasivul total, respectiv rata îndatorării globale a fost calculată ca raport între
datoriile totale și pasivul total. În aceste condiții, cele 2 rate nu sunt perfect
complementare, suma lor fiind egală cu 100% doar în situațiile în care nu se
înregistrează venituri în avans (situații care sunt totuși majoritare).
2. Indicatori ai structurii financiar-patrimoniale 13
Literatura de specialitate recomandă de obicei păstrarea ratei autonomiei

financiare globale la nivele de peste 66%, respectiv a ratei îndatorării globale la nivele
inferioare pragului de 33%. Aceste praguri sunt preluate de obicei în analizele
efectuate în practică de către managementul întreprinderii, consultanți, clienți sau
furnizori (mai puțin instituțiile financiare, care dispun în general de grile proprii). Se
consideră în acest context că o rată a autonomiei financiare globale superioară valorii
de 66% prezintă garanții aproape sigure pentru creditori. În corespondență, o rată a
autonomiei financiare globale inferioară valorii de 33% blochează accesul firmei la noi
credite.
Aceste nivele de referință nu au fost stabilite statistic, pornind de la realitățile
economice actuale. Mai mult, logica utilizării lor nu este clară: analiștii nu sunt
preocupați în general de modalitatea în care o rată redusă a autonomiei financiare
globale afectează bonitatea întreprinderii.
Acuratețea diferitelor nivele de referință vehiculate în teoria și practica analizei
financiare în cazul ratei autonomiei financiare globale a fost testată inițial asupra
eșantionului compus din cele 1.176 de firme, grupate pe perechi. Au fost avute în
vedere următoarele nivele de referință recomandate:
o ≥33% - planuri de reorganizare, Lala Popa și Miculeac (2009);
o ≥50% - BRD-GSG (Bătrâncea, 2003);
o ≥66%;
o ≥66,7% - Mihai, Buglea și Ștefea (1999);
o ≥70% - Bancpost (Bătrâncea, 2003);
o 100%.
Toma și Chivulescu (1994) recomandau rata autonomiei financiare globale
drept un indicator de evaluare a capacității de plată a datoriilor. Nivelul de 50% al ratei
autonomiei financiare globale era prezentat drept ”satisfăcător”, subliniindu-se că
accepțiunea generală este aceea că rata nu trebuie să scadă sub acest nivel.
Bistriceanu, Adochiței și Negrea (2001) consideră că indicatorii structurii
financiare pe termene oferă informații cu privire la autonomia firmei în raport cu
creditorii, respectiv la capacitatea acesteia de a contracta datorii suplimentare. Se
apreciază că întreprinderea este eligibilă pentru noi credite pe termen mediu sau lung
atâta timp cât datoriile pe termen mediu și lung nu exced capitalurile proprii.
Buglea și Stark (2003) se limitează la definirea ratei autonomiei financiare
globale sub forma ponderii capitalurilor proprii în totalul surselor de finanțare. Forma
bilanțului folosit în analiză face rata autonomiei financiare globale și rata îndatorării
globale complementare. Nu este sugerat un nivel optim pentru rata autonomiei
financiare globale, dar se menționează că aceasta poate varia între 1/3 și 2/3 de la o
întreprindere la alta. Singurul indiciu oferit cu privire la modalitatea de diagnosticare a
întreprinderii pe seama valorii ratei autonomiei financiare globale constă în mențiunea
că nivelul maxim acceptat al ratei îndatorării globale este de 66%, un nivel mai mic
având asociate riscuri mai mici de incapacitate de plată a datoriilor. Implicit, se
sugerează că nivelul minim acceptat al ratei autonomiei financiare globale este de 33%,
riscurile de incapacitate de plată diminuându-se pe măsura creșterii ratei autonomiei
financiare globale.
În cadrul studiului de caz realizat, Buglea și Stark (2003) nu corelează rata

autonomiei financiare globale sau rata îndatorării globale cu riscul de incapacitate de
plată, subliniind doar că un nivel de cel puțin 1/3 al ratei autonomiei financiare globale
reprezintă o premisă esențială pentru independența financiară a firmei. Se menționează
însă că un nivel al ratei îndatorării globale de maxim 50% (și implicit un nivel de
minim 50% al ratei autonomiei financiare globale) oferă mai multă siguranță.
Mihai, Buglea și Ștefea (1999) considerau că rata autonomiei financiare
globale prezintă importanță cu precădere pentru instituțiile financiare, în cazul în care
întreprinderea solicită un împrumut. O valoare a ratei superioară pragului de 66,7% ar
arăta că întreprinderea poate beneficia de credite, o valoare de 30%-50% ar permite
obținerea creditului, dar în condiții sporite de risc de credit, în timp ce o valoare mai
mică de 30% nu ar prezenta garanții pentru obținerea creditului.
Subramanyam și Wild (2009) susțin că riscul de insolvență crește pe măsura
creșterii ratei îndatorării globale, respectiv reducerii ratei autonomiei financiare
globale. Nu sunt indicate nivele de referință, sugerându-se doar acordarea unei atenții
sporite structurii financiare după proveniența surselor în evaluarea riscului de
insolvență în situațiile în care rata îndatorării globale este ridicată.
Halpern, Weston și Brigham (1998) recomandă rata autonomiei financiare
globale și rata îndatorării globale drept instrumente pentru creditori, în luarea deciziei
de finanțare a întreprinderii. O rată redusă a autonomiei financiare reflectă o
contribuție redusă a acționarilor la finanțarea activului întreprinderii, ceea ce înseamnă
că riscurile la care întreprinderea este supusă sunt asumate într-o proporție mare de
către creditori. În caz de intrare în faliment, pierderile creditorilor vor fi ridicate.
Serviciul datoriei (inclusiv plățile aferente datoriilor non-financiare) nu este dependent
de rezultatele firmei, astfel încât, în cazul în care afacerea este performantă, acționarii
beneficiază de un supliment important în materie de rentabilitate financiară pe seama
efectului de levier.
Folosind drept referință nivelul recomandat de către Lala Popa și Miculeac
(2009), nivel care este vehiculat dealtfel în multe rapoarte de reorganizare, a fost avută
în vedere clasarea firmelor din eșantionul format din 588 de perechi. Firmele cu rate
ale autonomiei financiare globale inferioare nivelului de 33% au fost clasate drept
insolvente, respectiv firmele cu rate ale autonomiei financiare globale mai mari sau
egale cu 33% au fost clasate drept sănătoase la 2 ani de la data situațiilor financiare
utilizate (bilanțuri din 2009 și 2010).
Din totalul celor 1.176 de firme, 78,3% (921) au înregistrat valori ale ratei autonomiei
financiare globale mai mici de 33%. Totuși, astfel de nivele ale ratei autonomiei
financiare globale nu au caracterizat numai firmele intrate în insolvență 2 ani mai
târziu. Mai exact, 520 (88,4%) de firme intrate în insolvență au prezentat rate ale
autonomiei financiare globale inferioare pragului de 33% cu 2 ani înainte de
producerea evenimentului. Astfel de nivele ale ratei au caracterizat însă în același timp
401 dintre firmele neintrate în insolvență (68,2%).
Frecvența cazurilor de insolvență în grupul firmelor clasate drept insolvente a
fost de 56,5%, în timp ce frecvența cazurilor de insolvență în grupul firmelor clasate
drept sănătoase a fost de 26,7%.
Tabel nr. 2 Clasare pe seama ratei autonomiei financiare globale (Rafg = 33%)
Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Nr.crt. Rata autonomiei financiare globale
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata autonomiei financiare globale < 33% 921 78,3% 520 88,4% 401 68,2% 56,5%
2 Rata autonomiei financiare globale >= 33% 255 21,7% 68 11,6% 187 31,8% 26,7%
3 Firme insolvente clasate corect 88,4%
4 Firme sănătoase clasate corect 31,8%
5 Acuratețe generală a clasării 60,1%
6 Firme insolvente clasate gresit 11,6%
7 Firme sănătoase clasate greșit 68,2%
Folosind nivelul de 33% al ratei autonomiei financiare globale drept referință

în evaluarea riscului de insolvență, 88,4% dintre firmele intrate în insolvență au fost
clasate corect. Rata firmelor sănătoase clasate drept sănătoase a fost în schimb de
numai 31,8%. Acuratețea generală a clasării a fost de 60,1%.
Se subliniază că acest nivel de performanță în clasare este obținut pe un
eșantion cu o frecvență a cazurilor de insolvență de 50%. La nivelul populației țintă,
frecvența cazurilor de insolvență este mult mai redusă, ceea ce duce la o reducere
semnificativă a acurateței clasării.
Astfel, la nivelul populației țintă aferente anului 2010 au existat 15.071 firme,
din care 429 au intrat în procedura de insolvență în anul 2012 (2,85%). Acuratețea
generală a clasării folosind nivelul de 33% al ratei autonomiei financiare globale este
de 36,57%.
Folosind nivelul de 50% al ratei autonomiei financiare globale drept referință
în clasarea firmelor (nivel peste care BRD-GSG acordă punctaj maxim firmelor
analizate), acuratețea obținută se diminuează la 57,8%.

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata autonomiei financiare globale < 50% 1.014 86,2% 553 94,0% 461 78,4% 54,5%
Din totalul firmelor insolvente cuprinse în eșantion, 94% sunt clasate corect,
ceea ce, în raport cu alternativa nerealizării unei analize, poate permite creditorului
evitarea unor riscuri de credit importante. În același timp însă, ar duce la respingerea a
78,4% dintre firmele sănătoase. Acuratețea obținută la nivelul populației țintă din 2010
scade la 28,71%, datorită frecvenței mult mai mari a întreprinderilor sănătoase
(97,15%) comparativ cu eșantionul format din perechi (50%).
Folosirea valorii de 66% a ratei autonomiei financiare globale ca punct de
decizie ar asigura clasarea corectă la nivelul eșantionului de 1.176 de firme a 95,9%
dintre firmele insolvente, dar numai a 15,5% dintre firmele sănătoase. Acuratețea
generală obținută la nivelul eșantionului ar fi de 55,7%, însă la nivelul întregii populații
țintă din 2010 aceasta ar scădea la 21,8% datorită ponderii mult mai mari a firmelor
sănătoase în totalul populației.

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
Nu se înregistrează modificări semnificative în performanța clasării prin

utilizarea valorii de 66,7% propuse de Mihai, Buglea și Ștefea (1999) sau a valorii de
70% utilizate de Bancpost (Bătrâncea, 2003).
Tabel nr. 5 Clasare pe seama ratei autonomiei financiare globale (Rafg = 66,7%)

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rafg < 66,7% 1.067 90,7% 565 96,1% 502 85,4% 53,0%
2 Rafg >= 66,7% 109 9,3% 23 3,9% 86 14,6% 21,1%

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
Mulți analiști și cercetători sugerează că rata autonomiei financiare globale ar

trebui să fie cât mai apropiată de 100%. Pentru a testa această ipoteză din punctul de
vedere al riscului de insolvență, a fost avut în vedere un prag de decizie de 99%.
La nivelul eșantionului, 99,6% dintre firme (1.171) au înregistrat rate ale
autonomiei financiare globale inferioare acestui nivel, respectiv numai 5 firme au
înregistrat nivele cuprinse între 99% și 100%. Se subliniază că, în timp ce plaja de
valori a ratei îndatorării globale nu are o limită superioară (datoriile pot depăși valoarea
pasivului total), valoarea maximă a ratei autonomiei financiare globale este de 100%.

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
Dintre cele 5 firme cu rate ale autonomiei financiare globale cuprinse în

intervalul [99% ; 100%], două au intrat în insolvență, ceea ce nu susține importanța
lipsei totale a datoriilor în momentul efectuării analizei.
În mod evident, firme fără datorii nu ar putea intra în procedura de insolvență peste 2
ani de la data înregistrării unor rate ale autonomiei financiare globale de 100% decât
dacă ratele îndatorării globale ar crește ulterior momentului evaluării.
În continuare, a fost avută în vedere identificarea valorii de decizie care separă

cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele insolvente de firmele sănătoase din cadrul
eșantionului. Această valoare nu va reprezenta pragul optim de decizie la nivelul
întregii populații țintă, datorită diferențelor de incidență a cazurilor de insolvență între
eșantion și populația țintă. Se apreciază că la nivelul eșantionului, importanța majoră
este asociată nivelului maxim de acuratețe ce poate fi atins (fiind mai puțin importantă
valoarea de decizie). O acuratețe ridicată la nivelul unui eșantion cu frecvențe egale ale
celor 2 categorii de întreprinderi ar dovedi puterea de discriminare a ratei autonomiei
financiare globale. Pragul de decizie va fi stabilit ulterior, la nivelul întregii populații
țintă.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a ratei autonomiei financiare globale
înregistrată de firmele insolvente a fost de -83.130,6%, în timp ce valoarea minimă
înregistrată de firmele sănătoase a fost de -34.436,8%. Valoarea maximă înregistrată în
cadrul grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 99,8%, în timp ce valoarea maximă
înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor insolvente a fost cea de 100%.
Media ponderată (cu greutatea specifică a pasivului total al fiecărei firme în
totalul pasivului grupului) a ratei autonomiei financiare globale aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 25,5%, superioară celei caracteristice grupului
firmelor insolvente (-3,0%). Media ponderată a ratei autonomiei financiare globale la
nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 7,4%.
Se apreciază că diferența dintre media grupului de firme insolvente și media
grupului de firme sănătoase este suficient de ridicată pentru a recomanda indicatorul ca
util în discriminarea între cele două grupuri.
Media aritmetică înregistrată la nivelul întregului eșantion este negativă (-268,7%),
comparația dintre media aritmetică și media ponderată reflectând existența unui număr
ridicat de întreprinderi cu active mici care raportează capitaluri proprii negative și a
unui număr redus de întreprinderi cu active de valori mari care înregistrează valori
pozitive ale capitalurilor proprii.
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rafg < 10% 769 65,4% 460 78,2% 309 52,6% 59,8%
2 Rafg >= 10% 407 34,6% 128 21,8% 279 47,474% 31,4%
La nivelul eșantionului, valoarea de 10% a ratei autonomiei financiare globale

maximizează acuratețea discriminării între cele două grupuri de întreprinderi. Clasând
toate firmele cu rate ale autonomiei financiare globale inferioare pragului de 10% drept
insolvente se obține astfel o acuratețe de 62,8%.
Din totalul celor 588 de întreprinderi care au intrat în insolvență, 78,2% au
înregistrat rate ale autonomiei financiare globale inferioare pragului de 10% cu 2 ani
înainte de inițierea procedurii. În același timp, 47,4% dintre firmele sănătoase au
înregistrat rate ale autonomiei fiannciare globale mai mari sau egale cu valoarea de
10%.
În cadrul unei populații formate din 2 grupuri egale ca dimensiune,
probabilitatea de clasare corectă a unui element din punctul de vedere al apartenenței la
un anumit grup, în lipsa oricărei informații, este de 50%.
În general se consideră că un indicator este util în clasare în măsura în care poate
furniza o acuratețe superioară celei naturale cu cel puțin 25% (Chung, K., Tan, S.,
Holdsworth, D., 2008). Astfel, acuratețea minimală așteptată este de = 50% ×
125% = 62,5%.
La nivelul eșantionului, rata autonomiei financiare globale îndeplinește această
condiție, motiv pentru care se apreciază că aceasta reprezintă un indicator util în
evaluarea riscului de insolvență cu 2 ani înainte de materializarea acestuia.
Folosind pragul de 10% drept valoare de decizie la nivelul întregii populații
țintă, acuratețea este diminuată de structura diferită a acestei populații (cu o frecvență
semnificativ superioară a întreprinderilor sănătoase). Astfel, acuratețea predicției ar fi
de 49,5% asupra populației țintă din 2010, de 53,7% asupra populației țintă din 2009,
de 53,7% asupra populației țintă din 2008 și de 55,9% asupra populației țintă din 2007.
La nivelul, populației țintă din anul 2010, frecvența cazurilor de insolvență a
fost de 2,85%. În aceste condiții, clasarea tuturor celor 15.071 întreprinderi drept
sănătoase ar asigura o acuratețe de 97,15%, fără utilizarea niciunei informații cu privire
la starea individuală a întreprinderilor. Utilizarea ratei autonomiei financiare globale
aferentă fiecărei întreprinderi ca informație suplimentară în analiza efectuată asupre
întregii populații nu permite o creștere a acurateței clasării.
Mai exact, valoarea minimă a ratei autonomiei financiare globale la nivelul
populației țintă din anul 2010 este de -524.856% și aparține unei firme sănătoase.
Folosirea acestei valori drept prag de decizie ar însemna clasarea tuturor
întreprinderilor drept sănătoase, înregistrându-se o acuratețe de 97,15%. Folosirea
oricărui alt prag de decizie ar reduce acuratețea clasării.
O abordare utilă în aceste condiții ar putea fi aceea a evaluării gradului de risc
pe intervale ale ratei autonomiei financiare globale. În măsura în care frecvența
cazurilor de insolvență ar fi superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval
al ratei autonomiei financiare globale, firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea
fi clasate drept insolvente. Similar, firmele cu rate cuprinse în intervale în care
frecvența cazurilor de insolvență este inferioară pragului de 50% ar putea fi clasate
drept sănătoase.
În aceste condiții, a fost avută în vedere testarea ipotezei conform căreia rate
ridicate ale îndatorării globale, respectiv rate reduse ale autonomiei financiare globale
reprezintă semnale ale intrării în insolvență.
Valorile însușite de rata autonomiei financiare globale la nivelul eșantionului supus

analizei au fost grupate în 10 intervale.
Frecvența cazurilor de insolvență se prezintă ca o funcție monoton
descrescătoare de rata autonomiei financiare globale, cu excepția unui punct de
inflexiune la nivelul intervalului [70% ;80%). Singurul interval din plaja de valori a
ratei autonomiei financiare globale pentru care frecvența cazurilor de insolvență este
mai mare de 50% a fost intervalul (-∞;10%].
Din totalul celor 1.176 de firme, 769 (65,4%) au înregistrat ponderi mai mici de 10%
ale capitalului propriu în totalul pasivului bilanțier.
Tabel nr. 9 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale Rafg

%
Rata autonomiei financiare Total Insolvente Sănătoase Insolv.
Nr.crt.
globale
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rafg < 10% 769 65,4% 460 78,2% 309 52,6% 59,8%
2 10% <= Rafg < 20% 69 5,9% 28 4,8% 41 7,0% 40,6%
3 20%<= Rafg < 30% 60 5,1% 24 4,1% 36 6,1% 40,0%
4 30%<= Rafg < 40% 65 5,5% 25 4,3% 40 6,8% 38,5%
5 40%<= Rafg < 50% 51 4,3% 16 2,7% 35 6,0% 31,4%
6 50%<= Rafg < 60% 33 2,8% 9 1,5% 24 4,1% 27,3%
7 60% <= Rafg < 70% 30 2,6% 7 1,2% 23 3,9% 23,3%
8 70% <= Rafg < 80% 29 2,5% 10 1,7% 19 3,2% 34,5%
9 80% <= Rafg < 90% 35 3,0% 6 1,0% 29 4,9% 17,1%
10 Rafg >= 90% 35 3,0% 3 0,5% 32 5,4% 8,6%
Având în vedere astfel faptul că majoritatea firmelor au prezentat rate ale
autonomiei financiare globale inferioare valorii de 10%, intervalul (-∞;10%] a fost
descompus în sub-intervale (tabel nr. 10).
Se constată o diminuare a frecvenței cazurilor de insolvență pe măsură ce rata
autonomiei financiare globale crește inclusiv la nivelul subintervalurilor avute în
vedere, cu toate că tendința nu are un caracter monoton.
O rată a autonomiei financiare globale inferioară pragului de -70% este
asociată cu o probabilitate de intrare în insolvență peste 2 ani în valoare de 0,632, în
timp ce probabilitatea de intrare în insolvență a unei firme din cadrul eșantionului care
a înregistrat o rată a autonomiei financiare globale mai mare sau egală cu 90% a fost de
0,086.
Dintre cele 1.176 întreprinderi incluse în eșantion, 609 (51,8%) au înregistrat
rate ale autonomiei financiare globale negative. Astfel, cele 609 întreprinderi au
raportat capitaluri proprii negative, situație caracterizată prin superioritatea datoriilor
totale în raport cu pasivul total, respectiv rate ale îndatorării globale superioare
pragului de 100%. În mod automat, aceste întreprinderi prezintă rate ale solvabilității
generale inferioare pragului de 100%.
Tabel nr. 10 Incidența insolvenței la nivel de eșantion (Rafg < 10%)

%
Rata autonomiei Total Insolvente Sănătoase Insolv.
Nr.crt.
financiare globale
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rafg < -70% 266 22,6% 168 28,6% 98 16,7% 63,2%
2 -70% <= Rafg < -60% 18 1,5% 12 2,0% 6 1,0% 66,7%
3 -60%<= Rafg < -50% 27 2,3% 13 2,2% 14 2,4% 48,1%
4 -50%<= Rafg < -40% 42 3,6% 27 4,6% 15 2,6% 64,3%
5 -40%<= Rafg < -30% 48 4,1% 31 5,3% 17 2,9% 64,6%
6 -30%<= Rafg < -20% 52 4,4% 28 4,8% 24 4,1% 53,8%
7 -20% <= Rafg < -10% 76 6,5% 45 7,7% 31 5,3% 59,2%
8 -10% <= Rafg < 0% 80 6,8% 47 8,0% 33 5,6% 58,8%
9 0% <= Rafg < 10% 160 13,6% 89 15,1% 71 12,1% 55,6%
10 Rafg >= 10% 407 34,6% 128 21,8% 279 47,4% 31,4%
Procentul întreprinderilor cu rate ale autonomiei financiare globale negative la

nivelul eșantionului corespunde cu procentul ce caracterizează populația compusă din
totalitatea firmelor din județul Timiș aferent perioadei 2007 - 2011. Din punct de
vedere contabil, înregistrarea de capitaluri proprii negative este cauzată fie de
înregistrarea de pierderi, fie de diferențe negative din reevaluarea activelor. Anual,
peste jumătate din firmele din județul Timiș înregistrează pierderi. Pierderile consumă
capitalul propriu, care ajunge să fie înlocuit parțial de datorii în finanțarea activelor.
Chiar în lipsa unor studii statistice punctuale în acest domeniu, practica
analizei financiare ține adesea cont de fenomenul de evaziune fiscală. Este acceptat
astfel faptul că pentru o parte dintre întreprinderile care înregistrează capitaluri proprii
negative, pierderile nu sunt reale, ci apar ca efect al neînregistrării în întregime a
veniturilor sau al supraevaluării cheltuielilor. Pierderile diminuează pasivul bilanțier,
neînregistrarea veniturilor și supraevaluarea cheltuielilor asigurând în același timp
bazele pentru neînregistrarea, respectiv scoaterea disponibilităților bănești din
întreprindere (cu efect de diminuare a activului). Astfel de întreprinderi sunt în multe
cazuri finanțate prin creditare din partea asociaților.
Pe aceste considerente, o întreprindere care înregistrează anual pierderi
ridicate, raportând capitaluri proprii negative și care compensează anual pierderea de
capital prin datorii de natura creditelor din partea asociaților este suspectată de către
analist ca beneficiind în realitate de o rată de profitabilitate comercială pozitivă.
Împărțind populația țintă din anul 2010 pe 10 intervale ale ratei autonomiei financiare
globale, se constată că pentru niciunul dintre aceste intervale frecvența cazurilor de
insolvență nu se apropie de 50%.
Pentru niciunul dintre cele 10 intervale, probabilitatea de intrare în insolvență
nu atinge nici măcar pragul de 0,05 (tabel nr. 11). În consecință, analistul care
urmărește evaluarea riscului de insolvență asociat unei firme individuale nu poate lua
decizia de clasare a acesteia în categoria firmelor insolvente exclusiv pe seama valorii
ratei autonomiei financiare globale. Indiferent de valoarea ratei autonomiei financiare
globale, probabilitatea de a nu intra în insolvență evaluată exclusiv pe seama ratei ar fi
superioară nivelului de 0,95, ceea ce ar indica analistului clasarea oricărei firme drept
sănătoasă.
Tabel nr. 11 Incidența insolvenței la nivelul întregii populații (2010) pe intervale ale
Rafg
%
Rata autonomiei Total Insolvente Sănătoase Insolv.
Nr.crt
financiare globale
15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 Rafg < -20% 4.998 33,2% 209 48,7% 4.789 32,7% 4,18%
2 -20% <= Rafg < -10% 674 4,5% 29 6,8% 645 4,4% 4,30%
3 -10%<= Rafg < 0% 878 5,8% 36 8,4% 842 5,8% 4,10%
4 0%<= Rafg < 10% 1.293 8,6% 60 14,0% 1.233 8,4% 4,64%
5 10%<= Rafg < 20% 1.013 6,7% 21 4,9% 992 6,8% 2,07%
6 20%<= Rafg < 30% 805 5,3% 14 3,3% 791 5,4% 1,74%
7 30% <= Rafg < 40% 754 5,0% 20 4,7% 734 5,0% 2,65%
8 40% <= Rafg < 50% 706 4,7% 14 3,3% 692 4,7% 1,98%
9 50% <= Rafg < 60% 681 4,5% 6 1,4% 675 4,6% 0,88%
10 Rafg >= 60% 3.269 21,7% 20 4,7% 3.249 22,2% 0,61%
În aceste condiții, o abordare alternativă ar fi aceea de a compara probabilitatea
de intrare în insolvență a firmelor din cadrul fiecărui interval cu probabilitatea medie
înregistrată la nivelul întregii populații țintă. Fiecărui interval i-ar putea fi astfel atribuit
un indice relativ de risc. Astfel, cu toate că nu ar fi posibilă clasarea unei întreprinderi
exclusiv pe seama valorii ratei autonomiei financiare globale, o întreprindere ar putea
primi un indice de risc, specific intervalului din care face parte (tabel nr. 12).
Tabel nr. 12 Indici de risc la nivelul populației (2010), pe intervale ale Rafg
Nr.crt. Rata autonomiei financiare globale – populație țintă 2010 Indice de risc
1 Rata autonomiei financiare globale < -20% 146,9%
2 -20% <= Rata autonomiei financiare globale < -10% 151,2%
3 -10%<= Rata autonomiei financiare globale < 0% 144,0%
4 0%<= Rata autonomiei financiare globale < 10% 163,0%
7 30% <= Rata autonomiei financiare globale < 40% 93,2%
10 Rata autonomiei financiare globale >= 60% 21,5%
Realitatea economică actuală nu implică riscuri de intrare în insolvență a

firmelor de 0,5 la nivelul întregii populații țintă. O realitate în care una din 2 firme ar
declara anual insolvența ar fi caracterizată prin haos și ar duce la un blocaj economic
total.
Frecvența cazurilor de insolvență la nivelul întregii economii românești s-a
plasat în perioada 2007 – 2012 în intervalul 1% - 2,4%. În aceste condiții, un
stakeholder al unei întreprinderi nu va avea drept prag de decizie în vederea colaborării
cu întreprinderea respectivă o probabilitate de intrare în insolvență mai mică de 0,5.
Probabil că un potențial creditor ar evita colaborarea cu firma în condițiile în care ar
aprecia că probabilitatea de intrare a acesteia în insolvență ar fi de 0,3 sau chiar 0,2.
În mod evident, un astfel de potențial colaborator al întreprinderii are nevoie de
o cheie pentru estimarea probabilității de intrare în insolvență a întreprinderii.
Așteptările de la această cheie nu ar trebui să fie acelea de a asocia fiecărei
întreprinderi analizate o probabilitate de intrare în insolvență superioară sau inferioară
pragului de 0,5. Având în vedere frecvența cazurilor de insolvență la nivelul populației
țintă din anul 2010, probabilitatea de intrare în insolvență a unei anumite firme poate fi
estimată la 0,0285 (2,85%) chiar în lipsa oricărei alte chei.
În aceste condiții, se apreciază că utilizarea ratei autonomiei financiare globale
drept cheie de estimare a probabilității de intrare în insolvență devine utilă în măsura în
care permite atribuirea unei probabilități de intrare în insolvență a firmei diferite de
medie. În tabelul nr. 15, pentru fiecare dintre cele 10 intervale aferente ratei autonomiei
financiare globale au fost calculați indici de risc, prin raportarea frecvențelor cazurilor
de insolvență specifice fiecărui interval la frecvența medie a cazurilor de insolvență
(2,85%). Rezultatele sugerează o tendință de reducere a riscului de insolvență pe
măsura creșterii ratei autonomiei financiare globale, fără ca această tendință să fie
perfect monotonă. O reducere a numărului de intervale și o confirmare a nivelului de
risc asociat fiecărui interval asupra altor exerciții financiare ar oferi analistului un
instrument de clasare relativă a firmelor pe grupe de risc.
Tabel nr. 13 Indici de risc la nivelul populației (2007 - 2010), pe intervale ale Rafg
Nr.crt. Rata autonomiei financiare globale 2007 2008 2009 2010
1 Rata autonomiei financiare globale < -20% 96% 135% 149% 147%
2 -20% <= Rata autonomiei financiare globale < -10% 390% 93% 210% 151%
3 -10%<= Rata autonomiei financiare globale < 0% 194% 79% 118% 144%
4 0%<= Rata autonomiei financiare globale < 10% 136% 186% 202% 163%
7 30% <= Rata autonomiei financiare globale < 40% 102% 107% 62% 93%
10 Rata autonomiei financiare globale >= 60% 46% 43% 16% 21%
Cu toate că separarea nu este perfectă, este propusă constituirea a 3 intervale de

referință pentru rata autonomiei financiare globale:
o (-∞;10%) – risc de insolvență ridicat;
o [10%;50%) – risc de insolvență mediu;
o [50%;100%] – risc de insolvență redus.
În definirea intervalelor a fost acordată o importanță sporită situației din anul 2010,
considerându-se mai reprezentativă pentru perioadele următoare.
Tabel nr. 14 Clase de risc în funcție de valoarea ratei autonomiei financiare globale
(populație țintă 2010)
Total % Insolv.
Nr.crt. Rata autonomiei financiare globale Indice de risc
15.071 100% 2,85%
1 Rafg < 10% 7.843 52,0% 4,26% 149,6%
2 10% <= Rafg < 50% 3.278 21,8% 2,10% 73,9%
3 Rafg >= 50% 3.950 26,2% 0,66% 23,1%
Se subliniază faptul că includerea firmelor cu rate ale autonomiei financiare

globale mai mici de 10% în categoria firmelor cu risc ridicat de insolvență nu asociază
automat acestor firme o probabilitate de intrare în insolvență de peste 0,5. În realitate,
95,74% dintre firmele incluse în această categorie aferent populației țintă din anul 2010
nu vor intra în insolvență. Nivelul de risc este însă superior nivelului mediu de 2,85%
(ce caracterizează populația țintă din 2010 în întregul său).
În utilizarea metodologiei de analiză propuse, un creditor ar putea decide să
acorde prioritate firmelor din clasa cu risc redus, respectiv să trateze cu prudență
sporită firmele care se încadrează în celelalte 2 clase.
Informația care îi este oferită analistului este aceea că:
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc redus și acceptate pentru
creditare, aproximativ 7 (6,6) vor intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc mediu și acceptate pentru
creditare, aproximativ 21 vor intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc ridicat și acceptate pentru
creditare, aproximativ 43 (42,6) vor intra în insolvență în 2 ani.
Este de așteptat ca frecvența cazurilor de insolvență să se modifice în timp,
astfel încât se impun actualizări regulate ale probabilităților.
Analiza nu va putea indica cu certitudine analistului dacă o firmă individuală va intra
în insolvență sau își va continua activitatea în condiții normale. Analistul va fi
îndreptățit să presupună că, cel mai probabil, firma analizată nu va intra în insolvență
(bazat pe probabilitatea de intrare în insolvență mai mică de 50% pentru oricare dintre
cele 3 intervale).
În schimb, clasând întreprinderile pe grupe de risc, analiza va crea bazele pentru
tratarea diferită a firmelor din clase de risc diferite.
În funcție de politica proprie, o bancă ar putea decide să nu crediteze o întreprindere
poziționată în clasa cu risc ridicat de insolvență, să impună o limitare a investițiilor
realizate de către întreprindere sau să aplice dobânzi și comisioane mai ridicate, să

solicite garanții mai solide, aporturi la capitalul social sau păstrarea profitului realizat
sub formă de capital propriu până la încadrarea într-o altă clasă de risc.
Se concluzionează că nivelele de referință furnizate de literatura de specialitate, dar și
de cutuma diverselor grupuri de analiști financiari nu sunt fundamentate în realitățile
economice. Mai mult, în majoritatea cazurilor, perspectiva analizei nu este definită. Se
apreciază că rata autonomiei financiare globale ar trebui să prezinte valori superioare
unui anumit prag (nefundamentat), fără a se identifica cu claritate punctul de vedere
din care o astfel de situație este apreciată drept optimă.
În mod evident, structura financiară după proveniența surselor implică cel
puțin punctele de vedere a 2 grupuri: creditorii, care finanțează întreprinderea prin
intermediul datoriilor și acționarii, care finanțează întreprinderea prin capitalul
propriu.
Din punctul de vedere al acționarilor, o autonomie financiară nulă ar putea
defini situația ideală, o situație în care activul este finanțat integral din datorii. Ținta ar
fi aceea de a asigura un levier financiar pozitiv, condiții în care rentabilitatea
economică ar fi suficient de ridicată pentru a acoperi costul datoriilor și a remunera și
acționarii. Neinvestind capital propriu (sau aducând contribuții foarte mici), acționarii
nu ar risca nimic din averea personală, având în schimb posibilitatea de a obține
profituri (deci implicit rentabilități financiare foarte ridicate).
În cazul în care levierul financiar ar înregistra valori negative, rezultatul
exploatării generat în utilizarea activului nu ar putea acoperi costurile datoriilor (de
natura cheltuielilor financiare), creându-se condițiile pentru înregistrarea unui rezultat
al exercițiului negativ.
Înregistrarea de pierderi diminuează activul bilanțier, reducând posibilitatea
recuperării capitalurilor injectate în întreprindere de către creditori atât în alternativa
continuării activității, cât și în alternativa falimentului. Cu obiectivul de a obține o
remunerație fixă, creditorii și-ar asuma astfel riscul de a nu încasa remunerația
negociată și de a nu recupera capitalul avansat. În același timp, acționarii ar păstra
controlul asupra activității întreprinderii, creându-și posibilitatea de a obține profituri
prin investirea capitalului creditorilor.
Peste jumătate dintre firmele din județul Timiș nu beneficiază de surse de
finanțare din partea asociaților sau acționarilor sub formă de capital propriu,
finanțându-se exclusiv pe seama datoriilor (cu rezerva că, în cazul unora dintre
întreprinderi, datoriile includ și credite din partea asociaților sau acționarilor).
Pe astfel de considerente, se poate emite ipoteza că asociații / acționarii vor
prefera o rată a îndatorării globale cât mai ridicată, în timp ce creditorii vor prefera o
autonomie financiară globală ridicată. Totuși, deciziile celor 2 grupuri prezintă un grad
superior de complexitate. La o valoare dată a capitalului propriu, creșterea datoriilor (și
implicit a gradului de îndatorare) s-a dovedit a crește în general riscurile de
incapacitate de plată.
Acționarii nu vor fi indiferenți la riscul de insolvență numai pentru că rata
autonomiei financiare este inferioară ratei îndatorării globale (creditorii riscând sume
mai mari de capital). În realitate, riscurile asociate capitalului investit nu au aceeași

intensitate pentru cele 2 categorii de finanțatori.
În timp ce creditorii își așteaptă remunerația stabilită contractual, indiferent de
rezultatele financiare ale firmei, remunerația acționarilor / asociaților este direct
dependentă de rezultatele obținute.
În cazul sistării activității și inițierii procedurii de faliment, creditorii
beneficiază de prioritate în recuperarea capitalului investit. În general, în situațiile de
faliment, creditorii își recuperează doar parțial capitalul investit, acționarii / asociații
pierzându-și investițiile în întregime.
Deasemenea, presupunerea că acționarii / asociații ar prefera să mobilizeze
capital din partea creditorilor, chiar dacă ar dispune de rezerve proprii pe care le-ar
putea injecta în întreprindere sub formă de capital propriu trebuie să aibă la bază
ipoteza că acționarii / asociații pot investi rezervele respective la randamente
superioare costului datoriilor.
Din punctul de vedere al managementului întreprinderii, finanțarea prin
capitaluri proprii implică riscuri inferioare în comparație cu apelarea la datorii, datorită
unei flexibilități mai ridicate în plata costurilor finanțării și în rambursarea capitalului.
Îndatorarea rămâne însă un instrument util în atingerea obiectivelor de rentabilitate
financiară impuse de acționariat.
Este astfel logic ca pentru fiecare stake-holder interesat de structura financiară
a întreprinderii să existe un anumit nivel optim al ratei autonomiei financiare globale,
diferențele fiind generate de perspectivele diferite.
Desigur, în evaluarea riscului de insolvență, perspectiva este clară, fiind
evident în baza analizei statistice că o rată autonomiei financiare globale apropiată de
100% indică un nivel redus de risc. În practica economică însă, stake-holderi precum
acționarii sau managementul întreprinderii nu vor lua decizii în scopul exclusiv de a
elimina riscul de insolvență. Aceste decizii vor ține cont de raportul dintre riscurile
asumate și potențialul în materie de rentabilitate.
Din punctul de vedere al riscului de insolvență (asociat debitorului), instituțiile
financiare vor prefera să crediteze întreprinderile cu rate ale autonomiei financiare
globale de 100%. Rentabilitatea obținută de către aceste instituții este marcată de
volumul creditelor acordate, dar și de comportamentul la plată al întreprinderii.
Acordând credite unor întreprinderi deja îndatorate sau acordând credite de valori mari
unor întreprinderi inițial neîndatorate, instituțiile financiare își sporesc potențialul în
termeni de rentabilitate, dar își asumă în același timp riscuri superioare.
Pe astfel de considerente, din punctul de vedere al acționarilor sau
managementului întreprinderii, probabilitatea de intrare în insolvență asociată fiecărui
interval al ratei autonomiei financiare globale trebuie corelată cu nivelul de
rentabilitate financiară specific fiecărui interval.
Comparând raportul dintre rentabilitatea financiară și riscul de insolvență la
nivelul celor 3 intervale de referință ale ratei autonomiei financiare globale, se
apreciază că, la nivelul populației analizate, raportul optim a fost cel asociat
intervalului [50% ;100%].
Tabel nr. 15 Rentabilitatea financiară pe intervale ale ratei autonomiei financiare

globale
Nr.crt. Rafg - 2010 Rf mp Rf ma ≤0% (0%-10%] (10%-20%] >20%
1 Rafg < 10% 4,9% 46,7% 28,9% 8,0% 3,9% 59,1%
2 10% ≤ Rafg < 50% 8,9% 25,1% 24,0% 16,6% 8,3% 51,1%
3 Rafg ≥ 50% 8,7% 24,3% 19,4% 20,9% 12,2% 47,6%
Aferent populației țintă din anul 2010, au fost analizate diferențele în termeni
de rentabilitate financiară între cele 3 clase de întreprinderi. În cazul primei clase
(întreprinderi cu rate ale autonomiei financiare globale inferioare pragului de 10%), în
analiză au fost incluse numai firmele cu capital propriu pozitiv. Au fost ignorate astfel
firmele cu rate ale autonomiei financiare globale negative, considerându-se că nu poate
fi pusă în discuție rentabilitatea capitalului propriu în absența capitalului propriu.
În aceste condiții, în prima clasă au fost incluse 1.293 de întreprinderi din totalul celor
7.843. Media ponderată aferentă fiecărei clasă (Rf mp) a fost calculată prin raportarea
sumei rezultatelor nete aferente clasei la suma capitalurilor proprii aferente clasei
respective.
Clasa cu nivelul de risc cel mai ridicat a înregistrat cel mai scăzut nivel al
rentabilității financiare medii ponderate. Media aritmetică superioară a rentabilității
financiare la nivelul primei clase are la bază ponderea mare a întreprinderilor cu
rentabilitate financiară ridicată, dar cu valori absolute reduse ale capitalurilor proprii și
ale rezultatelor exercițiului, dar și existența unor valori extreme ridicate, bazate pe
valori foarte reduse ale capitalului propriu.
Clasa cu nivelul cel mai ridicat al riscului de insolvență a prezentat frecvența
cea mai mare a firmelor cu rentabilitate financiară negativă, dar și cea mai mare
frecvență a firmelor cu rentabilități financiare superioare pragului de 20%.
Dispersia cea mai ridicată a ratelelor de rentabilitatea financiară este cea specifică
primei clase de întreprinderi.
Se constată în concluzie că întreprinderile cu rate ale autonomiei financiare
globale inferioare pragului de 10% prezintă riscurile cele mai ridicate de intrare în
insolvență, dar și cel mai redus nivel mediu al rentabilității financiare (medie
ponderată). Totuși, acest grup conține cea mai ridicată frecvență de firme cu rate ale
rentabilității financiare de peste 20%. În același timp, este grupul cu cel mai ridicat
nivel al dispersiei valorilor ratei rentabilității financiare. Aceste constatări susțin
ipoteza că rate reduse ale autonomiei financiare globale, respectiv rate ridicate ale
îndatorării globale creează un potențial ridicat în termeni de rentabilitate financiară, dar
induc și riscuri ridicate (de insolvență, dar și financiare).
O rată a autonomiei financiare globale ridicată implică o pondere ridicată a
capitalului propriu în totalul surselor de finanțare și, implicit, finanțarea cu
preponderență a activului din surse proprii. O astfel de structură financiară atenuează
riscul de insolvență din mai multe puncte de vedere. Astfel, inițierea procedurii de
insolvență are la bază constatarea incapacității de plată a datoriilor scadente. Se poate
vorbi însă despre datorii scadente numai în situațiile în care întreprinderea este
îndatorată, respectiv rata autonomiei financiare globale este inferioară pragului de

100%.
În dinamică, asigurarea continuității plăților este realizată prin menținerea
capacității de plată la nivele superioare plăților scadente. Plățile sunt efectuate pe baza
disponibilităților bănești, ceea ce înseamnă că întreprinderea trebuie să genereze
numerar suficient pentru acoperirea acestora.
Sursele de finanțare din pasivul bilanțier sunt investite în active pentru
perioade limitate. În paralel cu apropierea scadenței acestor surse, exploatarea activului
va trebui să permită recuperarea lor, dar și obținerea unui surplus sub formă de rezultat
al exploatării.
În acest proces, eficientizarea consumului de resurse este esențială, întrucât
numai consumurile productive pot fi incluse în cost și ulterior recuperate prin preț în
formă bănească. O valoare ridicată a activului reprezintă un factor determinant al
volumului de disponibilități degajate din exploatare. Finanțarea activului exclusiv din
capital propriu nu ar pune pe termen scurt o presiune ridicată pe numerarul generat din
exploatare în rambursarea surselor de finanțare. Pe măsura creșterii ratei îndatorării
globale, este de așteptat o creștere a valorii datoriilor scadente pe termen scurt. La
aceeași valoare a activului, situația finanțării acestuia într-o măsură mai mare din
datorii induce o presiune mai mare asupra disponibilităților.
În cazul unei rate a autonomiei financiare globale ridicate, imposibilitatea de a
plăti datoriile scadente pe seama eliberării de numerar din exploatarea activelor
finanțate din datorii poate fi compensată de disponibilitățile eliberate în exploatarea
activului finanțat din surse proprii. Reducerea ratei autonomiei financiare globale
susține reducerea acestei marje de siguranță.
Creșterea plăților curente de natura rambursării datoriilor pe măsura reducerii
ratei autonomiei financiare globale este astfel de așteptat să sporească riscul de
incapacitate de plată și, pe această cale, riscul de insolvență.
În situația în care întreprinderea ajunge într-adevăr în incapacitatea de a plăti datoriile
scadente pe seama disponibilităților generate în activitatea de bază, neonorarea
datoriilor poate fi evitată prin vânzarea de active, prin injectarea de capital propriu,
prin reeșalonarea datoriilor sau prin contractarea de noi datorii, cu scadența mai
îndepărtată.
O rată ridicată a autonomiei financiare globale asigură un important excedent
relativ al valorii activelor în raport cu valoarea datoriilor. Vânzarea de active poate în
aceste condiții asigura cu o mai mare probabilitate plata datoriilor, fără sistarea
activității.
Suplimentar, reeșalonarea datoriilor sau contractarea de noi datorii sunt
facilitate de o rată a autonomiei financiare globale ridicate, care asigură bazele unui
activ net contabil de valori ridicate, o garanție pentru creditori în eventualitatea unei
lichidări forțate.
Cu ocazia efectuării analizei, creditorii trebuie să țină cont nu numai de rata
autonomiei financiare globale din prezent, ci și de modul în care aceasta se modifică în
urma creditării. Contractul de creditare ar fi necesar să impună menținerea ratei
autonomiei financiare globale între-un anumit interval, în caz contrar creditorul
putându-se regăsi în viitor în situația de a deține creanțe către o firmă supraîndatorată,

poziționată într-o altă clasă de risc față de cea constatată în cadrul analizei inițiale.
2.2. Rata îndatorării globale

Rata îndatorării globale a fost calculată ca raport între datoriile totale și pasivul total al
întreprinderii. Aceasta reflectă procentul în care activele firmei sunt finanțate prin
datorii.

îă = !"# × 100%
Din punct de vedere contabil, nivelul minim pe care rata îndatorării globale îl poate
înregistra este cel de 0%, caracterizând o situație în care întregul activ este finanțat pe
seama capitalului propriu și a veniturilor în avans (în prezenta cercetare, provizioanele
au fost asimilate capitalurilor proprii).
În condițiile în care capitalurile proprii ale firmei pot lua valori negative, nu există un
nivel maxim al ratei îndatorării globale. Anual, peste 50% dintre firmele din județul
Timiș raportează capitaluri proprii negative. În astfel de situații, datoriile totale (în
unele cazuri alături de veniturile în avans), depășesc sau cel puțin egalează valoarea
absolută a capitalurilor proprii.
În situația în care capitalurile proprii înregistrează valori negative, veniturile în avans
sunt nule, iar datoriile totale înregistrează o valoare egală cu valoarea absolută a
capitalurilor proprii (sau sensibil superioară), rata îndatorării globale tinde matematic
spre infinit.
În timp ce activul bilanțier ar putea fi teoretic finanțat exclusiv pe seama unor
capitaluri proprii de valori pozitive, întreprinderea nu poate înregistra capitaluri proprii
negative în absența datoriilor sau a veniturilor în avans.
Utilitatea ratei îndatorării globale în evaluarea a riscului de insolvență a fost testată
inițial la nivelul eșantionului de 1.176 de întreprinderi, grupate pe perechi. Rezultatele
obținute sunt în concordanță cu testele efectuate asupra ratei autonomiei financiare
globale.
Tabel nr. 16 Clasare pe seama ratei îndatorării globale (Rîg = 90%)
Nr.crt. Rata îndatorării globale
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata îndatorării globale < 90% 415 35,3% 132 22,4% 283 48,1% 31,8%
2 Rata îndatorării globale >= 90% 761 64,7% 456 77,6% 305 51,9% 59,9%
Acuratețea maximă în clasarea întreprinderilor din cadrul eșantionului este obținută

prin folosirea unei valori de decizie a ratei îndatorării globale de 90%. Clasând drept
sănătoase întreprinderile cu rate ale îndatorării globale inferioare pragului de 90%,
respectiv drept insolvente întreprinderile cu rate ale îndatorării globale mai mari sau
egale cu 90%, acuratețea în predicția stării la 2 ani de la data situațiilor financiare este
de 62,8%. Acest nivel de acuratețe este util în analize efectuate asupra unor populații în
care fenomenul de interes are o frecvență de manifestare de 50%. La nivelul populației
țintă însă, frecvența apariției stării de insolvență este cuprinsă anual între 0,24% și
2,85%. Clasând toate firmele din cadrul populației țintă drept sănătoase, acuratețea
obținută ar fi de peste 97%, chiar în lipsa utilizării analizei financiare. Evaluările
realizate pe seama ratei îndatorării globale nu pot depăși acest nivel de acuratețe în
clasare.
O analiză pe intervale la nivelul eșantionului de 1.176 de firme reflectă o tendință de
creștere a riscului de insolvență odată cu creșterea ratei îndatorării globale. Această
constatare (alături de acuratețea în clasare de 62,8%) sugerează existența posibilității
clasării tuturor firmelor din cadrul populației țintă pe grupe de risc, în funcție de rata
îndatorării globale.
Tabel nr. 17 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale Rîg
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rîg < 10% 35 3,0% 3 0,5% 32 5,4% 8,6%
2 10% <= Rîg < 20% 35 3,0% 6 1,0% 29 4,9% 17,1%
3 20%<= Rîg < 30% 30 2,6% 10 1,7% 20 3,4% 33,3%
4 30%<= Rîg < 40% 31 2,6% 7 1,2% 24 4,1% 22,6%
5 40%<= Rîg < 50% 38 3,2% 10 1,7% 28 4,8% 26,3%
6 50%<= Rîg < 60% 50 4,3% 16 2,7% 34 5,8% 32,0%
7 60% <= Rîg < 70% 62 5,3% 24 4,1% 38 6,5% 38,7%
8 70% <= Rîg < 80% 67 5,7% 28 4,8% 39 6,6% 41,8%
9 80% <= Rîg < 90% 67 5,7% 28 4,8% 39 6,6% 41,8%
10 Rîg >= 90% 761 64,7% 456 77,6% 305 51,9% 59,9%
Grupând firmele din cadrul eșantionului pe 10 intervale ale ratei îndatorării globale, se
constată că 761 (64,7%) dintre acestea înregistrează rate ale îndatorării globale de cel
puțin 90%. Din totalul eșantionului, 415 firme (35,3%) înregistrează rate ale îndatorării
globale inferioare nivelului de 90%.
Niciunul dintre primele 9 intervale nu prezintă frecvențe ale cazurilor de insolvență
mai mari de 50%. În schimb, pentru intervalul [90%;+∞), incidența fenomenului
insolvenței este de 59,9%. Cum acest ultim interval conține 64,7% din eșantion, s-a
procedat la descompunerea sa pe subintervale.
Pentru niciunul dintre subintervalele vizate, frecvența cazurilor de insolvență nu scade

sub 50%. Rezultatele analizei efectuate asupra eșantionului corespund cu cele obținute
pe seama ratei autonomiei financiare globale, cu toate că cele două rate nu sunt perfect
complementare. Se precizează că 93 de firme dintre cele 1.176 incluse în eșantion au
raportat venituri în avans. În aceste condiții, rata autonomiei financiare globale și rata
îndatorării globale au acoperit la nivelul eșantionului 99,16% din totalul surselor de
finanțare.
Tabel nr. 18 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale Rîg (Rîg > 90%)
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rîg < 90% 415 35,3% 132 22,4% 283 48,1% 31,8%
2 90% <= Rîg < 100% 160 13,6% 91 15,5% 69 11,7% 56,9%
3 100%<= Rîg < 110% 81 6,9% 47 8,0% 34 5,8% 58,0%
4 110%<= Rîg < 120% 73 6,2% 42 7,1% 31 5,3% 57,5%
5 120%<= Rîg < 130% 55 4,7% 29 4,9% 26 4,4% 52,7%
6 130%<= Rîg < 140% 43 3,7% 28 4,8% 15 2,6% 65,1%
7 140% <= Rîg < 150% 39 3,3% 26 4,4% 13 2,2% 66,7%
8 150% <= Rîg < 160% 28 2,4% 14 2,4% 14 2,4% 50,0%
9 160% <= Rîg < 170% 18 1,5% 12 2,0% 6 1,0% 66,7%
10 Rîg >= 170% 264 22,4% 167 28,4% 97 16,5% 63,3%
Având în vedere frecvența redusă a cazurilor de insolvență în economie, rata

îndatorării globale nu va permite clasări suficient de exacte la nivelul populației țintă.
Totuși, acuratețea dovedită la nivelul eșantionului recomandă utilizarea ratei pentru
clasarea întreprinderilor pe grupe de risc.
Tabel nr. 19 Indici de risc la nivelul populației (2007 - 2010), pe intervale ale Rîg
Nr.crt. Rata îndatorării globale 2007 2008 2009 2010
1 Rata îndatorării globale < 10% 53% 31% 8% 7%
2 10% <= Rata îndatorării globale < 20% 0% 19% 11% 22%
3 20%<= Rata îndatorării globale < 30% 65% 41% 39% 32%
10 Rata îndatorării globale >= 90% 151% 135% 161% 151%
În baza rezultatelor obținute, este propusă constituirea a 3 intervale de referință pentru

rata îndatorării globale:
o [90%;+∞) – risc de insolvență ridicat;
o [0%;50%) – risc de insolvență redus.
Intervalele se află în corespondență cu concluziile aferente ratei autonomiei financiare
globale. Acestea sunt definite strict din perspectiva riscului de insolvență. În condițiile
în care obiectivul analistului nu ar fi acela de evaluare a riscului de insolvență la care
întreprinderea este supusă, utilizarea intervalelor de referință recomandate s-ar putea
dovedi nepotrivită.
Se subliniază și în acest caz faptul că includerea firmelor cu rate ale îndatorării globale
mai mari de 90% în categoria firmelor cu risc ridicat de insolvență nu asociază automat
acestor firme o probabilitate de intrare în insolvență de peste 0,5. La nivelul populației
țintă din 2010, 95,71% dintre firmele incluse în această categorie nu vor intra în
insolvență până la finalul anului 2012. Nivelul de risc este însă de superior nivelului
mediu de 2,85% (ce caracterizează populația țintă din 2010 în întregul său).
Tabel nr. 20 Clase de risc în funcție de valoarea ratei îndatorării globale (2010)
Total % Insolv.
Nr.crt. Rata îndatorării globale Indice de risc
15.071 100% 2,85%
1 Rata îndatorării globale < 50% 4.028 26,7% 0,67% 23,5%
2 50% <= Rata îndatorării globale < 90% 3.297 21,9% 2,12% 74,6%
3 Rata îndatorării globale >= 90% 7.746 51,4% 4,29% 150,6%
Informația oferită analistului este aceea că:

o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc redus, aproximativ 7 (6,7) vor
intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc mediu, aproximativ 21 vor intra în
insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc ridicat, aproximativ 43 (42,9) vor
intra în insolvență în 2 ani.
Chiar pentru întreprinderile plasate în clasa de risc ridicat, analiza nu va putea indica
cu certitudine intrarea în insolvență. Dimpotrivă, analistul va fi îndreptățit să presupună
că, cel mai probabil, firma analizată nu va intra în insolvență (bazat pe probabilitatea
de intrare în insolvență mai mică de 50%). În schimb, clasând întreprinderile pe grupe
de risc, analiza va crea bazele pentru tratarea diferită a firmelor din clase de risc
diferite.
Un potențial partener social ar putea decide să acorde prioritate firmelor din clasa cu
risc redus, respectiv să trateze cu prudență sporită firmele care se încadrează în
celelalte 2 clase.
Raportat la situația din anul 2010, pentru o întreprindere plasată pe seama ratei
îndatorării globale în clasa de risc ridicat riscurile de intrare în insolvență sunt de 6,4
ori mai mari comparativ cu o întreprindere plasată în clasa de risc redus, respectiv de 2
ori mai mari în comparație cu o întreprindere din clasa de risc mediu.
Cumulând concluziile rezultate pe seama studiului corelațiilor dintre riscul de
insolvență și rata autonomiei financiare globale, respectiv rata îndatorării globale, se
recomandă clasarea întreprinderii analizate în una dintre următoarele 3 grupe de risc:
1) risc de insolvență ridicat: rata autonomiei financiare globale cuprinsă în
intervalul (-∞;10%), respectiv rata îndatorării globale cuprinsă în intervalul
[90%;+∞);
2) risc de insolvență mediu: rata autonomiei financiare globale cuprinsă în
intervalul [10%;50%), respectiv rata îndatorării globale cuprinsă în intervalul
[50%;90%);
3) risc de insolvență redus: rata autonomiei financiare globale cuprinsă în
intervalul [50%;100%], respectiv rata îndatorării globale cuprinsă în intervalul
[0%;50%).
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc
180,0% 160,9%
150,9% 150,6%
160,0% 134,8%
140,0%
103,4%
indici de risc
120,0%
100,0% 82,3%
70,4% 74,6%
80,0%
60,0% 36,4% 38,7%
40,0% 20,0% 23,5%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc redus Risc mediu Risc ridicat
Grafic nr. 5
Fluctuațiile înregistrate în dinamică de indicii de risc medii pe clase de risc sunt relativ
reduse, ceea ce susține stabilitatea în timp a metodei de clasare recomandate.
Anual, nivelul riscului de insolvență nu este perfect monoton crescător în raport cu rata
îndatorării globale, dar se apreciază că analistul poate considera riscul de insolvență cu
atât mai ridicat cu cât rata îndatorării globale este mai ridicată.
Corelația dintre rata îndatorării globale și riscul de insolvență
180%
160%
140%
indici de risc
120%
100% 2007
80%
2008
60%
40% 2009
20% 2010
0%
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
intervale ale ratei îndatorării globale
Grafic nr. 6
2.3. Rata activelor imobilizate

Structura activelor a fost presupusă a fi relevantă cu privire la probabilitatea de intrare
în insolvență, pe considerentul că structuri patrimoniale diferite au asociate grade de
lichiditate diferite, dar și riscuri diferite în materie de eliberare integrală a capitalului
investit.
Rata activelor imobilizate reflectă ponderea activelor imobilizate în totalul activului,
respectiv procentul în care sursele de finanțare au fost imobilizate sub forma unor
resurse care rămân în patrimoniul firmei pentru o perioadă mai mare de un an.
($% &'
$% &' = × 100%
($%
Sursele de finanțare investite în active imobilizate sunt eliberate treptat, pe parcursul
duratei de viață economică a activelor. Eliberarea este condiționată de exploatarea
continuă a imobilizărilor la gradul maxim de utilizare.
Investirea capitalului în active imobilizate dezvoltă capacitățile de producție, prestare
de servicii sau execuție de lucrări ale firmei, dar și pe cele administrative sau de
comercializare. Se crează în acest mod bazele pentru creșterea complexității ciclului de
exploatare, fără a se apela la externalizare, ceea ce susține o creștere a ratei valorii
adăugate. La același volum de producție și vânzări, creșterea ratei valorii adăugate
asigură bazele recuperării capitalului investit și creșterii profitului net al exercițiului.
Bazat pe aceste considerente, valori ridicate ale activelor imobilizate sunt așteptate a fi
corelate cu valori ridicate ale profitului (în expresie absolută).
Valori ridicate ale activelor imobilizate sunt în general asociate însă cu cheltuieli fixe
ridicate: cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor necorporale și a mijloacelor fixe,
cheltuieli cu personalul implicat în exploatarea imobilizărilor, cheltuieli cu impozitul
pe teren, clădiri sau autovehicule, cheltuieli cu primele de asigurare a construcțiilor,
autovehiculelor și utilajelor, cheltuieli cu întreținerea și reparațiile. Valoarea ridicată a
cheltuielilor fixe sporește pragul de rentabilitate, inducând un risc de exploatare ridicat.
Este de așteptat astfel ca valori ridicate ale activelor imobilizate să creeze un potențial
ridicat în termeni de rentabilitate, dar să atragă în același timp riscuri ridicate de
exploatare, de incapacitate de plată și implicit de insolvență.
Valori ridicate ale activelor imobilizate nu implică însă în mod obligatoriu valori
ridicate ale ratei activelor imobilizate. Sursele de finanțare ale întreprinderii se
materializează în mod obligatoriu la nivel de activ în una dintre următoarele forme:
active imobilizate, active circulante sau cheltuieli în avans. În aceste condiții, rata
activelor imobilizate este complementară cu rata activelor circulante și rata
cheltuielilor în avans.
($% $$)
$% $$) = × 100%
($%
Bilanțul financiar (instrument utilizat adesea în analiza financiară) exclude cheltuielile
în avans, în baza unei abordări care privește aceste cheltuieli drept active fictive. Într-o
analiză efectuată din perspectiva sistării activității și lichidării activelor, această
abordare își găsește o justificare parțială. În perspectiva continuării activității,
cheltuielile în avans se constituie într-o formă de stocare a serviciilor, reprezentând

astfel resurse cu potențial economic incontestabil.
,ℎ) î %+
$ℎ) î %+ = × 100%
($%
Valori ridicate ale activelor imobilizate pot fi însoțite de valori comparabile ale
activelor circulante sau ale cheltuielilor în avans, ceea ce exclude manifestarea unei
corelații perfecte între mărimea activelor imobilizate și cea a ratei activelor imobilizate.
Este formulată ipoteza conform căreia rate ridicate ale activelor imobilizate sunt
asociate cu nivele superioare ale potențialului în materie de rentabilitate, dar și cu
nivele superioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în continuare asupra
firmelor din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul ratei activelor
imobilizate și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere identificarea valorii de
decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele insolvente de firmele
sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a ratei activelor imobilizate înregistrată atât de
firmele insolvente, cât și de firmele sănătoase a fost de 0%. Din punct de vedere
matematic, 0% reprezintă valoarea minimă pe care rata o poate înregistra, în condițiile
în care o întreprindere poate să nu dețină active imobilizate, dar nici valoarea activelor
imobilizate și nici valoarea activului total nu pot fi negative. Valoarea maximă pe care
rata o poate înregistra este cea de 100%, situație caracterizată de absența activelor
circulante și a cheltuielilor în avans (activ format exclusiv din imobilizări).
Valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor sănătoase a fost de
98,1%, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor
insolvente a fost cea de 100%.
Media aritmetică a ratei activelor imobilizate aferent grupului întreprinderilor
sănătoase a fost de 31,0%, doar sensibil superioară celei caracteristice grupului
firmelor insolvente 29,2%). Media aritmetică a ratei activelor imobilizate la nivelul
întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 30,1%.
Media ponderată (în funcție de mărimea activului) a ratei activelor imobilizate aferent
grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 56%, cea caracteristică grupului firmelor
insolvente fiind de 45,5%. Media ponderată a ratei activelor imobilizate la nivelul
Se apreciază că diferența dintre media ponderată a grupului de firme insolvente și
media grupului de firme sănătoase nu este suficient de ridicată pentru a recomanda
indicatorul ca util în discriminarea între cele două grupuri. În cazul în care indicatorul
ar înregistra totuși o oarecare putere de discriminare între cele două grupuri, se remarcă
faptul că întreprinderile sănătoase prezintă o medie a ratei activelor imobilizate
superioară în raport cu grupul întreprinderilor insolvente, ceea ce nu susține ipoteza
enunțată.
Tabel nr. 21 Clasare pe seama ratei activelor imobilizate (Rai = 16%)

Nr.crt. Rata activelor imobilizate
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata activelor imobilizate < 16% 522 44,4% 281 47,8% 241 41,0% 53,8%
2 Rata activelor imobilizate >= 16% 654 55,6% 307 52,2% 347 59,0% 46,9%
La nivelul eșantionului, valoarea de 16% a ratei activelor imobilizate maximizează

acuratețea discriminării între cele două grupuri de întreprinderi. Clasând toate firmele
cu valori ale ratei activelor imobilizate inferioare pragului de 16% drept insolvente se
obține astfel o acuratețe de 53,4%.
Din totalul celor 588 de întreprinderi care au intrat în insolvență, 47,8% au înregistrat
valori ale ratei activelor imobilizate inferioare pragului de 16% cu 2 ani înainte de
inițierea procedurii. În același timp, 59% dintre firmele sănătoase au înregistrat valori
ale ratei activelor imobilizate mai mari sau egale cu valoarea de 16%.
În cadrul unei populații formate din 2 grupuri egale ca dimensiune (cu o acuratețe
naturală în clasare de 50%), se consideră că rata activelor imobilizate este utilă în
clasare în măsura în care poate furniza o acuratețe superioară celei naturale cu cel puțin
25%.
Astfel, acuratețea minimală așteptată este de = 50% × 125% = 62,5%.
La nivelul eșantionului, rata activelor imobilizate nu îndeplinește această condiție,
motiv pentru care se apreciază că aceasta nu reprezintă un indicator util în evaluarea
riscului de insolvență cu 2 ani înainte de materializare.
În realitate, testând capacitatea de discriminare a ratei activelor imobilizate pentru toată
plaja de valori a acesteia (de la 0% până la 100%, la intervale de 1%), acuratețea
clasării nu a variat în afara intervalului (49,3%;53,4%).
Folosind pragul de 16% drept valoare de decizie la nivelul întregii populații țintă,
acuratețea este afectată de structura diferită a acestei populații (cu o frecvență
semnificativ superioară a întreprinderilor sănătoase).
Astfel, acuratețea predicției ar fi de 51,3% asupra populației țintă din 2010, de 55,2%
asupra populației țintă din 2009, de 57,8% asupra populației țintă din 2008 și de 57,2%
asupra populației țintă din 2007.
Acuratețea predicției la nivelul populației țintă. Rai = 16%.
57,9%
57,8%
57,2%
57,2%
55,3%
55,2%
51,4%
51,3%
60,0%
60,0%
45,7% 47,8% 47,8%
50,0%
40,0% Insolvente
30,0% Să nă toase
20,0% Tota l
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 7
La nivelul populației țintă din anul 2010, frecvența cazurilor de insolvență a fost de
2,85%. În aceste condiții, clasarea tuturor celor 15.071 întreprinderi drept sănătoase ar
asigura o acuratețe de 97,15%, fără utilizarea niciunei informații cu privire la starea
individuală a întreprinderilor. Utilizarea ratei activelor imobilizate aferent fiecărei
întreprinderi ca informație suplimentară în analiza efectuată asupra întregii populații nu
permite o creștere a acurateței clasării.
Mai exact, valoarea minimă a ratei activelor imobilizate la nivelul populației țintă din
anul 2010 este de 0% și aparține atât unor firme sănătoase, cât și unor firme insolvente.
Folosirea acestei valori drept prag de decizie ar însemna clasarea tuturor
întreprinderilor drept sănătoase, înregistrându-se o acuratețe de 97,15%. Folosirea
oricărui alt prag de decizie ar reduce acuratețea clasării.
În continuare, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale ratei
activelor imobilizate. În măsura în care frecvența cazurilor de insolvență ar fi
superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval al ratei activelor imobilizate,
firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea fi clasate drept insolvente. Similar,
firmele cu valori ale ratei activelor imobilizate cuprinse în intervale în care frecvența
cazurilor de insolvență este inferioară pragului de 50% ar putea fi clasate drept
sănătoase.
Valorile însușite de rata activelor imobilizate la nivelul eșantionului supus analizei au
fost grupate în 10 intervale.
Analiza efectuată la nivelul eșantionului nu reflectă o tendință de reducere sau sporire a
frecvenței cazurilor de insolvență pe măsura creșterii ratei activelor imobilizate. Mai
exact, frecvența cazurilor de insolvență s-a menținut în apropierea mediei de 50%
pentru toate intervalele ratei activelor imobilizate.
Având în vedere că, la nivelul eșantionului, media ratei activelor imobilizate a fost
superioară în cazul grupului firmelor sănătoase, a fost testată la nivelul populației țintă
ipoteza conform căreia valori reduse ale ratei activelor imobilizate reprezintă semnale
ale intrării în insolvență.
Tabel nr. 22 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale Rai

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rai < 10% 431 36,6% 234 39,8% 197 33,5% 54,3%
2 10% <= Rai < 20% 139 11,8% 67 11,4% 72 12,2% 48,2%
3 20% <= Rai < 30% 112 9,5% 48 8,2% 64 10,9% 42,9%
4 30% <= Rai < 40% 98 8,3% 50 8,5% 48 8,2% 51,0%
5 40% <= Rai < 50% 91 7,7% 42 7,1% 49 8,3% 46,2%
6 20%<= Rai < 60% 80 6,8% 36 6,1% 44 7,5% 45,0%
7 60% <= Rai < 70% 74 6,3% 36 6,1% 38 6,5% 48,6%
8 70% <= Rai < 80% 45 3,8% 23 3,9% 22 3,7% 51,1%
9 80% <= Rai < 90% 60 5,1% 26 4,4% 34 5,8% 43,3%
10 Rai >= 90% 46 3,9% 26 4,4% 20 3,4% 56,5%
Împărțind populația țintă din anul 2010 pe 10 intervale ale ratei activelor imobilizate,
devine evident că pentru niciunul dintre aceste intervale frecvența cazurilor de
insolvență nu se apropie de 50%.
Rai

15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 Rai < 10% 6.251 41,5% 172 40,1% 6.079 41,5% 2,75%
2 10% <= Rai < 20% 1.687 11,2% 43 10,0% 1.644 11,2% 2,55%
3 20% <= Rai < 30% 1.241 8,2% 39 9,1% 1.202 8,2% 3,14%
4 30% <= Rai < 40% 1.054 7,0% 35 8,2% 1.019 7,0% 3,32%
5 40% <= Rai < 50% 999 6,6% 29 6,8% 970 6,6% 2,90%
6 20%<= Rai < 60% 887 5,9% 27 6,3% 860 5,9% 3,04%
7 60% <= Rai < 70% 791 5,2% 28 6,5% 763 5,2% 3,54%
8 70% <= Rai < 80% 711 4,7% 14 3,3% 697 4,8% 1,97%
9 80% <= Rai < 90% 729 4,8% 22 5,1% 707 4,8% 3,02%
10 Rai >= 90% 721 4,8% 20 4,7% 701 4,8% 2,77%
Se constată totuși că aproximativ 50% dintre firme înregistrează rate ale activelor
imobilizate inferioare nivelului de 20%, iar în cadrul acestui grup, frecvența cazurilor
de insolvență este inferioară mediei de 2,85%. În corespondență, cealaltă jumatate a
populației țintă înregistrează la nivelul anului 2010 valori ale ratei ale activelor
imobilizate mai mari sau egale cu 20%, respectiv o incidență medie a cazurilor de
insolvență superioară mediei de 2,85%.
Pentru niciunul dintre cele 10 intervale, probabilitatea de intrare în insolvență nu atinge
nici măcar pragul de 0,04. În consecință, analistul care urmărește evaluarea riscului de
insolvență asociat unei firme individuale nu poate lua decizia de clasare a acesteia în
categoria firmelor insolvente exclusiv pe seama valorii ratei ale activelor imobilizate.
Indiferent de valoarea ratei ale activelor imobilizate, probabilitatea de a nu intra în
insolvență evaluată exclusiv pe seama indicatorului ar fi superioară nivelului de 0,96,
ceea ce ar indica analistului clasarea oricărei firme drept sănătoasă.
Tabel nr. 24 Indici de risc la nivelul populației (2010), pe intervale ale Rai
Nr.crt. Rata activelor imobilizate – populație țintă 2010 Indice de risc
1 Rata activelor imobilizate < 10% 96,7%
2 10% <= Rata activelor imobilizate < 20% 89,5%
6 20%<= Rata activelor imobilizate < 60% 106,9%
10 Rata activelor imobilizate >= 90% 97,4%
Prin compararea probabilității de intrare în insolvență a firmelor din cadrul fiecărui

interval cu probabilitatea medie înregistrată la nivelul întregii populații țintă, fiecărui
interval i s-a atribuit un indice relativ de risc. Astfel, cu toate că nu ar fi recomandată
clasarea unei întreprinderi drept insolventă sau sănătoasă exclusiv pe seama valorii
indicatorului, o întreprindere ar putea primi un indice de risc, specific intervalului în
care rata ale activelor imobilizate se încadrează.
Având în vedere frecvența cazurilor de insolvență la nivelul populației țintă,
probabilitatea de intrare în insolvență a unei anumite firme poate fi estimată în lipsa
oricărei alte chei la 2,85% (0,0285) în anul 2010, 1,26% în anul 2009, 0,72% în anul
2008, respectiv 0,24% în anul 2007.
Rata activelor imobilizate va fi considerată utilă în estimarea probabilității de intrare în
insolvență în măsura în care permite atribuirea firmei analizate a unei probabilități de
intrare în insolvență diferite de medie.
În tabelul anterior, pentru fiecare dintre cele 10 intervale aferente ratei ale activelor
imobilizate au fost calculați indici de risc, prin raportarea frecvențelor cazurilor de
insolvență specifice fiecărui interval la frecvența medie a cazurilor de insolvență
(2,85%). Rezultatele sugerează manifestarea unor riscuri mai ridicate pentru
întreprinderile cu rate ale activelor imobilizate superioare pragului de 20%.
Utilizarea pragului de 20% nu este susținută însă de rezultatele obținute aferent

perioadei 2007 – 2009.
Tabel nr. 25 Indici de risc - Rata activelor imobilizate
Nr.crt. Rata activelor imobilizate 2007 2008 2009 2010
1 Rata activelor imobilizate < 10% 138% 97% 103% 97%
2 10% <= Rata activelor imobilizate < 20% 154% 153% 138% 90%
3 20%<= Rata activelor imobilizate < 30% 161% 119% 67% 110%
10 Rata activelor imobilizate >= 90% 130% 61% 73% 97%
Firme insolvente
500 429
400
300
159
200
94
100 30
0
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 8
Se apreciază că acordarea unei importanțe sporite rezultatelor obținute asupra
populației din anul 2010 este justificată, având în vedere atât actualitatea informațiilor,
cât și faptul că numărul de firme intrate în insolvență este net superior.
Pentru a oferi analistului un instrument de clasare a firmelor pe grupe de risc se
apreciază drept preferabilă o reducere a numărului de intervale la 2, cu o confirmare a
nivelului de risc asociat fiecărui interval asupra celor patru exerciții financiare.
Nivelul care maximizează acuratețea și stabilitatea analizei este cel de 10%. Utilizarea
acestei valori drept nivel de referință ar implica o clasare a tuturor întreprinderilor cu
valori inferioare ale ratei activelor imobilizate în grupa întreprinderilor cu risc redus. În
corespondență, întreprinderile cu valori superioare ale ratei activelor imobilizate ar
urma să fie clasate în grupa întreprinderilor cu risc ridicat. Anual, aproximativ 40%
dintre întreprinderile incluse în populația țintă au prezentat valori ale ratei activelor
imobilizate inferioare pragului de 10%.
Tabel nr. 26 Dinamica indicilor medii de risc - Rata activelor imobilizate
Nr.crt. Clase de risc 2007 2008 2009 2010
1 Risc redus 137,8% 97,3% 93,8% 96,7%
2 Risc ridicat 78,5% 101,5% 103,5% 102,4%
Diferențele între cele două clase de risc sunt relativ reduse, ceea ce face
impractică utilizarea ratei activelor imobilizate în evaluarea riscului de insolvență.
Ipoteza conform căreia direcționarea capitalului cu preponderență către finanțarea de
active imobilizate duce la sporirea riscului de insolvență nu este considerată a fi
verificată. Cu toate că imobilizarea capitalului în active stabile este de așteptat să
inducă în unele cazuri dificultăți în recuperarea acestuia în timp util pentru rambursare,
corelația cu probabilitatea de intrare în insolvență este mai complexă, impunând o
analiză mai detaliată.
În ceea ce privește ipoteza conform căreia valori ridicate ale ratei activelor
imobilizate asigură un potențial ridicat în termeni de rentabilitate, aceasta a fost testată
folosind drept referință rata rentabilității financiare. Populația supusă inițial analizei a
inclus întreaga populație țintă din anul 2010, compusă din 15.071 întreprinderi din
județul Timiș.
Concluziile analizei au fost însă afectate de faptul că o parte importantă dintre firmele
vizate au prezentat capitaluri proprii negative, ceea ce a făcut irelevante valorile ratei
rentabilității financiare. În consecință, analiza a fost limitată la întreprinderile cu
capitaluri proprii pozitive, considerându-se că nu se poate vorbi despre rentabilitatea
capitalurilor proprii în absența capitalurilor proprii.
Structura firmelor în funcție de valoarea capitalului propriu.
Eșantion = 15.071 firme din anul 2010.
8.521
10.000
6.550
8.000
6.000
4.000
2.000
0
Cpr <= 0 Cpr > 0
Grafic nr. 9
Se precizează că rata rentabilității financiare a fost calculată prin raportarea

rezultatului net al exercițiului financiar 2010 la valoarea capitalurilor proprii raportată
în bilanțul contabil aferent sfârșitului exercițiului financiar 2010:
')) /$ț)) 2010
ăț .$ = × 100%
,0 00) 2010
Pentru testarea ipotezei, cele 8.521 de firme au fost grupate pe intervale ale
ratei activelor imobilizate. Fiecare grup de firme astfel obținut a fost grupat în
continuare pe intervale ale ratei rentabilității finaciare. Pentru fiecare interval al ratei
activelor imobilizate a fost calculată media ponderată a ratei rentabilității financiare.
Suplimentar, pentru fiecare interval al ratei activelor imobilizate a fost urmărită
frecvența firmelor pe intervale ale ratei rentabilității financiare.
Se va aprecia că intervalul ratei activelor imobilizate cu cel mai ridicat
potențial în termeni de rentabilitate va fi cel care va asigura nivelul cel mai ridicat al
mediei ponderate a ratei rentabilității financiare. În același timp, se va considera că
intervalul ratei activelor imobilizate cu cel mai ridicat nivel al riscului financiar va cel
care va înregistra cea mai ridicată frecvență a firmelor cu rentabilități financiare
inferioare pragului de 10%, indiferent de media ponderată a ratei rentabilității
financiare aferentă intervalului.
Prin risc financiar s-a înțeles probabilitatea de variație în sens negativ a rezultatului net
al exercițiului.
În literatura de specialitate, riscul financiar este definit în general prin variabilitatea
rezultatului curent în raport cu abaterea volumului de activitate. În realitate, riscul
financiar astfel definit reprezintă o măsură a senzitivității rezultatului curent în raport
cu volumul de activitate. În cele mai multe cazuri, rezultatul curent este aproximat prin
diminuarea rezultatului exploatării cu cheltuielile cu dobânda.
Din punct de vedere contabil, diferența între rezultatul curent și rezultatul net al
exercițiului este dată de rezultatul extraordinar și impozitul pe profit sau pe venit. În
condițiile în care marea majoritatea a întreprinderilor nu înregistrează venituri sau
cheltuieli extraordinare, nu există diferențe între riscul de variație a rezultatului curent
și riscul de variație a rezultatului brut al exercițiului. Considerând că impozitul pe
profit este puternic corelat cu rezultatul brut al exercițiului (care aproximează baza
impozabilă), probabilitatea de reducere a rezultatului curent va fi aproximată în condiții
bune de probabilitatea de variație a rezultatului net al exercițiului (factori suplimentari
de risc putând interveni în cazul plății de impozit pe venit).
În vederea evaluării corelației dintre rata activelor imobilizate și rata rentabilității
financiare, întreprinderile din eșantion au fost grupate pe 4 intervale ale ratei activelor
imobilizate:
o 0% - 10%;
o 10% - 30%;
o 30% - 60%;
o 60% - 100%.
Din punct de vedere contabil, limita minimă a ratei activelor imobilizate este cea de
0%, în timp ce limita maximă este cea de 100%. Nivelul de 10% a fost utilizat ca limită
superioară a primului interval în condițiile în care a fost indicat de analiza corelației

dintre rata activelor imobilizate și riscul de insolvență. Nivelul de 60% a fost utilizat
drept limită de interval în condițiile în care este indicat drept nivel de referință pentru
rata activelor imobilizate în literatura de specialitate.
Numărul de firme pe intervale ale ratei activelor imobilizate.
Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
3.520
4.000
număr de firme
3.000
1.797 1.680 1.524
2.000
1.000
0
0% - 10% 10% - 30% 30% - 60% 60% - 100%
intervale ale ratei activelor imobilizate
Grafic nr. 10
Din totalul celor 8.521 de întreprinderi care au înregistrat capitaluri proprii pozitive,
3.520 (41,3%) au înregistrat rate ale activelor imobilizate de până la 10%. Conform
ipotezelor inițiale, este așteptat ca grupul firmelor cu rate ale activelor imobilizate
cuprinse în intervalul [0%;10%) să prezinte o medie ponderată a rentabilității
financiare reduse, ca indicator al unui potențial redus în termeni de rentabilitate. Media
ponderată a ratei rentabilității financiare este de așteptat să sporească pentru intervalele
superioare ale ratei activelor imobilizate.
Analiza datelor aferente eșantionului infirmă însă ipotezele inițiale. Astfel, la nivelul
celor 4 intervale aferente ratei activelor imobilizate, intervalul [0%;10%) prezintă cea
mai ridicată medie ponderată a rentabilității financiare. Media ponderată a rentabilității
financiare scade continuu pentru intervalele următoare ale ratei activelor imobilizate
(pe măsura creșterii acesteia).
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale ratei
activelor imobilizate. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
30,0% 26,9%
media ponderată a Rrf
25,0%
20,3%
20,0%
15,0%
10,0% 8,0%
5,0% 1,8%
0,0%
0% - 10% 10% - 30% 30% - 60% 60% - 100%
Grafic nr. 11
Media ponderată a ratei rentabilității financiare aferentă grupului firmelor cu rate ale
activelor imobilizate cuprinse în intervalul [0%;10%) a fost calculată după formula:
∑9 74
.12 = ∑456 + × . = ∑98:;<28 × 100%
8:; 8
Unde:
o .12 - media ponderată a ratei rentabilității financiare (aferentă unui interval
al ratei activelor imobilizate);
o n – numărul de firme incluse în cadrul unui interval al ratei activelor
imobilizate;
o + - greutatea specifică a capitalului propriu al firmei ”i” în totalul capitalului
propriu aferent grupului de firme pentru care media este calculată;
o . - rata rentabilității financiare aferente firmei ”i”;
o - rezultatul net al exercițiului înregistrat de firme ”i”;
o ,0 – capitalul propriu al firmei ”i”.
Graficul următor reflectă media capitalului propriu pe întreprindere, la nivelul fiecăruia
dintre cele patru intervale ale ratei activelor imobilizate. Această medie sporește de la
un interval la altul, pe măsura creșterii ratei activelor imobilizate. Constatarea
sugerează o tendință de creștere a capitalului propriu în valori absolute la nivel de
întreprindere, în paralel cu sporirea ponderii activelor imobilizate în totalul activului
bilanțier.
Valoarea medie a rezultatului net al exercițiului pe întreprindere nu urmează aceeași
tendință, aceasta diminuându-se aferent intervalelor superioare ale ratei activelor
imobilizate. Media ponderată a ratei rentabilității financiare urmează în aceste condiții
o tendință descendentă, de la un interval al ratei activelor imobilizate la altul (în sensul
crescător al ratei activelor imobilizate).
Capitalul propriu pe întreprindere. Eșantion = 8.521 de
întreprinderi.
capital propriu / întreprindere
1.267.741
1.400.000
1.200.000
1.000.000
800.000
600.000 371.691
226.297
400.000 141.129
200.000
0
0% - 10% 10% - 30% 30% - 60% 60% - 100%
Grafic nr. 12
Graficul nr. 30 reflectă media rezultatului net al exercițiu la nivelul fiecăruia dintre cele
patru intervale ale ratei activelor imobilizate. Valoarea maximă a mediei rezultatului
net al exercițiu a fost înregistrată la nivelul intervalului 10%-30%.
Rezultatul net pe întreprindere. Eșantion = 8.521 de

întreprinderi.
rezultat net / întreprindere
46.004
50.000 37.992
40.000 29.680
22.832
30.000
20.000
10.000
0
0% - 10% 10% - 30% 30% - 60% 60% - 100%
Grafic nr. 13
Ipotezele inițiale au inclus presupunerea că intervalul superior al ratei activelor
imobilizate prezintă cel mai ridicat nivel al riscului financiar.
Nivelul riscului financiar va fi evaluat prin frecvența firmelor cu rentabilități
financiare inferioare pragului de 10%, considerându-se că intervalul ratei activelor
imobilizate cu cel mai ridicat nivel al riscului financiar va fi cel care va înregistra cea
mai ridicată frecvență a firmelor cu rentabilități financiare inferioare pragului de 10%,
indiferent de media ponderată a ratei rentabilității financiare aferentă intervalului.
Graficul nr. 31 reflectă media aritmetică a ratei rentabilității financiare pe intervale ale
ratei activelor imobilizate. Superioritatea mediei artitmetice comparativ cu media
ponderată aferent intervalului 0%-10% al ratei activelor imobilizate sugerează prezența
unui număr ridicat de întreprinderi cu valori reduse ale capitalului propriu care
înregistrează rentabilități financiare superioare mediei ponderate.
Media aritmetică a ratei rentabilității financiare pe intervale ale ratei
activelor imobilizate. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
100,0%
74,9%
80,0%
media aritmetică a Rrf
60,0%
38,5%
40,0%
20,0% 10,5%
0,0%
-20,0% 0% - 10% 10% - 30% 30% - 60% 60% - 100%
-40,0%
-60,0%
-80,0% -71,3%
Grafic nr. 14
Dimpotrivă, inferioritatea mediei artitmetice comparativ cu media ponderată aferent
intervalului 60%-100% al ratei activelor imobilizate sugerează prezența unui număr
ridicat de întreprinderi cu valori reduse ale capitalului propriu care înregistrează
rentabilități financiare inferioare mediei ponderate.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare < 0%. Eșantion = 1.928 de

firme din anul 2010.
32,8%
35,0%
30,0% 27,0%
frecvență firme
25,0% 20,8%
20,0% 17,1%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Rai = 0% - 10% Rai = 10% - 30% Rai = 30% - 60% Rai = 60% - 100%
Grafic nr. 15
Frecvența firmelor cu nivele negative ale rentabilității financiare sporește de la

un interval al ratei activelor imobilizate la altul, pe măsura creșterii ratei activelor
imobilizate. Această constatare sugerează că probabilitatea de a înregistra pierderi este
cu atât mai mare cu cât rata activelor imobilizate este mai ridicată.
Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare cuprinse în intervalul [0%;10%)
urmează o tendință similară, înregistrând valoarea minimă aferent intervalului
[0%;10%) al ratei activelor imobilizate și sporind aferent intervalelor superioare ale
ratei activelor imobilizate.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare de 0%-10%. Eșantion =
1.471 de firme din anul 2010.
30,0% 25,8%
25,0% 21,7%
frecvență firme
20,0% 16,4%
15,0% 11,9%
10,0%
5,0%
0,0%
Rai = 0% - 10% Rai = 10% - 30% Rai = 30% - 60% Rai = 60% - 100%
Grafic nr. 16
Dimpotrivă, conform graficului nr. 34, frecvența firmelor cu rentabilități financiare
superioare pragului de 50% se diminuează de la un interval al ratei activelor
imobilizate la altul, pe măsura sporirii ratei activelor imobilizate.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare > 50%. Eșantion = 2.655 de

42,0%
45,0%
40,0%
35,0% 30,0%
frecvență firme
30,0%
22,4%
25,0%
17,1%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Rai = 0% - 10% Rai = 10% - 30% Rai = 30% - 60% Rai = 60% - 100%
Grafic nr. 17
Pentru intervalele [10%;20%), [20%;30%), [30%;40%), [40%;50%) ale ratei
rentabilității financiare nu se înregistrează diferențe semnificative de frecvență a
firmelor de la un interval al ratei activelor imobilizate la altul.
Frecvența firmelor pe intervale ale Rai și Rrf. Eșantion = 8.521 firme din
anul 2010.
45,0%
frecvența firmelor
30,0%
Rai = 0% - 10%
Rai = 10% - 30%
15,0%
Rai = 30% - 60%
Rai = 60% - 100%
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
intervale ale ratei rentabilității financiare
Grafic nr. 18
Analiza a presupus clasarea firmelor pe intervale ale ratei rentabilității financiare:
o sub 0%;
o [0%;10%);
o [10%;20%);
o [20%;30%);
o [30%;40%);
o [40%;50%);
o peste 50%.
Din totalul întreprinderilor incluse în eșantion, 1.928 au prezentat la nivelul anului
2010 valori negative ale ratei rentabilității financiare, în timp ce 2.655 de întreprinderi
au prezentat valori ale ratei rentabilității financiare superioare pragului de 50%.
Numărul de firme pe intervale ale ratei rentabilității financiare.

3.000 2.655
2.500 1.928
număr de firme
2.000 1.471
1.500
804 679
1.000 547 437
500
0
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 19
Concluziile arată că investirea surselor de finanțare cu preponderență în active
imobilizate sporește riscul financiar, confirmând ipoteza inițială. O rată ridicată a
activelor imobilizate nu reflectă un risc de insolvență superior, dar este asociată unui
nivel ridicat al riscului financiar. Valori reduse ale ratei activelor imobilizate sunt
asociate cu un potențial superior în termeni de rentabilitate financiară, dar și cu riscuri
financiare reduse.
2.4. Rata activelor circulante
Rata activelor circulante reflectă ponderea activelor circulante în totalul

activului, respectiv procentul în care sursele de finanțare au fost investite sub forma
unor resurse care rămân în patrimoniul firmei pentru o perioadă mai mică de un an.
($% $$)
$% $$) = × 100%
($%
Sursele de finanțare investite în active circulante sunt eliberate în cadrul unui
singur ciclu de exploatare. Valoarea activelor circulante este în aceste condiții
dependentă de volumul de activitate efectiv, fiind avansată ipoteza că rate ridicate ale
activelor circulante induc întreprinderii un nivel ridicat de flexibilitate și, implicit,
riscuri de insolvență reduse.
Din punct de vedere matematic, 0% reprezintă valoarea minimă pe care rata o
poate înregistra, în condițiile în care o întreprindere poate să nu dețină active circulante
(dar nici valoarea activelor circulante și nici valoarea activului total nu pot fi negative).
Valoarea maximă pe care rata o poate înregistra este cea de 100%, situație caracterizată
de absența activelor imobilizate și a cheltuielilor în avans (activ format exclusiv din
active circulante).
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a ratei activelor circulante a fost de 0%
pentru grupul firmelor insolvente, respectiv 1,3% pentru grupul firmelor sănătoase.
100%, identică cu valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor
insolvente.
Media aritmetică a ratei activelor circulante aferent grupului întreprinderilor

sănătoase a fost de 67,6%, inferioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente
(68,1%). Media aritmetică a ratei activelor circulante la nivelul întregului eșantion de
1.176 firme a fost de 67,9%. La nivelul întregii populații țintă, media ponderată (în
funcție de mărimea activului) a ratei activelor circulante aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 43,1%, cea caracteristică grupului firmelor
insolvente fiind de 53,1%. Media ponderată a ratei activelor circulante la nivelul
Se apreciază că diferența dintre media ponderată a grupului de firme insolvente
și media grupului de firme sănătoase este relativ redusă, nerecomandând indicatorul ca
util în discriminarea între cele două grupuri. Superioritatea mediei caracteristice
grupului firmelor insolvente sugerează prezența unei corelații negative între rata
activelor circulante și riscul de insolvență.
La nivelul eșantionului, valoarea de 84% a ratei activelor circulante
toate firmele cu valori ale ratei activelor circulante superioare pragului de 84% drept
insolvente, respectiv toate firmele cu valori ale ratei activelor circulante inferioare
pragului de 84% drept sănătoase se obține o acuratețe de 52,6%.
Tabel nr. 27 Clasare pe seama ratei activelor circulante (Rac = 84%)
Nr.crt. Rata activelor circulante
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata activelor circulante < 84% 679 57,7% 324 55,1% 355 60,4% 47,7%
2 Rata activelor circulante >= 84% 497 42,3% 264 44,9% 233 39,6% 53,1%
valori ale ratei activelor circulante superioare pragului de 84% cu 2 ani înainte de
inițierea procedurii. În același timp, 60,4% dintre firmele sănătoase au înregistrat valori
ale ratei activelor circulante mai mici sau egale cu valoarea de 84%.
Acuratețea minimală așteptată a fost de = 50% × 125% = 62,5%.
La nivelul eșantionului, rata activelor circulante nu îndeplinește această condiție, motiv
pentru care se apreciază că aceasta nu reprezintă un indicator util în evaluarea riscului
de insolvență cu 2 ani înainte de materializare.
În vederea testării corelației dintre rata activelor circulante și rata rentabilității
financiare la nivelul aceluiași exercițiu financiar, în analiză au fost incluse doar
întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii pozitive (8.521 de
întreprinderi).
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale ratei activelor
circulante.
Numărul de firme pe intervale ale Rac. Eșantion = 8.521 de
4.000 3.351
2.843
număr de firme
3.000
1.664
2.000
663
1.000
0
0% - 40% 40% - 84% 84% - 90% 90% -
intervale ale Rac
Grafic nr. 20
Limitele intervalelor ratei activelor circulante au fost stabilite pornind de la concluziile
analizei corelației acesteia cu riscul de insolvență, de la recomandările literaturii de
specialitate, dar și de la limitele care afectează indicatorul din punct de vedere
matematic.
Astfel, valoarea minimă pe care indicatorul și-o poate însuși este cea de 0%, valoare
înregistrată în situația în care întreprinderea nu deține active circulante.
Valoarea de 40% este recomandată frecvent în literatura românească drept nivel de
referință pentru întreprinderile industriale.
Valoarea de 84% a rezultat din analiza capacității ratei activelor circulante de a evalua
riscul de intrare în insolvență la nivelul eșantionului.
La nivelul anului 2010, rata activelor circulante a fost corelată în sens negativ cu
mărimea capitalului propriu (grafic nr.21). Constatarea ar putea fi justificată de
tendința de utilizarea a capitalului propriu (și a capitalului permanent în general) pentru
finanțarea activelor imobilizate (ceea ce ar putea susține existența unei corelații
pozitive a mărimii capitalului propriu cu rata activelor imobilizate).
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale Rac. Eșantion =
8.521 de întreprinderi.
1.176.252
1.200.000
1.000.000
800.000
600.000 320.445
400.000 170.752 142.761
200.000
0
0% - 40% 40% - 84% 84% - 90% 90% -
intervale ale Rac
Grafic nr. 21
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale Rac. Eșantion =

45.515
50.000 37.035
40.000
30.000
20.000 38.571
21.840
10.000
0
0% - 40% 40% - 84% 84% - 90% 90% -
intervale ale Rac
Grafic nr. 22
Valoarea absolută a rezultatului mediu net al exercițiului a prezentat o tendință
de creștere la nivelul celor 3 intervale ale ratei activelor circulante, înregistrând o
scădere în cazul celui de-al patrulea interval (grafic nr.22).
În condițiile în care indicele de creștere al rezultatului mediu net al exercițiului a fost
superior indicelui de creștere al capitalului propriu mediu, rentabilitatea financiară
medie a urmat un trend ascendent de la un interval al ratei activelor circulante la altul.
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale Rac.
30,0% 26,7% 27,0%
25,0%
20,0%
15,0% 11,6%
10,0%
5,0%
0,0%
1,9%
0% - 40% 40% - 84% 84% - 90% 90% -
intervale ale Rac
Grafic nr. 23
Se constată existența unei corelații pozitive între rata activelor circulante și
rentabilitatea financiară medie. În aceste condiții, se concluzionează că o valoare
ridicată a ratei activelor circulante este asociată cu o rentabilitate financiară ridicată.
Dimpotrivă, o valoare redusă a ratei activelor circulante este asociată cu o rentabilitate
financiară scăzută.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare < 0% pe intervale ale

Rac. Eșantion = 1.928 de firme din anul 2010.
35,0% 32,4%
30,0% 24,5%
frecvență firme
25,0% 19,5%
20,0% 16,8%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Rac = 0% - 40% Rac = 40% - 84% Rac = 84% - 90% Rac = 90% -
intervale ale Rac
Grafic nr. 24
Frecvența ridicată a întreprinderilor cu valori reduse ale ratei activelor
circulante care întregistrează pierderi sau rentabilități financiare pozitive, dar reduse
(sub 10%), arată că valorile reduse ale ratei activelor circulante au asociate riscuri
financiare ridicate. În măsura în care rata activelor circulante prezintă suficientă
stabilitate de la un exercițiu financiar la altul, aceasta ar punea fi utilizată previzional în
evaluarea riscului financiar.
Din totalul întreprinderilor care au înregistrat în anul 2010 valori ale ratei
activelor circulante mai mari de 90%, doar 16,8% au prezentat valori negative ale ratei
rentabilității financiare, respectiv 11,6% au prezentat valori ale ratei rentabilității
financiare cuprinse în intervalul (0%;10%].
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare de 0%-10% pe intervale
ale Rac. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
30,0% 26,2%
25,0%
19,3%
frecvență firme
20,0%
14,8%
15,0% 11,6%
10,0%
5,0%
0,0%
Rac = 0% - 40% Rac = 40% - 84% Rac = 84% - 90% Rac = 90% -
intervale ale Rac
Grafic nr. 25
Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) scade
pentru intervalele superioare ale ratei activelor circulante. Dimpotrivă, frecvența
firmelor cu rate ridicate ale rentabilității financiare se reduce pentru intervalele
inferioare ale ratei activelor circulante.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare > 50% pe intervale ale

Rac. Eșantion = 2.655 de firme din anul 2010.
42,6%
45,0%
40,0% 33,3%
35,0%
frecvență firme
30,0% 25,4%
25,0%
17,0%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Rac = 0% - 40% Rac = 40% - 84% Rac = 84% - 90% Rac = 90% -
intervale ale Rac
Grafic nr. 26
Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale ratei activelor circulante
sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate (reflectat de media
ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele ridicate ale riscului financiar (în
perioada de referință).
Dimpotrivă, valori ridicate ale ratei activelor circulante sunt corelate atât cu un
potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media ponderată a rentabilității
financiare), cât și cu nivele reduse ale riscului financiar.
Intervalele ratei activelor circulante care au prezentat frecvențe ridicate ale firmelor cu
rate ale rentabilității financiare inferioare pragului de 10% au înregistrat frecvențe
reduse ale firmelor cu rate ale rentabilității financiare superioare pragului de 50%.
Frecvența firmelor pe intervale ale Rac și Rrf. Eșantion = 8.521 firme
din anul 2010.
45,0%
frecvența firmelor
30,0%
Rac = 0% - 40%
Rac = 40% - 84%
15,0%
Rac = 84% - 90%
Rac = 90% -
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 27
Firmele cu rate ale activelor circulante superioare pragului de 90% au prezentat
cea mai redusă frecvență a cazurilor de rentabilitate financiară negativă, dar și cea mai
redusă frecvență a cazurilor de rentabilitate financiară pozitivă, dar inferioară pragului
de 10%. Comparativ cu celelalte trei grupuri (asociate primelor 3 intervale ale ratei
activelor circulante), acest grup a prezentat cea mai ridicată frecvență a ratelor de
rentabilitate financiară de nivel ridicat (peste 50%).
Suplimentar, intervalul (90%; 100%] al ratei activelor circulante a avut asociat

cel mai ridicat nivel mediu al rentabilității financiare (27%).
Frecvența redusă a firmelor cu rentabilitate financiară inferioară pragului de 10%
indică intervalul ca fiind caracterizat de cel mai redus nivel al riscului financiar. În
același timp, intervalul este caracterizat de cel mai ridicat potențial în termeni de
rentabilitate, aspect relevat de superioritatea ratei medii a rentabilității financiare în
raport cu celelalte intervale ale ratei activelor circulante, dar și de frecvența ridicată a
firmelor cu rate ale rentabilității financiare superioare pragului de 50%.
În aceste condiții, din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de
rentabilitate – risc financiar”, valoarea optimă a ratei activelor circulante este
considerată a fi cuprinsă în intervalul (90%; 100%].
2.5. Rata disponibilităților

Starea de insolvență are la bază incapacitatea de plată, care se prezintă la rândul său ca
o consecință a dificultăților în lichidarea activului, dar și a consumului de capital prin
înregistrarea de pierderi. Menținerea integrală a capitalului în formă bănească nu ar
reprezenta o opțiune logică, întrucât ar lăsa complet neexploatat potențialul acestuia de
a genera profit prin investire. Menținerea unei fracțiuni a capitalului sub formă
bănească reprezintă o necesitate în vederea asigurării continuității plăților. Bazat pe
aceste considerente, prin prisma combinației rentabilitate financiară – risc de
insolvență, valoarea optimă a ratei disponibilităților va fi superioară pragului de 0%,
dar inferioară pragului de 100%.
=+0ăț
+0ăț = × 100%
($%
Este formulată în aceste condiții ipoteza conform căreia valori reduse ale ratei
disponibilităților sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității financiare, dar și cu
nivele superioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în continuare asupra
firmelor din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul ratei
disponibilităților și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere identificarea
valorii de decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele insolvente de
firmele sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi. Înregistrarea de
frecvențe inferioare ale cazurilor de insolvență pentru valori ridicate ale ratei
disponibilităților va susține ipoteza existenței unei corelații negative între rata
disponibilităților și riscul de insolvență.
Din punct de vedere matematic, valoarea minimă pe care indicatorul o poate
înregistra este zero, în condițiile în care o întreprindere poate să nu prezinte
disponibilități bănești. Valoarea maximă a indicatorului este cea de 100%,
caracterizând situația în care întregul pasiv ar fi păstrat în formă bănească.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a ratei disponibilităților înregistrată de firmele
insolvente a fost de 0%, egală cu valoarea minimă corespunzătoare firmelor sănătoase.

insolvente a fost cea de 100%.
Media aritmetică a ratei disponibilităților aferent grupului întreprinderilor sănătoase a
fost de 16,1%, superioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente (10,5%).
Media aritmetică a ratei disponibilităților la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a
fost de 13,3%.
La nivelul întregii populații țintă, în perioada 2007 – 2010 media ponderată (în funcție
de mărimea activului) a ratei disponibilităților aferentă grupului întreprinderilor
sănătoase a fost de 7,7%, cea caracteristică grupului firmelor insolvente fiind de 3,5%.
Media ponderată a ratei disponibilităților la nivelul întregii populații țintă a fost de
5,1%.
Tabel nr. 28 Clasare pe seama ratei disponibilitatilor (Rd = 3%)
Nr.crt. Rata disponibilitatilor
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata disponibilitatilor < 3% 574 48,8% 344 58,5% 230 39,1% 59,9%
2 Rata disponibilitatilor >= 3% 602 51,2% 244 41,5% 358 60,9% 40,5%
La nivelul eșantionului, valoarea de 3% a ratei disponibilităților maximizează

acuratețea discriminării între cele două grupuri de întreprinderi. Clasând toate firmele
cu valori ale ratei disponibilităților inferioare pragului de 3% drept insolvente,
respectiv firmele cu valori ale ratei disponibilităților superioare pragului de 3% drept
sănătoase, se obține o acuratețe de 59,7%.
valori ale ratei disponibilităților inferioare pragului de 3% cu 2 ani înainte de inițierea
procedurii. În același timp, 60,9% dintre firmele sănătoase au înregistrat valori ale ratei
disponibilităților mai mari sau egale cu valoarea de 3%.
Acuratețea minimală așteptată în clasare este de = 50% × 125% = 62,5%.
La nivelul eșantionului, rata disponibilităților nu îndeplinește această condiție, ceea ce
sugerează că aceasta nu reprezintă un indicator util în evaluarea riscului de insolvență
cu 2 ani înainte de materializare.
acuratețea predicției ar fi de 64,3% asupra populației țintă din 2010, de 64,1% asupra
populației țintă din 2009, de 66,9% asupra populației țintă din 2008 și de 70,2% asupra
populației țintă din 2007 (grafic nr. 28).
La nivelul populației țintă, frecvența cazurilor de insolvență este semnificativ

inferioară celei caracteristice eșantionului (ajungând la un nivel maxim de 2,85% în
anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea exclusivă a ratei
disponibilităților.
Acuratețea predicției la nivelul populației țintă.
Rata disponibilităților = 3%.
70,3%
70,2%
67,1%
66,9%
64,5%
64,3%
64,1%
64,1%
80,0%
70,0% 58,5% 58,5%
60,0%
43,3% 44,7%
50,0%
Insolvente
40,0%
Să nă toase
30,0%
Tota l
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 28
În aceste condiții, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale ratei
Valorile însușite de rata disponibilităților la nivelul eșantionului supus analizei au fost
grupate în 10 intervale.
Tabel nr. 29 Indici de risc - Rata disponibilităților total
Nr.crt. Rata disponibilităților 2007 2008 2009 2010
1 Rata disponibilităților < 0,5% 260% 196% 231% 211%
2 0,5% <= Rata disponibilităților < 2% 97% 108% 126% 133%
3 2%<= Rata disponibilităților < 5% 69% 94% 69% 109%
7 15% <= Rata disponibilităților < 20% 287% 57% 95% 63%
10 Rata disponibilităților >= 30% 51% 66% 51% 46%
Indicii de risc prezentați în tabelul anterior au fost calculați prin raportarea incidenței
cazurilor de insolvență aferente unui anumit interval la incidența medie a cazurilor de
insolvență aferentă întregii populații țintă pentru un exercițiu financiar.
În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se recomandă analistului
încadrarea întreprinderii evaluate în una dintre următoarele 3 categorii de risc, stabilite
în funcție de valoarea ratei disponibilităților:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei disponibilităților inferioare pragului de 2%;
o risc mediu, pentru valori ale ratei disponibilităților cuprinse între 2% și 30%;
o risc redus, pentru valori ale ratei disponibilităților superioare pragului de 30%.
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea ratei disponibilităților permite o acuratețe
acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 3 intervale indicate, făcând
indicatorul un instrument util în analiză.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc, pe intervale ale Ratei disponibilităților.
200,0%
174,4% 171,3%
180,0% 166,8%
160,0% 147,0%
140,0%
Indici de risc
120,0%
93,9% 91,5% Risc ridicat
100,0% 76,7% 81,4%
80,0% 65,5% Risc mediu
50,7% 51,2% 46,3% Risc redus
60,0%
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 29
În evaluarea riscului de insolvență pe seama ratei disponibilităților, analistul trebuie să
considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei întreprinderi drept inferioară
pragului de 0,5, indiferent de valoarea ratei disponibilităților.
Astfel, informația care îi este oferită analistului este aceea că:
o din 1.000 de firme încadrate în anul 2010 în clasa de risc redus, aproximativ
13 vor intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în anul 2010 în clasa de risc mediu, aproximativ
o din 1.000 de firme încadrate în anul 2010 în clasa de risc ridicat, aproximativ
49 vor intra în insolvență în 2 ani.
o fără a ține cont de valoarea ratei disponibilităților, din 1.000 de firme supuse
observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
Distribuția firmelor pe clase de risc în funcție de Rata disponibilităților.
100,0%
26,3% 24,4% 23,4% 23,7%
80,0%
Risc redus
60,0% 46,7% 46,4%
40,0% Risc ridicat
20,0% 26,8% 29,9% 29,9%

24,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 30
Conform graficului nr. 30, aproximativ 25-30% dintre întreprinderile incluse în

populația țintă prezintă valori ale ratei disponibilităților mai mici de 2%, fiind asociate
în baza acestui indicator clasei de risc ridicat.
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o rată redusă a disponibilităților induce
un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre rata disponibilităților și rata rentabilității
financiare la nivelul aceluiași exercițiu financiar, în analiză au fost incluse doar
întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii pozitive (8.521 de
întreprinderi).
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale ratei disponibilităților.
Numărul de firme pe intervale ale Rdisp. Eșantion = 8.521 de
3.776
4.000
2.716
număr de firme
3.000
2.000 1.000 1.029

1.000
0
0% - 0,5% 0,5% - 2% 2% - 30% 30% -
intervale ale Rdisp
Grafic nr. 31
Limitele intervalelor ratei disponibilităților au fost stabilite pornind de la concluziile
analizei corelației acestuia cu riscul de insolvență, dar și de la limitele care afectează
indicatorul din punct de vedere matematic.
înregistrată în situația în care întreprinderea nu deține disponibilități.
Valoarea de 2% a rezultat din analiza corelației ratei disponibilităților cu riscul de
intrare în insolvență la nivelul întregii populații țintă, ca limită superioară a clasei de
risc ridicat.
Valoarea de 30% a rezultat din analiza capacității ratei disponibilităților de a evalua
riscul de intrare în insolvență la nivelul întregii populații țintă, ca limită superioară a
clasei de risc mediu.
La nivelul anului 2010, rata disponibilităților a fost corelată în sens negativ cu mărimea
capitalului propriu. Constatarea este contrară așteptărilor inițiale, în condițiile în care
capitaluri proprii de valori ridicate ar permite susținerea unui volum superior de
disponibilități.
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale Rdisp. Eșantion

= 8.521 de întreprinderi.
1.082.437
1.200.000
1.000.000
633.023
800.000
600.000 351.584
400.000 146.726
200.000
0
0% - 0,5% 0,5% - 2% 2% - 30% 30% -
intervale ale Rdisp
Grafic nr. 32
Valoarea absolută a rezultatului mediu net al exercițiului a prezentat o tendință de
creștere la nivelul celor 3 intervale ale ratei disponibilităților, cu o ușoară scădere în
cazul celui de-al patrulea interval.
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale Rdisp. Eșantion =
46.155
50.000
40.000
30.000 44.805
20.000 13.081
10.000
-8.372
0
-10.000 0% - 0,5% 0,5% - 2% 2% - 30% 30% -
intervale ale Rdisp
Grafic nr. 33
medie a urmat un trend ascendent de la un interval al ratei disponibilităților la altul.
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale

Rdisp. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
35,0% 30,5%
30,0%
25,0%
20,0%
15,0% 13,1%
10,0%
5,0% 2,1%
-0,8%
0,0%
-5,0% 0% - 0,5% 0,5% - 2% 2% - 30% 30% -
intervale ale Rdisp
Grafic nr. 34
Se constată existența unei corelații pozitive între rata disponibilităților și rentabilitatea
financiară medie, contrar așteptărilor inițiale. În aceste condiții, se concluzionează că o
valoare ridicată a ratei disponibilităților este asociată atât cu o rentabilitate financiară
ridicată, cât și cu un un nivel redus al riscului de insolvență.
Dimpotrivă, o valoare redusă a ratei disponibilităților este asociată cu o rentabilitate
financiară scăzută, respectiv cu un nivel ridicat al riscului de insolvență.
40,0% 35,9%
32,3%
35,0%
frecvență firme
30,0%
25,0% 21,7%
20,0% 15,4%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Rdisp = 0% - 0,5% Rdisp = 0,5% - 2% Rdisp = 2% - 30% Rdisp = 30% -
intervale ale Rdisp
Grafic nr. 35
Frecvența ridicată a întreprinderilor cu valori reduse ale ratei disponibilităților care
întregistrează pierderi sau rentabilități financiare pozitive, dar reduse (sub 10%) arată
că valorile reduse ale ratei disponibilităților au asociate riscuri financiare ridicate. În
măsura în care rata disponibilităților prezintă suficientă stabilitate de la un exercițiu
financiar la altul, aceasta ar punea fi utilizată previzional în evaluarea riscului
financiar.
Din totalul întreprinderilor care au înregistrat în anul 2010 valori ale ratei
disponibilităților mai mari de 30%, doar 15,4% au prezentat valori negative ale ratei

ale Rdisp. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
30,0%
24,6%
25,0% 21,6%
frecvență firme
18,5%
20,0%
15,0% 11,2%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale Rdisp
Grafic nr. 36
Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) scade pentru
intervalele superioare ale ratei disponibilităților. Dimpotrivă, frecvența firmelor cu rate
ridicate ale rentabilității financiare se reduce pentru intervalele inferioare ale ratei
41,9%
45,0%
40,0%
35,0% 29,3%
frecvență firme
30,0%
21,9%
25,0% 18,6%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale Rdisp
Grafic nr. 37
Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale ratei disponibilităților sunt
corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate (reflectat de media
ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele ridicate ale riscului financiar (în
perioada de referință) și ale riscului de insolvență (la doi ani de la perioada de
referință). Dimpotrivă, valori ridicate ale ratei disponibilităților sunt corelate atât cu un
potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media ponderată a rentabilității
financiare), cât și cu nivele reduse ale riscului financiar și ale riscului de insolvență.
Intervalele ratei disponibilităților care au prezentat frecvențe ridicate ale firmelor cu
rate ale rentabilității financiare inferioare pragului de 10% au înregistrat frecvențe
reduse ale firmelor cu rate ale rentabilității financiare superioare pragului de 50%.
Firmele cu rate ale disponibilităților superioare pragului de 30% au prezentat
cea mai redusă frecvență a cazurilor de insolvență. În același timp, grupul acestor firme
a înregistrat cea mai redusă frecvență a cazurilor de rentabilitate financiară negativă,

dar și cea mai redusă frecvență a cazurilor de rentabilitate financiară pozitivă, dar
inferioară pragului de 10%. Comparativ cu celelalte trei grupuri (asociate primelor 3
intervale ale ratei disponibilităților), acest grup a prezentat cea mai ridicată frecvență a
ratelor de rentabilitate financiară de nivel mediu (10% - 50%), dar și cea mai ridicată
frecvență a ratelor de rentabilitate financiară de nivel ridicat (peste 50%).
Frecvența firmelor pe intervale ale Rdisp și Rrf. Eșantion = 8.521
45,0%
frecvența firmelor
30,0%
Rdisp = 0% - 0,5%
Rdisp = 0,5% - 2%
15,0%
Rdisp = 2% - 30%
Rdisp = 30% -
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 38
Suplimentar, intervalul (30%; 100%] al ratei disponibilităților a avut asociat
cel mai ridicat nivel mediu al rentabilității financiare (30,5%). Frecvența redusă a
cazurilor de insolvență atribuie acestui interval al ratei disponibilităților cel mai redus
nivel al riscului de intrare în insolvență. Frecvența redusă a firmelor cu rentabilitate
financiară inferioară pragului de 10% și frecvența ridicată a firmelor cu rentabilitate
financiară medie indică intervalul ca fiind caracterizat de cel mai redus nivel al riscului
financiar. În același timp, intervalul este caracterizat de cel mai ridicat potențial în
termeni de rentabilitate, aspect relevat de superioritatea ratei medii a rentabilității
financiare în raport cu celelalte intervale ale ratei disponibilităților, dar și de frecvența
ridicată a firmelor cu rate ale rentabilității financiare superioare pragului de 50%.
rentabilitate – risc financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a ratei
disponibilităților este considerată a fi superioară pragului de 30%. Se subliniază însă că
această concluzie nu validează o relație de tip cauză – efect între rata disponibilităților
bănești și rata rentabilității financiare în care rata disponibilităților bănești este
variabila cauzală. Având în vedere că în analiza corelației dintre cele două variabile,
valorile acestora au caracterizat același exercițiu financiar (2010), este speculată
manifestarea unei influențe puternice a ratei rentabilității financiare asupra ratei
disponibilităților bănești. Astfel, firmele care înregistrează nivele ridicate ale
rentabilității financiare ar putea păstra temporar la finalul exercițiului financiar o parte
importantă a rezultatului net sub formă de disponibilități bănești (în vederea repartizării
de dividende, acordării de partipații la profit, realizării de investiții de natura activelor
imobilizate sau a reluării ciclului de exploatare la începutul exercițiului financiar
următor).
3. Indicatori ai lichidității
3.1. Aspecte generale privind ratele de lichiditate
Ratele de lichiditate se numără printre primii indicatori utilizați în analiza

financiară, bucurându-se în prezent de o popularitate deosebită atât în teorie, cât și în
practica de specialitate. Prezentul studiu a vizat însă dezvoltarea unei metodologii de
analiză accesibile tuturor stakeholderilor întreprinderii, o metodologie bazată cu
precădere pe datele financiar-contabile făcute publice online de către Ministerul
Finanțelor Publice din România. În condițiile în care datele publicate online de către
Ministerul Finanțelor Publice nu includ datoriile pe termen scurt, acestea nu permit
calcularea ratelor clasice de lichiditate. În consecință, nu au fost stabilite nivele de
referință pentru lichiditatea curentă (generală), rapidă, imediată sau la vedere,
aplicabilitatea acestora fiind analizată descriptiv în continuare.
Pentru a beneficia de finalitate, analiza bazată pe rate trebuie să fie însoțită de
o definire clară a punctului de vedere din care aceasta este efectuată, dar și de nivele de
referință. În lipsa unei definiri clare a perspectivei (respectiv a obiectivelor) analizei,
aceasta nu poate avea decât un caracter descriptiv.
Astfel, obiectivul asociat unei rate financiare nu poate fi exprimat de modul de
calcul al acesteia. Rata lichidității curente nu poate fi definită drept un indicator care
reflectă raportul dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt. Într-o astfel de
abordare, analiza se va limita la descrierea măsurii în care activele circulante acoperă
din punct de vedere matematic datoriile pe termen scurt. Demersul analistului se
rezumă în acest caz la efectuarea unei operații matematice și furnizarea unei informații
contabile.
Definind rata lichidității curente drept un indicator care reflectă capacitatea de
plată a datoriilor pe termen scurt, modul de calcul devine un simplu mijloc pentru
atingerea unui obiectiv (evaluarea bonității întreprinderii).
Principiul pe care se fundamentează analiza lichidităţii este acela că onorarea
datoriilor curente se realizează pe seama activelor circulante ale întreprinderii.
Datoriile curente pe care întreprinderea le poate înregistra la un moment dat
includ:
• datorii faţă de furnizorii de materii prime, materiale consumabile, utilităţi,
imobilizări;
• datorii faţă de clienţi, aferente avansurilor acordate de aceştia;
• datorii faţă de personal, pentru plata salariilor;
• datorii faţă de stat, de natura impozitelor şi taxelor;
• datorii faţă de asociaţi sau acţionari, aferente distribuirii de dividende, dar şi
unor eventuale credite acordate de către asociaţi/acţionari întreprinderii;
• datorii pe termen scurt sau linii de credit, formate în raporturile cu instituţiile
financiar – bancare;
• rate scadente ale unor datorii financiare pe termen lung.
64 3. Indicatori ai lichidității
În conţinutul activelor circulante se cuprind:

• stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, producţie
în curs de execuţie, lucrări în curs de execuţie, semifabricate, produse finite,
produse reziduale, mărfuri, ambalaje;
• creanţe faţă de clienţi, personal, stat, furnizori, asociaţi/acţionari;
• disponibilităţi sub formă de numerar în casierie sau în conturile bancare şi
echivalente de numerar.
Cum datoriile curente reprezintă obligaţii care se impun a fi onorate într-o
perioadă mai mică de 1 an, se porneşte de la ideea că achitarea lor va fi posibilă în
măsura în care întreprinderea va deţine la scadenţă disponibilităţile băneşti necesare.
În condiţiile unei desfăşurări normale a activităţii întreprinderii, activele
circulante sunt singurele care ar urma să se convertească în numerar într-o perioadă
mai mică de 1 an. Astfel, se consideră că transformarea în lichidităţi a activelor
circulante va permite eliberarea surselor investite în acestea şi pe această direcţie plata
datoriilor la scadenţă.
Pe aceste considerente, analiza lichidităţii întreprinderii este realizată în teoria
de specialitate şi în practica economică prin compararea volumului de active circulante
deţinute de întreprindere cu volumul datoriilor curente ale acesteia. În acest sens se
utilizează în mod curent indicatori precum lichiditatea generală (curentă), lichiditatea
rapidă, lichiditatea imediată şi lichiditatea la vedere.
Ac
Lg = Lichiditatea generală reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi onora
Dts
datoriile scadente într-un orizont de timp de 1 an, pe seama activelor circulante
deţinute. De cele mai multe ori se consideră că un nivel egal cu 1 (corespunzător
situaţiei în care activele circulante au o valoarea egală cu cea a datoriilor pe termen
scurt) reprezintă minimul necesar pentru ca întreprinderea să fie capabilă să facă faţă
obligaţiilor de plată pe termen scurt. Unele grupuri de interes pot avea în vedere uneori
praguri minime mai ridicate, pe care le consideră necesare în contextul în care ar exista
riscul ca lichiditatea activelor circulante să fie mai redusă în comparaţie cu
exigibilitatea datoriilor curente.
Ac − St
Lr = Lichiditatea rapidă (testul acid) exprimă capacitatea firmei de a-şi
Dts
onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi băneşti. Lichiditatea rapidă
exclude stocurile din mijloacele curente de plată, pe considerentul că acestea ar
reprezenta elementul cu viteza cea mai redusă de transformare în disponibilităţi. În
general, se apreciază că o valoare a indicatorului de 0,6 este suficientă pentru a asigura
o capacitate de plată a datoriilor pe termen scurt corespunzătoare.
Cei doi indicatori se bucură de un nivel ridicat de popularitate, fiind utilizaţi cu
precădere de creditori (instituţii financiar-bancare, furnizori) şi clienţi.
3. Indicatori ai lichidității 65
Ac − St − Cr
Li = Lichiditatea imediată reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi
Dts
onora obligaţiile pe termen scurt pe seama disponibilităţilor băneşti existente la un
moment dat. Se consideră în general necesară o valoare a indicatorului egală cu minim
0,2 (ceea ce ar presupune ca în orice moment întreprinderea să fie capabilă să achite
20% din datoriile pe termen scurt).
Casa.si..ct..la..banci
Lv = Lichiditatea la vedere reflectă măsura în care
Dfts
întreprinderea este capabilă să acopere din disponibilul de lichidităţi din casierie şi din
conturile bancare datoriile financiare pe termen scurt. Se consideră acceptabil un nivel
de minim 0,85.
După cum s-a precizat, logica atribuită acestor indicatori porneşte de la ideea
că toate datoriile curente se impun a fi achitate la scadenţă prin transfer de
disponibilităţi băneşti. În aceste condiţii, întreprinderea va fi capabilă să-şi
îndeplinească obligaţiile de plată dacă la scadenţa obligaţiilor va deţine disponibilităţile
băneşti necesare achitării lor.
Astfel, o valoare ridicată a indicatorilor de lichiditate ar urma să reflecte o capacitate
ridicată de onorare a obligaţiilor pe termen scurt, reducând riscurile de neplată. Este
avut în acelaşi timp în vedere faptul că o valoare prea ridicată a indicatorilor poate
reflecta o gestiune ineficientă a activelor şi pasivelor întreprinderii.
Indicatorii de lichiditate sunt calculaţi pe seama informaţiilor cuprinse în
bilanţul contabil. Implicit, ele reflectă situaţia întreprinderii la un moment dat în timp –
la data bilanţului.
În analiză, se porneşte în aceste condiţii de la ipoteza că valorile din bilanţ sunt
specifice întregii perioade de gestiune, adică sunt valabile pentru orice moment al
perioadei.
În mod evident, o evaluare corectă a lichidităţii întreprinderii ar necesita
construirea şi analizarea unui tablou al fluxurilor de numerar pentru perioada de 1 an
avută în vedere.
Acesta ar putea scoate în evidenţă existenţa sau inexistenţa disponibilităţilor
necesare pentru achitarea obligaţiilor la scadenţa programată. Cunoaşterea situaţiei
generale a întreprinderii, a mediului de afaceri, dar şi a modului de fundamentare a
fluxurilor de numerar proiectate, ar permite evaluarea riscurilor asociate fluxurilor de
numerar estimate, respectiv a riscurilor de nerealizare sau amânare a stingerii
obligaţiilor curente.
În esenţă, managementul întreprinderii este singurul care dispune de acces la
informaţii complete de acest tip. Prin urmare, apelarea de către management la
indicatori construiţi pe seama bilanţului contabil ar fi lipsită de sens, ea reprezentând
alternativa rămasă la dispoziţia celorlalte grupuri de interese, care au acces la
informaţii publice, mult mai limitative.
Pornind de la informaţiile cuprinse în bilanţul contabil, se pune în primul rând
problema cunoaşterii volumului datoriilor pe termen scurt care se impun a fi onorate.
Aceste datorii sunt eterogene prin prisma naturii lor, a modului de formare, a
modului de onorare, dar au în comun faptul că termenul contractual de onorare se
încadrează în limitele unui exerciţiu financiar.
În general, stingerea datoriilor curente se realizează prin plata în numerar sau
echivalente de numerar. Excepţie de la această regulă fac datoriile faţă de clienţi pentru
avansurile acordate de către aceştia, datorii care se onorează prin livrarea produselor,
executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.
Se poate concluziona deci că toate datoriile curente sunt onorate pe bază de
disponibilităţi băneşti sau stocuri. În consecinţă, pentru a evalua capacitatea
întreprinderii de onorare a acestor datorii, se pune problema cunoaşterii măsurii în care,
la scadenţa datoriilor, firma va deţine disponibilităţi sau stocuri. Evident, nu poate fi
cunoscută din bilanţ scadenţa exactă a fiecărei datorii pe termen scurt. Ceea ce se poate
însă deduce este că pe termen scurt (de maxim 1 an) firma va trebui să asigure un
volum de disponibilităţi bănesţi sau stocuri cel puţin egal cu cel al datoriilor curente,
puntru a exista cel puţin teoretic posibilitatea onorării la timp a datoriilor.
Majoritatea datoriilor curente se onorează însă pe seama disponibilităţilor,
condiţii în care problema evaluării capacităţii de plată poate fi redusă la estimarea
volumului de disponibilităţi de care întreprinderea va dispune la scadenţa datoriilor.
Această logică simplificată pune analistul în postura de a determina sursele de
disponibilităţi băneşti pe termen scurt.
Aceste surse pot fi grupate în trei categorii:
a) surse de numerar aferente activităţii de exploatare (încasări din vânzarea de
produse finite sau mărfuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii);
b) surse de numerar aferente activităţii de finanţare (sporirea de capital social,
contractarea de credite de diverse tipuri);
c) surse de numerar aferente activităţii de investiţii (încasări din vânzarea de
imobilizări, obţinerea de subvenţii pentru investiţii).
Evident, toate activele întreprinderii sunt evaluate în monedă şi în principiu
toate ar putea fi transformate prin vânzare în disponibilităţi, la o valoare mai mare sau
mai mică decât cea din bilanţ. Acest raţionament nu este însă aplicabil, întrucât el
corespunde situaţiei în care activitatea este întreruptă (sau cel puţin distorsionată), iar
activele firmei sunt lichidate. Ori această situaţie este una extremă, pe care nici
furnizorii, nici clienţii, angajaţii sau băncile nu o doresc. Mai mult, în situaţia
întreruperii activităţii, separarea datoriilor curente de datoriile pe termen mediu sau
lung nu şi-ar găsi sensul, întrucât toate datoriile ar deveni scadente pe termen scurt.
Se pune deci problema determinării surselor de disponibilităţi pe termen scurt,
în ipoteza continuităţii activităţii.
În acest context, se apreciază că în analiza lichidităţii întreprinderii, atenţia ar
trebui să fie orientată cu prioritate asupra capacităţii întreprinderii de a asigura numerar
ca rezultat al activităţii sale de exploatare. În principiu, activitatea de exploatare este
componenta de bază a activităţii unei întreprinderi, la nivelul acesteia sunt concentrate
direct sau indirect majoritatea resurselor disponibile, întrucât prin exploatare se
urmăreşte realizarea obiectivelor fundamentale ale întreprinderii. Ca urmare,
întreprinderea nu îşi poate asigura continuitatea atrăgând în permanenţă surse din
exterior. Ea trebuie să fie capabilă să utilizeze sursele mobilizate din exterior eficient,
astfel încât să fie capabilă să le returneze proprietarilor, să plătească costul acestora şi
să-şi asigure un excedent pentru dezvoltare.
Mai exact, dacă întreprinderea nu poate exploata resursele de care dispune de o
manieră suficient de eficientă pentru a-şi putea plăti obligaţiile, chiar dacă temporar
poate beneficia de o eventuală infuzie de capital, în viitorul nu foarte îndepărtat va
intra într-un blocaj.
Pe aceste considerente, orice debitor al întreprinderii preocupat de lichiditatea
acesteia ar trebui să fie preocupat de capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile
pe termen scurt pe seama rezultatelor activităţii de exploatare.
Constatarea că întreprinderea nu dispune de capacitatea de a-şi onora
obligaţiile pe seama rezultatelor activităţii de exploatare nu reprezintă un echivalent al
certitudinii incapacităţii de plată pe termen scurt. Va exista în acest caz posibilitatea
unei infuzii de capital (din diferite surse) sau a obţinerii de numerar prin lichidarea
activelor, care ar putea fi analizată distinct.
Având în vedere informaţiile limitate de care dispune un analist extern,
utilizarea valorii activelor circulante pentru a evalua capacitatea de plată a datoriilor pe
termen scurt este oportună. Ea are sens însă numai pornind de la ipoteza continuităţii
activităţii.
Astfel, în condiţiile continuării activităţii, activele circulante se vor transforma
sub formă de disponibilităţi într-un termen de maxim 1 an, putând fi utilizate la plata
obligaţiilor care devin scadente în această perioadă. În caz de lichidare, activele
întreprinderii vor fi transformate în numerar pe termen scurt în cvasi-totalitatea lor.
În general, în logica desfăşurării activităţii întreprinderii, stocurile de materii
prime, materiale, producţie în curs de execuţie, etc. se transformă, obţinându-se
produse finite, respectiv asigurându-se executarea de lucrări sau prestarea de servicii.
Prin vânzare, stocurile de produse finite (similar pentru lucrări sau servicii) se
transformă în creanţe, care sunt în final convertite în numerar, prin încasare.
Stocurile de materii prime reprezintă în logica continuităţii activităţii activele
circulante cu unul dintre cele mai reduse grade de lichiditate, respectiv cu una dintre
cele mai lungi perioade de transformare în numerar. Procesul de transformare în
numerar a stocurilor de materii prime implică prelucrarea acestora în cadrul procesului
de producţie, valoarea lor fiind încorporată în urma consumului în costul produselor
finite. În urma încasării contravalorii produselor finite, întreprinderea îşi recuperează
(sau ar fi de aşteptat să îşi recupereze) prin preţ întregul cost de producţie, deci inclusiv
valoarea materiilor prime consumate. Cu alte cuvinte, lichiditatea stocurilor de materii
prime este definită de durata cuprinsă între momentul aprovizionării şi momentul
recuperării prin încasarea contravalorii produselor de la clienţi.
Durata de stocare a materiilor prime (care începe cu momentul achiziţiei şi se
încheie cu momentul dării în consum) depinde de mărimea stocului şi de consumul
zilnic. În timp ce mărimea stocului este dependentă de politica de aprovizionare (ce
ţine cont de cheltuielile de transport, cheltuielile de stocare, facilităţile oferite de
furnzori în funcţie de cantitatea achiziţionată, riscul rupturii de stoc, posibilităţi de
realizare a unor speculaţii), consumul mediu zilnic este dependent de volumul
producţiei (evident, politica de aprovizionare are în vedere în primul rând consumul

zilnic, alături de ceilalţi factori menţionaţi).
% = 401 Furnizori
301 Materii prime
4426 TVA deductibilă
Durata de prelucrare a materiilor prime începe odată cu darea în
cunsum şi se încheie la obţinerea produsului finit. Ea este dependentă de factori
precum: complexitatea procesului de producţie (numărul de faze ale procesului de
producţie) productivitatea muncii, randamentul utilajelor, organizarea procesului de
producţie.
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime
Durata de stocare a produselor finite depinde în principal de cererea de care
întreprinderea beneficiază din partea pieţei.
345 Produse finite = 711 Variaţia stocurilor
În momentul vânzării produselor finite se formează creanţele faţă de clienţi,
reflectând drepturile întreprinderii de încasare a contravalorii produselor, inclusiv TVA
(exceptând cazurile particulare în care încasarea se realizează concomitent cu vânzarea
sau în avans).
4111 Clienţi = %
701 Venituri din vânzarea produselor finite
4427 TVA colectată
Durata de încasare a creanţelor depinde de durata creditului comercial acordat,
respectiv de posibilitatea unor întârzieri ale clienţilor în plata obligaţiilor.
În momentul încasării, întreprinderea recuperează sub formă de numerar
contravaloarea stocurilor de materii prime consumate.
512 Conturi curente la bănci = 4111 Clienţi
Coform descrierii anterioare, stocurile şi creanţele disponibile la un moment
dat se vor transforma în numerar, asigurând plata obligaţiilor curente.
Există excepţii cu privire la ordinea de lichidare, precum cea a creanţelor
întreprinderii în raporturile cu personalul, furnizorii sau acţionarii. Aceste creanţe nu
sunt convertite nemărginit în numerar, ele parcurgând în esenţă un circuit mai lung
(salariaţii asigură în contul avansurilor primite forţa de muncă necesară, ale cărei
costuri vor fi încorporate în costul final al produsului şi recuperate prin vânzare şi
încasare).
Indiferent de particularităţile care apar, datoriile curente pot fi stinse numai
prin plata în numerar sau echivalente de numerar, sau prin furnizarea de produse,
executarea de lucrări sau prestarea de servicii.
Cu alte cuvinte, achitarea obligaţilor pe termen scurt este realizată în general
prin transferul de active circulante (în special de disponibilităţi) către terţi.
În aceste condiţii, are sens compararea valorii activelor circulante cu cea a
datoriilor curente. Activele imobilizate se consideră că se transformă în disponibilităţi
într-o perioadă lungă de timp, ceea ce le exclude în literatura şi practica de specialitate
din analiza lichidităţii.
Totuși, excluderea totală a lor nu este justificată, întrucât participarea lor la

onorarea obligaţiilor pe termen scurt în condiţii similare cu cele aferente materiilor
prime este o realitate.
Luând exemplul unui utilaj, acesta este inclus în categoria activelor imobilizate
pe considerentul că participă la mai multe cicluri de producţie, consumându-se treptat,
de-a lungul unei perioade mai mari de 1 an. Cu alte cuvinte, utilajul are un grad mai
redus de lichiditate, valoarea sa recuperându-se sub formă de numerar într-o perioadă
lungă de timp.
Uzura (consumul) utilajului este reflectată prin intermediul amortizării, care
este calculată lunar şi repartizată asupra costului produselor fabricate.
6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor = 281 Amortizări
privind imobilizările corporale
Cheltuielile cu amortizarea vor fi incluse în costul produsului, similar cheltuielilor cu
materiile prime, urmând a fi recuperate prin preţ. Cu alte cuvinte, lunar, o parte din
imobilizările corporale se transformă în numerar, în logica desfăşurării normale a
activităţii.
În aceste condiţii, valoarea imobilizărilor care se tansformă în numerar apare
ca un surplus, în logica analizei clasice a lichidităţii.
În acelaşi sens, se impune luarea în considerare a profitabilităţii activităţii
întreprinderii. Activele circulante pot fi avute în vedere ca bază de evaluare a
numerarului rezultat din exploatare, însă ele nu se transformă în numerar la valoarea
din bilanţ. Luând ca exemplu stocurile de produse finite, odată cu vânzarea, acestea se
tansformă într-adevăr în creanţe, dar de o valoare mai mare. Susplusul constă în
diferenţa dintre preţul de vânzare şi instrumentul de evaluare a stocurilor (probabil
costul de producţie).
Egalitatea la nivel de bilanţ între activele circulante şi datoriile pe temen scurt
corespunde situaţiei în care rata lichidităţii generale este egală cu 1. În astfel de
condiţii, activele circulante, în urma transformării în numerar, vor acoperi integral
datoriile pe termen scurt (în realitate, va rămâne probabil un surplus de numerar, sub
formă de profit). Nu există certitudinea capacităţii de plată la scadenţa datoriilor,
nefiind cunoscută măsura în care termenul de transformare a activelor circulante în
numerar se corelează cu scadenţa datoriilor curente.
Se apreciază că analiza în baza indicatorilor de lichiditate este utilă, dar
metodologia actuală este incompletă. Datoriile curente ale întreprinderii se impun în
general a fi onorate prin transformarea în numerar a activelor circulante, dar nu
neapărat a activelor circulante existente la data analizei.
Pentru a detalia, vor fi avute în vedere 2 situaţii extreme, în care rata lichidităţii
generale va prezenta fie un nivel redus, inferior valorii 1, fie un nivel ridicat, superior
valorii 2.
A fost avut în vedere cazul unei întreprinderi care are ca obiect de activitate
vânzarea de mărfuri, pentru a fi evitată necesitatea unor evaluări complexe ale
stocurilor de producţie în curs de execuţie sau produse finite.
Indicatorii de lichiditate sunt analizaţi pe seama ipotezei că valorile lor

caracterizează întrega perioadă de gestiune la care se referă. În plus, se face
presupunerea că la nivelul perioadei, volumul de activitate nu prezintă fluctuaţii.
În condiţiile în care vânzările zilnice ar fi constante, iar viteza de rotaţie a
stocurilor şi creanţelor ar fi constante, am regăsi aceeaşi valoare a stocurilor şi
creanţelor în orice moment al perioadei. Aceste condiţii corespund situaţiei în care
intrările zilnice de stocuri sunt egale cu ieşirile, respectiv vânzările sunt egale cu
încasările.
Tabelul nr. 30 reflectă o astfel de situaţie, în care întreprinderea aprovizionează
zilnic stocuri în valoare de 100 um, finanţate pe bază de credit comercial oferit de
furnizori cu durata de 2 zile. Mărfurile sunt integral vândute în ziua aprovizionării, iar
încasarea se realizează pe loc (se practică un adaos comercial de 30%). Circuitul TVA
a fost ignorat.
Tabel nr. 30 Plan al operaţiunilor de exploatare
Ziua Achiziţii Vânzări Încasări Plăţi Stocuri Creanţe Disponib. Datorii Fz Profit
1 100 130 130 0 0 0 130 100 30
2 100 130 130 0 0 0 260 200 60
3 100 130 130 100 0 0 290 200 90
4 100 130 130 100 0 0 320 200 120
5 100 130 130 100 0 0 350 200 150
La sfârşitul fiecărei zile, la nivelul activităţii de exploatare, întreprinderea
rămâne cu un anumit volum de disponibilităţi, finanţate din datoriile faţă de furnizori,
respectiv din profit.
Bilanţul întreprinderii la sfârşitul fiecărei zile este reflectat în cadrul tabelului
nr.31.
Tabel nr. 31 Bilanţ simplificat
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5
Ai 300 300 300 300 300

ACTIV
Stocuri 0 0 0 0 0
Creante 0 0 0 0 0
Disponib. 130 260 290 320 350
AT 430 560 590 620 650
Cs 300 300 300 300 300
Pn 30 60 90 120 150
PASIV
Datorii Fz 100 200 200 200 200
PT 430 560 590 620 650

Lg 1,3 1,3 1,45 1,6 1,75 AC / DTS
Se poate observa pe seama bilanţului că la sfârşitul fiecărei zile, întreprinderea

dispune de o rată a lichidităţii generale superioară valorii 1. Mai mult, activele
circulante se prezintă în întregime sub formă de disponbilităţi, ceea ce face certă
capacitatea întreprinderii de a-şi achita obligaţiile pe termen scurt în ziua următoare.
Deţinerea disponibilităţilor băneşti conferă în consecinţă siguranţă cu privire la
capacitatea de achitare a obligaţiilor. Ea este însă posibilă prin mobilizarea unor surse
de finanţare, care au asociat un anumit cost. O parte tot mai semnificativă din aceste
surse de finanţare aparţine acţionarilor, care îşi asumă riscuri şi suportă costuri de
oportunitate lăsându-le la dispoziţia întreprinderii.
Obiectivul întreprinderii este acela de a maximiza averea acţionarilor, prin
asigurarea unei rentabilităţi cât mai ridicate a investiţiei lor. Păstrarea surselor de
finanţare oferite de acţionari sub formă de disponibilităţi reduce riscurile asociate
activităţii întreprinderii, dar şi nivelul de rentabilitate.
În acelaşi timp, nivelul de rentabilitate ar putea fi sporit prin utilizarea eficientă
a surselor de finanţare de natura datoriilor, în condiţiile în care ar putea fi obţinut un
randament superior costurilor finanţării.
Tabel nr. 32 Bilanţ simplificat

Ai 300 500 500 500 500
ACTIV
Stocuri 0 0 0 0 0
Creante 0 0 0 0 0
Disponib. 130 60 90 120 150
AT 430 560 590 620 650
Cs 300 300 300 300 300
Pn 30 60 90 120 150
PASIV
Datorii Fz 100 200 200 200 200
PT 430 560 590 620 650

Lg 1,3 0,3 0,45 0,6 0,75 AC / DTS
În tabelul nr. 32 este reflectat bilanţul întreprinderii în situaţia în care în ziua 2

ar decide plasarea unor disponibilităţi în valoare de 200 um în active imobilizate, care
prin exploatare ar permite obţinerea de profit. În aceste condiţii, lichiditatea generală a
firmei scade sub valoarea 1, activele circulante existente la un moment dat nefiind
suficiente pentru a permite plata datoriilor pe termen scurt.
Întreprinderea nu se află însă în incapacitate de plată, ci continuă să realizeze
plăţile curente pe baza unei viteze de rotaţie ridicate a activelor circulante.
Continuitatea plăţilor este asigurată în contextul în care în fiecare zi devin

scadente datorii faţă de furnizori în valoare de 100 um, respectiv se obţin disponibilităţi
în valoare de 130 um din vânzări.
Asigurarea continuităţii plăţilor este deci posibilă în condiţiile în care firma
este capabilă în fiecare zi să se aprovizioneze cu stocuri de mărfuri în valoare de 100
um, să vândă integral aceste mărfuri şi să le încaseze.
În consecinţă, o întreprindere îşi poate asigura continuitatea plăţilor inclusiv în
situaţia în care dispune de o rată a lichidităţii generale inferioară valorii 1.
Randamentul posibil de realizat în acest caz este unul mai ridicat.
A P
Ai Cpm
Dts
AC
Figura nr. 1
Datoriile curente folosite pentru finanţarea stocurilor şi creanţelor rămân
imobilizate până la transformarea acestora în numerar. Transformarea stocurilor şi
creanţelor în numerar permite eliberarea surselor de finanţare. Numerarul va putea fi
folosit pentru plata datoriilor, sau va putea fi reinvestit.
O întreprindere care gestionează eficient stocurile şi creanţele, dar şi sursele de
finanţare mobilizate pe termen scurt, ar putea dispune de un anumit interval de timp
între momentul eliberării surselor şi momentul rambursării acestora. În condiţiile unui
volum de activitate constant, întreprinderea va rămâne în permanenţă cu un surplus de
disponibilităţi (finanţat în primul rând din datorii curente).
Cum disponibilităţile băneşti nu generează prin simpla deţinere rentabilitate,
firma ar putea opta pentru investirea surselor curente în active imobilizate. Astfel, fără
o investiţie suplimentară a acţionarilor, întreprinderea ar putea obţine un profit mai
ridicat, asigurându-se deci o sporire a rentabilităţii financiare.
În consecinţă, se poate spune că o rată a lichidităţii generale redusă asigură
posibilitatea obţinerii unui randament ridicat, dar sporeşte riscul incapacităţii de plată.
Continuitatea plăţilor poate fi asigurată atâta timp cât întreprinderea îşi menţine ritmul
de aprovizionare, producţie, desfacere şi încasare.
Riscul de incapacitate de plată este marcat în acest caz de:
a) riscul de a nu fi realizată la timp aprovizionarea cu materii prime, materiale
consumabile, mărfuri, etc. Materializarea acestui risc poate fi declanşată de
defectarea mijloacelor de transport, ruptura de stoc la nivelul gestiunii
furnizorului, falimentul furnizorului, refuzul furnizorului de a acorda
întrepinderii în continuare credit comercial, etc.
b) riscul de prelungire a ciclului de producţie, materializat prin defectarea unor

utilaje, întreruperea temporară a furnizării de energie, greve ale personalului,
etc.
c) riscul prelungirii duratei de stocare a produselor finite, sub impactul unei
diminuări a cererii adresate de către piaţă întreprinderii;
d) riscul sporirii duratei de încasare a creanţelor de la clienţi, pe fondul
înregistrării unor întârzieri în afara condiţiilor contractuale.
Aceste riscuri pot fi diminuate prin asigurarea unor „rezerve” la nivel de
stocuri, creanţe sau disponibilităţi. Imobilizarea surselor de finanţare în aceste rezerve
este nerentabilă, ea implicând în aceste condiţii costuri de oportunitate evidente.
Se poate concluziona deci că o lichiditate redusă corespunde opţiunii de
investire a surselor de finanţare în active ce pot asigura un grad ridicat de rentabilitate,
dar în acelaşi timp unor riscuri ridicate de incapacitate de plată.
O rată a lichidităţii generale inferioară valorii 1 corespunde deci situaţiei în
care întreprinderea foloseşte datorii curente pentru finanţarea de active imobilizate, o
situaţie în care fondul de rulment este negativ.
Pe aceste considerente, analiza lichidităţii poate fi completată. Astfel, o rată a
lichidităţii generale mai mare decât 1 corespunde situaţiei în care întreprinderea îşi
finanţează o parte din activele circulante din surse permanente (sub formă de fond de
rulment). Evident, sursele permanente îi asigură o stabilitate sporită în finanţare, ele
rămânând la dispoziţia întreprinderii pentru o perioadă lungă de timp (mai mare de 1
an). Folosirea lor este mai puţin rentabilă însă (în termeni de rentabilitate financiară),
întrucât costul lor este mai ridicat.
Costul capitalului permanent este în mod justificat superior costului surselor de
finanţare pe termen scurt:
a) riscurile asumate de către furnizorii de capital sunt mai mari
• riscuri legate de inflaţie;
• riscuri de dobândă;
• riscuri asociate fluctuaţiilor pe termen lung ale cursului valutar;
• riscul de incapacitate de plată a firmei.
b) gradul de imobilizare a fondurilor este mai ridicat, fiind redusă
semnificativ flexibilitatea.
În corespondenţă, sursele de finanţare pe termen scurt prezintă un cost mai
redus, însă sunt mult mai instabile, utilizarea lor antrenând riscuri în finanţare. Mai
exact, finanţarea din surse cu grad ridicat de exigibilitate este marcată de riscul
imposibilităţii de a reînnoi aceste surse după scadenţă. Atâta timp cât întreprinderea
beneficiază în mod continuu de credite comerciale din partea furnzorilor, aceste credite
funcţionează asemenea unor surse permanente, putând fi utilizate pentru finanţarea de
active imobilizate. Problemele apar atunci când creditele comerciale nu pot fi reînnoite
(adică nu pot fi înlocuite de alte credite), condiţii în care întreprinderea se va confrunta
cu un deficit de surse de finanţare în raport cu nevoile.
În concluzie, o lichiditate redusă implică un potențial ridicat în materie de
rentabilitate financiară (și chiar de rentabilitate economică, dacă are la bază o rotație
rapidă a activelor circulante), susţinut de costuri de finanţare reduse, însă antrenează o

instabilitate sporită a procesului de finanţare.
Rata lichidităţii generale nu reflectă informaţii certe cu privire la capacitatea de plată a

întreprinderii, ci o opţiune a întreprinderii între 2 categorii de extremităţi:
Risc de incapacitate de plată redus Risc de incapacitate de plată ridicat
Randament redus al activelor Randament ridicat al activelor
Lg = 1
Stabilitate ridicată în finanţare Stabilitate scăzută în finanţare
Costuri de finanţare ridicate Costuri de finanţare scăzute

Figura nr. 2
Prin randament ridicat al activelor s-a înţeles „randament potenţial”. Cu cât
riscul de incapacitate de plată este mai ridicat, cu atât probabilitatea materializării sale
este mai mare, iar materializarea riscului va genera implicaţii importante asupra
randamentului efectiv. În aceste condiţii, din punctul de vedere al managementului,
realizarea obiectivului întrepriderii de maximizare a averii acţionarilor presupune
inevitabil stabilirea raportului optim între riscul de incapacitate de plată şi randamentul
potenţial.
Evaluarea capacităţii de plată a datoriilor pe termen scurt pe seama ratei lichidităţii
generale nu poate fi realizată decât ţinând cont de riscurile specifice de incapacitate de
plată la care întreprinderea este supusă: riscuri aferente aprovizionării, riscuri legate de
producţie, riscuri asociate desfacerii, riscuri de încasare.
Analiza acestor riscuri poate fi realizată concomitent calitativ şi cantitativ.
O analiză calitativă ar putea viza:

A) riscul de aprovizionare cu materii prime, materiale consumabile sau mărfuri
- existenţa contractelor de aprovizionare şi fermitatea clauzelor acestora;
- distanţa de aprovizionare şi metoda de transport folosită;
- existenţa unor relaţii tradiţionale cu furnizorii cheie (durata colaborării, relaţii de tip
personal între managementul celor 2 întreprinderi);
- istoricul relaţiilor cu furnizorii – analizat prin prisma respectării clauzelor
contractuale de către furnizori, frecvenţa apariţiei unor discontinuităţi în aprovizionare
din cauze legate de furnizor (cu identificarea cauzelor), frecvenţa modificării politicii
furnizorilor în materie de preţ, credit comercial, discont-uri, servicii colaterale vânzării.
În mod similar, pot fi evaluate riscurile asociate relaţiilor cu furnizorii de
energie sau servicii.
B) Riscul asociat ciclului de producţie (orice prelungire a ciclului de producţie va duce
automat la discontinuităţi în realizarea plăţilor):
- complexitatea ciclului de fabricaţie;
- gradul de automatizare a producţiei;

- probabilitatea apariţiei unor defecţiuni la nivelul unor utilaje cheie şi impactul
scoaterii temporare din uz a acestora;
- probabilitatea unui deficit de forţă de muncă;
- existenţa unei preocupări pentru optimizarea organizării operaţiunilor din cadrul
procesului de producţie;
- existenţa unui personal de rezervă pentru preluarea sarcinilor personalului de bază, în
caz de necesitate;
- existenţa unui personal de intervenţie în caz de defectare a utilajelor;
- stabilitatea duratei ciclului de fabricaţie la nivelul ultimelor perioade.
În contextul analizei riscului asociat ciclului de fabricaţie poate fi avută în vedere
analiza riscurilor asociate asigurării cantitativ şi în structură a personalului necesar:
- existenţa contractelor de muncă;
- nivelul de studii al personalului (în contextul în care în practică se constată o corelaţie
între nivelul de studii şi stabilitatea la locul de muncă);
- vechimea în cadrul întreprinderii;
- gradul de specializare a muncii (cu relevanţă atât asupra posibilităţilor firmei de a
înlocui rapid orice angajat, dar şi asupra posibilităţilor angajaţilor de a migra către alţi
angajatori).
- politica de motivare practicată în cadrul întreprinderii (comparativ cu practica pe
sector, dar şi în alte sectoare către care forţa de munca s-ar putea transfera);
C) Riscuri asociate desfacerii
- existenţa unor contracte încheiate cu clienţii;
- existenţa unor relaţii tradiţionale cu clienţii;
- perisabilitatea produselor.
D) Riscuri asociate încasării
- modalitatea de selecţie a clienţilor cărora li se acordă credite comerciale;
- numărul de clienţi cu care întreprinderea are relaţii de durată, cu un istoric lipsit de
dificultăţi la încasare;
- tipologia clienţilor (riscul de neplată este mai mare în cazul în care clienţii sunt
persoane fizice sau întreprinderi cu capital privat, comparativ cu situaţia în care
majoritatea clienţilor sunt instituţii publice, care nu contractează o achiziţie decât în
mometul în care au alocată achiziţia respectivă în buget).
Analiza calitativă poate fi pusă în practică prin atribuirea unor grile de punctaj
aspectelor vizate.
Analiza cantitativă a riscului de incapacitate de plată

A) riscul de aprovizionare cu materii prime, materiale consumabile sau mărfuri
a) corelaţia statistică existentă între dinamica rulajului debitor al stocurilor şi dinamica
cifrei de afaceri
b) stabilitatea vitezei de rotaţie a stocurilor de materii prime sau mărfuri, analizată în
dinamică de-a lungul ultimelor luni de exploatare
STm
DSTm = ×T
CA
Variaţii semnificative ale duratei medii de consum-refacere a stocurilor sugerează
probleme în politica de aprovizionare.
c) gradul de dependenţă faţă de furnizori (evaluat pe seama numărului de furnizori
utilizaţi pentru acelaşi tip de materie primă, ponderea fiecărui furnizor în total
aprovizionări pentru o anumită materie primă, corelat cu importanţa materiei prime în
continuitatea procesului de producţie, comparaţie între volumul de activitate al firmei
şi cel al furnizorului, importanţa întreprinderii în structura cifrei de afaceri a
furnizorului, etc.).
d) stabilitatea duratei creditului furnizor, evaluată prin măsurarea în dinamică a duratei
de rotaţie a datoriilor faţă de furnizori:
Fz
DFz = ×T
CA
Variaţii semnificative ale duratei medii de plată sugerează probleme în politica de
gestiune a relaţiilor cu furnizorii, ceea ce sporeşte riscurile aferente aprovizionării şi
implicit riscul de incapacitate de plată.
B) Riscul asociat ciclului de producţie
a) analiza productivităţii muncii.
CA VA
WL = WL =
Np Np
b) analiza randamentului utilajelor.
CA
η=
MF
Se apreciază că productivitatea muncii s-ar impune în acest context a fi
analizată în primul rând în dinamică, în condiţiile în care variaţii sesizabile ale
productivităţii de la o perioadă la alta ce sunt atribuibile comportamentului
personalului reflectă riscuri cu privire la asigurarea necesarului de forţă de muncă în
viitor. Indiferent de nivelul productivităţii, cu cât fluctuaţiile sunt mai neînsemnate, cu
atât sunt mai reduse riscurile ca în viitor să apară discontinuităţi în exploatare datorate
comportamentului personalului. Analiza statică a productivităţii muncii ar putea pune
în evidenţă însă existenţa unor rezerve de productivitate, care activate, s-ar putea
constitui într-o metodă de reducere a riscurilor de incapacitate de plată (prin reducerea
duratei medii a ciclului de producţie, sau prin sporirea marjei de profit, care asigură în
timp o creştere a fondului de rulment).
În mod similar, fluctuaţii ale randamentului utilajelor ar putea reflecta
probleme frecvente în funcţionarea acestora, sugerând un nivel ridicat de risc al
apariţiei unor discontinuităţi în viitor. Static, un randament redus al utilajelor s-ar putea
constitui într-o rezervă pentru reducerea duratei ciclului de producţie. Nu în ultimul
rând, exploatarea acestei rezerve ar asigura recuperarea într-o măsură mai mare a
valorii utilajelor prin includerea unui volum mai mare de cheltuieli cu amortizarea în
cadrul costului produselor (implicit, recuperarea cheltuielilor cu amortizarea ar duce la

sporirea lichidităţii).
c) amplitudinea fluctuaţiilor de personal.
d) analiza duratelor de imobilizare a stocurilor de producţie în curs de execuţie pe faze
ST pe
DSTpe = ×T
CA
Variaţii semnificative ale duratei medii de consum-refacere a stocurilor la nivelul unei
faze sugerează existenţa unui potenţial ridicat de perturbare a ciclului de producţie la
nivelul fazei respective.
C) Riscuri asociate desfacerii
a) tendinţa vânzărilor la nivelul ultimelor perioade de gestiune (un volum constant sau
uşor crescător sugerează stabilitate, în comparaţie cu un volum fluctuant).
b) durata de imoblizare a stocurilor de produse finite
Variaţii semnificative ale duratei medii de stocare a produselor finite sugerează
probleme în politica de desfacere.
D) Riscuri asociate încasării
a) durata creditului client (o durata mare creşte probabilitatea materializării unor riscuri
care se manifestă în general în timp (riscuri legate de inflaţie, risc de curs valutar, risc
de incapacitate de plată a clientului).
Variaţii semnificative ale duratei medii de încasare observate post-factum sugerează
probleme în politica de gestiune a relaţiilor cu clienţii.
VanzariCl
b) dependenţa faţă de un singur client DCl = x100 .
CA
Rd Cl ( firma)
c) importanţa livărilor firmei în cadrul afacerii clienţilor: I Cl = x100
Rc Fz (client)
În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a activelor circulante, prezintă importanţă
în analiză în primul rând stabilitatea duratei de transformare-reconstituire, de-a lungul
mai multor perioade. O viteză de rotaţie redusă nu reflectă neapărat un risc superior de
incapacitate de plată, în contextul în care durata mai ridicată de transformare în
numerar a activelor circulante este compensată de un volum mare al acestora. În
schimb, ea se constituie într-o rezervă de potenţial, care poate asigura o creştere a
lichidităţii în viitor.
Având în vedere riscurile care afectează capacitatea de plată a întreprinderii pe
termen scurt, considerăm că setului de indicatori folosiţi în teoria şi practica economică
pentru analiza lichiditatea le pot fi atribuite următoarele semnificaţii:
Rata lichidităţii rapide exclude stocurile din baza de evaluare a capacităţii de plată a
datoriilor curente, eliminând practic din rezultate riscurile asociate aprovizionării,
producţiei şi desfacerii. Pe aceeaşi direcţie, rata lichidităţii imediate elimină din calcul
inclusiv riscurile asociate încasării.
Se impune elaborarea unor statistici pe sectoare şi (în cadrul acestora pe
categorii de întreprinderi) de natură să surprindă nivelul optim al lichidităţii generale
(corespunzător raportului optim risc de incapacitate de plată – randament).
Analiza lichidităţii întreprinderii pe seama indicatorilor clasici de lichiditate

trebuie dublată de o analiză a alternativelor întreprinderii de acoperire a datoriilor pe
termen scurt:
a) accesul la credite bancare pe termen scurt sau linii de credit (apreciat pe seama unei
analize sintetice a poziţiei financiare a întreprinderii, similară cu cea efectuată de
bănci);
b) accesul la credite din partea asociaţilor sau acţionarilor
- numărul de asociaţi (un număr mare de asociaţi îngreunează acordarea de credite de
către aceştia întreprinderii);
- situaţia financiară a asociaţilor (în ce măsură aceştia dispun de numerar);
- istoricul intervenţiilor asociaţilor în finanţarea exploatării prin creditare;
- volumul de credite din partea asociaţilor folosite de către întreprindere în momentul
analizei).
c) posibilitatea unei sporiri de capital social.
d) posibilitatea vânzării unor active imobilizate:
- existenţa unor active neutilizate în momentul analizei, sau cu un grad redus de
utilizare;
- existenţa unor active imobilizate exploatate de către întreprindere, dar care ar putea fi
lichidate, în contextul externalizării operaţiunilor aferente;
- evaluarea impactului scoaterii din patrimoniu a unor active precum cele menţionate;
- estimarea valorii de piaţă şi a valorii de lichidare a acestor active.
Analiza lichidităţii poate fi modelată pe seama următorilor factori:
- volumul de active circulante;
- gradul lor de lichiditate;
- riscurile de aprovizionare;
- riscurile de transformare în numerar a activelor circulante;
- profitabilitatea vânzărilor;
- volumul de datorii curente;
- gradul de exigibilitate al datoriilor curente.
Analiza lichidităţii întreprinderii ar trebui să reprezinte o bază pentru
potenţialii creditori în luarea deciziei de finanţare (acordarea creditului, stabilirea
valorii creditului şi a scadenţei, stabilirea costurilor creditării, stabilirea garanţiilor –
spre exemplu, impunerea utilizării unor scrisori de garanţie bancară).
Creditorii vor fi interesaţi atât de capacitatea întreprinderii de a-şi onora
obligaţiile aferente unei potenţiale achiziţii individuale, cât şi de posibilitatea
întreprinderii de a-şi asigura continuitatea activităţii de exploatare (unui client cu
perspective favorabile i s-ar putea aplica un tratament preferenţial, în vederea
fundamentării unor relaţii de durată).
În mod similar însă, analistul poate avea drept obiectiv evaluarea eficienței
utilizării surselor de finanțare. În acest context, poate fi înaintată ipoteza conform
căreia datoriile pe termen scurt reprezintă sursele de finanțare cu costurile cele mai
reduse, maximizarea ponderii acestora în totalul pasivului bilanțier susținând
maximizarea rentabilității financiare.
Pentru întreprindere, deținerea de active nu reprezintă un scop în sine.

Metodologia specifică analizei economico-financiare vizează întreprinderile care au ca
obiectiv maximizarea averii acționarului prin maximizarea profitului. Inevitabil,
organizații care au scopuri de natură socială fac necesară aplicarea unei metodologii de
analiză specifice (în concordanță cu obiectivele definite).
Atingerea obiectivului de maximizare a profitului în absența oricăror elemente
de activ ar reprezenta o situație ideală, liberă de riscurile asociate investirii de capital în
resurse, cu nivele ale rentabilității economice și financiare care ar tinde matematic spre
infinit.
În practica economică, obținerea de profit implică însă derularea unor activități
economice, iar derularea acestor activități este consumatoare de resurse. Necesitatea
disponibilității resurselor destinate acestui consum impune investirea de capital (în
diverse categorii de resurse, în prealabil consumării acestora).
Mobilizarea de datorii pe termen scurt ca surse de finanțare ale activului
necesar derulării activității ar putea susține maximizarea rentabilității financiare, prin
costurile reduse ale acestora. În același timp, finanțarea cu preponderență a activului pe
seama datoriilor pe termen scurt determină o creștere a riscurilor de incapacitate de
plată. Pentru menținerea sub control a acestor riscuri, finanțatorii ar putea solicita
întreprinderii menținerea unui volum ridicat de disponibilități bănești. La o extremă a
acestei abordări, creditorii ar putea solicita garantarea prin depozite colaterale a întregii
valori a datoriilor pe termen scurt și a costurilor acestora pentru un an. Satisfacerea
unei astfel de cerințe s-ar materializa într-o rată a lichidității imediate supraunitare. În
timp ce întreprinderea ar prezenta în orice moment garanții absolute ale capacității de
plată a tuturor datoriilor pe termen scurt, utilitatea acestor datorii s-ar dilua până la
anularea completă.
Contractarea datoriilor nu are ca scop simpla formare a unei obligații de plată.
Scopul întreprinderii este acela de maximizare a profitului. Unul dintre mijloacele
utilizate pentru atingerea scopului vizat este contractarea de datorii pe termen scurt în
vederea investirii acestora în active (care, în continuare, sunt valorificate eficient în
activitatea de exploatare).
Din aceste motive, eficiența utilizării datoriilor pe termen scurt va reprezenta o
prioritate în raport cu capacitatea de plată a acestora. În caz contrar, datoriile pe termen
scurt nu ar fi niciodată contractate (prezența datoriilor pe termen scurt în pasivul
bilanțier nu se materializează decât prin decizii manageriale).
Orice situație în care rata lichidității imediate nu este supraunitară nu poate
oferi o garanție absolută a capacității de plată a datoriilor pe termen scurt. Orice
situație caracterizată printr-o rată a lichidității imediate supraunitară în care
disponibilitățile bănești nu sunt blocate sub formă de depozite colaterale la dispoziția
creditorului nu oferă garanția absolută a plății.
Cum rate ale lichidității imediate supraunitare nu pot fi în concordanță cu
principiile de eficiență economică, astfel de situații nu sunt de așteptat în practică. Pe
aceste considerente, orice întreprindere care dispune de datorii pe termen scurt prezintă
riscuri de incapacitate de plată a acestor datorii. În timp ce creditorul va fi interesat de
minimizarea riscurilor, managementul întreprinderii va fi interesat de maximizarea

rentabilității, în condițiile menținerii sub control a acestor riscuri.
Pe principii similare, valori ridicate ale stocurilor și creanțelor în raport cu
datoriile pe termen scurt asigură o reducere a riscurilor de incapacitate de plată. Valori
foarte ridicate ale ratei lichidității curente pot avea la bază fie valori foarte ridicate ale
stocurilor, creanțelor și disponibilităților bănești în raport cu nivelul optim, fie valori
foarte reduse ale datoriilor pe termen scurt. În oricare dintre situațiile menționate,
factorul determinant este reprezentat de gestiunea ineficientă a surselor de finanțare.
Astfel, deținerea de active circulante în valori prea ridicate implică
imobilizarea de surse de finanțare în active cu rotație lentă. Durata implicit prea mare
de imobilizare a surselor de finanțare reduce eficiența gestiunii acestora (în termeni de
contribuție la derularea activității de exploatare, obținerea de profit și creștere a averii
acționarilor), cu toate că ar putea contribui la creșterea capacității de plată a datoriilor
pe termen scurt.
Mobilizarea de datorii pe termen scurt în valori foarte reduse implică o rată a
stabilității financiare ridicată. Aceasta ar descrie o situație caracterizată prin siguranță
în procesul de finanțare (prin disponibilitatea surselor de finanțare) și riscuri reduse de
incapacitate de plată a datoriilor pe termen scurt. În același timp însă, întreprinderea nu
ar valorifica oportunitățile de maximizare a profitului oferite de costul mai redus al
datoriilor pe termen scurt. O astfel de structură a pasivului bilanțier are la bază o
gestiune deficitară a surselor curente, reținute pentru o perioadă prea scurtă.
Nu în ultimul rând, rata lichidității curente poate oferi informații cu privire la
echilibrul financiar pe termen lung. O rată a lichidității curente supraunitară implică un
fond de rulment pozitiv, caracterizându-se printr-un excedent de surse de finanțare
permanente în raport cu nevoile de finanțare permanente.
În mod similar, o rată a lichidității curente subunitară corespunde unui fond de
rulment negativ, situație în care activele imobilizate sunt finanțate parțial pe seama
unui necesar de fond de rulment negativ sau pe seama unei trezorerii nete negative.
În consecință, rata lichidității curente poate oferi informații din domeniul capacității de
plată, al eficienței gestiunii resurselor, al rentabilității sau al echilibrului financiar.
Definirea clară a obiectivului analizei este în aceste condiții esențială pentru relevanța
acesteia.
Odată obiectivele definite, este necesară stabilirea unor nivele de referință.
Analizarea capacității de plată a datoriilor pe termen scurt pe seama ratei lichidității
curente este imposibilă în lipsa unor limite reprezentative în acest sens. O valoare
singulară a ratei lichidității curente de 1,2 poate fi folosită într-o analiză descriptivă,
arătându-se de câte ori activele circulante exced datoriile pe termen scurt. Analistul nu
va putea stabili însă un diagnostic cu privire la capacitatea de plată a datoriilor pe
termen scurt, decât în măsura în care ar deține informații privind nivelul de la care
plata ar putea fi realizată (cu certitudine sau cu o probabilitate cunoscută).
În mod ideal, nivelul de referință ar putea fi preluat din planificările financiare
ale întreprinderii. Astfel, în cadrul funcției de planificare, managementul întreprinderii
are în vedere inclusiv o programare a fluxurilor de numerar. Această programare,
bazată pe informații detaliate cu privire la volumul vânzărilor, durata de creditare
comercială, bonitatea clienților, relațiile cu furnizorii, personalul, statul sau alți

parteneri sociali poate fi corelată cu nivelul previzonat al lichidității curente. Simulările
financiare realizate pot corela condițiile în care întreprinderea nu va putea asigura plata
datoriilor curente cu anumite nivele ale ratei lichidității curente.
În punerea în aplicare a planului, managementul întreprinderii ar putea urmări
lunar nivelul ratei lichidității curente, ca semnal pentru eventuale dificultăți în
efectuarea plăților. În cele mai multe situații însă, o astfel de abordare va prezenta
aplicabilitate practică redusă, întrucât managementul întreprinderii va dispune de acces
facil la informații mai relevante privind capacitatea de plată.
Pe astfel de considerente, analiza bazată pe rate rămâne un instrument util
pentru stakeholderii din exteriorul întreprinderii, fiind folosită în practică în special de
către creditori. Aceștia nu au acces la nivele de referință stabilite în etapa de planificare
(în primul rând pentru că, în lipsa unei utilități interne, managementul nu
fundamentează astfel de nivele).
Soluția logică aplicată de stakeholderii externi este aceea a raportării la nivele
de referință fundamentate statistic. Astfel, nivelul de 1,2 al ratei lichidității curente
poate fi relevant în evaluarea capacității de plată a întreprinderii dacă analistul deține
informații cu privire la conduita de plată a unui eșantion reprezentativ de întreprinderi
similare și la valorile ratelor lichidității curente ale acestora.
Pentru exemplificare, statistici care ar arăta că, pentru întreprinderile cu rate
ale lichidității curente de peste 1,00, probabilitatea de neplată la termen a datoriilor pe
termen scurt este de 0,2, în timp ce pentru întreprinderile cu rate ale lichidității curente
subunitare această probabilitate ar fi de 0,7, ar putea fundamenta folosirea indicatorului
în diagnosticarea întreprinderii. Valoarea de 1,00 ar putea fi utilizată ca reper, cu
asumarea ratei de eroare. În lipsa unor astfel de nivele de referință, utilizarea
indicatorului rămâne un exercițiu didactic în domeniul contabilității financiare.
În contextul în care nivele de referință fundamentate lipsesc din literatura de
specialitate, iar logica economică a ratelor este înțeleasă diferit de către diverșii
utilizatori, folosirea ratelor financiare în practică se impune a fi realizată cu prudență
ridicată, putând duce la grave erori decizionale.
3.1. Raportul Disponibilități / Datorii totale
În marea lor majoritate, datoriile sunt stinse prin plăți în numerar. Incapacitatea
de a onora datoriile reprezintă premisa de bază pentru apariția stării de insolvență.
Menținerea integrală a datoriilor în formă bănească nu ar reprezenta o opțiune logică,
întrucât ar lăsa complet neexploatat potențialul acestora de a genera profit prin
investire. Menținerea unei fracțiuni a datoriilor sub formă bănească reprezintă o
necesitate în vederea asigurării continuității plăților. Bazat pe aceste considerente, prin
prisma combinației rentabilitate financiară – risc de insolvență, valoarea optimă a
raportului Disponibilități / Datorii totale va fi superioară pragului de 0%, dar inferioară
pragului de 100%.
Este formulată în aceste condiții ipoteza conform căreia valori reduse ale
raportului Disponibilități / Datorii totale sunt asociate cu nivele superioare ale
rentabilității financiare, dar și cu nivele superioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va

fi testată în continuare asupra firmelor din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul raportului
Disponibilități / Datorii totale și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere
identificarea valorii de decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele
insolvente de firmele sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi. În
măsura în care, la nivelul eșantionului cu frecvențe egale ale firmelor sănătoase și ale
firmelor insolvente, raportul Disponibilități / Datorii totale permite clasarea cu o
acuratețe semnificativ superioară celei naturale, utilitatea ratei în analiză va fi
confirmată. Înregistrarea de frecvențe inferioare ale cazurilor de insolvență pentru
valori ridicate ale raportului Disponibilități / Datorii totale va susține ipoteza existenței
unei corelații negative între raportul Disponibilități / Datorii totale și riscul de
insolvență.
disponibilități bănești. Valoarea indicatorului nu prezintă limită superioară, tinzând
spre +∞ în situațiile în care datoriile totale prezintă valori apropiate de zero.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a raportului Disponibilități / Datorii totale
înregistrată de firmele insolvente a fost de 0%, egală cu valoarea minimă
corespunzătoare firmelor sănătoase.
Valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor sănătoase a
fost de 13.196,2%, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului
întreprinderilor insolvente a fost cea de 3.304,8%.
Media aritmetică a raportului Disponibilități / Datorii totale aferent grupului
firmelor insolvente 21,7%). Media aritmetică a raportului Disponibilități / Datorii
totale la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 72,5%. Media aritmetică
ridicată a fost bazată pe valori extreme ale raportului înregistrate de o parte dintre
firme. Doar 21% dintre firmele din eșantion au prezentat valori ale raportului de peste
20%, în timp ce peste 50% dintre firme au înregistrat valori inferioare pragului de 3%.
Întreprinderile cu valori ridicate ale raportului au înregistrat valori reduse ale datoriilor.
În aceste condiții, media ponderată a raportului (în funcție de valoarea datoriilor) a fost
mult mai redusă.
Astfel, la nivelul întregii populații țintă, în perioada 2007 – 2010 media
ponderată (în funcție de mărimea datoriilor) a raportului Disponibilități / Datorii totale
aferentă grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 10,4%, cea caracteristică grupului
firmelor insolvente fiind de 3,4%. Media ponderată a raportului Disponibilități /
Datorii totale la nivelul întregii populații țintă a fost de 5,5%.
La nivelul eșantionului, valoarea de 2% a raportului Disponibilități / Datorii
totale maximizează acuratețea discriminării între cele două grupuri de întreprinderi.
Clasând toate firmele cu valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale inferioare
pragului de 2% drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale raportului
Disponibilități / Datorii totale superioare pragului de 2% drept sănătoase, se obține o
acuratețe de 60,8%.
Tabel nr. 33 Clasare pe seama raportului Disponibilități / Datorii totale

Nr.crt. Disponibilitati / Datorii totale
1.175 100% 587 100% 588 100% 50%
1 Disponibilitati / Datorii totale < 2% 548 46,6% 337 57,4% 211 35,9% 61,5%
2 Disponibilitati / Datorii totale >= 2% 627 53,4% 250 42,6% 377 64,1% 39,9%

înregistrat valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale inferioare pragului de 2%
cu 2 ani înainte de inițierea procedurii. În același timp, 64,1% dintre firmele sănătoase
au înregistrat valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale mai mari sau egale cu
valoarea de 2%.
La nivelul eșantionului, raportul Disponibilități / Datorii totale nu îndeplinește această
condiție, ceea ce sugerează că aceasta nu reprezintă un indicator util în evaluarea
Disp/Dt = 2%.
75,6%
75,5%
72,8%
72,6%
68,7%
68,6%
67,6%
67,3%
80,0%
70,0% 58,0%
55,3%
60,0%
50,0% 43,3% 41,5%
Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 39
țintă, acuratețea predicției ar fi de 67,3% asupra populației țintă din 2010, de 68,6%
anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea exclusivă a raportului
Disponibilități / Datorii totale.
În continuare, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale
raportului Disponibilități / Datorii totale.
Valorile însușite de raportului Disponibilități / Datorii totale la nivelul eșantionului
supus analizei au fost grupate în 10 intervale.
Tabel nr. 34 Indici de risc - Raportul Disponibilități / Datorii totale total

Nr.crt. Disponibilitati / Datorii totale 2007 2008 2009 2010
1 Disponibilitati / Datorii totale < 1% 242% 179% 206% 189%
2 1% <= Disponibilitati / Datorii totale < 5% 63% 101% 93% 126%
3 5%<= Disponibilitati / Datorii totale < 10% 62% 77% 79% 76%
10 Disponibilitati / Datorii totale >= 40% 47% 39% 26% 28%
Indicii de risc prezentați în tabelul nr. 34 au fost calculați prin raportarea

incidenței cazurilor de insolvență aferente unui anumit interval la incidența medie a
cazurilor de insolvență aferentă întregii populații țintă pentru un exercițiu financiar.
în funcție de valoarea raportului Disponibilități / Datorii totale:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale inferioare
pragului de 10%;
o risc redus, pentru valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale superioare
pragului de 10%.
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea raportului Disponibilități / Datorii totale
permite o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 2 intervale
indicate, făcând indicatorul un instrument util în analiză.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc.

Raportul Disponibilități / Datorii totale = 10%.
160,0% 144,0%
136,8%
140,0% 124,3% 124,4%
120,0%
Indici de risc
100,0%
77,6% 73,4%
80,0% Risc ridicat
53,9%
60,0% 42,9% Risc redus
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 40
În evaluarea riscului de insolvență pe seama raportului Disponibilități / Datorii
totale, analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea raportului
o fără a ține cont de valoarea raportului Disponibilități / Datorii totale, din 1.000
de firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
populația țintă prezintă valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale mai mici
10%, fiind asociate în baza acestui indicator clasei de risc ridicat.
Distribuția firmelor pe clase de risc.
Raportul Disponibilități / Datorii totale = 10%.
100,0%
80,0% 51,7% 47,8% 44,4% 43,5%
60,0% Risc redus
40,0% Risc ridicat

48,3% 52,2% 55,6% 56,5%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 41
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o rată redusă a raportului
Disponibilități / Datorii totale induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre raportul Disponibilități / Datorii totale și

rata rentabilității financiare la nivelul aceluiași exercițiu financiar, în analiză au fost
incluse exclusiv întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii
pozitive. A fost constituit astfel un eșantion de 8.521 de întreprinderi.
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale raportului
Numărul de firme pe intervale ale Disp/Dt. Eșantion = 8.521
de firme din anul 2010.
3.414
4.000
număr de firme
3.000 1.989
1.570 1.548
2.000
1.000
0
0% - 2% 2% - 10% 10% - 50% 50% -
intervale ale Disp/Dt
Grafic nr. 42
Limitele intervalelor raportului Disponibilități / Datorii totale au fost stabilite
pornind de la concluziile analizei corelației acestuia cu riscul de insolvență, dar și de la
limitele care afectează indicatorul din punct de vedere matematic.
Valoarea de 2% a rezultat din analiza corelației raportului Disponibilități /
Datorii totale cu riscul de intrare în insolvență la nivelul eșantionului.
Valoarea de 10% a rezultat din analiza capacității raportului Disponibilități / Datorii
totale de a evalua riscul de intrare în insolvență la nivelul întregii populații țintă.
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale Disp/Dt.
Eșantion = 8.521 de întreprinderi.
687.567
700.000
600.000 444.089
500.000 356.966
400.000 287.924
300.000
200.000
100.000
0
0% - 2% 2% - 10% 10% - 50% 50% -
Grafic nr. 43
La nivelul anului 2010, raportul Disponibilități / Datorii totale a fost corelat în

sens negativ cu mărimea capitalului propriu. Constatarea este contrară așteptărilor
inițiale, în condițiile în care capitaluri proprii de valori ridicate ar permite susținerea
unui volum superior de disponibilități.
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale Disp/Dt. Eșantion =
60.000
45.146
50.000
40.000 26.586
52.152
30.000
20.000
-5.057
10.000
0
-10.000 0% - 2% 2% - 10% 10% - 50% 50% -
Grafic nr. 44
de creștere la nivelul celor 4 intervale ale raportului Disponibilități / Datorii totale.
medie a urmat un trend ascendent de la un interval al raportului Disponibilități / Datorii
totale la altul.
Disp/Dt. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
20,0%
15,0%
10,0%
18,1%
12,6%
5,0%
-0,7% 6,0%
0,0%
0% - 2% 2% - 10% 10% - 50% 50% -
-5,0%
Grafic nr. 45
Se constată existența unei corelații pozitive între raportul Disponibilități /
Datorii totale și rentabilitatea financiară medie, contrar așteptărilor inițiale. În aceste
condiții, se concluzionează că o valoare ridicată a raportului Disponibilități / Datorii
totale este asociată atât cu o rentabilitate financiară ridicată, cât și cu un un nivel redus
al riscului de insolvență.
Dimpotrivă, o valoare redusă a raportului Disponibilități / Datorii totale este asociată

cu o rentabilitate financiară scăzută, respectiv cu un nivel ridicat al riscului de
insolvență.
40,0% 34,4%
35,0%
27,1%
frecvență firme
30,0%
25,0% 21,3%
20,0% 16,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Disp/Dt = 0% - 2% Disp/Dt = 2% - 10% Disp/Dt = 10% - 50% Disp/Dt = 50% -
Grafic nr. 46
Frecvența ridicată a întreprinderilor cu valori reduse ale raportului
Disponibilități / Datorii totale care întregistrează pierderi sau rentabilități financiare
pozitive, dar reduse (sub 10%) arată că valorile reduse ale raportului Disponibilități /
Datorii totale au asociate riscuri financiare ridicate. În măsura în care raportul
Disponibilități / Datorii totale prezintă suficientă stabilitate de la un exercițiu financiar
la altul, acesta ar punea fi utilizat previzional în evaluarea riscului financiar.
Din totalul întreprinderilor care au înregistrat în anul 2010 valori ale raportului
Disponibilități / Datorii totale mai mari de 50%, doar 16%% au prezentat valori
negative ale ratei rentabilității financiare, respectiv 15,5% au prezentat valori ale ratei
rentabilității financiare cuprinse în intervalul (0%;10%].
ale Disp/Dt. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
25,0% 21,2%
19,2%
20,0%
frecvență firme
15,7% 15,5%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Grafic nr. 47
Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) scade pentru
intervalele superioare ale raportului Disponibilități / Datorii totale. Dimpotrivă,
frecvența firmelor cu rate ridicate ale rentabilității financiare se reduce pentru

intervalele inferioare ale raportului Disponibilități / Datorii totale.
40,0% 33,7% 34,9%
35,0% 28,8%
frecvență firme
30,0%
22,1%
25,0%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Grafic nr. 48
Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale raportului Disponibilități /
Datorii totale sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate
(reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele ridicate ale
riscului financiar (în perioada de referință) și ale riscului de insolvență (la doi ani de la
Dimpotrivă, valori ridicate ale raportului Disponibilități / Datorii totale sunt corelate
atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media ponderată a
rentabilității financiare), cât și cu nivele reduse ale riscului financiar și ale riscului de
insolvență.
Intervalele raportului Disponibilități / Datorii totale care au prezentat frecvențe ridicate
ale firmelor cu rate ale rentabilității financiare inferioare pragului de 10% au înregistrat
frecvențe reduse ale firmelor cu rate ale rentabilității financiare superioare pragului de
50%.
Frecvența firmelor pe intervale ale Disp/Dt și Rrf. Eșantion = 8.521
45,0%
frecvența firmelor
30,0%
Disp/Dt = 0% - 2%
Disp/Dt = 2% - 10%
15,0%
Disp/Dt = 10% - 50%
Disp/Dt = 50% -
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 49
Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de rentabilitate – risc

financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a raportului Disponibilități / Datorii
totale este considerată a fi cea de aproximativ 50%.
3.2. Raportul Disponibilități / Cifra de afaceri
Valoarea plăților aferente exploatării efectuate periodic de întreprindere este

considerată în general a fi corelată cu mărimea datoriilor pe termen scurt. Datele
publice utilizate în cercetare nu includ valoarea datoriilor pe termen scurt, nefiind
posibilă astfel calcularea ratei lichidității generale, rapide sau imediate. În teoria și în
practica analizei financiare este presupusă existența unei corelații între riscul de
incapacitate de plată și raportul dintre disponibilitățile deținute și valoarea datoriilor pe
termen scurt.
Deasemenea, este presupusă în general existența unei corelații strânse între
datoriile pe termen scurt și cifra de afaceri. În ipoteza existenței unei corelații între
datoriile pe termen scurt și cifra de afaceri este așteptată prezența unei corelații între
raportul Disponibilități / Cifra de afaceri și rata lichidității imediate și, pe această cale,
între raportul Disponibilități / Cifra de afaceri și riscul de insolvență.
Corelația dintre valoarea datoriilor pe termen scurt și cifra de afaceri este
perturbată de mai mulți factori. Datoriile financiare pe termen scurt de natura liniilor de
credit prezintă o dependență directă de volumul de activitate prin dependența plăților
care pot face obiectul acestor linii de cifra de afaceri. În schimb, ratele scadente pe
termen scurt aferente unor credite bancare sau contracte de leasing financiar pe termen
lung nu prezintă o dependență directă în raport cu cifra de afaceri. Totuși, la acordare,
atât întreprinderea, cât și finanțatorul se îngrijesc de planificarea ratelor de principal
astfel încât acestea să fie corelate cu fluxurile de numerar operaționale de intrare.
Incapacitatea de acoperire a plăților reprezintă factorul determinant al apariției stării de
insolvență, astfel încât o modificare a raportului dintre datoriile pe termen scurt și cifra
de afaceri este de așteptat să se constituie într-un semnal al incapacității de plată.
Este de așteptat ca datoriile de exploatare pe termen scurt corespunzătoare unor
consumuri variabile (dependente direct de volumul de activitate) să prezinte o corelație
puternică cu cifra de afaceri. În ceea ce privește însă datoriile aferente unor consumuri
fixe, legătura directă este absentă. Aceste datorii sunt corelate direct cu capacitatea de
producție / comercializare. Este de așteptat ca un grad redus de utilizare a capacităților
să inducă riscuri ridicate de incapacitate de plată.
În ceea ce privește datoriile aferente unor consumuri variabile, există posibilitatea
corelării acestora cu valoarea cifrei de afaceri din alte exerciții, în cazul întreprinderilor
cu durate lungi ale ciclului de exploatare.
Este formulată ipoteza conform căreia valori reduse ale raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității
financiare, dar și cu nivele superioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în
continuare asupra firmelor din județul Timiș.

Disponibilități / Cifra de afaceri și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere
firmelor insolvente, raportul Disponibilități / Cifra de afaceri permite clasarea firmelor
cu o acuratețe semnificativ superioară celei naturale, utilitatea ratei în analiză va fi
valori ridicate ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri va susține ipoteza
existenței unei corelații negative între raportul Disponibilități / Cifra de afaceri și riscul
de insolvență.
disponibilități bănești. Valoarea indicatorului nu prezintă teoretic limită superioară,
tinzând spre +∞ în situațiile în care cifra de afaceri înregistrează valori apropiate de
zero. Populația vizată a exclus însă firmele cu valori ale cifrei de afaceri mai mici de
10.000 lei.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
înregistrată de firmele insolvente a fost de 0%, egală cu valoarea minimă
corespunzătoare firmelor sănătoase.
2.812,9%, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor
insolvente a fost cea de 1.198,3%.
Media aritmetică a raportului Disponibilități / Cifra de afaceri aferent grupului
firmelor insolvente (19,3%). Media aritmetică a raportului Disponibilități / Cifra de
afaceri la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 23,2%. Doar 17,3% dintre
firmele din eșantion au prezentat valori ale raportului de peste 20%, în timp ce
aproximativ 50% dintre firme au înregistrat valori inferioare pragului de 3%.
Întreprinderile cu valori ridicate ale raportului au înregistrat valori reduse ale cifrei de
afaceri. În aceste condiții, media ponderată a raportului (în funcție de valoarea cifrei de
afaceri) a fost mai redusă.
Astfel, la nivelul întregii populații țintă, în perioada 2007 – 2010 media ponderată (în
funcție de mărimea cifrei de afaceri) a raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
aferentă grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 11,4%, cea caracteristică grupului
firmelor insolvente fiind de 8,3%. Media ponderată a raportului Disponibilități / Cifra
de afaceri la nivelul întregii populații țintă a fost de 9,8%.
La nivelul eșantionului, valoarea de 3% a raportului Disponibilități / Cifra de
afaceri maximizează acuratețea discriminării între cele două grupuri de întreprinderi.
Clasând toate firmele cu valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
inferioare pragului de 3% drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri superioare pragului de 3% drept sănătoase, se obține o
Tabel nr. 35 Clasare pe seama raportului Disponibilități / Cifra de afaceri

Nr.crt. Disponibilitati / Cifra de afaceri
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Disponibilitati / Cifra de afaceri < 3% 586 49,8% 325 55,3% 261 44,4% 55,5%
2 Disponibilitati / Cifra de afaceri >= 3% 590 50,2% 263 44,7% 327 55,6% 44,6%

înregistrat valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri inferioare pragului de
3% cu 2 ani înainte de inițierea procedurii. În același timp, 55,6% dintre firmele
sănătoase au înregistrat valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri mai mari
sau egale cu valoarea de 3%.
La nivelul eșantionului, raportul Disponibilități / Cifra de afaceri nu îndeplinește
această condiție, ceea ce nu îl recomandă ca un indicator util în evaluarea riscului de
insolvență cu 2 ani înainte de materializare.
Disp/Ca = 3%.
65,0%
64,9%
62,3%
62,2%
61,0%
60,9%
60,8%
60,8%
70,0%
56,0% 55,0%
60,0%
46,8%
50,0% 40,0%
40,0% Insolvente
30,0% Sănătoase
20,0% Total
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 50
Disponibilități / Cifra de afaceri.
raportului Disponibilități / Cifra de afaceri.
Valorile însușite de raportul Disponibilități / Cifra de afaceri la nivelul eșantionului
Tabel nr. 36 Indici de risc - Raportul Disponibilități / Cifra de afaceri total

Nr.crt. Disponibilitati / Cifra de afaceri 2007 2008 2009 2010
1 Disponibilitati / Cifra de afaceri < 0,5% 144% 123% 190% 164%
2 0,5% <= Disponibilitati / Cifra de afaceri < 3% 99% 124% 114% 125%
3 3%<= Disponibilitati / Cifra de afaceri < 5% 0% 54% 88% 122%
7 20% <= Disponibilitati / Cifra de afaceri < 25% 219% 140% 53% 50%
10 Disponibilitati / Cifra de afaceri >= 35% 126% 89% 76% 64%

în funcție de valoarea raportului Disponibilități / Cifra de afaceri:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
inferioare pragului de 3%;
o risc redus, pentru valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
superioare pragului de 3%.
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea raportului Disponibilități / Cifra de afaceri

Raportul Disponibilitati / Cifra de afaceri = 3%.
160,0% 142,4% 139,4%
140,0% 123,9%
114,1%
120,0%
92,4%
Indici de risc
100,0% 85,5%
72,6% 74,3%
80,0% Risc ridicat
60,0% Risc redus
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 51
În evaluarea riscului de insolvență pe seama raportului Disponibilități / Cifra de
afaceri, analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri. Astfel, informația care îi este oferită analistului este
aceea că:
o fără a ține cont de valoarea raportului Disponibilități / Cifra de afaceri, din
1.000 de firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
populația țintă prezintă valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri mai mici
Raportul Disponibilitati / Cifra de afaceri = 3%.
100,0%
80,0%
65,0% 62,2% 60,7% 60,5%
60,0% Risc redus
40,0% Risc ridicat
20,0% 35,0% 37,8% 39,3% 39,5%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 52
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o rată redusă a raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre raportul Disponibilități / Cifra de afaceri și

incluse doar întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii pozitive
(8.521 de întreprinderi). Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale
ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri.
Numărul de firme pe intervale ale Disp/CA. Eșantion = 8.521
de firme din anul 2010.
2.466 2.349
2.500 1.848 1.858
număr de firme
2.000
1.500
1.000
500
0
0% - 3% 3% - 10% 10% - 30% 30% -
intervale ale Disp/CA
Grafic nr. 53
Limitele intervalelor raportului Disponibilități / Cifra de afaceri au fost stabilite
pornind de la concluziile analizei corelației acestuia cu riscul de insolvență, dar și de la
limitele care afectează indicatorul din punct de vedere matematic.
Valoarea de 3% a rezultat din analiza capacității raportului Disponibilități / Cifra de
afaceri de a evalua riscul de intrare în insolvență la nivelul întregii populații țintă.
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale Disp/CA.
Eșantion = 8.521 de întreprinderi.
490.218
439.498
500.000
353.891
400.000 307.102
300.000
200.000
100.000
0
0% - 3% 3% - 10% 10% - 30% 30% -
Grafic nr. 54
La nivelul anului 2010, raportul Disponibilități / Cifra de afaceri a fost corelat
în sens negativ cu mărimea capitalului propriu aferent primelor 3 intervale. Constatarea
este contrară așteptărilor inițiale, în condițiile în care capitaluri proprii de valori
ridicate ar permite susținerea unui volum superior de disponibilități. O posibilă
explicație este reprezentată de necesarul de fond de rulment superior asociat firmelor

cu valori superioare ale cifrei de afaceri. Astfel, firmele cu cifre de afaceri ridicate care
înregistrează durate ale ciclului de exploatare superioare duratei de rotație a datoriilor
de exploatare pe termen scurt prezintă valori ridicate ale necesarului de fond de
rulment. Aceste firme ar putea fi predispuse să utilizeze fonduri de rulment proprii de
valori superioare și implicit capitaluri proprii consistente. Mărimea ridicată a cifrei de
afaceri, dar și necesitatea imobilizării capitalurilor în proprorții importante sub formă
de active ciclice ar putea asocia astfel capitalurile proprii de valori ridicate cu nivele
reduse ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri.
Valoarea ridicată a capitalurilor proprii medii aferentă grupului de întreprinderi
cu valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri de peste 30% ar putea avea la
bază eficiența redusă în utilizarea surselor de finanțare (care sunt păstrate într-o
proporție excesivă sub formă de disponibilități bănești).
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale Disp/CA. Eșantion =
46.907
50.000
33.554
40.000
30.000 44.785
20.000
18.936
10.000
0
0% - 3% 3% - 10% 10% - 30% 30% -
Grafic nr. 55
de creștere la nivelul primelor 3 intervale ale raportului Disponibilități / Cifra de
afaceri, pe fundalul unei tendințe de reducere a capitalului propriu mediu.
În condițiile în care, la nivelul primelor 3 intervale ale raportului Disponibilități / Cifra
de afaceri, indicele de creștere al rezultatului mediu net al exercițiului a fost superior
indicelui de creștere al capitalului propriu mediu, rentabilitatea financiară medie a
urmat un trend ascendent.
Rezultatul mediu net al exercițiului se diminuează la nivelul ultimului interval al
raportului Disponibilități / Cifra de afaceri, în paralel cu sporirea capitalurilor proprii
medii. În consecință, rentabilitatea financiară medie scade la nivelul ultimului interval
al raportului Disponibilități / Cifra de afaceri.

Disp/CA. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
18,0%
15,3%
16,0%
14,0%
12,0%
9,5% 9,1%
10,0%
8,0%
6,0% 4,3%
4,0%
2,0%
0,0%
0% - 3% 3% - 10% 10% - 30% 30% -
Grafic nr. 56
Aferent primelor 3 intervale, se constată existența unei corelații pozitive între
raportul Disponibilități / Cifra de afaceri și rentabilitatea financiară medie, contrar
așteptărilor inițiale. Pentru valori mai mici de 30%, o valoare ridicată a raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri este asociată atât cu o rentabilitate financiară ridicată,
cât și cu un un nivel redus al riscului de insolvență.
Dimpotrivă, o valoare apropiată de zero a raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
este asociată cu o rentabilitate financiară scăzută, respectiv cu un nivel ridicat al
riscului de insolvență.
Valori de peste 30% ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri compromit
rentabilitatea financiară, fără a asigura o reducere a riscului de insolvență.
30,0% 27,2%
24,0%
25,0%
20,1%
frecvență firme
18,4%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Disp/CA = 0% - 3% Disp/CA = 3% - 10% Disp/CA = 10% - 30% Disp/CA = 30% -
Grafic nr. 57
Frecvența ridicată a întreprinderilor cu valori reduse ale raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri care întregistrează pierderi sau rentabilități financiare
pozitive, dar reduse (sub 10%) arată că valorile reduse ale raportului Disponibilități /
Cifra de afaceri au asociate riscuri financiare ridicate. În măsura în care raportul
Disponibilități / Cifra de afaceri prezintă suficientă stabilitate de la un exercițiu
financiar la altul, acesta ar punea fi utilizat previzional în evaluarea riscului financiar.
Din totalul întreprinderilor care au înregistrat în anul 2010 valori ale raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri cuprinse între 10% și 30%, doar 18,4% au prezentat
valori negative ale ratei rentabilității financiare, respectiv 14,4% au prezentat valori ale
ratei rentabilității financiare cuprinse în intervalul (0%;10%].
ale Disp/CA. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
18,8%
20,0% 17,8% 17,5%
18,0%
16,0% 14,4%
frecvență firme
14,0%
12,0%
10,0%
8,0%
6,0%
4,0%
2,0%
0,0%
Grafic nr. 58
Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) scade
pentru intervalele superioare ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri până la
limita de aproximativ 30% a acestuia. Dimpotrivă, frecvența firmelor cu rate ridicate
ale rentabilității financiare se reduce pentru intervalele inferioare ale raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri. Excepția de la această regulă este înregistrată la
nivelul grupului firmelor cu valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri de
peste 30%.
40,0% 36,6%
35,0% 31,4%
28,3% 29,6%
frecvență firme
30,0%
25,0%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
Grafic nr. 59
Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale raportului Disponibilități /
Cifra de afaceri sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate
Dimpotrivă, valori ridicate ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri (dar nu mai
mari de 30%) sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate
(reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele reduse ale

riscului financiar și ale riscului de insolvență.
Intervalele raportului Disponibilități / Cifra de afaceri care au prezentat frecvențe
ridicate ale firmelor cu rate ale rentabilității financiare inferioare pragului de 10% au
înregistrat frecvențe reduse ale firmelor cu rate ale rentabilității financiare superioare
pragului de 50%.
Frecvența firmelor pe intervale ale Disp/CA și Rrf. Eșantion = 8.521
45,0%
frecvența firmelor
30,0%
Disp/CA = 0% - 3%
Disp/CA = 3% - 10%
15,0%
Disp/CA = 10% - 30%
Disp/CA = 30% -
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 60
Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de rentabilitate – risc
financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a raportului Disponibilități / Cifra de
afaceri este considerată a fi cuprinsă în intervalul 10% - 30%.
3.3. Raportul Active circulante / Datorii totale
Stingerea datoriilor este realizată pe seama activelor circulante (prin plata în numerar
sau prin livrarea de produse / execuția de lucrări).
Este formulată ipoteza conform căreia valori reduse ale raportului Active circulante /
Datorii totale sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității financiare, dar și cu
nivele superioare ale riscului de insolvență.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul raportului Active
circulante / Datorii totale și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere
firmelor insolvente, raportul Active circulante / Datorii totale permite clasarea firmelor
valori ridicate ale raportului Active circulante / Datorii totale va susține ipoteza
existenței unei corelații negative între raportul Active circulante / Datorii totale și riscul
de insolvență.
înregistra este zero, în condițiile în care o întreprindere poate să nu prezinte active
circulante. Valoarea indicatorului nu prezintă limită superioară, tinzând spre +∞ în

situațiile în care datoriile totale înregistrează valori apropiate de zero.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a raportului Active circulante / Datorii
totale înregistrată de firmele insolvente a fost de 0%. Valoarea minimă corespunzătoare
firmelor sănătoase a fost de 0,3%.
Media aritmetică a raportului Active circulante / Datorii totale aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 328,6%, inferioară celei caracteristice grupului
firmelor insolvente (348,5%). Media aritmetică a raportului Active circulante / Datorii
totale la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 338,5%.
La nivelul întregii populații țintă, în perioada 2007 – 2010 media ponderată (în
funcție de mărimea datoriilor) a raportului Active circulante / Datorii totale aferentă
grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 57,9%, cea caracteristică grupului firmelor
insolvente fiind de 51,4%. Media ponderată a raportului Active circulante / Datorii
totale la nivelul întregii populații țintă a fost de 53,3%.
Tabel nr. 37 Clasare pe seama raportului Active circulante / Datorii totale

Nr.crt. Active circulante / Datorii totale
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Active circulante / Datorii totale < 85% 751 63,9% 433 73,6% 318 54,1% 57,7%
2 Active circulante / Datorii totale >= 85% 425 36,1% 155 26,4% 270 45,9% 36,5%
La nivelul eșantionului, valoarea de 85% a raportului Active circulante / Datorii totale

toate firmele cu valori ale raportului Active circulante / Datorii totale inferioare
pragului de 85% drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale raportului Active
circulante / Datorii totale superioare pragului de 85% drept sănătoase, se obține o
valori ale raportului Active circulante / Datorii totale inferioare pragului de 85% cu 2
ani înainte de inițierea procedurii. În același timp, 45,9% dintre firmele sănătoase au
înregistrat valori ale raportului Active circulante / Datorii totale mai mari sau egale cu
valoarea de 85%.
La nivelul eșantionului, raportul Active circulante / Datorii totale nu îndeplinește

această condiție, ceea ce sugerează că aceasta nu reprezintă un indicator util în
evaluarea riscului de insolvență cu 2 ani înainte de materializare.
AC/Dt = 3%.
72,3% 74,1%
80,0%
49,3%
49,3%
70,0%
47,4%
47,0%
47,0%
46,9%
46,7%
46,6%
53,3% 56,4%
60,0%
50,0%
Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 61
Active circulante / Datorii totale.
raportului Active circulante / Datorii totale.
Valorile însușite de raportul Active circulante / Datorii totale la nivelul eșantionului
Tabel nr. 38 Indici de risc - Raportul Active circulante / Datorii totale total
Nr.crt. Active circulante / Datorii totale 2007 2008 2009 2010
1 Active circulante / Datorii totale < 20% 109% 91% 112% 163%
2 20% <= Active circulante / Datorii totale < 40% 26% 130% 163% 99%
3 40%<= Active circulante / Datorii totale < 60% 85% 113% 140% 143%
10 Active circulante / Datorii totale >= 180% 64% 45% 20% 24%

în funcție de valoarea raportului Active circulante / Datorii totale:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Active circulante / Datorii totale
o risc redus, pentru valori ale raportului Active circulante / Datorii totale
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea raportului Active circulante / Datorii totale
Raportul Active circulante / Datorii totale = 105%.
160,0%
136,3% 131,6%
140,0% 120,0%
118,5%
120,0%
Indici de risc
100,0%
80,0% 70,3% 64,7% Risc ridicat
37,6%
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 62
În evaluarea riscului de insolvență pe seama raportului Active circulante / Datorii
totale, analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea raportului Active
circulante / Datorii totale. Astfel, informația care îi este oferită analistului este aceea
că:
o fără a ține cont de valoarea raportului Active circulante / Datorii totale, din

Raportul Active circulante / Datorii totale = 105%.
100,0%
38,0% 36,2% 36,8% 35,9%
80,0%
60,0% Risc redus
40,0% Risc ridicat

62,0% 63,8% 63,2% 64,1%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 63
populația țintă prezintă valori ale raportului Active circulante / Datorii totale mai mici
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o rată redusă a raportului Active
circulante / Datorii totale induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre raportul Active circulante / Datorii totale și
incluse doar întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii pozitive
(8.521 de întreprinderi).
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale raportului Active
circulante / Datorii totale.
Numărul de firme pe intervale ale AC/Dt. Eșantion = 8.521 de
4.000 3.219
număr de firme
3.000 2.180
1.749
1.373
2.000
1.000
0
0% - 60% 60% - 105% 105% - 180% 180% -
intervale ale AC/Dt
Grafic nr. 64
Limitele intervalelor raportului Active circulante / Datorii totale au fost
stabilite pornind de la concluziile analizei corelației acestuia cu riscul de insolvență,
dar și de la limitele care afectează indicatorul din punct de vedere matematic.
înregistrată în situația în care întreprinderea nu deține active circulante.
Valoarea de 105% a rezultat din analiza capacității raportului Active circulante /

Datorii totale de a evalua riscul de intrare în insolvență la nivelul întregii populații
țintă.
La nivelul anului 2010, raportul Active circulante / Datorii totale a fost corelat
în sens negativ cu mărimea capitalului propriu aferent primelor 3 intervale. Constatarea
este contrară așteptărilor inițiale, în condițiile în care capitaluri proprii de valori
ridicate ar permite susținerea unui volum superior de active circulante și ar permite în
același timp evitarea unui grad de îndatorare ridicat.
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale AC/Dt. Eșantion
= 8.521 de întreprinderi.
873.399
1.000.000
800.000
600.000 401.602
291.062
400.000 210.508
200.000
0
0% - 60% 60% - 105% 105% - 180% 180% -
intervale ale AC/Dt
Grafic nr. 65
Valoarea ridicată a capitalurilor proprii medii aferentă grupului de întreprinderi
cu valori ale raportului Active circulante / Datorii totale de peste 180% ar putea avea la
bază eficiența redusă în utilizarea surselor de finanțare (care sunt păstrate într-o
proporție excesivă sub formă de active circulante, datorită rotației lente).
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale AC/Dt. Eșantion =
60.000
50.000 36.053
40.000 55.801
30.000 17.052
20.000
10.000
0 9.478
0% - 60% 60% - 105% 105% - 180% 180% -
intervale ale AC/Dt
Grafic nr. 66
de creștere la nivelul celor 4 intervale ale raportului Active circulante / Datorii totale.
În condițiile în care, la nivelul primelor 3 intervale ale raportului Active circulante /
Datorii totale, indicele de creștere al rezultatului mediu net al exercițiului a fost

medie a urmat un trend ascendent.
Rezultatul mediu net al exercițiului sporește la nivelul ultimului interval al
raportului Active circulante / Datorii totale, în paralel având loc o sporire mai
accentuată a capitalurilor proprii medii. În consecință, rentabilitatea financiară medie
scade la nivelul ultimului interval al raportului Active circulante / Datorii totale.
AC/Dt. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
18,0% 17,1%
16,0%
13,9%
14,0%
12,0%
10,0%
8,0% 5,9%
6,0%
4,0%
2,0% 1,1%
0,0%
0% - 60% 60% - 105% 105% - 180% 180% -
intervale ale AC/Dt
Grafic nr. 67
Aferent primelor 3 intervale, se constată existența unei corelații pozitive între
raportul Active circulante / Datorii totale și rentabilitatea financiară medie, contrar
așteptărilor inițiale. Pentru valori mai mici de 180%, o valoare ridicată a raportului
Active circulante / Datorii totale este asociată atât cu o rentabilitate financiară ridicată,
cât și cu un un nivel redus al riscului de insolvență.
Dimpotrivă, o valoare apropiată de zero a raportului Active circulante / Datorii totale
este asociată cu o rentabilitate financiară scăzută, respectiv cu un nivel ridicat al
Valori de peste 180% ale raportului Active circulante / Datorii totale
compromit rentabilitatea financiară, fără a asigura o reducere a riscului de insolvență
(comparativ cu al treilea interval al raportului Active circulante / Datorii totale).
40,0% 34,9%
35,0%
26,8%
frecvență firme
30,0%
25,0% 20,0%
20,0% 16,9%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
AC/Dt = 0% - 60% AC/Dt = 60% - 105% AC/Dt = 105% - 180% AC/Dt = 180% -
intervale ale AC/Dt
Grafic nr. 68
Frecvența ridicată a întreprinderilor cu valori reduse ale raportului Active

circulante / Datorii totale care întregistrează pierderi sau rentabilități financiare
pozitive, dar reduse (sub 10%) arată că valorile reduse ale raportului Active circulante /
Datorii totale au asociate riscuri financiare ridicate. În măsura în care raportul Active
circulante / Datorii totale prezintă suficientă stabilitate de la un exercițiu financiar la
altul, acesta ar punea fi utilizat previzional în evaluarea riscului financiar. Din totalul
întreprinderilor care au înregistrat în anul 2010 valori ale raportului Active circulante /
Datorii totale cuprinse între 105% și 180%, doar 20% au prezentat valori negative ale
ratei rentabilității financiare, respectiv 16,9% au prezentat valori ale ratei rentabilității
financiare cuprinse în intervalul (0%;10%]. Riscurile de a obține pierderi au fost cu
atât mai ridicate cu cât valoarea raportului Active circulante / Datorii totale a fost mai
redusă. Astfel, dacă din totalul firmelor cu valori ale raportului Active circulante /
Datorii totale de peste 180%, doar 16,9% au înregistrat pierderi în anul 2010, din
totalul firmelor cu valori ale raportului Active circulante / Datorii totale mai mici de
60%, 34,9% au înregistrat pierderi în aceeași perioadă.
ale AC/Dt. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
25,0%
20,1%
18,8%
20,0%
frecvență firme
15,1% 14,9%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale AC/Dt
Grafic nr. 69
Un număr relativ ridicat din totalul firmelor cu valori ale raportului Active
circulante / Datorii totale de peste 180% au prezentat rate ale rentabilității financiare
inferioare pragului de 10%, un prag considerat insuficient pentru acoperirea costului
capitalului propriu. Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub
10%) scade pentru intervalele superioare ale raportului Active circulante / Datorii
totale până la limita de aproximativ 180% a acestuia. Dimpotrivă, frecvența firmelor cu
rate ridicate ale rentabilității financiare se reduce pentru intervalele inferioare ale
raportului Active circulante / Datorii totale. Excepția de la această regulă este
înregistrată la nivelul grupului firmelor cu valori ale raportului Active circulante /
Datorii totale de peste 180%. Grupul firmelor cu valori ale raportului Active circulante
/ Datorii totale de peste 180% a prezentat cea mai redusă frecvență a rezultatelor
financiare negative. În acelați timp, acest grup a prezentat cea mai ridicată frecvență a
ratelor de rentabilitate financiară de nivel mediu (ratelor de rentabilitate financiară
cuprinse între 10% și 50%) și o frecvență medie a ratelor de rentabilitate financiară
foarte ridicate (de peste 50%).

40,0% 35,7% 36,7%
35,0% 28,8%
frecvență firme
30,0%
22,1%
25,0%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale AC/Dt
Grafic nr. 70
Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale raportului Active
circulante / Datorii totale sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de
rentabilitate (reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele
ridicate ale riscului financiar (în perioada de referință) și ale riscului de insolvență (la
doi ani de la perioada de referință).
Dimpotrivă, valori ridicate ale raportului Active circulante / Datorii totale sunt corelate
atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media ponderată a
insolvență.
Frecvența firmelor pe intervale ale AC/Dt și Rrf. Eșantion = 8.521
45,0%
frecvența firmelor
30,0%
AC/Dt = 0% - 60%
AC/Dt = 60% - 105%
15,0%
AC/Dt = 105% - 180%
AC/Dt = 180% -
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 71
Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de rentabilitate –
risc financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a raportului Active circulante /
Datorii totale este considerată a fi cuprinsă în intervalul 105% - 180%. Comparativ cu
grupul firmelor cu valori de peste 180% ale raportului Active circulante / Datorii totale,
acest interval prezintă un risc financiar ușor superior (reflectat prin procentul superior
al firmelor care înregistrează pierderi), dar și un potențial superior în materie de
rentabilitate (reflectat prin media superioară a ratei rentabilității financiare și prin
procentul superior al firmelor cu rate ale rentabilității financiare de peste 50%).
4. Indicatori ai solvabilității
În literatura de specialitate sau în practica analizei financiare nu există un

consens absolut cu privire la definirea noțiunii de solvabilitate, perspectiva analizei
solvabilității, ratele financiare care permit evaluarea solvabilității sau valorile optime
ale acestora.
Prezentul studiu a utilizat rata solvabilității generale drept principal indicator al
solvabilității.
Rata solvabilității generale este folosită cu precădere în abordările europene
continentale. Literatura de specialitate anglo-saxonă include în categoria indicatorilor
de solvabilitate diverse forme ale ratei autonomiei financiare globale și ale ratei
îndatorării globale.
Lala Popa și Miculeac (2009) apreciază că mărimea minimă asigurătorie a ratei
solvabilității generale este de aproximativ 300%-400%. Rata este văzută drept o
garanție pentru creditorii întreprinderii, fiind din aceste motive determinantă pentru
capacitatea de a contracta noi credite. Valoarea de referință recomandată este susținută
prin argumentul că valoarea de lichidare a activelor este inferioară valorii contabile. O
valoare inferioară nivelului de referință este considerată un indiciu al riscului de
insolvabilitate.
Termenul de ”insolvabilitate” nu este definit, dar ”solvabilitatea” este definită drept
capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile financiare pe termen lung. Mențiunea
că solvabilitatea vizează un termen de activitate mai îndepărtat sugerează că
solvabilitatea este văzută drept capacitatea de plată a datoriilor pe termen lung în
ipoteza continuității activității de exploatare și nu în condiții de lichidare forțată.
Modul sugerat de calcul al indicatorilor arată că solvabilitatea nu este totuși privită
drept capacitatea de plată doar a datoriilor financiare, noțiunea incluzând și datoriile
non-financiare.
Informațiile cu privire la perspectiva analizei sunt contradictorii, în condițiile în care
nivelul de referință este corelat fără niciun fel de explicații atât cu capacitatea de plată
a datoriilor în ipoteza continuități activității, cât și cu gradul de acoperire a datoriilor în
ipoteza lichidării.
Vintilescu (2011) definește solvabilitatea drept capacitatea întreprinderii de a-
și achita datoriile în bani față de terți (atât cele pe termen scurt, cât și cele pe termen
mediu și lung). O firmă este considerată solvabilă atunci când activul acesteia
depășește valoarea datoriilor totale, chiar dacă la un moment dat nu poate asigura
continuitatea plăților datorită unor probleme de lichiditate.
Definiția furnizată pentru noțiunea de solvabilitate pune în prim plan comparația între
activul total și datoriile totale, recomandând utilizarea în analiză a ratei solvabilității
generale.
Una dintre concluziile prezentate este aceea că obținerea de profit reprezintă o condiție
obligatorie pentru menținerea solvabilității, pierderile atrăgând starea de insolvabilitate.
Cu toate că starea de insolvabilitate (incapacitate de plată a datoriilor)
reprezintă o condiție a apariției stării de insolvență, cele două noțiuni nu sunt
echivalente. A fost totuși testat impactul înregistrării de pierderi asupra probabilității de
4. Indicatori ai solvabilității
sol 109
intrare în insolvențăă la nivelul eșantionului

e de 1.176 de întreprinderi
treprinderi grupate pe
perechi.
Impactul pierderilor asupra riscului de

insolvență. Eșantion = 1.176 firme
100,0% 29,3%
53,2%
Rn > =0
50,0% 70,7%
46,8% Rn < 0
0,0%
Să
Sănătoase Insolvente
Grafic nr. 72
Cu doi ani înainte de intrarea în insolvență,
insolven , 70,7% dintre firmele insolvente
înregistrau pierderi. Dintre firmele sănătoase
s (care și-au
au continuat activitatea în condiții
condi
normale cel puțin in 2 ani), 46,8% au înregistrat pierderi, respectiv 53,2% au înregistrat
înregistr
profit.
Cu toate că înregistrarea de pierderi nu poate fi considerată
considerat nicidecum o garan garanție a
intrării în insolvență,, rezultatele financiare negative pot reprezenta (conform datelor
analizate) un factor al apariției
apari acestei stări. În aceste condiții, se apreciază că ele pot fi
interpretate de cătretre analist drept un indiciu al vulnerabilit
vulnerabilității
ii întreprinderii, respectiv
al unui risc ridicat de intrare în insolvență.
insolven
Rezultatele financiare negative consumă
consum capitalul propriu și implicit activul
întreprinderii.
i. Acumularea de pierderi succesive poate duce rapid la înregistrarea de
capitaluri proprii negative. Acest fenomen este favorizat de faptul că c majoritatea
firmelor din cadrul populației
popula țintă păstrează capitaluri proprii de valori reduse, bazate
de obicei pe un capital social de valoare minimă minim șii pe rezervele obligatorii. Atunci
când sunt înregistrate profituri, acestea sunt de obicei repartizate sub formă form de
dividende. Chiar dacăă profitul este reinvestit, se preferă
prefer în multe cazuri distribuirea
acestuia înn prealabil sub formă
form de dividende (cu plata impozitului pe dividende) și
reinjectarea acestuia în întreprindere sub formă form de credite din partea asocia
asociaților. În
aceste condiții,ii, la nivelul popula
populației țintă din 2010, peste 47% dintre întreprinderi
înregistrau
au pierderi, respectiv peste 43% înregistrat capitaluri proprii negative. În
cadrul populației iei totale, ponderea firmelor care înregistrează
înregistreaz pierderi (dar și cea a
firmelor cu capitaluri proprii negative) depășește
dep 50%.
În cadrul eșantionului
șantionului de 1.176 de întreprinderi
întreprinderi se constată
constat diferențe
semnificative între frecvențele
frecven ele cazurilor cu capitaluri proprii negative. Astfel, 40,5%
dintre firmele sănătoase
toase au prezentat capitaluri proprii negative, în timp ce, în grupul
firmelor insolvente, frecvența
frecven a fost de 63,1%.
110 4. Indicatori ai solvabilității
solvabilit
Impactul consumării capitalurilor proprii asupra riscului de

insolvență. Eșantion = 1.176 firme
150,0%
100,0% 36,9% Cpr > =0
59,5%
50,0% 63,1% Cpr < 0
40,5%
0,0%
Să
Sănătoase Insolvente
Grafic nr. 73
O situație ie particular
particulară poate apărea rea în cazul firmelor beneficiare ale unor
subvenții ii pentru investiții. Amortizarea subvențiilor
subven este înregistrată asupra veniturilor
perioadei, anulând impactul cheltuielilor cu amortizarea asupra rezultatului net al
exercițiului.
iului. Atunci când rezultatul din exploatare este inferior veniturilor din
amortizarea subvențiilor,
țiilor, producția
produc exercițiului,
iului, veniturile din vânzarea mărfurilor,
m
veniturile din cedarea activelor sau din donațiidona ii nu pot acoperi în întregime cheltuielile
de exploatare (rezultatul din exploatare pozitiv fiind obținut ob inut numai prin aportul
veniturilor din amortizarea subvențiilor).
subven iilor). La nivel de pasiv, veniturile din amortizarea
subvențiilor realizeazăă transferul între veniturile în avans șii capitalul propriu (cu
excepțiaia impozitului pe profit aferent acestora). La nivel de activ, amortizarea
diminuează valoarea netă a imobilizărilor (în corespondență cu o diminuare a
capitalului propriu, prin intermediul rezultatului net ne al exercițiului).
iului). Cu toate că c firma
obține
ine un rezultat al exercițiului
exerci iului pozitiv, valoarea activului scade (în primul rând pentru
că amortizarea nu este recuperat
recuperată în întregime prin intermediul fluxurilor de numerar,
sau cel puțin in prin vânzări).
vânz Deși se obține ine profit, activul total scade, susținând
sus o
scădere
dere a ratei solvabilită
solvabilității generale.
Cu toate că rata solvabilității
solvabilit generale este prezentă la nivel interna
internațional în
teoria și practica evaluăării riscului de insolvență,, perspectiva analizei efectuate pe
seama
eama acesteia nu este clară,clar fiind suprapuse în general 2 abordări ri în cadrul aceleia
aceleiași
teorii:
o Rata solvabilității ții generale reflectă
reflect capacitatea firmei de asigura continuitatea
plăților,
ilor, aceasta onorându-și
onorându obligațiile
iile pe seama numerarului generat prin
exploatarea
loatarea activului;
o Rata solvabilității ții generale reflectă
reflect capacitatea firmei de a asigura acoperirea
datoriilor totale în caz de sistare a activității,
activit ii, prin lichidarea forțat
forțată a activelor
disponibile.
Adoptând în analiză prima abordare, se impune o testare a capacității ii ratei solvabilit
solvabilității
generale de a indica nivelul riscului de incapacitate de plată plat în general și al riscului de
insolvență în special.
4. Indicatori ai solvabilității 111
În a doua abordare, se presupune că rata solvabilității generale reflectă

capacitatea firmei de a-și onora obligațiile odată ce insolvența a fost declarată și
procedura a intrat în ultima etapă (cea de faliment). Într-o astfel de perspectivă, rata
solvabilității generale nu poate fi utilizată ca predictor al insolvenței, ci ca predictor al
gradului în care obligațiile firmei vor fi onorate prin lichidarea activului.
Având în vedere diferențele majore dintre cele două abordări, clarificarea perspectivei
se impune ca o necesitate înainte de stabilirea unei metodologii de analiză și a unor
valori de referință.
Utilizarea ratei solvabilității generale ca indicator de estimare a riscului de
insolvență (sau în general, de incapacitate de plată) ar putea fi justificată de faptul că,
în perspectiva continuității activității, obligațiile sunt onorate pe seama numerarului
generat în activitatea de exploatare.
Se apreciază totuși că rata solvabilității generale poate oferi în primul rând informații
cu privire la capacitatea de plată a datoriilor totale în situația lichidării forțate a
activului întreprinderii. În acest sens, abordarea indicatorului nu este compatibilă cu
cea a ratelor de lichiditate, având la bază ideea încetării activității și recuperarea rapidă
în formă bănească a surselor de finanțare investite în activul întreprinderii.
Literatura de specialitate recomandă calcularea indicatorului pornind de la
valoarea de piață a activului. În practică, datorită consumului de timp și a costurilor
reevaluării elementelor de activ, indicatorul este calculat pe seama valorii contabile a
resurselor.
În raport cu destinația definită a ratei, se consideră că valoarea de lichidare a activului
este cea care furnizează maximul de relevanță.
($%
+% = × 100%
=
Datoriile sunt reflectate în bilanțul contabil la valoarea la care se estimează că acestea
vor fi onorate. Activele sunt reflectate la valoarea contabilă. Valoarea contabilă are la
bază valoarea brută a fiecărui element de activ, căreia îi sunt aplicate ajustări.
Modalitățile de intrare a activelor în patrimoniul întreprinderii includ achiziția, aportul
în natură, donația, producția în regie proprie. Valoarea la care activele sunt înregistrare
în contabilitate la intrarea în patrimoniu aproximează valoarea justă.
Conform OMF 3.055/2009, ”prin valoare justă se înțelege suma pentru care
activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în
cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv”. Termenul este astfel definit ca un
echivalent al valorii de piață.
În accepțiunea standardelor internaționale de evaluare, valoarea de piață
reprezintă ”suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data
evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ
determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părţi au
acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere”.
În conformitate cu standardele internaționale de evaluare, valoarea de lichidare reflectă
”suma care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăţi, într-o
perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară,
specificată în definiţia valorii de piaţă. Valoarea de lichidare poate implica, de
asemenea, ”un vânzător obligat să vândă şi un cumpărător sau nişte cumpărători care
cumpără, fiind conştienţi de dezavantajul vânzătorului”.
Procedurile de ajustare a valorii activelor prevăzute de reglementările contabile în
vigoare urmăresc o menținere a valorii contabile în proximitatea valorii de piață.
Conform OMF 3055/2009, ”în situațiile financiare anuale elementele de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea
contabilă”.
În înțelesul acelorași reglementări, ”valoarea contabilă a unui activ este valoarea la
care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele
amortizabile și ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare”.
A fost avută în vedere identificarea valorii de decizie care separă cu cel mai
mare nivel de acuratețe firmele insolvente de firmele sănătoase din cadrul eșantionului
de 1.176 întreprinderi. Această valoare nu va reprezenta pragul optim de decizie la
nivelul întregii populații țintă, datorită diferențelor de incidență a cazurilor de
insolvență între eșantion și populația țintă.
Se apreciază că la nivelul eșantionului, importanța majoră este asociată nivelului
maxim de acuratețe ce poate fi atins (fiind mai puțin importantă valoarea de decizie). O
acuratețe ridicată la nivelul unui eșantion cu frecvențe egale ale celor 2 categorii de
întreprinderi ar dovedi puterea de discriminare a ratei solvabilității generale. Pragurile
de decizie vor fi stabilite ulterior, la nivelul întregii populații țintă.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a ratei solvabilității generale
înregistrată de firmele insolvente a fost de -0,1%, în timp ce valoarea minimă
înregistrată de firmele sănătoase a fost de 0,3%. Se subliniază că, având în vedere
modul de calcul al indicatorului, valoarea minimă pe care acesta o poate înregistra este
0%.
Media ponderată (cu greutatea specifică a datoriilor totale ale fiecărei firme în totalul
datoriilor grupului) a ratei solvabilității generale aferent grupului întreprinderilor
sănătoase a fost de 134,3%, superioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente
96,9%). Media ponderată a ratei solvabilității generale la nivelul întregului eșantion de
1.176 firme a fost de 107,9%.
util în discriminarea între cele două grupuri. Acuratețea predicției va fi dependentă însă
nu numai de diferența dintre mediile celor două grupuri, ci și de dispersiile valorilor
individuale aferente celor două grupuri în jurul celor două medii (valori reduse ale
dispersiilor asigurând o sporire a acurateței).
Media aritmetică înregistrată la nivelul întregului eșantion este de 497,6%,
comparația dintre media aritmetică și media ponderată reflectând existența unui număr
ridicat de întreprinderi cu datorii de valori absolute mici care prezintă rate ale
solvabilității generale ridicate, respectiv a unui număr redus de întreprinderi cu datorii
de valori absolute mari care prezintă rate ale solvabilității generale reduse .
Tabel nr. 39 Clasare pe seama ratei solvabilității generale (Rsg = 110%)

Nr.crt. Rata solvabilitatii generale
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata solvabilitatii generale < 110% 748 63,6% 449 76,4% 299 50,9% 60,0%
2 Rata solvabilitatii generale >= 110% 428 36,4% 139 23,6% 289 49,1% 32,5%
La nivelul eșantionului, valoarea de 110% a ratei solvabilității generale

toate firmele cu rate ale ratei solvabilității generale inferioare pragului de 110% drept
insolvente se obține astfel o acuratețe de 62,8%.
rate ale solvabilității generale inferioare pragului de 110% cu 2 ani înainte de inițierea
procedurii. În același timp, 49,1% dintre firmele sănătoase au înregistrat rate ale
solvabilității generale mai mari sau egale cu valoarea de 110%.
În cadrul unei populații formate din 2 grupuri egale ca dimensiune (cu o
acuratețe naturală în clasare de 50%), se consideră că rata solvabilității generale este
utilă în clasare în măsura în care poate furniza o acuratețe superioară celei naturale cu
cel puțin 25%.
La nivelul eșantionului, rata solvabilității generale îndeplinește această condiție, motiv
pentru care se apreciază că aceasta reprezintă un indicator util în evaluarea riscului de
insolvență cu 2 ani înainte de materializarea acestuia.
țintă, acuratețea este diminuată de structura diferită a acestei populații (cu o frecvență
La nivelul, populației țintă din anul 2010, frecvența cazurilor de insolvență a
la starea individuală a întreprinderilor. Utilizarea ratei solvabilității generale aferentă
fiecărei întreprinderi ca informație suplimentară în analiza efectuată asupre întregii
populații nu permite o creștere a acurateței clasării.
Mai exact, valoarea minimă a ratei solvabilității generale la nivelul populației țintă din
anul 2010 este de 0,02% și aparține unei firme sănătoase. Folosirea acestei valori drept
prag de decizie ar însemna clasarea tuturor întreprinderilor drept sănătoase,

înregistrându-se o acuratețe de 97,15%. Folosirea oricărui alt prag de decizie ar reduce
acuratețea clasării.
Pe aceste considerente, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe
intervale ale ratei solvabilității generale. În măsura în care frecvența cazurilor de
insolvență ar fi superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval al ratei
solvabilității generale, firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea fi clasate drept
insolvente. Similar, firmele cu rate cuprinse în intervale în care frecvența cazurilor de
insolvență este inferioară pragului de 50% ar putea fi clasate drept sănătoase.
În aceste condiții, a fost testată ipoteza conform căreia rate reduse ale ratei
solvabilității generale reprezintă semnale ale intrării în insolvență.
Valorile însușite de rata solvabilității generale la nivelul eșantionului supus analizei au
fost grupate în 10 intervale.
Tabel nr. 40 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale Rsg
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rsg < 20% 76 6,5% 60 10,2% 16 2,7% 78,9%
2 20% <= Rsg < 40% 89 7,6% 47 8,0% 42 7,1% 52,8%
3 40%<= Rsg < 60% 106 9,0% 64 10,9% 42 7,1% 60,4%
4 60%<= Rsg < 80% 142 12,1% 84 14,3% 58 9,9% 59,2%
5 80%<= Rsg < 100% 188 16,0% 110 18,7% 78 13,3% 58,5%
6 100%<= Rsg < 120% 208 17,7% 109 18,5% 99 16,8% 52,4%
7 120% <= Rsg < 140% 79 6,7% 34 5,8% 45 7,7% 43,0%
8 140% <= Rsg < 160% 58 4,9% 26 4,4% 32 5,4% 44,8%
9 160% <= Rsg < 180% 36 3,1% 10 1,7% 26 4,4% 27,8%
10 Rsg >= 180% 194 16,5% 44 7,5% 150 25,5% 22,7%
Frecvența cazurilor de insolvență prezintă o tendință de reducere pe măsura

sporirii ratei solvabilității generale, fără a exista însă o relație perfect monotonă între
cele două variabile. Analiza datelor relevă că frecvența cazurilor de insolvență este mai
mare decât media de 50% pentru intervalul [0;120%) al ratei solvabilității generale.
Astfel, împărțind populația țintă din anul 2010 pe 10 intervale ale ratei
solvabilității generale, se constată că pentru niciunul dintre aceste intervale frecvența
cazurilor de insolvență nu se apropie de 50%. Totuși, dacă la nivelul eșantionului de
1.176 de întreprinderi, frecvența cazurilor de insolvență s-a menținut pentru intervalul
[0;120%) al ratei solvabilității generale deasupra mediei de 50%, și în cazul populației
țintă, frecvența cazurilor de insolvență s-a menținut pentru intervalul [0;120%)
deasupra mediei de 2,85%.
Rsg
15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 Rsg < 20% 748 5,0% 48 11,2% 700 4,8% 6,42%
2 20% <= Rsg < 40% 1.156 7,7% 36 8,4% 1.120 7,6% 3,11%
3 40%<= Rsg < 60% 1.281 8,5% 44 10,3% 1.237 8,4% 3,43%
4 60%<= Rsg < 80% 1.485 9,9% 64 14,9% 1.421 9,7% 4,31%
5 80%<= Rsg < 100% 1.827 12,1% 76 17,7% 1.751 12,0% 4,16%
6 100%<= Rsg < 120% 1.933 12,8% 79 18,4% 1.854 12,7% 4,09%
7 120% <= Rsg < 140% 1.015 6,7% 21 4,9% 994 6,8% 2,07%
8 140% <= Rsg < 160% 708 4,7% 19 4,4% 689 4,7% 2,68%
9 160% <= Rsg < 180% 467 3,1% 8 1,9% 459 3,1% 1,71%
10 Rsg >= 180% 4.451 29,5% 34 7,9% 4.417 30,2% 0,76%
Frecvența cazurilor de insolvență s-a menținut la nivele inferioare mediei

pentru rate ale solvabilității generale cuprinse în intervalul [120% ; +∞), atât aferent
eșantionului, cât și aferent întregii populații țintă din anul 2010.
Pentru niciunul dintre cele 10 intervale, probabilitatea de intrare în insolvență nu atinge
nici măcar pragul de 0,07. În consecință, analistul care urmărește evaluarea riscului de
insolvență asociat unei firme individuale nu poate lua decizia de clasare a acesteia în
categoria firmelor insolvente exclusiv pe seama valorii ratei solvabilității generale.
Indiferent de valoarea ratei solvabilității generale, probabilitatea de a nu intra în
insolvență evaluată exclusiv pe seama ratei ar fi superioară nivelului de 0,93, ceea ce ar
indica analistului clasarea oricărei firme drept sănătoasă.
Rata permite însă clasarea întreprinderii analizate într-o grupă de risc. Prin
compararea probabilității de intrare în insolvență a firmelor din cadrul fiecărui interval
cu probabilitatea medie înregistrată la nivelul întregii populații țintă, fiecărui interval i
se atribuie un indice relativ de risc. Astfel, cu toate că nu ar fi recomandată clasarea
unei întreprinderi drept insolventă sau sănătoasă exclusiv pe seama valorii ratei
solvabilității generale, o întreprindere ar putea primi un indice de risc, specific
intervalului în care rata solvabilității generale a acesteia se încadrează.
În aceste condiții, se apreciază că rata solvabilității generale devine utilă în estimarea
probabilității de intrare în insolvență în măsura în care permite atribuirea firmei
analizate a unei probabilități de intrare în insolvență diferite de medie.
Tabel nr. 42 Indici de risc la nivelul populației (2010), pe intervale ale Rsg
Nr.crt. Rata solvabilitatii generale – populație țintă 2010 Indice de risc
1 Rata solvabilitatii generale < 80% 144,4%
2 80% <= Rata solvabilitatii generale < 100% 146,1%
3 100%<= Rata solvabilitatii generale < 110% 181,2%
10 Rata solvabilitatii generale >= 220% 22,7%
În tabelul nr. 42, pentru fiecare dintre cele 10 intervale aferente ratei solvabilității
generale au fost calculați indici de risc, prin raportarea frecvențelor cazurilor de
măsura creșterii ratei solvabilității generale, fără ca această tendință să fie perfect
monotonă.
Tabel nr. 43 Indici de risc - Rata solvabilitatii generale
Nr.crt. Rata solvabilitatii generale 2007 2008 2009 2010

1 Rata solvabilitatii generale < 80% 105% 127% 144% 144%
2 80% <= Rata solvabilitatii generale < 100% 232% 106% 174% 146%
3 100%<= Rata solvabilitatii generale < 110% 147% 202% 199% 181%
10 Rata solvabilitatii generale >= 220% 41% 42% 17% 23%
La nivelul celor 4 ani incluși în analiză, procentul firmelor cu rate ale solvabilității
generale superioare pragului de 200% s-a menținut în proximitatea valorii de 27%. În
aceeași perioadă, procentul firmelor sănătoase cu rate ale solvabilității generale
superioare pragului de 200% s-a menținut deasemenea în proximitatea valorii de 27%.
În schimb, procentul firmelor insolvente cu rate ale solvabilității generale superioare
pragului de 200% (în totalul firmelor insolvente) scade în perioada 2009 – 2010 la
aproximativ 6%. În aceste condiții, frecvența cazurilor de insolvență în clasa firmelor

cu rate ale solvabilității generale superioare pragului de 200% ajunge în anul 2009 la
0,25%, respectiv indicele de risc de insolvență aferent acestei clase scade la 20%, ceea
ce face ca în anul 2009, această clasă să prezinte riscul de insolvență cel mai redus.
Frecvența firmelor cu rate ale solvabilității generale
superioare pragului de 200%
28,6%
28,3%
27,6%
27,5%
27,4%
27,3%
27,3%
26,7%
30,0%
25,0%
20,0%
10,6%
Insolvente
10,0%
15,0% Sănătoase
6,3%
5,7%
10,0% Total
5,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 74
O reducere a numărului de intervale și o confirmare a nivelului de risc asociat fiecărui
interval asupra altor exerciții financiare ar oferi analistului un instrument de clasare a
firmelor pe grupe de risc.
În baza analizei efectuate, se recomandă utilizarea a 3 grupe de risc în clasarea
întreprinderilor pe seama ratei solvabilității generale:
o [0;110%) – risc de insolvență ridicat;
o [200%;+∞] – risc de insolvență redus.
Tabel nr. 44 Dinamica indicilor medii de risc - Rata solvabilitatii generale

1 Risc ridicat 153,9% 137,6% 160,9% 150,3%
2 Risc mediu 79,5% 99,9% 73,4% 77,4%
3 Risc redus 36,6% 38,7% 20,0% 23,5%
În definirea intervalelor a fost acordată o importanță sporită situației din anul 2010,
considerându-se mai reprezentativă pentru perioadele următoare. Includerea firmelor
cu rate ale solvabilității generale mai mici de 110% în categoria firmelor cu risc ridicat
de insolvență nu asociază automat acestor firme o probabilitate de intrare în insolvență
de peste 0,5. În realitate, 95,72% dintre firmele incluse în această categorie aferent
populației țintă din anul 2010 nu vor intra în insolvență. Nivelul de risc este însă
superior nivelului mediu de 2,85% (ce caracterizează populația țintă din 2010 în
întregul său).
Tabel nr. 45 Rentabilitatea financiară pe intervale ale ratei solvabilității generale

Total % Insolv.
Nr.crt. Rata solvabilitatii generale Indice de risc
15.071 100% 2,85%
1 Rsg <= 110% 7.641 50,7% 4,28% 150,3%
2 110% < Rsg <= 200% 3.402 22,6% 2,20% 77,4%
3 Rsg > 200% 4.028 26,7% 0,67% 23,5%

180,0% 153,9% 160,9%
150,3%
160,0% 137,6%
140,0%
indici de risc
120,0% 99,9%
100,0% 79,5% 73,4% 77,4%
80,0%
60,0% 36,6% 38,7%
40,0% 20,0% 23,5%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc ridicat Risc mediu Risc redus
Grafic nr. 75
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc redus, aproximativ 7 (6,7) vor
intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc mediu, aproximativ 22 vor intra în
insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc ridicat și acceptate pentru
creditare, aproximativ 43 (42,8) vor intra în insolvență în 2 ani.
Este de așteptat ca frecvența cazurilor de insolvență să se modifice în timp, astfel încât
se impun actualizări regulate ale probabilităților.
Analiza nu va putea indica cu certitudine analistului dacă o firmă individuală va intra
în insolvență sau își va continua activitatea în condiții normale. Analistul va fi
îndreptățit să presupună că, cel mai probabil, firma analizată nu va intra în insolvență
(bazat pe probabilitatea de intrare în insolvență mai mică de 50% pentru oricare dintre
cele 3 intervale).
În schimb, clasând întreprinderile pe grupe de risc, analiza va crea bazele pentru
tratarea diferită a firmelor din clase de risc diferite.
În funcție de politica proprie, un stake-holder ar putea decide să nu accepte colaborarea
cu o întreprindere poziționată în clasa cu risc ridicat de insolvență sau să prevadă
măsuri specifice de limitare a expunderii până la încadrarea întreprinderii respective
într-o altă clasă de risc.
5. Indicatori ai echilibrului financiar
Din categoria indicatorilor specifici diagnosticării echilibrului financiar a fost

inițial testată capacitatea fondului de rulment propriu de a evalua riscul de intrare a
întreprinderii în insolvență.
Prin fondul de rulment propriu (FRp) s-a înțeles surplusul de surse de finanțare de
natura capitalului propriu (Cpr) în raport cu nevoile de finanțare stabile. Nevoile de
finanțare stabile se identifică cu activele imobilizate reflectate la valoarea netă (Ai).
Activele imobilizate reprezintă resurse care rămân pentru o perioadă lungă de timp la
dispoziția întreprinderii, consumându-se treptat (cu excepția terenurilor). Valoarea de
intrare a activelor imobilizate reflectă capacitatea acestora de a genera beneficii pentru
întreprindere. Consumul activelor imobilizate reprezintă o expresie a diminuării acestei
capacități de a genera beneficii economice. Acest consum survine ca urmare a
utilizării, dar și ca urmare a dezvoltării tehnologiei. Astfel, diminuarea capacității
activelor imobilizate de a genera beneficii economice este determinată atât de uzura
fizică (cu impact negativ asupra productivității și asupra costurilor de producție), cât și
de uzura morală (care se transpune în reduceri ale prețurilor de vânzare induse de
competitorii deținători ai unor tehnologii mai moderne).
Deținerea de active imobilizate implică alocarea de surse de finanțare pentru o
perioadă îndelungată (durata de viață economică a activelor). Durata de viață
economică a activelor imobilizate reprezintă perioada pentru care acestea pot genera
beneficii economice, fiind echivalentă cu perioada în care valoarea activelor
imobilizate se consumă.
În cazul mijloacelor fixe, capitalul investit inițial se impune a fi recuperat pe
parcursul perioadei de viață a acestora. Astfel, consumul mijloacelor fixe este reflectat
prin cheltuielile cu amortizarea, care sunt repartizate în continuare asupra costurilor și
recuperate prin preț. În situația ideală în care consumul mijloacelor fixe este integral
unul productiv, capitalul investit inițial în acestea trece treptat în forma de producție în
curs de execuție, produse finite, creanțe față de clienți și, în final, de disponibilități. Pe
măsura revenirii în formă bănească capitalului investit inițial în mijloace fixe, se poate
considera că acesta a fost recuperat. Recuperarea capitalului nu se realizează prin
profit, ci prin intermediul cheltuielilor repartizate asupra purtătorilor de cost.
Odată recuperat, capitalul poate fi rambursat proprietarilor, în vederea evitării
costurilor de finanțare asociate acestuia, sau poate fi reinvestit, în vederea exploatării
de noi active finanțate pe această cale.
Pentru că activele imobilizate blochează capitalul pentru o perioadă îndelungată, în
luarea deciziei de finanțare întreprinderea este pusă în postura de a evalua
disponibilitatea surselor de finanțare pe parcursul perioadei de deținere a activelor
imobilizate.
În acest sens, o primă soluție de asigurare a echilibrului financiar pe termen
lung este aceea de a finanța resursele exploatabile pe termen lung din surse de finanțare
disponibile pe termen lung. O astfel de abordare impune deținerea unui capital
permanent cel puțin egal cu valoarea activelor imobilizate.
120 5. Indicatori ai echilibrului financiar
Derularea fiecărui ciclu de exploatare induce nevoi de finanțare specifice,

reflectate prin intermediul activelor ciclice (stocuri și creanțe). În mod natural, ciclul de
exploatare generează în același timp o serie de surse de finanțare specifice (surse
ciclice).
Susținerea ciclului de exploatare impune asigurarea echilibrului financiar pe termen
scurt prin finanțarea nevoilor de finanțare ciclice. Aceasta poate fi realizată fie pe
seama surselor de finanțare ciclice, fie pe seama trezoreriei de pasiv, fie pe seama unui
excedent de surse de finanțare permenente peste nevoile de finanțare permenente (fond
de rulment).
Valoarea nevoilor de finanțare ciclice a căror acoperire nu poate fi asigurată de sursele
de finanțare ciclice este reflectată prin intermediul necesarului de fond de rulment.
Necesar de fond de rulment = Active ciclice – Pasive ciclice
Asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt este condiționată de
finanțarea necesarului de fond de rulment, finanțare care poate fi realizată fie pe seama
fondului de rulment, fie pe seama trezoreriei de pasiv.
Decizia de asigurare a echilibrului financiar pe termen scurt exclusiv pe seama surselor
de finanțare ciclice și a surselor de finanțare permanente implică deținerea unui fond de
rulment cel puțin egal cu necesarul de fond de rulment.
Fondul de rulment se constituie în acest context sub forma unui excedent de
surse de finanțare permanente peste nevoile de finanțare permanente, excedent care
poate fi utilizat pentru finanțarea de stocuri sau creanțe sau poate fi păstrat sub formă
de disponibilități bănești, ca o marjă de siguranță.
Fond de rulment = Capital permanent – Active imobilizate
Finanțarea parțială a necesarului de fond de rulment pe seama fondului de rulment
implică apelarea la datorii financiare pe termen scurt, situație reflectată printr-o
trezorerie netă negativă. Un excedent de fond de rulment în raport cu necesarul de fond
de rulment se transpune într-o trezorerie netă pozitivă.
Trezoreria netă = Trezoreria de activ – Trezoreria de pasiv
O trezorerie netă pozitivă constituie o marjă de siguranță în procesul de finanțare, de
natură să protejeze întreprinderea în situațiile de extindere ale nevoilor de finanțare
ciclice sau permanente.
Echilibrul financiar pe termen lung poate fi asigurat și prin finanțarea parțială
sau integrală a activelor imobilizate pe seama surselor de finanțare disponibile pe
termen scurt (surse ciclice sau datorii financiare pe termen scurt).
Condiția succesului unei astfel de politici este capacitatea de a menține o viteză de
rotație a activelor ciclice (stocuri și creanțe) superioară vitezei de rotație a datoriilor pe
termen scurt. Baza unei astfel de politici este reprezentată pe aceste considerente de un
necesar de fond de rulment negativ.
În timp ce forțarea înregistrării unui necesar de fond de rulment negativ este
posibilă în cazul multor întreprinderi pe durate scurte, menținerea pe termen lung a
unui necesar de fond de rulment negativ și puțin volatil impune preexistența unor
condiții speciale (putere mare de negociere în relația cu clienții și furnizorii, durată
scurtă a ciclului de exploatare).
5. Indicatori ai echilibrului financiar 121
În aceste condiții, asigurarea echilibrului financiar global impune în cele mai

multe cazuri deținerea unui fond de rulment pozitiv. Majoritatea studiilor internaționale
privind cauzele apariției stării de insolvență subliniază riscurile ridicate asociate
asigurării echilibrului financiar pe termen scurt. Pe aceaste considerente a fost avută în
vedere ipoteza conform căreia riscul de insolvență este atenuat de deținerea unui fond
de rulment de valori ridicate.
5.1. Fondul de rulment propriu

Datele contabile deținute la nivelul populației țintă nu au permis calcularea
fondului de rulment. În schimb, datele publice, disponibile tuturor stake-holderilor,
permit calcularea fondului de rulment propriu.
Fond de rulment propriu = Capital propriu – Active imobilizate
Fondul de rulment propriu reprezintă componenta de bază a fondului de rulment,
lansându-se spre testare ipoteza unei corelații negative între valoarea fondului de
rulment propriu și riscul de insolvență. În condițiile în care incapacitatea de finanțare a
necesarului de fond de rulment nu reprezintă singura cauză a insolvenței, respectiv
fondul de rulment propriu nu constituie singura sursă de finanțare a necesarului de fond
de rulment, nu poate fi așteptată o acuratețe de 100% în estimarea stării de insolvență
pe seama valorii fondului de rulment propriu.
Totuși, o frecvență semnificativ mai ridicată a cazurilor de insolvență în rândurile
întreprinderilor cu valori reduse ale fondului de rulment propriu ar argumenta utilizarea
acestui indicator în evaluarea riscului de insolvență. Din perspectiva managementului
întreprinderii, verificarea acestei ipoteze ar recomanda menținerea sub control a valorii
fondului de rulemnt propriu în vederea reducerii riscului de insolvență.
În vederea testării utilității fondului de rulment propriu în evaluare riscului de
insolvență, a fost avută în vedere identificarea valorii de decizie care separă cu cel mai
mare nivel de acuratețe firmele insolvente de firmele sănătoase din cadrul eșantionului
de 1.176 întreprinderi.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a fondului de rulment propriu
înregistrată de firmele insolvente a fost de -29.274.026 lei, în timp ce valoarea minimă
înregistrată de firmele sănătoase a fost de -30.030.336 lei. Din punct de vedere
matematic, valoarea minimă a fondului de rulment propriu poate fi negativă, limitată ca
valoare absolută la suma dintre valoarea activelor imobilizate și valoarea absolută a
capitalului permanent.
5.379.950 lei, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului
întreprinderilor insolvente a fost cea de 981.446 lei.
Media fondului de rulment propriu aferent grupului întreprinderilor sănătoase a fost de
-214.377 lei, superioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente (-1.043.881
lei). Media fondului de rulment propriu la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a
fost de -237.989 lei.
util în discriminarea între cele două grupuri.
Tabel nr. 46 Clasare pe seama fondului de rulment propriu

Nr.crt. Fond de rulment propriu
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Fond de rulment propriu < -60.000 632 53,7% 401 68,2% 231 39,3% 63,4%
2 Fond de rulment propriu >= -60.000 544 46,3% 187 31,8% 357 60,7% 34,4%
La nivelul eșantionului, valoarea de -60.000 lei a fondului de rulment propriu

toate firmele cu valori ale fondului de rulment propriu inferioare pragului de -60.000
lei drept insolvente se obține astfel o acuratețe de 64,5%.
valori ale fondului de rulment propriu inferioare pragului de -60.000 lei cu 2 ani înainte
de inițierea procedurii. În același timp, 60,2% dintre firmele sănătoase au înregistrat
valori ale fondului de rulment propriu mai mari sau egale cu valoarea de -60.000 lei.
acuratețe naturală în clasare de 50%), se consideră că fondul de rulment propriu este
util în clasare în măsura în care poate furniza o acuratețe superioară celei naturale cu
cel puțin 25%.
La nivelul eșantionului, fondul de rulment propriu îndeplinește această condiție, motiv
pentru care se apreciază că aceasta reprezintă un indicator util în evaluarea riscului de
insolvență cu 2 ani înainte de materializarea acestuia.

Frp = - 60.000 lei.
72,2%
72,2%
69,3%
69,1%
66,9%
66,9%
66,1%
66,0%
80,0% 69,5%
64,8%
70,0%
60,0%
50,0% 43,6%
40,0% Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 76
Folosind pragul de -60.000 lei drept valoare de decizie la nivelul întregii

populații țintă, acuratețea este afectată de structura diferită a acestei populații (cu o
frecvență semnificativ superioară a întreprinderilor sănătoase).
La nivelul populației țintă din anul 2010, frecvența cazurilor de insolvență a
la starea individuală a întreprinderilor. Utilizarea fondului de rulment propriu aferent
fiecărei întreprinderi ca informație suplimentară în analiza efectuată asupre întregii
populații nu permite o creștere a acurateței clasării.
Mai exact, valoarea minimă a fondului de rulment propriu la nivelul populației țintă din
anul 2010 este de -122.150.979 lei și aparține unei firme sănătoase. Folosirea acestei
valori drept prag de decizie ar însemna clasarea tuturor întreprinderilor drept sănătoase,
înregistrându-se o acuratețe de 97,15%. Folosirea oricărui alt prag de decizie ar reduce
acuratețea clasării.
Pe aceste considerente, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe
intervale ale fondului de rulment propriu. În măsura în care frecvența cazurilor de
insolvență ar fi superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval al fondului
de rulment propriu, firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea fi clasate drept
insolvente. Similar, firmele cu valori ale fondului de rulment propriu cuprinse în
intervale în care frecvența cazurilor de insolvență este inferioară pragului de 50% ar
putea fi clasate drept sănătoase.
Valorile însușite de fondului de rulment propriu la nivelul eșantionului supus analizei
au fost grupate în 10 intervale.
Tabel nr. 47 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale FRP
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 FRP < -200000 397 33,8% 268 45,6% 129 21,9% 67,5%
2 -200000 <= FRP < -150000 65 5,5% 38 6,5% 27 4,6% 58,5%
3 -150000 <= FRP < -100000 89 7,6% 46 7,8% 43 7,3% 51,7%
4 -100000 <= FRP < -50000 110 9,4% 60 10,2% 50 8,5% 54,5%
5 -50000 <= FRP < 0 191 16,2% 69 11,7% 122 20,7% 36,1%
6 0<= FRP < 50000 153 13,0% 45 7,7% 108 18,4% 29,4%
7 50000 <= FRP < 100000 47 4,0% 16 2,7% 31 5,3% 34,0%
8 100000 <= FRP < 150000 33 2,8% 12 2,0% 21 3,6% 36,4%
9 150000 <= FRP < 200000 15 1,3% 4 0,7% 11 1,9% 26,7%
10 FRP >= 200000 76 6,5% 30 5,1% 46 7,8% 39,5%
Analiza efectuată la nivelul eșantionului reflectă o oarecare tendință de

reducere a frecvenței cazurilor de insolvență pe măsura creșterii fondului de rulment
propriu. Intervalele inferioare pragului de -50.000 lei au prezentat frecvențe de peste
50% ale cazurilor de insolvență. Toate intervalele superioare pragului de -50.000 de lei
au prezentat frecvențe mai mici de 50% ale cazurilor de insolvență.
În aceste condiții, a fost testată la nivelul populației țintă ipoteza conform
căreia valori reduse ale fondului de rulment propriu reprezintă semnale ale intrării în
insolvență.
Împărțind populația țintă din anul 2010 pe 10 intervale ale fondului de rulment propriu,
se constată că pentru niciunul dintre aceste intervale frecvența cazurilor de insolvență
nu se apropie de 50%. Totuși, dacă la nivelul eșantionului de 1.176 de întreprinderi
frecvența cazurilor de insolvență s-a menținut pentru valori mai mici de -50.000 lei ale
fondului de rulment propriu deasupra mediei de 50%, și la nivelul populației țintă din
2010 frecvența cazurilor de insolvență s-a menținut pentru valori mai mici de -100.000
lei deasupra mediei de 2,85%, cu o valoare ușor inferioară mediei (2,77%) pentru
intervalul [-100.000; -50.000). Frecvența cazurilor de insolvență s-a menținut la nivele
inferioare mediei pentru valori ale fondului de rulment propriu mai mari de -50.000 lei,
atât aferent eșantionului, cât și aferent întregii populații țintă din anul 2010.
FRP
15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 FRP < -200000 2.628 17,4% 203 47,3% 2.425 16,6% 7,72%
2 -200000 <= FRP < -150000 625 4,1% 29 6,8% 596 4,1% 4,64%
3 -150000 <= FRP < -100000 892 5,9% 32 7,5% 860 5,9% 3,59%
4 -100000 <= FRP < -50000 1.555 10,3% 43 10,0% 1.512 10,3% 2,77%
5 -50000 <= FRP < 0 3.527 23,4% 44 10,3% 3.483 23,8% 1,25%
6 0<= FRP < 50000 3.011 20,0% 30 7,0% 2.981 20,4% 1,00%
7 50000 <= FRP < 100000 944 6,3% 13 3,0% 931 6,4% 1,38%
8 100000 <= FRP < 150000 524 3,5% 9 2,1% 515 3,5% 1,72%
9 150000 <= FRP < 200000 313 2,1% 4 0,9% 309 2,1% 1,28%
10 FRP >= 200000 1.052 7,0% 22 5,1% 1.030 7,0% 2,09%
Pentru niciunul dintre cele 10 intervale, probabilitatea de intrare în insolvență

nu atinge nici măcar pragul de 0,08. În consecință, analistul care urmărește evaluarea
riscului de insolvență asociat unei firme individuale nu poate lua decizia de clasare a
acesteia în categoria firmelor insolvente exclusiv pe seama valorii fondului de rulment
propriu. Indiferent de valoarea fondului de rulment propriu, probabilitatea de a nu intra
în insolvență evaluată exclusiv pe seama indicatorului ar fi superioară nivelului de
0,92, ceea ce ar indica analistului clasarea oricărei firme drept sănătoasă.
Tabel nr. 49 Indici de risc la nivelul populației (2010), pe intervale ale FRP
Nr.crt. Fond de rulment propriu – populație țintă 2010 Indice de risc
1 Fond de rulment propriu < -200000 271,4%
2 -200000 <= Fond de rulment propriu < -150000 163,0%
5 -50000 <= Fond de rulment propriu < 0 43,8%
6 0<= Fond de rulment propriu < 50000 35,0%
7 50000 <= Fond de rulment propriu < 100000 48,4%
10 Fond de rulment propriu >= 200000 73,5%
Prin compararea probabilității de intrare în insolvență a firmelor din cadrul

fiecărui interval cu probabilitatea medie înregistrată la nivelul întregii populații țintă,
fiecărui interval i s-a atribuit un indice relativ de risc. Astfel, cu toate că nu ar fi
recomandată clasarea unei întreprinderi drept insolventă sau sănătoasă exclusiv pe
seama valorii indicatorului, o întreprindere ar putea primi un indice de risc, specific
intervalului în care fondul de rulment propriu se încadrează.
Fondul de rulment propriu va fi considerat util în estimarea probabilității de intrare în
insolvență în măsura în care permite atribuirea firmei analizate a unei probabilități de
intrare în insolvență diferite de medie.
În tabelul nr. 49, pentru fiecare dintre cele 10 intervale aferente fondului de rulment
propriu au fost calculați indici de risc, prin raportarea frecvențelor cazurilor de
măsura creșterii fondului de rulment propriu, fără ca această tendință să fie perfect
monotonă.
Tendința de reducere a indicilor de risc pe măsura creșterii fondului de rulment
propriu este mai puțin clară în perioada 2007 – 2009. În această perioadă, grupul
firmelor cu valori ale fondului de rulment propriu mai mici de -50.000 lei prezintă
frecvențe ale cazurilor de insolvență superioare mediei. Intervalul [-50.000;50.000)
prezintă incidențe ale cazurilor de insolvență superioare mediei, în timp ce grupul
firmelor cu valori ale fondului de rulment propriu mai mari de 50.000 lei prezintă
frecvențe ale cazurilor de insolvență superioare mediei.
Pentru a oferi analistului un instrument de clasare a firmelor pe grupe de risc se
apreciază pe aceste considerente drept preferabilă o reducere a numărului de intervale
la 2, cu o confirmare a nivelului de risc asociat fiecărui interval asupra altor exerciții

financiare.
Valoarea de -10.000 lei a fondului de rulment propriu separă populația țintă în grupuri
aproximativ egale ca mărime pentru fiecare dintre cele 4 exerciții financiare supuse
analizei.
Utilizarea acestei valori drept nivel de referință ar implica o clasare a tuturor
întreprinderilor cu valori inferioare ale fondului de rulment propriu în grupa
întreprinderilor cu risc ridicat. În corespondență, întreprinderile cu valori superioare ale
fondului de rulment propriu ar urma să fie clasate în grupa întreprinderilor cu risc
redus.
Utilizarea în analiză a valorii absolute a fondului de rulment propriu ar putea fi
contestată în baza argumentului că aceasta este marcată de mărimea întreprinderii. În
această logică, utilizarea aceluiași nivel de referință pentru întreprinderi de mărimi
semnificativ diferite ar părea eronată. Se apreciază însă că valoarea absolută a fondului
de rulment propriu a prezentat putere de clasare la nivelul eșantionului format din
perechi de întreprinderi tocmai pentru că surprinde inclusiv diferențele de mărime între
întreprinderi.
Prag de decizie: Frp = -10.000 lei
160% 148% 146%
140% 127% 123%
120%
Indice de risc
100%
73% 75%
80% risc ridicat
60% 46% 46%
risc redus
40%
20%
0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 77
În baza analizei efectuate, se recomandă prin urmare utilizarea a 2 grupe de
risc în clasarea întreprinderilor pe seama fondului de rulment propriu:
o fond de rulment propriu < -10.000 lei – risc de insolvență ridicat;
o fond de rulment propriu ≥ -10.000 lei – risc de insolvență redus.
Includerea firmelor cu valori ale fondului de rulment propriu mai mici de -10.000 lei în
categoria firmelor cu risc ridicat de insolvență nu asociază automat acestor firme o
probabilitate de intrare în insolvență de peste 0,5. În realitate, 95,84% dintre firmele
incluse în această categorie aferent populației țintă din anul 2010 nu vor intra în
insolvență. Nivelul de risc este însă superior nivelului mediu de 2,85% (ce
caracterizează populația țintă din 2010 în întregul său).
din 1.000 de firme încadrate în anul 2010 în clasa de risc ridicat, aproximativ
o
Analiza datelor aferente anului 2010 a conturat o tendință de reducere a riscului de
insolvență pe măsura sporirii fondului de rulment propriu. Această tendință nu a fost
însă confirmată la nivelul exercițiilor financiare 2007 și 2008.
Motivele pentru care în perioada 2007 – 2008 frecvența cazurilor de insolvență
prezintă o oarecare tendință de creștere dincolo de valoarea de 50.000 de lei a fondului
de rulment propriu sunt neclare. O posibilă explicație ar putea fi legată de inițiativa
firmelor în dificultate de a lichida prin vânzare activele imobilizate în încercarea de a
evita incapacitatea de plată, ceea ce ar elibera capitalul propriu și ar asigura un fond de
rulment propriu pozitiv. Această ipoteză nu a fost însă verificată.
Pentru simplificarea aplicării în practică, se apreciază că un fond de rulment propriu
nul ar putea fi utilizat drept referință, cu pierderi acceptabile ale acurateței evaluării în
comparație cu alternativa utilizării nivelului de referință de -10.000 lei.
Prag de decizie: Frp = 0 lei
160%
136% 134%
140% 119% 118%
120%
Indice de risc
100%
73% 72%
80% risc ridicat
60% 46% 47%
risc redus
40%
20%
0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 78
5.2. Raportul Fond de rulment propriu / Active circulante
Pentru excluderea din analiză a diferențelor de mărime ale întreprinderilor

(surprinse de valoarea absolută a fondului de rulment propriu), a fost deasemenea avută
în vedere testarea unor forme relative de exprimare a fondului de rulment propriu.
Astfel, având în vedere că fondul de rulment propriu (pozitiv) este destinat aproape
exclusiv finanțării activelor circulante (în unele cazuri poate finanța cheltuieli în
avans), s-a optat pentru crearea unui indicator destinat reflectării gradului de acoperire
a activelor circulante pe seama fondului de rulment propriu.
Modul de calcul al acestui indicator a implicat raportarea valorii fondului de rulment
propriu la valoarea activelor circulante.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a raportului Fond de rulment propriu /
Active circulante înregistrată de firmele insolvente a fost de -3.092.670,8%, în timp ce
valoarea minimă înregistrată de firmele sănătoase a fost de -34.436,8%. Se subliniază
că, având în vedere modul de calcul al indicatorului, valoarea minimă pe care acesta o
poate înregistra este -∞.
insolvente a fost cea de 228,6%.
Media ponderată (cu greutatea specifică a activelor circulante ale fiecărei firme în
totalul activelor circulante ale grupului) a raportului Fond de rulment propriu / Active
circulante aferent grupului întreprinderilor sănătoase a fost de -70,7%, superioară celei
caracteristice grupului firmelor insolvente -91,5%). Media ponderată a raportului Fond
de rulment propriu / Active circulante la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a
fost de -84,9%.
Tabel nr. 50 Clasare pe seama raportului Fond de rulment propriu / Active circulante

Nr.crt. Fond de rulment propriu / Active circulante
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 FRP / AC < -5% 808 68,7% 461 78,4% 347 59,0% 57,1%
2 FRP / AC >= -5% 368 31,3% 127 21,6% 241 41,0% 34,5%
Aferent eșantionului, valoarea raportului Fond de rulment propriu / Active

circulante care maximizează acuratețea clasării întreprinderilor drept ”insolvente” sau
sănătoase a fost cea de -5%.
Clasând toate firmele cu valori ale raportului Fond de rulment propriu / Active
circulante inferioare pragului de -5% drept insolvente se obține astfel o acuratețe de
59,7%.
înregistrat valori ale raportului Fond de rulment propriu / Active circulante inferioare
pragului de -5% cu 2 ani înainte de inițierea procedurii. În același timp, 41% dintre
firmele sănătoase au înregistrat valori ale raportului Fond de rulment propriu / Active
circulante mai mari sau egale cu valoarea de -5%.
acuratețe naturală în clasare de 50%), se consideră că raportul Fond de rulment propriu
/ Active circulante este util în clasare în măsura în care poate furniza o acuratețe de
minim 62,5%.
La nivelul eșantionului, raportul Fond de rulment propriu / Active circulante nu
îndeplinește această condiție, motiv pentru care se apreciază că aceasta nu reprezintă
un indicator util în evaluarea riscului de insolvență cu 2 ani înainte de materializare.
Folosind pragul de -5% drept valoare de decizie la nivelul întregii populații

În mod evident, acuratețea ar putea fi sporită la peste 97% clasând toate firmele
drept sănătoase. S-ar obține în aceste condiții o acuratețe de 100% în clasarea firmelor
sănătoase, respectiv de 0% în clasarea firmelor insolvente. Stabilind ca țintă obținerea
aceluiași nivel de acuratețe în clasarea celor 2 grupuri (cel al întreprinderilor sănătoase
și cel al întreprinderilor insolvente), valoarea de decizie a raportului Fond de rulment
propriu / Active circulante s-ar modifica după cum urmează:
o -58% pentru anul 2010, asigurându-se o acuratețe de 57,7% atât în clasarea
firmelor sănătoase, cât și în clasarea firmelor insolvente;
o -29% pentru anul 2008, asigurându-se o acuratețe de 51% atât în clasarea
o -20% pentru anul 2007, asigurându-se o acuratețe de 50% atât în clasarea
firmelor sănătoase, cât și în clasarea firmelor insolvente.
La nivelul eșantionului, frecvența cazurilor de insolvență depășește 50% pentru
toate intervalele raportului Fond de rulment propriu / Active circulante inferioare
pragului de 0%. Dimpotrivă, frecvența cazurilor de insolvență se menține sub 50%
pentru toate intervalele raportului Fond de rulment propriu / Active circulante
Excepția de la această ultimă constatare a fost constituită de intervalul [100% ;+∞). Se
subliniază însă că în cadrul acestui interval nu s-au poziționat decât 3 întreprinderi,
ceea ce face aecastă excepție neglijabilă.
Tabel nr. 51 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale raportului
FRP/AC

Nr.crt. Fond de rulment propriu / Active circulante
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 FRP / AC < -100% 478 40,6% 275 46,8% 203 34,5% 57,5%
2 -100% <= FRP / AC < -75% 54 4,6% 28 4,8% 26 4,4% 51,9%
3 -75% <= FRP / AC < -50% 78 6,6% 52 8,8% 26 4,4% 66,7%
4 -50% <= FRP / AC < -25% 100 8,5% 54 9,2% 46 7,8% 54,0%
5 -25% <= FRP / AC < 0% 142 12,1% 72 12,2% 70 11,9% 50,7%
6 0%<= FRP / AC < 25% 126 10,7% 54 9,2% 72 12,2% 42,9%
7 25% <= FRP / AC < 50% 76 6,5% 25 4,3% 51 8,7% 32,9%
8 50% <= FRP / AC < 75% 56 4,8% 16 2,7% 40 6,8% 28,6%
9 75% <= FRP / AC < 100% 63 5,4% 10 1,7% 53 9,0% 15,9%
10 FRP / AC >= 100% 3 0,3% 2 0,3% 1 0,2% 66,7%
În măsura în care la nivelul populației țintă, nivelul de 0% al raportului Fond

de rulment propriu / Active circulante ar permite o delimitare clară între 2 clase de risc,
indicatorul ar putea dobândi utilitate în analiză.
Tabel nr. 52 Incidența insolvenței la nivelul întregii populații (2010) funcție de
FRP/AC
Fond de rulment propriu / Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Nr.crt.
Active circulante 15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 FRP / AC < -100% 5.393 35,8% 200 46,6% 5.193 35,5% 3,71%
2 -100% <= FRP / AC < -75% 569 3,8% 22 5,1% 547 3,7% 3,87%
3 -75% <= FRP / AC < -50% 751 5,0% 42 9,8% 709 4,8% 5,59%
4 -50% <= FRP / AC < -25% 978 6,5% 40 9,3% 938 6,4% 4,09%
5 -25% <= FRP / AC < 0% 1.536 10,2% 47 11,0% 1.489 10,2% 3,06%
6 0%<= FRP / AC < 25% 1.614 10,7% 37 8,6% 1.577 10,8% 2,29%
7 25% <= FRP / AC < 50% 1.206 8,0% 21 4,9% 1.185 8,1% 1,74%
8 50% <= FRP / AC < 75% 1.226 8,1% 12 2,8% 1.214 8,3% 0,98%
9 75% <= FRP / AC < 100% 1.675 11,1% 7 1,6% 1.668 11,4% 0,42%
10 FRP / AC >= 100% 123 0,8% 1 0,2% 122 0,8% 0,81%
La nivelul anului 2010, frecvența cazurilor de insolvență depășește media de

2,85% pentru toate intervalele raportului Fond de rulment propriu / Active circulante
inferioare pragului de 0%, respectiv se menține sub media de 2,85% pentru toate
intervalele raportului Fond de rulment propriu / Active circulante superioare pragului
de 0%. Această condiție nu a fost însă îndeplinită aferent perioadei 2007 – 2009.
Tabel nr. 53 Indici de risc - Fond de rulment propriu / Active circulante

Nr.crt. Fond de rulment propriu / Active circulante 2007 2008 2009 2010
1 FRP / AC < -100% 65% 110% 133% 130%
2 -100% <= FRP / AC < -75% 160% 131% 102% 136%
3 -75%<= FRP / AC < -50% 123% 98% 123% 196%
4 -50%<= FRP / AC < -25% 181% 86% 135% 144%
5 -25%<= FRP / AC < 0% 206% 172% 163% 107%
6 0%<= FRP / AC < 25% 78% 126% 102% 81%
7 25% <= FRP / AC < 50% 111% 64% 30% 61%
8 50% <= FRP / AC < 75% 80% 66% 31% 34%
9 75% <= FRP / AC < 100% 31% 19% 16% 15%
10 FRP / AC >= 100% 0% 193% 104% 29%
Se apreciază că pragul de 0% poate fi utilizat ca nivel de referință pentru

raportul Fond de rulment propriu / Active circulante, incluzând firmele cu valori ale
raportului inferioare acestui prag în clasa de risc ridicat, respectiv firmele cu valori
pozitive ale raportului în clasa de risc scăzut. Utilizarea impune prudență, având în
vedere confirmarea doar parțială a acestei reguli la nivelul celorlalte exerciții
financiare.
Valori ridicate ale raportului prezentate de unele întreprinderi insolvente ar
putea avea la bază inițiativa firmelor în dificultate de lichidare forțată a activelor
imobilizate (cu efect de sporire a fondului de rulment propriu), respectiv incapacitatea
de asigurare a continuității ciclului de exploatare (cu efect de reducere a activelor
circulante). În eventualitatea în care această ipoteză ar fi confirmată, raportul Fond de
rulment propriu / Active circulante ar putea prezenta nivele superioare de acuratețe în
analize efectuate cu 3 sau chiar 4 ani anterior materializării stării de insolvență.
5.3. Raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri
Cum o parte a nevoilor de finanțare ciclice sunt acoperite în mod implicit pe

seama surselor de finanțare ciclice, s-a apreciat că acoperirea necesarului de fond de
rulment pe baza fondului de rulment propriu prezintă o importanță deosebită. Datele
disponibile nu au permis însă calcularea necesarului de fond de rulment. Totuși,
valoarea necesarului de fond de rulment este puternic dependentă de volumul de
activitate (exprima în general suficient de fidel de mărimea cifrei de afaceri).
Necesar de fond de rulment = (Stocuri + Creanțe) – (Datorii de exploatare pe termen
scurt)
Valoarea stocurilor, creanțelor și a datoriilor de exploatare pe termen scurt sunt în
general dependente în mod direct de volumul de activitate.
>$) = $' × '?
,ț = $' × '<
= /0 0 & +$) = $' × ' "
În aceste condiții, valoarea necesarului de fond de rulment poate fi exprimată în baza
relației:
@A = $' × '? + $' × '< − $' × ' "
@A = $' × ('? + '< − ' ")
,( × ('? + '< − ' ")
@A =
F
Notații:
o CA – cifra de afaceri aferentă întregului exercițiu financiar;
o caz – cifra de afaceri medie zilnică (la nivelul exercițiului financiar);
o NFR – necesar de fond de rulment;
o '? – durata medie de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri;
o '< – durata medie de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri;
o ' " – durata medie de rotație a datoriilor de exploatare pe termen scurt prin
cifra de afaceri;
o F – durata în zile a perioadei.
În condiții de stabilitate perfectă a duratelor de rotație, creșterea cifrei de

afaceri va duce la o creștere proporțională a necesarului de fond de rulment pentru o
întreprindere în cazul căreia durata ciclului de exploatare este superioară duratei
creditului-furnizor. Dimpotrivă, creșterea cifrei de afaceri va duce la o diminuare
proporțională a necesarului de fond de rulment pentru o întreprindere în cazul căreia
durata ciclului de exploatare este inferioară duratei creditului-furnizor.
Cu toate că în cazul majorității întreprinderilor duratele medii de rotație sunt
influențate parțial de volumul de activitate, se acceptă în general că mărimea
necesarului de fond de rulment este marcată de o relație de proporționalitate cu cifra de
afaceri.
Bazat pe aceste considerente, în analiză a fost introdus un indicator suplimentar, care
reflectă relația dintre fondul de rulment propriu și cifra de afaceri. Indirect, prin
intermediul acestui indicator se dorește surprinderea relației dintre fondul de rulment
propriu și necesarul de fond de rulment. Atingerea acestui obiectiv este denaturată în
mod evident de cel puțin 2 aspecte:
o Necesarul de fond de rulment diferă de la o întreprindere la alta chiar pentru
același nivel al cifrei de afaceri, datorită diferențelor înregistrate la nivelul
duratelor de rotație ale activelor ciclice, respectiv pasivelor ciclice.
o Pentru firme cu diferențe negative între durata ciclului de exploatare și durata
creditului-furnizor, valori mai ridicate ale cifrei de afaceri implică valori mai
reduse ale necesarului de fond de rulment.
Ținând cont de aceste aspecte, dar și de faptul că dificultățile în finanțarea
necesarului de fond de rulment nu reprezintă singura cauză a apariției insolvenței, nu
poate fi așteptată obținerea unui nivel extrem de ridicat de acuratețe în clasarea
efectuată pe seama celor doi indicatori în expresie relativă propuși. Totuși, o acuratețe
limitată ar putea face indicatorii utili în analiză, urmând a fi folosiți alături de alte
instrumente de diagnosticare.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a raportului Fond de rulment propriu /
Cifra de afaceri înregistrată de firmele insolvente a fost de -51.904,1%, în timp ce
valoarea minimă înregistrată de firmele sănătoase a fost de -8.271,7%%. Având în
vedere modul de calcul al indicatorului, valoarea minimă pe care acesta o poate
înregistra nu este limitată. Pentru întreprinderi cu cifra de afaceri apropiată de zero și
fond de rulment propriu negativ, valoarea minimă a raportului Fond de rulment propriu
/ Cifra de afaceri ar tinde spre -∞. Totuși, populația țintă nu a inclus firme cu valori ale
cifrei de afaceri inferioare pragului de 10.000 lei.
Media ponderată (cu greutatea specifică a cifrei de afaceri a fiecărei firme în totalul
cifrei de afaceri a grupului) a raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri
aferent grupului întreprinderilor sănătoase a fost de -44,8%, superioară celei

caracteristice grupului firmelor insolvente -114,5%). Fond de rulment propriu / Cifra
de afaceri la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de -80,9%.
Tabel nr. 54 Clasare pe seama raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri

Nr.crt. Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 FRP / CA < -15% 701 59,6% 426 72,4% 275 46,8% 60,8%
2 FRP / CA >= -15% 475 40,4% 162 27,6% 313 53,2% 34,1%
Aferent eșantionului, valoarea raportului Fond de rulment propriu / Cifra de

afaceri care maximizează acuratețea clasării întreprinderilor drept ”insolvente” sau
sănătoase a fost cea de -15%. Clasând toate firmele cu valori ale raportului Fond de
rulment propriu / Cifra de afaceri inferioare pragului de -15% drept insolvente se
obține astfel o acuratețe de 62,8%.
înregistrat valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri inferioare
pragului de -15% cu 2 ani înainte de inițierea procedurii. În același timp, 53,2% dintre
firmele sănătoase au înregistrat valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra de
afaceri mai mari sau egale cu valoarea de -15%.
acuratețe naturală în clasare de 50%), se consideră că raportul Fond de rulment propriu
/ Cifra de afaceri este util în clasare în măsura în care poate furniza o acuratețe de
minim 62,5%.
La nivelul eșantionului, raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri
îndeplinește această condiție, motiv pentru care se apreciază că aceasta reprezintă un
indicator util în evaluarea riscului de insolvență cu 2 ani înainte de materializare.
În mod evident, acuratețea ar putea fi sporită la peste 97% clasând toate firmele
drept sănătoase. S-ar obține în aceste condiții o acuratețe de 100% în clasarea firmelor
sănătoase, respectiv de 0% în clasarea firmelor insolvente. Stabilind ca țintă obținerea
aceluiași nivel de acuratețe în clasarea celor 2 grupuri (cel al întreprinderilor sănătoase
și cel al întreprinderilor insolvente), valoarea de decizie a raportului Fond de rulment
propriu / Cifra de afaceri s-ar modifica după cum urmează:
o-37% pentru anul 2010, asigurându-se o acuratețe de 62,4% atât în clasarea

o -13% pentru anul 2008, asigurându-se o acuratețe de aproximativ 53,9% atât în
clasarea firmelor sănătoase, cât și în clasarea firmelor insolvente;
La nivelul eșantionului, frecvența cazurilor de insolvență depășește 50% pentru toate
intervalele raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri inferioare pragului de -
25%, cu excepția intervalului [-100% ;-75%). La nivelul acestuia din urmă, frecvența
cazurilor de insolvență se menține ridicată (47,4%), la valori apropiate de media
eșantionului. Dimpotrivă, frecvența cazurilor de insolvență se menține sub 50% pentru
toate intervalele raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri superioare
pragului de -25%, excepție făcând intervalul [75% ;100 %), cu o frecvență de 57,1%.
Ponderea firmelor încadrate în cele 2 intervale prezentate drept excepții este redusă:
4,8% pentru intervalul [-100% ;-75%), respectiv 1,2% pentru intervalul [75% ;100 %).
Tabel nr. 55 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale FRP/CA

Nr.crt. Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 FRP / CA < -100% 371 31,5% 254 43,2% 117 19,9% 68,5%
2 -100% <= FRP / CA < -75% 57 4,8% 27 4,6% 30 5,1% 47,4%
3 -75% <= FRP / CA < -50% 74 6,3% 40 6,8% 34 5,8% 54,1%
4 -50% <= FRP / CA < -25% 138 11,7% 70 11,9% 68 11,6% 50,7%
5 -25% <= FRP / CA < 0% 212 18,0% 90 15,3% 122 20,7% 42,5%
6 0%<= FRP / CA < 25% 179 15,2% 61 10,4% 118 20,1% 34,1%
7 25% <= FRP / CA < 50% 60 5,1% 10 1,7% 50 8,5% 16,7%
8 50% <= FRP / CA < 75% 24 2,0% 6 1,0% 18 3,1% 25,0%
9 75% <= FRP / CA < 100% 14 1,2% 8 1,4% 6 1,0% 57,1%
10 FRP / CA >= 100% 47 4,0% 22 3,7% 25 4,3% 46,8%
În măsura în care, la nivelul populației țintă, nivelul de -25% al raportului Fond

de rulment propriu / Cifra de afaceri ar permite o delimitare clară între 2 clase de risc,
indicatorul ar putea dobândi utilitate în analiză.
La nivelul anului 2010, frecvența cazurilor de insolvență depășește media de 2,85%
pentru toate intervalele raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri inferioare
pragului de -25%, respectiv se menține sub media de 2,85% pentru toate intervalele
raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri superioare pragului de -25%.
Tabel nr. 56 Incidența insolvenței la nivelul întregii populații (2010) funcție de

FRP/CA
%
Fond de rulment propriu / Total Insolvente Sănătoase Insolv.
Nr.crt.
Cifra de afaceri
15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 FRP / CA < -100% 3.480 23,1% 195 45,5% 3.285 22,4% 5,60%
2 -100% <= FRP / CA < -75% 644 4,3% 22 5,1% 622 4,2% 3,42%
3 -75% <= FRP / CA < -50% 945 6,3% 28 6,5% 917 6,3% 2,96%
4 -50% <= FRP / CA < -25% 1.500 10,0% 45 10,5% 1.455 9,9% 3,00%
5 -25% <= FRP / CA < 0% 2.658 17,6% 61 14,2% 2.597 17,7% 2,29%
6 0%<= FRP / CA < 25% 2.743 18,2% 49 11,4% 2.694 18,4% 1,79%
7 25% <= FRP / CA < 50% 1.223 8,1% 6 1,4% 1.217 8,3% 0,49%
8 50% <= FRP / CA < 75% 618 4,1% 1 0,2% 617 4,2% 0,16%
9 75% <= FRP / CA < 100% 360 2,4% 6 1,4% 354 2,4% 1,67%
10 FRP / CA >= 100% 900 6,0% 16 3,7% 884 6,0% 1,78%
Tendința de reducere a riscului de intrare în insolvență pe măsura sporirii raportului

Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri este verificată în mare măsură aferent
perioadei 2007 – 2009.
Tabel nr. 57 Indici de risc - Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri
Nr.crt. Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri 2007 2008 2009 2010
1 Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri < -100% 164% 137% 179% 197%
2 -100% <= Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri < -75% 180% 160% 68% 120%
3 -75%<= Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri < -50% 113% 68% 112% 104%
4 -50%<= Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri < -25% 97% 139% 161% 105%
5 -25%<= Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri < 0% 88% 100% 99% 81%
6 0%<= Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri < 25% 44% 75% 40% 63%
7 25% <= Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri < 50% 40% 80% 31% 17%
10 Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri >= 100% 429% 117% 69% 62%
În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010, se recomandă

analistului încadrarea întreprinderii evaluate în una dintre următoarele 3 categorii de
risc, stabilite în funcție de valoarea raportului Fond de rulment propriu / Cifra de
afaceri:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra de
afaceri inferioare pragului de -25%;
o risc mediu, pentru valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra de
afaceri cuprinse între -25% și 25%;
o risc redus, pentru valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra de
afaceri superioare pragului de 25%.
Tabel nr. 58 Dinamica indicilor de risc în funcție de raportul FRP/CA

1 Risc ridicat 138,2% 128,4% 151,9% 155,1%
2 Risc mediu 66,0% 88,2% 69,3% 71,5%
3 Risc redus 107,9% 69,2% 51,0% 32,9%
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea raportului Fond de rulment propriu / Cifra de
afaceri permite o acuratețe acceptabilă a diagnosticului stabilit prin raportarea la cele 3
intervale indicate, cu o oarecare suprapunere a clasei de risc redus cu cea de risc mediu
pentru exercițiul financiar 2007.
Tabel nr. 59 Indici de risc în funcție de raportul FRP/CA - populație țintă 2007
Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri – Total % Insolv.

Nr.crt. Indice de risc
populație țintă 2007 12.570 100% 0,24%
1 Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri <= -25% 4.539 36,1% 0,33% 138,2%
2 -25% < Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri <= 25% 5.705 45,4% 0,16% 66,0%
3 Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri > 25% 2.326 18,5% 0,26% 107,9%
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Evaluare în baza

raportului Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri.
200,0%
150,0%
Indici de risc
100,0%
50,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc ridicat Risc mediu Risc redus
Grafic nr. 79
În ciuda excepției survenite la nivelul exercițiului financiar 2007, se apreciază că
raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri asigură suficientă acuratețe în
evaluarea riscului de insolvență pentru a se constitui într-un instrument util.
5.4. Rata finanțării activelor imobilizate din capitalul propriu
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a ratei finanțării activelor imobilizate

din capital propriu înregistrată de firmele insolvente a fost de -2.519.506.300%, în timp
ce valoarea minimă înregistrată de firmele sănătoase a fost de -38.518.700%. Având în
vedere modul de calcul al indicatorului, valoarea minimă pe care acesta o poate
înregistra nu este limitată. Pentru întreprinderi cu valoarea activelor imobilizate
apropiată de zero și capital propriu negativ, valoarea minimă a ratei finanțării activelor
imobilizate din capital propriu ar tinde spre -∞.
fost de 41.083.400%, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului
întreprinderilor insolvente a fost cea de 46.443.900%.
Media ponderată (cu greutatea specifică a valorii activelor imobilizate ale fiecărei
firme în totalul valorii activelor imobilizate aferente grupului) a ratei finanțării
activelor imobilizate din capital propriu la nivelul grupului întreprinderilor sănătoase a
fost de 45,6%, superioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente (-6,7%). Rata
medie a finanțării activelor imobilizate din capital propriu la nivelul întregului eșantion
de 1.176 firme a fost de 15,1%.
Tabel nr. 60 Clasare pe seama ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu

Nr.crt. Capital propriu / Active imobilizate
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Capital propriu / Active imobilizate < 6% 642 54,6% 394 67,0% 248 42,2% 61,4%
2 Capital propriu / Active imobilizate >= 6% 534 45,4% 194 33,0% 340 57,8% 36,3%
Aferent eșantionului, valoarea ratei finanțării activelor imobilizate din capital

propriu care maximizează acuratețea clasării întreprinderilor drept ”insolvente” sau
sănătoase a fost cea de 6%. Clasând toate firmele cu valori ale ratei finanțării activelor
imobilizate din capital propriu inferioare pragului de 6% drept insolvente se obține
astfel o acuratețe de 62,4%.
Din totalul celor 588 de întreprinderi care au intrat în insolvență, 67% au
înregistrat valori ale ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu inferioare
pragului de 6% cu 2 ani înainte de inițierea procedurii. În același timp, 57,8% dintre
firmele sănătoase au înregistrat valori ale ratei finanțării activelor imobilizate din
capital propriu mai mari sau egale cu valoarea de 6%.
acuratețe naturală în clasare de 50%), se consideră că rata finanțării activelor
imobilizate din capital propriu este utilă în clasare în măsura în care poate furniza o
acuratețe de minim 62,5%.
La nivelul eșantionului, rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu
îndeplinește cu o oarecare aproximație această condiție, motiv pentru care se apreciază
că aceasta reprezintă un indicator util în evaluarea riscului de insolvență cu 2 ani
înainte de materializare.
asupra populației țintă din 2009, de 62% asupra populației țintă din 2008 și de 65%
Stabilind ca țintă obținerea aceluiași nivel de acuratețe în clasarea celor 2
grupuri (cel al întreprinderilor sănătoase și cel al întreprinderilor insolvente), valoarea
de decizie pentru rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu s-ar modifica
după cum urmează:
o 25% pentru anul 2008, asigurându-se o acuratețe de aproximativ 56,1% atât în
clasarea firmelor sănătoase, cât și în clasarea firmelor insolvente;
o 17% pentru anul 2007, asigurându-se o acuratețe de 60,9% atât în clasarea
La nivelul eșantionului, frecvența cazurilor de insolvență depășește 50% pentru toate
intervalele ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu inferioare pragului
de 0%.
Tabel nr. 61 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale raportului Cpr/Ai

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Cpr / Ai < -400% 276 23,5% 179 30,4% 97 16,5% 64,9%
2 -400% <= Cpr / Ai < -300% 31 2,6% 20 3,4% 11 1,9% 64,5%
3 -300% <= Cpr / Ai < -200% 40 3,4% 29 4,9% 11 1,9% 72,5%
4 -200% <= Cpr / Ai < -100% 82 7,0% 44 7,5% 38 6,5% 53,7%
5 -100% <= Cpr / Ai < 0% 180 15,3% 99 16,8% 81 13,8% 55,0%
6 0%<= Cpr / Ai < 100% 243 20,7% 110 18,7% 133 22,6% 45,3%
7 100% <= Cpr / Ai < 200% 86 7,3% 27 4,6% 59 10,0% 31,4%
8 200% <= Cpr / Ai < 300% 41 3,5% 16 2,7% 25 4,3% 39,0%
9 300% <= Cpr / Ai < 400% 21 1,8% 4 0,7% 17 2,9% 19,0%
10 Cpr / Ai >= 400% 176 15,0% 60 10,2% 116 19,7% 34,1%
Dimpotrivă, frecvența cazurilor de insolvență se menține sub 50% pentru toate

intervalele ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu superioare pragului
de 0%.
La nivelul celor 10 intervale se conturează o tendință de reducere a riscului de intrare
în insolvență odată cu sporirea ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu.
În măsura în care această tendință se menține la nivelul populației țintă, indicatorul ar
putea dobândi utilitate în analiză.
Tabel nr. 62 Incidența insolvenței la nivelul întregii populații (2010) funcție de Cpr/Ai

15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 Cpr / Ai < -400% 3.383 22,4% 132 30,8% 3.251 22,2% 3,90%
2 -400% <= Cpr / Ai < -300% 319 2,1% 14 3,3% 305 2,1% 4,39%
3 -300% <= Cpr / Ai < -200% 435 2,9% 24 5,6% 411 2,8% 5,52%
4 -200% <= Cpr / Ai < -100% 698 4,6% 31 7,2% 667 4,6% 4,44%
5 -100% <= Cpr / Ai < 0% 1.715 11,4% 73 17,0% 1.642 11,2% 4,26%
6 0%<= Cpr / Ai < 100% 2.677 17,8% 77 17,9% 2.600 17,8% 2,88%
7 100% <= Cpr / Ai < 200% 1.353 9,0% 21 4,9% 1.332 9,1% 1,55%
8 200% <= Cpr / Ai < 300% 644 4,3% 12 2,8% 632 4,3% 1,86%
9 300% <= Cpr / Ai < 400% 367 2,4% 3 0,7% 364 2,5% 0,82%
10 Cpr / Ai >= 400% 3.480 23,1% 42 9,8% 3.438 23,5% 1,21%
La nivelul anului 2010, frecvența cazurilor de insolvență depășește media de

2,85% pentru toate intervalele ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu
inferioare pragului de 100%, respectiv se menține sub media de 2,85% pentru toate
intervalele ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu superioare pragului
de 100%.
Tendința de reducere a riscului de intrare în insolvență pe măsura sporirii ratei
finanțării activelor imobilizate din capital propriu este verificată în mare măsură
aferent perioadei 2007 – 2009.
Abateri majore de la tendința de scădere a riscului de insolvență pe măsura sporirii
ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu sunt înregistrate în anul 2007
aferent intervalului [300 ;400). Abateri similare apar în exercițiul financiar 2008
aferent intervalelor [200 ;300) și [300 ;400).
Tabel nr. 63 Indici de risc - rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu
Nr.crt. Capital propriu / Active imobilizate 2007 2008 2009 2010
1 Capital propriu / Active imobilizate < -400% 199% 111% 163% 137%
2 -400% <= Capital propriu / Active imobilizate < -300% 325% 185% 210% 154%
3 -300%<= Capital propriu / Active imobilizate < -200% 183% 161% 123% 194%
4 -200%<= Capital propriu / Active imobilizate < -100% 105% 107% 169% 156%
5 -100%<= Capital propriu / Active imobilizate < 0% 106% 117% 128% 150%
6 0%<= Capital propriu / Active imobilizate < 100% 74% 118% 103% 101%
7 100% <= Capital propriu / Active imobilizate < 200% 0% 75% 39% 55%
10 Capital propriu / Active imobilizate >= 400% 84% 55% 49% 42%
Acordând o importanță superioară datelor din anii 2009 și 2010, în baza
analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se recomandă analistului încadrarea
întreprinderii evaluate în una dintre următoarele 2 categorii de risc, stabilite în funcție
de valoarea ratei finanțării activelor imobilizate din capital propriu:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei finanțării activelor imobilizate din capital
propriu inferioare pragului de 0%;
o risc redus, pentru valori ale ratei finanțării activelor imobilizate din capital
propriu superioare pragului de 0%.
Tabel nr. 64 Dinamica indicilor de risc în funcție de Cpr/Ai

1 Risc ridicat 156,6% 118,2% 151,9% 147,0%
2 Risc redus 73,4% 90,1% 65,2% 63,9%
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea ratei finanțării activelor imobilizate

din capital propriu permite o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la
cele 2 intervale indicate.
Se apreciază că rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu asigură
suficientă acuratețe în evaluarea riscului de insolvență pentru a se constitui într-un
instrument util.
6. Indicatori ai eficienței gestiunii surselor de finanțare
6.1. Numărul de rotații ale activului total
Numărul de rotații ale activului total prin cifra de afaceri reprezintă o măsură a
eficienței utilizării surselor de finanțare, reflectând valoarea vânzărilor realizate în
medie la nivelul unei perioade cu o unitate monetară de surse de finanțare investite în
active.
,
G =
(
Recuperarea surselor de finanțare investite nu se realizează pe seama
profitului, ci prin acoperirea cheltuielilor din cifra de afaceri încasată, motiv pentru
care este așteptat ca o viteză de rotație ridicată a activului să fie corelată negativ cu
riscul de incapacitate de plată și implicit cu riscul de insolvență.
În concordanță cu abordarea du Pont, literatura de specialitate privește viteza de rotație
a activului drept un factor determinant al rentabilității economice și, indirect, al
rentabilității financiare.
Este formulată în aceste condiții ipoteza conform căreia valori ridicate ale
numărului de rotații ale activului sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității
financiare și cu nivele inferioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în
continuare asupra firmelor din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul numărului de
rotații ale activului și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere identificarea
valorii de decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele insolvente de
firmele sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi. În măsura în care, la
nivelul eșantionului cu frecvențe egale ale firmelor sănătoase și ale firmelor insolvente,
numărul de rotații ale activului permite clasarea firmelor cu o acuratețe semnificativ
superioare celei naturale, utilitatea ratei în analiză va fi confirmată. Înregistrarea de
frecvențe inferioare ale cazurilor de insolvență pentru valori ridicate ale numărului de
rotații ale activului va susține ipoteza existenței unei corelații negative între numărul de
rotații ale activului și riscul de insolvență.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a numărului de rotații ale activului
înregistrată de firmele insolvente a fost de 0,001 rotații / an, în timp ce valoarea
minimă corespunzătoare firmelor sănătoase a fost de 0,01 rotații / an. Din punct de
vedere matematic, 0 reprezintă valoarea minimă pe care indicatorul o poate înregistra,
în condițiile în care o întreprindere poate să nu înregistreze cifră de afaceri, dar nici
valoarea activelor și nici valoarea cifrei de afaceri nu pot fi negative. Valoarea
indicatorului nu prezintă limită superioară. Populația țintă a exclus întreprinderi cu
valori ale cifrei de afaceri inferioare pragului de 10.000 lei / an, astfel încât valoarea 0
a numărului de rotații ale activului nu este posibilă.
fost de 46,6 rotații/an, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului
întreprinderilor insolvente a fost cea de 950,4.
142 6. Indicatori ai eficienței gestiunii surselor de finanțare
Media aritmetică a numărului de rotații ale activului aferent grupului întreprinderilor

sănătoase a fost de 2,2 rotații/an, inferioară celei caracteristice grupului firmelor
insolvente (4,7 rotații/an). Media aritmetică a numărului de rotații ale activului la
nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 3,4 rotații/an.
funcție de mărimea activului) a numărului de rotații ale activului aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 0,7 rotații/an, cea caracteristică grupului firmelor
insolvente fiind de 0,4 rotații/an. Media ponderată a numărului de rotații ale activului
la nivelul întregii populații țintă a fost de 0,5 rotații/an.
Superioritatea mediei aritmetice în cazul grupului întreprinderilor insolvente
sugerează existența unui număr mare de întreprinderi cu număr ridicat de rotații ale
activului prin cifra de afaceri, dar cu valori reduse ale activului. Eșantionul a fost
construit prin asocierea de firme sănătoase cu firme insolvente, cu valori ale cifrei de
afaceri egale sau foarte apropiate. În aceste condiții, numărul superior de rotații ale
activului înregistrat de multe dintre întreprinderile insolvente în comparație cu
întreprinderile sănătoase este bazat pe valori inferioare ale activului.
Tabel nr. 65 Clasare pe seama numărului de rotații ale activului

Nr.crt. Numărul de rotații ale activului total
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Numărul de rotații ale activului total < 0,8 465 39,5% 285 48,5% 180 30,6% 61,3%
2 Numărul de rotații ale activului total >= 0,8 711 60,5% 303 51,5% 408 69,4% 42,6%
La nivelul eșantionului, valoarea de 0,8 a numărului de rotații ale activului

toate firmele cu valori ale numărului de rotații ale activului inferioare pragului de 0,8
drept insolvente se obține astfel o acuratețe de 58,9%.
înregistrat valori ale numărului de rotații ale activului inferioare pragului de 0,8 cu 2
înregistrat valori ale numărului de rotații ale activului mai mari sau egale cu valoarea
de 0,8.
La nivelul eșantionului, numărul de rotații ale activului nu îndeplinește această
condiție, motiv pentru care se apreciază că aceasta nu reprezintă un indicator util în
6. Indicatori ai eficienței gestiunii surselor de finanțare 143
Folosind pragul de 0,8 drept valoare de decizie la nivelul întregii populații

țintă, acuratețea este afectată de structura diferită a acestei populații (cu o frecvență
nrAt = 0,8 rotații/an.
72,2%
72,2%
71,4%
71,2%
66,5%
66,3%
66,0%
65,5%
80,0%
70,0%
60,0% 53,3%
47,2% 49,0%
44,7%
50,0%
Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 80
anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea exclusivă a numărului de
rotații ale activului.
numărului de rotații ale activului. În măsura în care frecvența cazurilor de insolvență ar
fi superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval al numărului de rotații ale
activului, firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea fi clasate drept insolvente.
Similar, firmele cu valori ale numărului de rotații ale activului cuprinse în intervale în
care frecvența cazurilor de insolvență este inferioară pragului de 50% ar putea fi
clasate drept sănătoase.
Valorile însușite de numărului de rotații ale activului la nivelul eșantionului supus
analizei au fost grupate în 10 intervale.
La nivelul eșantionului se manifestă o tendință de reducere a frecvenței
cazurilor de insolvență pe măsura sporirii numărului de rotații ale activului. Tendința
este confirmată parțial la nivelul întregii populații țintă din anul 2010.
La nivelul anului 2010 (tabel nr. 67), frecvența cazurilor de insolvență depășește media
de 2,85% pentru intervalele numărului de rotații ale activului inferioare pragului de 1
rotație/an, respectiv se menține sub media de 2,85% pentru toate intervalele numărului
de rotații ale activului superioare acestui prag.
Tabel nr. 66 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale nrAt

1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 NrAt < 0,1 75 6,4% 55 9,4% 20 3,4% 73,3%
2 0,1 <= NrAt < 1 475 40,4% 269 45,7% 206 35,0% 56,6%
3 1 <= NrAt < 1,5 170 14,5% 80 13,6% 90 15,3% 47,1%
4 1,5 <= NrAt < 2 125 10,6% 57 9,7% 68 11,6% 45,6%
5 2 <= NrAt < 2,5 73 6,2% 28 4,8% 45 7,7% 38,4%
6 2,5<= NrAt < 3 60 5,1% 22 3,7% 38 6,5% 36,7%
7 3 <= NrAt < 3,5 38 3,2% 12 2,0% 26 4,4% 31,6%
8 3,5 <= NrAt < 4 32 2,7% 10 1,7% 22 3,7% 31,3%
9 4 <= NrAt < 4,5 16 1,4% 8 1,4% 8 1,4% 50,0%
10 NrAt >= 4,5 112 9,5% 47 8,0% 65 11,1% 42,0%
Tendința de reducere a riscului de intrare în insolvență pe măsura sporirii numărului de

rotații ale activului nu este verificată decât parțial aferent perioadei 2007 – 2009.
nrAt

15.071 100% 429 100% 14.642 100% 2,85%
1 NrAt < 0,1 661 4,4% 43 10,0% 618 4,2% 6,51%
2 0,1 <= NrAt < 1 5.713 37,9% 194 45,2% 5.519 37,7% 3,40%
3 1 <= NrAt < 1,5 2.391 15,9% 56 13,1% 2.335 15,9% 2,34%
4 1,5 <= NrAt < 2 1.671 11,1% 41 9,6% 1.630 11,1% 2,45%
5 2 <= NrAt < 2,5 1.085 7,2% 19 4,4% 1.066 7,3% 1,75%
6 2,5<= NrAt < 3 767 5,1% 15 3,5% 752 5,1% 1,96%
7 3 <= NrAt < 3,5 489 3,2% 8 1,9% 481 3,3% 1,64%
8 3,5 <= NrAt < 4 352 2,3% 9 2,1% 343 2,3% 2,56%
9 4 <= NrAt < 4,5 291 1,9% 7 1,6% 284 1,9% 2,41%
10 NrAt >= 4,5 1.651 11,0% 37 8,6% 1.614 11,0% 2,24%
Indicii de risc prezentați în tabelul nr. 68 au fost calculați prin raportarea incidenței
Tabel nr. 68 Indici de risc - Numărul de rotații ale activului total

Nr.crt. Numărul de rotații ale activului total 2007 2008 2009 2010
1 Numărul de rotații ale activului total < 0,1 942% 173% 203% 229%
2 0,1 <= Numărul de rotații ale activului total < 1,2 112% 130% 124% 117%
3 1,2 <= Numărul de rotații ale activului total < 1,5 32% 107% 60% 66%
4 1,5 <= Numărul de rotații ale activului total < 2 81% 77% 90% 86%
5 2 <= Numărul de rotații ale activului total < 2,5 84% 68% 78% 62%
6 2,5<= Numărul de rotații ale activului total < 3 0% 114% 89% 69%
8 3,5 <= Numărul de rotații ale activului total < 4 0% 39% 24% 90%
10 Numărul de rotații ale activului total >= 4,5 64% 41% 61% 79%
În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se recomandă

risc, stabilite în funcție de valoarea numărului de rotații ale activului:
o risc ridicat, pentru valori ale numărului de rotații ale activului inferioare
pragului de 1,2 rotații/an;
o risc redus, pentru valori ale numărului de rotații ale activului superioare
pragului de 1,2 rotații/an.
Tabel nr. 69 Dinamica indicilor de risc în funcție de numărul de rotații ale activului
1 Risc ridicat 165,0% 132,9% 130,0% 126,7%
2 Risc redus 48,0% 73,3% 70,8% 74,0%
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea numărului de rotații ale activului

În evaluarea riscului de insolvență pe seama numărului de rotații ale activului, analistul
trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei întreprinderi drept
inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea numărului de rotații ale activului.
Totuși, întreprinderile cu valori ale numărului de rotații ale activului inferioare pragului
de 1,2 rotații/an prezintă riscuri de intrare în insolvență superioare mediei.
o fără a ține cont de valoarea numărului de rotații ale activului, din 1.000 de
firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Numărul de rotații ale activului = 1,2
rotații/an.
180,0% 165,0%
160,0%
132,9% 130,0% 126,7%
140,0%
Indici de risc
120,0%
100,0%
80,0%
70,8%
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 81
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o viteză redusă de rotație a activului
induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre viteza de rotație a activului și rata
rentabilității financiare la nivelul aceluiași exercițiu financiar, în analiză au fost incluse
numai întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii pozitive. A fost
constituit astfel un eșantion de 8.521 de întreprinderi. Rentabilitatea financiară
înregistrată de acestea a prezentat valori pozitive sau negative, în funcție de semnul
rezultatului exercițiului.
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale numărului de rotații
ale activului. Limitele intervalelor au fost stabilite pornind de la recomandările
literaturii de specialitate, dar și de la limitele care afectează indicatorul din punct de
vedere matematic.
Astfel, valoarea minimă pe care indicatorul și-o poate însuși este cea de 0
rotații /an, valoare înregistrată în situația în care exploatarea activului nu generează
venituri de natura cifrei de afaceri pe parcursul unui exercițiu financiar.
Valoarea de 1,2 rotații/an a rezultat din analiza capacității numărului de rotații ale
activului total de a evalua riscul de intrare în insolvență.
Valoarea de 2 rotații/an este invocată în general de literatura de specialitate
drept limită inferioară a unei gestiuni ce poate fi evaluată drept eficientă. Din punct de
vedere matematic, indicatorul nu prezintă o limită superioară. Din punct de vedere
economic, capacitatea limitată a capitalului investit în active de a genera cifră de
afaceri reprezintă justificarea investirii surselor de finanțare. Limitele economice ale
capacității activelor de a genera venituri de natura cifrei de afaceri sunt confirmate de
realitățile specifice populației analizate, în condițiile în care doar 3,5% dintre firmele
incluse în populația țintă înregistrează în anul 2010 mai mult de 10 rotații/an ale
activului prin cifra de afaceri.
Numărul de firme pe intervale ale numărului de rotații ale

activului. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
2.566
3.000
1.967 2.123
număr de firme
2.500 1.865
2.000
1.500
1.000
500
0
0 - 0,5 0,5 - 1,2 1,2 - 2 2-
intervale ale numărului de rotații ale activului
Grafic nr. 82
La nivelul anului 2010, eficiența gestiunii surselor de finanțare a fost corelată
în sens negativ cu mărimea capitalului propriu (grafic nr. 83). Constatarea corespunde
așteptărilor inițiale, în condițiile în care un număr mare de rotații ale activului permite
recuperarea rapidă a capitalului. Se diminuează astfel perioada medie de imobilizare,
ceea ce permite reinvestirea capitalului într-un timp mai scurt, respectiv maximizarea
efectelor de natura cifrei de afaceri obținute cu o unitate monetară de capital propriu.
Capitalul propriu pe întreprindere. Eșantion = 8.521 de
întreprinderi.
1.154.179
1.200.000
1.000.000
800.000
600.000
267.952
400.000 176.902
81.088
200.000
0
0 - 0,5 0,5 - 1,2 1,2 - 2 2-
Grafic nr. 83
Viteza ridicată de rotație a activului susține o viteză ridicată de rotație a
capitalului propriu, astfel încât, pe această cale, a fost așteptată o corelație pozitivă
între numărul de rotații ale activului și rentabilitatea financiară.
creștere la nivelul primelor 3 intervale ale numărului de rotații ale activului prin cifra
de afaceri.
În aceste condiții, grupul întreprinderilor cu până la 0,5 rotații pe an ale activului prin
cifra de afaceri a prezentat cel mai ridicat nivel mediu al capitalului propriu, și, în
același timp, cel mai redus nivel al rezultatului net al exercițiului. Aferent următoarelor
două intervale, scăderea capitalului propriu mediu pe întreprindere a fost însoțită de o

sporire a rezultatului net al exercițiului net pe întreprindere.
Rezultatul net pe întreprindere. Eșantion = 8.521 de
întreprinderi.
54.172
60.000 47.412
50.000
31.683
40.000
30.000
20.000 5.647
10.000
0
0 - 0,5 0,5 - 1,2 1,2 - 2 2-
Grafic nr. 84
În condițiile în care indicele de creștere al rezultatului mediu net al exercițiului
a rămas superior indicelui de creștere al capitalului propriu mediu, de la un interval al
numărului de rotații ale activului la altul, rentabilitatea financiară medie a urmat un
trend ascendent.
numărului de rotații ale activului. Eșantion = 8.521 de firme din anul
2010.
50,0%
39,1%
40,0%
30,6%
30,0%
17,7%
20,0%
10,0%
0,5%
0,0%
0 - 0,5 0,5 - 1,2 1,2 - 2 2-
Grafic nr. 85
Se constată astfel existența unei corelații pozitive între numărul de rotații ale
activului prin cifra de afaceri și rentabilitatea financiară medie, conform așteptărilor
inițiale. În aceste condiții, se concluzionează că un număr redus de rotații ale activului
este asociat atât cu o rentabilitate financiară redusă, cât și cu un un nivel ridicat al
Dimpotrivă, un număr ridicat de rotații ale activului prin cifra de afaceri este asociat cu
o rentabilitate financiară ridicată, respectiv cu un nivel scăzut al riscului de insolvență.
Media aritmetică a ratei rentabilității financiare pe intervale ale

numărului de rotații ale activului. Eșantion = 8.521 de firme din anul
200,0% 2010.
147,2%
media aritmetică a Rrf
150,0%
100,0%
50,0% 31,4%
0,0%
0 - 0,5
-16,5% 0,5 - 1,2 1,2 - 2 2-
-50,0%
-39,0%
Grafic nr. 86
Valorile mediei aritmetice simple a ratei rentabilității financiare pe intervale
ale numărului de rotații ale activului prin cifra de afaceri prezintă o dispersie mai
ridicată în raport cu valorile medii ale mediei ponderate, ceea ce sugerează existența
unui număr mare de întreprinderi mici cu valori foarte reduse ale rentabilității
financiare aferent intervalului (0;0,5) al numărului de rotații ale activului prin cifra de
afaceri, respectiv existența unui număr mare de întreprinderi mici cu valori foarte
ridicate ale rentabilității financiare în cadrul grupului firmelor cu peste 2 rotații/an ale
activului prin cifra de afaceri.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare < 0%. Eșantion = 1.928 de
40,0% 36,1%
35,0%
frecvență firme
30,0%
25,0% 20,9%
16,1% 17,9%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
nrAt = 0 - 0,5 nrAt = 0,5 - 1,2 nrAt = 1,2 - 2 nrAt = 2 -
Grafic nr. 87
Frecvența ridicată a întreprinderilor cu viteze reduse de rotație ale activului
care întregistrează pierderi sau rentabilități financiare pozitive, dar reduse (sub 10%)
arată că o eficiență redusă în gestiunea activului are asociate riscuri financiare ridicate.
În măsura în care eficiența gestiunii activului prezintă suficientă stabilitate de la un
exercițiu financiar la altul, aceasta ar putea fi utilizată previzional inclusiv în evaluarea
riscului financiar.
Din totalul întreprinderilor care nu au înregistrat în anul 2010 mai mult de 0,5 rotații
ale activului prin cifra de afaceri, 36,1% au prezentat valori negative ale ratei

financiare cuprinse în intervalul (0%;10%).
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare de 0%-10%. Eșantion =
1.471 de firme din anul 2010.
35,0% 31,1%
30,0%
frecvență firme
25,0%
17,6%
20,0%
15,0% 12,5%
8,2%
10,0%
5,0%
0,0%
Grafic nr. 88
Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) se
diminuează pentru intervalele superioare ale numărului de rotații ale activului prin cifra
de afaceri. Dimpotrivă, frecvența firmelor cu rate ridicate ale rentabilității financiare
sporește pentru intervalele superioare ale numărului de rotații ale activului prin cifra de
afaceri.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare > 50%. Eșantion = 2.655 de
60,0%
49,6%
50,0% 40,8%
frecvență firme
40,0%
30,0% 25,4%
20,0%
9,7%
10,0%
0,0%
Grafic nr. 89
Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale numărului de rotații ale
activului prin cifra de afaceri sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de
Dimpotrivă, valori ridicate ale numărului de rotații ale activului prin cifra de afaceri
sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media
ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele reduse ale riscului financiar și ale
6.2. Numărul de rotații ale activelor imobilizate
Numărul de rotații ale activelor imobilizate prin cifra de afaceri reprezintă o

măsură a eficienței utilizării surselor de finanțare, reflectând valoarea vânzărilor
realizate în medie la nivelul unei perioade cu o unitate monetară de surse de finanțare
investite în active imobilizate.
,
G =
(
profitului, ci prin acoperirea cheltuielilor din cifra de afaceri încasată, motiv pentru
care este așteptat ca o viteză de rotație ridicată a activelor imobilizate să fie corelată
negativ cu riscul de incapacitate de plată și implicit cu riscul de insolvență.
Este formulată ipoteza conform căreia valori ridicate ale numărului de rotații
ale activelor imobilizate sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității financiare
și cu nivele inferioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în continuare
asupra firmelor din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul numărului de
rotații ale activelor imobilizate și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere
firmelor insolvente, numărul de rotații ale activelor imobilizate permite clasarea
firmelor cu o acuratețe semnificativ superioară celei naturale, utilitatea ratei în analiză
va fi confirmată. Înregistrarea de frecvențe inferioare ale cazurilor de insolvență pentru
valori ridicate ale numărului de rotații ale activelor imobilizate va susține ipoteza
existenței unei corelații negative între numărul de rotații ale activului și riscul de
insolvență.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a numărului de rotații ale activelor
imobilizate înregistrată de firmele insolvente a fost de 0,001 rotații / an, în timp ce
valoarea minimă corespunzătoare firmelor sănătoase a fost de 0,01 rotații / an. Din
punct de vedere matematic, 0 reprezintă valoarea minimă pe care indicatorul o poate
înregistra, în condițiile în care o întreprindere poate să nu înregistreze cifră de afaceri,
dar nici valoarea activelor imobilizate și nici valoarea cifrei de afaceri nu pot fi
negative. Populația țintă a exclus întreprinderi cu valori ale cifrei de afaceri inferioare
pragului de 10.000 lei / an, astfel încât valoarea 0 a numărului de rotații ale activelor
imobilizate nu este posibilă. Valoarea indicatorului nu prezintă limită superioară.
1.857.967,0 rotații/an, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului
întreprinderilor insolvente a fost cea de 4.128.211,0 rotații/an.
Media aritmetică a numărului de rotații ale activelor imobilizate aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 18.747,9 rotații/an, inferioară celei caracteristice
grupului firmelor insolvente (27.129,6 rotații/an). Media aritmetică a numărului de
rotații ale activelor imobilizate la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de
22.938,7 rotații/an.
funcție de mărimea activului) a numărului de rotații ale activelor imobilizate aferent
grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 1,2 rotații/an, cea caracteristică grupului
firmelor insolvente fiind de 0,9 rotații/an. Media ponderată a numărului de rotații ale
activelor imobilizate la nivelul întregii populații țintă a fost de 1,0 rotații/an.
Superioritatea mediei aritmetice în cazul grupului întreprinderilor insolvente sugerează
existența unui număr mare de întreprinderi cu număr ridicat de rotații ale activelor
imobilizate prin cifra de afaceri, dar cu valori reduse ale activelor imobilizate.
Eșantionul a fost construit prin asocierea de firme sănătoase cu firme insolvente, cu
valori ale cifrei de afaceri egale sau foarte apropiate. În aceste condiții, numărul
superior de rotații ale activelor imobilizate înregistrat de multe dintre întreprinderile
insolvente în comparație cu întreprinderile sănătoase este bazat pe valori inferioare ale
activelor imobilizate.
Tabel nr. 70 Clasare pe seama numărului de rotații ale activelor imobilizate
Nr.crt. Numărul de rotații ale activelor imobilizate
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 NrAi < 3,8 475 40,4% 269 45,7% 206 35,0% 56,6%
2 NrAi >= 3,8 701 59,6% 319 54,3% 382 65,0% 45,5%
La nivelul eșantionului, valoarea de 3,8 a numărului de rotații ale activelor

imobilizate maximizează acuratețea discriminării între cele două grupuri de
întreprinderi. Clasând toate firmele cu valori ale numărului de rotații ale activelor
imobilizate inferioare pragului de 3,8 drept insolvente se obține astfel o acuratețe de
55,4%.
valori ale numărului de rotații ale activelor imobilizate inferioare pragului de 3,8 cu 2
ani înainte de inițierea procedurii. În același timp, 65% dintre firmele sănătoase au
înregistrat valori ale numărului de rotații ale activelor imobilizate mai mari sau egale
cu valoarea de 3,8.
La nivelul eșantionului, numărul de rotații ale activelor imobilizate nu
îndeplinește această condiție, ceea ce nu îl recomandă drept un indicator util în
Folosind pragul de 3,8 drept valoare de decizie la nivelul întregii populații țintă,
acuratețea este afectată de structura diferită a acestei populații (cu o frecvență
nrAi = 3,8 rotații/an.
64,9%
64,3%
61,9%
61,8%
61,7%
61,6%
70,0%
47,5%
47,5%
60,0%
46,8% 47,1%
50,0% 43,3% 42,1%
40,0% Insolvente
30,0% Sănătoase
20,0% Total
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 90
anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea exclusivă a numărului de
rotații ale activelor imobilizate.
În aceste condiții, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale
numărului de rotații ale activelor imobilizate. În măsura în care frecvența cazurilor de
insolvență ar fi superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval al numărului
de rotații ale activelor imobilizate, firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea fi
clasate drept insolvente. Similar, firmele cu valori ale numărului de rotații ale activelor
imobilizate cuprinse în intervale în care frecvența cazurilor de insolvență este
inferioară pragului de 50% ar putea fi clasate drept sănătoase.
Valorile însușite de numărului de rotații ale activelor imobilizate au fost grupate în 10
intervale.
Tabel nr. 71 Indici de risc - Numărul de rotații ale activelor imobilizate
Nr.crt. Numărul de rotații ale activelor imobilizate 2007 2008 2009 2010
1 Numărul de rotații ale activelor imobilizate < 1 143% 135% 119% 153%
2 1 <= Numărul de rotații ale activelor imobilizate < 3,4 121% 127% 111% 119%
3 3,4 <= Numărul de rotații ale activelor imobilizate < 5 0% 71% 64% 72%
4 5 <= Numărul de rotații ale activelor imobilizate < 7 116% 133% 135% 66%
6 9<= Numărul de rotații ale activelor imobilizate < 11 113% 66% 65% 101%
10 Numărul de rotații ale activelor imobilizate >= 20 83% 86% 85% 82%
în funcție de valoarea numărului de rotații ale activelor imobilizate:
o risc ridicat, pentru valori ale numărului de rotații ale activelor imobilizate
inferioare pragului de 3,4 rotații/an;
o risc redus, pentru valori ale numărului de rotații ale activelor imobilizate
superioare pragului de 3,4 rotații/an.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Numărul de rotații ale
activelor imobilizate = 3,4 rotații/an.
160,0%
130,4% 134,9%
140,0% 122,7%
114,3%
120,0%
91,9%
Indici de risc
100,0% 83,0% 82,4%

73,8%
80,0% Risc ridicat
60,0% Risc redus
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 91
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea numărului de rotații ale activelor
imobilizate permite o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 2
intervale indicate, făcând indicatorul un instrument util în analiză.
În evaluarea riscului de insolvență pe seama numărului de rotații ale activelor
imobilizate, analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a
oricărei întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea numărului
de rotații ale activelor imobilizate. Totuși, întreprinderile cu valori ale numărului de
rotații ale activelor imobilizate inferioare pragului de 3,4 rotații/an prezintă riscuri de
intrare în insolvență superioare mediei.
o fără a ține cont de valoarea numărului de rotații ale activelor imobilizate, din
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o viteză redusă de rotație a activelor
imobilizate induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre viteza de rotație a activelor imobilizate și

implicate exclusiv întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii
pozitive. A fost constituit astfel un eșantion de 8.521 de întreprinderi. Rentabilitatea
financiară înregistrată de acestea a prezentat valori pozitive sau negative, în funcție de
semnul rezultatului exercițiului.
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale numărului de rotații
ale activelor imobilizate.
Numărul de firme pe intervale ale nrAi. Eșantion = 8.521 de
4.000 3.213
număr de firme
2.370
3.000
1.397 1.541
2.000
1.000
0
0- 1 1 - 3,4 3,4 - 20 20 -
intervale ale nrAi
Grafic nr. 92
Valorile numărului de rotații ale activelor imobilizate au fost grupate în 4 intervale.
Limitele intervalelor au fost stabilite pornind de la recomandările literaturii de
specialitate, dar și de la limitele care afectează indicatorul din punct de vedere
matematic.
Astfel, valoarea minimă pe care indicatorul și-o poate însuși este cea de 0 rotații /an,
valoare înregistrată în situația în care exploatarea activului nu generează venituri de
natura cifrei de afaceri pe parcursul unui exercițiu financiar.
Valoarea de 3,4 rotații/an a rezultat din analiza capacității numărului de rotații ale
activelor imobilizate de a evalua riscul de intrare în insolvență.
Din punct de vedere matematic, indicatorul nu prezintă o limită superioară.
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale nrAi. Eșantion =
2.000.000 1.540.121
1.500.000
1.000.000
317.268
500.000 204.282 104.358
0
0-1 1 - 3,4 3,4 - 20 20 -
intervale ale nrAi
Grafic nr. 93
La nivelul anului 2010, eficiența gestiunii activelor imobilizate a fost corelată

în sens negativ cu mărimea capitalului propriu. Constatarea corespunde așteptărilor
inițiale, în condițiile în care o viteză de rotație a activelor imobilizate ridicată permite
recuperarea rapidă a capitalului. Se diminuează astfel perioada medie de imobilizare,
ceea ce permite reinvestirea capitalului într-un timp mai scurt, respectiv maximizarea
efectelor de natura cifrei de afaceri obținute cu o unitate monetară de capital propriu.
Viteza ridicată de rotație a activelor imobilizate susține o viteză ridicată de rotație a
capitalului propriu.
creștere la nivelul primelor 3 intervale ale numărului de rotații ale activelor imobilizate
prin cifra de afaceri.
În aceste condiții, grupul întreprinderilor cu până la o rotație pe an a activelor
imobilizate prin cifra de afaceri a prezentat cel mai ridicat nivel mediu al capitalului
propriu, și, în același timp, cel mai redus nivel al rezultatului net al exercițiului.
Aferent următoarelor două intervale, scăderea capitalului propriu mediu pe
întreprindere a fost însoțită de o sporire a rezultatului net al exercițiului net pe
întreprindere.
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale nrAi. Eșantion =
60.000 50.782
50.000 37.622
40.000 28.714
30.000
11.150
20.000
10.000
0
0-1 1 - 3,4 3,4 - 20 20 -
intervale ale nrAi
Grafic nr. 94
În condițiile în care indicele de creștere al rezultatului mediu net al exercițiului a rămas
superior indicelui de creștere al capitalului propriu mediu de la un interval al numărului
de rotații ale activelor imobilizate la altul, rentabilitatea financiară medie a urmat un
trend ascendent.
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale nrAi.

40,0% 36,1%
35,0%
30,0% 24,9%
25,0%
20,0%
15,0%
9,1%
10,0%
5,0% 0,7%
0,0%
0-1 1 - 3,4 3,4 - 20 20 -
intervale ale nrAi
Grafic nr. 95
Se constată astfel existența unei corelații pozitive între numărul de rotații ale
activelor imobilizate prin cifra de afaceri și rentabilitatea financiară medie, conform
așteptărilor inițiale. În aceste condiții, se concluzionează că un număr redus de rotații
ale activelor imobilizate este asociat atât cu o rentabilitate financiară redusă, cât și cu
un un nivel ridicat al riscului de insolvență.
Dimpotrivă, un număr ridicat de rotații ale activului prin cifra de afaceri este asociat cu
o rentabilitate financiară ridicată, respectiv cu un nivel scăzut al riscului de insolvență.
Frecvența ridicată a întreprinderilor cu viteze reduse de rotație ale activelor
imobilizate care întregistrează pierderi sau rentabilități financiare pozitive, dar reduse
(sub 10%) arată că o eficiență redusă în gestiunea activelor imobilizate are asociate
riscuri financiare ridicate. În măsura în care eficiența gestiunii activului prezintă
suficientă stabilitate de la un exercițiu financiar la altul, aceasta ar punea fi utilizată
previzional inclusiv în evaluarea riscului financiar.
nrAi. Eșantion = 1.928 de firme din anul 2010.
37,4%
40,0%
35,0%
26,5%
frecvență firme
30,0%
25,0% 21,2%
20,0% 15,4%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
nrAi = 0 - 1 nrAi = 1 - 3,4 nrAi = 3,4 - 20 nrAi = 20 -
intervale ale nrAi
Grafic nr. 96
Din totalul întreprinderilor care nu au înregistrat în anul 2010 mai mult de o rotație a
activelor imobilizate prin cifra de afaceri, 37,4% au prezentat valori negative ale ratei

financiare cuprinse în intervalul (0%;10%).
ale nrAi. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
35,0% 31,6%
30,0%
22,5%
frecvență firme
25,0%
20,0% 15,4%
15,0% 10,0%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale nrAi
Grafic nr. 97
Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) se
diminuează pentru intervalele superioare ale numărului de rotații ale activelor
imobilizate prin cifra de afaceri. Dimpotrivă, frecvența firmelor cu rate ridicate ale
rentabilității financiare sporește pentru intervalele superioare ale numărului de rotații
ale activelor imobilizate prin cifra de afaceri.
nrAi. Eșantion = 2.655 de firme din anul 2010.
46,4%
50,0%
45,0%
40,0%
frecvență firme
35,0% 30,6%
30,0%
25,0% 18,9%
20,0%
15,0% 10,5%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale nrAi
Grafic nr. 98
Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale numărului de rotații ale
activelor imobilizate prin cifra de afaceri sunt corelate atât cu un potențial redus în
termeni de rentabilitate (reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și
cu nivele ridicate ale riscului financiar (în perioada de referință) și ale riscului de
insolvență (la doi ani de la perioada de referință).
Dimpotrivă, valori ridicate ale numărului de rotații ale activelor imobilizate prin cifra
de afaceri sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat
de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele reduse ale riscului
financiar și ale riscului de insolvență.
6.3. Durata de rotație a stocurilor
Durata de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri reprezintă o măsură a

eficienței utilizării surselor de finanțare, constituindu-se într-o aproximare a perioadei
de imobilizare a surselor de finanțare sub formă de stocuri.
>
='> = /360
,
Este formulată ipoteza conform căreia valori reduse ale duratei de rotație a
stocurilor sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității financiare și cu nivele
inferioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în continuare asupra firmelor
din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul duratei de rotație
a stocurilor și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere identificarea valorii de
decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele insolvente de firmele
sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi. În măsura în care, la nivelul
eșantionului cu frecvențe egale ale firmelor sănătoase și ale firmelor insolvente, durata
de rotație a stocurilor permite clasarea firmelor cu o acuratețe semnificativ superioară
celei naturale, utilitatea ratei în analiză va fi confirmată. Înregistrarea de frecvențe
inferioare ale cazurilor de insolvență pentru valori reduse ale duratei de rotație a
stocurilor va susține ipoteza existenței unei corelații pozitive între durata de rotație a
stocurilor și riscul de insolvență.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a duratei de rotație a stocurilor
înregistrată atât de firmele insolvente, cât și de firmele sănătoase a fost de 0 zile. Din
înregistra, în condițiile în care o întreprindere poate să nu prezinte stocuri. Valoarea
valori ale cifrei de afaceri inferioare pragului de 10.000 lei / an, astfel încât durata de
rotație a stocurilor înregistrează în toate cazurile valori finite.
1.336,6 zile, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor
insolvente a fost cea de 15.659,1 zile.
Media aritmetică a duratei de rotație a stocurilor aferent grupului întreprinderilor
sănătoase a fost de 89,8 zile, inferioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente
(244,4 zile). Media aritmetică a duratei de rotație a stocurilor la nivelul întregului
eșantion de 1.176 firme a fost de 167,1 zile.
funcție de mărimea stocurilor) a duratei de rotație a stocurilor aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 61,1 zile, cea caracteristică grupului firmelor
insolvente fiind de 115,5 zile. Media ponderată a duratei de rotație a stocurilor la
nivelul întregii populații țintă a fost de 89,3 zile.
Superioritatea valorii maxime a duratei de rotație a stocurilor, mediei
aritmetice și mediei ponderate specifice grupurilor de firme insolvente în raport cu
grupurile de firme sănătoase susține ipoteza unei corelații pozitive între durata de
rotație a stocurilor și riscul de insolvență.
Tabel nr. 72 Clasare pe seama duratei de rotație a stocurilor

Nr.crt. Durata de rotație a stocurilor
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 DrSt < 60 708 60,2% 323 54,9% 385 65,5% 45,6%
2 DrSt >= 60 468 39,8% 265 45,1% 203 34,5% 56,6%
La nivelul eșantionului, valoarea de 60 de zile a duratei de rotație a stocurilor
toate firmele cu valori ale duratei de rotație a stocurilor superioare pragului de 60 de
zile drept insolvente se obține astfel o acuratețe de 55,3%.
valori ale duratei de rotație a stocurilor superioare pragului de 60 de zile cu 2 ani
înregistrat valori ale duratei de rotație a stocurilor mai mici de 60 de zile.
La nivelul eșantionului, durata de rotație a stocurilor nu îndeplinește această condiție,
ceea ce nu o recomandă drept un indicator util în evaluarea riscului de insolvență cu 2
ani înainte de materializare.
Folosind pragul de 60 de zile drept valoare de decizie la nivelul întregii
asupra populației țintă din 2009, de 69,9% asupra populației țintă din 2008 și de 71%
dzSt = 60 de zile.
71,0%
71,0%
70,1%
69,9%
68,1%
67,9%
67,1%
66,5%
80,0%
70,0% 60,0%
60,0%
43,6% 45,3% 45,0%
50,0%
Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 99

anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea exclusivă a duratei de
rotație a stocurilor.
În aceste condiții, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale
ale duratei de rotație a stocurilor. În măsura în care frecvența cazurilor de insolvență ar
fi superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval al duratei de rotație a
stocurilor, firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea fi clasate drept insolvente.
Similar, firmele cu valori ale duratei de rotație a stocurilor cuprinse în intervale în care
drept sănătoase.
Valorile însușite de duratei de rotație a stocurilor au fost grupate în 10 intervale.
Indicii de risc prezentați în tabelul următor au fost calculați prin raportarea incidenței
Tabel nr. 73 Indici de risc - Durata de rotație a stocurilor

Nr.crt. Durata de rotație a stocurilor 2007 2008 2009 2010
1 Durata de rotație a stocurilor < 1 83% 82% 77% 68%
2 1 <= Durata de rotație a stocurilor < 15 0% 59% 88% 119%
6 60<= Durata de rotație a stocurilor < 75 252% 109% 127% 80%
10 Durata de rotație a stocurilor >= 120 247% 161% 157% 139%
risc, stabilite în funcție de valoarea duratei de rotație a stocurilor:
o risc ridicat, pentru valori ale duratei de rotație a stocurilor superioare pragului
de 60 de zile;
o risc redus, pentru valori ale duratei de rotație a stocurilor inferioare pragului de
60 de zile.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Durata de rotație a

stocurilor = 60 de zile.
250,0%
206,3%
200,0%
145,3% 141,4%
Indici de risc
150,0% 135,3%
Risc redus
100,0% 80,6% 80,5% 82,4%
56,4% Risc ridicat
50,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 100

Corelația dintre nivelul de risc și valoarea duratei de rotație a stocurilor permite
o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 2 intervale indicate,
făcând indicatorul un instrument util în analiză.
Distribuția firmelor pe clase de risc. Durata de rotație a stocurilor =

60 de zile.
100,0%
29,1% 30,0% 32,0% 33,3%
80,0%
60,0% Risc ridicat
40,0% 70,9% 70,0% Risc redus

68,0% 66,7%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 101

Conform graficului nr. 101, aproximativ 30% dintre întreprinderile incluse în populația
țintă prezintă durate de rotație a stocurilor de peste 60 de zile, fiind incluse în baza
acestui indicator în clasa de risc ridicat.
În evaluarea riscului de insolvență pe seama duratei de rotație a stocurilor,
analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea duratei de rotație a
stocurilor. Totuși, întreprinderile cu valori ale duratei de rotație a stocurilor superioare
pragului de 60 de zile prezintă riscuri de intrare în insolvență superioare mediei.
o fără a ține cont de valoarea duratei de rotație a stocurilor, din 1.000 de firme
supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o viteză redusă de rotație a stocurilor
induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre viteza de rotație a stocurilor și rata
exclusiv întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii pozitive. A
fost constituit astfel un eșantion de 8.521 de întreprinderi. Rentabilitatea financiară
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale duratei de rotație a
stocurilor.
Numărul de firme pe intervale ale dzSt. Eșantion = 8.521 de
3.689
4.000
2.607
număr de firme
3.000
1.847
2.000
378
1.000
0
0- 1 1 - 60 60 - 360 360 -
intervale ale dzSt
Grafic nr. 102

Limitele intervalelor duratei de rotație a stocurilor au fost stabilite pornind de la
recomandările literaturii de specialitate, dar și de la limitele care afectează indicatorul
din punct de vedere matematic.
Astfel, valoarea minimă pe care indicatorul și-o poate însuși este cea de 0 zile, valoare
înregistrată în situația în care întreprinderea nu deține stocuri.
Valoarea de 60 de zile a rezultat din analiza capacității duratei de rotație a stocurilor
total de a evalua riscul de intrare în insolvență.
Valoarea de 360 zile aproximează durata unui exercițiu financiar. Din punct de vedere
matematic, indicatorul nu prezintă o limită superioară.
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale dzSt. Eșantion =

609.843
700.000
600.000 465.737
500.000 339.949 338.406
400.000
300.000
200.000
100.000
0
0-1 1 - 60 60 - 360 360 -
intervale ale dzSt
Grafic nr. 103

La nivelul anului 2010 nu se evidențiază o corelație clară între eficiența
gestiunii stocurilor și mărimea capitalului propriu. Întreprinderile cu durate ale rotaței
stocurilor mai mici de o zi au prezentat o valoare medie a capitalurilor proprii mai
ridicată comparativ cu întreprinderile cu durate ale rotației stocurilor cuprinse în
intervalele (1; 60] sau (60; 360]. Această constatare nu este în concordanță cu
așteptările inițiale, în condițiile în care durata de rotație foarte scăzută a stocurilor
implică nevoi de finanțare reduse la nivel de ciclu de exploatare și, în consecință, nu
impune deținerea unui fond de rulment de valori ridicate. Se speculează în acest
context că întreprinderile cu durate de rotație a stocurilor inferioare pragului de o zi
prezintă în general fluctuații sezoniere ale volumului de activitate. În măsura în care
această ipoteză ar fi confirmată, aceasta ar putea explica valorile ridicate ale capitalului
propriu prin fluctuațiile sezoniere ale necesarului de fond de rulment. Sectoare precum
cel al construcțiilor înregistrează puncte de minim ale volumului de activitate în
perioada decembrie – februarie, ceea ce face ca, la data bilanțului, valoarea stocurilor
să fie foarte redusă (sau chiar nulă). Creșterea accentuată a volumului de activitate din
perioadele de sezon face necesară deținerea unui fond de rulment de valori ridicate.
Durate de rotație a stocurilor inferioare pragului de o zi caracterizează frecvent
întreprinderile prestatoare de servicii. În funcție de obiectul concret de activitate, valori
ridicate ale capitalurilor proprii ar putea fi justificate pentru întreprinderi prestatoare de
servicii, dar, din punct de vedere statistic, nu este de așteptat ca astfel de valori să fie
întâlnite la întreprinderi prestatoare de servicii mai frecvent decât în cazul
întreprinderilor din alte domenii.
Viteza ridicată de rotație a stocurilor susține o viteză ridicată de rotație a
capitalului propriu, dar și un nivel ridicat al ratei rentabilității econmice, astfel încât, a
fost așteptată o corelație negativă între durata de rotație a stocurilor și rentabilitatea
financiară.
diminuare la nivelul ultimelor 3 intervale ale duratei de rotație a stocurilor prin cifra de
afaceri.
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale dzSt. Eșantion =

60.000 47.131
41.975
40.000
18.885
20.000
0
0-1 1 - 60 60 - 360 360 -
-20.000
-30.520
-40.000
intervale ale dzSt
Grafic nr. 104

Pentru grupurile de întreprinderi cu durate ale rotației stocurilor de peste 1 zi,
în condițiile în care indicele de creștere al rezultatului mediu net al exercițiului a rămas
inferior indicelui de creștere al capitalului propriu mediu, rentabilitatea financiară
medie a urmat un trend descendent de la un interval al duratei de rotație a stocurilor la
altul.
Pentru întreprinderile cu durate ale rotației stocurilor de peste o zi, se constată
existența unei corelații negative între durata de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri
și rentabilitatea financiară medie, conform așteptărilor inițiale (grafic nr. 105). În
aceste condiții, se concluzionează că o durată ridicată de rotație a stocurilor este
asociată atât cu o rentabilitate financiară redusă, cât și cu un un nivel ridicat al riscului
de insolvență. Dimpotrivă, o durată redusă de rotație a stocurilor este asociată cu o
rentabilitate financiară ridicată, respectiv cu un nivel scăzut al riscului de insolvență.
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale dzSt.
15,0% 13,9%
9,0%
10,0%
5,6%
5,0%
0,0%
0-1 1 - 60 60 - 360 360 -
-5,0%
-5,0%
-10,0%
intervale ale dzSt
Grafic nr. 105

Frecvența ridicată a întreprinderilor cu viteze reduse de rotație ale stocurilor
care întregistrează pierderi sau rentabilități financiare pozitive, dar reduse (sub 10%)
arată că o eficiență redusă în gestiunea stocurilor are asociate riscuri financiare ridicate.
În măsura în care eficiența gestiunii stocurilor prezintă suficientă stabilitate de la un
exercițiu financiar la altul, aceasta ar punea fi utilizată previzional inclusiv în evaluarea

riscului financiar.

dzSt. Eșantion = 1.928 de firme din anul 2010.
50,0% 44,2%
45,0%
40,0%
frecvență firme
35,0% 27,0%
30,0%
25,0% 19,7% 20,6%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
dzSt = 0 - 1 dzSt = 1 - 60 dzSt = 60 - 360 dzSt = 360 -
intervale ale dzSt
Grafic nr. 106

Din totalul întreprinderilor care nu au înregistrat în anul 2010 durate ale rotației
stocurilor mai mari de 1 zi, doar 19,7% au prezentat valori negative ale ratei
ale dzSt. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
30,0%
24,1%
25,0% 20,6%
frecvență firme
18,0%
20,0%
14,4%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale dzSt
Grafic nr. 107

Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) crește pentru
intervalele superioare ale duratei de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri.
Dimpotrivă, frecvența firmelor cu rate ridicate ale rentabilității financiare se reduce
pentru intervalele superioare ale duratei de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri.

dzSt. Eșantion = 2.655 de firme din anul 2010.
40,0% 35,7%
32,5%
35,0%
frecvență firme
30,0% 23,7%
25,0%
20,0% 14,3%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale dzSt
Grafic nr. 108

Intervalele duratei de rotație a stocurilor care au prezentat frecvențe ridicate ale
firmelor cu rate ale rentabilității financiare inferioare pragului de 10% au înregistrat
50% (grafic nr. 109).
Analiza datelor prezentate arată că valori ridicate ale duratei de rotație a stocurilor prin
cifra de afaceri sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate
Dimpotrivă, valori reduse ale duratei de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri
sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media
rentabilitate – risc financiar – risc de insolvență”, intervalul optim al duratei de rotație
a stocurilor este considerat a fi (1;60].
Frecvența firmelor pe intervale ale dzSt și Rrf. Eșantion = 8.521 firme
din anul 2010.
60,0%
frecvența firmelor
45,0%
dzSt = 0 - 1
30,0%
dzSt = 1 - 60
15,0% dzSt = 60 - 360
dzSt = 360 -
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 109

6.4. Durata de rotație a creanțelor

Durata de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri reprezintă o măsură a
eficienței utilizării surselor de finanțare, constituindu-se într-o aproximare a perioadei
de imobilizare a surselor de finanțare sub formă de creanțe.
,
=', = /360
,
Este formulată ipoteza conform căreia valori reduse ale duratei de rotație a
creanțelor sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității financiare și cu nivele
inferioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în continuare asupra firmelor
din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul duratei de rotație
a creanțelor și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere identificarea valorii
de decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele insolvente de firmele
sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi. În măsura în care, la nivelul
eșantionului cu frecvențe egale ale firmelor sănătoase și ale firmelor insolvente, durata
de rotație a creanțelor permite clasarea firmelor cu o acuratețe semnificativ superioară
celei naturale, utilitatea ratei în analiză va fi confirmată. Înregistrarea de frecvențe
inferioare ale cazurilor de insolvență pentru valori reduse ale duratei de rotație a
creanțelor va susține ipoteza existenței unei corelații pozitive între durata de rotație a
creanțelor și riscul de insolvență.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a duratei de rotație a creanțelor
înregistrată atât de firmele insolvente, cât și de firmele sănătoase a fost de 0 zile. Din
înregistra, în condițiile în care o întreprindere poate să nu prezinte creanțe. Valoarea
valori ale cifrei de afaceri inferioare pragului de 10.000 lei / an, astfel încât durata de
rotație a creanțelor înregistrează în toate cazurile valori finite.
7.862,5 zile, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul grupului întreprinderilor
insolvente a fost cea de 119.167,0 zile.
Media aritmetică a duratei de rotație a creanțelor aferent grupului întreprinderilor
sănătoase a fost de 175,2 zile, inferioară celei caracteristice grupului firmelor
insolvente (739,9 zile). Media aritmetică a duratei de rotație a creanțelor la nivelul
întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 457,6 zile.
funcție de mărimea creanțelor) a duratei de rotație a creanțelor aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 127,6 zile, cea caracteristică grupului firmelor
insolvente fiind de 306,8 zile. Media ponderată a duratei de rotație a creanțelor la
nivelul întregii populații țintă a fost de 220,5 zile.
Superioritatea valorii maxime a duratei de rotație a creanțelor, mediei aritmetice și
mediei ponderate specifice grupurilor de firme insolvente în raport cu grupurile de
firme sănătoase susține ipoteza unei corelații pozitive între durata de rotație a
creanțelor și riscul de insolvență.
Tabel nr. 74 Clasare pe seama duratei de rotație a creanțelor

Nr.crt. Durata de rotație a creanțelor
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Durata de rotație a creanțelor < 105 660 56,1% 276 46,9% 384 65,3% 41,8%
2 Durata de rotație a creanțelor >= 105 516 43,9% 312 53,1% 204 34,7% 60,5%
La nivelul eșantionului, valoarea de 105 zile a duratei de rotație a creanțelor
toate firmele cu valori ale duratei de rotație a creanțelor superioare pragului de 105 zile
valori ale duratei de rotație a creanțelor superioare pragului de 105 zile cu 2 ani înainte
de inițierea procedurii. În același timp, 65,3% dintre firmele sănătoase au înregistrat
valori ale duratei de rotație a creanțelor mai mici de 105 zile.
La nivelul eșantionului, durata de rotație a creanțelor nu îndeplinește această condiție,
ceea ce nu o recomandă drept un indicator util în evaluarea riscului de insolvență cu 2
ani înainte de materializare.
Folosind pragul de 105 zile drept valoare de decizie la nivelul întregii populații
țintă, acuratețea este afectată de structura diferită a acestei populații (cu o frecvență
dzCr = 105 zile.
73,7%
73,5%
72,4%
72,4%
68,6%
68,4%
66,8%
66,4%
80,0%
70,0% 60,0%
60,0% 53,5% 52,9%
50,0%
50,0%
Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 110


anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea exclusivă a duratei de
rotație a creanțelor.
În aceste condiții, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale
duratei de rotație a creanțelor. În măsura în care frecvența cazurilor de insolvență ar fi
superioară pragului de 50% în cadrul unui anumit interval al duratei de rotație a
creanțelor, firmele cu rate cuprinse în acel interval ar putea fi clasate drept insolvente.
Similar, firmele cu valori ale duratei de rotație a creanțelor cuprinse în intervale în care
drept sănătoase.
Valorile însușite de duratei de rotație a creanțelor au fost grupate în 10 intervale.
Tabel nr. 75 Indici de risc - Durata de rotație a creanțelor

Nr.crt. Durata de rotație a creanțelor 2007 2008 2009 2010
1 Durata de rotație a creanțelor < 0,1 94% 35% 57% 51%
2 0,1 <= Durata de rotație a creanțelor < 20 40% 44% 69% 70%
3 20 <= Durata de rotație a creanțelor < 40 26% 61% 68% 74%
6 80<= Durata de rotație a creanțelor < 100 176% 120% 69% 107%
10 Durata de rotație a creanțelor >= 160 327% 239% 183% 175%

în funcție de valoarea duratei de rotație a creanțelor:
o risc ridicat, pentru valori ale duratei de rotație a creanțelor superioare pragului
de 80 de zile;
o risc redus, pentru valori ale duratei de rotație a creanțelor inferioare pragului de
80 de zile.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Durata de rotație a

creanțelor = 80 de zile.
250,0%
212,0%
200,0%
151,4% 151,4% 146,6%
Indici de risc
150,0%
Risc redus
100,0% 68,2% 68,2% 68,9% Risc ridicat
40,8%
50,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 111

Corelația dintre nivelul de risc și valoarea duratei de rotație a creanțelor
În evaluarea riscului de insolvență pe seama duratei de rotație a creanțelor, analistul
trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei întreprinderi drept
inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea duratei de rotație a creanțelor. Totuși,
întreprinderile cu valori ale duratei de rotație a creanțelor superioare pragului de 80 de
zile prezintă riscuri de intrare în insolvență superioare mediei.
țintă prezintă durate de rotație a creanțelor de peste 80 de zile, fiind asociate în baza
acestui indicator clasei de risc ridicat.
Distribuția firmelor pe clase de risc. Durata de rotație a crean țelor =

80 de zile.
100,0%
34,6% 33,0% 38,2% 40,1%
80,0%
60,0% Risc ridicat
40,0% Risc redus

65,4% 67,0% 61,8% 59,9%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 112

o fără a ține cont de valoarea duratei de rotație a creanțelor, din 1.000 de firme
Este considerată confirmată ipoteza conform căreia o viteză redusă de rotație a
creanțelor induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre viteza de rotație a creanțelor și rata
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale duratei de rotație a
creanțelor.
Numărul de firme pe intervale ale dzCr. Eșantion = 8.521 de
3.749
4.000
2.808
număr de firme
3.000
2.000 929 1.035

1.000
0
0- 1 1 - 80 80 - 360 360 -
intervale ale dzCr
Grafic nr. 113

Limitele intervalelor duratei de rotație a creanțelor au fost stabilite pornind de
la recomandările literaturii de specialitate, dar și de la limitele care afectează
indicatorul din punct de vedere matematic.
Astfel, valoarea minimă pe care indicatorul și-o poate însuși este cea de 0 zile, valoare
înregistrată în situația în care întreprinderea nu deține creanțe.
Valoarea de 80 de zile a rezultat din analiza capacității duratei de rotație a creanțelor
total de a evalua riscul de intrare în insolvență.
Valoarea de 360 zile aproximează durata unui exercițiu financiar. Din punct de vedere
matematic, indicatorul nu prezintă o limită superioară.
Capitalul propriu pe întreprindere, pe intervale ale dzCr. Eșantion =

1.084.265
1.200.000
1.000.000
800.000 505.425
600.000
400.000 226.697
73.815
200.000
0
0-1 1 - 80 80 - 360 360 -
intervale ale dzCr
Grafic nr. 114

La nivelul anului 2010, durata de rotație a creanțelor a fost corelată în sens
pozitiv cu mărimea capitalului propriu. Constatarea corespunde așteptărilor inițiale, în
condițiile în care o viteză de rotație ridicată a creanțelor permite recuperarea rapidă a
capitalului. Se diminuează astfel perioada medie de imobilizare, ceea ce permite
reinvestirea capitalului într-un timp mai scurt, respectiv maximizarea efectelor de
natura cifrei de afaceri obținute cu o unitate monetară de capital propriu.
Durata de rotație foarte scăzută a creanțelor implică nevoi de finanțare reduse la nivel
de ciclu de exploatare și, în consecință, nu impune deținerea unui fond de rulment de
valori ridicate.
Viteza ridicată de rotație a creanțelor susține o viteză ridicată de rotație a
capitalului propriu, dar și un nivel ridicat al ratei rentabilității economice, astfel încât,
a fost așteptată o corelație negativă între durata de rotație a creanțelor și rentabilitatea
financiară.
creștere la nivelul primelor 3 intervale ale duratei de rotație a creanțelor prin cifra de
afaceri (grafic nr. 115).
Rezultatul net pe întreprindere, pe intervale ale dzCr. Eșantion =
53.173
60.000
50.000 38.153
40.000
30.000 16.252
20.000 -6.167
10.000
0
-10.000 0- 1 1 - 80 80 - 360 360 -
intervale ale dzCr
Grafic nr. 115

Pentru grupurile de întreprinderi cu durate ale rotației creanțelor inferioare

pragului de 360 de zile, în condițiile în care indicele de creștere al rezultatului mediu
net al exercițiului a fost superior indicelui de creștere al capitalului propriu mediu,
rentabilitatea financiară medie a urmat un trend ascendent de la un interval al duratei
de rotație a creanțelor la altul.
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale dzCr.
25,0% 22,0%
20,0%
16,8%
15,0%
10,5%
10,0%
5,0%
-0,6%
0,0%
0-1 1 - 80 80 - 360 360 -
-5,0%
intervale ale dzCr
Grafic nr. 116

Se constată existența unei corelații negative între durata de rotație a creanțelor
prin cifra de afaceri și rentabilitatea financiară medie, conform așteptărilor inițiale. În
aceste condiții, se concluzionează că o durată ridicată de rotație a creanțelor este
asociată atât cu o rentabilitate financiară redusă, cât și cu un un nivel ridicat al riscului
de insolvență.
Dimpotrivă, o durată redusă de rotație a creanțelor este asociată cu o rentabilitate
financiară ridicată, respectiv cu un nivel scăzut al riscului de insolvență.

dzCr. Eșantion = 1.928 de firme din anul 2010.
40,0% 35,3%
35,0%
frecvență firme
30,0%
25,0% 20,6% 20,3% 21,7%
20,0%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
dzCr = 0 - 1 dzCr = 1 - 80 dzCr = 80 - 360 dzCr = 360 -
intervale ale dzCr
Grafic nr. 117

Frecvența ridicată a întreprinderilor cu viteze reduse de rotație a creanțelor care
întregistrează pierderi sau rentabilități financiare pozitive, dar reduse (sub 10%) arată
că o eficiență redusă în gestiunea creanțelor are asociate riscuri financiare ridicate. În

măsura în care eficiența gestiunii creanțelor prezintă suficientă stabilitate de la un
exercițiu financiar la altul, aceasta ar punea fi utilizată previzional inclusiv în evaluarea
riscului financiar.
Din totalul întreprinderilor care nu au înregistrat în anul 2010 durate ale rotației
creanțelor mai mari de 1 zi, doar 20,6% au prezentat valori negative ale ratei
ale dzCr. Eșantion = 1.471 de firme din anul 2010.
30,0% 27,1%
25,0%
19,4%
frecvență firme
20,0%
14,8%
15,0%
9,7%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale dzCr
Grafic nr. 118

Frecvența firmelor cu rate ale rentabilității financiare reduse (sub 10%) crește
pentru intervalele superioare ale duratei de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri.
Dimpotrivă, frecvența firmelor cu rate ridicate ale rentabilității financiare se reduce
pentru intervalele superioare ale duratei de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri.
dzCr. Eșantion = 2.655 de firme din anul 2010.
42,7%
45,0%
40,0% 34,9%
35,0% 29,2%
frecvență firme
30,0%
25,0%
20,0%
12,5%
15,0%
10,0%
5,0%
0,0%
intervale ale dzCr
Grafic nr. 119

Intervalele duratei de rotație a creanțelor care au prezentat frecvențe ridicate
ale firmelor cu rate ale rentabilității financiare inferioare pragului de 10% au înregistrat
50%.
Frecvența firmelor pe intervale ale dzCr și Rrf. Eșantion = 8.521 firme

din anul 2010.
45,0%
frecvența firmelor
30,0%
dzCr = 0 - 1
dzCr = 1 - 80
15,0%
dzCr = 80 - 360
dzCr = 360 -
0,0%
<= 0% 0% - 10% 10% - 20% 20% - 30% 30% - 40% 40% - 50% > 50%
Grafic nr. 120

Analiza datelor prezentate arată că valori ridicate ale duratei de rotație a
creanțelor prin cifra de afaceri sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de
Dimpotrivă, valori reduse ale duratei de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri sunt
corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media
rentabilitate – risc financiar – risc de insolvență”, intervalul optim al duratei de rotație
a creanțelor este considerat a fi [0;1].
7. Indicatori ai profitabilității și rentabilității
7.1. Rata profitabilității comerciale
Rata profitabilității comerciale reflectă ponderea profitului net în cifra de

afaceri realizată de întreprindere. Logica ratei este bazată pe ipoteza că rezultatul net al
exercițiului se formează aproape în exclusivitate pe seama veniturilor de natura
vânzărilor aferente obiectului de activitate, ipoteză verificată în marea majoritate a
cazurilor în practică.

0$ = × 100%
,
profitului, însă profitul reprezintă unul dintre principalii factori generatori de numerar,
astfel încât o valoare ridicată a profitului (relativ la volumul de activitate) este de
așteptat să atenueze riscul de incapacitate de plată și, pe această cale, riscul de
insolvență.
În concordanță cu abordarea du Pont, rata profitabilității comerciale este considerată
drept un factor determinant al rentabilității financiare.
Este formulată în aceste condiții ipoteza conform căreia valori ridicate ale ratei
profitabilității comerciale sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității financiare
și cu nivele inferioare ale riscului de insolvență. Ipoteza va fi testată în continuare
asupra firmelor din județul Timiș.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul ratei
profitabilității comerciale și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere
firmelor insolvente, rata profitabilității comerciale permite clasarea firmelor cu o
acuratețe semnificativ superioară celei naturale, utilitatea ratei în analiză va fi
valori ridicate ale ratei profitabilității comerciale va susține ipoteza existenței unei
corelații negative între rata profitabilității comerciale și riscul de insolvență.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a ratei profitabilității comerciale
înregistrată de firmele insolvente a fost de -4.292,0%, în timp ce valoarea minimă
corespunzătoare firmelor sănătoase a fost de -781,2%. Din punct de vedere matematic,
nu există o valoare minimă pe care indicatorul o poate înregistra, în condițiile în care o
întreprindere poate să nu înregistreze cifră de afaceri, iar rezultatul net al exercițiului
poate lua valori negative. În condiții similare, valoarea indicatorului nu prezintă limită
superioară. Populația țintă a exclus întreprinderi cu valori ale cifrei de afaceri
inferioare pragului de 10.000 lei / an, astfel încât valori de -∞ sau +∞ ale ratei
profitabilității comerciale nu sunt posibile.
178 7. Indicatori ai profitabilității și rentabilității
Media aritmetică a ratei profitabilității comerciale aferent grupului întreprinderilor

sănătoase a fost de -14,4%, superioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente
(-90,1%). Media aritmetică a ratei profitabilității comerciale la nivelul întregului
eșantion de 1.176 firme a fost de -52,3%.
funcție de mărimea cifrei de afaceri) a ratei profitabilității comerciale aferent grupului
întreprinderilor sănătoase a fost de 1,5%, cea caracteristică grupului firmelor insolvente
fiind de -25,0%. Media ponderată a ratei profitabilității comerciale la nivelul întregii
populații țintă a fost de -12,2%.
Tabel nr. 76 Clasare pe seama ratei profitabilității comerciale

Nr.crt. Rata profitabilității comerciale
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata profitabilității comerciale < -7% 583 49,6% 368 62,6% 215 36,6% 63,1%
2 Rata profitabilității comerciale >= -7% 593 50,4% 220 37,4% 373 63,4% 37,1%
La nivelul eșantionului, valoarea de -7% a ratei profitabilității comerciale

toate firmele cu valori ale ratei profitabilității comerciale inferioare pragului de -7%
valori ale ratei profitabilității comerciale inferioare pragului de -7% cu 2 ani înainte de
inițierea procedurii. În același timp, 63,4% dintre firmele sănătoase au înregistrat valori
ale ratei profitabilității comerciale mai mari sau egale cu valoarea de -7%.
La nivelul eșantionului, rata profitabilității comerciale îndeplinește această condiție,
motiv pentru care se apreciază că aceasta reprezintă un indicator util în evaluarea
7. Indicatori ai profitabilității și rentabilității 179
Acuratețea predicției la nivelul populației țintă. Rpc = -7%
76,7%
76,6%
72,8%
72,5%
64,0%
64,0%
63,9%
63,9%
80,0%
63,9%
70,0% 59,1%
60,0%
50,0% 40,0% 41,5% Insolvente
40,0% Sănătoase
30,0% Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 121

anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea exclusivă a ratei
profitabilității comerciale.
În continuare, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale ratei
profitabilității comerciale.
Valorile însușite de rata profitabilității comerciale la nivelul eșantionului supus analizei
au fost grupate în 10 intervale.
La nivelul eșantionului se manifestă o tendință de reducere a frecvenței
cazurilor de insolvență pe măsura sporirii ratei profitabilității comerciale. Tendința este
confirmată la nivelul întregii populații țintă pentru perioada 2007 - 2010.
Tabel nr. 77 Indici de risc - Rata profitabilității comerciale total
Nr.crt. Rata profitabilității comerciale 2007 2008 2009 2010
1 Rata profitabilității comerciale < -30% 173% 159% 194% 219%
2 -30% <= Rata profitabilității comerciale < -20% 94% 155% 133% 129%
3 -20%<= Rata profitabilității comerciale < -10% 57% 134% 115% 109%
4 -10%<= Rata profitabilității comerciale < 0% 242% 116% 112% 84%
5 0%<= Rata profitabilității comerciale < 10% 75% 98% 93% 62%
6 10%<= Rata profitabilității comerciale < 20% 31% 89% 35% 48%
7 20% <= Rata profitabilității comerciale < 30% 93% 68% 12% 33%
10 Rata profitabilității comerciale >= 50% 75% 14% 36% 78%

în funcție de valoarea ratei profitabilității comerciale:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei profitabilității comerciale inferioare pragului
de 0%;
o risc mediu, pentru valori ale ratei profitabilității comerciale cuprinse în
intervalul (0% ;10%] ;
o risc redus, pentru valori ale ratei profitabilității comerciale superioare pragului
de 10%.
Tabel nr. 78 Dinamica indicilor de risc în funcție de rata profitabilității comerciale
1 Risc ridicat 169,1% 139,3% 149,1% 150,0%
2 Risc mediu 75,1% 98,3% 92,8% 62,2%
3 Risc redus 56,2% 56,1% 24,8% 46,9%
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea ratei profitabilității comerciale
180,0% 169,1%
160,0% 149,1% 150,0%

139,3%
140,0%
120,0%
Indici de risc
98,3% 92,8%
100,0% Risc ridicat
75,1%
56,2% 56,1%
60,0% 46,9%
Risc redus
40,0% 24,8%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 122

În evaluarea riscului de insolvență pe seama ratei profitabilității comerciale,
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea ratei profitabilității
comerciale.
fără a ține cont de valoarea ratei profitabilității comerciale, din 1.000 de firme
o
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o rată redusă a profitabilității
comerciale induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre rata profitabilității comerciale și rata
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale ratei profitabilității
comerciale.
Numărul de firme pe intervale ale ratei profitabilității
comerciale. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
3.184 3.375
4.000
număr de firme
3.000 1.928
2.000
1.000 34
0
0 - 0% 0% - 10% 10% - 99% 99% -
intervale ale ratei profitabilității comerciale
Grafic nr. 123

Limitele intervalelor ratei profitabilității comerciale au fost stabilite pornind de la
rezultatele analizei corelației acesteia cu riscul de insolvență.
Se constată astfel existența unei corelații pozitive între rata profitabilității comerciale și
rentabilitatea financiară medie, conform așteptărilor inițiale.
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale ratei
profitabilității comerciale. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
30,0% 27,7%
25,0%
20,0%
15,0% 10,3%
10,0% 6,8%
5,0%
0,0%
-5,0% 0 - 0% 0% - 10% 10% - 99% 99% -
-10,0%
-15,0% -12,4%
Grafic nr. 124

Analiza datelor prezentate arată că valori reduse ale ratei profitabilității

comerciale sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate (reflectat
de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele ridicate ale riscului
financiar (în perioada de referință) și ale riscului de insolvență (la doi ani de la
Dimpotrivă, valori ridicate ale ratei profitabilității comerciale sunt corelate atât
cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media ponderată a
insolvență.
Ponderea firmelor cu rate ale rentabilității financiare de peste 50% sporește
pentru intervalele superioare ale ratei profitabilității comerciale. În corespondență, se
manifestă o reducere a ponderii întreprinderilor cu valori mai mici de 10% ale ratei
S-a apreciat că ponderea ridicată a întreprinderilor cu valori ale ratei rentabilității
financiare inferioare pragului de 10% la nivelul unui interval al ratei profitabilității
comerciale reflectă riscuri financiare ridicate.
Frecvența firmelor cu rentabilități financiare > 50%.
Eșantion = 2.655 de firme din anul 2010. 53,0%
60,0%
frecvență firme
40,0% 26,9%
20,0%
0,0%
0,0%
Rpc = 0 - 0% Rpc = 0% - 10% Rpc = 10% - 99%
Grafic nr. 125
7.2. Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității financiare reflectă performanța financiară asociată capitalului

investit de acționari, fiind considerată drept un indicator de bază (Căruntu și Lepăduși,
2009, Petrescu, 2005) în diagnosticul financiar.

. = × 100%
,0
Prin modul de calcul, rentabilitatea financiară exprimă corelația dintre profit, ca
rezultat al activității întreprinderii și capitalurile proprii, ca sursă de finanțare a
activității întreprinderii.
O valoare ridicată a ratei rentabilității financiare asigură generarea unui profit
net consistent (în raport cu investiția realizată de către acționari). Profitul reprezintă
unul dintre principalii factori generatori de numerar, astfel încât o valoare ridicată a
profitului este de așteptat să atenueze riscul de insolvență. Cercetări realizate asupra
firmelor din România sugerează corelații pozitive între valoarea ratei rentabilității
financiare și valoarea absolută a rezultatului net al exercițiului (Cristea și Aniș, 2012,
Lala, Buglea și Aniș, 2012).
În același timp, literatura de specialitate privește îndatorarea drept un factor
determinant al rentabilității financiare, în condițiile existenței unui levier financiar
pozitiv. În această perspectivă, valori ridicate ale ratei rentabilității financiare ar fi de
așteptat să fie asociate cu valori ridicate ale ratei îndatorării globale, respectiv cu rate
reduse ale autonomiei financiare globale și, implicit, cu riscuri de insolvență ridicate.
Totuși, rezultatele cercetărilor existente sunt parțial contradictorii, fiind
observate corelații fie pozitive, fie negative între rata rentabilității financiare și rata
îndatorării globale. Într-un studiu recent asupra unui eșantion de companii românești,
Cîrciumaru, Siminică și Marcu (2010) constată absența unei corelații între cele două
rate.
Este formulată ipoteza conform căreia valori ridicate ale ratei rentabilității
financiare sunt asociate cu nivele inferioare ale riscului de insolvență, aceasta urmând a
fi testată în continuare asupra firmelor din județul Timiș.
Din punct de vedere contabil, atât capitalurile proprii, cât și rezultatul
exercițiului pot înregistra valori negative. Calcularea ratei rentabilității financiare
asociate unor capitaluri proprii negative nu prezintă relevanță, în condițiile în care rata
este destinată evaluării performanței utilizării capitalurilor proprii. În absența
capitalurilor proprii, întregul rezultat net al exercițiului este generat prin exploatarea de
active finanțate din datorii. Existența unor variații mari ale ratei rentabilității financiare
de la o întreprindere la alta, dar și de la o perioadă la alta în cazul aceleiași
întreprinderi, înregistrarea de rezultate nete pozitive de către întreprinderi cu capitaluri
proprii negative atrag atenția asupra slăbiciunii corelației dintre mărimea investiției
acționarilor și rezultatul net obținut, respectiv asupra faptului că mărimea rezultatului
net nu este determinată exclusiv de mărimea capitalului propriu și de eficiența cu care
acesta este utilizat. În măsura în care se acceptă ideea că rezultatul net nu reprezintă
exclusiv un efect al investirii capitalului propriu, rata rentabilității financiare nu poate
fi privită drept o măsură a performanței utilizării capitalurilor proprii din perspectiva
întreprinderii, rămânând însă utilă în evaluarea performanței din perspectiva
acționarilor (indiferent dacă rezultatul net este distribuit sub formă de dividende sau
este capitalizat).
O primă analiză efectuată la nivelul întregii populații țintă aferent perioadei
2007-2010 evidențiază superioritatea ratei rentabilității financiare medii (ponderate)
aferente grupului firmelor insolvente, comparativ cu cea corespunzătoare grupului
firmelor sănătoase.
Rata rentabilității financiare. Eșantion = 53.252 de situații

financiare din perioada 2007-2010
349,1%
400,0%
300,0%
200,0%
100,0% 4,0%
0,0%
Insolvente Sanatoase
Grafic nr. 126

Explicația valorii ridicate a mediei ratei rentabilității financiare specifice grupului de
firme insolvente este dată de valorile negative ale capitalului propriu total și ale
rezultatului net total la nivel de grup.
Capitaluri proprii. Eșantion = 53.252 de situații financiare din
perioada 2007-2010
159.445.825
200.000.000
150.000.000
100.000.000
-32.697.582
50.000.000
0
-50.000.000
Grafic nr. 127

Rezultat net. Eșantion = 53.252 de situații financiare din
perioada 2007-2010
6.352.825
50.000.000
0
-50.000.000
-100.000.000
-114.156.025
-150.000.000
Grafic nr. 128

Analiza utilității ratei rentabilității financiare în evaluarea riscului de

insolvență poate fi efectuată la nivelul întregii populații țintă, fiind însă de de așteptat
ca acuratețea în clasare să prezinte nivele scăzute în condițiile în care, din punct de
vedere matematic, combinații diametral opuse ale capitalurilor proprii și ale
rezultatului net al execițiului pot duce la aceleași valori ale ratei rentabilității
financiare.
La nivelul eșantionului de 1.176 de întreprinderi, acuratețea clasării pe seama ratei
rentabilității financiare nu atinge nivelul de 53% pentru nicio valoare a ratei
Tabel nr. 79 Clasare pe seama ratei rentabilității financiare
Nr.crt. Rata rentabilității financiare
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rata rentabilității financiare < 0% 254 21,6% 141 24,0% 113 19,2% 55,5%
2 Rata rentabilității financiare >= 0% 922 78,4% 447 76,0% 475 80,8% 48,5%
Din totalul celor 1.176 de întreprinderi incluse în eșantion, 609 au prezentat

capitaluri proprii negative. Valoarea de 0% a ratei rentabilității financiare maximizează
acuratețea în clasare.
Având în vedere structura eșantionului (care implică o acuratețe naturală în clasare de
50%), rata rentabilității financiare nu poate fi considerată drept un indicator util în
efectuarea clasării.
În practica de specialitate, firmele cu capitaluri proprii negative sunt tratate
complet diferit în analiza riscului de insolvență, de cele mai multe ori fiind evaluate
negativ exclusiv pe seama acestei caracteristici. Astfel, în practica bancară, firmele cu
capitaluri proprii negative nu sunt în general eligibile pentru creditare. În cazurile în
care sunt realizate excepții, analiza bonității este centrată pe seama fluxurilor de
numerar previzionate.
Având în vedere lipsa de performanță în clasare a ratei rentabilității financiare
la nivelul unei populații care include firme cu capitaluri proprii negative, dar și
așteptările practicienilor (care caută instrumente specifice pentru firmele cu capitaluri
proprii negative), s-a procedat la limitarea analizei asupra populației cu capitaluri
proprii pozitive.
Structura eșantionului după valoarea capitalului propriu
567; 48%
609; 52% firme cu Cpr > 0
firme cu Cpr <= 0
Grafic nr. 129

Dintre cele 567 de întreprinderi care au prezentat capitaluri proprii pozitive, 217 au
intrat în insolvență la 2 ani de la data situațiilor financiare de referință.
Tabel nr. 80 Clasare pe seama ratei rentabilității financiare – firme cu Cpr > 0

Nr.crt. Rata rentabilității financiare
567 100% 217 100% 350 100% 38%
1 Rata rentabilității financiare < -20% 114 20,1% 71 32,7% 43 12,3% 62,3%
2 Rata rentabilității financiare >= -20% 453 79,9% 146 67,3% 307 87,7% 32,2%
În cadrul unui grup cu o frecvență a cazurilor de insolvență de 38%, acuratețea

naturală în clasare este considerată a fi de cea de 52,8%. Se consideră că rata
rentabilității financiare este utilă în clasare în măsura în care poate furniza o acuratețe
superioară celei naturale cu cel puțin 25%.
Acuratețea minimală așteptată în aceste condiții a fost de = 52,8% × 125% =
65,9%. Analiza efectuată a pus în evidență o acuratețe în clasare de 66,7%, ceea ce
recomandă rata rentabilității financiare drept un instrument util.
Astfel, clasând toate întreprinderile cu rate ale rentabilității financiare inferioare
pragului de -20% drept insolvente, respectiv întreprinderile cu rate ale rentabilității
financiare superioare pragului de -20% drept sănătoase, sunt evaluate corect 87,7%
dintre firmele sănătoase și 32,7% dintre firmele insolvente.
În cadrul eșantionului format din cele 567 de întreprinderi cu capitaluri proprii
pozitive, valoarea minimă a ratei rentabilității financiare înregistrată de firmele
insolvente a fost de -34.934,7%, în timp ce valoarea minimă corespunzătoare firmelor
sănătoase a fost de -12.847,1%. Din punct de vedere matematic, nu există o valoare
minimă pe care indicatorul o poate înregistra, în condițiile în care eșantionul a inclus

întreprinderi cu capitaluri proprii de valori foarte apropiate de zero, iar rezultatul net al
exercițiului poate lua valori negative nelimitate în expresie absolută. În condiții
similare, valoarea indicatorului nu prezintă limită superioară. Eșantionul a exclus
întreprinderi cu valori nule ale capitalului propriu, astfel încât valori de -∞ sau +∞ ale
ratei rentabilității financiare nu sunt posibile.
Media aritmetică a ratei rentabilității financiare aferentă grupului
firmelor insolvente (-108,9%). Media aritmetică a ratei rentabilității financiare la
nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de -37,9%.
Media ratei rentabilității financiare
178%
200% 166%
150%
100%
24% 28%
50%
0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 130

La nivelul eșantionului, valoarea de -20% a ratei rentabilității financiare maximizează
acuratețea discriminării între cele două grupuri de întreprinderi.
Acuratețea predicției la nivelul populației cu capitaluri

proprii pozitive. Rrf = -20%.
92,2%
92,1%
91,0%
90,7%
86,8%
86,1%
85,8%
85,6%
100,0%
80,0%
60,0% Insolvente
30,9% 30,6% 33,5% Sănătoase
40,0%
20,0% Total
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 131


țintă cu capitaluri proprii pozitive, acuratețea predicției ar fi de 85,8% asupra populației
țintă din 2010, de 85,6% asupra populației țintă din 2009, de 90,7% asupra populației
țintă din 2008 și de 92,1% asupra populației țintă din 2007.
La nivelul populației cu capitaluri proprii pozitive, frecvența cazurilor de
insolvență este semnificativ inferioară celei caracteristice eșantionului (ajungând la un
nivel maxim de 1,82% în anul 2010), ceea ce face ineficientă clasarea prin utilizarea
exclusivă a ratei rentabilității financiare.
ratei rentabilității financiare.
Valorile însușite de rata rentabilității financiare au fost grupate în 10 intervale. Pentru
fiecare interval au fost calculați indici de risc.
Tabel nr. 81 Indici de risc - Rata rentabilității financiare
Nr.crt. Rata rentabilității financiare 2007 2008 2009 2010
1 Rata rentabilității financiare < 0% 221% 262% 170% 200%
2 0% <= Rata rentabilității financiare < 15% 189% 158% 112% 76%
3 15%<= Rata rentabilității financiare < 30% 132% 0% 27% 52%
10 Rata rentabilității financiare >= 120% 102% 163% 222% 121%
Indicii de risc prezentați în tabelul nr. 81 au fost determinați prin raportarea

în funcție de valoarea ratei rentabilității financiare:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei rentabilității financiare inferioare pragului de
0%;
o risc mediu, pentru valori ale ratei rentabilității financiare cuprinse în intervalul
[0% ;15%);
o risc redus, pentru valori ale ratei rentabilității financiare superioare pragului de
15%.
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea ratei rentabilității financiare permite
o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 3 intervale indicate,
făcând indicatorul un instrument util în analiză.
Întreprinderile cu valori ale ratei rentabilității financiare superioare pragului de

120% au prezentat riscuri de insolvență relativ ridicate. Ponderea acestor întreprinderi
a fost însă redusă, nedepășind 7% în perioada 2007 – 2010. În aceste condiții, nu a fost
propusă tratarea distinctă în analiză a intervalului [120%;+∞) al ratei rentabilității
financiare.
300,0%
262,1%
250,0% 220,1%
199,9%
200,0% 170,2%
Indici de risc
188,9% 158,5%
Risc ridicat
150,0%
112,0%
Risc mediu
100,0% 75,6%
43,0%
50,0% 62,8%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 132

În evaluarea riscului de insolvență pe seama ratei rentabilității financiare,
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea ratei rentabilității
financiare.
o din 1.000 de firme cu capitaluri proprii pozitive încadrate în anul 2010 în clasa
de risc redus, aproximativ 11 vor intra în insolvență în 2 ani;
de risc mediu, aproximativ 14 vor intra în insolvență în 2 ani;
de risc ridicat, aproximativ 36 vor intra în insolvență în 2 ani.
o fără a ține cont de valoarea ratei rentabilității financiare, din 1.000 de firme cu
capitaluri proprii pozitive supuse observării, 18 vor intra în insolvență în 2
ani.
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o rată redusă a rentabilității
financiare induce un risc de intrare în insolvență ridicat. Având în vedere că valoarea
capitalului propriu raportată la finalul unui exercițiu financiar este influențată în mod
direct de valoarea rezultatului exercițiului, se apreciază că utilizarea valorii capitalului
propriu de la începutul exercițiului financiar în calcularea ratei rentabilității financiare
ar putea prezenta o relevanță superioară.
8. Indicatori ai productivității
8.1.Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri
Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri reprezintă o măsură

a eficienței utilizării resurselor umane, reflectând valoarea medie pe angajat a
vânzărilor realizate la nivelul unei perioade.
Cifra de afaceri
KL$ =
Număr de angajați
Cheltuielile asociate personalului (salarii brute, contribuțiile unității, instruire, dotări
individuale) conțin în cazul majorității întreprinderilor componente fixe (prin prisma
comportamentului în raport cu volumul de activitate).
Literatura de specialitate clasează cheltuielile de personal (cu salariile brute și
contribuțiile aferente) drept cele mai importante cheltuieli fixe înregistrate de
întreprindere. Această opinie este susținută de concluziile unui studiu realizat (pe
situații financiare anuale planificate) asupra unui eșantion de 50 de întreprinderi din
județul Timiș (Brîndescu-Olariu, 2014).
O productivitate ridicată a personalului este de natură să asigure o valoare
ridicată a cifrei de afaceri și, pe această cale, a încasărilor. O productivitate redusă a
muncii lasă întreprinderea expusă riscului de exploatare (stimulat de costurile fixe
asociate personalului).
Este formulată ipoteza conform căreia valori ridicate ale productivității muncii
cu bază de calcul în cifra de afaceri sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității
financiare și cu nivele inferioare ale riscului de insolvență și ale riscului financiar.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul productivității
muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri și cel al riscului de insolvență, a fost avută
în vedere identificarea valorii de decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe
firmele insolvente de firmele sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi.
Înregistrarea de frecvențe inferioare ale cazurilor de insolvență pentru valori
ridicate ale productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri va susține
ipoteza existenței unei corelații negative între productivitatea muncii cu bază de calcul
în cifra de afaceri și riscul de insolvență.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a productivității muncii cu bază de
calcul în cifra de afaceri înregistrată de firmele insolvente a fost de 1.418 lei / angajat,
în timp ce valoarea minimă corespunzătoare firmelor sănătoase a fost de 1.548 lei /
angajat. Din punct de vedere matematic, 0 reprezintă valoarea minimă pe care
indicatorul o poate înregistra, în condițiile în care o întreprindere poate să nu
înregistreze cifră de afaceri. Populația țintă a exclus însă întreprinderi cu valori ale
cifrei de afaceri inferioare pragului de 10.000 lei / an, astfel încât valoarea 0 a
productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri nu este posibilă. Valoarea
indicatorului nu prezintă limită superioară.
8. Indicatori ai productivității 191

fost de 2.794.888 lei / angajat, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul
grupului întreprinderilor insolvente a fost cea de 3.480.933 lei / angajat.
Media aritmetică a productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri aferent
grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 163.389 lei / angajat, superioară celei
caracteristice grupului firmelor insolvente (137.788 lei / angajat). Media aritmetică a
productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri la nivelul întregului eșantion
de 1.176 firme a fost de 150.588 lei / angajat.
Eșantionul a fost construit prin asocierea de firme sănătoase cu firme
insolvente, cu valori ale cifrei de afaceri egale sau foarte apropiate. În aceste condiții,
valoarea superioră a mediei productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri
înregistrată de grupul firmelor sănătoase este bazată pe valori inferioare ale numărului
mediu de angajați.
funcție de numărul de angajați) a productivității muncii cu bază de calcul în cifra de
afaceri aferent grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 95.242 lei / angajat, cea
caracteristică grupului firmelor insolvente fiind de 85.807 lei / angajat. Media
ponderată a productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri la nivelul
întregii populații țintă a fost de 90.105 lei / angajat.
Tabel nr. 82 Clasare pe seama productivității muncii cu bază de calcul în cifra de
afaceri

Nr.crt. Cifra de afaceri / Numar de angajați
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 CA / NA< 100000 728 61,9% 381 64,8% 347 59,0% 52,3%
2 CA / NA>= 100000 448 38,1% 207 35,2% 241 41,0% 46,2%
La nivelul eșantionului, valoarea de 100.000 lei / angajat a productivității

muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri maximizează acuratețea discriminării între
cele două grupuri de întreprinderi. Clasând toate firmele cu valori ale productivității
muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri inferioare pragului de 100.000 lei / angajat
înregistrat valori ale productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri
inferioare pragului de 100.000 lei / angajat cu 2 ani înainte de inițierea procedurii. În
același timp, 41,0% dintre firmele sănătoase au înregistrat valori ale productivității
192 8. Indicatori ai productivității
muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri mai mari sau egale cu valoarea de 100.000
lei / angajat.
La nivelul eșantionului, productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri nu
îndeplinește această condiție, ceea ce nu o recomandă drept un indicator util în
Folosind pragul de 100.000 lei / angajat drept valoare de decizie la nivelul
întregii populații țintă, acuratețea este afectată de structura diferită a acestei populații
(cu o frecvență semnificativ superioară a întreprinderilor sănătoase).
WLca = 100.000 lei.
66,0%
70,0% 61,6%
55,3%
60,0% 50,0%
32,8%
32,8%
32,4%
32,2%
32,1%
31,8%
50,0%
29,0%
28,9%
40,0% Insolvente
30,0% Sănătoase
20,0% Total
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 133

anul 2010). Pentru fiecare dintre cei 4 ani supuși analizei, media aritmetică a
indicatorului aferent grupului firmelor sănătoase a fost inferioară mediei aritmetice
corespunzătoare grupului firmelor insolvente, contrar situației constatate la nivelul
eșantionului.
Clasând firmele cu valori ridicate ale productivității muncii cu bază de calcul
în cifra de afaceri drept sănătoase, respectiv firmele cu valori reduse ale productivității
muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri drept insolvente, valoarea optimă de decizie
la nivelul întregii populații țintă este cea de 60.000 lei / angajat. Totuși, acuratețea
predicției nu atinge pragul de 50% pentru ambele grupuri de întreprinderi pentru
niciunul dintre cei 4 ani de analiză.
Clasând firmele cu valori reduse ale productivității muncii cu bază de calcul în
cifra de afaceri drept sănătoase, respectiv firmele cu valori ridicate ale productivității
muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri drept insolvente, acuratețea sporește peste
pragul de 50%. În aceste condiții, valoarea optimă de decizie la nivelul întregii
populații țintă este cea de 65.000 lei / angajat.
Acuratețea predicției la nivelul populației țintă. WLca = 65.000 lei.
56,1%
56,1%
58,0% 56,7%
53,5%
53,4%
53,2%
53,2%
52,9%
52,9%
56,0%
54,0% Insolvente
52,1%
52,0% Sănătoase
50,3%
49,7% Total
50,0%
48,0%
46,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 134

productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri.
Valorile însușite de productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri au fost
Tabel nr. 83 Indici de risc - Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri
Nr.crt. Cifra de afaceri / Numar de angajati 2007 2008 2009 2010
1 Cifra de afaceri / Numar de angajati < 15000 98% 82% 116% 146%
2 15000 <= Cifra de afaceri / Numar de angajati < 30000 73% 97% 90% 76%
6 75000<= Cifra de afaceri / Numar de angajati < 90000 51% 33% 83% 75%
10 Cifra de afaceri / Numar de angajati >= 135000 131% 129% 117% 106%
În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 ar putea fi recomandată

risc, stabilite în funcție de valoarea productivității muncii cu bază de calcul în cifra de
afaceri:
o risc ridicat, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în cifra de
afaceri superioare pragului de 90.000 lei / angajat;
o risc redus, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în cifra de
afaceri inferioare pragului de 90.000 lei / angajat.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. WLca=90.000 lei.
180,0% 164,9%
160,0%
133,9%
140,0%
112,7% 109,2%
120,0%
Indici de risc
92,9% 95,0%
100,0% 81,1%
69,0% Risc redus
80,0%
60,0% Risc ridicat
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 135

Corelația dintre nivelul de risc și valoarea productivității muncii cu bază de
calcul în cifra de afaceri nu permite o acuratețe semnificativă a diagnosticului prin
raportarea la cele 2 intervale indicate, indicatorul nefiind astfel considerat un
instrument util în evaluarea riscului de insolvență.
În vederea testării corelației dintre productivitatea muncii cu bază de calcul în
cifra de afaceri și rata rentabilității financiare la nivelul aceluiași exercițiu financiar, în
analiză au fost implicate exclusiv întreprinderile care au înregistrat în anul 2010
capitaluri proprii pozitive (8.521 de întreprinderi).
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale productivității muncii
cu bază de calcul în cifra de afaceri.
Numărul de firme pe intervale ale Wlca. Eșantion = 8.521 de
3.711
4.000
număr de firme
3.000 2.075 1.880

2.000
855
1.000
0
0 - 20000 20000 - 50000 50000 - 90000 90000 -
intervale ale Wlca
Grafic nr. 136

a fost superior indicelui de creștere al capitalului propriu mediu, de la un interval al
productivității muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri la altul, rentabilitatea
financiară medie a urmat un trend ascendent.
Media ponderată a ratei rentabilității financiare pe intervale ale Wlca.

15,0%
11,8%
10,0%
5,7%
5,0%
1,3%
0,0%
0 - 20000 20000 - 50000 50000 - 90000 90000 -
-5,0%
-7,0%
-10,0%
intervale ale Wlca
Grafic nr. 137

Se constată astfel existența unei corelații pozitive între productivitatea muncii
cu bază de calcul în cifra de afaceri și rentabilitatea financiară medie, conform
așteptărilor inițiale.
Frecvența firmelor cu valori negative ale ratei rentabilității financiare a fost superioară
în cazul intervalelor inferioare ale productivității muncii cu bază de calcul în cifra de
afaceri, ceea ce relevă existența unei corelații negative între productivitatea muncii cu
bază de calcul în cifra de afaceri și riscul financiar.
8.2.Productivitatea muncii cu bază de calcul în Rezultatul brut

Productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut reprezintă o măsură
a eficienței utilizării resurselor umane, reflectând valoarea medie pe angajat a
rezultatului obținut la nivelul unei perioade.
Rezultatul brut
KL =
Număr de angajați
Este formulată ipoteza conform căreia valori ridicate ale productivității muncii
cu bază de calcul în rezultatul brut sunt asociate cu nivele superioare ale rentabilității
financiare și cu nivele inferioare ale riscului de insolvență și ale riscului financiar.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelației dintre nivelul productivității
muncii cu bază de calcul în rezultatul brut și cel al riscului de insolvență, a fost avută în
vedere identificarea valorii de decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe
firmele insolvente de firmele sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi.
Înregistrarea de frecvențe inferioare ale cazurilor de insolvență pentru valori
ridicate ale productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut va susține ipoteza
existenței unei corelații negative între productivitatea muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut și riscul de insolvență.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a productivității muncii cu bază de
calcul în rezultatul brut înregistrată de firmele insolvente a fost de -1.067.627 lei /
angajat, în timp ce valoarea minimă corespunzătoare firmelor sănătoase a fost de -
896.355 lei / angajat. Din punct de vedere matematic, valoarea productivității muncii
cu bază de calcul în rezultatul brut nu prezintă minim. Similar, valoarea indicatorului

nu prezintă limită superioară.
fost de 2.074.160 lei / angajat, în timp ce valoarea maximă înregistrată în cadrul
grupului întreprinderilor insolvente a fost cea de 566.975 lei / angajat.
Media aritmetică a productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut aferent
grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 8.665 lei / angajat, superioară celei
caracteristice grupului firmelor insolvente (-32.741 lei / angajat). Media aritmetică a
productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut la nivelul întregului eșantion
de 1.176 firme a fost de -12.038 lei / angajat.
funcție de numărul de angajați) a productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul
brut aferent grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 3.374 lei / angajat, cea
caracteristică grupului firmelor insolvente fiind de -20.534 lei / angajat. Media
ponderată a productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut la nivelul întregii
populații țintă a fost de -9.644 lei / angajat.
Tabel nr. 84 Clasare pe seama productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut

Nr.crt. Rezultat brut / Numar de angajați
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Rezultat brut / Numar de angajați < -6.000 518 44,0% 342 58,2% 176 29,9% 66,0%
2 Rezultat brut / Numar de angajați >= -6.000 658 56,0% 246 41,8% 412 70,1% 37,4%
La nivelul eșantionului, valoarea de -6.000 lei / angajat a productivității muncii

cu bază de calcul în rezultatul brut maximizează acuratețea discriminării între cele
două grupuri de întreprinderi. Clasând toate firmele cu valori ale productivității muncii
cu bază de calcul în rezultatul brut inferioare pragului de -6.000 lei / angajat drept
insolvente, respectiv toate firmele cu valori ale productivității muncii cu bază de calcul
în rezultatul brut superioare pragului de -6.000 lei / angajat drept sănătoase, se obține o
înregistrat valori ale productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut
inferioare pragului de -6.000 lei / angajat cu 2 ani înainte de inițierea procedurii. În
același timp, 70,1% dintre firmele sănătoase au înregistrat valori ale productivității
muncii cu bază de calcul în rezultatul brut mai mari sau egale cu valoarea de -6.000 lei
/ angajat.
La nivelul eșantionului, productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul

brut îndeplinește această condiție, ceea ce o recomandă drept un indicator util în
Folosind pragul de -6.000 lei / angajat drept valoare de decizie la nivelul întregii
WLrb = -6.000 lei/angajat.
83,9%
83,8%
79,3%
79,0%
100,0%
73,1%
72,8%
72,7%
72,5%
80,0%
55,3% 59,2%
60,0% Insolvente
36,7% 39,4%
40,0% Sănătoase
Total
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 138

productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut.
Valorile însușite de productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut au fost
Tabel nr. 85 Indici de risc - Productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut
Nr.crt. Rezultat brut / Numar de angajați 2007 2008 2009 2010
1 Rezultat brut / Numar de angajați < -20000 361% 273% 268% 332%
2 -20000 <= Rezultat brut / Numar de angajați < -5000 188% 124% 134% 120%
3 -5000 <= Rezultat brut / Numar de angajați < 0 91% 85% 95% 70%
4 0 <= Rezultat brut / Numar de angajați < 5000 78% 94% 84% 60%
6 20000<= Rezultat brut / Numar de angajați < 30000 0% 80% 37% 47%
10 Rezultat brut / Numar de angajați >= 60000 92% 61% 20% 54%

În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 este recomandată
risc, stabilite în funcție de valoarea productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut:
o risc ridicat, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut inferioare pragului de -5.000 lei / angajat;
o risc mediu, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut cuprinse între -5.000 lei / angajat și 5.000 lei / angajat;
o risc redus, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut superioare pragului de 5.000 lei / angajat.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc pe intervale
ale WLrb.
300,0%
241,9%
250,0%
200,1%
177,9% 184,7%
Indici de risc
200,0%
Risc ridicat
150,0%
82,9% 90,9% 88,1% Risc mediu
100,0% 64,1%
Risc redus
50,0%
55,6% 64,1% 50,2%
42,3%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 139

Corelația dintre nivelul de risc de insolvență și valoarea productivității muncii
cu bază de calcul în rezultatul brut permite o acuratețe semnificativă a diagnosticului
prin raportarea la cele 3 intervale indicate, indicatorul fiind astfel considerat un
instrument util în analiză.
În evaluarea riscului de insolvență pe seama productivității muncii cu bază de
calcul în rezultatul brut, analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în
insolvență a oricărei întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de
valoarea productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut.
o fără a ține cont de valoarea productivității muncii cu bază de calcul în

rezultatul brut, din 1.000 de firme supuse observării, 29 vor intra în
insolvență în 2 ani.
populația țintă prezintă valori ale productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul
brut mai mici de -5.000 lei / angajat, fiind asociate în baza acestui indicator clasei de
risc ridicat.
Distribuția firmelor pe clase de risc în funcție de WLrb.
100,0%
41,9% 39,8% 37,2% 35,8%

80,0%
Risc redus
60,0%
40,1% 37,5%
40,0%
Risc ridicat
20,0% 30,0% 30,1%
17,9% 22,7%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 140

Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o valoare redusă a productivității
muncii cu bază de calcul în rezultatul brut induce un risc de intrare în insolvență
ridicat.
În vederea testării corelației dintre productivitatea muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut și rata rentabilității financiare la nivelul aceluiași exercițiu financiar, în
analiză au fost implicate exclusiv întreprinderile care au înregistrat în anul 2010
capitaluri proprii pozitive (8.521 de întreprinderi).
Întreprinderile din eșantion au fost clasate pe patru intervale ale productivității muncii
cu bază de calcul în rezultatul brut.
Numărul de firme pe intervale ale WLrb. Eșantion = 8.521 de
2.846
3.000 2.513
2.193
număr de firme
2.500
2.000
1.500 969
1.000
500
0
0 - -5000 -5000 - 5000 5000 - 20000 20000 -
intervale ale WLrb
Grafic nr. 141


a fost superior indicelui de creștere al capitalului propriu mediu, de la un interval al
productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut la altul, rentabilitatea
financiară medie a urmat un trend ascendent.
Se constată astfel existența unei corelații pozitive între productivitatea muncii cu bază
de calcul în rezultatul brut și rentabilitatea financiară medie, conform așteptărilor
inițiale.
WLrb. Eșantion = 8.521 de firme din anul 2010.
25,0% 23,1%
20,0% 17,6%
15,0%
10,0%
5,0% 2,0%
0,0%
-5,0% 0 - -5000 -5000 - 5000 5000 - 20000 20000 -
-10,0%
-15,0%
-13,2%
-20,0%
intervale ale WLrb
Grafic nr. 142

Frecvența firmelor cu valori reduse (sub 10%) ale ratei rentabilității financiare a fost
superioară în cazul intervalelor inferioare ale productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut, ceea ce relevă existența unei corelații negative între productivitatea
muncii cu bază de calcul în rezultatul brut și riscul financiar.
9. Indicatori bazați pe fiscalitate
9.1.Raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri
A fost formulată ipoteza conform căreia presiunea fiscală ridicată stimulează

riscul de intrare în insolvență. În noțiunea de ”impozit pe profit” a fost inclus și
impozitul pe venit. Sursa principală de numerar în plata impozitului este reprezentată
de fluxul de numerar de intrare operațional, bazat cu preponderență pe veniturile de
natura cifrei de afaceri.
S-a speculat în aceste condiții că valori ridicate ale raportului Impozit pe profit / Cifra
de afaceri sunt asociate cu nivele superioare ale riscului de insolvență. Totuși, valori
reduse ale raportului vor avea la bază valori reduse ale ratei profitabilității comerciale
sau acumularea de pierderi în exercițiile financiare anterioare, factori de natură să
stimuleze riscul de insolvență.
Impozit pe profit / Cifra de afaceri și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere
firmelor insolvente, raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri permite clasarea
firmelor cu o acuratețe semnificativ superioară celei naturale, utilitatea ratei în analiză
va fi confirmată. Înregistrarea de frecvențe inferioare ale cazurilor de insolvență pentru
valori reduse ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri va susține ipoteza
existenței unei corelații pozitive între raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri și
riscul de insolvență.
înregistra este zero, în condițiile în care o întreprindere poate să nu datoreze impozit la
nivelul unui exercițiu financiar. Valoarea indicatorului nu prezintă teoretic limită
superioară, deși este de așteptat ca în majoritatea cazurilor să nu depășească 10%.
Cu toate că este așteptată o relație de determinare între valoarea raportului
Impozit pe profit / Cifra de afaceri și riscul de insolvență, corelația va fi marcată în
unele cazuri și de alți factori. Astfel, întreprinderi care plătesc impozit pe profit, dar
înregistrează rate de profitabilitate comercială reduse, vor prezenta valori reduse ale
raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri. Plata impozitului nu va pune o presiune
extrem de ridicată în aceste cazuri asupra fluxurilor de intrare operaționale, existând
însă o presiune superioară din partea celorlalte fluxuri de numerar operaționale de
ieșire.
Valori reduse ale raportului ar putea reprezenta prin urmare consecința unui
nivel redus de performanță financiară, de natură să stimuleze riscul de insolvență.
În alte cazuri, valoarea redusă a raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri
ar putea avea la bază pierderi importante înregistrate în exercițiile financiare anterioare,
care au consumat capitalurile proprii. Chiar dacă rata profitabilității comerciale ar fi
astfel ridicată în exercițiul curent, recuperarea pierderilor anterioare ar determina o
reducere a raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri.
202 9. Indicatori bazați pe fiscalitate
În același timp însă, firmele care au înregistrat pierderi în exercițiile financiare

anterioare vor prezenta nivele ridicate ale gradului de îndatorare, ceea ce va induce un
risc de insolvență superior.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri
înregistrată atât de firmele insolvente, cât și de firmele sănătoase, a fost de 0%.
Media aritmetică a raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri aferent grupului
firmelor insolvente (3,9%). Media aritmetică a raportului Impozit pe profit / Cifra de
afaceri la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 3,7%. Doar 21% dintre
firmele din eșantion au prezentat valori ale raportului de peste 5%, în timp ce
aproximativ 27% dintre firme au înregistrat valori inferioare pragului de 1%.
Întreprinderile cu valori ridicate ale raportului au înregistrat valori reduse ale cifrei de
afaceri. În aceste condiții, media ponderată a raportului (în funcție de valoarea cifrei de
afaceri) a fost mai redusă.
funcție de mărimea cifrei de afaceri) a raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri
aferentă grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 2,0%, superioară celei
caracteristice grupului firmelor insolvente (1,0%). Media ponderată a raportului
Impozit pe profit / Cifra de afaceri la nivelul întregii populații țintă a fost de 1,5%.
Tabel nr. 86 Clasare pe seama raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri (prag =
3%)
Nr.crt. Impozit pe profit / Cifra de afaceri
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 3% 738 62,8% 383 65,1% 355 60,4% 51,9%
2 Impozit pe profit / Cifra de afaceri >= 3% 438 37,2% 205 34,9% 233 39,6% 46,8%
În concordanță cu ipoteza existenței unei corelații pozitive între valoarea
raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri și riscul de insolvență, întreprinderile cu
valori ridicate ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri au fost clasate drept
insolvente, respectiv întreprinderile cu valori reduse ale raportului Impozit pe profit /
Cifra de afaceri au fost clasate drept sănătoase. Valoarea raportului Impozit pe profit /
Cifra de afaceri care asigură maximizarea acurateței clasării a fost cea de 3%.
Utilizând această valoare ca prag de decizie, acuratețea a fost inferioară chiar nivelului
natural de 50%. Astfel, frecvența cazurilor de insolvență în cadrul grupului de firme
9. Indicatori bazați pe fiscalitate 203
clasate drept sănătoase a fost superioară celei caracteristice grupului de firme clasate
drept insolvente.
Rezultatele nu confirmă ipoteza unei corelații pozitive între raportul Impozit pe
profit / Cifra de afaceri și riscul de insolvență, sugerând existența unei corelații
negative.
În consecință, s-a procedat la clasarea întreprinderilor cu valori ridicate ale raportului
Impozit pe profit / Cifra de afaceri drept sănătoase, respectiv a întreprinderilor cu
valori reduse ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri drept insolvente.
Valoarea raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri care a asigurat în aceste condiții
maximizarea acurateței clasării a fost cea de 1%.
Tabel nr. 87 Clasare pe seama raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri (prag =
1%)
Nr.crt. Impozit pe profit / Cifra de afaceri
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 1% 321 27,3% 188 32,0% 133 22,6% 58,6%
2 Impozit pe profit / Cifra de afaceri >= 1% 855 72,7% 400 68,0% 455 77,4% 46,8%
Clasând toate firmele cu valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de

afaceri inferioare pragului de 1% drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale
raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri superioare pragului de 1% drept
sănătoase, se obține o acuratețe de 54,7%.
valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri inferioare pragului de 1% cu 2
înregistrat valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri mai mari sau egale
cu valoarea de 1%.
La nivelul eșantionului, raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri nu îndeplinește
această condiție, ceea ce nu îl recomandă ca un indicator util în evaluarea riscului de

Impozit pe profit/Ca = 1%.
84,3%
83,9%
83,3%
82,8%
100,0%
58,0%
58,0%
69,1%
54,0%
53,9%
80,0%
63,3%
60,0% Insolvente
30,8% 32,4% Sănătoase
40,0%
Total
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 143

Având în vedere frecvența cazurilor de insolvență la nivelul întregii populații țintă
(ajungând la un nivel maxim de 2,85% în anul 2010), clasarea prin utilizarea exclusivă
a raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri este ineficientă.
În aceste condiții a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale
raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri.
Valorile însușite de raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri la nivelul populației au
fost astfel grupate în 10 intervale.
Tabel nr. 88 Indici de risc - Raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri total
Nr.crt. Impozit pe profit / Cifra de afaceri 2007 2008 2009 2010
1 Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 0,01% 192% 176% 140% 161%
2 0,01% <= Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 1% 94% 108% 194% 135%
3 1%<= Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 2% 44% 111% 134% 180%
4 2%<= Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 2,5% 50% 94% 134% 131%
5 2,5%<= Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 4% 51% 41% 51% 91%
6 4%<= Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 5% 148% 104% 47% 41%
7 5% <= Impozit pe profit / Cifra de afaceri < 6% 0% 0% 65% 59%
10 Impozit pe profit / Cifra de afaceri >= 8% 258% 0% 99% 50%
în funcție de valoarea raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri:
risc ridicat, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri
o
o risc mediu, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri
cuprinse între 2% și 2,5%;
o risc redus, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri
superioare pragului de 2,5%.
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea raportului Impozit pe profit / Cifra
de afaceri permite o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 3
intervale indicate, făcând indicatorul un instrument util în analiză.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc, pe intervale ale raportului
Impozit pe profit / Cifra de afaceri.
180,0% 161,2% 156,5%
160,0% 143,9%
133,5%
140,0% 122,4%
120,0% 104,3%
Indici de risc
94,1%
80,0% 63,2% 69,5%
Risc mediu
49,7%
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 144

În evaluarea riscului de insolvență pe seama raportului Impozit pe profit / Cifra
de afaceri, analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a
oricărei întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea raportului
Impozit pe profit / Cifra de afaceri.
o fără a ține cont de valoarea raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri, din
Se consideră infirmată ipoteza conform căreia o valoare ridicată a raportului
Impozit pe profit / Cifra de afaceri induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
populația țintă prezintă valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri mai
mici 2%, fiind asociate în baza acestui indicator clasei de risc ridicat.
Distribuția firmelor pe clase de risc în funcție de raportul Impozit pe

profit / Cifra de afaceri.
100,0% 16,0%
37,0%
80,0%
26,8% 60,7% 58,7%
Risc redus
60,0% 9,0%
Risc mediu
40,0% 6,1% 7,2%
20,0% 33,2% 34,1%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 145
9.2.Raportul Impozit pe profit / Rezultat brut
Rezultat brut al exercițiului reprezintă una dintre sursele principale ale

numerarului creat pe parcursul unui exercițiu financiar. Consumul acestuia pe seama
impozitului pe profit sau pe venit reduce capacitatea de plată a întreprinderii.
În cazul în care întreprinderea este plătitoare de impozit pe profit, valoarea raportului
este marcată de rata de impozitare, respectiv diferența dintre Rezultat brut și rezultatul
impozabil. Eventuale pierderi înregistrate pe parcursul exercițiilor financiare anterioare
ar putea diminua valoarea impozitului pe profit. În astfel de situații, valori reduse ale
raportului Impozit pe profit / Rezultat brut ar putea fi asociate cu valori reduse ale
capitalului propriu (consumat de pierderile anterioare), respectiv cu valori ridicate ale
ratei îndatorării globale.
În cazul în care întreprinderea este plătitoare de impozit pe venit, raportul Impozit pe
profit / Rezultat brut este marcat de rata de impozitare și de rata profitabilității
comerciale. Valori ridicate ale raportului ar avea la bază în acest caz rate de
profitabilitate reduse.
A fost formulată ipoteza conform căreia valori ridicate ale raportului Impozit
pe profit / Rezultat brut sunt asociate cu nivele superioare ale riscului de insolvență, ca
o consecință a consumului unei părți importante a numerarului creat de întreprindere
pentru plata impozitelor, dar și a profitabilității reduse. Totuși, valori reduse ale
raportului ar putea avea la bază recuperarea unor pierderi din exercițiile anterioare,
fiind pe această cale asociate cu rate ridicate de îndatorare și cu riscuri de insolvență
ridicate, ceea ce ar putea infirma ipoteza anterioară.
Impozit pe profit / Rezultat brut și cel al riscului de insolvență, a fost avută în vedere
firmelor insolvente, raportul Impozit pe profit / Rezultat brut permite clasarea firmelor

valori reduse ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut va susține ipoteza
existenței unei corelații pozitive între raportul Impozit pe profit / Rezultat brut și riscul
de insolvență.
înregistra nu este limitată, în condițiile în care o întreprindere poate să datoreze impozit
la nivelul unui exercițiu financiar, chiar în condițiile înregistrării unui rezultat brut
negativ. Similar, valoarea indicatorului nu prezintă limită superioară, tinzând spre
infinit în condițiile în care rezultatul brut al exercițiului ar tinde spre zero.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
înregistrată de firmele insolvente a fost de -421,0%, superioară valorii minime
specifice grupului firmelor sănătoase (-839,1%).
Media aritmetică a raportului Impozit pe profit / Rezultat brut aferent grupului
firmelor insolvente (7,0%). Media aritmetică a raportului Impozit pe profit / Rezultat
brut la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 9,0%. Doar 33% dintre
firmele din eșantion au prezentat valori ale raportului mai mari sau egale cu 16%, în
timp ce aproximativ 54% dintre firme au înregistrat valori inferioare pragului de 0%.
funcție de mărimea cifrei de afaceri) a raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
caracteristice grupului firmelor insolvente (-4,3%). Media ponderată a raportului
Impozit pe profit / Rezultat brut la nivelul întregii populații țintă a fost de -14,2%.
Tabel nr. 89 Clasare pe seama raportului Impozit pe profit / Rezultat brut (prag = 20%)
Nr.crt. Impozit pe profit / Rezultat brut
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Impozit pe profit / Rezultat brut < 20% 903 76,8% 490 83,3% 413 70,2% 54,3%
2 Impozit pe profit / Rezultat brut >= 20% 273 23,2% 98 16,7% 175 29,8% 35,9%
În concordanță cu ipoteza existenței unei corelații pozitive între valoarea raportului

Impozit pe profit / Rezultat brut și riscul de insolvență, întreprinderile cu valori ridicate
ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut au fost clasate drept insolvente, respectiv
întreprinderile cu valori reduse ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut au fost
clasate drept sănătoase. Valoarea raportului Impozit pe profit / Rezultat brut care
asigură maximizarea acurateței clasării a fost cea de 20%.
Utilizând această valoare ca prag de decizie, acuratețea a fost inferioară chiar nivelului
natural de 50%. Astfel, frecvența cazurilor de insolvență în cadrul grupului de firme
clasate drept sănătoase a fost superioară celei caracteristice grupului de firme clasate
drept insolvente.
Rezultatele nu confirmă ipoteza unei corelații pozitive între raportul Impozit pe
profit / Rezultat brut și riscul de insolvență, sugerând existența unei corelații negative.
În consecință, s-a procedat la clasarea întreprinderilor cu valori ridicate ale raportului
Impozit pe profit / Rezultat brut drept sănătoase, respectiv a întreprinderilor cu valori
reduse ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut drept insolvente. Valoarea
raportului Impozit pe profit / Rezultat brut care a asigurat în aceste condiții
maximizarea acurateței clasării a fost cea de 6%.
Tabel nr. 90 Clasare pe seama raportului Impozit pe profit / Rezultat brut (prag = 6%)
Nr.crt. Impozit pe profit / Rezultat brut
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Impozit pe profit / Rezultat brut < 6% 689 58,6% 421 71,6% 268 45,6% 61,1%
2 Impozit pe profit / Rezultat brut >= 6% 487 41,4% 167 28,4% 320 54,4% 34,3%
Clasând toate firmele cu valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
inferioare pragului de 6% drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale raportului
Impozit pe profit / Rezultat brut superioare pragului de 6% drept sănătoase, se obține o
valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut inferioare pragului de 6% cu 2 ani
înregistrat valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut mai mari sau egale cu
valoarea de 6%.
La nivelul eșantionului, raportul Impozit pe profit / Rezultat brut îndeplinește
această condiție, ceea ce îl recomandă ca un indicator util în evaluarea riscului de
acuratețea predicției ar fi de 56,2% asupra populației țintă din 2010, de 53,2% asupra
populației țintă din 2009, de 51,2% asupra populației țintă din 2008 și de 52,3% asupra
populației țintă din 2007.
Impozit pe profit/Rb = 6%.
80,0% 70,4% 72,0%
56,2%
55,8%
66,7%
53,2%
53,0%
52,2%
52,3%
51,2%
51,1%
70,0% 62,8%
60,0%
50,0%
Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 146

Având în vedere frecvența cazurilor de insolvență la nivelul întregii populații
țintă (ajungând la un nivel maxim de 2,85% în anul 2010), clasarea prin utilizarea
exclusivă a raportului Impozit pe profit / Rezultat brut este ineficientă.
În aceste condiții a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale
raportului Impozit pe profit / Rezultat brut.
Valorile însușite de raportul Impozit pe profit / Rezultat brut la nivelul populației au
fost astfel grupate în 10 intervale.
Tabel nr. 91 Indici de risc - Raportul Impozit pe profit / Rezultat brut total
Nr.crt. Impozit pe profit / Rezultat brut 2007 2008 2009 2010
1 Impozit pe profit / Rezultat brut < 0% 137% 60% 157% 161%
2 0% <= Impozit pe profit / Rezultat brut < 4% 150% 166% 121% 135%
3 4%<= Impozit pe profit / Rezultat brut < 5% 0% 0% 84% 180%
10 Impozit pe profit / Rezultat brut >= 35% 0% 100% 66% 50%

risc, stabilite în funcție de valoarea raportului Impozit pe profit / Rezultat brut:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
o risc redus, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Impozit pe profit / Rezultat
brut = 4%.
180,0% 159,6%
154,9%
160,0% 146,6%
136,7%
140,0%
120,0%
Indici de risc
100,0%
80,0%
55,7% 52,4%
60,0% Risc redus
40,0%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 147

În evaluarea riscului de insolvență pe seama raportului Impozit pe profit /
Rezultat brut, analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a
oricărei întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea raportului
Impozit pe profit / Rezultat brut.
o fără a ține cont de valoarea raportului Impozit pe profit / Rezultat brut, din
țintă prezintă valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut mai mici 4%, fiind
asociate în baza acestui indicator clasei de risc ridicat.
Distribuția firmelor pe clase de risc. Impozit pe profit / Rezultat brut

= 4%.
100,0%
80,0% 54,9% 55,3% 55,6%

56,8%
60,0% Risc redus
40,0% Risc ridicat

43,2% 45,1% 44,7% 44,4%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 148

Se consideră infirmată ipoteza conform căreia o valoare ridicată a raportului
Impozit pe profit / Rezultat brut induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
10.Indicatori bazați pe valoarea restanțelor bugetare
Rata restanțelor bugetare a fost definită sub forma ponderii restanțelor bugetare
în totalul datoriilor înregistrate de către întreprindere.
+ț )
= × 100%
=
Incapacitatea de plată se transpune în întârzieri în onorarea obligațiilor,
inclusiv a celor față de bugetul public. Având în vedere viteza superioară de reacție a
autorităților publice (care intervin cu rapiditate în vederea popririi conturilor), este de
așteptat ca întreprinderea să depună toate eforturile în vederea evitării restanțelor față
de bugetul de stat.
În baza acestei presupuneri, este de așteptat ca prezența restanțelor față de bugetul de
stat să corespundă unor dificultăți financiare majore. Este formulată în aceste condiții
ipoteza conform căreia valori ridicate ale ratei restanțelor bugetare sunt asociate cu
nivele superioare ale riscului de insolvență.
Suplimentar, a fost avut în vedere raportul Restanțe / Cifra de afaceri și raportul
Restanțe / Disponibilități, fiind așteptate corelații pozitive ale acestora cu riscul de
insolvență.
Într-o primă etapă, în vederea testării corelațiilor dintre nivelul celor 3 rate
bazate pe restanțele bugetare și cel al riscului de insolvență a fost avută în vedere
identificarea valorilor de decizie care separă cu cel mai mare nivel de acuratețe firmele
insolvente de firmele sănătoase din cadrul eșantionului de 1.176 întreprinderi.
Înregistrarea de frecvențe superioare ale cazurilor de insolvență pentru valori
ridicate ale ratelor va susține ipoteza existenței unor corelații pozitive între acestea și
riscul de insolvență.
Din punct de vedere matematic, valoarea minimă pe care oricare dintre cele 3
rate o poate înregistra este zero, în condițiile în care o întreprindere poate să nu
prezinte restanțe bugetare.
În cadrul eșantionului, valoarea minimă a celor 3 rate înregistrată atât de firmele
insolvente, cât și de firmele sănătoase a fost de 0%.
Media aritmetică a ratei restanțelor bugetare aferent grupului întreprinderilor sănătoase
a fost de 11,1%, superioară celei caracteristice grupului firmelor insolvente (13,9%).
Media aritmetică a ratei restanțelor bugetare la nivelul întregului eșantion de 1.176
firme a fost de 12,5%.
La nivelul întregii populații țintă, în perioada 2007 – 2010 media ponderată (în funcție
de mărimea datoriilor) a ratei restanțelor bugetare aferentă grupului întreprinderilor
sănătoase a fost de 2,7%, cea caracteristică grupului firmelor insolvente fiind de 0,9%.
Media ponderată a ratei restanțelor bugetare la nivelul întregii populații țintă a fost de
1,4%.
10.Indicatori bazați pe valoarea restanțelor bugetare 213
Tabel nr. 92 Clasare pe seama ratei restanțelor bugetare

Nr.crt. Restante / Datorii
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Restante / Datorii < 0,5% 1.000 85,0% 551 93,7% 449 76,4% 55,1%
2 Restante / Datorii >= 0,5% 176 15,0% 37 6,3% 139 23,6% 21,0%
La nivelul eșantionului, valoarea de 0,5% a ratei restanțelor bugetare

maximizează acuratețea discriminării între cele două grupuri de întreprinderi. Prezența
restanțelor caracterizează însă mai frecvent firmele sănătoase. Clasând astfel toate
firmele cu valori ale ratei restanțelor bugetare inferioare pragului de 0,5% drept
insolvente, respectiv firmele cu valori ale ratei restanțelor bugetare superioare pragului
de 0,5% drept sănătoase, se obține o acuratețe de 58,7%.
Corelația negativă între rata restanțelor bugetare și riscul de insolvență a fost
confirmată și la nivelul întregii populații țintă. Conform graficului nr. 149, firmele fără
restanțe bugetare sau cu valori ale ratei restanțelor bugetare mai mici de 0,001% au
prezentat indici de risc superiori mediei la nivelul întregii perioade 2007 – 2010.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Raportul Restante / Datorii
= 0,001%.
160,0% 141,9%
138,4%
130,8% 129,9%
140,0%
120,0%
Indici de risc
100,0%
80,0% Risc ridicat
40,0% 28,7% 29,7%
20,0% 9,9%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 149

Dimpotrivă, grupul firmelor cu rate ale restanțelor bugetare superioare pragului
de 0,001% a prezentat o frecvență redusă a cazurilor de insolvență.
Conform graficului nr. 151, anual, 30% - 35% dintre întreprinderile incluse în
populația țintă au înregistrat rate ale restanțelor bugetare superioare pragului de
0,001%.
214 10.Indicatori bazați pe valoarea restanțelor bugetare
Distribuția firmelor pe clase de risc. Raportul Restante / Datorii =

0,001%.
100,0%
34,9% 34,1% 31,7% 29,8%
80,0%
60,0% Rata restanțelor >= 0,001%

40,0% 68,3% 70,2% Rata restanțelor < 0,001%
65,1% 65,9%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 150

La nivelul eșantionului, media aritmetică a raportului Restanțe/Disponibilități
aferent grupului întreprinderilor sănătoase a fost de 9.010,5%, superioară celei
caracteristice grupului firmelor insolvente (943,0%). Media aritmetică a raportului
Restanțe/Disponibilități la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de
4.976,8%.
funcție de mărimea cifrei de afaceri) a raportului Restanțe/Disponibilități aferent
insolvente fiind de 27,0%. Media ponderată a raportului Restanțe/Disponibilități la
nivelul întregii populații țintă a fost de 26,3%.
Tabel nr. 93 Clasare pe seama raportului Restanțe/Disponibilități
Nr.crt. Restante / Disponibilitati
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Restanțe/Disponibilități < 0,5% 948 80,6% 545 92,7% 403 68,5% 57,5%
2 Restanțe/Disponibilități >= 0,5% 228 19,4% 43 7,3% 185 31,5% 18,9%
Analiza datelor aferente eșantionului reflectă o corelație negativă între valoarea

raportului Restanțe/Disponibilități și riscul de insolvență. Corelația este confirmată la
nivelul întregii populații țintă.
La nivelul eșantionului, valoarea de 0,5% a raportului Restanțe/Disponibilități
astfel toate firmele cu valori ale raportului Restanțe/Disponibilități inferioare pragului
de 0,5% drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale raportului

Restanțe/Disponibilități superioare pragului de 0,5% drept sănătoase, se obține o
Conform graficului nr. 151, firmele fără restanțe bugetare sau cu valori ale raportului
Restanțe/Disponibilități mai mici de 0,01% au prezentat indici de risc superiori mediei
la nivelul întregii perioade 2007 – 2010.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Restanțe / Disponibilități = 0,01%.
160,0% 141,8%
138,2%
140,0% 130,7% 129,9%
120,0%
Indici de risc
100,0%
80,0% Risc ridicat
60,0% Risc redus
40,6%
40,0% 28,7% 29,7%
20,0% 9,9%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 151

Dimpotrivă, grupul firmelor cu valori ale raportului Restanțe/Disponibilități
superioare pragului de 0,01% a prezentat o frecvență redusă a cazurilor de insolvență.
populația țintă au înregistrat valori ale raportului Restanțe/Disponibilități superioare
pragului de 0,01%.
Distribuția firmelor pe clase de risc. Restanțe / Disponibilități = 0,01%.
100,0%
34,9% 34,1% 31,7% 29,9%
80,0%
60,0% Risc redus
40,0% Risc ridicat

65,1% 65,9% 68,3% 70,1%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 152

La nivelul eșantionului, media aritmetică a raportului Restanțe/Cifra de afaceri
caracteristice grupului firmelor insolvente (4,8%). Media aritmetică a raportului
Restanțe/Cifra de afaceri la nivelul întregului eșantion de 1.176 firme a fost de 5,9%.
216 10.Indicatori bazați pe valoarea restanțelor bugetare
funcție de mărimea cifrei de afaceri) a raportului Restanțe/Cifra de afaceri aferent
insolvente fiind de 2,2%. Media ponderată a raportului Restanțe/Cifra de afaceri la
nivelul întregii populații țintă a fost de 2,6%.
Tabel nr. 94 Clasare pe seama raportului Restanțe/Cifra de afaceri

Nr.crt. Restante / Cifra de afaceri
1.176 100% 588 100% 588 100% 50%
1 Restante / Cifra de afaceri < 0,01% 941 80,0% 545 92,7% 396 67,3% 57,9%
2 Restante / Cifra de afaceri >= 0,01% 235 20,0% 43 7,3% 192 32,7% 18,3%
Analiza datelor aferente eșantionului reflectă o corelație negativă între valoarea

raportului Restanțe/Cifra de afaceri și riscul de insolvență. Corelația este confirmată la
nivelul întregii populații țintă.
La nivelul eșantionului, valoarea de 0,01% a raportului Restanțe/Cifra de afaceri
astfel toate firmele cu valori ale raportului Restanțe/Cifra de afaceri inferioare pragului
de 0,001% drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale raportului Restanțe/Cifra de
afaceri superioare pragului de 0,001% drept sănătoase, se obține o acuratețe de 62,7%.
Conform graficului nr. 153, firmele fără restanțe bugetare sau cu valori ale
raportului Restanțe/Cifra de afaceri mai mici de 0,001% au prezentat indici de risc
superiori mediei la nivelul întregii perioade 2007 – 2010.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc. Raportul Restante / Cifra
de afaceri = 0,001%.
160,0% 142,0%
138,3%
130,8% 130,0%
140,0%
120,0%
Indici de risc
100,0%
80,0% Risc ridicat
40,0% 28,7% 29,6%
20,0% 9,9%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 153

Dimpotrivă, grupul firmelor cu valori ale raportului Restanțe/Cifra de afaceri

superioare pragului de 0,001% a prezentat o frecvență redusă a cazurilor de insolvență.
populația țintă au înregistrat valori ale raportului Restanțe/Cifra de afaceri superioare
pragului de 0,001%.
Distribuția firmelor pe clase de risc. Raportul Restante / Cifra de
afaceri = 0,001%.
100,0%
34,9% 34,1% 31,8% 29,9%
80,0%
60,0% Risc redus
40,0% 68,2% 70,1% Risc ridicat

65,1% 65,9%
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 154

În concluzie, analiza datelor sugerează existența unor corelații negative între
valorile celor 3 rate financiare și riscul de insolvență. Se apreciază însă că legăturile
factorial-cauzale dintre valorile ratelor și probabilitatea de intrare în insolvență impun
investigații suplimentare, neputând fi recomandată analistului preferarea firmelor cu
restanțe bugetare în detrimentul celor care nu înregistrează restanțe de acest tip.
În practica economică, firmele cu restanțe bugetare sunt evitate datorită riscului de
stabilire a unor popriri pe conturile curente ale acestora. Analiza datelor arată însă că
aceste firme nu prezintă riscuri de insolvență superioare.
Bibliografie
1. Bătrâncea, L. (2006). Noile valențe ale analizei financiare în entitățile

economice românești în contextul adoptării IFRS. Anales Universitatis
Apulensis, Series Oeconomica, 2 (8).
2. Bistriceanu, Gh., Adochiței, M. și Negrea, E. (2001). Finanțele agenților
economici. București: Editura Economică.
3. Brîndescu – Olariu, D., Gligor, D. (2010). Maximizarea averii
acționarilor, Studia Universitatis "Vasile Goldiş" Arad - Economic
Sciences (1-2/2010), pag. 467 – 475.
4. Brîndescu – Olariu, D. (2014). Corelația dintre rata autonomiei
financiare globale și rentabilitatea financiară. Lucrare prezentată în
cadrul Conferinței Societății Române de Analiză Economico-Financiară,
2014, București.
5. Brîndescu – Olariu, D. (2014). The potential of the equity working
capital in the prediction of bankruptcy, disponibilă la adresa:
http://seaopenresearch.eu/Poster/6001%20-%20Brindescu.pdf.
6. Brîndescu – Olariu, D. (2014). Bankruptcy prediction based on the
autonomy ratio. Paper submitted for publication.
7. Brîndescu – Olariu, D. (2014). Bankruptcy prediction logit model
developed on Romanian paired sample. Paper submitted for publication.
8. Buglea, A., Stark, L.E. (2003). Evaluarea întreprinderii. Timișoara: Editura
Mirton.
9. Cîrciumaru, D., Siminică, M., Marcu, N. (2010). A study on the return on
equity for the Romanian industrial companies. Annals of University of Craiova
- Economic Sciences Series, 2010, vol. 2 (38).
10. Halpern, P., Weston, J.F., Brigham, E.F. (1998). Finanțe manageriale.
București: Editura Economică.
11. Lala Popa, I., Buglea, A. Aniș, C. (2011), Comparative study of the
companies’ return and risk in Romania. Recent Researches in Tourism and
Economic Development, pp. 303-308.
12. Lala Popa, I., Miculeac, M. (2009). Analiză economico – financiară.
Timișoara: Editura Mirton.
13. Mihai Ioan, Buglea Alexandru, Ștefea Petru, Analiza financiară a
întreprinderii, 1999.
14. Petrescu, S. (2005). Performance et risque dans l’analyse financiere, Analele
Științifice ale Universității ”Ioan Cuza” din Iași, Științe Economice, pp.120-
126.
15. Subramanyam, K.R., Wild, J.J. (2009). Financial statement analysis.
Singapore: McGraw-Hill International Edition.
16. Toma, M., Chivulescu, M. (1994). Ghid pentru diagnostic și evaluare a
întreprinderii. București: Editura Romfel.

Studii Monofactoriale Privind Potentialu PDF

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Studii Monofactoriale Privind Potentialu PDF

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Colecţia "ECONOMIE"

Studii monofactoriale privind potenţialul

Referent ştiinţific: Prof.dr. Petru ŞTEFEA

Cartea propune o metodologie de evaluare a riscului de insolvenţă

Referent ştiinţific: Prof.dr. Ion LALA - POPA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

Studii monofactoriale privind potenţialul

Tel./Fax. 0256 / 403.823

Consilier editorial: Prof. dr. ing. Sabin IONEL

Bun de imprimat: 08.10.2014

Tiparul executat sub comanda nr. 57

o metodologie general acceptată de decodificare a ratelor financiare, dar nici măcar nu

Evenimentul vizat în cercetare a fost reprezentat de manifestarea stării de

Populația supusă cercetă

Populațiaa supusă inițial

S-a apreciat că ratele financiare nu prezintă relevanță practică în cazul firmelor

Populația țintă = 53.252 firme

Firme insolvente la 2 ani de la data situațiilor financiare = 712

Tabel nr. 1 Lista indicatorilor financiari testați

O ipoteză vehiculată în teoria și practica în domeniul insolvenței este aceea că

Pe parcursul ultimilor 20 de ani, sistemul contabil românesc a suferit

2.1. Rata autonomiei financiare globale

Vizându-se configurarea unor instrumente ușor accesibile tuturor stake-

Literatura de specialitate recomandă de obicei păstrarea ratei autonomiei

În cadrul studiului de caz realizat, Buglea și Stark (2003) nu corelează rata

Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Folosind nivelul de 33% al ratei autonomiei financiare globale drept referință

Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Nu se înregistrează modificări semnificative în performanța clasării prin

Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Mulți analiști și cercetători sugerează că rata autonomiei financiare globale ar

Total Insolvente Sănătoase % Insolv.

Dintre cele 5 firme cu rate ale autonomiei financiare globale cuprinse în

În continuare, a fost avută în vedere identificarea valorii de decizie care separă

La nivelul eșantionului, valoarea de 10% a ratei autonomiei financiare globale

Valorile însușite de rata autonomiei financiare globale la nivelul eșantionului supus

Tabel nr. 9 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale Rafg

Tabel nr. 10 Incidența insolvenței la nivel de eșantion (Rafg < 10%)

Procentul întreprinderilor cu rate ale autonomiei financiare globale negative la

Realitatea economică actuală nu implică riscuri de intrare în insolvență a

Cu toate că separarea nu este perfectă, este propusă constituirea a 3 intervale de

Se subliniază faptul că includerea firmelor cu rate ale autonomiei financiare

realizate de către întreprindere sau să aplice dobânzi și comisioane mai ridicate, să

mai mari de capital). În realitate, riscurile asociate capitalului investit nu au aceeași

Tabel nr. 15 Rentabilitatea financiară pe intervale ale ratei autonomiei financiare

îndatorată, respectiv rata autonomiei financiare globale este inferioară pragului de

putându-se regăsi în viitor în situația de a deține creanțe către o firmă supraîndatorată,

2.2. Rata îndatorării globale

Acuratețea maximă în clasarea întreprinderilor din cadrul eșantionului este obținută

Pentru niciunul dintre subintervalele vizate, frecvența cazurilor de insolvență nu scade

Având în vedere frecvența redusă a cazurilor de insolvență în economie, rata

În baza rezultatelor obținute, este propusă constituirea a 3 intervale de referință pentru

Informația oferită analistului este aceea că:

Risc redus Risc mediu Risc ridicat

intervale ale ratei îndatorării globale

2.3. Rata activelor imobilizate

cheltuielile în avans se constituie într-o formă de stocare a serviciilor, reprezentând

Tabel nr. 21 Clasare pe seama ratei activelor imobilizate (Rai = 16%)

La nivelul eșantionului, valoarea de 16% a ratei activelor imobilizate maximizează

Acuratețea predicției la nivelul populației țintă. Rai = 16%.

Tabel nr. 22 Incidența insolvenței la nivel de eșantion pe intervale ale Rai