Oracolul din Delphi – mit și adevăr istoric

Printre lăcașurile de cult ale Greciei antice, un loc deosebit de important îl ocupa
Oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent și prestigios centru religios al Eladei.

Delphi este în zilele noastre deopotrivă un site arheologic, fiind cel de-al doilea obiectiv
turistic major al Greciei, după Acropole, cât și un oraș modern, la poalele muntelui Parnas, în
Grecia centrala.

Potrivit miturilor datând din perioada clasică a antichității grecești (510-323 î. Ch.),
Zeus, dorind sa găsească centrul Maicii Gaia, al Pământului, ar fi trimis doi vulturi în zbor,
unul spre Răsărit, iar celălalt spre Apus. Drumurile celor doua păsări s-au întâlnit la Delfi,
unde a fost găsită piatra sacră Omfalos (buricul pământului) care marca locul.

Mituri mai vechi povestesc că Pythia sau Oracolul din Delphi, existau încă din epoca
preclasică a Greciei antice, înainte de anul 1400 î.Ch. și, rededicat, a slujit în vremurile clasice
ca principal lăcaș de cult al zeului Apollo, după ce acesta a ucis un șarpe uriaș, Python, fiul
Gaiei1 (nume derivat din verbul pythein, “a descompune și a dizolva, a mistui”). Monstrul
sălășluia într-o grotă din Muntele Parnas, păzind piatra sacră și omorând pe oricine se
aventura prin preajmă. Referitor la mitul acestuia și simbolistica aferentă, Erwin Rohde scria
ca Python era un spirit al Pământului, învins de Apollo, zeul Soarelui, și îngropat sub
Omfalos. E un exemplu al unui zeu ce își clădește templul peste mormântul celuilalt.

Homer, în imnul dedicat lui Apollo din Delphi amintește numele străvechi al acestui
loc, anume Krisa. Alte surse antice pomenesc că a fost numit Pytho, in cinstea victoriei zeului

1 STĂNCULESCU, Cătălin. Grecia Antica – zei, magie, vrajitorie. [online] disponibil pe internet la adresa:
http://www.descopera.org/grecia-antica-zei-magie-vrajitorie/ [accesat în 20 decembrie 2014]
și că Pythia, preoteasa servind ca oracol, a fost aleasă să prorocească de către un grup de
preotese care au oficiat la templu. Tot aici se desfășurau o dată la patru ani, între Olimpiade,
Jocurile Pythice.

Primele preotese erau fecioare tinere, ne spune istoricul grec Diodor din Sicilia, însă
tradiția a fost modificata în ziua în care una dintre ele a fost răpită. De atunci, tinerele fecioare
au fost înlocuite cu femei în jur de 50 de ani, de obicei simple tărânci analfabete din regiune.

Etimologia numelui locului, după vine de la cuvântul grecesc „delphos”, care

înseamnă “sân”, “inima” , elinii asociind acest cuvânt cu locul din vârful muntelui Parnas,
care ducea către vizuina șarpelui uriaș Python.

Conform altor relatări, denumirea provine de la Delphinios, un epitet al lui Apollo

pentru a reda legătura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoți din Creta pe spatele
delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit pe jos până la Delphi din nord și s-a oprit
la Tempe, un oraș în Tessalia și a cules lauri, plantă sacră pentru el. De atunci, laurii devin
pentru zeu frunzele iubirii si ale victoriei, cu care acesta va fi încoronat permanent. În
comemorarea acestei legende, câștigătorii Jocurilor Pythice, jocuri panelenice, primeau o
coroană de lauri culeși din Tempe.

În locația de pe muntele Parnas se află un întreg complex spiritual, originile acestui

complex fiind pre-elene (pelasge). Mnaseas din Patras, discipolul lui Eratostene, ne spune că
locuitorii din Delphi erau de Hiperborei (fragment făcând parte din Istoria grecilor III pag.
153 frag. 24.) Clearch din Soli, discipolul lui Aristotel, ne spune că Leto (Latona), după ce a
născut pe Apollo și Artemis (Diana) a venit la Delphi. (Istoria grecilor, Ed. Dodot II pag. 318,
frag. 46). Locuitorii din Delphi adresau în fiecare an rugăciuni lui Apollo, ca zeul să vină în
timpul verii de la hiperborei la ei. (Prefer, Griech Myth I 1854 pag. 157-158).

O legendă ne spune că Apollo, dorind să se răzbune pe odiosul Python pentru răul

pricinuit de acesta mamei sale Leto, îl caută pe Python, îl găsește și îl ucide cu săgețile lui
care nu greșeau niciodată ținta2. Apoi Apollo îngropă cadavrul lui Python în locul unde se află
orașul sfânt Delphi, punând acolo temelia unui altar și al unui oracol, pentru a profeți
oamenilor dorințele tatălui său, Zeus. Zărind pe mare o corabie cretană, Apollo se duse pe
vasul acestora, însărcinându-i pe marinari să aibă grijă de oracolul din Delfi. Despre aceștia se
spune că au fost primii preoți ai oracolului.

2 DRAGNEA, Mihai. Legendele templelor grecești. [online] disponibil pe internet la adresa:

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/legendele-templelor-grecesti [accesat în 20 decembrie
2014]
 Imboldul spre poezie sau spre mantică se leagă de un episod din viața zeului soarelui,
care se îndrăgostește de o pământeanca pe nume Castalia, fiica regelui din Delphi. Aceasta
însă iubea un păstor, pe care Apollo îl ucide cu o săgeată, după care îi cere fetei sa-l accepte.
Castalia se aruncă însă într-o fântâna, care va deveni astfel "fântâna Castaliei", cea cu a cărei
apă trebuia să se spele Pythia înainte de a ghici sau din care trebuiau să bea poeții pentru a
putea avea darul versului măiestrit.

Tot de zeul Apollo ține și tema iubirii față de fiica lui Peneu, Daphne, cea care jurase
să rămână fecioară toata viața. Urmărită de zeul care se îndrăgostise de ea, aceasta se
transformă într-un copac, dafinul sau laurul.

Dispunând de o mare autoritate religioasă, cetățenească și morală, oracolul de la

Delphi avea cea mai mare influență spirituală dintre toate locurile de cult grecești 3. Era
considerat centrul pământului, Omfalos, în apropierea statuii de aur a lui Apollo din sanctuar
(aditon) existând chiar o piatră care întruchipa buricul pământului. Sub Omfalos s-ar fi aflat
fisura din stâncă prin care venea aburul (provenind de la șarpele divin) care ar fi adus-o pe
Pythia în stare de extaz profetic. Aceasta se spăla mai întâi cu apa izvorului castalic, ardea
niște laur și cobora în aditon unde, în fața Omfalos-ului, îmbrăcată în pielea șarpelui, se așeza
pe un scaun cu trei picioare, bea din izvorul Cabotis și dobândea starea de inspirație profetică.

”Dicos, -încăperea- în care sunt puși cei care îl consultă pe zeu, se umple cu o boare bine
mirositoare. Aceasta nu se întâmplă nici des, nici cu regularitate, ci la diferite intervale de
timp. Aditon-ul, ca un izvor, lasă să urce această boare, comparabilă cu aromele cele mai dulci
și mai scumpe”, povestește Plutarh. Strabon, la rândul sau, menționează și deschizătura de
sub scaun prin care Pythia primea suflul. Lucanus descrie o tulburare obsesivă a Pythiei din
cauza acestui suflu care chiar îi putea aduce moartea. Informații prețioase avem de la Herodot,
Euripide sau Platon (sec. V î.Ch.). Platon numește starea Pythiei mania, nebunia divină.
Profețiile sale erau inspirate de Apollo și veneau în formă de versuri pe care le rosteau preoții,
care tălmăceau cuvintele Pythiei în hexametri. Poruncile – legile de comportament și liturgice
– lui Apollo erau în restul Greciei prin intermediul unor mesageri, denumiți exegetai, care
explicau conținutul acestora.

Modalitatea de ghicit a Oracolului din Delphi era simplă: cel care consulta oracolul
puneau o întrebare, la care Pythia dădea răspunsul prin tragere la sorti a unui bob negru sau

3 MANEA, Irina. Cât de precis era oracolul din Delphi? [online] disponibil pe internet la adresa:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/precis-era-oracolul-delphi [accesat în 20 decembrie
2014]
alb4. Atunci când problema era mai serioasă, Pythia ghicea din cripta templului, deasupra
cavernei sacre.

Fiecare înțelegea ce voia din echivocul profețiilor și, firește, era singurul vinovat în
caz că alegea rău. În muzeul de la Delfi, există o statuetă de bronz reprezentându-i pe Homer
în timp ce ascultă răspunsul Pythiei. Răspunsul, înscris pe statuetă, e de o perfectă
ambiguitate: „Fericit și nefericit, tu ești născut pentru acest dublu destin”.

Nici măcar pe ce se baza reputația oracolului nu e clar. Se baza oare pe șarlatanie sau
pe secrete pe care preoții lui Apollo le păzeau cu strășnicie ca nimeni să nu le afle? Nu se știe
nici ce a fost decisiv în alegerea locului pentru preziceri, apropierea Parnasului sau poate
aburii reci care ieșeau dintr-o fisură în stâncă și care, inhalați, se dovedeau halucinogeni? Sau
poate caracteristicile peisajului, și ele de o totală ambiguitate, stâncă, râpi adânci, vale
îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întâmplare pe
marginea unei crăpături de unde ieșeau aburi, într-o cavernă, a început să aiureze. La început,
lumea l-a socotit nebun. Pe urmă, spre uimirea celor care-l căinaseră, proorocirile lui s-au
împlinit, ceea ce a atras atenția preoților lui Apollo.

Un tânăr avea să întrebe ce soartă va avea la luptele la care fusese chemat să participe.
Răspunsul primit a fost: “te vei duce te vei întoarce niciodată vei muri.” E simplu de observat
că în funcție de cum pui punctuația, răspunsul este ori pozitiv, ori negativ. “te vei duce, te vei
întoarce, niciodată vei muri” sau, “te vei duce, te vei întoarce niciodată, vei muri”.

Cresus, regele Lidiei, a vrut să afle, înainte de a-l înfrunta pe Cirus, dacă era bine sau
nu să se bată cu perșii5. Oracolul i-a răspuns că, dacă va traversa cu trupele sale râul Halys, va
distruge un imperiu. Cresus a trecut râul Halys și a distrus un imperiu, pe al său însă, cum
observa ironic cineva.

Importanța sanctuarului de la Delphi a început să decadă după anul 370 î. Ch., când se
pare că a căzut victimă unui puternic cutremur și a unui incendiu devastator. Încercările de
restaurare din vremea împăraților romani Domițian, Hadrian și Iulian n-au putut stopa
declinul așezământului, declin care a culminat în secolul V d. Ch. cu decretul de desființare
emis de împăratul Theodosiu, ca răspuns la presiunile creștinilor, care acuzau practicile

4 CRISTOIU, Ion.Oracolul din Delfi: o afacere. 14 mai 2010 [online] disponibil pe internet la adresa:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/destinatii-istorice/articol/oracolul-delfi-o-afacere [accesat în 26
decembrie 2014]

5 PALER, Octavian. Aventuri solitare, ed. a 2-a, Ed. Polirom, 2008. [online] disponibil pe internet la adresa:
http://www.geocities.ws/dualis_mit/filo_paler_aventuri.htm [accesat în 26 decembrie 2014]
păgâne ale oracolului ca fiind legături cu diavolul, iar zeii greci ca fiind simple simboluri,
depărtate de adevărata față a lui Dumnezeu.

Cunoaște-te pe tine însuți este un îndemn adeseori folosit, dar majoritatea celor care îl
întrebuințează nu știu originea sa. Sintagma „Cunoaște-te pe tine însuți“ (Gnothi seauton) era
una dintre cele trei inscripții gravate în frontispiciul templului din Delphi (alături de Meden
agan - „nimic prea mult“ și de E - „epsilon“) 6. Continuarea firească este “și vei cunoaște
universul și zeii”. Este vorba despre o cunoaștere superioara, transcendentală, o cunoaștere a
ceea ce este cu adevărat Divin.

Oracolul din Delphi, principal centru religios al antichității grecești, rămâne peste
veacuri un simbol și reprezintă în vremurile noastre al doilea obiectiv turistic după Acropole.

BIBLIOGRAFIE

6 DÂSCĂ, Dragoș. Filosofia din Taina Spovedaniei . În: Ziarul Lumina, 10.03.2009, [online] disponibil pe internet la
adresa: http://ziarullumina.ro/opinii/filosofia-din-taina-spovedaniei [accesat în 26 decembrie 2014]
1. CRISTOIU, Ion.Oracolul din Delfi: o afacere. 14 mai 2010 [online] disponibil pe
internet la adresa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/destinatii-
istorice/articol/oracolul-delfi-o-afacere

2. DÂSCĂ, Dragoș. Filosofia din Taina Spovedaniei . În: Ziarul Lumina, 10.03.2009, [online]
disponibil pe internet la adresa: http://ziarullumina.ro/opinii/filosofia-din-taina-
spovedaniei

3. DRAGNEA, Mihai. Legendele templelor grecești. [online] disponibil pe internet la

adresa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/legendele-templelor-
grecesti

4. MANEA, Irina. Cât de precis era oracolul din Delphi? [online] disponibil pe internet
la adresa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/precis-era-oracolul-
delphi

5. PALER, Octavian. Aventuri solitare, ed. a 2-a, Ed. Polirom, 2008. [online] disponibil
pe internet la adresa: http://www.geocities.ws/dualis_mit/filo_paler_aventuri.htm

6. STĂNCULESCU, Cătălin. Grecia Antica – zei, magie, vrajitorie. [online] disponibil pe internet
la adresa: http://www.descopera.org/grecia-antica-zei-magie-vrajitorie/

Universitatea București
Facultatea de Litere
Departamentul de Științe ale Comunicării
Gestionarea Informației în Societatea Contemporană
 Oracolul din Delphi

Monument al antichității

Coord. dr.univ.:
Laurențiu Avram
Masterand:
Marin (Popescu) Ioana Valentina

2015