You are on page 1of 23

Liceul cu Program Sportiv Suceava

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR

PROFESIONALE

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR CANDIDAT

ȚUGURLAN DOREL BIZUBAC MIHAELA-ELENA

1
ASPECTE PRIVIND SISTEMUL

COMPETIȚIONAL DIN HANDBAL

2
Cuprins

Argument………………………………………………………………….…....4
Capitolul I. Aspecte privind sistemul competițional din handbal………….5
Capitolul II. Sistemul competițional intern……………………………..…....6
2.1. Dispoziţii generale privind jocurile oficiale…………………………………….....6

2.2.Dreptul de participare a sportivilor la jocurile……………………………………..6

2.3.Echipamentul şi ţinuta sportivilor …………………………………………..……6

2.4.Banca de rezervă ………………………………………………..………….…..6

Capitolul III.Selecția în jocul de handbal…………………………………...11


3.1. Criterii de selecție………………………………………………………..…...11

3.2. Etapele selecției………………………………………………………..…......11

Concluzii………………………………………………………………………14
Bibliografie……………………………………………………………………15

3
Argument

Handbalul este o disciplină sportivă care a figurat permanent în planurile


învăţământului preuniversitar şi universitar.
Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se numai
mâinile. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe
durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri
în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi găsite în unele jocuri cu
caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile dinamice folosite în școlile din centrul
și nordul Europei la începutul secolului XIX.
Am ales ca temă pentru lucrarea mea ,,Aspecte privind sistemul competiţional din
handbal" deoarece sunt de părere că este foarte important să vorbim şi despre sistemul
competiţional din handbal nu doar de handbal ca simplu sport.
În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în scopuri didactice,
rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică.
Numeroase evenimente sportive care au loc într-o ramură de sport la nivel regional,
naţional, sau mondial, implica organizarea acestora după anumite reglementări că fac posibilă
îndeplinirea unor cerinţe privind categorii de sportivi, promovarea sau calificarea în etape
superioare ( sau retrogradarea ), asigurarea unei raţionale folosiri a fondurilor, întocmirea de
clasamente, efectuarea de premieri.
Sistemul competiţional se defineşte ca fiind ,totalitatea competiţiilor programate şi
organizate într-o ramură de sport, într-un anumit interval de timp ( de regulă un an ) şi
formele de organizare ale acestora pe baza reglementărilor adoptate.
Competiţiile sportive sunt indispensabile procesului de instruire şi formare a
sportivilor de mare performanţă. Jocurile din campionat reprezintă un moment important în
activitatea jucătorilor şi antrenorilor, deoarece numai în concurs se pot verifica metodele şi
mijloacele folosite în pregătire şi se aprecia în mod critic, reuşita ideilor metodice care au stat
la baza planificării procesului de antrenament.

4
Capitolul I
Aspecte privind sistemul competițional din handbal

Activitatea competiţională de handbal este coordonată la nivel mondial de către


Federaţia Internaţională de Handbal alcătuită prin afilierea federaţiilor naţionale care conduc
activitatea de handbal din ţările respective.
Federaţiile naţionale se recunosc reciproc ca fiind singurele organizaţii îndreptăţite să
conducă handbalul din ţările respective şi să stabilească relaţii internaţionale Organele de
conducere ale Federaţiei Internaţionale de Handbal sunt:
- congresul (ordinar sau extraordinar);
- consiliul de conducere;
- comitetul executiv.
Congresul F.I.H. are loc o dată la doi ani. Limbile oficiale sunt: germana, franceza şi
engleza. Fiecare federaţie naţională are dreptul la un singur vot. Pentru realizarea diferitelor
sarcini (organizatorice, administrative, medicale, de propagandă) au fost constituite comisii
de specialitate.

Fig 1. Congresul F.I.H.

5
6
7
8
9
Capitolul II
Sistemul competițional intern

Termenul de „competitie' este derivat din noţiunea de „întrecere', „luptă' iar după
Kluge (1967) termenul este derivat din latinescul campus (câmp de bătălie). în mod similar
competiţia se foloseşte în toate domeniile vieţii sociale, în şcoală, economic, cultură, comerţ,
sport .
Competiţiile sportive sunt indispensabile procesului de instruire şi formare a
sportivilor de mare performanţă. Jocurile din campionat reprezintă un moment important în
activitatea jucătorilor şi antrenorilor, deoarece numai în concurs se pot verifica metodele şi
mijloacele folosite în pregătire şi se aprecia în mod critic, reuşita ideilor metodice care au stat
la baza planificării procesului de antrenament.
În handbalul nostru s-a format din timp un sistem competiţional piramidal, care are la
baza competiţiile de masă, apoi pe cele cuprinse în eşalonul numit baza de masă a
handbalului de performanţă, urmând eşalonul handbalului de performanţă (Liga Naţională,
diviziile A şi B), iar în vârful piramidei handbalul de înaltă performanta care cuprinde Echipa
Naţională precum şi echipele participante în CCE, CC, CEHF şi Chalange Cup.
Ca sport de masă, fiind practicat de către toate vârstele, se desfăşoară şi se
organizează competiţii pentru elevi, studenţi, militari, muncitori, pe plan local, în şcoli,
facultăţi, instituţii, unităţi militare, întreprinderi, la oraşe şi sate.
În eşalonul inferior al bazei de masă a handbalului de performanţă sunt cuprinse
echipele de juniori III şi ÎI (masculin şi feminin) din şcoli, cluburi şi asociaţii sportive.
În eşalonul superior al bazei de masă al handbalului de performanţă activează echipele
de juniori I ale cluburilor sportive şi liceelor cu profil sportiv.
Pentru toate aceste categorii de echipe se organizează anual competiţii pe plan local,
judeţean şi naţional. Astfel, avem organizate în ţara următoarele competiţii handbalistice,
stabilite prin calendarul sportiv intern al FRH:
Campionatul şcolilor generale şi al liceelor (masculin şi feminin)
 etapa judeţeană
 etapa interjudeţeană
 turneu final
 Concursul Republican al juniorilor III (masculin şi feminin).

10
Echipele sunt împărţite în serii geografice, iar FRH, în funcţie de numărul echipelor
înscrise, stabileşte sistemul de desfăşurare în vacanţele de iarnă şi primăvara. Turneul final se
organizează cu echipele câştigătoare a seriilor geografice.
Campionatul Republican al juniorilor II (masculin şi feminin):
 etapa preliminară
 etapa semifinală
 turneul final
Campionatul Republican al juniorilor I (masculin sifeminin)
 etapa judeţeană;
 etapa interjudeţeană;
 turneul final.
Campionatul republican divizionar
Care însumează un număr de 32 de echipe, împărţite în patru serii geografice şi care îşi
desfăşoară competiţia în trei tururi, după cum urmează:
 tur
 turnee de sală
 retur
Primele două echipe din fiecare serie se califică pentru turneul final.
Divizia B tineret- formată din patru scrii a 8 echipe (masculin şi feminin) care
joacă după sistemul tur-retur. Câştigătoarele fiecărei serii promovează în divizia A.
Divizia A - formată din două serii a câte 12 echipe (masculin şi feminin) care joacă după
sistemul tur-retur. Câştigătoarea fiecărei seri promovează în Liga Naţională.
Liga Naţională - formată din 12 echipe (masculin şi feminin) care joacă după sistemul tur-
turnee de sală - retur. Prima clasată este declarată campioana naţională, iar ultimele două
clasate retrogradează în divizia A.
Cupa României - sistemul de desfăşurare al acestei competiţii suferă modificări de la un an la
altul, în funcţie de calendarul competiţional internaţional.

11
2.1. Dispoziţii generale privind jocurile oficiale
Legitimarea sportivilor. Pentru a putea lua parte la competiţii jucătorii trebuie să
aparţină unei secţii afiliate la FRH şi să posede un carnet tip. Un sportiv poate fi legitimat
numai la o singură secţie de handbal afiliata la FRH, iar în cazul în care un jucător este găsit
legitimat la două secţii va rămâne bun doar pentru prima secţie.
Viza anuală. Carneţele de legitimare ale sportivilor vor trebui vizate anual de către
comisiile judeţene (1-30 decembrie). începând cu 1 ianuarie a fiecărui an toţi sportivii vor
trebui să posede viza anuală pentru a putea participa la jocurile oficiale, în cazul lipsei vizei
anuale echipa în cauză pierde jocul cu 6-0.
Viza medicală. Pentru a putea participa la jocurile oficiale, viza medicală este
obligatoriu a fi trecută în carnetul de legitimare. Aceasta viza se trece odată la şase luni.
Există situaţii când se acordă şi viza flotanta, aceasta în că/ul pierderii carnetului de
legitimare, a distrugerii etc. Lipsa vizei medicale în cazul unei contestaţii duce la pierderea
jocului cu 6-0.

Fig 2. Cupa României. CSM Bucureşti

2.2.Dreptul de participare a sportivilor la jocurile oficiale


La fiecare joc oficial, delegaţii echipelor participante sunt obligaţi să prezinte arbitrilor, pentru
sportivii pe care îi înscriu în raportul de arbitraj, carneţele de legitimare, tip FRH, având viza
anuală şi medicală la zi, indicând pentru fiecare jucător şi numărul pe care îl poartă pe tricou. în lipsa carnetului
FRH, jucătorul va prezenta buletinul de identitate şi avizul medical recent, fără de care nu poate
fi trecut în raportul de arbitraj, iar după aceste operaţiuni jucătorul în cauză va semna în dreptul buletinului.

12
La jocurile oficiale de juniori, calificare seniori şi divizia B tineret, se trece în raport şi anul
naşterii. La jocurile oficiale ale juniorilor, pe lângă carnetul de tip FRH este obligatorie şi prezentarea
buletinului.
2.3.Echipamentul şi ţinuta sportivilor
Echipele participante la jocurile oficiale sunt obligate a prezenta sportivii proprii
echipaţi regulamentar şi uniform. Portarii vor trebui să aibă şi să poarte tricouri de o culoare
distinctă faţă de jucătorii ambelor echipe.
Sportivii vor trebui să aibă pe spate numere de la 1 la 20, de culoare distinctă faţă de
tricou, cu înălţimea de 20 cm. şi acelaşi număr, de 10 cm. înălţime pe piept. Numerele 1, 12 şi
16 vor fi purtate de către portari. Fiecare echipă va avea trecut în raportul de arbitraj un
căpitan care va purta pe braţul stâng o banderolă distinctă.

Fig 3. Echipamentul şi ţinuta sportivilor

2.4.Banca de rezervă

La fiecare joc oficial trebuie să existe două bănci pentru jucătorii de schimb, aşezate
în dreapta şi în stânga mesei oficiale, cât mai aproape de ea. Pe fiecare bancă au dreptul să ia
loc maximum 11 persoane din fiecare echipă: 7 jucători de schimb echipaţi şi înscrişi în
raport; 4 persoane oficiale: 1-2 antrenori, 1 medic, 1 conducător, fiecare dintre aceste
persoane oficiale trebuind să aibă carnetul FRH cu viza la zi.
Conform prevederilor regulamentare, una dintre persoanele oficiale va fi notată cu
litera „R' pe raportul de arbitraj ca reprezentant al echipei, el fiind singurul în măsură să se
adreseze juriului (secretar-cronometror) pentru anumite lămuriri.

13
Capitolul III
Selecția în jocul de handbal

Selecția este un proces organizat şi repetat de depistare timpurie a posibilităților


înnăscute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii medicale,
biologice și motrice, pentru practicarea şi specializarea lui ulterioară într-o disciplină sau
probă sportivă. O selecție bună trebuie să aibă un caracter obiectiv şi o bază științifică.
Pentru a asigura aceste deziderate sunt necesare respectarea şi aplicarea câtorva cerințe de
bază ale selecției şi anume:
 investigarea unui număr cât mai mare de copii de la vârste cât mai fragede pentru a se
obișnui cu antrenamente sub forma de joacă, de mișcarea urmând ca între vârsta de 8-
10 ani să fie îndrumați spre handbal sau alte sporturi, sporturi care se pliază mai bine
pe calitățile copilului
 asigurarea concordanței dintre modelul selectiv şi modelele care determină obținerea
performanțelor la diferite nivele de pregătire şi categorii de vârstă;
 îmbunătățirea raportului dintre numărul celor selecționați şi ponderea elementelor de
valoare formate în succesiunea nivelurilor de pregătire pe parcursul activității
competiționale.
Selecția copiilor şi juniorilor, asigurată la un înalt nivel de obiectivitate, în strânsă
corelație cu nevoile de perspectivă ale handbalului de performanță, are o însemnătate
deosebită. Rolul pregătirii organizate a copiilor şi juniorilor rezultă, de asemenea, din
necesitatea asigurării unui proces instructiv-educativ care să răspundă la toate imperativele
științei antrenamentului sportiv.
Este necesară cunoașterea particularităților de vârstă şi a particularităților individuale
ale fiecărui copil şi junior, precum şi a implicațiilor acestora asupra conținutului şi
metodologiei pregătirii.
3.1. Criterii de selecție
Selecția este o activitate complexă care vizează toate laturile personalității sportivului şi se
realizează după următoarele criterii:
Criterii medico-biologice
Acestea trebuie să stabilească starea de sănătate, dezvoltarea somato-funcţională a
viitorului sportiv şi se realizează prin examen clinic complex, pe aparate.

14
Rezultatele acestor examinări sunt date de examenul antropometric, somatoscopic,
precum şi prin determinarea stării funcționale endocrino-metabolică, neuromusculară,
neuropsihică, hepato-renală, cardio-respiratorie etc, cu precizarea că dintre toate organele şi
sistemele, aparatul cardio-vascular şi cel respirator sunt cele mai adaptabile la efortul fizic.
Controlul medico-sportiv în toate etapele de selecție, este absolut necesar datorită intensității
crescânde dar şi variabile a efortului fizic.
Criterii somatice
Aceste criterii stabilesc parametrii care favorizează obținerea performanțelor în
handbal precum şi nivelul de dezvoltare fizică generală. Pentru toate acestea se vor urmări în
special:
Talia (înălțimea corpului) - se va compara cu valorile medii pe țară pentru a se putea preciza
dacă viitorul handbalist se încadrează în normal pentru vârsta sa. în acest scop se folosește
relația procentuală existentă între media pe țară a înălțimii la 18 ani şi media pe țară a fiecărei
vârste cuprinsă între 8 şi 88 de ani.
b. Greutatea - este de mare importanță şi ea poate fi comparată cu mediile pe țară, dar se va
raporta la talie pentru aprecierea stării de nutriție.
c. Bustul - reprezintă înălțimea cuprinsă între creștetul capului şi suprafața scaunului,
măsurată în poziția așezat.
d. Lungimea membrelor inferioare - rezultă din diferența dintre talie şi bust.
e. Anvergura, alonja sau deschiderea brațelor la orizontală - reprezintă lungimea ambelor
brațe plus lățimea toracelui la nivelul umerilor.
Anvergura este la 6 ani mai mică decât talia, pe care o depășește însă după această vârstă. Ea
reprezintă 92,4% din talie la naștere, 101% la 7 ani şi 103% la 16 ani. La maturitate ea
reprezintă 106% din talie.
f. Perimetrul toracic - se măsoară elasticitatea, care rezultă din datele măsurătorilor acestuia
în respirație profundă şi expirație forțată.
g. Diametrul biacromial si bitrolianterial - indică măsura dezvoltării centurii scapulare şi a
centurii pelviene.
Criterii motrice
Determină nivelul de dezvoltare al calităților motrice precum şi volumul şi calitatea
deprinderilor motrice de bază şi specifice.
A. Viteza - este determinată de mobilitatea proceselor nervoase de la nivelul scoarței şi
se materializează în jurul vârstei de 16 ani la băieți şi 14 ani la fete.

15
B. Îndemânarea - este determinată de aria motrică a scoarței cerebrale şi analizatorii
kinestezici. Ea se manifestă de timpuriu şi la vârsta de 14 ani se apropie de valorile
adultului. c. Forța - arc ca substrat morfo-funcţional sistemul neuromuscular,
ajungând la valoarea maximă la 30 de ani. în mod orientativ dăm mai jos evoluția
forței între 8 şi 30 de ani.
C. Rezistența - ajunge la rezultate maximale la 19 ani. La vârsta de 16 ani volumul inimii
şi al consumului de oxigen reprezintă 80% din valorile pe care Ic arc adultul, deci
după această vârstă eforturile specifice jocului de handbal pot fi prestate de sportivi. e.
Detenta - prezintă o calitate combinată între viteză şi forță. La 15-16 ani se manifestă
cel mai puternic, dezvoltarea la această vârstă având un caracter exploziv.
Criterii psihologice
Câteva dintre calitățile psihice care au importantă pentru jocul de handbal ar fi cele
din sfera afectivului sub concretizarea emotivității, curajului etc.
a. Afectivitatea - se apreciază la copii după fondul vesel, blând sau închis şi agresiv.
Comportamentul la școală, în colectiv, poate indica datele necesare pentru conturarea
afectivității.
b. Voința - duce la perseverență în pregătire, iar absența ei duce la oboseală prematură la
orice efort şi chiar la abandonarea activității.
c. Memoria şi imaginația - trebuie să fie bogată, vie, capabile să rezolve situațiile în diferite
momente ale jocului.
Sistemul de probe de control Sunt de regulă fixate de federația de specialitate, dintre care
vom enumera:
 săritura în lungime de pe loc;
 50 m plat;
 5x30 m plat;
 dribling printre jaloane;
 alergarea de rezistență (test Cooper);
 aruncarea mingii de oină;
 aruncarea mingii de handbal;
 tracțiuni cu brațele;
 deplasarea în triunghi;
 forța mușchilor abdominali;
 mobilitatea coxo-femurală în plan anterior .

16
3.2. Etapele selecției
Această etapizare este eșalonată pe durata a 9-10 ani şi cuprinde 5 etape de selecție:
 selecţia iniţială I;
 selecţia iniţială II;
 selecţia intermediară I;
 selecţia intermediară II;
 selecţia finală.
Etapa I. Selecţia iniţială (primară) I se constituie în activitatea de constituire a grupelor de
începători I, aceasta referindu-se la copii de vârsta 8-9 ani.
Metodele utilizate de către cadrele didactice şi antrenori pentru a depista elemente dotate sunt
multiple şi diferite, existând totuși o sistematizare:
 asistența la lecțiile de educație fizică din școli;
 urmărirea copiilor în activitatea competițională organizată;
 organizarea de jocuri şi competiții în vacanță;
 urmărirea copiilor la joaca în cartier;
 discuții purtate cu profesorii din școală şi cu părinții.
Obiectivele acestei etape sunt:
 cultivarea pasiunii pentru handbal;
 începerea pregătirii fizice generale;
 dezvoltarea calităților morale şi de voință;
 inițierea în tehnica handbalului.
Etapa a II-a. Selecţia iniţială II se constituie în activitatea de constituire a grupelor de
începători 11, cu vârsta de 10-12 ani.
Obiectivele acestei etape sunt:
 continuarea pregătirii fizice generale;
 dezvoltarea calităților morale şi de voință;
 perfecționarea tehnicii;
 studiul comportamentului psiho-motric.
În aceste etape apar unele elemente care duc la pierderea multor copii dotați şi anume:
opoziția părinților pentru participarea în activitatea sportivă, dar mai ales la handbal, dorind
să-şi trimită copiii la alte sporturi
condiții grele de antrenament,
lipsa sălilor şi lucrul în aer liber;
lipsa cadrelor de specialitate,
17
lipsa de tact, superficialitatea în munca de instruire.
Etapa a III-a. Selecţia intermediară I.
Această etapă constituie acțiunea de formare a echipei reprezentative de juniori III, cu
vârsta de 12-14 ani. După inițierea în handbal, urmează încadrarea în activitatea organizată de
grup, cu o componență relativ stabilă.
Obiectivele acestei etape sunt:
continuarea pregătirii fizice generale;
dezvoltarea calităților morale şi de voință;
începerea pregătirii tehnico-tactice.
Etapa a IV-a. Selecţia intermediară II.
Se concretizează în acțiunea de formare a reprezentativei de juniori II, cu vârsta de
15-16 ani, când din cele două grupe de nivel III se formează o grupă care va avea la bază 7-8
ani de instruire în handbal.
Obiectivele acestei etape sunt:
continuarea pregătirii fizice generale;
dezvoltarea calităților morale şi de voință;
perfecționarea pregătirii tehnicio-tactice.
Etapa a V-a. Selecţia finală reprezintă practic încununarea muncii pe toată această perioadă,
prin formarea echipei reprezentative de juniori I, cu vârsta de 17- 19 ani, unde se văd deja
posibilitățile individuale de a practica handbalul de marc performanță şi promovarea în
loturile naționale sau în echipele de seniori.
Obiectivele acestei etape sunt:
selecţia definitivă la sfârșitul etapei;
abordarea pregătirii de înaltă performanță.
Aceste etape de selecție nu sunt singurele acțiuni menite să delimiteze o ierarhie
valorică a copiilor. Pe parcursul acestor ani are loc o urmărire continuă a evoluției copiilor în
cadrul instruirii organizate cu scopul de a verifica multilateral gradul de dezvoltare fizică,
tehnico-tactică şi psihică individuală.
Căile şi mijloacele de realizare sunt multiple:
controale medicale periodice;
probele şi normele de control;
cunoașterea exactă a situației la învățătură şi a situației familiare.

18
Elementele de frânare care pot apărea, pot fi mai ușor prevenite prin cunoașterea
exactă din toate punctele de vedere a sportivului. Etapizarea selecției are menirea de a orienta
procesul de instruire atât în ceea ce privește forma de organizare, cât şi conținutul acesteia.

19
Concluzii

Concepţia de pregătire şi participare în competiţiile de handbal reprezintă chintesenţa


experienţei acumulate pe plan internațional şi național, prezentată sistemtic drept izvor de
inspiraţie, adaptare şi proiectare a pregătirii şi participării la jocurile din calendarele
competiţionale.
Orientarea metodică a F.R. Handbal a fost elaborată ca urmare a experienţei Școlii
Româneşti de Handbal şi a acumulării cunoştinţelor rezultate din studierea dinamicii deosebit
de alerte a dezvoltării hanbalului mondial în ultimul deceniu.
În consecinţă pregătirea echipelor de handbal se va desfăşura pe baza orientării metodice de
faţă, precum şi prin aplicarea adaptată, cu discernământ, a noutăţilor ce vor apare în filozofia
şi dinamica jocului pe parcursul anilor.
Această orientare nu încorsetează capacitatea creativă a antrenorilor ci se constituie ca
un profil ce deţine elemente de structură (tehnică, tactică, capacităţi fizice și psihice,
metodologie, documente de planificare, mijloace), considerate fundamentale, cu recomandări
privind punerea în aplicare şi elaborarea altor variante de pregătire, sau joc care pot duce la
creşterea performanţelor în handbal.
Tendinţele de dezvoltare a handbalului vor fi verificate şi justificate temeinic înainte
de aplicare (aprofundare) la oricare nivel de pregătire.
Trăsătura cea mai importantă și în același timp evidentă este dinamica alertă în care
evoluează jocul determinând schimbări spectaculoase în toate planurile, tehnic, tactic,
capacitate de efort, pregătire mentală, management, capacitate de refacere și tot ansamblul de
măsuri organizatorice necesare optimizării activității.
Dinamica evolutivă caracterizează în primul rând jocul, ca oglindă a eșafodajului
creat de antrenamente, structuri în cadrul cărora se aplică inovări și reactualizări ale unor
metode confirmate anterior sau adaptări din diferite științe și din alte ramuri de sport.
Toate acestea crează surprize care în mediul competițional handbalistic crează
superioritate în fața adversarilor. Se remarcă de asemenea nivelul foarte ridicat al pregătirii
jucătorilor de performanță, concretizat în indici morfologici și funcționali superiori,
capacitate tehnică robustă adaptată spiritului jocului, sănătate și capacitate de refacere
optime, integrare deplină în echipă care la rândul său favorizează manifestarea individualității
jucătorilor

20
Handbalul este un sport frumos, care te ajută să-ţi menţii corpul într-o formă
sănătoasă. Îmbunătăţeşte agilitatea, flexibilitatea şi sistemul cardiovascular al organismului.
Este un joc rapid ce presupune forţa, viteza şi agilitate.
Handbalul prezintă o serie de beneficii pentru sănătate, şi nu numai:
 îmbunătăţeşte muşchii braţului şi întăreşte partea superioară a corpului
 dezvoltă agilitatea mâinilor şi picioarelor, cu schimbări bruşte de ritm şi direcţie
necesare
 stimulează flexibilitatea corpului
 îmbunătăţeşte concentrarea mentală şi încrederea în sine
Selecţia este un proces organizat şi repetat de depistare timpurie a posibilităţilor înnăscute a copilului,
juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii medicale, biologice, psihosociologice şi motrice,
pentru practicarea şi specializarea lui ulterioară într-o disciplină sau proba sportivă.
Selecţia este în primul rând o activitate de mare responsabilitate, riguroasă, de
urmărire şi evaluare corectă a ratei de progres a celor care îndeplinesc o parte din criterii, de
obicei cele biomotrice. Nu oricine posedă harul de a întreprinde acest demers ştiinţific de
măsurare, evaluare şi diagnosticare a aptitudinilor psihomotrice ale celor care au decis să se
supună testelor de specialitate stabilite la un moment dat de Federaţia de Handbal.
Activitatea competiţională de handbal este coordonată la nivel mondial de către
Federaţia Internaţională de Handbal alcătuită prin afilierea federaţiilor naţionale care conduc
activitatea de handbal din ţările respective. Federaţiile naţionale se recunosc reciproc ca fiind
singurele organizaţii îndreptăţite să conducă handbalul din ţările respective şi să stabilească
relaţii internaţionale .
Organele de conducere ale Federaţiei Internaţionale de Handbal sunt:
- congresul (ordinar sau extraordinar);
- consiliul de conducere;
- comitetul executiv. Congresul F.I.H. are loc o dată la doi ani.
Limbile oficiale sunt: germana, franceza şi engleza. Fiecare federaţie naţională are
dreptul la un singur vot. Pentru realizarea diferitelor sarcini (organizatorice, administrative,
medicale, de propagandă) au fost constituite comisii de specialitate.

21
Bibliografie

1. www.scritub.com
2. www.creeaza.com
3. www.rasfoiesc.com
4. biblioteca.regielive.ro
5. cadredidactice.ub.ro
6. Biro F., Roman C., Dragoş P. – Handbal (iniţiere), editura Univ. Oradea, Oradea,
2002
7. Bota I. – “Handbal. Modele de joc şi antrenament”, editura Stadion, Bucureşti, 1984
8. Cercel P. – Curs de handbal (ediţia a III-a), editura UAIC, Iaşi, 1993
9. Ghermănescu I.K. – “Curs de handbal”, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1963
10. Ghermănescu I.K. – “Teoria şi metodica handbalului”, editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
11. Ghermănescu Kunst I., Hnat M. – Handbal I, editura Fundaţiei „România de Mâine”,
Bucureşti, 2000
12. Macovei B., Bota I. - “Handbal. Antrenamentul portarului”, editura Stadion,
Bucureşti, 1984
13. Mitra Gh., Mogoş Al. – “Metodica educaţiei fizice şcolare”, editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1980 9. Scarlat Eugen – “Lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace”,
editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981

22
23