Fondul monetar international (FMI) este o organizatiea alcatuita din 189 de tari ce are

drept scop :
 promovarea cooperarii monetare internationale
 asigurarea stabilitatii financiare,
 facilitarea comertul international
 stimularea ocuparii fortei de munca si cresterea economica sustenabila cu reducerea
saraciei

Din punct de vedere istoric FMI este un organism interstatal autonom specializat, din
sistemul ONU, care a fost creat pe baza acordului din 1944 al Conferinței Internaționale de la
Bretton Woods, când a fost adoptat statutul său (22 iulie 1944) și a intrat în vigoare la 27
decembrie 1945.

Indelungata existenta a acestei organizatii, mai bine de 8 secole de existenta, a fost

impartita in functie de realitatiile mediului international in:

I. Cooperare si Reconstructie din 1944 – 1971

Odata cu terminarea celui de al doilea razboi mondial incepe reconstructia economiilor
nationale.In aceasta perioada, FMI are sarcina de a supraveghea sistemul monetar
international pt a asigura stabilitatea cursului de schimb si a incuraja membrii sa elimine
restrictiile de schimb care impiedica comertul.
FMI a fost conceput in anul 1944 de catre reprezentantii a 45 de tari. Acestia s-au intalnit in
orasul Bretton Woods si au stabilit un cadru pentru cooperare economica internationala
tocmai pentru a evita repetarea politicilor economice dezastruoase care au favorizat marea
depresiune. FMI si-a inceput activitatea pe 1 martie 1947 iar mai tarziu in acelasi an, Franta a
devenit prima tara care s-a imprumutat de la FMI. Aceasta cooperare s-a extins la sfarsitul
anilor 1950 si in anii 1960, odata ce multe tari africane au devenit independente si au solicitat
aderarea. Majoritatea tarilor aflate in sfera de influenta sovietica nu s-au putut alatura.

II. Sfarsitul sistemului de la Bretton Woods 1972 – 1981

Sistemul s-a dizolvat intre anii 1968-1973. In august 1971, presedintele american Richard
Nixon a anuntat ca va suspenda temporar convertibilitatea doralui in aur. De la prabusirea
sistemului Bretton Woods, membrii au putut alege singuri orice forma de aranjament sau
schimb (cu exceptia monedei pe care o plateau la aur).

III. Datorii si Reforme 1982-1989

Socurile petroliere din anii 1970, cresterea ratelor dobanzilor in tarile industrializate au
condus la o criza a datoriei internationale. Cand ratele dobanzilor au inceput sa creasca in
1979, ratele fluctuante ale imprumuturilor tarilor aflate in curs de dezvoltare au crescut si ele.
Aceste dobanzi mai mari au costat tarile platitoare care neproducatoare de petrol cel putin 22
de miliarde de dolari in perioada 1978-81. In plus, din cauza recesiunii cauzate de politicile
monetare, pretul marfurilor din tarile afalte in curs de dezvoltare a scazut. Prin urmare aceste
tari au abordat politici fiscale expansioniste si au facut alte imprumuturi masive. Astfel, FMI a
introdus o serie de reforme dureroase in tarile debitoare.

IV. Caderea cominismului din Europa de Est si noua realitate internationala 1990 -
2004
Caderea Berlinului in anul 1989 si dizolvarea Uniunii Sovietice in 1991, a permis FMI-
ului sa devina aproape o institutie universala. In trei ani numarul membrilor a crescut de la
152 la 172, cea mai rapida crestere de la influxul de membri africani in anii 1960. Asadar,
personalul s-a extins cu aproape 30% in 6 ani.
FMI a ajutat tarile din fosta Uniune Sovietica sa treaca la economiile de piata prin consultanta
politica,asistenta tehnica si sprijin financiar. Pana la finalul deceniului, majoritatea
economiilor aflate in tranzitie au reusit sa obtina statutul de economie de piata iar dupa cativa
ani de reforme , multe dintre ele au putut adera la Uniunea Europeana in 2004.
 V. Globalizare si Crize 2005 – Prezent
Implicatiile cresterii continue a fluxurilor de capital pentru politica economica si
stabilitatea sistemului financiar international nu sunt inca foarte clare. Noile provocari pentru
FMI sunt momentan criza creditelor si socul preturilor la produsele alimentare si petrol.

FMI răspunde în faţa guvernelor din ţările membre. Organismele de conducere sunt:
Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional şi Consiliul Director.
În vârful structurii organizatorice se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii
băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 186 de state membre.
Guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI şi a Băncii Mondiale.
Consiliul Director, format din 24 de membri, conduce activităţile curente. Din iunie 2011
directorul general al FMI este Christine Lagarde din Franţa.

România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având din
data de 2 februarie 2016 o cotă de participare de 1 811,4milioane DST (0,38% din cota
totală). România deţine 19 591 voturi, echivalentul a 0,39% din total. În cadrul FMI, România
face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia
Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda,
Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg.

Poziţia de guvernator al României la FMI este deţinută de guvernatorul BNR, iar cea de
guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice coordonator al
activităţii privind elaborarea legislaţiei, politicilor şi reglementărilor contabile şi fiscale.

FMI by nubers
 A fost fondat in anul 1944
 Este alcatuit din 189 de tari membre
 Stafful cuprinde 150 de nationalitati
 24 de directori executivi care reprezinta cele 189 de state membre
 1 trilion de $ reprezinta suma de bani pe care FMI o poate imprumutate statelor
membre
 36 de acorduri de creditare actuale/ curente
 FMI nu urmareste sa acorde imprumuturi tarilor cu venituri mici
  303 milioane de $ sunt investiti pentru consultanta tehnica precum si formare si
invatare de la egal la egal
 Sediul său este la Washington.

Misiunea FMI este sa Asigurare stabilitatea economica iar acest lucru incearca sa il realizeze
prin:
1. Monitorizarea economiei globale dar si a politicilor economice ale fiecarui stat
membru in parte. In plus, FMI evidentiaza riscurile ce pot afecta economia si propune
diverse masuri menite sa restabileasca echilibrul.
2. Asigura asistenta financiara tarilor cu dezechilibre ale balantelor de plati pentru a le
ajuta sa-si refaca rezervele economice, sa-si stabilizeze moneda nationala, sa continue
platile pentru importuri si sa restructureze conditiile pentru o crestere economica
puternica
3. Acorda asistenta tehnica tarilor membre. FMI lucreaza in stransa legatura cu guvernele
din intreaga lume astfel incat sa-si modernizeze propriile politici economice si
institutii. Aceasta permanenta colaborare si actualizare ajuta tarile mebre sa-si
intareasca economia si bine inteles, sa creeze locuri de munca.

Resursele FMI sunt asigurate de tarile membre prin plata cotelor. Fiecare tara trebuie sa
plateasca o cota bazata pe pozitia sa relativa in economia mondiala. Astfel, in functe de cota,
se stabileste si puterea de vot a tarii respective. Fiecare tara are un numar de voturi de baza
care reprezinta aproximativ 5.502 % din totalul voturilor (100.000) plus un vot aditional pt
fiecare DST (Drept Special Tragere). DST reprezinta de fapt, moneda virtuala a Fondului
Monetar International si este mijlocul prin care acesta calculeaza tranzactiile sau stabileste
anumite valute. Fara aceste voturi aditionale, cele de baza ar creea o usoara tendinta in
favoarea tarilor mici a caror cota este in mod normal mai redusa. Prin urmare, aceste DST
ofera totodata si o putere mai mare de vot tarilor a caror contributie este mai mare. Cand se ia
in calcul introducerea unei modificari, pentru aprobare este necesara o supermajoritate de
85% din voturi.

Cele mai mari cote procent le au urmatoarele tari:

1. Statele Unite ale Americii 17.46% (SUA reprezinta prin urmare si singura tara care
poate bloca un vot)
2. Japonia 6.48%
 3. China 6.41%
4. Germania 5.60%
5. Franta 4.24%

Cotele sunt in mod normla revizuite la fiecare 5 ani si pot sa creasca daca se considera
necesar. Cu toate acestea, drepturile de vot sunt relativ inflexibile avand in vedere ca sunt tari
care desi inregistreaza o crestere economica considerabila, acestea tind sa fie prea putin
reprezentate dat fiind puterea mica de vot. In anul 2008, s-au adoptat o serie de reforme in
cadrul cotelor, printre care si transferul a 6% din cotele cotantilor catre pietele dinamice
emergente si tarile aflate in curs de dezvoltare.

Desi aceasta idee de a creea o colaborare intre tari prin care aceastea se ajuta atunci cand
este necesar a fost imbratisata de majoritatea tarilor membre, au existat de-a lungul timpului si
o serie de critici la adresa FMI.
 Tarile dezvoltate din punct de vedere economic sunt vazute ca avand un rol dominant
si implicit acestea pot controla tarile mai putin dezvoltate.
 Unele politici ale FMI sunt considerate ca fiind anti-dezvoltare. In urma unui raport, s-
a ajuns la concluzia ca efectele deflationiste ale programelor FMI au condus la pierderi
de productie si locuri de munca, plus cresterea somajului.De asemenea, povara
deflatiei este suportata in mod disproportionat de cei saraci.
 FMI a fost criticat si pentru faptul ca masurile aplicate nu sunt in legatura cu conditiile
economie locale, mediile locale si culturile din tarile care necesita reforme.
Consilierea economica oferita de FMI stabileste mijloacele de plata si reforme doar pe
hartie, iar de multe ori aceste reforme nu sunt bine primite sau suportate de cetatenii
care prin cultura si traditiile lor nu sunt obisnuiti cu astfel de politici. In plus, acestia
tind sa submineze institutiile politice interne iar guvernele beneficiare sacrifica de
multe ori autonomia politica in schimbul fondurilor. Se poate ajunge chiar la
instabilitate politica. FMI propune de multe ori „masuri de austeritate” care presupun
reducerea cheltuielilor publice si cresterea taxelor chiar si atunci cand econmia este
slaba.

 Programele de ajustare economica propuse de FMI au dus la scaderea investitiilor

guvernamentale in mediul rural fapt ce a favorizat cresterea importurilor agricole

subventionate din SUA sau UE . Tot aceste policiti au dus si la slabirea sistemului de
 sanatate publica prin lipsa de investitii pe termen lung. Lipsa de investitii a dus la
scaderea conditiilor de munca cu favorizarea exodului personalului medical toate
acestea subminand sanatatea publica si lupta impotriva HIV/SIDA si a tuberculozei.

 Tarile indatorate au frecvent dificulati in a spune „nu” proiectelor care dauneaza

mediului inconjurator cum ar fi afacerile cu lemn sau carbuni. Aceste afaceri
genereaza venituri importate si cu greu pot fi abandonate. Cu toate astea, Ecuadorul a
sfidat in repetate randuri sfaturile FMI in vederea protejarii padurilor sale tropicale.

Cu toate ca scopul initial al FMI este sa incurajeze dezvoltarea economica printr-o mai
buna cooperare a membrilor sai, acest deziderat este de multe ori greu de atins dat fiind
nenumaratele controverse si neintelegeri aparute. Diversele politici aplicate reusesc sa creeze
frecvent tensiuni in tarile aflate in curs de dezvoltare si impiedica practic evolutia catre un stat
dezvoltat tocmai din cauza acestei instabilitati sociale. Masurile de austeritate afecteaza mai
toate domeniile importante intr-un stat (sanatate, educatie, industria alimentara). Fara
investitii aceste ramuri se destructureaza si se ajunge la un cerc vicios care cu greu mai poate
fi oprit. Trebuie sa recunoastem ca este imperios necesara o mai buna cooperare si o adaptare
permananta la cultura si politica fiecarui stat in parte. Desigur ca globalizarea reuseste sa
uniformizeze aceste politici si sa stearga diferentele culturale si sociale dar suntem inca
departe de a fi capabili sa aplicam aceleasi norme pentru toate statele.