DIURETICELE

Diureticele sunt medicamente care sunt utilizate pentru a stimula secreția de apă și
electroliți din rinichi prin creșterea producției și excreției de urină (diureză).
Acestea sunt utilizate pentru:
 tratarea hipertensiunii arteriale,
 a stărilor edematoase,
 în cazurile de hipervolemie
 în cazurile în care este necesar să se elimine rapid deșeurile și substanțele
toxice din organism.
Clasificare:
1. dupa locul si mecanismul de actiune:
a) diuretice inhibitoare ale resorbtiei de sodium;
b) diuretice care retin potasiul;
c) diuretice care maresc cantitatea filtrata de Na+ si/sau Cl-;
d) diuretice inhibitoare ale schimbului de ioni de H+.
2. dupa intensitatea efectului diuretic:
a) eficacitate mare:
 diuretice de ansa (utilitate in edeme refractare la tiazide si in urgente):
b) eficacitate medie:
 tiazide si alte diuretice similare farmacologic:
c) eficacitate slaba:
 inhibitorii anhidrazei carbonice;
 diuretice antialdosteronice.
3. dupa durata actiunii farmacodinamice:
a) durată de acţiune scurtă:
 Diuretice de ansă: 2 – 6 ore
b) durată de acţiune medie: 6 - 24 ore
 Tiazide (hidroclorotiazida, meticlotiazida, ciclopentiazida);
 Antagoniştii funcţionali ai aldosteronului
c) durată lungă de acţiune:
 Tiazide: ciclotiazida, politiazida;
 Sulfamide hetrociclice: clortalidona, clopamida, indapamida;
 Antagoniştii competitivi ai aldosteronului
Diureticele pot produce:
 Dereglări ale metabolismlui hidroelectrolitic
 Modificări acido-bazice afectând volumul, osmolaritatea şi compoziţia
plasmei
 Hipokaliemie → comă hepatică la cirotici, creşterea acţiunii digitalicelor
 Salureză → deshidratare, chiar cu depleţia lichidelor extracelulare
O medicaţie prea energică produce:
 Hipokaliemie
 hT, colaps ortostatic
 Risc crescut de tromboză, mai les la bătrâni
Unele pot duce la diminuarea eficacităţii, respectiv la fenomenul de autolimitare.
Pentru evitarea acestor fenomene se recomandă administrarea intermitentă.
Cum ar trebui să fie luate diureticele?
Diureticele sunt disponibile comercial sub formă de tablete sau capsule care se
administrează pe cale orală sau sub formă de soluții injectabile.
Diureticele ar trebui să fie întotdeauna utilizate în regim de prescripție medicală și
prin respectarea strictă a instrucțiunilor medicului în ceea ce privește doza și modul de
aplicare.

Contraindicații și avertismente asociate cu utilizarea diureticelor

Efectele secundare datorate consumului de diuretice variază în funcție de
medicamente și doze. Cu toate acestea, reacțiile adverse frecvente includ următoarele:
 Durere de cap;
 Vedere neclară;
 Diaree;
 Amețeli;
 Hipotensiunea ortostatică
Mai mult decât atât, în unele cazuri, aceste medicamente pot provoca reacții
adverse potențiale severe, cum ar fi dehidratarea sau dezechilibrul electrolitic, care sunt
în general caracterizate prin următoarele simptome:
 Greață sau vărsături;
 Slăbiciune sau oboseală;
 Puls slab sau neregulat;
 Creșterea setei;
 Gură uscată;
 Crampe musculare;
 Modificări ale dispoziției;
 Confuzie mentală.
În cazuri rare, diureticele pot determina apariția sângelui în urină sau sânge în
scaun, creșterea sensibilității la sângerare și/sau erupții cutanate.