Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la

proprietatile chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta

fata de organism.
Olfactia este un simt chimic depinzand de actiunea directa a moleculelor
substantelor odorante volatilizate asupra unor receptori specializati. Analizatorul
olfactiv are rol în aprecierea calitatii aerului, prevenind patrunderea în organism a
unor substante nocive. Mucoasa olfactiva are o suprafata de 2—3 cm2 si este
dispusa in regiunea superioara a foselor nazale .Celulele receptoare sunt neuroni
bipolari senzitivi. Inflamarea mucoasei nazale in afectiuni respiratorii scade
sensibilitatea olfactiva.
Mucoasa nazala prezinta 2 regiuni, una olfactiva corespunzatoare cornetului
superior si una si una respiratorie ce are celule neurosenzoriale.
Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv, constituit din celule
receptoare (chemoreceptori de distanta) si din celule de sustinere incluse în
mucoasa olfactiva.
Mucoasa olfactiva are o suprafata de 2-3 cm2 si este dispusa în regiunea
cornetului nazal superior si a lamei ciuruite a etmoidului.
Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi, Dendritele acestora sunt
scurte si groase si se termina cu butoni olfactivi de la care pleaca 10-20 cilii
olfactivi receptori
S.Periferic Calea olfactiva este formata numai din doi neuroni, protoneuronul fiind
celula receptoare.
Axonii neuronilor olfactivi, , strabat lama ciuruita a etmoidului si patrund în
cutia craniana, formând nervii olfactivi cu traseu pâna la bulbii olfactivi. Aici fac
sinapsa cu celulele mitrale, care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii
acestora se despart: o parte trec în bulbul contralateral, iar cealalta parte
formeaza tracturile olfactive, care se proiecteaza în cortex.
Segmentul central este reprezentat de paleocor texul olfactiv, aria de proiectie
primara a aferentelor olfactive.
Fiziologia analizatorului olfactiv
 Substantele odorante sunt receptionate numai dupa dizolvarea lor în
stratul de mucus de la suprafata mucoasei. Pentru a putea fi receptionate, aceste
substante trebuie sa aiba o concentratie egala sau superioara pragului de
excitabilitate. Pragul de excitabilitate reprezinta cantitatea minima de substanta
odoranta capabila sa provoace senzatia de miros.
Omul poate diferentia intre 2000 – 4000 de mirosuri diferite. Mecanismul
discriminarii olfactive nu este cunoscult, dar este dovedit ca nu se datoreaza unor
receptori specifici. Inflamarea mucoasei nazale în afectiuni respiratorii scade
sensibilitatea olfactiva.
Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de
proprietatile chimice ale substantelor sapide solubile care intra în contact cu
mucoasa bucala. Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor, prevenind
patrunderea în organism a alimentelor alterate, si la declansarea secretiilor
digestive. Deosebim patru tipuri de senzatii gustative: acru, sarat, dulce si amar.
Ariile linguale ale diferitelor gusturi au localizare specifica, deci mugurii gustativi
dobândesc o anumita specializare. Pragul de excitabilitate gustativa este diferit
pentru fiecare substanta. Cea mai mare sensibilitate se manifesta pentru
substantele amare. Intensitatea senzatiei depinde de concentratia substantei
dizolvate, de numarul receptorilor excitati si de temperatura solutiei.
Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate
tactilă mare, aflat în cavitatea bucală a animalelor și omului. Are rol în
prehensiunea alimentelor, în masticație, deglutiție.
Segmentul receptor-periferic este reprezentat de mugurii gustativi, raspânditi în
întreaga mucoasa bucofaringiana si în mucoasa linguala.
Mugurii gustativi au forma ovoida, cu polul bazal asezat pe membrana
bazala a epiteliului lingual.
Segmentul de conducere
De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive ale ;
nervilor cranieni VII, IX si X. Protoneuronii cailor sunt situati în ganglionii nervilor
cranieni VII, IX si X. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele receptoare.
Axonii acestora, dupa încrucisare, fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron în
talamus.
Segmentul central este reprezentat de aria gustativa, situata la baza girusului
parietal ascendent, unde se integreaza sensibilitatea gustativa cu cea tac tila,
termica si dureroasa a limbii, transmisa prin fibrele trigemenului
Cea mai mare sensibilitate se manifesta pentru substantele amare. Intensitatea
senzatiei depinde de concentratia substantei dizolvate, de numarul receptorilor
excitati si de temperatura solutiei. Analizatorul gustativ, la fel ca si cel olfactiv,
seadapteaza la actiunea îndelungata a unui excitant
Analizatorul vizual
Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin
vaz.Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu,orientarea spatiala,in
mentinerea echilibrului si in activitatile specific uman.
Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are
o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii,
formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei.
globul ocular este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica,
putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm, iar cel antero-
posterior este de 25 mm - acesta numit siaxul anatomic al ochiului, poate avea
variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea ochiului.
Globul ocular este invelit, de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape
de cornee, de o membrana conjunctiva, fibroasa,
Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie si
interna), care intregesc peretele globului,
Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica este o membrana alba,
dura si opaca, care prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata, prin care
ies fibrele nervului optic, numita lama ciuruita, iar in partea anterioara se
continua cu corneea - o membrana epitelial-conjunctiva transparenta.
Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul
ciliar si iris. Irisuleste o membrana circulara el prezinta la mijloc un orificiu
circular - pupila. Rolul irisului se manifesta prin:
 - dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de
fotografiat);
- impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si
- prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular.
Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare.,
intervine in acomodarea vizuala la distanta, iar procesele ciliare, in numar de 70-
80, din tesut conjunctiv elastic, produc printr-o filtrare a plasmei sanguine,
umoarea apoasa si umoarea sticloasa. Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in
structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in special
pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure.
Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste tunica
mijlocie pe toata intinderea ei; din punct de vedere topografic prezinta trei
regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si iridiana. Retina optica are o structura
complexa, formata din zece straturi de celule, dintre care stratul al doilea (extern)
este structurat din celulele vizuale cu con si cu bastonas, denumite astfel dupa
forma conica sau cilindrica a segmentului lor extern.
In afara de cornee, globul ocular mai prezinta trei medii refringente:
1. - Cristalinul - un organ lenticular biconvex, situat inapoia irisului; permite
astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare.
2. Umoarea apoasa este un lichid incolor, secretata de procesele ciliare
3. Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot
spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului ocular.
1. Analizatorul acustico-vestibular

Analizatorul acustico-vestibular cuprinde doua aparate receptoare:

- aparatul acustic pentru auz
- aparatul vestibular sau al echilibrului - pentru pozitia spatiala a corpului in
repaus si in miscare. Fiecare din aceste aparate prezinta un nerv special
pentru conducerea excitatiilor: nervul cohlear pentru analizatorul auditiv si nervul
vestibular pentru analizatorul echilibrului.
Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern.
Pavilionul urechii prezinta un schelet fibrocartilaginos ale carui ridicaturi si
depresiuni servesc la captarea si dirijarea undelor sonore spre conductul auditiv
extern si la determinarea directiei din care vin.
Conductul auditiv extern continua pavilionul pana la membrana timpanica.
Tegumentul conductului auditiv extern este prevazut cu peri si glande sebacee
modificate (glande ceruminoase), care secreta cerumenul, cu rol de a proteja
membrana timpanica de patrunderea corpilor straini.
) Urechea medie este situata intr-o cavitate a osului temporal. Contine aer la
presiune atmosferica.
Spre partea exterioara prezinta membrana timpanica, iar spre partea
interna prezinta fereastra ovala si fereastra rotunda, ambele acoperite cu
membrane. intre membrana timpanica si membrana ferestrei ovale se afla un lant
articulat de trei oscioare: ciocanul, nicovala si scarita si muschii anexati lor.
Urechea medie comunica cu nasofaringele prin trompa lui Eustachio.

c) Urechea interna este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in
interiorul caruia se afla labirintul membranos.
Labirintul osos cuprinde:
- vestibulul osos,
- canale semicirculare osoase
- melcul osos sau cohleea osoasa.
Labirintul membranos este constituit din:
- utricula si sacula (vezicule situate in vestibulul osos),
- canalele semicirculare membranoase (situate in canalele semicirculare osoase)
- melcul membranos sau canalul cohlear (in cohleea osoasa).
 In interiorul labirintului membranos se afla endolimfa. Intre labirintului osos
si cel membranos se afla un lichid numit perilimfa, lichid cu compozitie chimica
asemanatoare lichidului cefalorahidian.