You are on page 1of 56

UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN GALAŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA


AFACERILOR

Programul de studii de master: „Management Financiar


Bancar ”

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Coordonator ştiinţific: Absolvent :


Lect. dr. Varlanuţă Florina

1
UNIVERSITATEA "DUNăREA DE JOS" DIN GALAŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA


AFACERILOR

Programul de studii de master: „Management Financiar


Bancar ”

Asigurarea creditelor

Coordonator ştiinţific: Absolvent :


Lect. dr. Varlanuţă Florina

2
Cuprins
Introducere.............................................................................................................................2
Capitolul 1. Asigurarea creditelor..........................................................................................3
1.1. Generalităţi privind asigurarea creditelor........................................................................3
1.2. Istoricul asigurării creditelor...........................................................................................6
1.3. Asigurări de credite. Riscuri aferente şi modalităţi de protecţie.....................................8
1.4. Categorii de credite.......................................................................................................13
Capitolul 2. Tipuri de asigurări de credite............................................................................18
2.1. Asigurarea creditelor interne.........................................................................................18
2.2. Asigurarea creditelor de export.....................................................................................20
2.3. Asigurarea creditelor de consum...................................................................................28
2.4. Asigurarea creditelor pentru investiţii...........................................................................30
Capitolul 3. Studiu de caz Allianz-Ţiriac Asigurări.............................................................31
3.1. Scurtă prezentare a grupului Allianz şi a companiei Allianz-Ţiriac.............................31
3.2. Activitatea de asigurări generale...................................................................................33
3.3. Performanţe...................................................................................................................37
3.4. Asigurarea creditelor comerciale interne.......................................................................40
3.4.1. Ce trebuie sa ştim despre asigurarea de credite comerciale interne Allianz-Ţiriac. . .40
3.4.2. Repere tehnice ale asigurării creditelor comerciale interne Allianz-Ţiriac................43
3.4.3. Mecanismul asigurării de credite comerciale interne Allianz-Ţiriac.........................44
3.4.4 Studiu de caz: calcul primă/ despăgubiri/ analiză costuri beneficii...........................46
Concluzii..............................................................................................................................51
Bibliografie..........................................................................................................................55

3
Introducere

Activitatea de asigurări este foarte importantă în economiile moderne prin


contribuţiile acesteia la stabilitatea financiară, la dezvoltarea economică a ţării şi la
extinderea relaţiilor economice. Oricine are nevoie de protecţie, fie că ne gândim la
persoane fizice sau persoane juridice. În timpul unei vieţi întregi se acumulează o serie de
bunuri, de valori, care pot dispărea într-o clipă în urma unui incendiu, a unui cutremur, a
unui furt, etc. Pierderea financiară produsă nu poate fi compensată pe altă cale decât prin
asigurare. De asemenea, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi şi ele
afectate, ducând la imposibilitatea desfăşurării unei activităţi. Ca persoane juridice, nevoile
de asigurare sunt similare cu cele ale persoanelor fizice, privind asigurările de bunuri,
pierdere a profitului, credite, dar ele se manifestă şi ca urmare a răspunderii pe care
persoana juridică o are faţă de angajaţii săi.
Această temă intitulată: “Asigurarea creditelor” este actuală prin importanţa şi
extinderea ei, necesitând o muncă laborioasă de documentare, coroborare şi îmbinare a
informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei.
În elaborarea acestei lucrări am valorificat cunoştinţele acumulate în decursul celor
2 ani de studiu. De asemenea, o preocupare principală a fost utilizarea şi valorificarea unei
bibliografii actuale.
Am ales şi tratat cu mult interes această temă deopotrivă esenţială şi utilă pentru
teoria şi practica asigurărilor, cu dorinţa de a aduce un plus de cunoaştere în acest domeniu.
Asigurările de credite reprezintă un tip special de asigurări, care au un obiect diferit
de celelalte tipuri de asigurări generale, respectiv pierderile de natură financiară ale
creditorului rezultate ca urmare a nerambursării creditului la scadenţă de către debitor.

4
Asigurările de credite ocupă un loc deosebit în cadrul instituţiei asigurării şi au
rolul de a proteja comercianţii şi producătorii împotriva daunelor financiare generate de
insolvabilitatea cumparătorilor.
Principalul motiv pentru care am ales să studiez şi să aprofundez această temă, este
acela că asigurările de credite joacă un rol foarte important în economia mondială.

Capitolul 1. Asigurarea creditelor

1.1. Generalităţi privind asigurarea creditelor

În cadrul instituţiei asigurării, un loc deosebit îl ocupă asigurarea creditelor care au


drept scop protejarea comercianţilor şi producătorilor împotriva daunelor financiare
generate de insolvabilitatea cump[rătorilor.
Din definiţie, reţinem că “asigurările de credite reprezintă un tip special de
asigurări, care au un obiect diferit de celelalte tipuri de asigurări generale, respectiv
pierderile de natură financiară ale creditorului rezultate ca urmare a nerambursării
creditului la scadenţă de către debitor, iar prin particularităţile lor, acestea se constituie ca o
necesitate obiectivă a lumii afacerilor contemporane.”
Asigurarea de credite este specifică economiei de piaţă care presupune existenţa
unui sistem de credite dezvoltat. În ţara noastră s-a practicat, înainte de 1989, numai
asigurarea de credite de export, dar, în procesul de tranziţie, asigurarea de credite s-a
amplificat.
În doctrina românească s-a arătat că asigurarea creditelor se realizează prin
încheierea contractelor de asigurare, între asigurător, care preia obligaţia de a rambursa
asiguratului creditul care nu este restituit de către cel căruia i-a fost acordat, din cauza
realizării riscului comercial sau necomercial avut în vedere de părţile contractante ale
asigurării.
Alţi autori au accentuat în definiţiile formulate elementele tehnice ale asigurării.
Astfel, s-a spus că asigurarea este operaţiunea prin care asigurătorul organizează în
mutualitate o mulţime de asiguraţi expuşi la realizarea anumitor riscuri şi îi indemnizează

5
pe unii dintre ei, datorită masei comune de prime colectate, fapt ce a determinat definirea
asigurării de credite prin prisma noţiunii de mai sus.
Asigurările de credite, asigurările de garanţii şi asigurările de riscuri financiare fac
parte din marea categorie a asigurărilor generale şi sunt reglementate de Legea nr. 32/2000,
privind activitatea de asigurare şi supravghere a asigurărilor. Fiecare dintre cele trei forme
de asigurare, alcătuiesc câte o clasa distinctă de asigurări, cu riscuri proprii de acoperire.
Astfel, potrivit Anexei nr.1 la Legea nr.32/22000, asigurările de credite alcătuiesc clasa a
paisprezecea din asigurările generale şi acoperă următoarele riscuri: insolvabilitate, credit
de export, vânzare in rate, credit ipotecar şi credit agricol.1
De regulă asigurarea creditului vizează două situaţii mai des întâlnite în practică.
Prima se referă la un contract de împrumut de bani, iar cea de a doua la situaţia unui
contract sinalagmatic în care debitorul benefiaciază de un termen pentru plata unei sume de
bani.2
Economia mondială contemporană se caracterizează prin creşterea accentuată a
interdependenţelor dintre tările lumii, fapt ce a generat amplificarea schimburilor
comerciale internaţionale ca suport al dezvoltării economiilor naţionale. Aceste fluxuri
comerciale şi financiare au orientat activitatea economică a majorităţii tărilor lumii către
sfera internaţională. Astfel, în cadrul negocierilor comerciale, termenele şi condiţiile de
plată reprezintă puncte forte, asupra cărora se concentrează atenţia celor două părţi.
Activitatea comercială este supusă unor riscuri variate, astfel în fiecare an, zeci sau
sute de mii de companii din întreaga lume dau faliment rămânând cu datorii mari faţă de
parteneri. De cele mai multe ori, motivul îl reprezintă insolvabilitatea cumpărătorilor, care
face imposibilă recuperarea sumelor respective. Majoritatea comercianţilor încheie şi
derulează tranzacţii comerciale fără să se protejeze în faţa acestui pericol real. În perioada
actuală incertitudinea capătă noi valenţe şi forme de manifestare iar succesul este
condiţionat de solvabilitatea clienţilor.
În lumea modernă s-a trecut de la sloganul “cumpără acum şi plăteşte acum” la
“cumpără acum şi plăteşte mai târziu”; s-a trecut de la “nu cumpăra până nu îţi permiţi” la
“cumpără acum dacă dacă crezi că poţi plăti în viitor”, astfel încât obţinerea unor venituri
în viitor contează mai mult decât siguranţa financiară prezentă. Persoanele fizice,

1
Sferdian Irina, Dreptul asigurărilor, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 286
2
Nemes Vasile, Dreptul asigurărilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009 pag. 343

6
companiile şi chiar ţările apelează la credite, derulând tranzacţii sau investiţii folosind
credite, fapt ce explică în mare măsură chiar dezvoltarea economică însăşi.3
Asigurarea de credit a apărut ca o necessitate a faptului că marea majoritate a
contractelor de comerţ se încheie în condiţiile în care plata se face după livrarea bunurilor.
Asigurarea de credit înlătură temerea vânzătorului, la vânzarea pe credit, cu privire la
riscul de neplată de către cumpărător a contravalorii mărfurilor. Astfel, ea oferă protecţie
pentru riscul de neplată apărut, fie ca urmare a falimentului cumpărătorului, fie, în cazul
exportului, datorită situaţiei din ţara importatorului (război, naţionalizare, etc.). Asigurarea
de credite, fiind o formă de protecţie directă a vânzătorilor faţă de riscul de neîncasare, este
în acelaşi timp o garanţie faţă de bancă, oferind astfel posibilitatea de acces la finanţare.4
La baza dezvoltării asigurărilor de credite se află amplificarea schimburilor
economice interne şi internaţionale, multe dintre acestea fiind create pe sistemul de credite.
Intensificarea raporturilor de creditare a condus la necesitatea descoperirii unei măsuri de
protecţie a creditorilor, împotriva posibilelor pierderi pe care le-ar putea suferi, în urma
neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către debitori. Chiar dacă prin credit se înţelege
în primul rând încredere, este totuşi necesară o protecţie a creditorilor pentru riscul de a nu
recupera sumele împrumutate. Aceasta se face printr-o formă de asigurare a pierderilor
financiare.
În comerţul internaţional contemporan, creditul este un element indispensabil,
posibilităţile sale de utilizare şi tipologia fiind în funcţie de durata şi natura operaţiunilor în
care este implicat.
În România, Garanta şi Groupama deţin 98% din piaţa de asigurări de credite în
trimestrul I din 2011.
Cu subscrieri de 3,7 milioane euro, Garanta Asigurări s-a aflat la finalul lunii martie
2011 pe prima poziţie în clasamentul realizat pe segmentul de asigurări de credite.
Compania a realizat o creştere nominală în euro de 1,5%, majorându-şi cota de piaţă de la
43% în T1 / 2010 la 53% în perioada analizată. În portofoliul companiei, aceste asigurări
au generat circa 59% din totalul primelor brute subscrise.
Pe a doua poziţie a aceluiaşi clasament s-a aflat Groupama Asigurări, asigurările de
credite generând 7,7% din totalul afacerilor societăţii (3,1 mil. EUR - echivalentul unei
cote de piaţă de peste 45%).

3
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck, Bucureşti
2000, pag. 413
4
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 126

7
Astfel, primele două societăţi au deţinut în T1 /2 011, însumat, o cotă de 98,5% din
totalul pieţei de asigurări de credite.

Figura 2.1. Evoluţia asigurărilor de credite (T1/2009-T1/2013)


Sursa :www.1asig.ro
Per total, asigurările de credite au reprezentat în T1/2013 1,4% din totalul pieţei de
asigurări, valoarea subscrierilor totalizând puţin peste 6,9 milioane euro, în scadere cu
17,5% raportat la T1/2012.

1.2. Istoricul asigurării creditelor

Prima companie de asigurare a creditului apare în Anglia la începutul secolului al


XVIII-lea (“South Sea Bubble”). Însă, câţiva ani mai târziu, nu rămâne nimic din această
încercare. Oricum, nu a fost identificată încă vreo poliţă de asigurare a creditului emisă de
această companie. 5
5
Gavrilă Simona Petrina, Contractul de asigurare a creditelor pentru export, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008,
pag. 12

8
Unii autori situează categoric apariţia acestui tip de asigurare în Italia, în anul 1831,
arătând că în fapt s-a găsit cea mai veche poliţă emisă de Banca “Adriatico di
Assigurazioni”, care asigura riscurile de neplată determinate de sinistrele maritime.
După războaiele napoleoniene, renaşterea comerţului, în special a celui
internaţional a determinat nevoia de securitate a comercianţilor. Pe acest fond au apărut în
Franţa în anii 1820-1830 primele experienţe de acoperire prin intermediul asigurării
riscului de credit.
“British Commercial Insurance Company” încearcă în anul 1820 să îşi lărgească
obiectivul de activitate la sectorul credit, renunţând puţin timp mai târziu.
Mai există iniţiative în Franţa, prin constituirea unor companii de asigurare :
“Union de Commerce” (1845), “Ducroire” şi “Sécurité commerciale” (1946), sau în Belgia
prin constituirea “Garantie du Comerce” (1852). Toate acestea eşuează câţiva ani mai
târziu.
Pe plan doctrinar, veritabilul fondator al asigurării creditului a fost Bonajuto Paris
Sanguinetti, de la care s-a păstrat un studiu important datat la 1839 şi publicat la Livourne,
Franţa, intitulat, “Essai d’une nouvelle théorie pour appliquer le systéme des assurances
aux dommages sur les faillites”.Lucrarea se adresează Camerelor de comerţ franceze şi
Ministerului de Comerţ al lui Louis-Philippe.
În textul lucrării, Sanguinetti explică preferinţa sa pentru Franţa arătând că este un
stat eminamente comercial care are suficiente relaţii comerciale cu Olanda şi cu Belgia
pentru a se putea aplica principiul de bază în asigurări, respectiv “legea numerelor mari”.
În lucrarea sa, Sanguinetti a atras atenţia asupra existenţei falimentelor frauduloase sau
voluntare şi a studiat influenţa politicului asupra riscurilor evocând perturbările datorate
războiului sau schimbărilor de regim politic.
Autorul explică în opera sa sistemul de asigurare mutuală plecând de la cotizaţiile
voluntare ale comercianţilor: concepţia sa modernă introduce în ecuaţie, statistica
falimentelor pentru fiecare sistem în parte, segmentarea sectorială a nivelului primei şi
globalizarea cifrei de afaceri a asiguratului. În ciuda pertinenţei şi a aspectelor inovatoare
ale teoriei lui Sanguinetti, economiştii acelei epoci au ignorat ideile acestuia.
Abia la sfârşitul secolului al XIX-lea au fost întemeiate companii de asigurare a
creditului bazate pe tehnici moderne: “Ocean Accident and Guarantee Corporation” (1885)
în Marea Britanie, “American Credit Indemnity Company” (1893) în Statele Unite ale
Americii sau “Hanneatishe See und Allgemeine Versicherungsgesellschaft” (1898) în
Germania.

9
De la sfârşitul secolului al XIX-lea până la perioada interbelică această categorie de
asigurări a fost obiectul de activitate numai al câtorva societăţi specializate. Aceste câteva
societăţi însă au format în anul 1926 la Zurich o asociaţie profesională, care funcţionează şi
în prezent, sub o denumire schimbată, respectiv “International Credit Insurance & Surety
Association” – I.C.I.S.A. Activitatea sa este îndreptată spre analizarea situaţiilor de credite,
obţinerea de informaţii utile în subscrierile legate de debitorii străini, precum şi spre
facilitarea schimburilor de opinii legate de asigurarea şi reasigurarea acestor riscuri.6
De asemenea în anul 1934, societăţile de asigurare de credite din Franţa, Italia, Spania şi
Marea Britanie au constituit Uniunea Internaţională a Asiguratorilor de Credite şi Investiţii,
cunoscută sub numele de “The Berne Union”.
Conform statutului, pot deveni membri deplini ai Uniunii numai instituţiile sau
companiile care asigură credite de export, alte instituţii a căror activitate este doar legată de
asigurarea creditelor de export fiind acceptaţi numai ca membrii asociaţi. În prezent,
Uniunea are 51 membrii din 42 de ţări. Uniunea a fost constituită având ca scop
accelerarea schimbului liber de informaţii privind riscul de ţară şi stabilirea unor principii
şi reguli etice în domeniul comerţului internaţional, în domeniul asigurării creditelor de
export şi al investiţiilor străine. Deşi nu există nicio obligativitate pentru membri de a se
supune recomandărilor, există o procedură oficială de raportare a abaterilor de la normele
recomandate, precum şi proceduri de informare reciprocă cu privire la condiţiile unui
anumit contract de asigurare aflat în negociere. Uniunea a recomandat o clasificare a
creditelor internaţionale şi utilizarea acestora în raport cu diferite grupe de mărfuri.7

1.3. Asigurări de credite. Riscuri aferente şi modalităţi de


protecţie

Relaţia asigurare – risc este una de cauzalitate imediată : prezenţa unui risc a creat
nevoia de asigurare. Asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri
comune a căror producere poate provoca pagube importante. Modul în care acest mijloc de
6
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck, Bucureşti
2000, pag. 414
7
Gavrilă Simona Petrina, Contractul de asigurare a creditelor pentru export, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008,
pag 14

10
protecţie a evoluat este strâns legat de evoluţia civilizaţiei umane, de fenomenele
demografice, economice şi de modul în care catastrofele naturale au fost percepute de-a
lungul timpului.
Asigurarea de credit (credit insurance) a apărut ca o consecinţă a procesului de
îngustare a distincţiei dintre instituţiile financiare si cele de asigurări, astfel cu ajutorul
acestui concept nou, asiguratul elimină riscurile de pierdere financiară ce pot să apară în
activitatea sa. Prin asigurările de credite se preiau riscurile numai în anumite condiţii, în
timp ce garanţiile bancare implică asumarea necondiţionată a tuturor obligaţiilor, fapt ce
diferenţiază cele două concepte.
Asigurarea de credit este o asigurare specială, deoarece are un obiect mult diferit de
celelalte tipuri de asigurări şi are rolul de a proteja comercianţii şi producătorii faţă de
riscul de neplată a celor care cumpără sau închiriază bunuri sau sunt beneficiari ai unor
credite avantajoase.
Asigurarea se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri.
Cu alte cuvinte, scopul asigurărilor de credite este de a proteja împotriva pierderilor
financiare rezultate din neplata, incapacitatea de plată sau insolvabilitatea cumpărătorilor
ce au achiziţionat bunuri pe credit sau din insolvabilitatea beneficiarilor pe credit. Prin
poliţele de asigurări de credite sunt protejate substanţial încasaările din activitatea
comercială în condiţiile transferării riscurilor de neîncasare asupra asigurătorului şi, drept
consecinţă, se poate creşte cifra de afaceri.8
Fiind considerată o asigurare de lux, asigurarea creditelor este caracteristică
economiilor de piaţă cu un sistem de credite stabil şi bine dezvoltat. Cele mai multe
asigurări de credite se practică în ţări dezvoltate. Aceasta, deoarece, cu cât sunt implicate
riscuri mai mari în comerţul cu alte ţări, cu atât ele se asigură la nivel guvernamental, prin
organisme special constituite. În unele ţări aceste organisme apar ca agenţii
guvernamentale , în altele sunt companii de asigurare (de stat sau private), dar care
colaboreză îndeaproape cu autorităţile guvernamentale.9
Asigurătorii de credite oferă şi alte servicii pe lângă cele de asigurare, de exemplu :
studii de piaţă, consultanţă, training, asistenţă tehnică, studii de fezabiltate, investigarea şi
supravegherea creditelor. Investigarea creditelor începe din momentul evaluării riscului şi
necesită cunoaşterea statutului debitorului şi verificarea periodică a acestuia. Deşi

8
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck, Bucureşti
2000, pag. 417
9
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 126

11
asigurările de credite sunt disponibile pe pieţele naţionale şi internaţionale, numai un
număr relativ redus de comercianţi apelează la ele.
Indiferent de dimensiunea riscurilor, se disting trei cerinţe pentru asiguraţi:
- prevenirea, prin colectarea, prelucrarea şi interpretarea informaţiilor despre
clienţi, în vederea minimizării riscului de neplată;
- colectarea datoriilor, respectiv abilitatea de a recupera debitele oriunde în lume,
indiferent de deosebirile privind limba, cultura sau sitemul legislativ;
- asigurarea, respectiv plata despăgubirii în caz de neplată a debitorului
asiguratului.10
Rolul asigurării creditelor este de a da posibilitatea firmelor producatoare-
vanzatoare şi celor cu activitate de comerţ de a-şi vinde mărfurile în condiţii de credit fără
a-şi primejdui echilibrul financiar prin asumarea responsabilităţii unor riscuri mari.
Vânzătorii, producătorii, comercianţii sau prestatorii de servicii işi pot creşte volumul
afacerilor în condiţii de siguranţă prin protejarea contului de debitori prin cumpararea de
poliţe de asigurare a creditelor acordate.
În afacerile economice sunt prezente şi asigurabile în perioada precontractuală
urmatoarele riscuri: efectuarea unor cheltuieli privind prospectarea pieţelor, cheltuieli care
pot duce la iniţierea tranzacţiilor si obţinerea de profit sau nu, riscul modificării condiţiilor
tranzacţiei (riscurile generate de remiterea de oferte ferme).
Riscurile asigurabile se pot grupa astfel:
a) Riscuri comerciale - sunt legate de situaţia financiară a cumpărătorului şi se
referă la: neplata datorată insolvabilităţii, incapacitatea cumpărătorului de a achita la
termenele prevăzute ratele şi dobânzile aferente, refuzul cumpărătorului de a accepta
mărfurile contractate din motive independente de vânzător.
Insolvabilitatea poate fi determinată de diverse cauze, precum: faliment ; orice
măsură de executare silită asupra proprietăţii debitorului care nu a condus la plata integrală
în favoarea asiguratului a sumelor facturate; executarea unei hotărâri judecătoreşti de
omologare a concordatului încheiat între debitor şi creditorii săi ; concordat fără procedură
judiciară cu toţi creditorii sau cu majoritatea acestora ; suspendarea sau moratoriul oficial
asupra plăţilor datorate de debitor sau orice măsuri asemănătoare conform legislaţiei din
ţara debitorului.11

10
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 419
11
Idem

12
b) Riscuri politice – acestea intervin numai la asigurarea creditelor de export şi pot
fi determinate, în principal, de elementele subiective în ţara importatorului. Riscurile
politice sunt foarte importante pentru evaluarea corectă a posibilităţii de returnare a
creditului iar prin producerea lor, întreaga relaţie dintre parteneri se poate deteriora.
Riscurile politice se pot concretiza în :
- dificultăţi şi întârzieri (mai mari de un anumit număr de zile, de regulă 180) în
transferul banilor din ţara cumpărătorului, în urma unui moratoriu general, cu privire la
datoria externă ;
- imposibilitatea transferului sumelor respective din ţara importatorului în ţara
exportatorului datorită unor acţiuni guvernamentale ce împiedică îndeplinirea contractului ;
- introducerea unor reglementări privind licenţele de export sau import în ţara
cumpărătorului, impunerea unor restricţii comerciale sau retragerea licenţei de export.
- război, revoluţie sau acte ale autorităţilor publice (rechiziţie, sechestrare,
interzicerea sau restrângerea importului, limitarea transferului valutar) ce fac imposibilă
îndeplinirea contractului, dacă paguba nu este asigurabilă ca risc comercial ;
- riscurile privind cumpărătorii publici (entităţile ce nu pot fi declarate în faliment) ;
- pierderile rezultate din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara
cumpărătorului ca urmare a proastei funcţionări a sistemului legal.
c) Riscuri catastrofale - pot fi asigurate şi ca riscuri financiare şi se datorează unor
fenomene ale naturii. Acestea generează imosibilitatea cumpărătorilor de a intra în posesia
bunurilor comandate sau de a le achita la scadenţă.
d) Riscuri monetare - se referă la riscurile de schimb valutar, riscul creşterii
costurilor de fabricaţie şi riscul fluctuării ratei dobânzii.
Neplata prelungită reprezintă un risc ce poate afecta situaţia financiară a
asiguratului. Se consideră caz de întârziere de plată atunci când debitorul sau garantul nu a
plătit partea din datorie o anumită perioadă agreată, de regulă 6 luni de la scadenţa stabilită
prin contract. Cazurile de forţă majoră, dificultăţile în transferul banilor, insuficienţa
devizelor convertibile sau alte cazuri politice, dezastrele naturale, epidemiile sau oricare
altă formă de violenţă în societate sunt, în principiu, exceptate.12
Metodele de evaluare a riscurilor, primele de asigurare şi condiţiile de asigurare
respectă regulile generale de subscriere, dar rămâne la latitudinea asigurătorului să decidă
riscurile incluse şi cele excluse.

12
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 420

13
Riscuri excluse pentru care asigurătorul nu plăteşte despăgubiri:
- plângeri cu privire la livrările de bunuri şi prestările de servicii
necorespunzătoare;
- penalizări sau alte pierderi în legătură cu nerespectarea condiţiilor contractuale;
- pierderile suferite datorită fluctuaţiilor cursului valutar;
- despăgubiri ca urmare a riscurilor politice (cumpărătorul nu poate respecta
obligaţiile prevăzute în contract datorită unor hotărâri sau dispoziţii ale
organelor de stat, civile sau militare);
- despăgubiri ca urmare a unui război, revoluţie sau alte acte ale autorităţilor
publice;
- riscuri ca urmare a unor calamităţi naturale, dacă mijloacele tehnice disponibile
pentru lupta cu acestea, nu s-au putut folosi sau sunt insuficiente.
Asigurările de credite elimină într-o mare măsură riscul de pierdere financiară, mai
ales atunci când numărul partenerilor de afaceri este relativ redus sau în cazul tranzacţiilor
cu valori mari; acest lucru poate genera situaţii dificile cum ar fi : unul sau mai mulţi
debitori nu îşi pot achita obligaţiile de plată. Totuşi, există şi situaţii în care asigurările de
credite sunt profitabile; de exemplu, creditele individuale sunt reduse, iar riscurile sunt
dispersate pe o cifră de afaceri mare.
Asigurarea de credite este o asigurare de indemnizaţie, deoarece despăgubirea se
plăteşte asiguratului pentru pierderea suferită ca urmare a insolvabilităţii sau incapacităţii
de plată a clientului asiguratului, şi nu pentru producerea unui eveniment fizic.
Deosebirile dintre asigurarea obişnuită, de despăgubire şi asigurarea de credit
provine din natura riscului şi a părţilor interesate, şi anume:
1. În asigurarea de credit sunt implicate trei părţi, fiecare fiind conştient de exitenţa
celorlalte;
2. Răspunderea privind rambursarea creditului revine debitorului, iar răspunderea
garantorului (asigurătorului) este pe planul doi, fiind răspunzător numai dacă primul nu îşi
îndeplineşte obligaţia de plată din motivele incluse în poliţa de asigurare.
3. Asigurătorul nu are niciun interes în contract, decât cel de garantor pentru
cumpărător.13

13
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 421

14
Asigurat Contract de Cumpărător
(creditor) vânzare- (debitor)

cumpărare

Asigurător

(garantor)
Figura 2.2. Relaţiile dintre părţile interesate în asigurarea de credit
Sursa: După Ciurel Violeta, 2000, pagina 421

1.4. Categorii de credite

Activităţile bancare se întind pe o diversitate considerabilă de operaţiuni, care nu se


limitează numai la credit. Cu toate acestea, nu întâmplător, banca se identifică în general cu
activitatea de creditare, formă specifică a împrumutului de bani. 14 Creditele acordate de
bănci reprezintă creanţe asupra clientelei sale personale juridice şi fizice, pentru
satisfacerea nevoilor temporare de finanţare a acestora.
Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune la dispoziţie sau se
obligă să pună la dispoziţia clienţilor, fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin
semnatură, de natura avalului, cauţiunii sau garanţiei în favoarea acestora. Sunt asimilate
operaţiunilor de creditare operaţiunile de leasing si toate operaţiunile de locaţie însoţite de
opţiunea de cumpărare.
Creditul a apărut după schimbul în natură şi ca o consecinţă imediată a acestuia.
Creditul este tot un schimb, însă are particularitatea că între momentele de schimb se
intercalează factorul timp.
Creditul, ca şi moneda, instrumentele de plata şi de credit sau modalităţile de plată,
serveşte la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât şi de schimb. Operaţiunea de

14
Andonache Virgil, Banca şi Operaţiunile Comerciale, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006, pag. 65

15
creditare priveşte două părţi: o parte acordă creditul, cealaltă parte îl primeşte, sau altfel
spus, se îndatorează.
În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele
principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului
sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 58 / 1998 şi a Normelor de creditare
privind activitatea bancară şi cu propriul statut de organizare şi funcţionare, banca acordă
clienţilor săi credite în lei şi valută pe termen scurt, mediu şi lung cu asigurarea resurselor
corespunzătoare.
Formele principale sub care se prezintă creditul în economia de piaţă sunt :
-creditul comercial;
-creditul bancar;
-creditul obligatar;
-creditul ipotecar;
-creditul de consum.
1. Creditul comercial - presupune acordarea împrumutului în cadrul afacerilor
comerciale, în formă de amânare a plăţii pentru mărfurile şi serviciile prestate. Creditul se
acordă în formă naturală, dar se rambursează în formă monetară. Vânzatorul transmite
marfa, în schimbul căreia nu primeşte bani, dar primeşte un document care conţine
obligaţiunea cumparătorului de a achita costul mărfii plus dobânda la creditul respectiv.
Acest document se numeşte cambie.
2. Creditul bancar - este creditul care se acordă agenţilor economici sub formă
bănească de către instituţiile bancare în aşa-numitul ,,comerţ cu bani”.
Definiţia legală a creditului bancar este cuprinsă în art. 3 lit. g) alin.1 al Legii
bancare nr.58/1998 iar această definiţie este următoarea: ,,Creditul bancar reprezintă orice
angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei
plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau
orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu
care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani”.
Această formă de credit este foarte larg răspândită având ca obiect acea parte
disponibilă a capitalului numită capital de împrumut. Creditul bancar este principala sursă
pentru asigurarea fondurilor băneşti necesare diferitelor sectoare de activitate ale
economiei naţionale. El intră în categoria împrumuturilor în bani.15
15
Ioan Viorica, Monedă şi Credit, Ed. Europlus, Galaţi, 2010, pag. 38

16
Tipuri de credite bancare : avansuri în cont curent (credite de casă sau de
trezorerie), linii de credit, credite pe stocuri, warant.
3. Creditul obligatar - reprezintă o grupă a operaţiilor de credit cu existenţă seculară
care se referă la relaţiile de credit în care partenerii sunt instituţiile statale sau
întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligaţiunile, în această calitate,
pe de o parte, şi creditorii, subscriitori şi deţinători ai acestor obligaţiuni, care-şi angajează
astfel capitalurile, în vederea obţinerii unui venit sigur sub formă principală de dobânzi.
4. Creditul ipotecar – este destinat activităţii imobiliare fiind unul din cele mai
importante credite din sistemul naţional în economia de piaţă, economie care cultivă,
dezvoltă, sprijină şi susţine proprietatea individuală.
Această formă a creditului este puternic dezvoltată în ţările în care pământul este
obiect de vânzare-cumparare. Asigurarea creditului prin imobil este considerată una din
cele mai bune forme de asigurare a creditelor. În cadrul sistemelor bancare ale diferitor ţări
există bănci comerciale specializate în domeniul creditului ipotecar. Funcţionarea acestor
banci se bazează pe legislaţia specială, care asigură posibilitatea realizării drepturilor de
proprietate gajată.
5. Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu, acordat
persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor şi serviciilor de care beneficiază
prin reţeaua de comercializare şi servicii, sau pentru recreditarea creanţelor contractate în
acest scop.16
Acest credit, pe de o parte, contribuie la realizarea stocurilor de producţie, creând,
în aşa mod, condiţiile necesare pentru continuarea ciclurilor de rotaţie a capitalurilor
agenţilor economici, pe de altă parte, acest credit creează condiţii necesare pentru
desfăşurarea activităţii persoanelor particulare. Sursa de rambursare a creditelor de consum
este una din veniturile activităţii de bază ale împrumutului.
În România, în februarie 2013, volumul total al creditelor a urcat la 77,094.9
milioane lei. Din acestea 22,644.9 milioane au fost acordate în Bucureşti.

16
Ioan Viorica, Monedă şi Credit, Ed. Europlus, Galaţi, 2010, pag. 46

17
Figura 2.3. Structura creditelor în România
Sursa :http://privatebanker.ro
Din creditele acordate populaţiei 74% sunt credite de consum, 21% credite pentru
locuinţe iar 5% credite acordate pentru alte scopuri.

Figura 2.4.Credite curente şi credite restante


Sursa :http://privatebanker.ro
Creditele restante reprezintă 11% din totalul creditelor adică 8097,2 milioane lei.

18
Figura 2.5. Credite în funcţie de segmente
Sursa :http://privatebanker.ro
Din totalul creditelor 52% au fost acordate agenţilor economici, 46% au fost
acordate populaţiei iar 2% altei categorii.

19
Figura 2.6. Credite acordate rezidenţilor şi credite acordate nerezidenţilor
Sursa:http://privatebanker.ro/blogweb/archives/120-Evolutia-si-structurata-depozitelor-si-
creditelor-acordate.html

Creditele acordate rezidenţilor sunt majoritate cu o pondere de peste 99% iar cele
acordate nerezidenţilor sunt in sumă de 140,1 milioane lei.

20
Capitolul 2. Tipuri de asigurări de credite

2.1. Asigurarea creditelor interne

Asigurarea creditelor interne se impune în condiţiile unei pieţe concurenţiale,


constituind un instrument care faciliteză protecţia vânzătorului faţă de riscul de neplată
prelungită sau insolvabilitate a debitorului, dar şi protecţia băncii care a acordat creditul.
Asigurarea creditelor pentru intern reprezintă o formă de asigurare care trebuie
privită în mod distinct în condiţiile unei economii instabile sau în tranziţie. Atunci când
economia este în faza de creştere şi presupune o oarecare prosperitate, când legislaţia
economică, financiară şi comercială nu suferă schimbări frecvente care pot afecta mediul
de afaceri şi când orice greşeală a unei societăţi comerciale este sancţionată de parteneri,
riscul de neplată poate fi administrat sau chiar controlat.17
Asigurătorul, inainte de a incheia un contract de asigurare a creditelor interne, va
pretinde solicitantului asigurării, sa-i ofere detalii privind activitatea sa financiară. Acestea
privesc lista clienţilor, precum şi limitele de credit pe fiecare client în parte. Asigurătorul,
verfică clienţii solicitantului asigurării, în legătură cu solvabilitatea şi bonitatea lor. În
funcţie de situaţia acestora, societatea de asigurări îşi rezervă dreptul de a exclude din
asigurare anumiţi cumpărători sau de a diminua plafonul de credit acordat acestora.18

17
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 422
18
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 127

21
Asigurarea de credite se referă la riscurile potenţiale în toate etapele procesului de
producţie şi de distribuţie.
Poliţa emisă variază în funcţie de legislaţia şi de uzanţele din fiecare ţară, putându-
se utiliza într-o tranzacţie individuală sau într-un flux de afaceri continuu.
În acest caz, există mai multe poliţe de asigurare :
a) poliţa pentru o singură tranzacţie;
b) poliţa pentru o anumită durată, pe baza cifrei de afaceri; o astfel de asigurare este
costisitoare şi necesită un volum mare de muncă; de aceea se foloseşte cu precădere la
tranzacţii de valori mari (echipamente industriale, lucrări de construcţii, instalaţii şi altele);
c) poliţa pentru un număr de tranzacţii;
d) poliţa pentru unul sau mai mulţi cumpărători. Se încheie pe o perioadă
determinată, de obicei 12 luni;
e) poliţa pentru cifra de afaceri pe credit. Este utilizată mai des şi asigură toate
afacerile vânzătorului, cu unul sau mai mulţi cumpărători, pe o perioadă determinată, de 12
luni;
f) poliţa pentru mai multe conturi ale unui asigurat. Acoperirea este limitată la acei
clienţi care depăşesc un anumit nivel determinat al datoriilor şi a căror neplată prelungită
va avea impact mare asupra disponibilităţilor băneşti din contul asiguratului.19
Poliţa generală pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigură toate afacerile
realizate pe o perioadă de timp (de regulă 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de poliţe,
societatea de asigurări face investigaţii în privinţa agentului economic cu privire la:
- volumul afacerilor în anul anterior;
- volumul creditelor anterioare;
- structura şi bonitatea cumpărătorilor;
- volumul creditelor furnizor;
- volumul tranzacţiilor estimate pe perioada de asigurare.
Poliţa de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin intermediul
despăgubirilor. Asiguratul suportă până la 20 - 25 % din pierdere, practicându-se sistemul
despăgubirilor limitate prin franşiză.
Suma asigurată o poate constitui, după caz:
- cifra de afaceri a asiguratului în perioada de referinţă;
- volumul tranzacţiilor cu partenerii nominalizaţi.

19
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 127

22
Aceste tipuri de asigurări presupun costuri reduse de administrare şi implică o
cantitate relativ redusă pentru aceasta; totodată, asigurătorul poate evita antiselecţia,
deoarece clienţii vor solicita asigurări pentru toate contractele pe credit, nu numai pentru
cele cu un risc mare, şi va exista posibilitatea de verificare a solvabilităţii şi bonităţii
clienţilor săi prin intermediul evaluatorilor riscului şi al asigurătorului.20
În condiţiile actuale ale României, riscurile acoperite prin asigurarea creditelor
interne sunt, pe de o parte, mari (chiar neasigurabile) şi pe de altă parte, greu de cuantificat
deoarece nu există suficiente date statistice pentru o fundamentare corectă a primelor de
asigurare.

2.2. Asigurarea creditelor de export

Creditele de export fac parte, alături de creditele de campanie şi de creditele pentru


stocuri, din categoria creditelor specializate deţinute în portofoliu de majoritatea băncilor
comerciale.
În sens larg, creditele de export sau de prefinanţare a exportului reprezintă
împrumuturi acordate de bănci agenţilor economici cu producţie destinată exportului
pentru a o susţine sau promova, ori pentru a face faţă unor nevoi excepţionale apărute în
perioada de realizare a producţiei de export.
Activitatea de export este tratată cu maximă atenţie de către toate ţările lumii,
exportatorii beneficiind de un sistem de politici şi tehnici de stimulare reprezentate de
credite de export, acordate în condiţii avantajoase, garantarea şi asigurarea acestor credite
de către stat, înlesniri de natură fiscală, etc..
Sistemele bancare naţionale deţin, în prezent, un rol central în cadrul finanţării
comerţului exterior. Băncile comerciale sau băncile specializate în finanţarea exporturilor
sunt implicate în două tipuri de operaţiuni de creditare, cărora le corespund următoarele
tipuri de credite:
- credite pentru prefinanţarea exporturilor - destinate acoperirii necesităţilor de
fonduri pentru perioada producerii mărfurilor şi până în momentul livrării;

20
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 422

23
- credite de finanţare propriu-zisă - acordate din momentul livrării şi până în cel
al încasării contravalorii mărfurilor exportate.
Agenţii economici îşi organizează activitatea pe baza cererii manifestate pe piaţă,
transpusă prin negociere cu clienţii, în contracte sau comenzi ferme, care influenţează în
mod decisiv : selectarea surselor de furnizare ; alegerea, contractarea şi achiziţia resurselor
materiale ; lansarea în fabricaţie ; tehnologia şi sistemul de gestiune a producţiei ;
depozitarea, livrarea şi expedierea produselor finite ; asigurarea resurselor financiare
curente necesare desfăşurării întregului proces. Astfel că, pe baza elementelor contractului
comercial încheiat cu clientul, respectiv cantitatea, calitatea mărfii, ambalarea, transportul,
termenele şi condiţiile de livrare şi de plată, agentul economic îsi poate organiza activitatea
economică curentă şi, prin urmare, acesta îşi determină modalitatea de finanţare şi
momentul în care aceasta urmează a fi solicitată băncilor creditoare.
În practica bancară românească, finanţarea activităţii curente de export - import a
agenţilor economici poate îmbrăca următoarele forme: de ansamblu, în perioada de
prelivrare, în perioada de postlivrare.
Finanţarea activităţii de export - import a agenţilor economici în perioada de
prelivrare cuprinde modalităţile şi tehnicile utilizate pentru asigurarea resurselor financiare
necesare acoperirii nevoilor din exploatare pe perioada de la contractarea producţiei şi până
la livrarea produselor finite.
Activitatea curentă a firmei este analizată de băncile finaţatoare ca un proces
prelivrare-postlivrare, iar dacă transpunem acest proces în activitatea de contractare,
aprovizionare-producţie-desfacere-încasare, observăm că unul dintre elementele avute în
vedere de finanţatori în abordarea activităţii curente a firmei este riscul de fabricaţie sau de
bună execuţie a contractului de export.
Acest risc se manifestă numai în perioada prelivrare şi poate afecta, alături de
celelalte cauze generatoare de riscuri (în activitatea de export) atât activitatea agentului
economic (aprovizionare.producţie), cât şi activitatea băncii creditoare, care preia riscul de
execuţie prin finanţarea directă a exportatorului.
Creditele acordate de băncile comerciale româneşti pentru finanţarea activităţii de
export-import a agenţilor economici în perioada de prelivrare sunt următoarele :
- credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare ;
- credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie ;
- credite pentru prefinanţarea exporturilor.

24
Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare sunt destinate,
pentru aprovizionarea de pe piaţa internă sau externă a materiilor prime, materialelor,
semifabricatelor, mărfurilor necesare realizării produselor finite cu desfacere aigurată (la
intern şi la extern). Perioada maximă de acordare a acestui tip de credit este de 12 luni, cu
menţiunea că, pentru agenţii economici din sfera comerţului, termenul maxim este de 180
de zile.
Nivelul creditului pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare se
determină pe baza valorii stocurilor de aprovizionat pentru realizarea unor produse finite ce
au desfacerea asigurată, valoare care rezultă din contractele şi comenzile ferme încheiate
de agentul economic cu clienţii săi.
Creditele pentru prefinanţarea exporturilor sunt destinate asigurării resurselor
financiare necesare acoperirii nevoilor curente sau excepţionale ale agenţilor economici,
generate de realizarea producţiei destinate exportului şi vizează, în principal, ciclul
aprovizionare-producţie, dar poate acoperi şi sfera desfacere-încasare.
Finanţarea activităţii de export-import a agenţilor economici în perioada de
postlivrare este destinată asigurării resurselor financiare necesare pentru acoperirea
nevoilor de exploatare pe perioada de la livrarea produselor finite şi până la încasarea
contravalorii acestora.
Principalele riscuri asociate activităţii de export ce se manifestă în perioda
postlivrare sunt cele legate de transportul şi recepţia produselor la destinatar (riscul
logistic), de încasare a contravalorii acestora (riscul comercial şi riscul de ţară), de variaţie
a cursului de schimb între valutele implicate în derularea contractului comercial extern
(riscul valutar) şi de forţă majoră (riscul de catastrofă). În perioada de postlivrare nu se
manifestă riscul de fabricaţie, deoarece procesul de producţie este deja încheiat iar
produsele sunt pregătite pentru livrare.
Finanţarea bancară a activităţii curente a agenţilor economici cu activitate de export
în perioada de postlivrare se realizează prin intermediul următoarelor credite :
- creditele pentru exportul de produse ;
- creditele de scont ;
- factoringul ;
Creditele pentru exportul de produse se acordă în lei şi valută, la solicitarea
agenţilor economici care fac dovada existenţei creanţelor asupra străinătăţii, pentru
asigurarea resurselor financiare necesare desfăşurării activităţii curente pe perioada de la

25
livrarea produselor şi până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi. Durata
creditului este de maxim 12 luni de la acordare.
Finanţarea bancară pe termen mediu şi lung a exportatorilor şi importatorilor se
referă la împrumuturile bancare a căror durată de rambursare este cuprinsă între 1 şi 5 ani
(pe termen mediu) şi cele care depăşesc 5 ani (pe termen lung), destinate satisfacerii
nevoilor de resurse financiare necesare agenţilor economici pentru realizarea investiţiilor, a
exporturilor-importurilor complexe sau de mare valoare sau a diferitelor forme de
cooperare industrială.
Finanţarea bancară pe termen mediu şi lung, denumită şi finanţare de proiect, se
poate realiza fie prin metode sau tehnici tradiţionale sau prin metode sau tehnici
neconvenţionale sau speciale.
Finanţarea bancară tradiţională se realizează prin intermediul următoarelor credite
pentru investiţii :
a. credite pentru investiţii în valută acordate din resursele proprii finanţatorului local ;
b. creditul furnizor ;
c. reditul cumpărător ;
d. creditele pentru investiţii şi importuri de completare acordate prin programele
BIRD (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezoltare) ;
e. credite pentru investiţii în cofinanţare cu alte societăţi bancare.
Finanţarea bancară tradiţională prin intermediul creditelor pentru investiţii
reprezintă o metodă tradiţională de finanţare bancară pe termen mediu şi lung care se
acordă agenţilor economici în completarea resurselor proprii, a celor de la bugetele de stat
sau locale şi din fondurile speciale, pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în proiectele
de investiţii aprobate, care se referă la :
- realizarea de noi capacitaţi de producţie, precum şi dezvoltarea celor existente ;
- modernizarea şi/sau retehnologizarea capacităţilor de producţie, a utilajelor,
maşinilor, instalaţiilor, clădirilor şi construcţiilor existente ;
- procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de transport ;
- asigurarea utilităţilor necesare funcţionării obiectivelor şi capacităţilor noi sau
existente ;
- cumpărarea de clădiri, construcţii, unităţi de producţie etc ;
- cumpărarea de materiale şi piese de schimb ;
- achiziţii de licenţe, brevete, programme informatice etc ;
- alte investiţii.

26
a. Creditele pentru investiţii în valută acordate din sursele proprii finanţatorului
local presupun acordul de principiu al exportatorului, importatorului şi a băncii
importatorului ca plata valorii contractului comercial de import să se realizeze în proporţie
de maxim 85% dintr-un credit pe care banca importatorului îl va acorda clientului său,
diferenţa de 15% fiind suportată din sursele proprii importatorului (de regulă, plătibilă în
avans).
b. Creditul furnizor este o metodă tradiţională de finanţare bancară pe termen
mediu şi lung a exporturilor de bunuri de capital (maşini, utilaje, instalaţii tehnologice
etc.), utilizată atunci când aceştia vând importatorilor bunurile în sistem credit comercial
(prin acceptarea efectuării plăţii la un anumit termen de la livrare).
Creditul furnizor prezintă o serie de avantaje, respectiv : creditul poate fi acordat în
baza unor contracte de export de valori relativ reduse, perioada de analiză a dosarului de
credit şi de acordare a acestuia este relativ redusă şi implicit tranzacţia se derulează mai
repede. Principalul dezavantaj este reprezentat de costurile ridicate ale creditului furnizor,
costuri care sunt suportate de importator şi care influenţează negativ eficienţa investiţiei
realizate de acesta.
c. Creditul cumpărător este o metodă tradiţională de finanţare pe termen mediu şi
lung a exportatorilor de bunuri de capital, care presupune acordarea unui împrumut direct
importatorului (cumpărătorului) de către o bancă din ţara exportatorului (vânzătorului), în
scopul plăţii imediate a contravalorii bunurilor importate. Această metodă se aplică pentru
finanţarea exportului bunurilor de capital de valoare ridicată.
Finanţarea prin intermediul creditului cumpărător implică următoarele relaţii de
creditare, respectiv :
- o relaţie de creditare bancară directă : banca exportatorului (finanţator) - banca
importatorului ;
- o relaţie de creditare bancară indirectă : banca importatorului importator
(beneficiar final al creditului cumpărător).
d. Creditele pentru investiţii şi importuri de completare acordate prin programele
BIRD, reprezintă o categorie specială a finanţării bancare prin intermediul liniilor de credit
extern, datorită condiţiilor şi particularităţilor impuse de BIRD pentru încadrarea unui
împrumut pe o astfel de sursă de finanţare.
În România, împrumuturile BIRD se derulează prin intermediul EXIMBANK, care
acţionează ca agent al Ministerului Finanţelor şi care finanţează băncile participante locale

27
în baza unui acord de finanţare subsidiară. La rândul lor, băncile participante acordă
subîmprumuturi agenţilor economici, asigurând astfel implementarea programelor BIRD.
De asemenea, EXIMBANK refinanţează împrumuturile băncilor participante după
principiul primul venit, primul servit şi back to back cu împrumuturile acordate de bănci
beneficiarilor.
e. Creditele pentru investiţii în cofinanţare cu alte societăţi bancare
Cofinanţarea este o tehnică recentă de finanţare, practicată de băncile comerciale ca
urmare a solicitărilor venite din partea clienţilor lor de finanţare a unor obiective de
investiţii care necesită resurse financiare de valori mari, precum şi pentru dispersarea şi
limitarea riscului în activitatea de creditare, respectiv o formă de sprijin financiar realizată
prin participarea mai multor bănci la susţinerea financiară a unor proiecte de valori
ridicate.
La asigurarea creditelor de export, riscurile asigurabile sunt cele rezultate din
vânzarea bunurilor sau prestarea de servicii pe credit, în afara ţării. Un risc care poate
afecta situaţia financiară a asiguratului îl reprezintă riscul de neplată prelungită. Acesta
intervine atunci când debitorul sau garantul nu a plătit partea din datorie o anumită
perioadă convenită, de regulă 6 luni de la scadenţa stabilită prin contract. În general,
riscurile incluse şi cele excluse, rămân la latitudinea asigurătorului.21
În general, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
- reclamaţii privind livrările de bunuri sau prestări de servicii necorespunzătoare ;
- amenzi de orice fel ;
- pierderi rezultate din diferenţe de curs valutar ;
- pierderi survenite ca urmare a evenimentelor politice, tulburărilor sociale,
actelor de sabotaj sau a altor evenimente asemănătoare;
- pierderi intervenite ca urmare a unor calamităţi naturale dacă mijloacele tehnice
disponibile pentru lupta cu astfel de calamităţi nu s-au putut folosi sau au fost
insuficiente.22
Poliţa cea mai frecvent folosită este poliţa generală pe cifra de afaceri, cu
deosebirea că se referă la importatorii care cumpără pe credit.. Principala diferenţă faţă de
asigurarea creditelor interne constă în faptul că, în cazul exporturilor pe credit,
importatorul asiguratului îşi desfăşoară activitatea într-o altă ţară, motiv pentru care
evaluarea riscului trebuie să aibă în vedere mulţi factori exteriori cumpărătorului, respectiv

21
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 127
22
Idem

28
factori legaţi de ţara sa. Acest lucru se referă la riscul de ţară, care se evaluează printr-o
analiză preponderent a factorilor economici şi cei politici, la care se adaugă reglementările
legale, factorii de risc, uzanţele ţării cumpărătorului, etc. Această analiză este foarte
importantă pentru că, deşi scopul asigurării de credit este identic pentru comercianţii din
orice ţară, definirea insolvabilităţii, a poliţelor de asigurare şi a procedurilor necesare
plăţilor sumelor asigurate pot fi diferite.23
Poliţa de asigurare a creditelor prezintă importatnte avantaje, acestea fiind strâns
legate de eficienţa activităţii comerciale. De exemplu:
- contribuie la reducerea costurilor; astfel, rezervele constituite pentru pierderi
din creanţe sunt mai mari decât prima de asigurare şi ca urmare a gestionării
creanţelor externe de către asigurător, are loc diminuarea costurilor;
- oferă posibilitatea desfăşurării normale a activităţii dată fiind înlăturarea
riscului privind reducerea activităţii sau chiar a opririi ei datorită neîncasării
contravalorii mărfurilor la export;
- oferă posbilitatea pătrunderii pe pieţe noi, chiar având risc comercial sau
politic;
- oferă sprijin în alegerea partenerilor de afaceri şi la încheierea tranzacţiilor
comerciale;24
- protecţia împotriva unor pierderi majore şi chiar salvarea poziţiei managerului
financiar în cazul unei daune; facilitarea planificării financiare; menţinerea unui
nivel optim al lichidităţilor şi al profitabilităţii.25
De asemenea, pot fi identificate şi alte avantaje proprii fiecărui caz în parte şi pe
care asiguratul le are în vedere în decizia sa de a încheia o astfel de asigurare.
Cu privire la asigurarea exportului pe credit pe termen scurt, menţionăm că aceasta
se efectuează pe o perioadă determinată de maximum un an iar încasarea contravalorii
mărfurilor exportate este determinată de situaţia financiară a importatorului şi, în multe
cazuri, de situaţia economică şi politică a ţării acestuia. Asigurarea are în vedere îndeosebi
riscurile comerciale (insolvabilitatea cumpărătorului, incapacitatea de plată pe o anumită
perioadă de timp a acestuia şi refuzul mărfurilor importate) şi riscurile politice (război,
revolte, mişcări sociale care împiedică importul de mărfuri sau fac imposibil transferul
sumelor corespunzătoare în ţara exportatorului).
23
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 423
24
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 128
25
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 424

29
Asigurarea poate fi încheiată pe diverse perioade de timp din derularea unui
contract şi anume:
- pentru perioada de prelivrare, se acoperă insolvabilitatea cumpărătorului sau
apariţia unor pierderi din cauze politice între momentul acceptării ofertei şi cel
al livrării bunurilor;
- pentru perioada de postlivrare, se acoperă intervalul dintre livrarea mărfii şi
efectuarea plăţii;
- pentru perioada de depozitare, în situaţiile în care comercianţii crează depozite
în alte ţări, asiguratul este despăgubit în cazul în care mărfurile sunt confiscate,
pierdute sau deteriorate din anumite cauze specificate înainte de eliberarea lor
din depozit;
- pentru perioada de tranzitare, se acoperă riscul de confiscare sau pierdere a
mărfurilor din motive politice, atunci când se află în tranzit.26
La exportul pe termen mediu şi lung obiectul asigurării îl reprezintă exportul de
bunuri de capital de valori mari, care se livrează eşalonat şi care implică plăţi în tranşe pe
perioade îndelungate de timp, ce pot fi cuprinse între 5, 10 sau chiar 20 de ani. Asigurarea
oferă protecţie pentru riscul de neplată din cauze comerciale sau politice. Pot beneficia de
acoperire băncile sau instituţiile financiare care creditează operaţiuni comerciale.
Despăgubirea va cuprinde şi dobânda la creditul acordat debitorului.27
Dacă avem în vedere riscurile politice, asigurarea creditelor de export vizează
protecţia împotriva următoarelor evenimente: impunerea de restricţii la import, refuzul
admiterii pe teritoriul ţării a anumitor produse, neplata la termen a sumelor datorate de
debitorii politici.
În categoria riscurilor valutare sau economice sunt incluse: riscul fluctuaţiei ratei
dobânzii, riscul de schimb valutar, riscul creşterii costurilor de fabricaţie.
Riscurile investiţionale mai frecvent întâlnite sunt: riscul de devalorizare a
investiţiei, riscul de lichiditate al unei investiţii, riscul de supraevaluare a investiţiei, riscul
dobânzilor.
Nivelul primei de asigurare este stabilit în funcţie de: valoarea asigurării, perioada
asigurată, natura cumpărătorului (public sau privat), ţara acestuia (riscul de ţară),
modalitatea de plată şi eventuale garanţii prevăzute în contract. Odată cu încheierea poliţei

26
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 424
27
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 128

30
de asigurare, prima se stabileşte în tranşă unică sau în tranşe, periodice după cum au
stabilit părţile.28
Pentru asigurarea creditelor de export există unele reglementări internaţionale, care
fac referire în special la contractele pe termen mediu şi lung şi care au un risc ridicat de
neplată. Conform cerinţelor prevăzute în acordurile OECD (Organizaţia pentru Cooperare
şi Dezvoltare Economică) şi reglementărilor Uniunii de la Berna, contractele externe pe
termen mediu şi lung trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- 15% din valoarea contractului trebuie plătită în avans până în momentul livrării
(5% la intrarea în vigoare a contractului, iar restul de 10% la livrare), astfel
încât vânzarea pe credit să nu poată depăşi 85%;
- partea de 85%, care reprezintă vânzarea pe credit, să fie rambursată în tranşe
egale semestriale, începând cu cel mai târziu, la 6 luni de la livrare;
- perioada de credit să fie corelată cu natura bunurilor; de exemplu, pentru
bunurile de capital, perioada maximă este în general de 5 ani, iar pentru
proiectele de dimensiuni mari, poate fi acceptată o perioadă de credit de până la
10 ani :
- perioada de credit să fie corelată cu valoarea tranzacţiei; de exemplu, valoarea
unui credit de până la 3 ani să fie de minim 75.000 $, a unui credit de până la 4
ani de minim 150.000 $, iar a unui credit până la 5 ani de minim 300.000 $.
Pe lângă protecţia necesară exportatorilor pentru riscurile ce pot afecta tranzacţiile
pe termen mediu şi lung, poliţa de asigurare deschide accesul la finanţare, constituindu-se
într-o garanţie pentru banca finanţatoare şi eliminând o parte importantă din riscuri.29
Asigurările de credite nu acoperă pierderea în proporţie de de 100%, iar prin
prevederile poliţei, asiguratul este obligat să suporte până la 20-25% din pagubă.

2.3. Asigurarea creditelor de consum

Acest tip de asigurare are scop protecţia împotriva riscului de neplată a ratelor de
credit pentru consum şi a dobânzilor aferente.
Se utilizează urmatoarele variante de poliţe de asigurare a creditelor de consum:

28
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 128
29
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 129

31
a. Poliţa de tranzacţie (tip T). Asigurarea se încheie pentru o singură tranzacţie, cu
unul sau mai mulţi clienţi, la o anumită dată iar suma asigurată este dată de valoarea totală
a datoriilor nete pe care clientul le are faţă de asigurat la momentul acordării creditului.
Prima de asigurare se fixează prin aplicarea cotei de primă prevăzută în tarif la
această sumă şi poate fi plătită integral, la începutul perioadei, sau în rate lunare,
trimestriale sau semestriale.
Asigurarea intră în vigoare la momentul acordării împrumutului şi încetează odată
cu plata la scadenţa a ultimei rate prevăzute în contractul de credit. Se practică la tranzacţii
de valori mari, de exemplu, echipamente de construcţii. Prezintă dezavantajul că
administrarea este costisitoare şi necesită un volum mare de muncă.30
b. Poliţa pe flux continuu de afaceri (tip F). Asigurarea se încheie pentru un număr
nedeterminat de tranzacţii cu unul sau mai mulţi clienţi iar suma asigurată este dată de
valoarea totală a datoriilor nete, pe care clientul le are faţă de asigurat la momentul
încheierii primei tranzacţii. Calculul primei de asigurare se face prin aplicarea cotei de
primă prevăzută în tarif, la suma asigurată iar prima se plăteşte integral la începutul
perioadei sau în rate subanuale. Perioada de asigurare este nedeterminată, poliţa fiind
continuă şi valabilă fără reînnoire, cu condiţia de a se plăti prima de asigurare. Asigurarea
începe la data solicitată de asigurat şi coincide cu data primei tranzacţii efectuate de client.
c. Poliţa pe cifra de afaceri (tip C). De data aceasta, asigurarea se încheie pentru
toate creditele acordate de asigurat într-o anumită perioadă de timp; suma asigurată este
dată de volumul cifrei de afaceri pe credit estimat.
La sfârşitul perioadei de asigurare se va efectua operaţiunea de regularizare, prin
recalcularea primei, în funcţie de cifra de afaceri efectiv realizată, comunicată de asigurat.
În cazul în care suma rezultată din calculul ajustării este mai mare decât prima minimă de
depozit asiguratul va achita diferenţa de primă corespunzătoare. Dacă, dimpotrivă, suma
este mai mică, diferenţa va fi considerată primă achitată în avans, pentru anul următor de
asigurare. Poliţa tip C este valabilă de regulă pe o perioadă de de 12 luni.31
De regulă, asigurarea creditelor de consum nu oferă acoperire pentru următoarele
riscuri:
- penalităţi sau dobânzi datorate de debitori asiguratului pentru întârzieri la plata
ratelor scadente;
- pierderi datorate de fluctuaţia cursului valutar şi de, devalorizarea leului;

30
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 130
31
Idem

32
- daune provocate de întreruperea activităţii, ca urmare a producerii unui risc
asigurat: fraudă, bancrută frauduloasă şi reaua-credinţa a beneficiarului;
- riscuri politice (revoluţie, război civil, greve, tulburări sociale);
- pierderi rezultate din nerecuperarea sumelor de la clienţi.
Când încheie contractul de credit, asiguratul trebuie să ia următoarele măsuri de
prevedere:
- verificarea juridică a clienţilor, instituirea garanţiilor şi ipotecilor în favoarea sa,
verificarea solvabilităţii clienţilor şi giranţilor, etc.;
- să impună clienţilor obligaţia acestora de a comunica, într-un anumit termen,
orice modificare a condiţiilor iniţiale;
- să înştiinţeze imediat asigurătorul atunci când obţine informaţii privind
imposibilitatea de plată, respectiv insolvabilitatea iminentă a clientului debitor;
- să aducă la cunoştinţa asigurătorului orice amânări sau modificări ale
scadenţelor de plată a ratelor de credit sau a termenelor de graţie convenite cu
clienţii.32

2.4. Asigurarea creditelor pentru investiţii

Societăţile comerciale care intenţionează sa-şi dezvolte afacerile pot utiliza creditul
pentru investiţii pentru a îşi finanţa cheltuielile aferente proiectelor de extindere a
activităţii precum: achiziţia de echipamente şi utilaje, înlocuirea sau modernizarea liniilor
tehnologice de producţie, achiziţii/amenajări de terenuri şi clădiri, achiziţii de alte active
imobilizate, etc.
Creditul pentru investiţii oferă flexibilitate şi simplitate prin destinaţia sa şi ajută la
creşterea activelor companiei (bunul se află în proprietatea sa). Acest credit se poate acorda
pe termen scurt, mediu sau lung în funcţie de valoarea creditului, complexitatea investiţiei,
de necesităţile firmei şi de capacitatea de plată.
Înainte de angajarea creditului se face o poliţă de asigurarea pentru bunul admis în
garanţie, cu cesionarea drepturilor de încasare în favoarea băncii. La unele societăţi
bancare, angajarea creditului se poate face în aceeaşi zi în care se semnează actele de
vănzare-cumpărare şi ipotecă.

32
Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 131

33
Asigurarea creditelor pentru investiţii presupune asigurarea contului de debitori pe
termen mediu şi lung, practicându-se asigurarea prin poliţa generală pe cifra de afaceri pe
credit; aceasta nu exclude asigurarea unor poliţe individuale.33
Acest tip de asigurare se foloseşte atât pentru exportul de bunuri de investiţii cât şi
pentru împrumuturi sau investiţii de capital. În această direcţie, s-a dezvoltat asigurarea
tranzacţiilor de leasing. În unele ţări, această formă de garanţie cade în sarcina unor
organisme guvernamentale.

Capitolul 3. Studiu de caz Allianz-Ţiriac Asigurări

3.1. Scurtă prezentare a grupului Allianz şi a companiei


Allianz-Ţiriac

Fondat în 1890, în Germania (la Berlin), Allianz Group are o istorie îndelungată şi
o tradiţie bogată (peste 100 de ani de excelenţă în asigurări). Grupul se numară, astăzi,
între cei mai importanţi furnizori de servicii financiare - asigurări, servicii bancare şi de
administrare a activelor - din lume. Marca Allianz este prezentă în peste 70 ţări, cu o reţea
de 700 de companii membre. Împreună, aceste companii formează Allianz Group, oferind
servicii financiare integrate, la standarde internaţionale, unui număr de peste 75 de
milioane de clienţi.

33
Ciurel Violeta, Asigurări şi Reasigurări : abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck,
Bucureşti 2000, pag. 427

34
Figura 3.1. Branduri Allianz Group
Sursa: www.allianz.com

Cele mai importante agenţii de rating din lume apreciază că grupul Allianz prezintă
o siguranţă financiară ridicată şi stabilitate a afacerilor. În anul 2006 grupul Allianz a fost
desemnat de către Dow Jones ca fiind cel mai stabil grup financiar din lume.
Bazele companiei au fost puse în anul 1994, când a fost înfiinţată societatea
“Asigurări Ion Ţiriac” (ASIT). În anul 2000, pachetul majoritar al ASIT a fost cumpărat de
Allianz AG Germania, compania Allianz-Ţiriac devenind astfel parte a grupului
multinaţional Allianz Group.
Nou înfiinţata companie a reuşit în scurt timp să ajungă în fruntea ierarhiei
companiilor private de asigurări, avansând în doar şase ani de existenţă până pe poziţia
secundă în topul celor mai importanţi asigurători locali. Compania a reuşit să se impună în
primul rând prin seriozitate şi consecvenţă în promovarea celor mai ridicate standarde de
calitate în ceea ce priveşte serviciile şi produsele oferite. Aceste valori au reprezentat
fundamentul evoluţiei crescătoare a companiei.
Diversificarea progresivă a gamei de produse în concordanţă cu nevoile clienţilor şi
adaptarea lor în permanenţă la tendinţele cererii au reprezentat elemente de strategie care
au avut o contribuţie importantă la dezvoltarea echilibrată a afacerilor Allianz-Ţiriac.
Astăzi, portofoliul de asigurări al companiei are o structură diversificată, incluzând practic
toate tipurile de produse de protecţie şi planificare financiară, din gama asigurărilor
generale, asigurărilor de viaţă şi sănătate, actvitatea extinzându-se, începand din 2007 şi pe
segmentul administrării private a pensiilor. Pe termen mediu şi lung prioritatea Allianz-

35
Ţiriac este aceea de a deveni numarul 1 in preferinţele clienţilor săi prin produsele şi
serviciile de protecţie şi planificare pe care le oferă.
Allianz-Ţiriac este asigurătorul numărul 2 pe segmentul de asigurări generale,
conform rezultatelor înregistrate în ultimul exerciţiu financiar încheiat.

Figura 4.2. Top 10 – Asigurări generale T 1/2013


Sursa: www.1asig.ro
Misiunea societăţii Allianz-Ţiriac Asigurări este de a satisface nevoile clienţilor
deschizând noi canale de acces a publicului la cele mai variate poliţe de asigurări.
Flexibilitatea produselor oferite permite adaptarea acestora la nevoile specifice ale
clienţilor bancari, de la cele mai simple poliţe, până la dezvoltarea unor pachete de produse
pentru clienţii sofisticaţi.
În acest sens, Allianz-Ţiriac Asigurări a dezvoltat programe de bancassurance
dorind, astfel, să-şi îmbunătăţească permanent calitatea relaţiei cu clienţii săi.
Bancassurance este un serviciu integrat, orientat către client, prin care oferta este
diversificată (produse de asigurare, produse bancare), ceea ce permite o gestionare mai
bună a relaţiilor cu clienţii.
Allianz-Ţiriac şi-a asumat rolul de formator de piaţă, de promotor al strategiilor ce
susţin evoluţia pieţei româneşti financiare şi a cele de asigurări, contribuind la

36
eficientizarea serviciilor oferite clienţilor locali, prin dezvoltarea de parteneriate cu
reprezentanţi ai sistemului bancar.
Prin poziţionarea pe care o are pe piaţa românească a asigurărilor, Allianz-Ţiriac
Asigurări se diferenţiază de ceilalţi competitori prin următoarele aspecte:
- experienţă bogată pe piaţa românească (societatea Ion Ţiriac Asigurări-până în
2000) şi pe piaţa internatională (Grupul Allianz);
- putere financiară a Grupului Allianz;
- gamă largă de servicii de asigurare de calitate superioară, adaptate nevoilor
clienţilor;
- profesionalismul angajaţilor societăţii;
- programe eficiente de reasigurare care asigură protecţia clienţilor şi a afacerilor
acestora;
- plata promptă a despăgubirilor.

3.2. Activitatea de asigurări generale

La ora actuală, Allianz-Ţiriac oferă publicului din România - persoane fizice şi


juridice - o gamă diversificată de produse de asigurări generale menite să protejeze
proprietăţile acestora - de la autovehicule sau locuinţe ale persoanelor fizice, până la sedii,
bunuri şi echipamentele aflate în proprietatea companiilor, dar şi poliţe de acoperire a
riscurilor de răspundere civilă generală şi profesională, de accidente, de sănătate etc.
Allianz-Ţiriac a fost prima companie de asigurări de pe piaţa românească care,
începând din anul 2006, a pus la dispozţia clienţilor săi persoane fizice un nou sistem de
ofertare a poliţelor auto ce generează cotaţii de prime individualizate, riguros corelate cu
profilul de risc al asiguratului, cu istoricul daunalităţii înregistrate de client şi cu gradul de
fidelitate al acestuia în ceea ce priveşte relaţiile contractuale cu societatea.

Tabelul 3.1. Activitatea de asigurări generale Allianz-Ţiriac Asigurări RON


An financiar 2013 2012 2011
Prime brute 232.204.607 939.195.143 1.198.250.654
subscrise
Prime brute 55.735.183 129.257.303 612.060.768
subscrise cedate în

37
reasigurare
Prime brute 233.308.734 1.045.362.825 1.240.343.650
încasate
Indemnizaţii brute 152.596.181 765.345.044 941.375.547
plătite
Indemnizaţii nete 135.475.497 493.214.089 444.868.991
plătite
Rezerva netă de 376.605.243 401.117.473 305.138.914
primă
Rezerva netă de 254.619.805 240.939.865 180.874.108
daune avizate
Rezerva netă de 90.889.603 78.838.138 69.437.247
daune neavizate
Sursa: http://unsar.ro/statistici

Oferta de produse şi servicii - persoane fizice:


Oferta Allianz-Ţiriac de poliţe de asigurare de viaţă destinate persoanelor fizice
defineşte o structură de produse de bază care ţine cont de profilul clientului din perspectiva
nevoilor sale - individuale şi familiale - de protecţie şi planificarea resurselor financiare
într-un orizont de timp dictat de obiectivele acestuia. Practic, din această perspectivă pot fi
identificate următoarele categorii de produse de asigurări de viaţă Allianz-Ţiriac, care
acoperă nevoile individuale ale clienţilor:
- protecţie şi investiţie prin poliţa de asigurare de viaţă cu componentă
investiţională (tip unit-linked);
- protecţie şi capitalizare prin poliţa de asigurare mixtă de viaţă cu capitalizare;
- planificare pentru viitorul copiilor prin poliţa de asigurare de rentă pentru studii
şi dotă pentru căsătorie;
- protecţie individuală simplă oferită de o poliţă de asigurare împotriva riscurilor
de deces şi invaliditate (fără opţiunea privind acumularea de capital).
Asigurări de accidente:
- asigurarea medicală de accidente a cetăţenilor străini aflaţi temporar în
România;
- asigurarea de accidente a persoanelor;
- asigurarea personalului medical.
Călătorii:

38
- Multitravel - asigurare medicală de călătorie - poliţa individuală cu valabilitate
1 an;
- Voiaj - asigurarea medicală de calatorie.
Locuinţă:
- Confort - asigurarea multianuală a locuinţei şi a bunurilor;
- Armonia - asigurarea locuinţei şi a bunurilor;
- Integra - asigurarea complexă a locuinţei;
- Creditum - asigurarea locuinţei pentru credite.
Maşină:
- CASCO Navigator;
- RCA;
- Carte Verde.
Răspundere Civilă:
- Răspundere civilă legală faţă de terţi;
- Răspunderea civilă a chiriaşului faţă de proprietar;
- Răspunderea civilă a proprietarului faţă de chiriaş;
- Răspunderea civilă a proprietarilor de câini.
Alte asigurări: asigurarea culturilor agricole, asigurarea animalelor din gospodării.
Oferta de produse şi servicii – persoane juridice:
Angajaţi:
- Viaţă: Protect grup, asigurare de grup.
- Sănătate: SanaPlan pentru angajator, SanaPlan pentru angajaţi.
- Accidente: Asigurări accidente persoane: călători prin societăţi de transport,
turişti prin societăţi de turism sau cazare, persoane din autovehicule asigurate,
componenţi ai echipelor sportive, avocaţi, notari, medici liber-profesionişti cu
cabinet propriu.
Auto:
- CASCO : Casco, Flexicasco;
- RCA;
- Carte Verde;
- CMR.
Proprietăţi:
- Fort IMM- asigurarea complexă pentru companii mici şi mijlocii;
- Clădiri;

39
- Bunuri: echipamente şi utilaje, echipamente electronice, bunuri casabile, lucrări
de construcţii- montaj, bani şi valori.
Credite şi garanţii:
- asigurarea creditelor comerciale interne pe termen scurt;
- asigurări de garanţii.
Răspundere civilă:
- răspundere civilă legală: răspundere civilă legală faţă de terţi, răspundere civilă
a producătorului, răspundere civilă a societăţii faţă de proprii angajaţi,
răspundere civilă a proprietarului de imobile faţă de chiriaşii săi, răspundere
civilă a chiriaşului faţă de proprietari;
- răspunderea societăţilor specializate;
- răspundere civilă profesională.
Maritime, aviaţie şi transport:
- Maritim: nave maritime şi fluviale, şantiere navale, platforme de foraj marin.
- Aviaţie : aeronave, instalaţiile şi / sau echipamentele montate pe acestea,
răspunderea civilă legală faţă de terţi şi faţă de pasageri, bagajele sau bunurile
personale ale acestora, accidente ale echipajelor, etc.
- Transport : mărfurile transportate (Cargo), răspunderi ale operatorilor din
transportul multi-modal.
Agricole:
- asigurarea culturilor agricole;
- asigurarea efectivelor de animale.

3.3. Performanţe

- Capital şi acţionariat
Allianz-Ţiriac Asigurări face parte din Allianz Group, acţionarul majoritar al
companiei fiind Allianz New Europe Holding GmbH.

Tabelul 3.2. Capital social Allianz-Ţiriac Asigurări RON


Specificaţie 04.08.2013 31.12.2012 31.12.2011 31.12.2010
Capital social 94.393.890 66.638.505 64.252.325 35.090.601

40
Număr acţiuni 127.905 127.905 123.325 98.293
emise
Valoare 738 521 521 357
nominală a
actiunii
Sursa: www.allianztiriac.ro/companie/finan1.html

Valoarea actuală a capitalului social este de 94.393.890 lei. Numărul de acţiuni


emise este de 127.905 titluri cu valoare nominală de 738 lei fiecare.
Tabelul 3.3. Structura actuală a acţionariatului (%)
ALLIANZ NEW EUROPE HOLDING 52,1645%
GmbH
VESANIO TRADING Ltd 44,4775%

Alţi acţionari (mai puţin de 5% fiecare) 3,358%

Sursa: www.allianztiriac.ro

Pe parcursul întregii sale existenţe, Allianz-Ţiriac Asigurări a derulat un program


coerent de capitalizare, în concordanta cu planurile de dezvoltare a afacerilor companiei.
Sumele reprezentând profituri realizate de companie în ultimii ani au constituit principala
sursă de susţinere a planurilor de dezvoltare ale Allianz-Ţiriac, ele fiind păstrate, practic în
totalitate, in conturile societăţii. Această abordare certifică angajamentul acţionarilor de a
contribui la creşterea valorii afacerii Allianz-Tiriac pe termen lung. Mai mult decât atât,
aceast politică a întărit în mod constant poziţia financiară a companiei, prin crearea unei
baze solide a capitalurilor Allianz-Ţiriac.
- Indicatori de siguranţă financiară
Pentru Allianz-Ţiriac Asigurări, definirea direcţiilor strategice de dezvoltare
urmăreşte, înainte de orice, garantarea stabilităţii financiare a afacerii. În acest sens,
evaluarea siguranţei financiare a activităţii pe baza indicatorilor specifici definiţi de
legislaţia în vigoare evidenţiază capacitatea companiei de a face faţă, în orice moment, cu
promptitudine, obligaţiilor de plată asumate prin contractele de asigurare.

Tabelul 3.4. Indicatori de siguranţă financiară (2013) RON

41
Allianz-Ţiriac Asigurări Asigurări generale Asigurări de viaţă
Marja de solvabilitate
-minimă 110.759.136 9.513.591
-disponibilă 489.901.615 42.948.365
Coeficient de lichiditate 2,08 3,97
Sursa: www.allianztiriac.ro/companie/finan2.html

La fel ca pe parcursul întregii activităţi a Allinz-Ţiriac Asigurări, operaţiunile de


asigurări derulate în anul fiscal 2013 certifică înregistrarea unor valori optime pentru
indicatorii de siguranţă financiară. Pentru activitatea de asigurări generale desfasurată de
Allianz-Ţiriac Asigurări, marja de solvabilitate disponibilă la finalul exerciţiului financiar
încheiat la 31.12.2013 a fost de peste patru ori mai mare decat nivelul marjei de
solvabilitate minimă.
Capacitatea companiei de a plăti cu promptitudine despăgubirile şi indemnizaţiile
de asigurare este dovedită de nivelul ridicat al coeficientului de lichiditate, pentru fiecare
dintre cele doua segmente de asigurare pe care Allianz-Ţiriac operează. Pentru activitatea
de asigurari generale, coeficientul de lichiditate al Allianz-Tiriac Asigurari se situa la o
valoare mult superioara nivelului minim impus de normele in vigoare.
- Rezultate financiare consolidate
Pentru Allianz-Ţiriac, obiectivul principal pe termen lung vizează creşterea
profitabilă a afacerilor proprii. Rezultatele din ultimii ani confirmă capacitatea companiei
de a realiza, constant, performanţe remarcabile atât în ceea ce priveşte dinamica afacerilor
derulate, cât şi sub aspectul eficienţei activităţii.

Tabelul 3.5. Elemente ale contului de profit şi pierdere RON


Milioane lei 2013 2012 2011
Venituri din prime 1.285,9 1.384,4 1.234,4
brute subscrise
Venituri din 33,6 41,6 27,9
plasamente
Rezultat înainte de 39,8 35,2 42,2
impozitare
Rezultat net 29,6 23,0 31,9

Sursa: www.allianztiriac.ro

42
Ca urmare a implementării unei serii de programe ce vizează imbunatăţirea calităţii
serviciilor şi a eficienţei operaţionale, compania a inregistrat o evoluţie pozitivă a
profitabilităţii. Aceasta este, de altfel, una dintre abordările strategice ale Allianz-Ţiriac
Asigurări, care nu a mizat niciodată pe forţarea conjuncturală a creşterii afacerilor, ci a
urmărit să işi dezvolte progresiv şi echilibrat portofoliul, prin extinderea treptată a unei
baze de clienţi fideli, cărora le oferă produse şi servicii de cea mai bună calitate.

Tabelul 3.6. Elemente de bilanţ (consolidat) RON


Milioane lei 31.12.2013 31.12.2012 31.12.2011

Active totale 2.539,8 2.529,9 2.202,6

Plasamente 1.220,7 756,0 679,4


Capitaluri proprii 536,7 481,5 459,9
Rezerve tehnice 1.137,4 1.114,8 1.021,3
Sursa: www.allianztiriac.ro/
Valoarea afacerilor derulate de companie este dovedită de capacitatea Allianz
-Ţiriac de a se dezvolta fără a face compromisuri în ceea ce priveşte eficienţa activităţii. Pe
o piaţă care, în fiecare dintre ultimii 5 ani, a înregistrat pierderi, Allianz-Ţiriac şi-a
demonstrat forţa, numărându-se printre foarte puţinele companii compozite care au reuşit
să realizeze, an după an, profit.
Capacitatea de a administra, an după an, în mod eficient propriul portofoliu a oferit
Allianz-Ţiriac posibilitatea de a se autofinanta în vederea susţinerii planurilor de
dezvoltare. În plus, angajamentul acţionarilor de a susţine creşterea valorii companiei prin
nedistribuirea profiturilor realizate de aceasta a întarit progresiv baza capitalurilor
companiei.

3.4. Asigurarea creditelor comerciale interne

3.4.1. Ce trebuie sa ştim despre asigurarea de credite


comerciale interne Allianz-Ţiriac

În categoria produselor dedicate clienţilor corporativi, se numără asigurarea


creditelor comerciale. Produsul se adresează companiilor din sfera producţiei, a distribuţiei

43
sau a serviciilor, care livrează mărfuri sau prestează servicii către parteneri societăţi
comerciale din România, cu preponderenţă cu plata la termen.
Toate vânzările de mărfuri sau prestările de servicii cu plata la termen sunt expuse
riscului de neplată a creditului comercial. Asigurarea de credite comerciale reprezintă mai
mult decât un simplu produs de asigurare. Este, în primul rând, un instrument eficient de
management al riscului, prin care se pot preveni şi minimiza riscurile derivate din contracte
comerciale.

Asigurare Asigurare Asigurare Asigurare


a a a cifrei a
facturilor creanţelor de afaceri afacerii

Figura 4.3. Asigurarea creditelor comerciale interne


Sursa: www.allianztiriac.ro

Conceput ca un parteneriat pe termen lung între Allianz-Ţiriac şi o societate


comercială, asigurarea de credite comerciale oferă protecţie prin:
- Prevenirea daunelor
Specialiştii Allianz-Ţiriac oferă consultanţă tehnică şi juridică în vederea prevenirii
riscului de neîncasare a crenţelor. De asemenea, pe toată durata contractului se analizează
bonitatea şi solvabilitatea clienţilor.
- Minimizarea daunelor
Prin poliţa de asigurare de credite comerciale, Allianz-Ţiriac oferă o monitorizare
permanentă a riscului de credit aferent clienţilor şi al mediului de afaceri. Astfel, societatea
comercială va fi informată în timp real, cu privire la eventuala deteriorare a bonităţii
clienţilor sau la posibila creştere a riscului de insolvabilitate sau faliment al acestora. De
asemenea, Allianz-Ţiriac oferă soluţii şi măsuri pentru diminuarea riscului de credit,
asistenţă şi suport în identificarea şi punerea în practică a celor mai bune soluţii pentru
recuperarea creanţelor şi diminuarea pierderilor.
- Plata despăgubirilor
În cazul în care societatea comercială înregistrează pierderi care nu pot fi evitate
prin măsurile de prevenire şi minimizare, pe parcursul derulării poliţei de asigurare,
specialiştii Allianz-Ţiriac vor procesa cererile de despăgubire în cel mai scurt timp posibil.

44
Analiză risc
afacere

Analiză credit/
Prevenirea
bonitate client
daunelor
Managementu
l reanţelor

Minimizarea Consultanţă
daunelor tehnică şi jurdică

Suport
colectare

Plata Acoperire

despăgubirilor pierderi

Figura 3.4. Protecţia oferită de asigurarea creditelor comerciale interne la Allianz-Ţiriac


Sursa: www.allianztiriac.ro/docum/Brosura Allianz CREDITE COMERCIALE
INTERNE.pdf

Avantajele şi beneficiile asigurării de credite comerciale de la Allianz-Ţiriac:


- recuperarea a cel putin 80-90% din creanţele comerciale/ veniturile operaţionale
ale asiguratului;
- creşterea gradului de acces la credite bancare a societăţii asigurate (în special
credite de trezorerie sau credite de export);
- creşterea gradului de acces la credite comerciale obţinute - creşterea şi
dezvoltarea afacerii societăţii asigurate, creşterea cotei de piaţă şi imbunătăţirea
poziţionării concurenţiale;
- creşterea cifrei de afaceri;
- posibilitatea atragerii unor noi clienţi cu solvabilitate şi bonitate
corespunzătoare;
- restructurarea portofoliului de clienţi, redefinirea clienţilor strategici şi
eliminarea clienţilor cu solvabilitate/ bonitate necorespunzătoare;

45
- creşterea surselor de finanţare.
Pot incheia acest tip de asigurare societăţile comerciale înregistrate în România sau
băncile/ societăţile de factoring care îndeplinesc următoarele condiţii:
- livrează bunuri de consum (materii prime, materiale, combustibili, bunuri de uz
casnic, etc.), sau prestează servicii cu plata la termen sau desfaşoară activitate
de factoring intern (achiziţionează facturi cu plata la termen, debitori din
România);
- desfaşoară activitate de factoring intern sau de import (achiziţionează facturi cu
plata la termen, debitori din Romania);
- termene de plata facturi- maximum 90-180 zile;
- cifra de afaceri anuală asigurabilă – peste 1 milion EUR pentru activităţi
comerciale şi peste 5 milioane Eur pentru activităţi de factoring;
- portofoliu de clienţi debitori- societăţi comerciale domiciliate în România,
minimum 5 pentru asiguraţi societăţi comerciale, minimum 10 pentru asiguraţi
bănci/ societăţi de factoring.
Sunt excluşi din acoperire debitorii din următoarele categorii:
- autorităţi şi instituţii publice;
- persoane fizice;
- companii asociate;
Nu pot fi cuprinse în asigurare următoarele activităţi :
- construcţii/ construcţii montaj;
- franciză;
- leasing/ închirieri de bunuri şi imobile;
- bancară/ financiară, respectiv activitatea de creditare/ acordarea de împrumuturi
băneşti;
- recuperări de credite/ creanţe/ bunuri;
- furnizare de energie electrică;
- agricultură (livrare produse sau prestare servicii).

3.4.2. Repere tehnice ale asigurării creditelor comerciale interne


Allianz-Ţiriac

46
Teritorialitate: se acoperă tranzacţii interne / risc de neplată în raport cu debitori
societăţi comerciale din România.
Acoperire în timp: “risc-attaching”. Se asigură creanţe rezultate din livrări de
mărfuri sau prestări de servicii cu plată la termen efectuate în perioada poliţei.
Răspunderea asiguratorului se întinde după data expirării valabilităţii poliţei, până la data
expirării tuturor riscurilor asigurate.
Perioada de valabilitate a poliţei: 12 luni.
Evenimentul asigurat: nerecuperarea creanţelor asigurate până la data producerii
unuia dintre următoarele evenimente:
- a expirat termenul de 4 luni de la data scadenţei amânate (neplata prelungită);
- s-a deschis procedura de insolvabilitate / faliment ;i asiguratul a obţinut
înregistrarea creanţelor în tabelul creditorilor;
- s-a încheiat executarea silită a patrimoniului debitorului, iniţiată şi realizată de
către asigurat, cu acordul şi suportul asigurătorului.
Limitele de credit asigurate: se stabilesc de către Allianz-Ţiriac, pe baza
solicitărilor de limite de credit transmise de către asigurat.
Suma asigurată : prin poliţă este egală cu valoarea totală a limitelor de credit
asigurate.
Prima de asigurare: este caculată în funcţie de cifra de afaceri realizată şi asigurată
în perioada de valabilitate a poliţei.
Despăgubirea maximă per debitor: suma asigurată per debitor (limita de credit)
minus franşiza deductibilă (minim 10%, maxim 20%), plus costuri legale de recuperare
(dacă este cazul).
Termen plată despăgubiri: maxim 30 de zile de la data înaintării cererii de
despăgubire însoţită de documentaţia care atestă creanţele şi producerea daunei.

3.4.3. Mecanismul asigurării de credite comerciale interne


Allianz-Ţiriac

1. Analiza bilaterală pentru construirea unui program de asigurare adaptat


necesităţilor clientului:

47
2. Încheierea poliţei: data la care părţile încep derularea procedurilor de
management al creanţelor agreate prin poliţă şi răspund pentru respectarea obligaţiilor
asumate.
3. Aprobarea limitelor de credit asigurate: asiguratul solicită limite de credit şi
plăteşte taxe de analiză credit; asigurătorul realizează analize credit şi aprobă limitele de
credit asigurate.
4. Monitorizarea riscurilor de credit: asigurătorul transmite rapoarte actualizate
privind situaţia limitelor de credit asigurate, monitorizează riscurile de credit şi ia măsuri
dacă constată creşterea sau agravarea riscurilor asigurate; asiguratul transmite rapoarte
lunare referitoare la situaţia creanţelor asigurate şi a întârzierilor la plată.
5. Recuperarea creanţelor: asiguratul colectează creanţele şi colaborează cu
asiguratorul pentru recuperarea debitelor restante; asigurătorul analizează circumstanţele
incidentelor de plată, participă alături de asigurat la procedurile de colectare pe cale
amiabilă şi decide împreună cu asiguratul declanşarea procedurilor de executare silită sau
faliment, dacă este cazul.
6. Plata despăgubirilor: asigurătorul achită despăgubirile în cazul producerii
evenimentelor asigurate.
7. Analiza bilaterală înainte de data expirării valabilităţii poliţei: are ca scop
evaluarea bilaterală şi stabilirea condiţiilor de reînnoire a poliţei.
8. Reînnoire poliţă: poliţa este baza unui parteneriat pe termen lung care are ca scop
asigurarea continuităţii în acoperirea creanţelor. Limitele de credit asigurate la data
expirării valabilităţii poliţei se preiau şi intră în vigoare automat în poliţa reînnoită.

48
Analiza bilaterală pentru construirea unui program de asigurare
adaptat necesităţilor clientului

Încheierea poliţei

Aprobarea limitelor de credit asigurate

Monitorizarea riscurilor de credit

Recuperarea creanţelor

Plata despăgubirilor

Analiza bilaterală înainte de data expirării valabilităţii poliţei

Reînnoirea poliţei

Figura 3.5. Mecanismul asigurării de credite comerciale interne Allianz-Ţiriac


Sursa: www.allianztiriac.ro/docum/Brosura Allianz CREDITE COMERCIALE
INTERNE.pdf

Poliţa se reînnoieşte de la an la an, dacă niciuna din părţi nu transmite notificare


scrisă de reziliere cu 2 luni înainte de data expirării acesteia şi dacă părţile convin asupra
condiţiilor de reînnoire.

49
Acoperirea creanţelor decurgând din livrări
Acoperirea standard
prestări/servicii pe perioada poliţei

Acoperirea creanţelor existente la data


Acoperirea standard
încheierii poliţei

Acoperirea costurilor de producţie/


Acoperirea standard acoperirea costurilor pentru bunurile
realizate la comandă

Acoperirea costurilor de producţie/ Acoperire


Acoperirea standard acoperirea costurilor pentru bunurile creanţe existente
realzate la comandă şi nelivrate la data încheierii
poliţei

Figura 3.6. Tipuri de acoperire pentru care se poate opta la reînnoirea poliţei
Sursa: www.allianztiriac.ro/docum/Brosura Allianz CREDITE COMERCIALE
INTERNE.pdf

3.4.4 Studiu de caz: calcul primă/ despăgubiri/ analiză costuri beneficii

a) Calcul primă de despăgubire


La semnarea poliţei- cifra de afaceri asigurabilă estimată: 5.000.000 EUR
La expirarea poliţei- cifra de afaceri efectiv realizată şi asigurată: 4.500.000 EUR
Cotaţia de primă: 0,4%
Prima de asigurare:
- estimată: 20.000 EUR
- minimă: 16.000 EUR
Prima de asigurare:
- totală datorată: 18.000 EUR
- diferenţa de primă datorată: 2.000 EUR
Răspunderea maximă: 20 x 18.000 EUR= 360.000 EUR (dacă întreaga primă datorată este
plătită.

50
b) Despăgubiri plătite, în condiţiile unei franşize de 10%

Tabelul 3.7. Despăgubiri


Limita de Creanţe Despăgubire Pierdere
credit asigurată nerecuperate acordată neacoperită
Dauna 1 100.000 EUR 90.000 EUR 81.000 EUR 9.000 EUR
Dauna 2 50.000 EUR 70.000 EUR 45.000 EUR 25.000 EUR
Total 150.000 EUR 160.000 EUR 126.000 EUR 34.000 EUR

c) Analiză costuri beneficii în condiţiile unei marje de profit de 10%


Dacă nu ar fi existat poliţa:
Pierderi totale: 160.000 EUR
Cifra de afaceri suplimentară pentru acoperirea pierderii: 1.600.000 EUR
În condiţiile în care există poliţa:
- Creanţe nerecuperate 160.000 EUR
- Pierderi neacoperite 34.000 EUR
- Despăgubiri încasate 126.000 EUR
- Prima de asigurare 18.000 EUR
- Valoare pierderi recuperate: 108.000 EUR (126.000- 18.000)
Profit obţinut din cifra de afaceri suplimentară realizată prin atragerea de noi clienţi si sau
creşterea rulajelor cu clienţii existenţi: 50.000 EUR *
*calcul pe baza unei cifre de afaceri suplimentare de 13% faţă de cea din anul precedent
(4.000.000 EUR) şi a unei marje de profit brut de 10%
Profit obţinut în urma asigurării: 158.000 EUR

51
Concluzii:

Din conţinutul prezentei lucrări se desprind următoarele idei şi concluzii ;


Asigurarea creditelor ocupă un loc important şi vizează in principal protejarea
comercianţilor şi producătorilor împotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea
cumpărătorilor Asigurarea de credite este specifică economiei de piaţă care presupune
existenţa unui sistem de credite dezvoltat. Asigurările de credite, asigurările de garanţii şi
asigurările de riscuri financiare fac parte din marea categorie a asigurărilor generale.
Asigurarea de credit a apărut ca o necessitate a faptului că marea majoritate a contractelor
de comerţ se încheie în condiţiile în care plata se face după livrarea bunurilor.Din analiza
facutăin ţara noastră pentru perioada 2011-2013 societăţile Garanta şi Groupama deţin 98%
din piaţa de asigurări de credite în trimestrul I din 2011. Per total, asigurările de credite au
reprezentat în T1/2013 1,4% din totalul pieţei de asigurări, valoarea subscrierilor totalizând
puţin peste 6,9 milioane euro, în scădere cu 17,5% raportat la T1/2012 Asigurarea se poate
face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri.Se poate concluziona că scopul asigurărilor
de credite este de a proteja împotriva pierderilor financiare rezultate din neplata,
incapacitatea de plată sau insolvabilitatea cumpărătorilor ce au achiziţionat bunuri pe credit
sau din insolvabilitatea beneficiarilor pe credit.Din prezenta lucrare se mai desprinde o
concluzie importantă şi anume aceea că asigurarea creditelor este caracteristică
economiilor de piaţă cu un sistem de credite stabil şi bine dezvoltat Tot de aici rezultă că
rolul asigurării creditelor este de a da posibilitatea firmelor producatoare-vânzatoare şi
celor cu activitate de comerţ de a-şi vinde mărfurile în condiţii de credit fără a-şi primejdui
echilibrul financiar prin asumarea responsabilităţii unor riscuri mari. Asigurarea de credite
este o asigurare de indemnizaţie, deoarece despăgubirea se plăteşte asiguratului pentru
pierderea suferită ca urmare a insolvabilităţii sau incapacităţii de plată a clientului
asiguratului, şi nu pentru producerea unui eveniment fizic.Tot din continutul lucrării reiese
şi ideea comform căreia in afacerile economice sunt prezente şi asigurabile în perioada
precontractuală urmatoarele riscuri: efectuarea unor cheltuieli privind prospectarea
pieţelor, cheltuieli care pot duce la iniţierea tranzacţiilor şi obţinerea de profit sau nu, riscul
modificării condiţiilor tranzacţiei (riscurile generate de remiterea de oferte ferme).
Un rol deosebit in asigurarea creditelor il are creditul in sine.
Formele principale sub care se prezintă creditul în economia de piaţă sunt :
-creditul comercial, creditul bancar, creditul obligatar, creditul ipotecar, creditul de consum

52
Din analiza efectuată pe structura creditelor in Romania putem concluziona urmatoarele:
In februarie 2013, volumul total al creditelor a urcat la 77,094.9 milioane lei. Din acestea
22,644.9 milioane au fost acordate în Bucureşti
Din creditele acordate populaţiei 74% sunt credite de consum, 21% credite pentru
locuinţe iar 5% credite acordate pentru alte scopuri. Creditele restante reprezintă 11% din
totalul creditelor adică 8097,2 milioane lei. Din totalul creditelor 52% au fost acordate
agenţilor economici, 46% au fost acordate populaţiei iar 2% altei categorii. Creditele
acordate rezidenţilor sunt majoritare cu o pondere de peste 99% iar cele acordate
nerezidenţilor sunt in sumă de 140,1 milioane lei.Totodată din elaborarea lucrării rezulă că
sunt mai multe tipuri de asigurari de credite cum ar fi:
- asigurarea creditelor interne
- asigurarea creditelor de export
- asigurarea creditelor de consum
- asigurarea creditelor pentru investiţii

In partea a treia a lucrării este prezentat studiul de caz Allianz-Ţiriac Asigurări din care se
desprind urmatoarele idei şi concluzii:

Fondat în 1890, în Germania (la Berlin), Allianz Group are o istorie îndelungată şi o
tradiţie bogată (peste 100 de ani de excelenţă în asigurări). Bazele companiei au fost puse
în anul 1994, când a fost înfiinţată societatea “Asigurări Ion Ţiriac” (ASIT). Grupul
Allianz prezintă o siguranţă financiară ridicată şi stabilitate a afacerilor. Portofoliul de
asigurări al companiei are o structură diversificată, incluzând practic toate tipurile de
produse de protecţie şi planificare financiară, din gama asigurărilor generale, asigurărilor
de viaţă şi sănătate, actvitatea extinzându-se, începand din 2007 şi pe segmentul
administrării private a pensiilor. Pe termen mediu şi lung prioritatea Allianz-Ţiriac este
aceea de a deveni numarul 1 in preferinţele clienţilor săi prin produsele şi serviciile de
protecţie şi planificare pe care le oferă Astfel Allianz-Ţiriac este asigurătorul numărul 2 pe
segmentul de asigurări generale, conform rezultatelor înregistrate în ultimul exerciţiu
financiar încheiat. In prezent, Allianz-Ţiriac oferă publicului din România - persoane fizice
şi juridice - o gamă diversificată de produse de asigurări generale menite să protejeze
proprietăţile acestora - de la autovehicule sau locuinţe ale persoanelor fizice, până la sedii,
bunuri şi echipamentele aflate în proprietatea companiilor, dar şi poliţe de acoperire a
riscurilor de răspundere civilă generală şi profesională, de accidente, de sănătate.Din

53
activitatea desfasurata de aceasta pe parcursul timpului reiese ca Allianz-Ţiriac a fost prima
companie de asigurări de pe piaţa românească care, începând din anul 2006, a pus la
dispozţia clienţilor săi persoane fizice un nou sistem de ofertare a poliţelor auto ce
generează cotaţii de prime individualizate, riguros corelate cu profilul de risc al
asiguratului, cu istoricul daunalităţii înregistrate de client şi cu gradul de fidelitate al
acestuia în ceea ce priveşte relaţiile contractuale cu societatea Astfel compania oferă
diverse produse şi servicii pentru persoane fizice cum ar fi:

- protecţie şi investiţie prin poliţa de asigurare de viaţă cu componentă


investiţională (tip unit-linked);
- protecţie şi capitalizare prin poliţa de asigurare mixtă de viaţă cu capitalizare;
- planificare pentru viitorul copiilor prin poliţa de asigurare de rentă pentru studii
şi dotă pentru căsătorie;
- protecţie individuală simplă oferită de o poliţă de asigurare împotriva riscurilor
de deces şi invaliditate (fără opţiunea privind acumularea de capital).
-asigurări de accidente,. călătorii, locuinţă, maşină, răspundere civilă, alte asigurări:
asigurarea culturilor agricole, asigurarea animalelor din gospodării

Compania ofera diverse produse şi servicii pentru persoane juritice cum ar fi:
- asigurări pentru angajaţi, auto, proprietăţi, credite şi garanţii, răspundere civilă,
maritime, aviaţie şi transport, agricole
Pe parcursul întregii sale existenţe, Allianz-Ţiriac Asigurări a derulat un
program coerent de capitalizare, în concordanta cu planurile de dezvoltare a
afacerilor companiei. Sumele reprezentând profituri realizate de companie în
ultimii ani au constituit principala sursă de susţinere a planurilor de dezvoltare
ale Allianz-Ţiriac, ele fiind păstrate, practic în totalitate, in conturile societăţii.
În categoria produselor dedicate clienţilor corporativi, se numără asigurarea
creditelor comerciale Produsul se adresează companiilor din sfera producţiei, a
distribuţiei sau a serviciilor, care livrează mărfuri sau prestează servicii către
parteneri societăţi comerciale din România, cu preponderenţă cu plata la
termen. Specialiştii Allianz-Ţiriac oferă consultanţă tehnică şi juridică în
vederea prevenirii riscului de neîncasare a crenţelor. Avantajele şi beneficiile
asigurării de credite comerciale de la Allianz-Ţiriac sunt urmatoarele:

54
- recuperarea a cel putin 80-90% din creanţele comerciale/ veniturile operaţionale
ale asiguratului;
- creşterea gradului de acces la credite bancare a societăţii asigurate (în special
credite de trezorerie sau credite de export);
- creşterea gradului de acces la credite comerciale obţinute - creşterea şi
dezvoltarea afacerii societăţii asigurate, creşterea cotei de piaţă şi imbunătăţirea
poziţionării concurenţiale;
- creşterea cifrei de afaceri;
- posibilitatea atragerii unor noi clienţi cu solvabilitate şi bonitate
corespunzătoare;
- restructurarea portofoliului de clienţi, redefinirea clienţilor strategici şi
eliminarea clienţilor cu solvabilitate/ bonitate necorespunzătoare;
creşterea surselor de finanţare.
Din desfăşurarea activităţii la Allianz-Ţiriac rezultă că mecanismul asigurării de credite
comerciale interne se realizează in mai multe etape după cum urmează:

1. Analiza bilaterală pentru construirea unui program de asigurare adaptat necesităţilor


clientului:
2. Încheierea poliţei:
3. Aprobarea limitelor de credit asigurate:
4. Monitorizarea riscurilor de credit:
5. Recuperarea creanţelor:
6. Plata despăgubirilor:
7. Analiza bilaterală înainte de data expirării valabilităţii poliţei:
8. Reînnoire poliţă:

Din cele enunţate mai sus reiese că Allianz-Ţiriac este una din cele mai importante
companii de asigurari de la noi din ţară şi joacă un rol deosebit in acest domeniu.
In final putem concluziona că activitatea de asigurări este foarte importantă în economiile
moderne prin contribuţiile acesteia la stabilitatea financiară, la dezvoltarea economică a
ţării şi la extinderea relaţiilor economice Asigurările de credite reprezintă un tip special de
asigurări, care au un obiect diferit de celelalte tipuri de asigurări generale şi vor juca
intotdeauna un rol important in economia naţionala şi mondială.

55
Bibliografie:

1. Albu-Cîrnu, I. (2002), Asigurarea creditului, Editura Rosetti, Bucureşti.


2. Andronache, V. (2006), Banca şi Operaţiunile Comerciale, Editura Universitară,
Bucureşti.
3. Benţe, C. (2002), Economia Asigurărilor, Editura Universităţii, Oradea.
4. Bistriceanu, Gh. D. (2002), Sistemul Asigurărilor din România, Editura Economică,
Bucureşti.
5. Ciumaş, C. (2003) Economia Asigurărilor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca.
6. Ciurel, V. (2000), Asigurări şi Reasigurări: abordări teoretice şi practici
internaţionale, Editura All Beck, Bucureşti.
7. Ciurel, V. (2003), Asigurări şi Reasigurări: abordări teoretice şi practici
internaţionale, Editura Teora, Bucureşti.
8. Dobrin, M. (2000), Asigurări şi reasigurări, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.
9. Gavrilă S. P. (2008), Contractul de asigurare a creditelor pentru export, Editura
Hamangiu, Bucureşti.
10. Ioan, V. (2010), Monedă şi credit, Editura Europlus, Galaţi.
11. Negoiţă, I. (2001), Aplicaţii practice în asigurări şi reasigurări, Editura Etape, Sibiu.
12. Negru, T. (2006), Asigurări. Ghid practic, Editura C. H. Beck, Bucureşti.
13. Negru, T. (2007), Dreptul asigurărilor, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.
14. Nemeş, V. (2009), Dreptul asigurărilor, Editura Hamangiu, Bucureşti.
15. Sferdian, I. (2008), Dreptul asigurărilor, Editura C. H. Beck, Bucureşti.
16. Văcărel, I. (2001), Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti.

56