A modela, modelare

Ca elev, am apreciat totdeauna tinuta dascalilor mei. Nu erau multi care corespundeau si nu ma
gandesc la atenta potrivire a straielor, ci la arhitectura omului din spatele lor. Din banca, totul era
lesne de observat: privirea piezisa, ochii obositi de nesomn, sufletul deschis, rabdarea de a stavili
necontenita curiozitate de copil, forta de a struni sau slabiciunea ridicarii steagului alb, totul. Poate
alte priviri nu cotrobaiau dupa ce e dincolo de prima grimasa, dar eu mereu am fost topita dupa citit.
In zambete, in priviri, in suflete. Am scotocit si-am despicat fire incurcate ca sa inteleg fiece detaliu din
alcatuirea omului din fata mea. Inca o fac, dar ca adult, stii sa discerni, stii sa apropii de sufletul tau ce-
i e prielnic. Copilul, insa stiu ca are nevoie de directii. De tinuta adultului din fata sa.
Ajunsa acum de partea cealalta a baricadei ( e doar un fel de-a spune, nu cred in acest razboi), refuz sa
devin un profesor frustrat si resemnat. Nu vreau sa ma otravesc cu ideea ca niciun copil de azi nu mai
merita efortul de a sadi in suflete, vise. Am descoperit ca e mult mai greu sa mergi la scoala cu tolba
plina de amareli si mahniri si ca nicio privire piezisa ori gand pizmas datorat ideii ca iesi din linie, nu
merita amorteala mintii si a sufletului. Daca si numai un sfert dintre prichindeii cu care imi impart
secundele si viata vor fi candva altfel pentru ca le-am aratat calea, si tot merita efortul!
Zumzaitul zilnic de tip e enervant/ vorbeste prea mult si tare/ pune intrebari stupide/ n-are rabdare
sa asculte/ nu munceste acasa deloc/ nu-l intereseaza niciodata nimic e atat de simplu de
produs, dar e atat de placid si de rece. Si nu ascunde nici minima curiozitate de a afla de ce nu stie sa
fie altfel, cine ii arata sa fie altfel, cine il intreaba daca vrea sa fie altfel, ii vede pe adulti fiind...altfel?
De cate ori dimineata imi vine sa arunc orice pe mine si plictisita sa pornesc spre scoala, imi amintesc
de varstnicul profesor de pedagogie din facultate care repeta intruna: Inainte de a intra in clasa, uita-
te in oglinda. Iti place ce vezi? O sa le placa si lor! Nu? Ei vor fi de mii de ori mai dezamagiti! si-mi
amintesc de copilul din mine, asezat cuminte in banca si avid sa afle. Uneori - buretel cu ochi rotunzi
de admiratie, alteori trup cu inima sigilata a deziluzie.
Oricat de abrupta ar fi calea, oricat de intortocheat drumul, pledez pentru dascalul nu model, pana si
asta e relativ, dar pentru dascalul care stie modela in suflete. Care stie lasa dupa sine, urme de stele.