- Iar te-ai cufundat �n stele

�i �n nori �i-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita �ncalte,
Sufletul vie�ii mele.

�n zadar r�uri �n soare

Gr�m�de�ti-n a ta g�ndire
�i c�mpiile asire
�i �ntunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urc�-n cer v�rful lor mare -
Nu c�ta �n dep�rtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi p�rul.
Ah! ea spuse adev�rul;
Eu am r�s, n-am zis nimica.

- Hai �n codrul cu verdea��,

Und-izvoare pl�ng �n vale,
St�nca st� s� se pr�vale
�n pr�pastia m�rea��.

Acolo-n ochi de p�dure,

L�ng� balta cea senin�
�i sub trestia cea lin�
Vom �edea �n foi de mure.

�i mi-i spune-atunci pove�ti

�i minciuni cu-a ta guri��,
Eu pe-un fir de romani��
Voi cerca de m� iube�ti.

�i de-a soarelui c�ldur�

Voi fi ro�ie ca m�rul,
Mi-oi desface de-aur p�rul,
S�-�i astup cu d�nsul gura.

De mi-i da o s�rutare,
Nime-n lume n-a s-o �tie,
C�ci va fi sub p�l�rie -
�-apoi cine treab� are!

C�nd prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de var�,
Mi-i �inea de subsuoar�,
Te-oi �inea de dup� g�t.

Pe c�rare-n bol�i de frunze,

Apuc�nd spre sat �n vale,
Ne-om da s�rut�ri pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

�i sosind l-al por�ii prag,

Vom vorbi-n �ntunecime:
Grija noastr� n-aib-o nime,
Cui ce-i pas� c�-mi e�ti drag?
�nc-o gur� - �i dispare...
Ca un st�lp eu stam �n lun�!
Ce frumoas�, ce nebun�
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

�i te-ai dus, dulce minune,

�-a murit iubirea noastr� -
Floare-albastr�! floare-albastr�!...
Totu�i este trist �n lume!