Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
INFRACTORULUI
Vieriu Eufemia1
Putem spune că, resocializarea este un proces educativ, reeducativ şi de tratament aplicat
persoanelor condamnate penal, prin care se urmăreşte readaptarea infractorilor la sistemul de norme
recidivei. Din definiţia propusă se pot evidenţia caracteristicile acestui tip special de recuperare
socială: resocializarea vizează persoane care au săvârşit deja o infracţiune; resocializarea are drept
scop imediat prevenirea recidivei, deci reprezintă o componentă a prevenirii speciale; resocializarea
constituie un demers social realizat în mod ştiinţific, de personal calificat în acest scop;
negativă”, prin asimilarea unor norme şi valori contrare celor general acceptate de societate.
de norme amintit.
redobândească respectul pentru oameni şi lege, pentru muncă, pentru calificarea ori recalificarea
profesională etc.
infractorului, ameliorarea tendinţelor sale reacţionale, reînnoirea motivaţiilor care îi animă interesele şi
modificarea atitudinilor acestuia, în scopul reinserţiei sociale prin readaptarea la mediul socio-cultural.
1
Lector universitar doctor, Universitatea Petrol – Gaze Ploieşti
1
având misiunea de a efectua examene complexe ale unui singur criminal, în urma căruia pune un
diagnostic privind cauza comiterii infracţiunii şi apoi face o estimare asupra conduitei viitoare a
criminalului respectiv, scopul final fiind luarea unei decizii asupra tratamentului ce se va aplica
Lombroso, Raffaele Garofalo şi mai târziu de criminologul suedez Olaf Kinberg 3 (care susţinea
acuzaţi: cei care comit infracţiuni grave, recidivişti, infractori juvenili, incapabili social).
După ce s-a integrat sistemului execuţional penal, criminologia clinică s-a infiltrat în
domeniul judiciar, exprimându-se ideea conform căreia criminologia preventivă trebuie utilizată
cadrul art. 81 alin.4 Cod procedură penală. Acest aspect a fost analizat de George Levasseur 4 care,
ocupându-se pe larg de examenul de personalitate arăta că acesta are un conţinut complex, care
2
Jean Pinatel, Traite de droit penal et de criminologie, Tome III, Criminologie, Paris, Ed.Dalloz, 1963,
p.395 - 473.
3
Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, Criminologie, Ed. Europa Nova, Bucureşti 1996, p. 218-219
4
Georges Levasseur, L'examen de personnalite prevu au nouveau Code de procedure penale, citat de
Rodica Mihaela Stănoiu, Introducere în criminologie, Bucureşti, Ed. Academiei, 1989, p. 162.
2
individualizarea sancţiunii. După rămânerea definitivă a hotărării judecătoreşti, dosarul se transmite
franceză, arăta că această măsură a fost salutată de către criminologi ca o cucerire de prim ordin,
esenţială într-un stat de drept modern, întrucât permite să se cunoască personalitatea infractorului şi
Clinic, starea periculoasă se poate manifesta atât sub forma cronică (permanentă), cât şi sub
forma iminentă; forma cronică a stării periculoase poate fi definită ca o “modalitate psihologică şi
morală care caracterizează individul antisocial”6; poate fi sesizată mai ales la recidivişti;
Etienne de Greef a constatat faptul că, înainte de trecerea la săvârşirea actului infracţional,
toţi delincvenţii parcurg o stare periculoasă iminentă care poate fi caracterizată ca o stare de criză,
de frământări, a individului care şi-a propus să comită o faptă pedepsită de lege. Aprecierea stării
interpretarea şi experimentarea.
În faza observării sunt puse în evidenţă elementele de personalitate ale individului studiat,
precum şi factorii sociali care au contribuit la orientarea antisocială a personalităţii. Observarea este
realizată de o echipă interdisciplinară (psiholog, psihiatru, medic, asistent social etc). În timpul
persoanei în cauză.
5
Citat de Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, Criminologie, Ed. Europa Nova, Bucureşti 1996, p. 220
6
Jean Pinatel, Traite de droit penal et de criminologie, Tome III, Criminologie, Paris, Ed.Dalloz, 1963,
p.411
3
ulterior, (ipoteză care poartă numele de prognostic criminologic) şi formularea unui program de
tratament bio-psiho-social.
astfel, criminologii clinicieni utilizează un evantai larg de tehnici de investigare cum sunt: ancheta
socială, observarea directă, examenul medical, psihiatric şi psihologic, interviul clinic aprofundat,
sale succesive, a integrării sale în circuitul social. Se analizează, de asemenea, rolul pe care diverşi
factori sociali (anturajul, organele statului etc.) l-au jucat în procesul prin care persoana în cauza a
ales calea infracţională8. Altfel spus, se încearcă identificarea complexului de factori care au
contribuit la formarea personalităţii infractorului, iar pe de altă parte, clarificarea situaţiei concrete
Diagnosticul criminologic
capacităţii infracţionale, evaluarea inadaptării sociale şi aprecierea stării periculoase prin sinteza
compun personalitatea orientata antisocial. Ele rezultă din compararea indicilor bio-psihologici
egocentrismul, labilitatea şi indiferenţa afectivă, iar pe de alta parte, sunt relevaţi factorii şi
psihice şi profesionale pe de o parte, iar pe de altă parte, pulsiunile instinctive ale acesteia,
7
Rodica Mihaela Stănoiu, Metode şi tehnici de cercetare în criminologie, Bucureşti, Ed. Academiei, 1981,
p.75
8
Georges Kelens, Personalitatea criminală şi tipologia delincvenţilor, în vol. “Al Vll-lea Congres
Internaţional de Criminologie”, Belgrad, 1973, traducere - Ministerul Justiţiei
4
aspiraţiile sale la un anumit status social.
inadaptării sociale prin aprecierea gradului de intensitate al fiecărei laturi. În legătură cu acest
aspect, s-a constatat că atunci când capacitatea infracţională este foarte puternică, iar adaptabilitatea
este foarte bună, rezultă o formă mai gravă a stării periculoase. În această categorie ar putea intra,
Diagnosticul criminologic reprezintă baza celei de-a doua etape, respectiv a prognosticului
social.
Prognosticul social
Prognosticul social reprezintă o ipoteză de lucru în care aprecierile asupra stării periculoase
de moment a unui infractor trebuiesc combinate cu judecăţile de valoare asupra situaţiilor probabile
în care subiectul va evolua în viitor. De regulă, elaborarea unei scheme de prognostic se bazează pe
principii matematice, statistice şi informatice, valoarea reală a prognosticului fiind, cel mai frecvent,
medie din cauze independente de voinţa analistului (date incomplete, eronate, etc.).
Programe de tratament
prevenirii recidivei şi facilitării reinserţiei sociale prin readaptarea individului la mediul social.
transformarea propriei personalităţi. Indiferent dacă se desfăşoară în mediul liber (când delincventul
satisface o pedeapsă neprivativă de libertate), semi-liber ori închis (în penitenciar), tratamentul este
pe teorii ale psihologiei normale, patologice şi sociale, care pot fi utilizate în scopul de a trata tulburări în
etiologia cărora apar cu preponderenţa, factori psihosociali. Aceasta metodă consta în stabilirea unei relaţii
speciale de comunicare verbală între terapeut şi delincvenţi, luaţi individual ori în grup.
5
Din rândul psihoterapiilor individuale se remarcă psihanaliza, care vizează identificarea
infractorilor, în scopul înlăturării lor, ori a dezvoltării şi anihilării acestora prin conştientizare,
speciale de timp (durata tratamentului este de 3-4 ani cu o frecvenţă de 4-5 ori pe săptămână), de
Aceste considerente determină ca psihanaliza să poată fi aplicată numai unui grup restrâns
de infractori, aflaţi în penitenciar sau în mediu liber, care se supun acestui gen de tratament,
colaborare, analistul va încerca să-l influenţeze pe infractor, să-i schimbe concepţiile, să-i formeze o
În cadrul psihoterapiei de grup, analizatul foloseşte inter-relaţii le care apar în grup pentru
discuţia liberă între membrii grupului, în cadrul căruia subiecţii îşi expun propriile probleme şi
9
Rodica Mihaela Stănoiu, Introducere în criminologie, Bucureşti, Ed. Academiei, 1989, p.165
6
O altă metodă de resocializare este metoda relaţiilor de grup, care se bazează pe teoria
asociaţiilor diferenţiale şi constă în punerea infractorului în contact cu grupuri sociale care respectă
legea. Această metodă se aplică în general în perioada de probaţiune sau de eliberare condiţionată şi
succesul ei depinde de respectarea unor reguli: grup constituit în aşa fel încât infractorul să se
bucure de o anumită consideraţie; gradul de influenţă al grupului exercitată asupra acestuia; atracţia
marginale; grupul constituit trebuie să fie predominant anticriminal, astfel încât orice abatere de la
normele grupului să fie considerată o apropiere de calea infracţională; grupul este acela care trebuie
ivească de la sine.
REZUMAT
ABSTRACT
responded trends.
clinică
7
Keywords: psychoanalysis, psychotherapy rational, social