Cluj-Napoca un municipiu situat în partea central-nord-vestică a

României, în centrul Transilvaniei şi în nord-vestul Podişului

Transilvaniei. Reşedinţă a judeţului Cluj, precum şi capitala istorică a
Transilvaniei, oraşul este înconjurat de Dealurile Clujului şi Feleacului şi
se află pe cursul mijlociu al râului Someşul Mic. Denumirea de Cluj a fost
menţionată pentru prima oară în anul 1275. Mai târziu a fost atestată în
documente şi în varianta latină Claudiopolis.

AȘEZARE

Pe harta lumii municipiul Cluj-Napoca se află în poziţie central-

europeană, fiind situat în partea de nord-vest a României, în centrul
provinciei istorice Transilvania, la 330-340 m altitudine. Trei unităţi fizico-
geografice distincte au aici o zonă de contact: Munţii Apuseni, Podişul
Someşan şi Câmpia Transilvaniei. Cluj-Napoca este situat la aceeaşi
latitudine cu oraşele Geneva din Elveţia şi cu Lyon din Franţa. Oraşul
este străbătut de râul Someşul Mic, unul dintre râurile importante ale
României. Dealurile care îl străjuiesc sunt în mare parte împădurite sau
plantate cu pomi fructiferi şi sunt cuprinse între 500 m şi 832 m: Dealul
Feleacului - 739m, Peana 832 m, Săvădisla - 759 m, Dealul Hoia – 50 m.

CLIMĂ

Nu există oscilaţii mari de temperatură, iar trecerea de la iarnă la

primăvară are loc în a doua parte a lunii aprilie. Verile se aseamănă cu
cele din Europa Centrală, iar toamnele se prelungesc până în luna
noiembrie. Iernile sunt blânde, lipsite de viscole şi de zăpezi abundente.
Precipitaţiile medii multianuale se situează în jurul valorii de 663 mm.

SUPRAFAȚĂ

Teritoriul administrativ al municipiului se întinde pe o suprafaţă de 179,5 km².

Au fost create condiţii pentru extinderea construcţiilor de locuinţe şi a dotărilor
urbane prin includerea în intravilan a unor suprafeţe din zonele Făget-Becaş,
Sopor-Borhanci-Someşeni, Hoia şi Dâmbu Rotund.
DEMOGRAFIE

La recensământul din 2002 populaţia stabilă a oraşului a fost de 317.953 de

locuitori, cu o tendinţă negativă, iar densitatea populaţiei de 1771,3
locuitori/km². Conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică,
la data de 1 iulie 2007 Cluj-Napoca avea o populaţie de 310.243 locuitori, fiind
al treilea oraş ca mărime din România după Bucureşti şi Iaşi. Din totalul
populaţiei 79,39% sunt români.

Conform recensământului din 2011, 324,576 oameni locuiau în cadrul

limitelor orașului, lucru care plasează orașul pe locul doi ca populație în
România, fiind printre puținele orașe care au înregistrat o creștere de la cifra
înregistrată la recensământul din 2002. Zona metropolitană Cluj-Napoca are o
populație de 411,379 de oameni, pe când populația zonei periurbane depășește
420,000 de locuitori. Potrivit unei estimări 2007, furnizată de Direcția Județeană
de Evidență a Persoanelor, orașul găzduiește o populație vizibilă de studenți și
alți non-rezidenți—o medie de peste 20,000 de oameni pe an în perioada 2004–
2007.
ISTORIE

În timpul dacilor așezarea s-a numit Napoca, o denumire traco-scită. Ea a fost

păstrată și de romani care au ridicat-o în 124 d.C. la rangul de municipium
(„Municipium Aelium Hadrianum Napoca”) cu ocazia vizitei făcute de
împăratul Hadrian (24 ianuarie 76 –10 iulie 138) în Dacia.

În 129, Hadrian a împărţit Dacia în Dacia Superior, Dacia Inferior şi Dacia

Porolissensis. Împăratul roman Marcus Aurelius a împărţit provincia Dacia în
trei regiuni administrative: Porolissensis, cu capitala la Porolissum, Apulensis cu
capitala la Apulum şi Malvensis cu capitala la Malva.

Municipiul Napoca a fost înfiinţat de împăratul Hadrian. Numele Napoca este

cert de origine dacică, dar amplasarea localităţii dacice nu a fost încă identificată
în teren. Municipiul s-a numit municipium Aelium Hadrianum Napocensis.
Cetăţenii săi făceau parte din tribul Sergia.

Procuratorul provinciei romane Dacia Porolissensis şi-a stabilit pentru un timp

reşedinţa la Napoca, perioadă în care provincia a căpătat o ascensiune şi o
prosperitate deosebite. Marcus Aurelius a fost şi cel care a ridicat aşezarea la
rangul de colonia („Colonia Aurelia Napoca”). De la Septimius Severus
primeşte ius Italicum.

Napoca a cunoscut o dezvoltare însemnată în timpul stăpânirii romane datorită

situării strategice pe drumul roman de la Apulum la Porolissum.

Clujul a fost menţionat documentar pentru prima dată în 1173, cu numele de

Clus, iar apoi cu numele de Castrum Clus (1175) sau Castrenses de Clus (1213).
Clus derivă de la cuvântul latin clivus care înseamnă deal, colină. O altă ipoteză
prin care s-ar putea explica numele de Cluj se referă tot la un cuvânt latin,
"clusa", care indică o clisură, loc îngust între munţi sau dealuri.

Orașul a fost distrus complet în timpul atacului tătar din 1241 și s-a refăcut cu
greutate. A fost perioada în care regalitatea a dus la Cluj coloniști germani din
Renania și Saxonia. În 1316 Carol Robert a ridicat orașul la rangul de civitas,
dându-i largi privilegii. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg a
acordat orășenilor în 1405 dreptul de a ridica fortificații și ca atare orașul s-a
înprejmuit cu ziduri puternice, înzestrate cu turnuri și bastioane. O parte dintre
acestea se mai păstrează și astăzi.
Pe perioada răscoalei de la Bobâlna din 1437-1438 locuitorii
săraci ai orașului au făcut cauză comună cu țăranii răsculați. Din
mijlocul acestora s-a ridicat Ioan, fiul magistrului Iacob, una
dintre căpeteniile răscoalei. În timpul răscoalei din 1514 condusă
de Gheorghe Doja orășenii săraci au deschis porțile orașului în
fața țăranilor răsculați conduși de Popa Laurențiu. Represiunea a
fost sângeroasă, iar capii răscoalei au fost arși pe rugurile ridicate
în apropierea localității.

Secolul al XV-lea și prima perioadă a secolului XVI a fost o

perioadă de înflorire pentru oraș. Au fost ridicate numeroase
edificii în stil gotic sau în stilul renașterii, când s-au dezvoltat
foarte mult meșteșugurile.

În 1541, în urma transformării centrului Ungariei în pașalâc,

Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitatea
Porții, iar Clujul a rămas cel mai important centru economic,
politic și cultural al Transilvaniei.

De-a lungul veacurilor, în oraș s-a desfășurat o activitate culturală

bogată. În 1550 s-a înființat o mare tipografie care a aparținut
autorului, editorului și tipografului Kaspar Helth. În casa care
adăpostea tipografia, casa Heltai, s-a născut, în 1557, Ștefan
(István) Bocskai, unul dintre cei mai mari principi ai
Transilvaniei, singurul principe născut la Cluj. În 1581 în
mănăstirea franciscană și-a deschis cursurile o academie cu trei
facultăți: teologică, filosofică și juridică.

În 1601 Mihai Viteazul a intrat pe poarta orașului, la scurt timp

după ce se declarase domn al Țării Românești, al Moldovei și al
Transilvaniei. După 1688 Transilvania a intrat sub dominația
habsburgică, iar în 1711 sub dominație austriacă.

Orașul a fost devastat de incendii puternice în anii 1601, 1655 și

1697, iar în 1719 a fost lovit de o epidemie de ciumă. Odată cu Odată
Odată cu înființarea Colegiului piariștilor din 1776, orașul a cunoscut
o nouă epocă de înflorire culturală datorită faptului că aici funcționau
patru facultăți: filozofie, științe naturale, drept și chirurgie. Aici au
activat oameni de cultură precum Ioan Piuariu Molnar, primul medic
român reprezentant al iluminismului și au studiat Gheorghe Șincai,
Petru Maior, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Barițiu și Avram Iancu.

La 19 martie 1848 la Cluj a avut loc o manifestație revoluționară la

care au luat parte intelectuali, studenți, muncitori, mici meseriași,
țărani iobagi români și maghiari. Proclamația lui Simion Bărnuțiu care
chema la luptă pentru dreptate socială și libertate națională a avut un
larg ecou în sufletul clujenilor, la fel și programul adoptat la mare
adunare ținută la Blaj în 15-17 mai. Dieta de la Cluj a sfidat această
dorință entuziastă de aderare a masei orășenești la principiile
programului revoluției, iar la 18 mai 1848 a votat unirea Transilvaniei
cu Ungaria.

În 1918 Clujul a fost cuprins de frământările revoluționare care au

premers actul de la 1 decembrie. Clujenii au participat la Adunarea
națională de la Alba Iulia care împlinea unirea. În urma tratatului de la
Viena din 1940 partea de nord a Transilvaniei era predată Ungariei
horthyste. La 11 octombrie 1944 trupele române și germane au
eliberat Clujul, respingând trupele maghiare și germane care controlau
orașul. Clujul a intrat din nou în componența României în urma
tratatului de la Paris din 1947.

Din 1945 până în 1989 Clujul a trecut printr-o perioadă de guvernare

comunistă, iar în 1974 numele orașului a fost schimbat în Cluj-
Napoca.

Cluj-Napoca a fost cel de al doilea punct important al Revoluţiei

Române din 17-22 decembrie 1989. Revoluţia din Cluj-Napoca a
început în 21 decembrie 1989 la orele 15:34 în Piaţa Păcii, astăzi Piaţa
Revoluţiei, la intersecţia cu strada Napoca, strada Universităţii şi
Bulevardul Petru Groza, astăzi Bulevardul Eroilor