Contents

17. Preturile si tarifele vanzarii de consumatie ................................................................................................................. 2

18. Particularitatile si conditiile vanzarii prod.si serv. de piata .......................................................................................... 2
19. Notiunea de “produse si servicii de piata” .................................................................................................................. 2
20. Creditul de consum .................................................................................................................................................... 2
21. Dreptul de retragere si rambursare anticipate. Cesiunea de drepturi.......................................................................... 3
22. Creditul ipotecar pt investitiile imobiliare(legea nr 190/1999) .................................................................................... 4
23. Executarea creanțelor ipotecare ................................................................................................................................ 4
24. Publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă ................................................................................................... 5
25. Particularităţile publicităţii autovizuale: interdicţii. Protecţia minorilor, dreptul la replică. ......................................... 6
26. Contractul de servicii turistice: obligația de informare prealabilă a turistului. Supravegherea serviciilor turistice.
Acțiuni în justiție .............................................................................................................................................................. 8
27. Obligația de consiliere și de securitate a produselor ................................................................................................... 9
28. Constatarea, sanctionarea si probarea clauzelor abuzive ...........................................................................................10
29. Raspunderea profesionistului pentru produsele cu defecte .......................................................................................11
30. Cauze de exonerare de raspundere ...........................................................................................................................12
31. Răspunderea civilă contractuală ................................................................................................................................13
32. Contractele de consum încheiate la distanță – particularități, momentul încheierii, executarea și încetarea
contractului ....................................................................................................................................................................13
33. Necesitatea echilibrului contractual pentru evitarea clauzelor abuzive ......................................................................14
34. Protectia consumatorilor in comercializarea alimentelor, conditii pentru productia, igiena, ambalarea si
comercializarea alimentelor ............................................................................................................................................16
35. Organizarea si functionarea ANPC. Asociatiile de consumatori. Consiliul consultativ ptr protectia consumatorilor –
raporturile dintre aceste entitati recunoscute legal. ........................................................................................................17
36. Practice ce dauneaza interesele economice ale consumatorilor.................................................................................18
37. Competenta judecatorului de a analiza caracterul abuziv al unei clauze contractuale (Directiva 93/13/CEE) ..............20
38.Răspunderea in cazul bagajelor de mana, a animalelor a bagajelor inregistrate ..........................................................21
39.Răspunderea pentru persoana călătorului ..................................................................................................................22
40. Stingerea dreptului de actiune în justiţie în caz de deces sau vãtãmare corporalã in cazul contractului de transport. 22
41. Organele abilitate pentru constatarea contraventiilor potrivit Legii nr. 193/2000 ......................................................22
17. Preturile si tarifele vanzarii de consumatie

Profesionistul care in reteaua de distributie ofera spre vanzare produse trebuie

sa indice pretul de vanzare/tariful practicat si pretul pe unitatea de masura.
Preturile de vanzare,preturile pe unitatea de masura si tarifele practicate se
indica in mod vizibil,lizibil si fara echivoc prin marcare,etichetare sau afisare.
Operatorii economici obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice
fiscal,trebuie sa elibereze bonuri fiscal cumparatorilor-consumatori.Acestia din urma au
obligatia de a pastra bonurile fiscal, cel putin pana la momentul parasirii spatiului
comercial respective.
Este interzisa plata restului catre consummator sub orice alta forma decat
acordarea acestuia in numerar.

18. Particularitatile si conditiile vanzarii prod.si serv. de piata

Comertul in zone publice se desfasoara in structure de vanzare cu sediu fix sau

ambulant.
Structurile de vanzare cu amanuntul si cele in care se presteaza servicii de piata
pot fi deschise publicului in toate zilele saptamanii.Structurile de vanzare cu
amananuntul din sectorul alimentar nu pot fi inchise mai mult de 2 zile consecutive,cu
exceptia unor cause obiective de nefunctionare.
Orarul de functionare se stabileste de vanzatorul profesionist cu respectarea
reglementarilor in vigoare privind linistea si ordinea publica si in conformitate cu
solicitarile Autoritatilor Administratiei Publice.Orarul de functionare se afiseaza la
intrarea in unuitate,in mod vizibil din exterior ,comerciantul fiind obligat sa asigure
respectarea acestuia.

19. Notiunea de “produse si servicii de piata”

Serviciu de piata - orice actiune sau prestatie care face obiectul vanzarii-
cumpararii pe piata si care nu are drept consecinta transferul proprietatii asupra unui
bun corporal, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitati ale consumatorilor
(Ordonanța Guvernului Nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de
piață)

20. Creditul de consum – definiție și particularitățile contractului de credit: drepturile și

obligațiile părților (O.G. nr. 21/1992).
Creditul a fost asociat consumului datorită interesului tot mai mare al consumatorilor de
achiziționare a produselor și serviciilor. Astfel, în lipsa sumelor de bani necesare,
utilizarea “creditului destinat consumului” a devenit un mijloc financiar-juridic de largă
răspândire și utilitate. Contractul de credit este contractul prin care un creditor
acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub
formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilități financiare similare.
Drepturile și obligațiile părților:
- Contractele de credit trebuie să conțină informații complete, clare și ușor de
înțeles, în limba română. Informații cuprinse în contract pot fi detaliate sau
explicate suplimentar de către bancă, la cererea expresă a consumatorului,
înainte de semnarea contractului sub forma unei note, anexă la contract;
- Contractele trebuie redactate în scris, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind
Times New Roman, mărimea de min. 12 p, pe hârtie sau pe un alt suport durabil;
- Cu excepția contractelor încheiate la distanță, toate părțile contractante vor primi
câte un exemplar original al contractului de credit.
Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai:
- Comision de analiză dosar;
- Comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent;
- Compensație în cazul rambursării anticipate;
- Costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare;
- Alte costuri percepute de terți;
- Un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Alte drepturi și obligații:
- Sunt interzise clauzele care permit modificarea unilaterală a contractului, fără
încheierea unui act adițional;
- Se interzice și introducerea în contracte a clauzelor prin care consumatorul este
obligat să păstreze confidențialitatea prevederilor și a condițiilor contractuale.
Potrivit art. 57 din ordonanță, în cazul unei depășiri semnificative a limitei de credit
pentru o perioadă mai mare de o lună, creditorul îl informează pe consumator, fără
întârziere, pe hârtie sau pe alt suport durabil cu privire la:
- Depășirea limitei de credit;
- Suma cu care a fost depășită limita de credit;
- Rata dobânzii aferente creditului;
- Orice penalități, costuri sau dobânzi aplicabile restanțelor.

21. Dreptul de retragere si rambursare anticipate. Cesiunea de drepturi

Consumatorul are la dispozitie un termen de 14 zile calendaristice in care se poate
retrage din contractul de credit, fara a invoca motive. In caz de
retragere,consumatorul are obligatiile de a-l notifica pe creditor si de a-I plati creditul
sau partea trasa si dobanda aferenta.
Atunci cand este prestart un serviciu accesoriu aferent contractului de credit iar cons
isi exercita dreptul de retragere obligatiile consumatorului ce decurg din serviciul
accesoriu inceteaza. In cazul in care consumatorului nu i`au fost furnizate bunurile sau
serviciile ori daca acestea nu sunt conforme el se poate indrepta impotriva
profesionistului. Consumatorul are dreptul sa se elibereze in tot sau in parte de
obligatiile sale care decurg dintr-un contract de credit.
Dreptul cons de a rambursa anticipat nu poate fi conditionat de plata unei anumite
sume minime sau de un anumit nr. De rate. In cazul rambursarii anticipate, creditorul
este indreptatit la o compensatie echitabila si justificata in mod obiectiv pentru
eventualele costuri legate de rambursarea anticipate a creditului cu conditia ca ramb.
Sa intervina intr-o perioada in care rata dobanzii aferente creditului este fixa.
Compensatia la care are dreptul nu poate fi mai mare de 1% din valoarea creditului
rambursata anticipat (>1an) sau 0.5% daca perioada dintre rambursare si data
convenita <1an.
Orice compensatie nu poate depasi cuantumul dobanzii pe care consumatorul ar fi
platit-o in perioada stabilita.
In cazurile cesionarii drepturilor creditorului sau a contractului, consumatorul are
dreptul sa invoce impotriva cesionarului orice mijloc de aparare la care putea recurge
impotriva creditorului initial, inclusive dreptul la compensare. Cesiunea se notifica de
catre cedent consumatorului in termen de 10 zile de la incheierea contractului de
cesiune, prin scrisoare recomandata.

22. Creditul ipotecar pt investitiile imobiliare(legea nr 190/1999)

Creditul ipotecar pt investitii imobiliare este creditul acordat in scopul efectuarii de
investitii imob cu destinatie locative ori in scopul rambursarii unui credit ipotecar
anterior care este garantat cel putin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul
investitiei imobiliare pt finantarea careia se acorda creditul respective cu ipoteca
asupra imobilului obiect al investitiei pt finantarea careia a fost anterior acordat un
credit.
Investitiile imobiliare au ca obiect dobandirea dreptului de proprietate asupra unui
imobil prin acte juridice cu titlu oneros,amenajarea unui imobil,reabilitarea sau
extinderea acestuia.
Creditul ipotecar pentru investitii imob.poate fi acordat axclusiv de catre institutiile
autorizate:bancile universal sau cele de credit ipotecar, Agentia nationala pt locuinte,
societatile de credit ipotecar si orice alte entitati reglementate prin legi speciale.

23. Executarea creanțelor ipotecare – În accepțiunea legii speciale, prin creanțe

ipotecare se înțeleg drepturile de creanță rezultând din contracte de credit ipotecar
pentru investiții imobiliare. Atunci când împrumutatul întârzie cu plata, creditorul
ipotecar va trimite împrumutatului, la ultima adresă comunicată de acesta, o notificare
prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc ori
bancar, prevenindu-l asupra consecințelor încălcării contractului de credit ipotecar.
Dacă, în termen de 30 zile de la data primirii notificării împrumutatul nu execută
obligațiile, contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare se consideră reziliat
de plin drept și întreaga sumă a creditului, cu dobânzile aferente la data operării
rezilierii, devine exigibilă. Contractul de credit ipotecar, precum și garanțiile reale și
personale subsecvente constituie titluri executorii, urmând să fie investite cu formulă
executorie de către instanța locului unde este situat imobilul. Executarea creanțelor
ipotecare se va face de către executorii proprii ai instituțiilor autorizate sau de către
executorii judecătorești.
Cesiunea creditului ipotecar – Potrivit legii, cesiunea de creanțe ipotecare este
operațiunea de investiții financiare care poate avea ca obiect transferul de creanțe
ipotecare individuale sau de portofolii de creanțe ipotecare. Creanțele ipotecare, care
fac parte din portofoliul unei instituții autorizate prin lege, pot fi cesionate unei alte
instituții de același tip ori altor entități autorizate. În cazul de mai sus, cesionarul
dobândește, pe lângă dreptul de ipotecă aferent creditului ipotecar, și drepturile
decurgând din contractul de asigurare, precum și celelalte garanții. Cesiunea unei
creanțe ipotecare, precum și a unui portofoliu de creanțe ipotecare devine opozabilă
față de terți prin înscrierea cesiunii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Cesiunea unei creanțe ipotecare, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe
ipotecare, devine opozabilă debitorului cedat prin notificarea adresată acestuia de
către una dintre părțile contractului de cesiune. Dacă cedentul și cesionarul nu au
convenit altfel, cesiunea se notifică de către cedent debitorului cedat, în termen de 10
zile de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată. Notificarea
debitorului trebuie să menționeze instituția financiară care va încasa de la debitor
sumele pentru rambursarea creditului după cesiune.

24. Publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă

Principalul act normativ în materie este Legea nr. 158/2008 privind publicitatea
înşelătoare şi publicitatea comparativă.
Scopul datorat al legii este protecţia consumatorilor împotriva publicităţii
înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor
în care publicitatea comparativă este permisă.
Dispoziţiile Legii nr. 158/2008 se aplică conţinutului materialelor publicitare şi
mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul
informaţiei. Publicitatea înşelătoare este publicitatea care, în orice mod, inclusive prin
modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se
adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător,
poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv,
prejudiciază ori poate prejudicial un concurent. Publicitatea înşelătoare este interzisă.
Potrivit art.5 din lege, determinarea publicităţii înşelătoare se face în funcţie de:
- caracteristicile bunurilor şi serviciilor (de exemplu: disponibilitatea, natura, modul de
execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei bunurilor ori a prestării serviciilor etc.)

- preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se
prestrează serviciile

- natura, atribuţiile şi drepturile profesionistului care îşi face publicitate (de exemplu:
identitatea şi bunurile sale, calificările şi deţinerea drepturilor de proprietate industrială,
comercială sau intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia).
Publicitatea comparativă este publicitatea care identifică în mod explicit sau
implicit un concurrent ori bunuri sau servicii oferite de acesta.
Potrivit art. 6 din lege, publicitatea comparativă este considerată legală dacă
îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- nu este înşelătoare
- compară bunuri ce raspund aceloraşi nevoi ori scopuri
- compară caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi representative ale
bunurilor (care pot cuprinde şi preţul)
- nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne
distinctive

- în cazul produselor cu denumire de origine, se referă, în fiecare caz la produse

cu aceeaşi denumire
- nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, denumiri comerciale sau a
unor semne distinctive
- nu prezintă bunuri ca imitaţii ori reproduceri ale bunurilor purtând o marcă ori o
denumire comercială protejată
- nu creează confuzie între comercianţi, între cel care îşi face publicitatea şi un
concurrent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive etc.
Pentru combaterea şi stoparea publicităţii înşelătoare şi a respectării dispoziţiilor
privind publicitatea comparativă comparativă, persoanele fizice şi juridice, asociaţiile şi
organizaţiile care au un interes legitim pot să sesizeze Ministerul Economiei şi
Finaţelor sau Consiliul Naţional al Audiovizualului.

25. Particularităţile publicităţii autovizuale: interdicţii. Protecţia minorilor, dreptul

la replică.
Publicitatea televizată şi teleshoppingul trebuie să fie uşor de identificat şi trebuie
să fie separate de conţinutul editorial. Astfel, se asigură o separare între publicitatea
televizată, teleshopping şi, respectiv, celelalte părţi ale programelor. De precizat că
spoturile publicitare şi de teleshopping izolate, altele decât cele difuzate în cadrul
transmisiilor sportive, constituie o excepţie şi pot fi difuzate în anumite cazuri.
 Este interzisă inserarea de publicitate sau teleshopping în cadrul difuzării oficierii
unui serviciu religios (art. 28 alin. 6 din lege).
Potrivit art. 29 alin. 1 din lege, comunicările comerciale autovizuale trebuie să
respecte următoarele condiţii:
- să poată fi uşor identificate ca atare
- să nu facă uz de tehnici subliminale
- să nu prejudicieze demnitatea umană
- să nu includă nicio formă de discriminare
- să nu aducă ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor si
radioascultătorilor
- să nu simuleze comportamente dăunătoare sănătăţii
- să nu stimuleze comportamente dăunătoare mediului
- să stimuleze comportamente indecente sau imorale
- să nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte
În plus, comunicările comerciale autovizuale trebuie să nu provoace daune
minorilor, în special:
- să nu instige în mod direct minorii să cumpere un produs
- să nu încurajeze în mod direct minorii şi să-şi convingă părinţii sau pe alte
persoane să cumpere bunurile respective
- să nu prezinte în mod nejustificat minori în situaţii periculoase
Comunicările comerciale autovizuale cu conţinut comercial mascat sunt interzise.
Comunicările comerciale autovizuale pentru băuturi alcoolice nu pot încuraja consumul
excesiv al băuturilor respective şi nu pot viza în mod special minorii. Potrivit art. 31
alin. 1 din lege, plasarea de produse este interzisă. Se interzice plasarea de ţigări ori
alte produse din tutun, precum şi plasarea de produse sau tratamente medicale
disponibile numai pe bază de prescripţie medicală.
Potrivit art 32 din lege, publicitatea şi teleshopping-ul pentru băuturi alcoolice
trebuie să respecte următoarele condiţii:
- să nu fie adresate minorilor sau să nu prezinte minori consumând băuturi
alcoolice

- să nu stabilească o legătură între consumul de alcool şi îmbunătăţirea calităţilor

fizice, psihice sau a abilităţii în conducerea de vehicule
- să nu sugereze că prin consumul de alcool se pot obţine performanţe sociale
sau sexuale

- să nu sugereze că alcoolul are calităţi terapeutice

- să nu încurajeze consumul exagerat de alcool
- să nu prezinte drept o calitate conţinutul ridicat în alcool al băuturilor
 Potrivit art. 39. alin. 1 din lege, este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor de
programare de televiziune şi de radiodifuziune, de programe care pot afecta grav
dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor (de exemplu, programele care
conţin pornografie sau violenţă nejustificată).
În cadrul serviciilor media autovizuale la cerere, programele care ar putea afecta
dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor pot fi puse la dispoziţie numai dacă
se asigură măsuri de restricţionare a accesului, astfel minorii să nu poată vedea ori
auzi, în mod normal, programele respective.
Potrivit art 41. alin. 1 din lege, orice persoană fizică sau juridică, indiferent de
naţionalitate, ale cărei drepturi sunt interese legitime, în special reputaţia şi imaginea
publică, au fost lezate prin prezentarea de fapte inexacte în cadrul unui program,
beneficiază la dreptul la replică sau la rectificare. Consiliul este obligat de lege să
adopte procedura necesară exercitării efective a dreptului la replică sau la rectificare,
precum şi orice alte măsuri necesare, inclusiv sancţiuni, în vederea garantării dreptului
la replică sau la rectificare într-o limită rezonabilă de timp de la primirea cererii
solicitantului. De precizat că difuzarea rectificării sau acordarea dreptului la replică nu
exclude dreptul persoanei lezate să se adreseze instranţelor judecătoreşti.

26. Contractul de servicii turistice: obligația de informare prealabilă a turistului.

Supravegherea serviciilor turistice. Acțiuni în justiție
Orice informații privind pachetul de servicii turistice, prețul acestuia și toate
celelalte condiții aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist
consumatorului, trebuie să conțină indicații corecte și clare, care să nu permit
interpretări echivoce ale acestora.
Agenția de turism are obligația să furnizeze turiștilor, în scris, în vederea
încheierii contractului, informații referitoare la: localitatea de destinație, ruta de
parcurs, caracteristicile mijlocului de transport utilizat, tipul unităților de cazare, servicii
de masă oferite și categoria de clasificare, durata programului, cu indicarea datei sosirii
și plecării, cuantumul avansului și termenul achitării restului de plată, numărul minim de
persoane necesar pentru realizarea programului și termenul limită pentru informarea
turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice, posibilități de încheiere a unor
asigurări facultative pt asistență în caz de boală, accidente.
Ca excepție, răspunderea profesionalistului nu operează când: eventualele
schimbări din informațiile conținute în materialele publicitare turistice au fost
comunicate în mod clar turistului înaintea încheierii contractului; modificările au fost
efectuate, cu acordul părților contractante, ulterior încheierii contractelor.
 Organizatorul sau detailistul trebuie să comunice turistului, înaintea încheierii
contractului informații privind regimul pașapoartelor și al vizelor și formalităților de
sănătate necesare pt călătorie și ședere.
De asemenea mai este necesar să îi comunice, înainte de data plecării, urm info:
orarele, locurile escalelor și legăturile, locul ocupat de turist ăn fiecare mijloc de
transport, denumirea, sediul, nr tel, fax al reprezentanței locale a organizatorului și/sau
detailistului sau cele ale autorităților locale care pot ajuta turistul în caz de nevoie.

Supravegherea și controlul activității de organizare sau de intermediere de

călătorii turistice se face de către organele de specialitate ale Ministerului pentru IMM,
Comerț, Turism și Profesii liberale și ale ANPC.
Organele de control menționate efectuează verificări la sesizarea persoanelor
prejudiciate prevăzute și din oficiu.
Organizatorul și intermediarul de călătorii turistice au obligația de a prezenta
organelor de control contractele închiate cu turiștii, în original.
Organele de control încheie procese-verbale în care se consemnează faptele
constatate cu ocazia verificărilor făcute și vor specifica articolele din ordonață
încălcate și vor aplica sancțiunile prevăzute de lege.
Acțiunile cărora le poate da naștere un contract de comercializare a pachetului
de servicii turistice care cade sub incidența OG 107/1999, din cauză de deces, de
rănire sau altă atingere a integrității fizice ori psihice a turistului, se prescriu după 2 ani.

27. Obligația de consiliere și de securitate a produselor

Obligația de consiliere consituie un supliment, o completare a obligației de
informare și constă în furnizarea tuturor datelor referitoare la contractual de
consumație.
Consilierea se justifică prin aceea că, uneori, consumatorul are nevoie nu numai
de informații, ci și de un sfat, o părere din partea unui cunoscător (de consilierea unui
specialist).
Consilierea cumpărătorului-consumator implică o conduit a profesionistului, care
să orienteze, obiectiv, alegerea consumatorului.
Obligația prealabilă de consiliere se particularizează prin atitudinea
comerciantului de a-l asista pe consummator cu ocazia formulării unei opinii proprii
fundamentate referitoare la cunoașterea produsului sau serviciului.

Obligația de securitate a profesionistului începe din momentul punerii pe piață

a produsului, adică înainte de contractarea acestuia și are character continuu.
 Orice operator economic este obligat să introducă pe piață numai produse sigure
pentru viața, sănătatea și securitatea consumatorilor.
Pentru asigurarea securității consumatorilor și ambalajele produselor trebuie să
asigure integritatea și protecția calității acestora.
Potrivit codului consumului, consumatorii au dreptul să fie protejați împotriva
riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le
prejuducieze viața, sănătatea sau securitatea.
Este interzisă comercializarea produselor care nu sunt sigure, cât și a produselor
neînsoțite de documetația obligatorie prevăzută de lege, prin care să se ateste că ele
au fost testate și certificate.
Operatorii economici sunt obligați, dacă anumite produse pot fi periculoase, să
anunțe, fără întârziere, autoritățile competente și să facă aceste info publice.
Producătorii și distribuitorii sunt obligați să retragă de pe piață, să înlocuiască, să
repare produsele cu defecte, iar în situația în care aceste măsuri nu pot fi făcute într-o
perioadă rezonabilă de timp, consumatorul trebuie să fie compensat în mod
corespunzător.

28. Constatarea, sanctionarea si probarea clauzelor abuzive

1.Constatarea clauzelor abuzive : poate fi facuta fie personal, fie prin intermediul
organelor abilitate prin lege
a) Cand acestea sunt facute personal, consumatorul are drept de optiune intre :
- introducerea actiunilor in justitie
- sesizarea autoritatilor competente pentru a controla respectarea dispozitiilor legale
b) Constatarea clauzelor abuzive poate fi facuta si de autoritatile competente (
reprezentantii ANPC si specialistii autorizati ai altor organe de administratie publica)
In cadrul controlului profesionistii au obligatia de a prezenta organelor de control,
in original, actele incheiate cu consumatorii. Organele de control abiitate incheie
proces verbal in care consemneaza faptele constatate in urma controlului si articolele
de lege incalcate de comerciant.
c) Constatarea clauzelor abuzive poate fi efectuata si de instanta de judecata, din
oficiu, fiind obligat sa verifice respectarea normelor de ordine publica.
d) In contextul general al constatarii clauzelor abuzice, exista posibilitatea solutionarii
litigiului pe cale amiabila de catre parti, fara a se apela la instanta de judecata.

2) Sanctiunea clauzelor abuzive

Potrivit dreptului comun actul este nul in cazul neindeplinirii conditiilor de
validitate la incheierea contractului.
Nulitatea partiala va desfinta numai acea parte a contractului de consumatie
neconforma cu ordinea publica si bunele moravuri, contractul ramanand partial valabil
si producand efectele corespunzatoare existentei sale partiale.
Daca contractul nu isi mai poate produce efectele dupa eliminarea clauzelor
abuzive, consumatorul poate cere reziliera acestuia.In acest caz acesta poate obtine si
despagubiri.

3) Proba clauzelor abuzive

Indeplinirea elementelor ce privesc clauzele abuzive trebuie probate . Obiectivul
probei poate fi oricare din urmatoarele: lipsa negocierii, incalcarea bunei credinte,
existenta dezechilibrului semnificativ.
Mijloacele de proba sunt cele stabilite de Codul c eprocedura civila. Astfel
dovada poate fi facuta prin inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia dintre parti,
facuta din propria initiativa sau la interogatoriu, prin expertiza etc.

29. Raspunderea profesionistului pentru produsele cu defecte

Notiunea de raspundere, indiferent daca este raspundere civila, penala,
disciplinara, materiala etc., reprezinta obligatia de a suporta consecintele nerespectarii
unor reguli de conduit, obligatie ce incubi autorului faptei contrare acestor reguli si care
poarta intotdeauna amprenta dezaprobarii sociale a unei asemenea conduit. In acest
sens, raspunderea este identificata cu sanctiunea.

In doctrina s-a sustinut, fie ca raspunderea civila este o sanctiune indirecta, fie ca
raspunderea si sanctiunea sunt doua aspect ale aceluiasi fenomen social.

In cea de a doua acceptiune, raspunderea implica drepturi si obligatii juridice

corelative, si apare ca un complex de drepturi si obligatii conexe, care in conformitate
cu legea, iau nastere ca urmare a savarsirii unor fapte ilicite si care constituie cadrul de
realizare a constrangerii de catre stat, rin aplicarea sanctiunilor juridice.

Raspunderea civila este una dintre cele mai importante manifestari ale
raspunderii juridice, care consta intr-un raport de obigatii in temeiul caruia, o persoana
este indatorata sa repare prejudicial cauzataltuia prin fapta sa, ori in cazurile prevazute
de lege, preudiciul pentru care este raspunzatoare.

Funamentul raspunderii civile este exprimat prin urmatoarele teorii:

- Teoria responsabilitatii subiective

- Teoria raspunderii obiective
30. Cauze de exonerare de raspundere
Principalele cauze exoneratoare de raspundere sunt: forta majora si cazul
fortuity, precum si fapta victimei sau a tertului.

Astfel, raspunderea este inlaturata atunci cand prejudicial est cauza de forta majora
sau de caz fortuit. Tot astfel, fapta victimei insesi si fapta tertului, inlatura raspunderea
chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa
numai in cazurile in care cazul fortuit este exonerator de raspundere.

Forta majora este orice eveniment extreme, imprevizibil, absolut invincibi si

inevitabil.

Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de

catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.

Pentru determinarea raportului dintre forta majora si cazul fortuit, atunci cand debitorul
este exonerat de raspundere contractuala pentru un caz fortuit, intodeauna va fi
exonerate si in caz de forta majora.

Victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat
primul ajutor in mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit
cu titlu gratuit, decat daca dovedeste intentia sau culpa grava a celui care ar fi fost
chemat sa raspunda. Nici cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul
drepturilor sale nu este obligat s ail repare, cu exceptia cazului in care dreptul este
exercitat abuziv.

[IN CAZ DE..]

Reguli privind clauzele contractuale in material raspunderii:

- Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, raspunderea
pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie sau din
culpa grava;
- Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-
o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei;
- Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii
nu poate fi inlaturata ori diminuata prin vointa partilor;
- Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie prin ea
insasi, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor.
31. Răspunderea civilă contractuală
Răspunderea contractuală are drept fundament faptul că orice persoană trebuie să
își execute obligațiile asumate în contract. Astfel, atunci când, fără justificare, un
contractant nu își îndeplinește obligațiile, el va răspunde pentru prejudiciul cauzat
celeilalte părți și va fi obligat să-l repare. Regulile răspunderii contractuale sunt
imperative, niciuna dintre părți neputând înlătura aplicarea lor, pentru a opta în
favoarea altor reguli care i-ar fi fost favorabile.

În primul rând, orice persoană răspunde pentru „fapta proprie” cauzatoare de

prejudiciu altuia. Astfel, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire
răspunde de prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Răspunderea civilă delictuală

În cadrul răspunderii delictuale, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile

de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere,
prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor
persoane”.

32. Contractele de consum încheiate la distanță – particularități, momentul

încheierii, executarea și încetarea contractului

Particularități: Potrivit art. 3 alin. 1 din ordonanță, înainte de încheierea contractului,

profesionistul trebuie să îl informeze pe consumator în legătură cu aspectele
esențiale ale contractului, cum sunt: identitatea și adresa sa, caracteristicile
esențiale ale produsului sau serviciului; prețul sau tariful, după caz; cheltuielile de
livrare; modalitățile de plată, de livrare sau de prestare; dreptul de denunțare
unilaterală a contractului; perioada de valabilitate a ofertei sau prețului; durata
minimă a contractului, în cazul contractelor care prevăd furnizarea curentă sau
 periodică a unui produs sau serviciu; termenul limită de executare a obligațiilor
rezultând din contract.

Informațiile trebuie să fie complete, corecte și precise și să releve fără echivoc

scopul său comercial, clar, ușor de înțeles, ținându-se seama de principiile bunei-
credințe și de cele care privesc protecția minorilor și altor persoane lipsite de
capacitate de exercițiu, precum și bunele moravuri.

Prin stabilirea conținutului minim al informațiilor, legea a impus comunicarea lor în

mod real consumatorului, cu atât mai mult cu cât acesta poate fi pus în situația de
nu putea procura toate datele pe altă cale. În cazul comunicărilor telefonice, la
începutul oricărei conversații, comerciantul are obligația de a-și declina identitatea,
precum și de a indica în mod explicit scopul comercial al apelului.

Potrivit art. 4 alin. 1 din ordonanță, consumatorul trebuie să primească, în scris sau
pe un alt suport durabil la dispoziția sa și la care are acces, în timp util, în perioada
executării contractului

33. Necesitatea echilibrului contractual pentru evitarea clauzelor abuzive

Intregul regim juridic al clauzelor abusive isi regaseste funamentul in principiile:
libertatii contractual, consensualismului, fortei obligatorii si al relativitatii efectelor
contractului.

Intrucat principiile de mai sus nu reusesc insa sa asigure justitia contractual in

raporturile juridice speciale de consumatie, pentru contracararea efectelor nefaste ale
contractelor ce contin clauze abuzive s-a intervenit legislative (mai intai la nivel
European si apoi national).

Reamintim ca elemental essential in formarea contractului e consumatie il

constituie (ca si in dreptul comun) vointele partilor. In acest caz ele se manifesta insa
intr-un cadru mai limitat (de ex. Inchierea contractelor nu se face prin negocierea dintre
parti, ci prin acceptarea conditiilor contractual propuse de profesionist).
 Deoarece consumatorul nu negociaza de pe o pozitie egala cu profesionistul, el
nu are nici posibilitatea de a modifica (ulterior) clauzele contractuale.

In consecinta dreptul consumatiei recunoaste dezechilibrul rezultat dintre pozitia

dominanta a profesionistului si situatia economica precara a consumatorului. In
conditiile in care raporturile juridice sunt alterate, trebuie instaurate noi mecanisme
juridice pentru restabilirea echilibrului contractual. In acest demers se contureaza doua
principia directoare:

- Principiul apararii contra constrangerilor partii mai puternice;

- Principiul apararii contra avantajului excesiv al partii dominante.
Modalitati de prevenire si inlaturare a dezechilibrului la incheierea contractului
sunt prevazute si in dreptul comun. Acestea ar putea fi: anularea contractului pentru
vicii de consimtamant, anularea pentru lipsa de cauza, despagubiri pentru abuz de
drept.

Situatiile prevazute de dreptul comun sunt, uneori, dificil de aplicat (de ex.
Dovedirea relei-credinte in cazul abuzului de drept, al dolului –viciu de consimtamant).

In consecinta principiile de baza ale dreptului comun, precum libertatea

contractual si autonomia de vointa sunt diminuate, in conditiile economiei de piata.
Astfel, se impune ca echilibru contractual sa fie restabilit prin mecanisme juridice
particulare, specifice protectiei consumatorului.

Asigurarea libertatii vointei consumatorului se realizeaza si prin totala transparent

a contractului. De ex., clauzele contractuale trebuie redactate in mod clar, fara echivoc,
astfel incat sa fie intelese fara a fi necesare cunostinte de specialitate.

Numai in cunostinta de cauza, consumatorul va avea o imagine exacta a

intinderii drepturilor dobandite si a obligatiilor la care este tinut, a avantajelor si
dezavantajelor pe care le implica incheierea contractului.

Nu sunt compatibile cu aceasta cerinta, clauzele ilizibile, pentru ca partea nu le

poate intelege, astfel incat nu poate exprima un consimtamant valabil.

Clauzele incomplete contravin principiului transparentei intrucat la momentul

formarii vointei consumatorul nu are la dispozitie toate informatiile necesare in legatura
cu viitorul contract. Tot astfel, si clauzele inserate pe verso-ul documentului, precum si
cele ce figureaza dupa semnatura consumatorului.

Principiul transparentei este aplicabil in orice contract incheiat intre comercianti si

consumatori, chiar daca sunt liber negociate. El este un aspect al obligatiei de
informare, care nu se limiteaza numai la transmiterea unor informatii, ci impune
exigente si in privinta calitatii informatiei, a unui continut complet, precum si in privinta
modului de redactare a inscrisurilor constatatoare.

Consecinta inserarii in contract a unor clauze ambigue este interpretarea

acestora in favoarea consumatorului.

Interpretarea se realizeaza in favoarea consumatorului, indiferent de persoana

celui in sarcina caruia este prevazuta obligatia continuta de clauza respective.

In consecinta, clauza neclara nu este o clauza abuziva (daca nu sunt indeplinite

cerintele legale in acest sens).

34. Protectia consumatorilor in comercializarea alimentelor, conditii pentru

productia, igiena, ambalarea si comercializarea alimentelor
Operatorii economici care produc sau comercializeaza alimente sunt obligati sa
ofere numai alimente care prezinta siguranta pentru consumator, sunt salubre si apte
pentru consumul uman, sunt insotite de documente care atesta originea si care sunt
manipulate si comercializate in conditii corespunzatoare de igiena. De asemenea,
toate persoanele implicate in lantul alimentar trebuie sa posede cunostinte de
specialitate in domeniul alimentelor.
Unitatile in care se produc alimente, ingrediente, aditivi sau iradieri ale
alimentelor functioneaza numai in acele spatii care indeplinesc conditiile legale.
Fabricarea, transportul si manipularea alimentelor se fac cu respectarea normelor
tehnologice si igienico-sanitare care indeplinesc cerintele de sanatate publica, de
igiena alimentara si de calitate a alimentelor. In ceea ce priveste utilizarea aditivilor,
sunt interzisi aditivii neautorizati sau utilizarea aditivilor autorizati perste limitele
maxime admise. Alt aspect important priveste iradierea alimentelor, ce poate fi
autorizata doar daca iradierea este justificata din punct de vedere tehnologic, este in
beneficiul consumatorului, reducand riscul bolilor provocate de organismele patogene
din alimente si atata timp cat iradierea nu este folosita ca inlocuitor al practicilor
normale de igiena sau fabricatie. Totodata, este interzisa comercializarea alimentelor
care contin urme de reziduuri de pesticide sau alte tratamente aplicate materiei prime.
Producatorii de alimente sunt obligati sa respecte parametrii privind proprietatile
organoleptice, fizice, chimice, microbiologice si toxicologice stipulate in legislatie.
Acestia trebuie sa aplice controlul calitatii alimentelor, in laboratoare proprii sau in
altele autorizate.
Etichetarea trebuie sa ofere informatii necesare, suficiente si usor de comparat,
redactate in limba romana indiferent de tara producatoare, fara a exclude posibilitatea
prezentarii si in alte limbi, vizibil, lizibil, intr-un loc care sa nu permita stergerea lor.
Este interzisa comercializarea drept alimente a unor produse care imita
alimentele, nu sunt alimente si care prezinta riscul de a pune in pericol sanatatea sau
securitatea consumatorilor, conform OG. Nr. 97/2001.

35. Organizarea si functionarea ANPC. Asociatiile de consumatori. Consiliul

consultativ ptr protectia consumatorilor – raporturile dintre aceste entitati
recunoscute legal.

Autoritatea Nationala ptr Protectia Consumatorilor este o institutie publica si

functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu
personalitate juridica, in subordonarea Guvernului si in coordonarea ministrului
economiei, comertului si mediului de afaceri.
Autoritatea coordoneaza si realizeaza strategia si politica Guvernului in domeniul
protectiei consumatorilor, actioneaza ptr prevenirea si combaterea practicilor care
dauneaza vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor.
Autoritatea indruma si controleaza activitatea tuturor structurilor teritoriale si
desfasoara actiuni operative pe intregul teritoriu al tarii, in baza sarcinilor si atributiilor
stabilite de presedinte.
Autoritatea, prin conducerea si structurile sale, urmareste modul de realizare a
atributiilor incredintate structurilor teritoriale si stabileste toate masurile operative
pentru optimizarea activitatii de supraveghere si control (art. 6 alin. 8 din hotarare).

Consiliul consultativ ptr protectia consumatorilor

Potrivit art.44 din O.G. nr. 21/1992, la nivel de judet, oras, comuna se constituie
cate un consiliu consultativ ptr protectia consumatorilor.
Consiliul local consultativ asigura, la nivelurile respective, cadrul informational si
organizatoric necesar:
- Stabilirii si aplicarii politicii de protectie a consumatorilor;
- Corelarii actiunilor diverselor organisme ale administratiei publice cu cele ale
organizatiilor neguvernamentale care au rol in realizarea protectiei
consumatorilor.
Consiliul consultativ ptr protectia consum este format din:
- Reprezentanti ai tuturor serv. Publice deconcentrate
 - Prefect sau primar, dupa caz, sau reprezentanti ai acestora;
- Reprezentanti ai asociatiilor de consumatori;
- Reprezentanti ai altor organisme, dupa caz.

Asociatiile de consumatori
Asociatiile de consumatori sunt considerate organizatii neguvernamentale, ca
persoane juridice si care, fara a urmari realizarea de profit ptr membrii lor, au ca unic
scop apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor sau ale
consumatorilor, in general.

Asociatiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare in

consiliile consultative cu rol in domeniul protectiei consumatorilor, in care organele
administratiei publice sunt reprezentate, daca indeplinesc conditiile prezentei
ordonante.

Controlul asupra activitatilor desfasurate in centrele de consultanta si informare a

consumatorilor din cadrul asociatiilor de consumatori, precum si a Centrului European
al Consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale,
se exercita de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (art. 41 din
ordonanta).
Centrele de consultanta si informare a consumatorilor si Centrul European al
Consumatorilor pot beneficia de asistenta de specialitate din partea personalului
Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, imputernicit in acest scop (art. 43
din ordonanta).

36. Practice ce dauneaza interesele economice ale consumatorilor

Uniunea Europeana, prin “Programul preliminar al CEE pentru protectia consumatorilor
si politica de informare“, recunoaste un numar de cinci drepturi de baza ale
consumatorului, acceptate la nivel international: dreptul la protectia sanatatii; dreptul la
protectia intereselor economice ale consumatorilor; dreptul la informare si la educatie;
dreptul la despagubiri; dreptul la reprezentarea consumatorilor la nivel comunitar si
national.
La nivel national, principala institutie implicata in politica de protectie a consumatorilor
este Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, organ de specialitate al
administratiei publice centrale afl at in subordinea Guvernului Romaniei.
ANPC coordoneaza si realizeaza strategii si politica guvernului in domeniul protectiei
consumatorilor, prevenind si combatand practicile care dauneaza sanatatii, securitatii
si intereselor economice ale consumatorilor si evaluand efectele pe piata ale
sistemelor de supraveghere a produselor si serviciilor destinate acestora.
Printre alte prevederi importante ale actelor normative la nivel national, regasim, de
exemplu, in Legea nr. 296 din 28 iunie 2004 privind Codul consumului, la art. 10, ca
este interzisa conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs, de cumpararea
unei cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu.
De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu catre consumator, conditionata de
prestarea altui serviciu sau de cumpararea unui produs.
De asemenea, orice vanzare fortata este interzisa, iar expedierea unui produs sau
prestarea unui serviciu catre o persoana se face numai in baza unei comenzi
prealabile din partea acesteia.
Pentru produsele de folosinta indelungata, acestea trebuie sa fie insotite de certificatul
de garantie si, daca reglementarile in vigoare prevad, de declaratia de conformitate,
precum si de cartea tehnica ori de instructiunile de folosire, instalare, exploatare,
intretinere, eliberate de catre producator, conform prevederilor legale.
Vanzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului si sa
ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca
produsul.
Tot astfel, cheltuielile legate de inlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de
restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vanzator si recuperate de acesta
de la producator sau, dupa caz, de la importator sau de la furnizorul anterior aflat pe
lantul de distributie, daca prin contractul incheiat intre acestia nu s-a stabilit altfel.
In cazul lipsei conformitatii, astfel cum este prevazut in actele normative in domeniul
conformitatii produselor, constatate de consumator, acesta are dreptul de a solicita
vanzatorului, ca masura reparatorie, repararea sau inlocuirea produselor, in fiecare caz
fara plata, cu exceptia cazului in care aceasta solicitare este imposibila sau
disproportionata.
Orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade
rezonabile de timp, stabilita de comun acord intre vanzator si consumator si fara nici
un inconvenient semnificativ pentru consumator, luand in considerare natura
produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele, in conditiile legii.
Intre obligatiile producatorului, legea enumera:
a) sa raspunda pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de produsul cu defect,
precum si pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o actiune
sau o omisiune a unei terte persoane;
b) sa puna pe piata numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevad,
acestea sa fie testate si/sau certificate;
c) sa puna pe piata numai produse care respecta conditiile prescrise sau declarate;
d) sa opreasca livrarile, respectiv sa retraga de pe piata sau de la consumatori
produsele la care organele abilitate sau specialistii proprii au constatat neindeplinirea
caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sanatatea ori
securitatea consumatorilor, daca aceasta masura constituie singurul mijloc prin care se
pot elimina neconformitatile respective;
e) sa asigure, in cursul procesului de productie, conditii igienico-sanitare conform
normelor sanitare in vigoare.
Acestea reprezinta numai cateva dintre dispozitiile in vigoare care reglementeaza
domeniul protectiei consumatorului la nivel national, domeniu ce evolueaza permanent,
in concodanta cu normele Uniunii Europene.

37. Competenta judecatorului de a analiza caracterul abuziv al unei clauze

contractuale (Directiva 93/13/CEE)
Din carte: In cazul in care constata utilizarea unor contracte care contin clauze
abuzive, organele de control vor sesiza tribunalul, solicitand obligarea acestuia sa
modifice contractele aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Tot astfel, si consumatotii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea

prevederilor Legii nr. 193/2000 au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in
conformitate cu prevederile Codului Civil si ale Codului de procedura civila.

Legiuitorul incredinteaza aplicarea sanctiunilor prevazute de lege unei autoritati

competente sa decida si asupra soartei contractului.

Controlul exercitat de instanta de judecata nu este limitat la verificarea procesului

verbal, ci se extinde si asupra contractului. Astfel, atunci cand este probata existenta
unei clauze abuzive, Instanta va aplica sanctiunea contraventionala si dispune
modificarea sau desfiintarea contractului respectiv, plus despagubiri.

Modificarea clauzelor contractului nu se realizeaza nu se realizeaza direct de instanta

de judecata, aceasta putand numai sa oblige partile la realizarea echilibrului
contractual (deoarece, in caz contrar, s-ar incalca principiul libertatii contractuale prin
impunerea unei solutii exterioare partilor).

De pe net: La baza piramidei protecției juridice a consumatorului se află articolul 6

alin. (1) din Directiva nr. 93/13/CEE și mai precis, următoarea afirmație: clauzele
abuzive [...] nu creează obligații pentru consumator. O astfel de dispoziție este
imperativă și conține un drept conferit direct consumatorului: acela ca o clauză abuzivă
să nu producă nicio obligație care ar putea, ulterior, să fie executată, inclusiv silit.
Astfel, există o obligație ca, în situația în care un organ jurisdicțional este chemat să
intervină în cadrul unor raporturi juridice ce privesc un consumator, aceasta să supună
dezbaterii potențialul caracter abuziv al clauzelor contractuale. În plus, instanța
națională este obligată, în temeiul jurisprudenței Curții, să aprecieze din oficiu
caracterul abuziv al tuturor clauzelor contractuale care intră în domeniul de aplicare al
directivei, chiar și în absența unei cereri exprese în acest sens, de îndată ce dispune
de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop.

Considerăm că în situația în care temeiul titlului executoriu este o clauză contractuală

care prezintă potențialul de a fi abuzivă (caracterul abuziv fiind analizat ulterior chiar
de către instanța de executare în baza dosarului pus la dispoziție de către executorul
judecătoresc) ne aflăm în prezența unui impediment prevăzut de lege, respectiv
impedimentul dat de interzicerea oricărui efect juridic care ar avea drept sursă primă o
clauză abuzivă.

38.Răspunderea in cazul bagajelor de mana, a animalelor a bagajelor inregistrate

(1) Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor
bunuri ale călătorului, dacă nu se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de viciul
acestora, culpa călătorului sau forţa majoră.

(2) Pentru bagajele de mână sau alte bunuri pe care călătorul le ţine cu sine,
transportatorul răspunde numai dacă se dovedeşte intenţia sau culpa acestuia din
urmă cu privire la pierderea sau deteriorarea lor.

(3) Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor
bunuri ale călătorului în limita valorii declarate sau, dacă valoarea nu a fost declarată,
în raport cu natura, conţinutul obişnuit al acestora şi alte asemenea elemente, după
împrejurări.

Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită în caz de distrugere, pierdere

sau deteriorare a bagajului înregistrat, cu condiția ca faptul care a provocat
distrugerea, pierderea sau avarierea să se fi produs la bordul aeronavei sau în cursul
oricărei perioade în care transportatorul avea în grijă bagajul înregistrat. Totuși,
transportatorul nu este răspunzător dacă și în măsura în care dauna a survenit datorită
unui defect al bagajului, calității sau viciului acestuia. În cazul bagajelor neînregistrate,
în special al obiectelor personale, transportatorul este răspunzător dacă dauna rezultă
din vina sa sau a prepușilor sau a mandatarilor săi.
39.Răspunderea pentru persoana călătorului

(1) Transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a
sănătăţii călătorului.

(2) El răspunde, de asemenea, pentru daunele directe şi imediate rezultând din

neexecutarea transportului, din executarea lui în alte condiţii decât cele stabilite sau
din întârzierea executării acestuia.

(3) În cazul în care, după împrejurări, din cauza întârzierii executării transportului,
contractul nu mai prezintă interes pentru călător, acesta îl poate denunţa, solicitând
rambursarea preţului.

(4) Transportatorul nu răspunde dacă dovedeşte că paguba a fost cauzată de călător,

cu intenţie sau din culpă gravă. De asemenea, transportatorul nu răspunde nici atunci
când dovedeşte că paguba a fost cauzată de starea de sănătate a călătorului, fapta
unui terţ pentru care nu este ţinut să răspundă sau forţa majoră. Cu toate acestea,
transportatorul rămâne răspunzător pentru paguba cauzată de mijlocul de transport
folosit sau de starea sa de sănătate ori a angajaţilor lui.

40. Stingerea dreptului de actiune în justiţie în caz de deces sau vãtãmare corporalã
in cazul contractului de transport.

Orice acţiune în justiţie a persoanei în drept ã pe bazat

rãspunderea
transportatorului, în caz de deces sau vãtãmare corporalã a cãlãtorilor, se stinge, dacã
nu se semnaleaza accidentul suferit de cãlãtor de cãtre persoana în drept, într-un
termen de doisprezece luni de la data constatãrii pagubei, unuia dintre transportatorii
ţie. Atunci când persoana în drept sesizeaz
cãruia îi poate fi prezentatã o reclama ã
verbal accidentul transportatorului, acesta trebuie sa elibereze o dovada a acestei
sesizãri verbale.

http://www.monitoruljuridic.ro/act/reguli-uniforme-din-9-mai-1980-privind-contractul-de-
transport-international-feroviar-de-calatori-civ-emitent-organizatia-
interguvernamentala-pentru-transporturile-internationale-feroviare-36503.html

41. Organele abilitate pentru constatarea contraventiilor potrivit Legii nr.

193/2000

Constatarea clauzelor contractuale abuzive poate fi facuta de catre autoritatea

componenta. Controlul respectarii dispozitiilor legii 193/2000 se face de reprezentantii
imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, precum si de
specialisti autorizati ai altor organe ale administratiei publice, potrivit competentelor.
Constatarea clauzelor abuzive poate fi efectuata si de instanta de judecata, din oficiu,
in temeiul obligatiei sale de a verifica respectarea unor norme de ordine publica.