Constanța

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol se referă la un oraș din partea de sud-est a României. Pentru un oraș german,
vedeți Konstanz. Pentru alte sensuri, vedeți Constanța (dezambiguizare).

Constanța

— municipiu, reședință de județ din România[*] și oraș —

Constanța

Drapel
Stemă

Constanța
 Constanța (România)

Poziția geografică

Constanța

Constanța (Județul Constanța)

Localizarea orașului pe harta Județului Constanța

Coordonate: 44°10′24″N 28°38′18″E44°10′24″N

28°38′18″E

Țară România

Historical regions of the Moesia

Balkans[*]

Județ Constanța

SIRUTA 60419

Fondare secolul VII î.Hr. ca Tomis

Numit după Flavia Iulia Constantia[*]

Reședință Constanța[*]
Componență Constanța[*], Mamaia, Palazu Mare

Guvernare

- Primar Decebal Făgădău[*][3] (PSD, 24

iunie 2016)

Altitudine 25 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]

- Total ▼ 283.872 locuitori

- Densitate 2.273 loc./km²

- Recensământul
310,471 locuitori
anterior, 2002

Fus orar UTC+2

Cod poștal 900003–900746

Prefix telefonic 241

Localități înfrățite

- 24 orașe înfrățite listă

Prezență online

site web oficial

GeoNames
facebook
 Constanța pe harta județului Constanța

Modifică date / text

Constanța (limba greacă veche: Tόμις Tomis, latină: Tomis Constantiana, în italiană prin navigatorii
genovezi și din ea, în alte limbi latine Constanza, limba greacă Κωνστάντζα/ Κωνστάντια, limba turcă
otomană ‫كك‬
‫( ككككك‬Köstendje), turcă Köstence, bulgară Кюстенджа (Kiustengea), armeană Կոնստանցա, e
braică ‫קונסטנצה‬, slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară Konstanca, albaneză Qushtendj
a, bosniacă Kostanj, germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz) este municipiul de
reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România, format din localitățile componente
Constanța (reședința), Mamaia și Palazu Mare.
Constanța este unul dintre cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare
documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în
dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis[4]. Localitatea a fost cucerită
de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În
cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de
negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un
declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari
de cai și oi. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a
portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878),
când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța, principal port al statului, a crescut
continuu, deținând acest rol până astăzi[5].
Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km²[6], are o lungime de aproape 30 km, este cel mai
mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.

Cuprins

 1Geografie
o 1.1Amplasare
o 1.2Ape
 o 1.3Climă
 2Demografie
 3Politică și administrație
o 3.1Evoluție istorică
 4Istorie
o 4.1Antichitate
o 4.2Evul Mediu și Era Modernă
o 4.3Regatul României
o 4.4După al Doilea Război Mondial
 5Administrare și politică
o 5.1Zonă metropolitană
o 5.2Județ
 6Economie
 7Cultură
 8Transporturi
o 8.1Transporturi rutiere
 8.1.1Autostrăzi
 8.1.2Drumuri Europene
 8.1.3Trama stradală și transportul în comun
o 8.2Transportul în comun
o 8.3Transporturi feroviare
 8.3.1Feriboturi
 8.3.2Gara Maritimă
o 8.4Transporturi maritime
o 8.5Transporturi fluviale
o 8.6Transporturi aeriene
 9Cartiere ale Constanței
 10Educație
 11Relații externe
o 11.1Orașe înfrățite
o 11.2Consulate
 12Personalități
 13Obiective
 14Galerie de imagini
 15Media
 16Vezi și
 17Referințe
 18Bibliografie
 19Studii
 20Lectură suplimentară
 21Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]

Amplasare[modificare | modificare sursă]
Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se situează pe
coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie
la sud și vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de nord a
municipiului, Mamaia, cea mai populată stațiune turistică de pe Litoral, se află pe malul unei lagune,
având o plajă de 7 km lungime, plajă care continuă cu alți 6 km pe teritoriul orașului Năvodari.
Municipiul se învecinează cu orașele Năvodari și Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu
aceste trei localități fiind lipit), orașul Murfatlar și comuna Valu lui Traian la vest, orașul Techirghiol și
comuna Cumpăna la sud-vest și Marea Neagră la est. Constanța este împărțită în cartiere : la cele
tradiționale precum Anadolu (Anadol-Köy în turcește), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu,
Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau
subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și 5 ,Faleza Sud(Poarta 6) și
alte nume poetice, moșteniri ale "epocii de aur". Cartierele nu au o autonomie administrativă, cum
este cazul sectoarelor Bucureștiului, iar granițele lor nu sunt exact delimitate.
Ape[modificare | modificare sursă]
O mare parte din suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul
Siutghiol (lacul lăptos în turcește, odinioară cunoscut ca „Limanul Canara” sau „Ghiolul Mare” printre
constănțeni și „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în nord și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în nord-est.
Constanța se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord și nord-vest de Canalul Poarta
Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Deși la suprafață nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa freatică
din acviferul Jurasic-superior barremian,[7] se scurge cu o viteză foarte redusă[8] din direcția sud-vest
spre nord-est. Debitul său este comparabil cu al Dunării,[9][10] fiind un important zăcământ de apă
potabilă care furnizează populației Constanței precum și turiștilor, numeroși vara, apa curentă
necesară, extrasă prin câteva zeci de foraje. Consumul industrial se face din sursa de suprafață
„Galeșu” aflată pe Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari [11]. Din acest motiv municipiul nu s-a aflat
niciodată în situația de a restricționa consumul de apă potabilă, chiar și în vârf de sezon turistic, pe
caniculă sau secetă prelungită. De asemenea, Constanța este singurul municipiu din România și
printre puținele orașe din lume care tratează apa potabilă destinată populației cu ultraviolete.[12]
Climă[modificare | modificare sursă]
Clima municipiului Constanța evoluează pe fondul general al climei temperate continentale,
prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele fizico-geografice
ale teritoriului. Existența Mării Negre și, la nivel mai mic, a Dunării, cu o permanentă evaporare a
apei, asigură umiditateaaerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia. Temperaturile medii
anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă
înregistrată în Constanța a fost -25 °C la data de 10 februarie 1929, iar cea maximă +38,5 °C la data
de 10 august 1927. Vânturile sunt determinate de circulația generală atmosferică. Brizele de zi și de
noapte sunt caracteristice întregului județ Constanța.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a municipiului Constanța

Români (83,1%)

Turci (2,29%)

Tătari (2,59%)

Necunoscută (10,36%)

Altă etnie (1,63%)

Componența confesională a municipiului Constanța

Ortodocși (83,04%)

Musulmani (5,12%)

Necunoscută (10,42%)
 Altă religie (1,4%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Constanța se ridică la 283.872

de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
310.471 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,11%). Principalele minorități sunt cele
de tătari (2,6%) și turci (2,3%). Pentru 10,36% din populație, apartenența etnică nu este
cunoscută.[2]Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,04%), cu o
minoritate de musulmani (5,13%). Pentru 10,43% din populație, nu este cunoscută apartenența
confesională.[13]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Constanța este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri.
Primarul, Decebal Făgădău[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în 24 iunie 2016. Începând
cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[14]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Social Democrat 13

Partidul Național Liberal 10

Partidul Mișcarea Populară 3

Candidat independent 1

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a Constanței între 1853 și 2002

Etnie 1853[15] 1895[16] 1913[17] 2002[18]

Total 5.204 10.419 27.201 310.471

români 279 (5,4%) 2.519 (24,1%) 15.663 (57,6%) 286.332 (92,2%)

tătari 1.853 (35,6%) 2.202 (21,1%) 277 (1%) 8.724 (2,8%)

turci 104 (2,0%) 2.451 (9%) 9.018 (2,9%)

greci 1.542 (29,6%) 2.460 (23,6%) 3.170 (11,6%) 546 (0,17%)

bulgari 342 (6,5%) 1.060 (10,1%) 940 (3,4%) 48 (0,01%)

evrei 344 (6,6%) 855 (8,2%) 1.266 (4,6%) 44 (0,01%)

romi 127 (2,4%) datele nedisponibile 2.962 (0,95%)

Constanța - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: istoria Dobrogei.
Antichitate[modificare | modificare sursă]
Mozaic roman găsit în urma cercetărilor arheologice în centrul istoric al orașului.

Constanța, a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos
Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este
probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform
legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de
Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos,
până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea
ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor[19]. Însă
arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul
antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris,
regina masageților, un trib getic ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot).
Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui polis de-abia
în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni
(daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului
Roman în anul 46, fiind redenumit Constantiana. Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit
exilul între anii 8–17 e.n. și și-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viață.
Orașul a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea, frământate de numeroase
invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei Sciția Mică(latină Scithia
Minor, greacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). După împărțirea Imperiului Roman, Constanța,
împreună cu întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului de Răsărit și a rămas parte a acestui stat
până în secolul al VII-lea, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor și proto-bulgarilor.
Evul Mediu și Era Modernă[modificare | modificare sursă]
Istoria apartenenței statale
România 1878–
Imperiul Otoman 1419–1878
Imperiul Roman 27 î.e.n.–285 e.n.
Republica Romană 44 î.e.n.–27 î.e.n.
Așa-numitul „far genovez”terminat în 1860, pe un soclu genovez din jurul anului 1300[20].

În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării
Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din
acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După disoluția celui
de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a Dobrogei și o scurtă
stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La începutul secolului al XV-
lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman. Importanța localității
scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică.
În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a
lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard[21] se
întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această
limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și
meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români,
bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul
grânelor din Țările Române (construită de compania „Danube and Black Sea Railway”) ; Marea-
Britanie avea în oraș un consulat care, în 1861, îi ajutase pe exploratorul englez Samuel White
Baker și pe consoarta acestuia, Florica Maria Sas, să obțină acte (sub numele de Florence Finnian
pentru F.M. Sas) în scopul de a părăsi Imperiul Otoman (ulterior, respectivii devin celebri explorând
împreună izvoarele Nilului). Dominația otomană ia sfârșit după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878,
când, prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea devine o provincie a statului
român. După 1878, populația românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei,
administrației, învățământului și marinei române.[22]
În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți
ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța
în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).
Regatul României[modificare | modificare sursă]
Hartă militară germană a Constanței și împrejurimilor din anul 1917, din arhiva armatei Mackensen.

După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă de dezvoltare urbanistică a

Constanței, legată de românizarea subsecventă a regiunii (unde până atunci, Românii, „dicieni”
dobrogeni, „măcineni” moldoveni sau „mocani” ardeleni, fuseseră minoritari față de tătari, turci, greci
și bulgari). Orașul, numit de către regele Carol I „plămânul României”,[23] a devenit portul principal al
țării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus
bazele Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spre Istanbul, apoi prelungită
spre Alexandria și numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de
reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța
de capitală și restul țării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale
cărui vase au navigat, nu numai pe „linia orientală” ci și pe „linia occidentală”
(spre Marsilia și Rotterdam) și pe „linia de arhipelag” (spre Pireu și Salonic).

Monumentul dedicat soldaților români care au luptat în cel de al Doilea Război Mondial, situat în cimitirul
central.

Orașul a suferit mult în cursul participării României la Primul Război Mondial (1916–1918). Multe
clădiri de valoare istorică mare au fost distruse de către forțele germane și bulgare. Aceste
evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței.
Totuși, după război, orașul și-a păstrat rolul. În perioada interbelică, 70% din traficul maritim
românesc s-a concentrat în portul constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până
la cel de al Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii.
România a intrat în cel de al Doilea Război Mondial ca aliată cu Puterile Axei. Astfel, portul
constănțean a primit importanță din punct de vedere strategic, fiind bombardat de sovietici. La 23
august 1944, România a trecut de partea Aliaților. Totuși, Constanța a fost prădată de Armata
Roșie când forțele sovietice au invadat țara. Uniunea Sovietică a confiscat flota românească
aproape în întregime și a supus portul intereselor sovietice.
După al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Sub regimul comunist Constanța și-a menținut statutul său de cel mai important port românesc,
acesta dezvoltându-se și atribuindu-i-se importanța necesară. Între timp s-a dezvoltat și orașul
propriu-zis, în special între 1960–1975, datorită industrializării rapide de tip sovietic. S-a mărit
șantierul naval, s-a dezvoltat flota comercială și s-au construit multe uzine. De asemenea, s-a
remarcat potențialul Constanței ca centru turistic și s-a început construirea infrastructurii necesare în
orașul propriu-zis și în Mamaia.
În timpul revoluției din 1989 în Constanța s-au înregistrat 32 morți și 116 răniți. Municipiul a fost,
împreună cu Clujul, unul dintre centrele secundare ale revoluției, fiind depășit în numărul victimelor
doar de Timișoara, Brașov, Sibiu și București.
Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării Negre, și al
doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană, după Varna.[24] În ciuda importanței
funcției turistice a municipiului, patrimoniul arhitectonic și cultural al acestuia a fost lăsat neîngrijit,
precum atestă starea monumentelor din centrul istoric (cel mai cunoscut fiind cazinoul) ; în
anul 2015 orașul și-a pierdut rândul de al doilea obiectiv cel mai vizitat din țară după capitală, în
beneficiul Brașovului.[25]

Administrare și politică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Constanța este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri.
Primarul, Decebal Făgădău[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în 24 iunie 2016. Începând
cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[26]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Social Democrat 13

Partidul Național Liberal 10

Partidul Mișcarea Populară 3

Candidat independent 1

Sediul central al primăriei constănțene se află pe Bulevardul Tomis, numărul 51[27]. Totuși, câteva
instituții municipale au sediile în alte părți ale orașului[27].
Primarii postdecembriști ai Constanței au fost Gheorghe Trandafir, Tudor Baltă, Corneliu
Neagoe, Gheorghe Mihăieș și Radu Mazăre.
Constanța nu este împărțită din punct de vedere administrativ în niciun fel, unicul municipiu al
României care are în componență subdiviziuni fiind Bucureștiul[28]. Cartierele tradiționale sunt însă în
uz, fiind folosite pentru a delimita colegiile pentru Camera Deputaților și pentru Senat[29].
Zonă metropolitană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Zona metropolitană Constanța.

Municipiu, orașe și comune ale județului Constanța incluse în cadrul zonei metropolitane Constanța.
Zona metropolitană Constanța a fost constituită la începutul anului 2007. Este compusă din 14
localități — municipiul Constanța, cinci alte orașe și opt comune[30]. Concentrează marea parte a
locuitorilor județului Constanța (387.593)[31].
Județ[modificare | modificare sursă]
Articol principal: județul Constanța.
Constanța este reședința județului cu același nume. Județul Constanța este județul cel mai urbanizat
din România.[necesită citare] Populația care locuiește în orașe numără 539.902 de locuitori, aceștia trăind
în trei municipii (Constanța, Medgidia și Mangalia) și opt orașe
(Cernavodă, Eforie, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu și Techirghiol). În afară de
zonele urbane, este compus și din 59 de comune. Are o populație de 684.082 locuitori și suprafață
de 7.071,29 km², se află pe locul 5 după populație și pe locul 7 după suprafață între județele țării. Se
învecinează cu județul Călărași, județul Ialomița, județul Brăila, județul Tulcea, precum și cu regiunile
Silistra și Dobrici din Bulgaria, și are o porțiune de coastă la Marea Neagră.

Economie[modificare | modificare sursă]

Șantierul naval din Constanța.

Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională[32]. Aici se află cel
mai mare port al României și cel de-al șaisprezecelea al Europei[33], în cadrul căruia
funcționează șantierul naval, unul dintre cele mai mari după numărul vaselor construite și
reparate[34].
Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deși Constanța a fost deja promovată
ca fiind o stațiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect
micșorarea plajelor[35]. Totuși, datorită plasării în apropierea localităților turistice, mulți oameni
descoperă și vizitează monumentele din oraș. De asemenea, Constanța este un focar al comerțului
și educației, acestea fiind de altfel aspecte importante ale economiei locale.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Primele poze în care apare Constanța au fost realizate de fotograful francez Anatole Magrin (1858 -
1921).[36][37] În anul 2010, Muzeul Marinei Române a lansat albumul de fotografii realizate de Anatole
Magrin.[36]
Clădirea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie cu statuia lui Ovidiu.

Constanța, fiind unul dintre cele mai mari orașe ale României, este și un focar cultural de importanță
națională. Aici funcționează Teatrul de Stat Constanța, înființat în 1951[38] și Teatrul Național de
Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004 prin reorganizarea instituțiilor existente la acea
dată.[39] Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de
Științe ale Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic,
microrezervație și expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă
Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului
Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”.
În centrul istoric din Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile
decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au fost demolate sau au căzut în paragină
precum Cazinoul, unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii art nouveau din România,
considerat ca simbolul municipiului.[40] Geamia veche și sinagoga veche se mai pot încă vedea (a
doua nu mai are acoperiș), iar Moscheea nouă construită în 1910 în stilul maur se poate
vizita. Edificiul romandin secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez de
origine armeană Artin Aslan, la comanda companiei engleze „Danube and Black Sea Railway co.
Limited”[41] pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica grecească de pe Bd.
Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraș. Există și diverse monumente, spre exemplu statuia
lui Ovidiu și bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie
Națională și Arheologie, a fost de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent
renovată.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Bulevardul Alexandru Lăpușneanu

Unul dintre autobuzele roz din Constanța, care circulă pe linia 44, pe Bulevardul Marinarilor

Municipiul Constanța este singurul oraș din România deservit de toate căile moderne de transport,
respectiv rutier, feroviar, maritim, fluvial și aerian.
Transporturi rutiere[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța beneficiază de infrastructură rutieră extinsă și modernă atât în interiorul, cât și
în afara ariei municipale și metropolitane. Forma rețelei de drumuri în afara municipiului este de tip
pânză de păianjen (sau radiară), toate drumurie principale din județ convergând către reședință.
Autostrăzi[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța este conectat prin Autostrada A2 de București, încă din anul 2012. Aceasta e
prima autostradă din țară finalizată în întregime. Adițional, în vestul municipiului există și o
autostradă de centură (A4) ce organizează și ușurează traficul din regiune fără a interfera cu cel din
municipiu. Astfel cu ajutorul celor peste 22 kilometri de autostradă de centură este facilitat accesul
dinspre rețeaua de drumuri din Europa către portul Constanța care generează fluxuri mari de mărfuri
(trafic greu) tot timpul anului. La fel și traficul sezonier în timpul sezonului estival este deviat dinspre
A2 către sensul giratoriu de la Agigea și mai departe către stațiunile din sudul litoralului.
Drumuri Europene[modificare | modificare sursă]
La aceste două autostrăzi se adaugă patru drumuri europene ce tranzitează sau au ca destinație
Constanța:

1. DE
60 (Brest, Franța - Basel - Zurich, Elveția - Bregenz, Innsbruck - Austria - Rosenheim, Germ
ania - Salzburg, Austria- Budapesta, Ungaria - Oradea,
Constanța, România - Poti, Georgia - Baku, Azerbaijan - Türkmenbașî, Turkmenistan - Buha
ra, Uzbekistan - Dușanbe, Tadjikistan - Sarî Taș, Kirghizstan - granița cu China).
2. DE 81 (Muncaci, Ucraina-Halmeu, România-Cluj-Sibiu-Pitești-București-Constanța).
3. Drumul European 675, Constanța- Kardam, Bulgaria[42].
4. DE 87 (Odessa, Izmail, Reni, Ucraina - Giurgiulești, Republica Moldova - Galați, Tulcea,
Constanța, România - Varna, Burgas, Bulgaria - Canakkale, Izmir, Antalya, Turcia).
Trama stradală și transportul în comun[modificare | modificare sursă]
În Municipiul Constanța există numeroase bulevarde dispuse de-a lungul axelor cardinale, și în
contact direct cu numeroasele străzi drepte paralele și perpendiculare. Astfel rețeaua stradală din
Constanța este dispusă coerent conform unui plan hippodamic, facilitând transportul rutier și
pietonal. Pe majoritatea bulevardelor circulă linii de autobuz ce servesc transportul în comun. În
Municipiul Constanța nu mai circulă tramvaie și nici troleibuze, acestea fiind eliminate în timpul
mandatului fostului primar Radu Mazăre, în contrazicerea directivelor europene și evoluției majorității
orașelor din Europa care revin la transportul electric nepoluant sau îl înființează. Adițional există
transport în comun prin companii de maxi-taxi între cartiere, cu prețuri între 1 și 2 lei/călătorie. Un
bilet RATC cu două călătorii costă 3 lei.
În perioada sezonului estival circulă autobuze RATC dublu etajate, descoperite, pe ruta Gara CFR-
Bd. Ferdinand-Centrul istoric-Mamaia.
Un proiect controversat ce se desfășoară în Constanța este și șoseaua de coastă, pentru a conecta
mai direct Mamaia de Centrul istoric trecând peste faleză. Acesta nu poate fi construit decât în etape
din cauza costurilor mari și a aprobărilor de mediu necesare.
În 2015, lucrările de extindere la 2 benzi pe sens a drumului Mamaia Nord-Năvodari (care includ și o
pistă de cicliști) erau încă în desfășurare.
Transportul în comun[modificare | modificare sursă]
Principala companie este Regia Autonomă de Transport Constanța (RATC). Rețeaua de transport a
RATC este formată în prezent numai din linii de autobuz. În plus, pe lângă RATC, există si firme de
microbuze (maxi-taxi) private, cea mai importantă dintre ele fiind Grup Media
Sud. Tramvaiul constănțean a fost înființat în 1905: era o linie de tramvaie trase de cai numite și
tramcare. Tramcarele deserveau centrul și făceau legătura între localitățile Constanța și Techirghiol.
Anul 1906 semnifică și înființarea stațiunii Mamaia. În anul are 1943 loc electrificarea tramvaielor și
înființarea troleibuzelor în Constanța, în legătură cu captura de către armata română ca "pradă de
război" a 7 tramvaie motor Pullman și 7 troleibuze din Odesa fabricate în anul 1913 în Belgia și
modernizate în anul 1933 la Kiev. În octombrie 1944 cele 7 tramvaie și cele 7 troleibuze au fost
recuperate de sovietici și înapoiate . În anul 1984 are loc reinaugurarea transportului cu tramvaiul în
orașul Constanța. În anul 1999, când Primăria Constanța era condusă de Gheorghe Mihăieș, sunt
cumpărate 15 tramvaie de tip Tatra KT4D la mâna a doua din Berlin. Acestea au circulat pe linia 102
până când au fost retrase din circulație în octombrie 2008. În ciuda Ministerului Mediului și în
contrazicere cu politica celor mai multe orașe din Europa, în anul 2004 începe la Constanța declinul
programat al transportului electric în favoarea transportului consumător de carburanți, linia de
tramvai 100 fiind desființată pentru a "decongestiona traficul" în urma directivelor primarului Radu
Mazăre. Tramvaiele ce o deserveau sunt înlocuite cu autobuze MAZ 103 de producție belarusă. În
anul 2008, au fost desființate ultimele două linii de tramvai rămase, 101 și 102, înlocuite de
asemenea de autobuze MAZ 103 și 107. Pe linia 41, Gara Constanța-Mamaia au fost introduse
autobuze noi supraetajate descoperite (ultimele autobuze descoperite, fără etaj, dispăruseră în anii
1960)În anul 2018 primăria Constanța a cumparat 104 autobuze moderne de tip euro 6 produse de
compania Anadolu Isuzu
Transporturi feroviare[modificare | modificare sursă]
Conform datelor disponibile în anul 2015, datorită magistralei 800 Constanța are legături directe pe
calea ferată cu București iar operatorul național CFR Călători mai realizează curse directe și
către Iași, Arad, Craiova, Buzău și alte localități din țară. Dacă nu sunt întârziate, trenurile fără oprire
Constanța-București Nord realizează o călătorie în fix 2 ore iar cele cu oprire în Medgidia, Fetești și
Ciulnița în 2 ore și 20-30 minute. În 2014 unele curse au atins timpi de h1:52, fiind prima magistrală
din România unde s-a atins viteza constantă de 160 km./h.[43][44] Operatorul privat de transport
feroviar Softrans a efectuat curse regulate zilnice în timpul sezonului estival 2014, dispunând
folosirea unei rame electrice „Hyperion” (produsă la Craiova) pentru transportul de pasageri între
Craiova-București-Constanța și retur. Acest tren a atins timpi de călătorie între Craiova și Constanța,
oprind în mai multe stații pe parcurs, de sub 6 ore.[45]
Gara Constanța a fost recent reabilitată și extinsă, având facilități la standarde contemporane:
ghișeuri bilete, magazine (farmacie, florările, alimentară, gazetărie, magazin pescari-vânători),
cafenele și spații pentru activități culturale, cinema și spațiu pentru expoziții.[46]
De asemenea orașul este străbătut de o rețea complexă de cale ferată, o linie dublă în nordul
orașului spre Năvodari, rafinăria Petromidia, portul Midia și cariera de piatră „Sitorman”, o linie dublă
electrificată spre portul Constanța Nord, o altă linie dublă electrificată spre portul Constanța Sud și
linia simplă spre Mangalia și portul Mangalia. Linia către Mangalia, prin gările și haltele adiacente,
este simplă și încă ne-electrificată.[47]
În municipiu există și tunelul feroviar „Anghel Saligny”, care trece pe sub Bulevardul 1 Mai (Șoseaua
Mangaliei) și este considerat monument istoric (1896-1900).[48] Acesta a fost realizat imediat după
construcția podului „Regele Carol I”, care asigura legătura cu Bucureștiul. Pe aceată linie trecea
celebrul tren de lux „Orient Express”, care venind de la Paris ajungea la gara maritimă din portul
Constanța, unde pasagerii se îmbarcau pe navele Serviciului maritim român pentru ultima etapă a
călătoriei : Constanța-Constantinopol (Istanbul)-Pireu-Alexandria. Acest tren a deservit Constanța
între 1895 și 1914.[49]
Mai înainte de acesta, în 1860, pe teritoriul județului Constanța a intrat în funcțiune linia de cale
ferată Constanța-Cernavodă (Köstence-Boğazköy), fiind prima linie ferată din partea europeană a
Imperiului Otoman. Convenția dintre autoritățile otomane și T. J. Berkeley, stipula concesionarea pe
99 ani a drepturilor de construire și exploatare a acestei linii, cu facilitățile aferente, către noua firmă
britanică „Danube and Black Sea Railway Company”. Pe această linie a circulat
domnitorul Alexandru Ioan Cuza în drum spre Constantinopol. După intrarea Dobrogei în
componența României la 1878, compania a fost cumpărată de statul român în 1882. Linia a
funcționat separat de rețeaua românească până în 1895, când, în urma inaugurării podurilor
dunărene, s-a realizat legătura cu Bucureștiul. Vechea linie unică, a cărei principală utilitate era
transportul grânelor din România spre portul Constanța, a fost demontată spre a face loc celei
moderne, cu o capacitate de transport mult mărită.[50]
Feriboturi[modificare | modificare sursă]
În incinta de sud a Portului Constanța există o infrastructură feroviară și rutieră cu multiple linii și
șosele pentru trierea, pregătirea și îmbarcarea convoaielor feroviare și vehiculelor rutiere pe nave de
tip feribot.[51]. Dar numai patru nave: Eforie, Mangalia, Samarina A și Samarina M (ultimele două
fiind RO-RO-uri rezervate autovehiculelor) folosesc neregulat de această infrastructură, și cât timp
nu vor exista curse fixe de feriboturi legând Constanța de principalele porturi ale Mării Negre, nici
cererea pentru aceste servicii nu va crește, deși potențial creșterea este posibilă, deoarece
drumurile terestre
spre Istanbul, Zonguldak, Sinop, Trabzon, Batumi, Novorosiisk sau Odesa reprezintă mari ocoluri și
durate de călătorie.
Afiș al Serviciului maritim romândin 1897, operă a pictorului Arthur Verona.

Gara Maritimă[modificare | modificare sursă]

Este "cealaltă" gară a Constanței, fiind construită între 1930 și 1935. Călătorii care veneau cu trenul
din București se puteau îmbarca din gara maritimă pentru destinații cu linii regulate (îndeosebi cele
ale Serviciului maritim român) către Constantinopol, Pireu, Alexandria, Napoli, Marsilia. Existau și
curse directe către New York, cu vase transatlantice, cum erau spre exemplu cele operate de
compania grecească „Byron Steamship Company ltd”. cu vapoarele Megali
Hellas, Themistocles și King Alexander.
În prezent în clădirea ei funcționează Administrația Porturilor Maritime, companie deținută de statul
român, cu rol de autoritate portuară.
Transporturi maritime[modificare | modificare sursă]
Transportul maritim dispune de porturile Constanța Nord și Constanța Sud, acestea împreună cu
portul Constanța Sud-Fluvial formând marele Port Constanța, cel mai mare port de la Marea
Neagră și al patrulea din Europa ca mărime. Față de traficul existent azi (2010) acest ansamblu este
supradimensionat, și din acest motiv nu există investiții pentru a echipa funcțional toate danele, în
număr de 156 ; doar o treime dintre ele sunt imediat funcționale și deaceea se pot observa în larg
nave ancorate în așteptarea accesului la danale echipate corespunzător încărcăturii lor. Portul
Constanța, situat în est-sud-estul orașului, se întinde pe o lungime de aproape 30 km și acoperă o
suprafață totală de 3.926 ha, din care 1.313 ha uscat și 2.613 ha apă; are adâncimi cuprinse între 7
și 19 metri. Cele două diguri de larg, digul de nord și digul de sud, care fac din Portul Constanța un
port sigur pentru navigație, au împreună 14 km lungime. Portul Constanța are legături cu toate
porturile importante din lume, ultima linie maritimă înființată fiind Shanghai - Constanța. Ca oraș-port
maritimo-fluvial, Constanța are o particularitate: navigația de turism și de pescuit individual
(dezvoltată înainte de război, și astăzi foarte răspândită în restul Europei), este redusă: portul turistic
Tomis, concesionat unei firme private, nu dispune decât de patru pontoane de abordare; numărul
traulelor de pescuit este redus la cinci iar bărcile de închiriat sunt vreo 15. Această situație care se
regăsește în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgărești, este o moștenire ale „epocii de aur” în
decursul căreia marea era o zona-frontieră strict rezervată navigației militare sau comerciale, astfel
că atât în mentalitatea populației constănțene, cât și în cea a factorilor de conducere, prezența pe
mare a unei mulțimi de ambarcații turistice, și crearea porturilor de turism și a organismelor de
supraveghere necesare, nu apar ca o prioritate economică[52].
Transporturi fluviale[modificare | modificare sursă]
Transportul fluvial are punctul de plecare din portul Constanța Sud-Fluvial, pe Canalul Dunăre-
Marea Neagră, mai departe pe fluviul Dunărea, punctul terminus fiind portul Rotterdam. Zilnic, mai
mult de 200 nave fluviale se află în port pentru operațiuni de încărcare sau descărcare mărfuri sau în
așteptare pentru a fi operate. Facilitățile oferite de Portul Constanța Sud-Fluvial, permit acostarea
oricărui tip de navă fluvială.
Transporturi aeriene[modificare | modificare sursă]
Transportul aerian este reprezentat prin Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu și Aerodromul
Tuzla. Aeroportul a fost construit din motive de securitate și zgomot în afara orașului, aflându-se pe
teritoriul Zonei Metropolitane Constanța. Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu posedă o pistă
în lungime de 3,5 km în totalitate betonată [53] și o instalație de balizaj care permite aterizarea în
orice condiții meteo [54]. Pe acest aeroport operează în premieră în România, începând din aprilie
2008, compania low-cost Ryanair.[55] Aerodromul Tuzla este situat la jumătatea distanței între
Constanța și Mangalia, aflându-se de asemenea pe teritoriul Zonei Metropolitane Constanța. Pe
acest aerodrom este amenajat și un helipunct pentru aterizarea elicopterelor. Dispunând de balizaje
luminoase, atât pe aerodrom cât și pe helipunct se pot efectua și zboruri de noapte.
Cartiere ale Constanței[modificare | modificare sursă]
 Abator
 Anadalchioi
 Aurel Vlaicu
 Badea Cârțan
 Berechet
 Boreal (Brest)
 Brotăcei
 Casa de Cultură
 Centrul istoric
 C.E.T.
 Coiciu
 Constanța Nord (Cartierul Consilierilor/Rotterdam)
 Cireșica
 Dacia
 Delfinariu
 Energia
 Faleză Nord
 Faleză Sud (Poarta 6)
 Far
 Flămânda
 Gară
 Groapa
 Halta Traian
 I.C.I.L. (Kaufland)
 I.C.Brătianu (Filimon Sârbu între anii 1948 - 1990)
 Inel I
 Inel II
 Justiției
 Km. 4 (Billa)
 Km. 4-5
 Km. 5
 Mamaia (fost Lenin)
 Medeea
 Obor
 Palas
 Palazu Mare
 Peninsulă
 Pescărie
 Piața Chiliei
 Piața Griviței
 Piața Unirii
 Portul Constanța
 Satul de Vacanta
 Tăbăcărie
 Tomis I
 Tomis II
 Tomis III
 Tomis IV
 Tomis Nord
 Tomis Plus
 Trocadero
 Victoria
 Viile Noi
 Zona Industrială

Educație[modificare | modificare sursă]

Peste 500 de unități școlare funcționează în Constanța[56]. Există instituții de învățământ bilingv,
unde elevii învață și folosesc limba română și o limbă străină[56]. Școlile oferă și clase și grupuri de
studiu pentru minoritățile naționale, cu învățământ în limba maternă, respectiv rusă și turcă[56].
Opt unități sunt de nivelul învățământului superior[56], cele mai importante fiind Universitatea
„Ovidius”, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și Institutul de Marină Civilă.

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Constanța are relații cu 22 de orașe înfrățite și partenere, amplasate în întreaga lume[57]. Adițional,
patru țări dețin acolo consulate generale, iar opt consulate onorifice.
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
 Alexandria, Egipt  Odesa, Ucraina
 Bazargic, Bulgaria  Perugia, Italia
 Boulogne-sur-Mer, Franța  Rotterdam, Țările de Jos
 Brest, Franța  Salonic, Grecia
 Havana, Cuba  Santos, Brazilia
 Heraklion, Grecia  Shanghai, China
 Istanbul, Turcia  Sidon, Liban
 İzmir, Turcia  Sulmona, Italia
 Latakia, Siria  Trapani, Italia
 Mobile, Alabama, Statele Unite  Turku, Finlanda
 Novorossiisk, Rusia  Yokohama, Japonia

Consulate[modificare | modificare sursă]

 Consulatul general al Republicii Populare
Chineze
 Consulatul general al Greciei
 Consulatul general al Republicii Federative
Ruse
 Consulatul general al Turciei
 Consulatul onorific al Finlandei
 Consulatul onorific al Franței
 Consulatul onorific al Italiei
 Consulatul onorific al Libanului
 Consulatul onorific al Marii Britanii
 Consulatul onorific al Norvegiei
 Consulatul onorific al Siriei
 Consulatul onorific al Țărilor de Jos [58]
 Consulatul onorific al Ungariei

Personalități[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Listă de personalități din orașul Constanța.

 Ion Bănescu, primar al Constanței. Lui i se datorează înființarea în 1878 a Muzeului de Istorie
Națională și Arheologie
 Simona Amânar, gimnastă româncă, multiplă campioană olimpică și mondială, cetățean de
onoare al Constanței
 Daniela Nicoleta Sofronie, gimnastă româncă de talie mondială, luareata cu aur și respectiv
argint olimpic la Atena 2004. Cetățean de onoare al capitalei elene,Atena și al municipiului
Deva.
 Jean Constantin, actor, cetățean de onoare al Constanței
 Oleg Danovski, coregraf de talie mondială, cetățean de onoare al Constanței
 Nicolae Georgescu-Roegen, matematician și economist, întemeietor al bioeconomiei.
 Ștefan Glăvan, senator, deputat, ambasador
 Gheorghe Hagi, fost fotbalist, cetățean de onoare al Constanței
 Simona Halep, jucătoare de tenis
 Vasile Moldoveanu, tenor
 Gheorghe Parnica, muzician
 Ion Titoiu, artist plastic, cetățean de onoare al Constanței
 Harry Tavitian, muzician, cetățean de onoare al Constanței
 Cătălina Ponor, gimnastă, multiplă campioană olimpică și mondială
 Andrei Pavel, jucător de tenis
 Alexandra Stan, cântăreață
 Alexandru Pesamosca, doctor chirurg, supranumit „îngerul copiilor”
 Jeni Acterian, regizoare
 Sebastian Stan, actor
 Horia Tecău, jucător de tenis

Obiective[modificare | modificare sursă]

 Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Constanța

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]



Municipiul Constanța văzut din satelit


Constanța la începutul secolului al XX-lea

Fosta Prefectură, azi Cercul Militar

Plaja „Modern”, Constanța.

Strada Karatzalis, în Peninsulă

Statuia lui Ovidiu

Statuia Libertății
 

Hotel Bulevard

Fântâna arteziană Dacia

Biserica de lemn Sfântul Mina

Biserica „Sf. Anton din Padova” (catolică de rit latin)

Marea Geamie „Carol I”

 

Vechea Sinagogă

Cazinoul

Acvariul „Pr. Ion Borcea” din Constanța

Lotci de pescuit în portul Tomis

Traulere de pescuit rapane (melci de mare) în portul Tomis

Media[modificare | modificare sursă]

La Constanța activează posturile locale de radio Radio Neptun, Radio Dobrogea, Radio
Constanța, Radio Sky, Radio C FM Constanța, Mamaia FM.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Lista orașelor din România
 Listă de publicații din Constanța
 colonizare greacă
 Marina Română
 EuroVelo 6

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în 6 august
2013.
2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
4. ^ „Romania WebDirectory: The City of Constanța” (în engleză). Accesat în 11 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
5. ^ „RomaniaTourism.Com: Constanța” (în engleză). Accesat în 11 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
6. ^ „Portul Constanța – prezentare generală”. Accesat în 11 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
7. ^ Mihail Lechkun, „Se reface rezervorul de apă subterană din sudul Dobrogei”, România liberă, 27
martie 2006
8. ^ Liliana Popa „Constanta stă pe un fluviu subteran cu un debit comparabil cu al Dunării”, Financiarul,
9 iulie 2008
9. ^ „Apele României: Comunicat”.
10. ^ Nicolae Pitu, „Studiu privind îmbunătățirea calității apei având conținut ridicat de nitrați în sistemele
de alimentare cu apă din județul Constanța”
11. ^ Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile [1], "Surse de alimentare cu apă din Constanța"
12. ^ „EcoMagasin.Ro: RAJA va trata apă cu raze ultraviolete”. Accesat în 25 decembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
13. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
14. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale
din 2016.
15. ^ Robert Stănciugel și Liliana Monica Bălașa, Dobrogea în Secolele VII-XIX. Evoluție istorică,
Bucharest, 2005; pg. 202
16. ^ Lucian Boia, History and Myth in Romanian Consciousness, Central European University Press,
2001, p. 182
17. ^ Ioan N Roman, La population de la Dobrogea d'après le recensement du 1er janvier 1913 in La
Dobrogea Roumaine, Bucharest, 1919
18. ^ 2002 census results
19. ^ „VirtulaTourist.Com: The Ancient City of Tomis” (în engleză). Accesat în 16 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
20. ^ Temelia farului genovez original, din jurul anului 1300 (Bălan, Șt.; Mihăilescu, N. Șt. - Istoria științei
și tehnicii în România, date cronologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București,
1985, p. 37) ce călăuzea corăbiile pe o rază de 2 mile pe mare, spre micul port Constanza, i-a fost de
folos inginerului francez de origine armeană Artin Aslan, pentru a construi între anii 1858-1860 farul
 actual la comanda companiei engleză Danube and Black Sea Railway co. Limited.(europeanaCT-II-
m-A-02800")
21. ^ Camille Allard, Între marea Neagră și Dunăre, Dobrogea 1855, ed. Non Lieu, Paris 2013, ISBN 978-
2-35270-135-4.
22. ^ Mihail Șerbănescu, Constanța, Romart design, 2002, Constanța, ISBN 973-97864-2-1
23. ^ „Constanța History”. Accesat în 18 noiembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
24. ^ Ioana Bojan (26 iulie 2008), „UE va alege Capitala europeană de la Marea Neagră dintre Varna și
Constanța”, Mediafax, accesat în 4 mai 2015
25. ^ Gabriel Botezatu, Imagini din orașul nimănui: cum se transformă Constanța într-un loc lăsat în
paragină, [2], 19 septembrie 2018.
26. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru ref-urile numite 2016bec.ro
27. ^ a b „Primăria-Constanța.Ro: Adresele sediilor primăriei”. Accesat în 13 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
28. ^ „Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale”. Accesat în 13 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
29. ^ „Constanța-News.Com: Lista localităților și cartierelor din Constanța, funcție de circumscripțiile
electorale uninominale (Senat și Camera Deputaților)”. Accesat în 13 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
30. ^ „Primăria-Constanța.Ro: Zona metropolitană Constanța — prima structură administrativă de tip
european din România”. Accesat în 11 noiembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
31. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru ref-urile numite INSSER
32. ^ „GhidTuristic.Ro: Județul Constanța”. Accesat în 2 decembrie. Parametru
necunoscut |accessyear=ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
33. ^ Conform datelor din 2010 ale American Association of Port Authorities (AAPA), consultate în 13
decembrie 2016.
34. ^ „Șantierul Naval Constanța: Despre noi”. Accesat în 2 decembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
35. ^ Juler, Caroline. Rumunia. Przewodniki National Geographic (în poloneză). National Geographic
Polska.
36. ^ a b „Minunile“ unui cuplu de olandezi stabilit în satul sibian Richiș. Cum au schimbat în 24 de ani
viața unei comunități uitate de lume, 13 decembrie 2014, Ramona Găină, Adevărul, accesat la 19
septembrie 2016
37. ^ Societăți secrete, societăți discrete din Constanța modernă: Anatole Magrin – artist fotograf,
viceconsul și consul al Franței la Constanța, 10 aprilie 2015, Virgil Coman, Vocea Constanței
38. ^ „Istoric Teatrul de Stat Constanța”. Text "http://www.teatruldestatconstanta.ro/istoric.php" ignorat
(ajutor); Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor);
39. ^ „Teatrul de Opera și Balet Oleg Danovski din Constanța”. Accesat în 10 decembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
40. ^ „Hoinari.Ro: Cazinoul — obiective turistice din Constanța”.
41. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru ref-urile numite europeanaCT-II-m-A-02800
42. ^ http://www.unece.org/fileadmin/DAM/trans/doc/2002/sc1agr/TRANS-SC1-AC5-2002-03e.pdf
 43. ^ Premieră absolută în România: Un tren circulă cu 160 km/h pe oră!
44. ^ Plecari/Sosiri statie
45. ^ Operatorul feroviar Softrans leagă mai ieftin și cu internet gratuit Craiova de Brașov. Prețul unui
bilet: 47,5 lei | adevarul.ro
46. ^ Gara din Constanta arata ca un mall de 9 milioane de euro
47. ^ http://www.interferente.ro/images/stories//descopera/geografie/harti/romania-harti-
feroviare//romania-harta-cailor-ferate.jpg
48. ^ Aedificium Constanta | Tunelul
49. ^ Orient-Express – Wikipedia
50. ^ 150 de ani de la inaugurarea liniei Constanta-Cernavoda | Galele Club Feroviar 2014
51. ^ Portul Constanta
52. ^ În 2007, conform revistei economice Newsletter Sea & Marine din 3 decembrie 2007, camera de
comerț a navigației turistice din Franța anunța că în această țară, care are o populație de trei ori mai
mare ca în România, există o clientelă de locală sau străină de 4,5 milioane de persoane anual, o
ofertă de 789.000 locuri de acostare în 370 de porturi, și un deficit de 50.000 locuri de acostare față
de cerință.
53. ^ "Zboruri low cost pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanța", Dailybusiness, 18 decembrie
2007
54. ^ "Sistem de balizaj", Evenimentul Zilei, 19 decembrie 2007
55. ^ Ryanair
56. ^ a b c d „Primăria-Constanța.Ro: Despre Constanța”. Accesat în 30 noiembrie. Parametru
necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
57. ^ „Primăria-Constanța.Ro: Orașe înfrățite cu municipiul Constanța”. Accesat în 11
noiembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?)
(ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
58. ^ http://www.mae.ro/foreign-missions/3649

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Doina Păuleanu, Radu Florescu, "Constanța", ed. Romart design 2002, ISBN 973-97864-2-1

Studii[modificare | modificare sursă]

 Livia Buzoianu and Maria Barbulescu, "Tomis," in Dimitrios V. Grammenos and Elias K.
Petropoulos, Ancient Greek Colonies in the Black Sea, Vol. 1 (Oxford, Archaeopress, 2001)
(BAR International Series; 1675 (1-2)), 287-336.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Constanța: contribuții la istoricul orașului, Constantin M. Boncu, Natalia Boncu, Editura Litera,
1979
 Tomis: Constanta, Muzeul de Arheologie Constanța, 1968
 Constanța 1878 – 1928. Spectacolul modernității târzii, Doina Păuleanu, editura Arcade, 2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Constanța

 La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Constanța

 Constanta: 1828 - 1945

Administrație și economie:

 ro en Primăria Constanța
 ro Consiliul Județean Constanța
 ro Prefectura Județului Constanța
 ro Camera de Comerț și Industrie din Constanța

Învățământ și cultură:

 ro Universitatea „Ovidius”
 ro Universitatea Maritimă
cu sumar în engleză
 ro Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța

Instituții religioase:

 ro Arhiepiscopia Tomisului
 ro en tr Muftiatul cultului Musulman

Istorie:

 Portul de la Marea Neagra, 7 decembrie 2007, Ion Bulei, Ziarul de Duminică

 Anul omagial 2013. Constanța, fina împăratului bizantin Constantin cel Mare, 11 ianuarie 2013,
Sinziana Ionescu, Adevărul
 Cartierele etnice ale Constanței de altădată, 20 iunie 2012, Anca Dragomir, România liberă
Turism:

 România e frumoasă (20): Constanța, 11 iulie 2011, Răzvan Pascu, Gândul

Imagini:

 Romania e frumoasa (34): imagini din Constanta inghetata, 3 februarie 2012, RazvanPascu.ro
Altele:

 ro en Administrația Portului Constanța

 ro Regia Autonomă de Transport Comun Constanța
 ro Club Sportiv „Laguna” Constanța