DOCUMENTAR

INSTRUIREA

ITRODUCTIV – GENERALĂ
 CUPRINS

- Legea 319/2006 - a securităţii şi sănătăţii în muncă ........................ pag. 3

- Hotărârea nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 (*actualizată
prin Hotărârea nr. 955 din 8 septembrie 2010*) pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006...........................pag. 22
- Hotărârea nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru locul de muncă………………………..pag. 29
- Hotărârea nr. 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă;............ pag. 30
- Hotărârea nr. 1028/2006 privind cerinţele minime de securitate
şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor
cu ecran de vizualizare.......................................................................pag.32
- Hotărârea nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea în munca de
către lucrători a echipamentelor de muncă…………………………pag. 34
- Hotărârea nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători
a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă………pag. 35
- Hotărârea nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă……pag. 36
- O.U.G. nr. 195/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 49/2006
privind circulaţia pe drumurile publice............................................. pag. 48
- Principalele prevederi privind măsurile de securitate şi sănătate în
muncă cuprinse în Contractul colectiv de muncă şi
Regulamentul intern la nivelul S.C. URBAN S.A………………….pag. 55
- Consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii
legislatiei de securitate si sanatate in munca.....................................pag. 59
- Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala
specifice S.C.URBAN S.A............................................................... pag. 60
- Masuri privind acordarea primului ajutor........................................ pag. 66
- Masuri la nivelul societatii privind stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor................................................. pag. 80
 Legea 319/2006 - a securităţii şi sănătăţii în muncă

Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi
sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
- stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii
şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea,
participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile
generale pentru implementarea acestor principii.
- se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
- se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă,
cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu
lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea
angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de
voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane
care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada
prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile
legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor în muncă;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută
sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională,
care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un
lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol
securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
îndeplini acest obiectiv;
k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau
unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în
cadrul desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar
prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
 m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se
pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii
fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament
de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar
fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube
materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze
servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3
zile;
r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori
determinanţi sunt de natură profesională.

Conform art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile
necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama
de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza
următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea
echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii,
condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din
întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor
de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii
şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă,
atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis
numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi
desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au
următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în
muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nici o situaţie
obligaţii financiare pentru lucrători.

În domeniul Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi

iminent angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte
persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul
ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
De asemenea angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi
iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să
fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul
şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav
şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent,
în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă
periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe
negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate
sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt
apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de
care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor
în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.

Alte obligaţii ale angajatorilor:

a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
 b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de
protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile
de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a
accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte
privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi
de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu
privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1).
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă,
precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare
privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile
de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte
de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale
locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în
planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi
afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care
aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia
specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a
aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical
periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii
de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive
degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului
sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control şi al
cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de
cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a
altor persoane;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii
calităţilor de protecţie.
Conform art. 14. - Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul
colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Conform art. 15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către
angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea
acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
 LISTA INTERNĂ DE DOTARE CU ECHIPAMENT DE LUCRU,
DE PROTECŢIE, MATERIALE IGIENICO-SANITARE
ŞI ALIMENTAŢIE DE PROTECŢIE

Cantit/
Cantit/ Cantit/
Nr durata Materiale igienico-
Meserii si specialitati Echipament de Protecţie Echipament de Lucru durata durata
crt sanitare
buc/luni buc/luni buc/luni
1. -cască de protecţie inv. -halat din doc sau 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Primitor distribuitor materiale salopeta din doc 150 gr 1/an
(gestionar), încărcător- -sorţ de protecţie inv. - - - perie de unghii 1/luna
descărcător, motostivuitorist,
masinist la masina de abalat -mănuşi de protecţie inv. - - - lavetă
-masca de protectie inv.
(antipraf)
În plus pentru: -încălţăminte de protecţie 1/36 - -

-scurtă impermeabila cu inv./ sect - -

- intemperii gluga

-capison inv. -vesta vatuita sau 1/48

- frig costum vatuit

-centura abdominala inv. - -

- manipulari de materiale grele

2. -încălţăminte de protecţie 1/36 - halat din doc 1/18 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Personal tesa –productiv 150 gr 2/an
- lavetă
3. - - - halat din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Arhivar 150 gr 1/an
- perie de unghii 1/an
- prosop
4. -halat din pânză sau 3/24 - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Medic, asistent medical -bluza din pânză si 3/24 - - 150 gr 1/an
-pantalon din doc 2/24 - - - prosop 1/an

9
 -boneta din pânză sau 2/36 - - - perie de unghii
-basma din pânză 2/36
-încălţăminte de protecţie 1/36 - -
5. -cască de protecţie inv. - halat din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Electrician de montare si -ochelari de protecţie inv. 150 gr 1/luna
intretinere instalatii si retele -mănuşi electroizolante inv. -bocanci cu talpa din 1/24 - lavetă 1/an
electrice de joasa tensiune
cauciuc - perie de unghii
-încălţăminte inv.
In plus pentru: electroizolanta

-centura de siguranta inv./sec. - -

-lucru la inaltime

-antifoane tip intern sau inv. - -

-zgomot extern

-scurtă impermeabila cu inv./sec. - -

-intemperii gluga sau pelerina,
combinezon

-căciulă cu sau fara 1/24 -costum vatuit 1/48

-lucru in conditii de frig-sub 100 aparatori pentru urechi sau
C capison
-mănuşi de protecţie 1/12 - -
6. -încălţăminte de protecţie 1/36 -halat din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Electrician auto 150 gr 1/luna
- lavetă 1/an
- perie de unghii
In plus pentru :

-frig - - -vesta vatuita 1/48

7. -basma 1/18 - halat din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Ingrijitor curatenie 150 gr 1/luna

1
 -mănuşi de protecţie inv. - lavetă 1/an
In plus pentru: -cizme de protecţie inv./servin - perie de unghii
-scurtă impermeabila cu v./serv
gluga inv. -costum vatuit 1/48
-intemperii -capison
-frig
-genunchere inv. -pantalon din doc cu 1/24
-curatat parchetul pieptar-in locul halatului
sau salopetei
8. -mănuşi electroizolante inv -salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Electromecanic -cizme electroizolante inv. - - 150 gr 1/luna
- lavetă 1/an
- perie de unghii
In plus pentru

-scurtă impermeabila cu inv./sec. - -

-intemperii gluga sau pelerina, manta
sau combenizon
9. -boneta sau basma 2/12 -salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Prelucrator prin aschiere -ochelari de protecţie inv. - - 150 gr 1/luna
-încălţăminte de protecţie 1/36 - lavetă 1/an
-mănuşi de protecţie 2/12 - - - perie de unghii

10. -boneta sau basma 1/12 - salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Strungar slefuitor -încălţăminte de protecţie 1/36 150 gr 1/luna
-ochelari de protecţie inv. - - - lavetă 1/an
- perie de unghii
11. -cască de protecţie inv. - salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Sudor cu gaze -ochelari sau viziera de inv. - - 150 gr 1/luna
protecţie - lavetă 1/an
-mănuşi de protecţie 2/12 - - - perie de unghii
-încălţăminte de protecţie 1/36
-sorţ de protecţie inv. - -

1
 -genunchiere inv. - -

-jambiere inv. - -
In plus pentru
- - - cizme din cauciuc 1/12
-lucru in medii umede

-cizme apa-noroi 1/12 - -

-intemperii -scurtă impermeabila cu inv./sec. - -
gluga
-centura de siguranta inv./sec. - bocanci cu talpa din 1/12
- lucru la inaltime cauciuc

-capison tricotat inv. - costum vatuit sau 1/48

- lucru in ext.sau in spatii - vesta vatuita 1/48
neincalzite sub 10grade in
perioada oct.-martie

-cască de protecţie inv. - -

-lucru in spatii inguste-recipiente -mânecute de prot. cotiere inv. - -
conducte

-antifoane tip intern sau inv. - -

-zgomot peste limite admise extern

-bocanci cu talpa din lemn 1/12 - -

-taieri cu flacara

12. -cască de protecţie inv. - salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna

1
 -masca de protecţie inv. - - 150 gr 1/luna
Sudor electric -sorţ de protecţie inv. - - - lavetă 1/an
-încălţăminte de protecţie 1/36 - perie de unghii 1/luna
-mănuşi de protecţie inv. - - - crema (alifie) pt. mâini
inclusiv ajutor sudor
-jambiere inv. - -

In plus ptr.

- - - cizme din cauciuc 1/12

-lucru in medii umede

-capişon tricotat inv. - costum vatuit sau 1/48

-frig - vesta vatuita 1/48

-scurtă impermeabila cu inv./sec. - -

- intemperii gluga

-ochelari de protecţie sau inv. - -

-sudura prin puncte cap la cap -viziera de protecţie inv. - -
sau sub strat de flux

-costum antiacid inv./sec. - -

-lucru cu substante agresive -cizme de protecţie 1/12 - -

-centura de siguranta inv. - bocanci cu talpa din 1/24

-lucru la inaltime cauciuc

-cotiere inv. - -
-lucru in recipiente conducte pe -ghenunchere inv. - -
1
 -încălţăminte inv. - -
suprafete sau mase metalice mari electroizolanta
si in medii cu umiditate

13. - - - salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna

Sofer sau tractorist 150 gr 1/luna
- lavetă 1/an
In plus pentru - perie de unghii 1/luna
intretineri in garaj medii -sorţ de protecţie 1/12 - - - crema (alifie) pt. mâini
umede -cizme de protecţie 1/12 - -
-automecanizate fara -caciula cu sau fara 1/24 -costum vatuit 1/48
cabina in conditii de frig, aparatori pentru urechi sau
lucru in exterior in capison
perioada oct.- martie -scurtă impermeabila cu inv./sec. -suba vatuita 1/96
gluga
-mănuşi de protecţie 2/12 - -
-cizme din pisla 1/48 - -
-lucru cu substante -boneta sau basma 1/12 - -
periculoase sau nocive -masca de protecţie inv./sec. - -
transport permanent de -costum de protecţie la inv./sec. - -
substante si gudroane acide agenti chimici-antiacid
cu manipularea instalatiilor
de incarcare – descarcare -camasa din fibra naturala 2/12 - -
-lenjerie corp din fibre 2/12 - -
naturale
-mănuşi de protecţie la inv./sec. - -
agenti chimici
-cizme de protecţie la inv./sec. - -
agenti chimici
14. Tinichigiu industrial si -cască de protecţie inv. -salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
carosier -boneta sau basma 1/12 - - 150 gr 1/luna
-ochelari de protecţie inv. - - - lavetă 1/an
-încălţăminte de protecţie 1/36 - perie de unghii 1/luna
-mănuşi de protecţie 2/12 - - - crema (alifie) pt. mâini

1
 -genunchere inv. - -
In plus pentru
-intemperii -scurtă impermeabila cu inv./sec. - -
gluga
-lucru la inaltime -centura de siguranta inv. - -
-papuci cu talpa din pisla inv. - -
-lucru cu substante nocive, -masca de protecţie inv./sec. - -
toxice, caustice, corozive -costum de protecţie la inv./sec - -
agenti chimici
-cizme de protecţie inv./sec. - -
-sorţ de protecţie la inv. - -
agenti chimici
-camasa din fibre naturale 2/12 - -
-lenjerie de corp din fibre 2/12 - -
naturale
-ciorapi –sosete din fibre 3/12 - -
naturale
-lucru in exterior sau in -capison tricotat inv. -costum vatuit 1/48
spatii neincalzite - sub 100
C in perioada oct.- martie
-zgomot peste limite -antifoane tip intern sau inv./sec - -
admise extern
15. - boneta sau basma 1/12 - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Vidanjor - combinezon 1/12 - - 150 gr 1/luna
impermeabil cu gluga - lavetă 1/an
- mănuşi de protecţie inv. - - - perie de unghii

1
 - cizme de protecţie inv. - -

In plus pentru

-lucru in exterior in - - - costum vatuit 1/36

perioada oct.- martie - in
conditii de frig
16. -boneta sau basma 1/12 -salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Vulcanizator -masca de protecţie inv - - 150 gr 1/luna
-ochelari de protecţie inv - - - lavetă 1/an
-mănuşi de protecţie inv - - - perie de unghii 1/luna
-încălţăminte de protecţie 1/12 - - - crema (alifie) pt. mâini
bocanci talpa din lemn sau
bocanci cu bombeu
metalic

In plus pentru:

1
 -lucru in conditii de frig -capison tricotat inv. -costum vatuit 1/48
-medii umede -cizme de protecţie 1/12 - -
-lucru in hale -cască de protecţie inv./sec. - -
17. -cască de protecţie inv -salopeta din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Zugrav – vopsitor -boneta sau basma 1/12 - - 150 gr 1/luna
-ochelari de protecţie inv - - - lavetă 1/an
In plus pentru : -mănuşi de protecţie inv - - - perie de unghii 1/luna
-lucru cu substante nocive -masca de protecţie inv./sec - - - crema (alifie) pt. mâini
-lucru in exterior sau in -centura de siguranta inv. - -
spatii preincalzite -sub100 -capison tricotat inv. -costum vatuit 1/48
C in perioada oct.-martie -
in conditii de frig
18. -boneta sau basma 1/12 -salopeta din doc sau 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Vopsitor industrial si auto combinizo 150 gr 1/luna
n din doc - lavetă 1/an
-încălţăminte de protecţie 1/36 - - - perie de unghii 1/luna
-ochelari de protecţie inv. - - - crema (alifie) pt. mâini
-mănuşi de protecţie 1/24 - -

In plus pentru :

- medii umede -cizme de cauciuc inv./sec - -

- intemperii - scurtă impermeabila cu -
gluga sau pelerina, manta
combinezon
-cizme apa –noroi 1/12 - -
- lucru in conditii de frig -capison tricotat inv. -costum vatuit 1/36
- lucru in spatii inguste- -masca de protecţie inv. -bocanci cu talpa 1/24
conducte, recipiente cauciuc
-salopeta din doc 1/18 - -
-lucru la inaltime -cască de protecţie inv. - -
-centura de siguranta inv. - -
-lucru prin pulverizare -combinizon contra inv. -bocanci cu talpa din 1/24
deschisa. prafului cauciuc
1
19. -ochelari de protecţie inv./at. -salopeta din doc 1/18 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Mecanic auto -încălţăminte de protecţie - - 150 gr 1/luna
-mănuşi de protecţie inv. - - - lavetă 1/an
- perie de unghii 1/luma
In plus pentru : - crema (alifie) pt. mâini
-frig -scurtă impermeabila cu inv. -costum vatuit 1/48
gluga
-intemperii - - -cizme din cauciuc 1/24
-medii umede - - -cizme din cauciuc 1/24
20. -boneta 1/24 -salopeta din doc 1/18 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Muncitor necalificat -ochelari de protecţie inv. - - 150 gr 1/luna
-sorţ de protecţie inv. - - - lavetă 1/an
-încălţăminte de protecţie 1/36 - - - perie de unghii
-masca de protectie inv.
(antipraf)
In plus pentru: -mănuşi de protecţie inv. - -
-medii umede -cizme de protecţie 1/24 - -
-frig -capison inv - -
-intemperii -scurtă impermeabila cu inv./at. -costum vatuit 1/48
gluga
21. -mănuşi de protecţie inv. - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Spalator auto -ochelari de protecţie inv. - - 150 gr 1/luna
-cizme de protecţie inv. - - - lavetă 1/an
- perie de unghii
In plus pentru:
- lucrul cu utilaje si -salopeta din material inv. - -
instalatii electrice impermeabil
-mănuşi electroizolante inv. - -
-încălţăminte inv. - -
electroizolanta
22. boneta 1/24 - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Mecanic reparat utilaje mănuşi de protecţie inv. -salopeta din doc 2/24 150 gr 1/luna
-încălţăminte de protecţie 1/36 - - - lavetă 1/an

1
 -ochelari de protecţie inv. - - - perie de unghii 1/luna
- crema (alifie) pt. mâini
In plus pentru:
-medii umede -capison inv. -cizme din cauciuc 1/24
-frig - - -costum vatuit 1/48
-intemperii -scurtă impermeabila inv./at. - -
23. -ochelari de protecţie inv. -salopeta din doc 1/48 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Lacatus mecanic -mănuşi de protecţie inv. -bocanci cu talpa din 1/36 150 gr 1/luna
cauciuc - lavetă 1/an
In plus pentru : - perie de unghii 1/luna
-medii cu pulberi -masca de protecţie inv. - - - crema (alifie) pt. mâini
-intemperii -scurtă imp.cu gluga inv./at. -costum vatuit 1/48
-frig -capison inv. - -
-medii umede - - -cizme din cauciuc 1/24
24. -boneta 1/12 -salopeta din doc 1/18 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Zidar -cască de protecţie inv. -bocanci cu talpa din 1/36 150 gr 1/luna
cauciuc - lavetă 1/an
-ochelari de protecţie inv. - - - perie de unghii 1/luna
-mănuşi de protecţie inv. - - - crema (alifie) pt. mâini

In plus pentru: -sorţ de protecţie inv. - -

-medii umede -scurtă impermeabila cu inv. -cizme din cauciuc 1/36
gluga
-frig -capison inv. -costum vatuit sau vesta 1/48
vatuita
-lucru la inaltime -centura de siguranta inv. - -
25. - - - -
Casier incasator
-scurtă impermeabila cu
In plus pentru : gluga
-intemperii
inv.
26. -încălţăminte de protecţie 1/36 - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Controlor calitate -scurtă impermeabila cu inv -vesta vatuita 1/48 150 gr 1/an
gluga - prosop
1
27. Curatitor cai publice, -boneta sau basma 1/12 -salopeta din doc sau 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
gunoier, incarcatori si halat din doc 150 gr 1/luna
muncitori la rampa de -sorţ de protecţie inv. - - - lavetă 1/an
gunoaie -mănuşi de protecţie inv. - - - perie de unghii 1/luna
-vesta avertizoare inv. - - - crema (alifie) pt. mâini
-încălţăminte de protecţie 1/36 - -
-scurtă impermeabila cu 1/48 -cizme din cauciuc 1/24
gluga
-caciula din postav cu 1/36 -costum vatuit 1/48
aparatori laterale
28. -scurtă impermeabila cu inv. - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Sef echipa gluga 150 gr 1/an
-încălţăminte de protecţie 1/36 - - - prosop
(Stradal) -vesta de avertizare inv - costum vatuit 1/48
29. - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Sef schimb si sef sector -încălţăminte de protecţie 1/36 150 gr 1/an
- prosop
(Stradal-menajer) -scurtă impermeabila cu inv/serv -cizme de cauciuc 1/36
In plus pentru: gluga

-intemperii

-frig - - -vesta vatuita 1/48

30. Distribuitor carburanti si -sorţ de protecţie inv - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
lubrefianti -mănuşi de protecţie inv - - 150 gr 1/luna
In plus pentru:
-cizme de protecţie 1/36 -salopeta din doc sau 1/24 - lavetă 1/an
halat din doc
-intemperii -scurtă impermeabila cu inv/serv
gluga
-frig -capison inv -costum vatuit 1/48
31. -încălţăminte de protecţie 1/36 - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Sef de autocoloana -scurtă impermeabila cu inv./serv 150 gr 1/an
gluga - prosop
In plus pentru intemperii

2
32. -încălţăminte de protecţie 1/36 -salopeta din doc sau 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Revizor tehnic auto halat din doc 150 gr 1/luna
- lavetă 1/an
- perie de unghii
In plus pentru:

-frig - - - costuum de vatuit 1/48

-intemperii -scurtă impermeabila inv/serv - -
33. Personal care transporta, -sorţ de protecţie inv - - - săpun semitoaletă 120- 1/luna
manipuleaza, depoziteaza -mănuşi de protecţie inv - - 150 gr 1/an
tuburi de oxigen, -incălţăminte de protecţie , 1/36 - - - prosop
acetilena, azot, bioxid de fara accesorii metalice
carbon (numit prin decizie) -salopeta din doc inv - -
In plus pentru:
-intemperii -scurtă impermeabila cu inv./at - -
gluga
-frig - - -vesta vatuita 1./48
34. Sef atelier,sectie (maistru) -încălţăminte de protecţie 1/36 -halat din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
In plus pentru: 150 gr 1/an
-intemperii -scurtă impermeabila cu inv.serv -cizme din cauciuc 1/36 - prosop
gluga
-frig -vesta vatuita 1/48
35. -încălţăminte de protecţie 1/36 -halat din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Impegat miscare 150 gr 1/an
- prosop

In plus pentru:

- - -vesta vatuita 1/48

-frig

-intemperii -scurtă impermeabila cu inv.serv - -

gluga

2
36. - - -halat din doc 1/24 - săpun semitoaletă 120- 1/luna
Operator calculator 150 gr 1/an
- prosop

NOTĂ:

În conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, dotarea salariaţilor cu echipament de protecţie constituie o obligaţie a conducerii societăţii, în
vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.

Echipamentul de lucru se acordă pentru condiţii de muncă în care are loc o uzură prematură sau murdărie excesivă a efectelor personale (plata
este suportata în proporţie de 50% de către angajat şi angajator)
Acordarea echipamentului de protecţie si a echipamentului de lucru se face in conformitate cu ordinul nr.225/1995.
Ordinul constituie un cadru general pentru acordarea echipamentului de protecţie şi de lucru, conducerea societăţii având obligaţia să asigure
aplicarea prevederilor acestuia în condiţiile concrete de desfăşurare a activităşii la fiecare loc de muncă.

Pentru a asigura o aplicare unitară a ordinului nr.225/1995, se va ţine seama de următoarele:

1. Acordarea unui anumit sortiment de echipament nu este obligatorie decât în măsura în care este justificat de condiţiile în care se desfăşoară
procesul de producţie la locul de muncă respectiv. În cazul în care unii angajati nu-şi desfaşoara în mod permanent activitatea în condiţii care
impun o anumită dotare, acestora li se va acorda echipamentul respectiv conform prevederilor referitoare la lucrări întâmplătoare sau de
interventie – (pct.2).

2. Angajaţii care execută lucrări întâmplătoare sau de intervenţii, în condiţii diferite de cele pentru care au fost dotaţi, vor primi
sortimentele de echipament necesare, de protecţie şi de lucru, astfel ca executarea lucrărilor respective să se efectueze în condiţii de deplină securitate.
Dotarea in aceste cazuri se face cu caracter temporar si este stabilita de conducatorul locului de munca.

3. Angajaţii care execută în mod permanent două meserii care se desfăşoaăa în condiţii diferite, vor fi dotaţi în plus faţă de echipamentul
de la meseria de bază, cu sorţ imentele suplimentare de echipament pentru cealaltă meserie (operaţie efectuată).

4. Dotarea cu echipament pentru o anumită condiţie se face numai în cazurile în care procesul tehnologic impune desfăşurarea activităţii în
condiţia respectivă. De exemplu, echipamentul prevăzut pentru conditţile ”frig’ sau “intemperii” se va acorda numai în cazurile în care procesul
tehnologic se desfăşoara efectiv şi nu este întrerupt din cauza frigului sau intemperiilor.

2
5. La încadrarea întruna din condiţiile de acordare a echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru se vor avea în vedere
următoarele:
- pentru”lucru cu substante nocive” să se acorde echipamentul prevăzut numai angajatului care lucrează în locuri de muncă unde în
procesul muncii se folosesc sau se degajă substante nocive, cu care acesta vine în contact direct;
- pentru ”medii cu pulberi “, echipamentul prevăzut se va acorda la acele locuri de muncă la care nivelul noxelor respective depăşeşte
chiar şi cu intermitenţă limitele maxime admise;
pentru “ medii umede “, se va acorda echipamentul de protecţie când umezeala rezultă din procesul tehnologic (lucru cu lichide, paste
semisolide, lucru în apă etc.) sau din condiţiile permanente de lucru (exploatări subterane cu infiltraţii de apă etc.). În cazul în care “mediul
umed”, este rezultatul unor intemperii, care obligă angajatul să circule în anumite perioade prin zone cu noroi sau apă (şantiere), se va acorda
încalţămintea prevazută în ordin ca echipament de lucru.
- pentru” frig”, se va acorda echipamentul prevăzut numai angajatului care prin natura procesului tehnologic este obligat să lucreze în
exterior sau în spaţii neîncălzite, în perioada noiembrie-martie, sau să lucreze în instalaţii generatoare de frig, indiferent de anotimp.
Personalul de îndrumare şi control, se doteaza cu echipament de protecţie în raport cu condiţiile de la locurile de muncă în care urmează
să-şi desfăşoare activitatea de îndrumare şi control. Acordarea acestui echipament se face cu caracter temporar, pe durata activităţii pe care o
desfăşoara la locurile de muncă respective. În acest scop, se vor prevedea în inventarul secţiei, serviciului, atelierului etc., sorţ imentele de
echipament necesare pentru dotarea personalului menţionat mai sus.
Echipamentul de protecţie şi echipamentul de lucru va fi utilizat exclusiv în timpul programului de lucru.
Societăţile au obligaţia sa asigure curăţarea, denocivizarea şi repararea echipamentului de protecţie.
Angajatului caruia i se desface contractul de muncă sau este transferat la altă societate, i se va retrage echipamentul de protecţie, chiar
dacă duratele prevăzute au expirat. .De asemenea, pentru echipamentul de lucru i se va reţine diferenţa neamortizată din contribuţia
societăţii la achiziţionarea echipamentului respectiv, care rămâne în proprietatea angajatului. Suma reţinută va reprezenta diferenţa între
timpul normat şi cel scurs până la părăsirea societăţii.
Întrucât locurile de muncă din cadrul societăţii sunt locuri de muncă în condiţii normale iar determinările nivelurilor de noxe (efectuate la
locurile de muncă) nu au relevat depăşirea concentraţiilor maxime admisibile, în societatea URBAN nu se acordă alimentaţie antidot.

2
 Informarea lucrătorilor
(1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu
prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru
şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice
întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa,
să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc
aceşti lucrători.
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în
vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii
provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.

Instruirea lucrătorilor
(1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă
şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.

Obligaţiile lucrătorilor
Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,
precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate
de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
(1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele
obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze
sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre
care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum

2
şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii
sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri
pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de
muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.

Evenimente
Conform art. 26. - Orice eveniment, aşa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de îndată
angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă
despre producerea acestuia.
Conform art. 27. - (1) Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum
urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la art. 5 lit. f);
b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară
de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.
(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală cu
angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională sau
legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale.
(3) Semnalarea prevăzută la alin. (2) se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau
a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.
Art. 28. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime
sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutieră competente
vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b), în
termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului.
Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate
evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care
au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în
situaţiile cu persoane date dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite,
precum avariile sau exploziile;
d) de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul
suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.
(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală
competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data
decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.

Accidente de muncă
Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea
2
angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în
cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă
pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă
pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă
organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a
accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă
persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de
lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul
individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în
spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de
angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi
pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în
documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în
baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice
române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a
pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur,
inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de
muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc
presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei
agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri
nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de
reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.
Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor
accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul
teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.
2
 Bolile profesionale
Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul
efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul
autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum
şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de
sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică
teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi
Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală
profesională, cât şi ca accident de muncă.

Grupuri sensibile la riscuri

Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile
care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie protejate împotriva pericolelor care
le afectează în mod specific.
Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa
grupurilor sensibile la riscuri specifice.

HOTĂRÂRE nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 (*actualizată*)

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii
în muncă nr. 319/2006

Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie

Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către angajator, în următoarele
moduri:
a) prin asumarea de către angajator, în condiţiile art. 9 alin. (4) din lege, a atribuţiilor pentru
realizarea măsurilor prevăzute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi
protecţie;
c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie.
ART. 15
(1) Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate prin modalităţile prevăzute la art. 14 în cadrul
întreprinderii şi/sau al unităţii sunt următoarele:
1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă,
respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă şi mediul de muncă
pe locuri de muncă/posturi de lucru;
2. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;
3. elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi
sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi
ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi difuzarea acestora în întreprindere şi/sau unitate numai
după ce au fost aprobate de către angajator;
4. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin
lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea
2
angajatorului;
5. verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire
şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităţii instruirii
adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucţiunile proprii, asigurarea informării şi instruirii
lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea însuşirii şi aplicării de către
lucrători a informaţiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;
9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform prevederilor
art. 101-107, şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 101-107;
11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului
de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind
cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;
12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor;
13. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
14. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită
testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi
control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de
muncă;
16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenţă,
precum şi a sistemelor de siguranţă;
17. efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului
asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora;
18. întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul art.
51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi
mobile;
19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul,
încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform
prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din
întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie,
conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de
muncă;
21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de
protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Hotărârea
Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;
23. întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere şi/sau
unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor;
26. colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire şi
protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie;
27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în
situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;
2
 28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de
evacuare;
29. propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor şi
atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de
prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi;
32. evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările şi/sau
încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp şi de către persoane
competente ori alte activităţi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.058/2006
privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi
expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive;
33. alte activităţi necesare/specifice asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau
unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puţin, în
următoarele situaţii:
a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia, echipamentele de
muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor de muncă/posturilor de
muncă;
b) după producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri
specifice;
e) la executarea unor lucrări speciale.

ART. 75
Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
ART. 76
(1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau
al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
ART. 77
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
ART. 78
La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace,
metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme,
diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
ART. 79
Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
ART. 80
Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire - testare la nivelul întreprinderii şi/sau
unităţii pentru:
a) conducătorii locurilor de muncă;
b) lucrători, pe meserii şi activităţi.
ART. 81
(1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în
mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu
indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după
verificarea instruirii.
2
 (3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi
de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită
de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.
(5) Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data
încetării raporturilor de muncă.
ART. 82
(1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia
altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul
stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii
şi reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de
contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor
respectivi privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru
securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform
modelului prezentat în anexa nr. 12.
(4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de
către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi
un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către
conducătorul grupului.
(5) Reprezentanţii autorităţilor competente cu atribuţii de control vor fi însoţiţi de către un
reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişa de instruire.
Instruirea introductiv-generală
ART. 83
Instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
ART. 84
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii
şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi
activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
ART. 85
Instruirea introductiv-generală se face de către:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
ART. 86
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
ART. 87
(1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru
securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
(2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu
va fi mai mică de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li se vor prezenta
succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.
ART. 88
(1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
3
 b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în
muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de
către angajator.
ART. 89
(1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de
teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit
cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.
Instruirea la locul de muncă
ART. 90
(1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop
prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la
schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
ART. 91
(1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de
maximum 20 de persoane.
ART. 92
(1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de
lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni
proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
ART. 93
(1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care
şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul
intern/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi
păstrate la persoana care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă
şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav şi iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale
locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii
practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare,
intervenţie, evacuare şi de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
ART. 94
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după
verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează
în fişa de instruire individuală.

3
 Instruirea periodică
ART. 95
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are drept scop reîmprospătarea
şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
ART. 96
(1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri şi periodicitatea verificării instruirii
vor fi stabilite prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de
lucru.
(2^1) Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult
12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi
prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile
externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că
instruirea a fost făcută corespunzător.
(5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
ART. 97
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat
atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de
prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi
păstrate la persoana care efectuează instruirea.
ART. 98
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi
specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită
evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
ART. 99
Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în
instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
ART. 100
Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate
de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific

Pericol grav şi iminent de accidentare
ART. 101
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din lege,
poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern
de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către
inspectorii de muncă.
ART. 102
3
 La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri
de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă;
c) anunţarea serviciilor specializate;
d) anunţarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
ART. 103
(1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil angajatorul va desemna
lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
b) să afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
c) să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice modul în care şi-au
însuşit cunoştinţele.
(3) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest
sens;
b) să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
(4) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie să
stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie:
a) să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent,
să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
b) să stabilească serviciile specializate care pot interveni.
ART. 104
Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la art. 102, ţinând seama de
natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor
persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.

Zone cu risc ridicat şi specific

ART. 105
Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege trebuie să conţină
nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în
urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
ART. 106
(1) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat şi
specific.
(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care
îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării
riscurilor.
ART. 107
Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu risc
ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi prevenire.
CAP. VII
Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a
incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor profesionale

Hotărâre nr. 1091/2006 din 16/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
3
 locul de muncă

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă
Art. 2. - Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
a) mijloacelor de transport utilizate în afara întreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de muncă din
interiorul mijloacelor de transport;
b) şantierelor temporare sau mobile;
c) industriilor extractive;
d) vaselor de pescuit;
e) câmpurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar
sunt situate în afara ariei clădirilor întreprinderii.
Art. 4. - În sensul prezentei hotărâri, prin loc de muncă se înţelege locul destinat să cuprindă posturi
de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii
şi/sau a unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.
Art. 5. - Se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual
şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai
mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află
într-o situaţie critică.
Art. 8. - În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia toate măsurile
ca:
a) să fie păstrate în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile
propriu-zise;
b) să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor, în
special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a
afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil;
c) să fie curăţate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului de
muncă, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6
din anexa nr. 2;
d) să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate
prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate deja
în folosinţă

1. Observaţie preliminară
2. Stabilitate şi rezistenţă
3. Instalaţii electrice
4. Căi şi ieşiri de urgenţă
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise
7. Temperatura în încăperi
8. Iluminatul natural şi artificial
9. Uşi şi porţi
10. Zone periculoase
11. Încăperi şi zone pentru odihnă
12. Femei gravide şi mame care alăptează
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat
în condiţii corespunzătoare.
13. Instalaţii sanitare
14. Echipamente de prim ajutor
15. Lucrători cu dizabilităţi

3
 16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor
17. Locuri de muncă în aer liber
Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie
amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva
căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar
fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să poată primi rapid
asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
19. Principii ergonomice

Hotararea nr. 1092 din 16/08/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor
legate de
expunerea la agenti biologici in munca
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 07/09/2006

Art. 1. - (1) Prezenta hotarare are ca obiect protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru
securitatea si sanatatea lor, rezultate sau care pot sa rezulte din expunerea la agenti biologici
in cursul activitatii, precum si prevenirea acestor riscuri.
Art. 4. - In sensul prezentei hotarari, urmatorii termeni se definesc dupa cum urmeaza:
a) agenti biologici - microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile
celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie, alergie sau
intoxicatie;
b) cultura celulara - cresterea in vitro a celulelor izolate din organisme multicelulare;
c) microorganism - o entitate microbiologica, celulara sau nu, capabila sa se reproduca sau
sa transfere material genetic.
Art. 5. - Agentii biologici sunt clasificati in 4 grupe de risc, in functie de importanta riscului de
infectie pe care il prezinta, astfel cum se prevede in anexa nr. 3:
a) grupa 1 - agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala la om;
b) grupa 2 - agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru
lucratori; propagarea lor in colectivitate este improbabila; exista, in general, o profilaxie sau
un tratament eficace;
c) grupa 3 - agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave la om si constituie un pericol
serios pentru lucratori; ei pot prezenta un risc de propagare in colectivitate, dar exista in
general o profilaxie sau un tratament eficace;
d) grupa 4 - agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios
pentru lucratori; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista in
general o profilaxie sau un tratament eficace.
Masuri de igiena si protectie individuala
Art. 15. - Pentru toate activitatile in care se utilizeaza agenti biologici ce constituie un risc
pentru
sanatatea si securitatea lucratorilor, angajatorul este obligat sa ia urmatoarele masuri:
a) sa asigure conditiile corespunzatoare ca lucratorii sa nu serveasca masa si sa nu bea in
zonele de lucru unde exista riscul de contaminare cu agenti biologici;
b) sa furnizeze lucratorilor imbracaminte de protectie adecvata sau alte tipuri de
imbracaminte
speciala adecvata;
c) sa asigure lucratorilor spatii dotate cu instalatii igienico-sanitare adecvate, care pot include
solutii/picaturi pentru ochi si/sau substante antiseptice pentru piele;
d) sa aiba in vedere ca echipamentul individual de protectie sa fie:

3
1. asezat corect intr-un loc stabilit separat de celelalte haine;
2. verificat si curatat, daca este posibil, inainte si, in orice caz, dupa fiecare utilizare;
3. reparat sau schimbat inaintea unei noi utilizari, in cazul in care prezinta defectiuni;
e) sa stabileasca proceduri privind prelevarea, manipularea si tratarea esantioanelor de
origine umana sau animala.
Art. 16. - (1) Imbracamintea de lucru si echipamentele de protectie, inclusiv imbracamintea
de protectie prevazuta la art. 15 lit. b), care pot fi contaminate de agenti biologici, trebuie sa
fie scoase atunci cand lucratorul paraseste zona de lucru si trebuie pastrate separat de alta
imbracaminte.
(2) Angajatorul trebuie sa aiba grija ca imbracamintea prevazuta la alin. (1) si echipamentul
de protectie sa fie dezinfectate si curatate sau, la nevoie, distruse.
Art. 17. - Costurile pentru masurile ce trebuie aplicate conform art. 16 se suporta de
angajator.
Informarea, pregatirea si consultarea lucratorilor
Art. 18. - Angajatorul trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru ca lucratorii si/sau
reprezentantii acestora sa primeasca, sub forma de informari si instructaj, o instruire
suficienta si adecvata, bazata pe toate informatiile disponibile privind:
a) eventualele riscuri pentru sanatate;
b) masurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
c) prescriptii aplicabile din domeniul igienei;
d) purtarea si utilizarea echipamentelor si imbracamintei de protectie;
e) masurile pe care lucratorii trebuie sa le ia in caz de evenimente si/sau incidente
periculoase, precum si masurile de prevenire a acestora.
Art. 19. - Instruirea lucratorului trebuie efectuata inainte de inceperea unei activitati care
implica contactul cu agenti biologici, adaptata la aparitia unor noi riscuri sau in cazul evolutiei
riscurilor si repetata periodic daca este necesar.
Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure la locul de munca instructiuni de securitate scrise
si, dupa caz, afise privind procedura de urmat in caz de:
a) accident sau incident grav datorat manipularii unui agent biologic;
b) manipularea unui agent biologic din grupa 4.
(2) Lucratorii trebuie sa semnaleze imediat superiorului lor sau persoanei responsabile cu
securitatea si sanatatea la locul de munca orice accident sau incident ce implica manipularea
unui agent biologic.
(3) Angajatorul trebuie sa informeze imediat lucratorii si/sau reprezentantii lor cu raspunderi
specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca despre orice accident sau incident care
ar fi putut conduce la diseminarea unui agent biologic si care este susceptibil sa produca la
om infectii si/sau boli grave. De asemenea, trebuie sa ii informeze, cat mai repede posibil,
despre cauzele accidentelor sau incidentelor grave, precum si despre masurile care au fost
luate ori care trebuie luate pentru a remedia situatia.
(4) Fiecare lucrator trebuie sa aiba acces la informatiile continute in lista lucratorilor expusi la
agenti biologici prevazuta la art. 22 si care il privesc personal.
(5) Lucratorii si/sau reprezentantii lor trebuie sa aiba acces la informatiile colective anonime.
(6) Angajatorul trebuie sa puna la dispozitia lucratorilor si/sau reprezentantilor lor, la cererea
acestora, informatiile prevazute la art. 13.
Art. 21. - Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea lucratorilor si/sau a
reprezentantilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de sanatate si securitate in
munca in cazul expunerii la agenti biologici in timpul activitatii, in conformitate cu prevederile
sectiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.

ANEXA Nr. 1
LISTA INDICATIVA a tipurilor de activitati profesionale
1. Activitati in instalatiile de productie alimentara
2. Activitati in agricultura

3
3. Activitati profesionale in care exista contact cu animale si/sau produse de origine animala
4. Activitati in serviciile de sanatate, inclusiv in unitatile de izolare si examinare post-mortem
5. Activitati in laboratoare clinice, veterinare si de diagnostic, excluzand laboratoarele
microbiologice de diagnostic
6. Activitati in instalatiile de eliminare a deseurilor
7. Activitati in instalatiile de epurare a apelor uzate.

Hotărâre nr. 1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă

referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă privind
utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare definite la art. 4.
Art. 4. - În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) echipament cu ecran de vizualizare - ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de
procedeul de afişare folosit;
b) post de lucru - ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevăzut cu
tastatură, sau un dispozitiv de introducere a datelor şi/sau un program care stabileşte interfaţa
operator/maşină, accesorii opţionale, periferice, inclusiv unitate de dischetă şi/sau unitate optică,
telefon, modem, imprimantă, suport pentru documente, scaun, masă sau suprafaţă de lucru, precum şi
mediul de muncă înconjurător;
c) lucrător - orice persoană angajată, definită conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr.
319/2006, care foloseşte în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată
semnificativă a timpului normal de lucru.

CAPITOLUL III
Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 9. - (1) Cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii trebuie să fie
informaţi asupra tuturor aspectelor legate de securitatea şi sănătatea la postul de lucru, în special asupra
măsurilor aplicabile posturilor de lucru, măsuri implementate conform art. 5, 6, 8 şi 12-16.
(2) Lucrătorii sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi cu privire la toate măsurile de securitate
şi sănătate luate potrivit prezentei hotărâri.
Art. 10. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrător
trebuie să fie instruit cu privire la modalităţile de utilizare a postului de lucru înainte de a începe acest
tip de activitate şi ori de câte ori organizarea postului de lucru se modifică semnificativ.
Art. 11. - Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora privind
problemele la care se face referire în prezenta hotărâre se desfăşoară în conformitate cu prevederile art.
18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL IV
Protecţia ochilor şi a vederii
Art. 12. - Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor şi al vederii,
efectuat de o persoană care are competenţa necesară:
a) înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;
b) ulterior, la intervale regulate;
c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare.
Art. 13. - Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologic, dacă rezultatele examenului prevăzut la
art. 12 arată că acesta este necesar.
Art. 14. - Dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art.
13 arată că este necesar şi dacă nu se pot utiliza dispozitive normale de corecţie, lucrătorilor trebuie să
li se furnizeze dispozitive de corecţie speciale, care să corespundă activităţii respective.
Art. 15. - Măsurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie să implice în nici un caz costuri financiare
pentru lucrători.
Art. 16. - Protecţia ochilor şi a vederii lucrătorilor poate fi asigurată din punctul de vedere al
3
costurilor în cadrul sistemului naţional de sănătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

ANEXĂ
CERINŢE MINIME
OBSERVAŢIE PRELIMINARĂ
Obligaţiile prevăzute în prezenta anexă se aplică în vederea realizării obiectivelor prezentei hotărâri
şi în măsura în care, pe de o parte, elementele avute în vedere sunt prezente la postul de lucru şi, pe de
altă parte, cerinţele sau caracteristicile intrinseci ale sarcinii de muncă nu împiedică acest lucru.
1. Echipament
a) Comentarii generale
Utilizarea acestui echipament nu trebuie să prezinte riscuri pentru lucrători.
b) Ecran de vizualizare
Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni corespunzătoare şi cu
spaţiu suficient între caractere şi între rânduri.
Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de
instabilitate.
Strălucirea şi/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de reglat de
către operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante.
Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu uşurinţă.
Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran.
Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul.
c) Tastatură
Tastatura trebuie să fie înclinabilă şi separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea
unei poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala braţelor şi mâinilor.
Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor şi braţelor
operatorului.
Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mată.
Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii.
Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de
lucru.
d) Masă sau suprafaţă de lucru
Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţă puţin reflectantă, să aibă dimensiuni
suficiente şi să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului
auxiliar.
Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie poziţionat astfel încât să
diminueze mişcările incomode ale capului şi ochilor.
Trebuie să existe spaţiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziţie confortabilă.
e) Scaun de lucru
Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o poziţie
confortabilă.
Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală.
Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală.
Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.
2. Mediu de muncă
a) Spaţiu
Prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure utilizatorului un spaţiu
suficient, care să îi permită să îşi schimbe poziţia şi să varieze mişcările.
b) Iluminat
Iluminatul general şi iluminatul local (lămpi de lucru) trebuie să asigure condiţii de iluminat
satisfăcătoare şi un contrast corespunzător între ecran şi mediul înconjurător, ţinând seama de tipul de
activitate şi de necesităţile vizuale ale utilizatorului.
Strălucirile şi reflexiile supărătoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin
3
amenajarea locului de muncă şi a postului de lucru în funcţie de amplasarea şi caracteristicile tehnice
ale surselor de lumină artificială.
c) Reflexii şi străluciri
Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi ferestrele şi alte
deschideri, pereţii transparenţi sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii de culori deschise, să
nu provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin posibil reflexii pe ecran.
Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare pentru a
atenua lumina naturală la postul de lucru.
d) Zgomot
La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de
echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atenţiei
sau perturbarea comunicării verbale.
e) Căldură
Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort lucrătorilor
prin producerea de căldură în exces.
f) Radiaţii
Toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri
neglijabile în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor.
g) Umiditate
Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător.
3. Interfaţa operator/computer
La elaborarea, alegerea, achiziţionarea şi modificarea programelor, precum şi pentru definirea
sarcinilor care implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie să ţină
seama de următoarele principii:
a) programul trebuie adaptat sarcinii de muncă;
b) programul trebuie să fie uşor de folosit şi, dacă este cazul, să poată fi adaptat nivelului de
cunoştinţe sau experienţei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativă sau cantitativă nu
poate fi folosit fără ştirea lucrătorilor;
c) sistemele trebuie să furnizeze lucrătorilor indicaţii cu privire la derularea operaţiunilor;
d) sistemele trebuie să afişeze informaţiile într-un format şi într-un ritm adaptate operatorilor;
e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatică, în special în cazul operaţiilor de prelucrare a
datelor de către operator.

HOTARARE Nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

Cap. I Dispozitii generale

Art. 1 - (1) Prezenta hotarare stabileste cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii
lucratorilor care utilizeaza la locul de munca echipamente de munca, definite potrivit art. 2.
(2) Prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 se completeaza cu prevederile
specifice cuprinse in prezenta hotarare.
Art. 2 - In sensul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:
a) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita la locul de munca;
b) utilizarea echipamentului de munca - orice activitate referitoare la echipamentul de munca,
cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea,
intretinerea, inclusiv curatarea lui;
c) zona periculoasa - orice zona din interiorul si/sau din jurul echipamentului de munca in care
prezenta unui lucrator expus il supune pe acesta unui risc pentru sanatatea si securitatea sa;
d) lucrator expus - orice lucrator aflat integral sau partial intr-o zona periculoasa;
e) operator - lucratorul/lucratorii insarcinat/insarcinati cu utilizarea echipamentului de munca.
Art. 4 - (1) Fara a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat sa procure si/sau sa
utilizeze:
3
a) echipamente de munca puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor din intreprindere
si/sau unitate, pentru folosinta, dupa data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, care indeplinesc:
(i) prevederile tuturor reglementarilor tehnice romane care transpun legislatia comunitara
aplicabila;
(ii) cerintele minime prevazute in anexa nr. 1, in cazul in care nu se aplica sau se aplica partial
reglementari tehnice romane care transpun legislatia comunitara;
b) echipamente de munca puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor din intreprindere
si/sau unitate, pentru folosinta, care indeplinesc cerintele minime prevazute in anexa nr. 1, cel
tarziu pana la data de 31 decembrie 2006.
(2) Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca, pe toata durata utilizarii lor,
echipamentele de munca sa fie mentinute, printr-o intretinere adecvata, la un nivel tehnic care sa
respecte, dupa caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).
(4) Daca echipamentele de munca respective sunt utilizate in exteriorul intreprinderii, acestea
trebuie sa fie insotite de o dovada referitoare la realizarile ultimei verificari.
Art. 8 - Fara a aduce atingere prevederilor sectiunii a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006,
angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru ca lucratorii sa dispuna de informatii
adecvate si, daca este cazul, de fise de lucru referitoare la echipamentele de munca utilizate la
locul de munca.
Art. 9 - (1) Informatiile si fisele de lucru prevazute la art. 8 trebuie sa cuprinda un numar minim
de date referitoare la securitate si sanatate privind:
a) conditiile de folosire a echipamentelor de munca;
b) situatiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienta acumulata in urma utilizarii
echipamentelor de munca.
(2) Lucratorii trebuie sa fie atentionati in legatura cu riscurile la care sunt expusi, echipamentele
de munca din imediata vecinatate a locului lor de munca, precum si asupra modificarilor prevazute
a fi efectuate, in masura in care aceste modificari afecteaza echipamentele de munca situate in
imediata vecinatate a locului lor de munca, chiar daca acesti lucratori nu utilizeaza direct aceste
echipamente.
(3) Informatiile si fisele tehnice trebuie sa fie pe intelesul lucratorilor vizati.

Hotărâre nr. 1048/2006 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi

sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de
protecţie la locul de muncă

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime referitoare la echipamentul individual de

protecţie utilizat de lucrători la locul de muncă.
Art. 3. - (1) În sensul prezentei hotărâri, prin echipament individual de protecţie se înţelege orice
echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor
riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
(2) Sunt excluse din definiţia cuprinsă la alin. (1):
a) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod special pentru a
proteja securitatea şi sănătatea lucrătorului;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenţă şi salvare;
c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori de alte instituţii de
ordine publică;
d) echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoapărare sau de descurajare;
4
 g) dispozitivele portabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi.
Art. 5. - (1) Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor
individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare.
(2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
Art. 8. - (1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către o
singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai multe
persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor
utilizatori nicio problemă de sănătate sau de igienă.
Art. 10. - (1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigură
buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi
înlocuirilor necesare.
Art. 11. - Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează
purtarea echipamentului individual de protecţie.
Art. 12. - Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente
pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
Art. 13. - (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi
în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.

Hotărâre nr. 971/2006 din 26/07/2006 privind cerintele minime pentru

semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de muncă.
Art. 5. - Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) semnalizare de securitate şi/sau de sănătate - semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate
sau o situaţie determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea
la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau
un gest-semnal, după caz;
b) semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau
cauza un pericol;
c) semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizează asupra unui risc sau unui pericol;
d) semnal de obligativitate - semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific;
e) semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de
urgenţă ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare;
f) semnal de indicare - semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decât cele prevăzute la lit. b)-e);
g) panou - semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau
a unei pictograme, furnizează o indicaţie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare de
intensitate suficientă;
h) panou suplimentar - panoul utilizat împreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează
informaţii suplimentare;
i) culoare de securitate - culoarea căreia îi este atribuită o semnificaţie specifică;
j) simbol sau pictogramă - imaginea care descrie o situaţie sau indică un comportament specific şi
care este utilizată pe un panou ori pe o suprafaţă luminoasă;
k) semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau
translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel încât să se creeze o suprafaţă luminoasă;
l) semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop,
fără folosirea vocii umane sau artificiale;
4
 m) comunicare verbală - mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificială;
n) gest-semnal - mişcarea şi/sau poziţia braţelor şi/sau a mâinilor într-o formă codificată, având ca
scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.

ANEXA Nr. 1
CERINŢE MINIME GENERALE
privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă
1. Observaţii preliminare
1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate, în conformitate cu
obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din hotărâre, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele
specifice prevăzute în anexele nr. 2-9 la hotărâre.
1.2. Prezenta anexă introduce cerinţe specifice privind semnalizările de securitate şi/sau de sănătate,
descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile generale privind interşanjabilitatea şi
complementaritatea acestora.
1.3. Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a transmite
mesajul sau informaţiile prevăzute în prezenta hotărâre.
2. Modalităţi de semnalizare
2.1. Semnalizare permanentă
2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi
semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se
realizeze prin utilizarea panourilor permanente.
Trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă
destinată localizării şi identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor.
2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă conform prevederilor anexei
nr.3.
2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor trebuie să fie
semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.
2.1.4. Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
2.2. Semnalizarea ocazională
2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale acustice
şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile prevăzute la pct. 3,
pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi pentru
evacuarea de urgenţă a persoanelor.
2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să
se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.
3. Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor
3.1. Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele:
a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
a) semnal luminos şi semnal acustic;
b) semnal luminos şi comunicare verbală;
c) gest-semnal şi comunicare verbală.
4. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care conţin o
culoare de securitate:

Culoare Semnificatie sau scop Indicatii si precizari

Rosu Semnal de interdictie Atitudini periculoase
Pericol-alarma Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenta
Evacuare
Materiale si echipamente de Identificare si localizare
prevenire si stingere a incendiilor
4
 Galben sau Semnal de avertizare Atentie, precautie
galben- Verificare
oranj
Albastru Semnal de obligatie Comportament sau actiune specifica
Obligatia purtarii echipamentului individual
de protectie
Verde Semnal de salvare sau de prim ajutor Usi, iesiri, cai de acces, echipamente,
posturi, incaperi
Situatie de securitate Revenire la normal

5. Eficienţa semnalizării nu trebuie să fie afectată de:

5.1. prezenţa unei alte semnalizări sau a unei alte surse de emisie de acelaşi tip care afectează
vizibilitatea ori audibilitatea, ceea ce implică, mai ales, următoarele:
a) evitarea amplasării unui număr excesiv de panouri la o distanţă prea mică unul faţă de celălalt;
b) a nu se utiliza concomitent două semnale luminoase care pot fi confundate;
c) a nu se utiliza un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase asemănătoare;
d) a nu se folosi două semnale sonore concomitent;
e) a nu se utiliza un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea puternic;
5.2. designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul greşit, starea necorespunzătoare ori
funcţionarea necorespunzătoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.
6. Mijloacele şi dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, să fie curăţate, întreţinute, verificate,
reparate periodic şi, dacă este necesar, înlocuite astfel încât să se asigure menţinerea calităţilor lor
intrinseci şi/sau funcţionale.
7. Numărul şi amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate se
stabilesc în funcţie de importanţa riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperită.
8. Semnalizările care necesită o sursă de energie pentru funcţionare trebuie să fie prevăzute cu
alimentare de rezervă, pentru cazul întreruperii alimentării cu energie, cu excepţia situaţiei în care
riscul dispare odată cu întreruperea acesteia.
9. Un semnal luminos şi/sau sonor trebuie să indice, prin declanşarea sa, începutul acţiunii
respective; durata semnalului trebuie să fie atât cât o impune acţiunea.
Semnalul luminos sau acustic trebuie să fie reconectat imediat după fiecare utilizare.
10. Semnalele luminoase şi acustice trebuie să facă obiectul unei verificări a bunei lor funcţionări şi a
eficienţei lor reale, înainte de punerea în funcţiune şi, ulterior, prin verificări periodice.
11. Trebuie să fie luate măsuri adecvate suplimentare sau de înlocuire în cazul în care auzul sau
vederea lucrătorilor în cauză este limitată, inclusiv datorită purtării echipamentelor individuale de
protecţie.
12. Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor ori a preparatelor periculoase
în cantităţi mari trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător, ales dintre cele
enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau trebuie identificate în conformitate cu pct. 1 din anexa nr. 3,
exceptând cazul în care etichetele diferitelor ambalaje sau recipiente sunt suficiente în acest scop.

ANEXA Nr. 2
CERINŢE MINIME GENERALE
privind panourile de semnalizare
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Forma şi culorile panourilor sunt definite la pct. 3, în funcţie de obiectul lor specific, respectiv
panouri de interzicere, avertizare, obligativitate, salvare sau de prim ajutor, precum şi panouri privind
materiale şi echipamente de stingere a incendiilor.
1.2. Pictogramele trebuie să fie cât mai simple posibil şi trebuie evitate detaliile inutile.
1.3. Pictogramele utilizate pot fi uşor diferite sau mai detaliate decât cele prezentate la pct. 3, cu
condiţia ca semnificaţia lor să rămână neschimbată şi nicio diferenţă sau adaptare să nu provoace
confuzie asupra semnificaţiei.
1.4. Panourile trebuie confecţionate dintr-un material cât mai rezistent la şocuri, intemperii şi

4
agresiuni cauzate de mediul ambiant.
1.5. Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie să asigure o
bună vizibilitate şi înţelegere a mesajului acestora.
2. Condiţii de utilizare
2.1. Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate în funcţie de
unghiul de vedere, ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zonă în cazul unui
risc general, fie în imediata apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, şi
într-un loc bine iluminat, uşor accesibil şi vizibil.
În cazul în care condiţiile de iluminare naturală sunt precare, trebuie utilizate culori fosforescente,
materiale reflectorizante sau iluminare artificială, fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei
naţionale care transpun Directiva 89/654/CEE.
2.2. Panoul trebuie înlăturat când situaţia care îl justifică nu mai există.
3. Panouri utilizate
3.1. Panouri de interdicţie
Caracteristici intrinseci:
a) formă rotundă;
b) pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea roşie trebuie să ocupe cel
puţin 35% din suprafaţa panoului).

Fumatul interzis Fumatul şi focul deschis interzise

Interzis accesul pietonilor Interzisă stingerea cu apă

Interzis vehiculelor de manipulare a A nu se atinge

mărfurilor

Accesul interzis persoanelor Apă nepotabilă

neautorizate

3.2 Panouri de avertizare

Caracteristici intrinseci:
a) formă triunghiulară
b) pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie să acopere cel puţin

4
50% din suprafaţa panoului).

Materiale inflamabile Materiale explozive

Materiale toxice Materiale corozive

Vehicule de manipulare Pericol electric

Materiale radioactive Greutăţi suspendate

Materiale combustibile Radiaţii neionizante

Pericol general Radiaţii laser

Cădere cu denivelare Risc biologic

4
 Câmp magnetic puternic Pericol de împiedicare

Temperaturi scăzute Materiale nocive sau iritante

3.2.1. Panoul "Materiale inflamabile" se utilizează şi în lipsa unui panou specific pentru temperaturi
înalte.
3.2.2. Fondul panoului "Materiale nocive sau iritante" poate fi în mod excepţional de culoare
portocalie, dacă această culoare se justifică în raport cu un panou similar existent privind circulaţia
rutieră.
3.3 Panouri de obligativitate
Caracteristici intrinseci:
a) formă rotundă;
b) pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin 50% din suprafaţa
panoului).

Protecţie obligatorie a ochilor Protecţie obligatorie a capului

Protecţie obligatorie a urechilor Protecţie obligatorie a căilor

respiratorii

Protecţie obligatorie a corpului Protecţie obligatorie a feţei

Protecţie obligatorie a picioarelor Protecţie obligatorie a mâinilor

4
 Protecţie individuală obligatorie Trecere obligatorie pentru pietoni
împotriva căderii de la înălţime

Obligaţii generale
(însoţit, dacă este cazul, de un panou suplimentar)

3.4. Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor

Caracteristici intrinseci:
a) formă dreptunghiulară sau pătrată
b) pictogramă albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa
panoului).

Direcţii de urmat
Telefon pentru primul-ajutor sau
(indicaţii suplimentare)
salvare

Brancardă Duş de securitate

Curăţirea ochilor Centru de prim-ajutor

Căi/Ieşiri de salvare

3.5. Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor
Caracteristici intrinseci:
a) formă dreptunghiulară sau pătrată;
b) pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa
panoului).
4
 Furtun de incendiu Scară

Extinctor Telefon pentru cazurile de incendiu

Direcţii de urmat (indicaţii suplimentare)

ANEXA Nr. 3
CERINŢE MINIME
privind semnalizarea pe recipiente şi conducte
1. Recipientele pentru substanţe sau preparate periculoase utilizate la locul de muncă, definite
conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr.
451/2001, cu modificările şi completările ulterioare, recipientele utilizate pentru depozitarea acestora,
precum şi conductele care sunt la vedere şi conţin ori transportă astfel de substanţe sau preparate
periculoase trebuie să fie prevăzute cu etichete (pictograme sau simboluri pe fond colorat), prevăzute
de respectiva ordonanţa de urgenţă.
1.1. Prevederile pct. 1 nu se aplică recipientelor folosite la locul de muncă pentru o perioadă scurtă
de timp şi recipientelor al căror conţinut se schimbă frecvent, cu condiţia să se ia măsuri alternative
adecvate care garantează acelaşi nivel de protecţie, în special pentru informarea şi/sau instruirea
lucrătorilor.
1.2. Etichetele prevăzute la pct. 1 pot fi:
a) înlocuite cu panourile de avertizare prevăzute în anexa nr. 2, preluându-se aceeaşi pictogramă sau
acelaşi simbol;
b) completate cu informaţii suplimentare, ca de exemplu numele şi/sau formula substanţei sau ale
preparatului periculos şi detalii privind riscul;
c) completate sau înlocuite cu panouri pentru transportul substanţelor sau preparatelor periculoase, în
cazul transportului recipientelor la locul de muncă.
2. Semnalizarea trebuie să fie amplasată în următoarele condiţii:
a) pe partea/părţile vizibilă/vizibile;
b) sub formă rigidă, autocolantă sau pictată.
3. Caracteristicile intrinseci prevăzute la pct. 1.4 din anexa nr. 2 şi condiţiile de utilizare prevăzute la
pct. 2 din anexa nr. 2 privind panourile de semnalizare de aplică, dacă este cazul, etichetării prevăzute
la pct. 1 din prezenta anexă.
4. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 1, 2 şi 3, etichetele utilizate pe conducte trebuie amplasate
vizibil, în vecinătatea locurilor care prezintă cele mai mari pericole, cum ar fi vanele şi punctele de
racordare, şi la distanţe aproximativ egale.
5. Suprafeţele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor sau a preparatelor
periculoase în cantităţi mari trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător.
Aceste panouri trebuie să fie dintre cele enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau marcate în
4
conformitate cu pct. 1 din prezenta anexă.
Face excepţie cazul în care ambalajele sau recipientele sunt etichetate corespunzător, ţinându-se
seama de prevederile pct. 1.5 din anexa nr. 2 referitoare la dimensiuni.
Depozitarea mai multor substanţe sau preparate periculoase poate fi indicată prin panoul de
avertizare "pericol general".
Panourile sau etichetele menţionate anterior trebuie să fie plasate, după caz, în apropierea suprafeţei
de depozitare sau pe uşa de acces la depozitul respectiv.
ANEXA Nr. 4
CERINŢE MINIME
privind identificarea şi localizarea echipamentelor destinate
prevenirii şi stingerii incendiilor
1. Observaţie preliminară
Prezenta anexă se aplică echipamentului destinat exclusiv prevenirii şi stingerii incendiilor.
2. Echipamentele folosite la prevenirea şi stingerea incendiilor trebuie identificate prin utilizarea unei
anumite culori pentru echipament şi prin amplasarea unui panou de localizare şi/sau prin utilizarea unei
culori specifice pentru locul unde se află echipamentele respective ori punctele de acces la acestea.
3. Aceste echipamente se identifică prin culoarea roşie.
Suprafaţa roşie trebuie să fie suficient de mare pentru a permite identificarea rapidă a
echipamentului.
4. Panourile prevăzute la pct. 3.5 din anexa nr. 2 trebuie utilizate pentru a marca localizarea acestor
echipamente.

ANEXA Nr. 5
CERINŢE MINIME
privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase
şi pentru marcarea căilor de circulaţie
1. Semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase
1.1. Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cădere a obiectelor şi persoanelor se
face în interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activităţii lor,
prin culoarea galbenă alternativ cu culoarea neagră sau culoarea roşie alternativ cu culoarea albă.
1.2. Dimensiunile marcajului trebuie să ţină seama de dimensiunile obstacolului sau ale locului
periculos semnalat.
1.3. Benzile galben-negre sau roşu-albe trebuie să fie înclinate la circa 45° şi să aibă dimensiunile
aproximativ egale.
1.4. Exemplu:

2. Marcarea căilor de circulaţie

2.1. Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect
vizibilă, de preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care destinaţia
şi echipamentul încăperilor impun acest lucru pentru protecţia lucrătorilor.
2.2. Benzile trebuie amplasate astfel încât să se ţină seama de distanţele de securitate necesare între
vehiculele care pot circula în zonă şi orice obiect aflat în apropiere, precum şi între pietoni şi vehicule.
2.3. Căile permanente de circulaţie situate în exterior, în zonele construite, trebuie marcate la fel. Fac
excepţie cele care sunt prevăzute cu trotuare sau bariere corespunzătoare.

ANEXA Nr. 6
CERINŢE MINIME
privind semnalele luminoase
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Lumina emisă de un semnal trebuie să producă un contrast luminos adecvat mediului, în funcţie
4
de condiţiile de utilizare prevăzute, fără să antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea
puternică, sau vizibilitate redusă, ca urmare a iluminării insuficiente.
1.2. Suprafaţa luminoasă care emite un semnal poate avea o culoare uniformă sau poate conţine o
pictogramă pe un fond determinat.
1.3. Culoarea uniformă trebuie să corespundă tabelului de culori şi semnificaţiei acestora care
figurează la pct. 4 din anexa nr. 1.
1.4. Atunci când semnalul conţine o pictogramă, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele
corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 2.
2. Reguli specifice de utilizare
2.1. Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât şi unul intermitent, semnalul
intermitent va fi utilizat pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de pericol
sau o urgenţă mai mare de intervenţie ori de acţiune solicitată sau impusă.
Durata fiecărui impuls luminos şi frecvenţa impulsurilor unui semnal luminos intermitent trebuie
stabilite astfel încât:
a) să asigure o bună percepţie a mesajului;
b) să evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât şi cu un semnal luminos
continuu.
2.2. Dacă un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal acustic sau în completarea
acestuia, codul semnalului luminos trebuie să fie identic.
2.3. Un dispozitiv care emite un semnal luminos utilizabil în caz de pericol grav trebuie să fie
supravegheat în mod special sau să fie prevăzut cu un bec de rezervă.

ANEXA Nr. 7
CERINŢE MINIME
privind semnalele acustice
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Un semnal acustic trebuie:
a) să aibă un nivel sonor considerabil mai înalt faţă de zgomotul ambiant, astfel încât să poată fi
auzit, fără să fie excesiv sau supărător;
b) să poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor, distanţa dintre impulsuri sau
grupuri de impulsuri, şi să poată fi diferenţiat uşor de orice alt semnal acustic şi de zgomotele
ambientale.
1.2. Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecvenţă variabilă, cât şi cu frecvenţă
constantă, frecvenţa variabilă va fi utilizată pentru a indica, în raport cu frecvenţa constantă, un nivel
mai ridicat de pericol, o urgenţă crescută de intervenţie sau o acţiune impusă/solicitată.
2. Codul care trebuie utilizat
Sunetul semnalului de evacuare trebuie să fie continuu.

ANEXA Nr. 8
CERINŢE MINIME
privind comunicarea verbală
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Comunicarea verbală se stabileşte între un vorbitor sau un emiţător şi unul ori mai mulţi auditori,
sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte şi/sau cuvinte izolate, eventual
codificate.
1.2. Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple şi clare.
1.3. Calităţile de comunicare ale vorbitorului şi facultăţile auditive ale auditorilor trebuie să asigure o
comunicare verbală sigură.
1.4. Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau indirectă, prin voce umană ori
artificială, difuzată prin oricare mijloc corespunzător.
2. Reguli specifice de utilizare
2.1. Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunţa şi
înţelege corect mesajul verbal şi pentru a adopta, în consecinţă, comportamentul corespunzător în
domeniul securităţii şi/sau al sănătăţii.
5
 2.2. Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie
folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:
a) start - pentru a indica începerea comenzii;
b) stop - pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;
c) opreşte - pentru a opri operaţiunea;
d) ridică - pentru a ridica o greutate;
e) coboară - pentru a coborî o greutate;
f) înainte - sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este cazul, cu gesturile de
semnalizare corespunzătoare;
g) înapoi - sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este cazul, cu gesturile de
semnalizare corespunzătoare;
h) dreapta - sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este cazul, cu gesturile de
semnalizare corespunzătoare;
i) stânga - sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este cazul, cu gesturile de
semnalizare corespunzătoare;
j) pericol - pentru a solicita oprirea de urgenţă;
k) repede - pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.

ANEXA Nr. 9

CERINŢE MINIME
privind gesturile-semnal
1. Caracteristici
1.1. Gesturile-semnal trebuie să fie precise, simple, ample, uşor de executat şi de înţeles şi bine
diferenţiate de alte gesturi-semnal.
1.2. Utilizarea în acelaşi timp a ambelor braţe trebuie să se facă în mod simetric şi pentru executarea
unui singur gest-semnal.
1.3. Gesturile utilizate pot varia uşor sau pot fi mai detaliate în raport cu reprezentările prevăzute la
pct. 3, cu condiţia să respecte caracteristicile prezentate la pct. 1.1 şi 1.2, cu condiţia ca semnificaţia şi
înţelegerea lor să fie cel puţin echivalente.
2. Reguli de utilizare specifice
2.1. Persoana care emite semnale, denumită agent de semnalizare, transmite instrucţiunile de
manevră, utilizând gesturi-semnal, către persoana care recepţionează semnale, denumită operator.
2.2. Agentul de semnalizare trebuie să poată urmări vizual desfăşurarea manevrelor, fără a se afla în
pericol din cauza acestora.
2.3. Responsabilităţile agentului de semnalizare sunt exclusiv direcţionarea manevrelor şi asigurarea
securităţii lucrătorilor aflaţi în apropiere.
2.4. În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 2.2, trebuie să se prevadă încă
unul sau mai mulţi agenţi de semnalizare.
2.5. Atunci când nu poate executa ordinele primite cu garanţiile de securitate necesare, operatorul
trebuie să întrerupă manevrele în curs pentru a cere noi instrucţiuni.
2.6. Accesorii pentru semnalizarea prin gesturi
2.6.1. Agentul de semnalizare trebuie să poată fi uşor recunoscut de către operator.
2.6.2. Agentul de semnalizare trebuie să poarte unul sau mai multe elemente de recunoaştere
adecvate, de exemplu: vestă, cască, manşoane, banderole, palete.
2.6.3. Elementele de recunoaştere trebuie să fie viu colorate, de preferinţă toate de aceeaşi culoare,
utilizată exclusiv de agentul de semnalizare.
3. Gesturi codificate utilizabile
Observaţii preliminare:
Ansamblul gesturilor codificate, indicate mai jos, nu aduce atingere folosirii altor coduri care
vizează aceleaşi manevre, aplicabile la nivel naţional în anumite sectoare de activitate.

A) Gesturi generale:

5
 Semnificatie Descriere Ilustrare

START
Bratele intinse orizontal, cu palmele
Atentie Inceperea
indreptate in
executarii| comenzii

STOP
Bratul drept orientat in sus, cu palma
Intrerupere Incheierea
indreptata in fata
miscarii

SFARSITUL
Mainile impreunate la nivelul pieptului
operatiunii

B) Mişcări verticale:

Semnificatie Descriere Ilustrare

RIDICARE Bratul drept indreptat in sus, cu palma

orientata in fata si descriind lent un cerc

Bratul drept indreptat in jos, cu palma

COBORARE
spre interior si descriind lent un cerc

DISTANTA Se indica distanta necesara cu ajutorul

VERTICALA mainilor

C) Mişcări orizontale:

Semnificatie Descriere Ilustrare

5
 INAINTE Bratele indoite, cu palmele in sus;
antebratele se indreapta lent spre partea
superioara a corpului

INAPOI Bratele indoite, cu palmele in jos;

antebratele se indreapta lent spre partea
inferioara a corpului

La DREAPTA Bratul drept intins, aproximativ orizontal,

in raport cu agentul de cu palma indreptata in jos se executa lent
semnalizare miscari ale bratului catre dreapta

La STANGA Bratul stang intins, aproximativ orizontal,

in raport cu agentul de cu palma indreptata in jos se executa lent
semnalizare miscari ale bratului catre stanga

DISTANTA Se indica cu mainile distanta necesara

ORIZONTALA

D) Pericol:

Semnificatie Descriere Ilustrare

PERICOL: Ambele brate orientate in sus, cu palmele
Oprire sau oprire de indreptate in fata
urgenta

MISCARI RAPIDE Gesturile codificate care comanda

miscarile trebuie executate cu rapiditate
MISCARI LENTE Gesturile codificate care comanda
miscarile trebuie executate foarte lent

Ordonanta de urgenta nr. 195/2002 (r1) din 12/12/2002

privind circulatia pe drumurile publice

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - (1) Circulatia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor si a celorlalte categorii de
participanti la trafic, drepturile, obligatiile si raspunderile care revin persoanelor fizice si juridice,

5
precum si atributiile unor autoritati ale administratiei publice, institutii si organizatii sunt supuse
dispozitiilor prevazute in prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Dispozitiile prevazute in prezenta ordonanta de urgenta au ca scop asigurarea desfasurarii fluente
si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a
sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si
intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului.
(3) Autoritatea competenta in domeniul circulatiei pe drumurile publice privind initierea si avizarea
unor reglementari, precum si aplicarea si exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest
domeniu este Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General al Politiei Romane.
(4) Reglementarile privind circulatia pe drumurile publice se emit, dupa caz, de catre autoritatile
publice centrale sau locale cu atributii in acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al
Politiei Romane si cu respectarea acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte.
(5) Prevederile prezentei ordonante de urgenta se aplica tuturor participantilor la trafic, precum si
autoritatilor care au atributii in domeniul circulatiei si sigurantei pe drumurile publice si in domeniul
protectiei mediului.
Art. 2. - Indrumarea, supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile
publice se fac de catre politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are
obligatia sa ia masurile legale in cazul in care constata incalcari ale acestora.
Art. 3. - Circulatia pe drumurile publice din zona de frontiera si din alte zone pentru care, potrivit
legii, s-au stabilit restrictii se face cu respectarea reglementarilor instituite pentru acele zone.
Art. 4. - Controlul circulatiei vehiculelor apartinand institutiilor din sistemul de aparare, ordine
publica si siguranta nationala se efectueaza de catre politia rutiera, precum si de personalul desemnat
de catre aceste institutii.
Art. 5. - (1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor, conform
competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte
dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le
mentina in stare corespunzatoare.
(2) Administratorul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrarilor este
obligat sa semnalizeze corespunzator, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila,
care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei, si sa ia toate masurile de inlaturare a acestuia.
(3) Autoritatile publice locale sunt obligate sa amenajeze statiile mijloacelor de transport public de
persoane, prevazute cu alveole sau refugii, cu avizul politiei rutiere.
(4) Se interzic amplasarea constructiilor de orice fel si practicarea actelor de comert pe trotuar sau pe
acostament, in parcarile amenajate sau pe partea carosabila, in conditiile in care aceste constructii ar
afecta siguranta circulatiei pietonilor si vehiculelor.
(5) In perimetrul statiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar spatii:
a) de asteptare pentru calatori;
b) pentru comercializarea legitimatiilor de calatorie.
(6) In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului
public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori
lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul
lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii.
(7) Orice masura de restrictie a circulatiei pe drumurile publice se dispune de catre administratorul
drumului numai cu avizul politiei rutiere.
(8) Prin exceptie de la alin. (7), in cazuri temeinic justificate, politia rutiera poate dispune, fara
acordul administratorului drumului public, masuri temporare de restrictie a circulatiei pe drumurile
publice.
(9) In scopul asigurarii desfasurarii in conditii de siguranta a circulatiei pe drumurile publice, politia
rutiera poate solicita administratorului drumului public executarea sau, dupa caz, desfiintarea de
amenajari rutiere.
Art. 6. - In sensul prezentei ordonante de urgenta, expresiile si termenii de mai jos au urmatorul
inteles:
1. acordare a prioritatii - obligatia oricarui participant la trafic de a nu isi continua deplasarea sau de
a nu efectua orice alta manevra, daca prin acestea ii obliga pe ceilalti participanti la trafic care au
5
prioritate de trecere sa isi modifice brusc directia sau viteza de deplasare ori sa opreasca;
2. acostament - fasia laterala cuprinsa intre limita partii carosabile si marginea platformei drumului;
3. amenajari rutiere - totalitatea constructiilor, dispozitivelor si oricaror mijloace tehnice, altele decat
cele destinate semnalizarii, amplasate pe drumul public in scopul asigurarii securitatii rutiere;
4. ansamblu de vehicule - vehiculul cu motor cuplat cu unul sau doua vehicule, care circula pe drum
ca o unitate;
5. autostrada - drumul national de mare capacitate si viteza, semnalizat special, rezervat exclusiv
circulatiei autovehiculelor, cu sau fara remorci, care nu serveste proprietatii riverane, prevazut cu doua
cai unidirectionale, separate printr-o zona mediana sau, in mod exceptional, prin alte modalitati, cu
exceptia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, avand cel putin doua benzi de circulatie pe sens
si banda de urgenta, intersectii denivelate si accese limitate, intrarea si iesirea fiind permise numai prin
locuri special amenajate;
6. autovehicul - vehiculul echipat cu motor in scopul deplasarii pe drum. Troleibuzele si tractoarele
rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite
tramvaie, tractoarele folosite in exploatarile agricole si forestiere, precum si vehiculele pentru
efectuarea de servicii sau lucrari, care se deplaseaza numai ocazional pe drumul public, nu sunt
considerate autovehicule;
7. banda de circulatie - subdiviziunea longitudinala a partii carosabile, materializata prin marcaje
rutiere sau alte mijloace, daca are o latime corespunzatoare pentru circulatia intr-un sens a unui sir de
vehicule, altele decat vehiculele care se deplaseaza pe doua roti;
8. banda de urgenta - subdiviziunea longitudinala suplimentara, situata la extremitatea din partea
dreapta a autostrazii, in sensul de circulatie, destinata exclusiv stationarii autovehiculelor in cazuri
justificate, precum si circulatiei autovehiculelor cu regim prioritar care se deplaseaza la interventii sau
in misiuni cu caracter de urgenta;
9. banda reversibila - banda de circulatie, marcata si semnalizata, situata langa axa drumului,
destinata circulatiei autovehiculelor intr-un sens sau in altul, in functie de intensitatea traficului;
10. bicicleta - vehiculul prevazut cu doua roti, propulsat exclusiv prin forta musculara, cu ajutorul
pedalelor sau manivelelor;
11. coloana oficiala - unul sau mai multe vehicule care circula pe drumul public si sunt insotite de
unul sau mai multe autovehicule ale politiei rutiere, care au in functiune semnale speciale de avertizare
sonore si luminoase de culoare rosie;
12. conducator - persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de
tractiune, animale izolate sau in turma, de povara ori de calarie;
13. conducator de autovehicul sau tramvai, atestat profesional - persoana fizica posesoare a unui
permis de conducere si a unui certificat de atestare profesionala, care conduce un autovehicul de o
anumita categorie, cu sau fara remorca, pentru transportul de marfuri, persoane sau alte servicii;
14. drum public - orice cale de comunicatie terestra, cu exceptia cailor ferate, special amenajata
pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulatiei publice; drumurile care sunt inchise circulatiei
publice sunt semnalizate la intrare cu inscriptii vizibile;
15. institutii medicale autorizate - unitatile sanitare specializate, cu personal calificat si dotare
corespunzatoare pentru examinarea medicala a candidatilor la obtinerea permisului de conducere si a
conducatorilor de autovehicule sau tramvai;
16. intersectie - orice incrucisare, jonctiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spatiile
formate de acestea;
17. localitate - catunul, satul, comuna, orasul si municipiul ale caror intrari si iesiri sunt semnalizate
in conformitate cu prevederile legale;
18. masa totala maxima autorizata - masa maxima a unui vehicul incarcat, declarata admisibila in
urma omologarii de catre autoritatea competenta;
19. mijloc tehnic certificat - dispozitivul care dovedeste consumul de produse ori substante
stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora sau prezenta in aerul expirat a alcoolului;
20. mijloc tehnic omologat si verificat metrologic - dispozitivul care stabileste concentratia de alcool
in aerul expirat ori destinat masurarii vitezei sau prin care se probeaza incalcari ale unor reguli de
circulatie;
21. moped - vehiculul cu doua, trei sau patru roti, a carui viteza maxima prin constructie nu
5
depaseste 45 km/h si care este echipat cu un motor cu ardere interna, cu aprindere prin scanteie, cu o
capacitate cilindrica ce nu depaseste 50 cm 3 sau cu un alt motor cu ardere interna ori, dupa caz,
electric, a carui putere nominala este de cel mult 4 kW;
22. motocicleta - autovehiculul cu doua roti, cu sau fara atas, echipat cu un motor care are o
capacitate cilindrica mai mare de 50 cm 3 si/sau a carui viteza maxima, prin constructie, depaseste 45
km/h;
23. parte carosabila - portiunea din platforma drumului destinata circulatiei vehiculelor; un drum
poate cuprinde mai multe parti carosabile complet separate una de cealalta printr-o zona despartitoare
sau prin diferenta de nivel;
24. participant la trafic - persoana fizica ce utilizeaza, la un moment dat, drumul public;
25. pista pentru biciclete - subdiviziunea partii carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pista
separata de drum, special amenajata, semnalizata si marcata corespunzator, destinata numai circulatiei
bicicletelor si mopedelor;
26. prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece inaintea celorlalti participanti la
trafic cu care se intersecteaza, in conformitate cu prevederile legale privind circulatia pe drumurile
publice;
27. remorca - vehiculul fara motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor;
28. remorca usoara - remorca a carei masa totala maxima autorizata nu depaseste 750 kg;
29. semiremorca - remorca a carei masa totala maxima autorizata este preluata in parte de catre un
autovehicul sau de catre un tractor;
30. tractor - vehiculul cu motor, pe roti sau pe senile, conceput special pentru a trage sau a impinge
anumite utilaje sau remorci folosite in exploatarile agricole ori forestiere sau pentru alte lucrari, care se
deplaseaza numai ocazional pe drumul public;
31. tractor rutier - tractorul pe roti, cu cel putin doua axe, utilizat pentru executarea de lucrari,
precum si pentru tractarea unor remorci folosite pentru transportul de persoane sau bunuri si care se
deplaseaza, de regula, pe drumul public;
32. trecere la nivel - incrucisarea la nivel dintre un drum public si o cale ferata sau linie de tramvai,
care dispune de o platforma independenta;
33. trotuar - spatiul longitudinal situat in partea laterala a drumului, separat in mod vizibil de partea
carosabila prin diferenta sau fara diferenta de nivel, destinat circulatiei pietonilor;
34. detinator - persoana fizica sau juridica care foloseste un vehicul in baza unui contract de leasing
sau contract de inchiriere;
35. vehicul - sistemul mecanic care se deplaseaza pe drum, cu sau fara mijloace de autopropulsare,
utilizat in mod curent pentru transportul de persoane si/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau
lucrari;
36. vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depasite - vehiculul care, datorita dimensiunilor sale
ori marfurilor transportate, depaseste masele totale maxime admise sau dimensiunile de gabarit admise,
prevazute in reglementarile legale;
37. vehicul in circulatie internationala sau in trafic international - vehiculul care, prin deplasarea sa,
depaseste cel putin o frontiera de stat;
38. zona drumului public cuprinde suprafata de teren ocupata de elementele constructive ale
drumului, zona de protectie si zona de siguranta. Limitele zonelor drumurilor se stabilesc in
conformitate cu prevederile legale;
39. zona pietonala - perimetrul care cuprinde una sau mai multe strazi rezervate circulatiei pietonilor,
unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulatie, avand intrarile si iesirile
semnalizate in conformitate cu prevederile legale;
40. zona rezidentiala - perimetrul dintr-o localitate unde se aplica reguli speciale de circulatie, avand
intrarile si iesirile semnalizate in conformitate cu prevederile legale.

CAPITOLUL IV
Semnalizarea rutiera
Art. 29. - (1) Circulatia pe drumurile publice se desfasoara in conformitate cu regulile de circulatie si
cu respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele si
indicatiile politistului rutier care dirijeaza circulatia, semnalele speciale de avertizare luminoase sau
5
sonore, de semnalizare temporara si semnalele conducatorilor de vehicule.
(2) Participantii la trafic sunt obligati sa respecte si semnalele politistilor de frontiera, ale
indrumatorilor de circulatie ai Ministerului Apararii, agentilor cailor ferate, ale persoanelor desemnate
pentru dirijarea circulatiei pe sectoarele de drum pe care se executa lucrari de reabilitare a acestora, ale
membrilor patrulelor scolare de circulatie care actioneaza in imediata apropiere a unitatilor de
invatamant, precum si ale nevazatorilor, potrivit prevederilor din regulament.
Art. 30. - (1) Mijloacele de semnalizare rutiera sunt:
a) sistemele de semnalizare luminoasa sau sonora;
b) indicatoarele;
c) marcajele;
d) alte dispozitive speciale.
(2) Mijloacele de semnalizare rutiera se constituie intr-un sistem unitar, se realizeaza si se instaleaza
astfel incat sa fie observate cu usurinta si de la o distanta adecvata, atat pe timp de zi, cat si pe timp de
noapte, de cei carora li se adreseaza si trebuie sa fie in deplina concordanta intre ele, precum si intr-o
stare tehnica de functionare corespunzatoare.
(3) Semnalele luminoase pentru dirijarea circulatiei in intersectii au urmatoarele semnificatii:
a) semnalul de culoare verde permite trecerea;
b) semnalul de culoare rosie interzice trecerea;
c) semnalul de culoare galbena impreuna cu cel de culoare rosie interzic trecerea.
(4) Mijloacele de semnalizare rutiera, precum si alte dispozitive speciale de acest fel se asigura, se
instaleaza si se intretin prin grija administratorului drumului public respectiv ori al caii ferate, dupa
caz. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutiera si a dispozitivelor speciale se executa numai cu
avizul prealabil al politiei rutiere.
(5) Mijloacele de semnalizare si presemnalizare a intersectiilor dintre doua drumuri de categorii
diferite se asigura, se instaleaza si se intretin de catre administratorul fiecarui drum, cu respectarea
modului de reglementare a circulatiei stabilit in nodul rutier respectiv.
(6) Mijloacele de semnalizare rutiera pot fi insotite si de dispozitive speciale de avertizare.
(7) Se interzic:
a) amplasarea, in zona drumului public, de constructii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate
cu indicatoarele sau cu instalatiile ce servesc la semnalizarea rutiera ori realizarea de amenajari sau alte
obstacole care sunt de natura sa limiteze vizibilitatea ori eficacitatea acestora, sa stanjeneasca
participantii la trafic sau sa le distraga atentia, punand in pericol siguranta circulatiei;
b) lipirea de afise, inscriptii sau inscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc la
semnalizarea rutiera, inclusiv pe suporturile acestora.
Art. 31. - Participantii la trafic trebuie sa respecte regulile de circulatie, semnalele, indicatiile si
dispozitiile politistului rutier, precum si semnificatia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare
rutiera, in urmatoarea ordine de prioritate:
a) semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier;
b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevazute la art. 32
alin. (2) lit. a) si b);
c) semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfasurare a circulatiei;
d) semnalele luminoase sau sonore;
e) indicatoarele;
f) marcajele;
g) regulile de circulatie.
Art. 32. - (1) Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitivele de
iluminare montate pe autovehicule si au urmatoarele semnificatii:
a) lumina rosie obliga participantii la trafic sa opreasca in directia de mers cat mai aproape de
marginea drumului;
b) lumina albastra obliga participantii la trafic sa acorde prioritate de trecere;
c) lumina galbena obliga participantii la trafic sa circule cu atentie.
(2) Sunt autorizate sa utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:
a) pentru lumina rosie - autovehiculele apartinand politiei si pompierilor;
b) pentru lumina albastra - autovehiculele apartinand politiei, jandarmeriei, politiei de frontiera,
5
serviciului de ambulanta sau medicina legala, protectiei civile, Ministerului Apararii care insotesc
coloane militare, unitatilor speciale ale Serviciului Roman de Informatii si ale Serviciului de Protectie
si Paza, Administratiei Nationale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, precum si
autovehiculele de serviciu ale procurorilor criminalisti din Ministerul Public, atunci cand se deplaseaza
in actiuni de interventie sau in misiuni care au caracter de urgenta;
c) pentru lumina galbena - autovehiculele cu mase si/sau dimensiuni de gabarit depasite ori care
insotesc asemenea vehicule, cele care transporta anumite marfuri sau substante periculoase, cele
destinate intretinerii, repararii ori verificarii unor lucrari efectuate in partea carosabila sau executarii
unor lucrari de drumuri, curateniei strazilor, deszapezirii sau tractarii, transportului si depanarii
autovehiculelor ramase in pana sau avariate, precum si tractoarele care tracteaza utilajele agricole si
tehnologice agabaritice. Inspectoratul General al Politiei Romane poate autoriza utilizarea
dispozitivelor speciale luminoase de culoare galbena pentru autovehiculele stabilite prin prezenta
ordonanta de urgenta.
(3) Autovehiculele prevazute la alin. (2) lit. a) si b) trebuie sa fie echipate si cu mijloace speciale
sonore de avertizare.
(4) Pe autovehiculele apartinand politiei si pe cele prevazute la alin. (2) lit. c) pot fi instalate si
dispozitive luminoase cu mesaje variabile, destinate participantilor la trafic.
(5) Mijloacele speciale de avertizare, luminoase sau sonore, se certifica sau se omologheaza de
autoritatea competenta, potrivit legii. Conditiile de utilizare a acestora se stabilesc prin regulament.
Art. 33. - (1) Semnalizarea si amenajarile rutiere necesare pe drumurile publice se asigura de catre
administratorul drumului respectiv si se efectueaza numai cu avizul politiei rutiere.
(2) Semnalizarea lucrarilor care se executa pe drumurile publice este obligatorie si se efectueaza de
catre executantul lucrarilor, cu avizul politiei rutiere, astfel incat aceasta sa asigure deplasarea in
siguranta a tuturor participantilor la trafic, conform reglementarilor in vigoare.
(3) Semnalizarea si amenajarile rutiere se definesc si se realizeaza in conditiile stabilite prin
regulament, in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare.
Art. 34. - Conditiile de circulatie pe viaducte si in tunele, precum si semnalizarea acestora se
stabilesc prin regulament, in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare.

CAPITOLUL V
Reguli de circulatie
Obligatiile participantilor la trafic
Art. 35. - (1) Participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si
siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca
prejudicii proprietatii publice ori private.
(2) Participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia
documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de
inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte
documente prevazute de lege.
(3) In exercitarea atributiilor care ii revin, politistul rutier are dreptul sa verifice vehiculul, precum si
identitatea conducatorului sau a pasagerilor aflati in interiorul acestuia atunci cand exista indicii despre
savarsirea unei fapte de natura contraventionala sau penala.
(4) In exercitarea atributiilor de dirijare a circulatiei rutiere, politistii rutieri sunt obligati sa poarte
uniforma cu inscrisuri si insemne distinctive.
(5) Politistii de frontiera, indrumatorii de circulatie ai Ministerului Apararii, agentii cailor ferate,
personalul autorizat din zona lucrarilor pe drumurile publice, precum si membrii patrulelor scolare de
circulatie sunt obligati ca, pe timpul exercitarii atributiilor, sa poarte echipament de protectie-avertizare
fluorescent-reflectorizant.
(6) Conducatorii autovehiculelor cu masa maxima autorizata mai mare de 3,5 tone sunt obligati sa
poarte echipament de protectie-avertizare fluorescent-reflectorizant atunci cand executa interventii la
vehiculul care se afla pe partea carosabila a drumului public.
(7) Nevazatorii sunt obligati sa poarte in deplasarea pe drumurile publice baston de culoare alba.
Art. 36. - (1) Conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie
cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile
5
publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament.
(2) Pe timpul deplasarii pe drumurile publice, conducatorii motocicletelor, mopedelor si persoanele
transportate pe acestea au obligatia sa poarte casca de protectie omologata.
(3) Conducatorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand acestia se
afla in timpul mersului, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive tip «maini libere».
Art. 37. - (1) Conducatorii de vehicule sunt obligati sa opreasca imediat, pe acostament sau, in lipsa
acestuia, cat mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, in sensul de deplasare, la
apropierea si la trecerea autovehiculelor cu regim de circulatie prioritara care au in functiune
mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare rosie si sonore.
(2) Conducatorii de vehicule sunt obligati sa reduca viteza, sa circule cat mai aproape de marginea
drumului in sensul de deplasare si sa acorde prioritate la trecerea autovehiculelor cu regim de circulatie
prioritara care au in functiune mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare albastra si sonore.
(3) In situatiile prevazute la alin. (1) si (2), pietonilor le sunt interzise traversarea si circulatia pe
carosabil pana la trecerea vehiculelor respective.
Art. 38. - Conducatorii vehiculelor, cu exceptia celor trase sau impinse cu mana, instructorii auto
atestati sa efectueze instruirea practica a persoanelor pentru obtinerea permisului de conducere, precum
si examinatorul autoritatii competente, in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru
obtinerea permisului de conducere, sunt obligati sa se supuna testarii aerului expirat si/sau recoltarii
probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substante
stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea politistului rutier.
Art. 39. - Proprietarul sau detinatorul unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea
acesteia si in termenul solicitat, identitatea persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus
pe drumurile publice.
Art. 40. - (1) Regulile de circulatie pe drumurile publice aplicabile autovehiculelor destinate
transporturilor de marfuri, celor cu mase sau dimensiuni de gabarit depasite ori care transporta marfuri
sau produse periculoase se stabilesc prin regulament, in conformitate cu reglementarile in vigoare.
(2) Conducerea vehiculelor destinate transportului de marfuri, a caror masa totala maxima autorizata
este mai mare de 3,5 tone, transportului de marfuri sau produse periculoase, transportului public de
persoane, precum si conducerea vehiculelor cu mase sau dimensiuni de gabarit depasite sunt permise
numai conducatorilor de autovehicule sau tramvaie atestati profesional de Ministerul Transporturilor,
Constructiilor si Turismului.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), conducerea vehiculelor apartinand Ministerului
Administratiei si Internelor, Ministerului Apararii si Serviciului Roman de Informatii, destinate
transportului de marfuri, a caror masa totala maxima autorizata este mai mare de 3,5 tone, transportului
de marfuri sau produse periculoase, transportului de persoane, precum si conducerea vehiculelor cu
mase sau dimensiuni de gabarit depasite, care executa transporturi pentru nevoile proprii ale acestor
institutii, sunt permise conducatorilor de autovehicule sau tramvaie numai pe baza atestatului
profesional eliberat de aceste institutii, in conditiile stabilite de Ministerul Transporturilor,
Constructiilor si Turismului. Acest atestat este valabil numai pentru perioada in care conducatorii auto
respectivi fac parte din aceste institutii.
(4) Conditiile de obtinere a certificatului de atestare profesionala se stabilesc prin ordin al ministrului
transporturilor, constructiilor si turismului.
(5) Certificatul de atestare profesionala care confera titularului dreptul de a efectua activitatea pentru
care a fost eliberat este valabil numai insotit de permisul de conducere.

Reguli pentru alti participanti la trafic

Art. 70. - (1) Pentru a conduce un moped pe drumurile publice, conducatorul acestuia trebuie sa aiba
varsta de cel putin 16 ani.
(2) Pentru a conduce o bicicleta pe drumurile publice, conducatorul acesteia trebuie sa aiba varsta de
cel putin 14 ani.
(3) Bicicletele si mopedele care circula pe drumurile publice trebuie sa fie echipate cu mijloace de
iluminare si dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisa circulatia acestora pe timp de noapte
fara aceste mijloace si dispozitive in stare de functionare.
Art. 71. - (1) Sunt interzise accesul si deplasarea vehiculelor cu tractiune animala, a animalelor de
5
povara, de tractiune sau de calarie, precum si a animalelor izolate sau in turma pe drumurile nationale,
in municipii si pe drumurile la inceputul carora exista indicatoare de interzicere a accesului.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa
amenajeze drumuri laterale destinate circulatiei acestora, potrivit competentelor stabilite prin lege.
(3) Pentru a circula pe drumurile publice pe care accesul le este permis, animalele, vehiculele trase
sau impinse cu mana, animalele de povara, de tractiune si de calarie vor avea cate un conducator, iar
vehiculele cu tractiune animala vor fi echipate si cu mijloace de iluminare si dispozitive reflectorizant-
fluorescente, in conformitate cu prevederile regulamentului.
Art. 72. - (1) Pietonii sunt obligati sa se deplaseze numai pe trotuar, iar in lipsa acestuia, pe
acostamentul din partea stanga a drumului, in directia lor de mers. Cand si acostamentul lipseste,
pietonii sunt obligati sa circule cat mai aproape de marginea din partea stanga a partii carosabile, in
directia lor de mers.
(2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt angajati
in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator,
ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
(3) Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin
locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul
strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la
trafic.
(4) Pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii prin locuri nepermise, la culoarea rosie a
semaforului destinat acestora, sau a nerespectarii altor obligatii stabilite de normele rutiere poarta
intreaga raspundere a accidentarii lor, in conditiile in care conducatorul vehiculului respectiv a
respectat prevederile legale privind circulatia prin acel sector.
(5) Sunt asimilate pietonilor persoanele care conduc un scaun rulant de constructie speciala, cele care
conduc vehicule destinate exclusiv tragerii sau impingerii cu mana, precum si cele care se deplaseaza
pe patine sau dispozitive cu role.
(6) Se excepteaza de la respectarea regulilor stabilite pentru pietoni politistul rutier si persoanele care
se afla pe platforma drumului public si sunt autorizate, in exercitarea atributiilor de serviciu, sa
indrume sau sa dirijeze circulatia rutiera, in conditiile stabilite prin regulament.
(7) Este interzisa ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar cand aceasta este permisa, conform
indicatoarelor sau marcajelor, latimea minima a trotuarului lasat la dispozitia pietonilor trebuie sa fie
de cel putin un metru.
Art. 73. - Regulile privind circulatia pe drumurile publice a mopedelor, bicicletelor, vehiculelor cu
tractiune animala, a conducatorilor de coloane militare, cortegii, grupuri organizate, precum si de
animale se stabilesc prin regulament.

Principalele prevederi privind măsurile de securitate şi sănătate în muncă

cuprinse în Contractul colectiv de muncă şi Regulamentul intern la nivelul S.C.
URBAN S.A

REGULI PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ, REGLEMENTĂRI

PRIVIND MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
Art. 3. (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea în muncă în toate
aspectele legate de munca. În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile
necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute mai sus, ţinând
seama de modificarea condiţiilor şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. 1 şi 2 pe baza
următoarelor principii generale de prevenire:
6
 a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă,
alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea
reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor
acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea
muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale legii securităţii şi sănătăţii în muncă, ţinând seama
de natura activităţilor din societate şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum
şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea
nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul
activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în
muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de
muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legii securităţii şi sănătăţii în muncă,
atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe societăţi şi/sau
unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena
în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nici
situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
Art. 4. Obligaţiile salariaţilor in domeniul securităţii si sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere
responsabilităţii angajatorului.
Art. 5. Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi
instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la
pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot
fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la de mai sus, lucrătorii au
următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
6
 înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru
a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi,
pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt
sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
Obligaţiile prevăzute mai sus se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă,
potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie
de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.
Măsurile prevăzute la art. anterior vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia
de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.
Art. 6. Angajatorul trebuie să asigure planificarea, organizarea şi mijloacele necesare activităţii
de prevenire şi protecţie în societate.
Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către angajator prin nfiinţarea
unui serviciu intern de prevenire şi protecţie direct subordonat acestuia.
Art. 7. În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu
sindicatul şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
Împreună cu aceştia, angajatorul are obligaţia instruirii angajaţilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Instructajul de protecţia muncii la nivelul unităţii şi a salariaţilor cuprinde instructajul
introductiv general, instructajul la locul de muncă şi instructajul periodic şi se desfăşoară conform
legislaţiei în vigoare.
Art. 8. Locurile de muncă se organizează astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea
salariaţilor.
Conducerea societăţii va organiza controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi
substanţelor folosite în procesul muncii.
Vor fi asigurate condiţiile de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, se vor
crea condiţiile de preîntâmpinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariaţilor in situaţii
speciale si in caz de pericol grav si iminent.
Art. 9. La nivelul S.C. URBAN S.A., atribuţiile specifice comitetului de securitate şi sănătate
în muncă, vor fi îndeplinite de către comitetul stabilit prin decizie emisa de conducere, în scopul de a
asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor in domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.
Atribuţiile personalului din cadrul serviciului de prevenire şi protecţie sunt cele reglementate în
Legea 319/2006 şi în Norma Metodologică de aplicare a prevederilor Legii 319/2006.
Componenţa, atribuţiile specifice şi funcţionarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în
muncă sunt reglementate prin Legea 319/2006, Norma de aplicare a prevederilor acesteia şi
Regulamentul de funcţionare a acestuia aprobat de Directorul General al societăţii.
Art. 10. S.C. URBAN S.A. asigură protecţia salariaţilor prin servicii medicale şi asigurarea
accesului acestora la serviciul medical de medicina muncii, în condiţiile legii.
6
 Medicul de medicina muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru
îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare angajator.

Art. 11. Angajarea şi repartizarea personalului pe locurile de muncă se vor face in funcţie de
starea de sănătate şi de aptitudinile fizice şi psihice ale solicitanţilor, în raport cu particularităţile
activităţii şi cu condiţiile de muncă impuse de viitorul post de activitate.
Orientarea si angajarea personalului in munca se vor realiza prin examene medicale si
psihologice efectuate conform reglementarilor ministerului sănătăţii.
Societatea îşi asumă obligaţia de a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi pe care le
poate aplica ţinând seama de domeniul de activitate, astfel încât să prevină expunerea salariatelor
gravide şi/sau mame, lăuze sau care alăptează la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea. Dacă
obligaţia de schimbare a locului de muncă şi de repartizare a gravidei şi /sau mamei, lăuzei la un alt loc
de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, de schimbare a condiţiilor de muncă nu este
posibilă, salariata va intra în concediu de risc maternal.
Art. 12. S.C. URBAN S.A. are atribuţii pe linia organizării şi desfăşurării activităţii de
instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă a persoanelor enumerate la art. 2.
Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a personalului constituie parte componentă a
pregătirii profesionale a acestuia şi se efectuează de către o persoană numită prin decizie a directorului
general, competentă, cu atestat pe această linie.
Tot prin decizie se constituie o echipă de primă intervenţie pentru stingerea eventualelor
începuturi de incendii izbucnite în incinta spaţiilor deţinute de către societate şi alte echipe de
intervenţie cu diferite specialităţi conform organizării de protecţie civilă. Echipele de intervenţie (P.S.I.
şi Protecţie Civilă) sunt subordonate inspectorului pentru situaţii de urgenta.
Art. 13. Prin decizie se stabilesc locurile unde periodic sau permanent, se pot efectua lucrări
cu foc deschis şi se pot executa lucrări periculoase pentru: suduri, tăieri sau lipiri cu flacără, topiri,
lucrări care pot provoca scântei mecanice, lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau
scurtcircuite, curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau sisteme de evacuare în care au
fost stocate, prelucrate ori vehiculate produse combustibile etc., depozitarea, manipularea şi transportul
de substanţe/materiale periculoase, punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor
tehnologice care prezintă risc foarte mare de incendiu sau oprirea acestora şi pentru persoanele care le
supraveghează.
În aceeaşi decizie se nominalizează locurile cu pericol de incendiu în care este interzisă
utilizarea focului deschis, precum şi persoanele care au dreptul să emită permis de lucru cu foc.
Este interzisă folosirea focului deschis în locurile în care se prelucrează, se utilizează, se
depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenţa
focului deschis, prezintă pericol de incendiu sau de explozie.
Art. 14. Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc., în care se
efectuează operaţiuni cu foc deschis sau se execută lucrări periculoase, are obligaţia să asigure măsuri
pentru pregătirea locului, instruirea personalului şi controlul după terminarea lucrării.
În cazul lucrărilor cu foc deschis care se execută în instalaţii şi în alte locuri cu risc ridicat de
incendiu sau de explozie, persoana cu atribuţii de conducere va dispune luarea şi altor măsuri de
protecţie specifice.
Art. 15. Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă cuprinde instructajul introductiv general,
instructajul specific locului de muncă, instructajul periodic, instructajul special pentru lucrări
periculoase, se organizează şi se desfăşoară prin grija conducerii societăţii în baza legislaţiei care
reglementează domeniul de activitate şi Normelor de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor.
În incinta birourilor, a spaţiilor închise, fumatul este interzis.
Fumatul este permis numai în locurile special amenajate.
Planurile de evacuare în caz de incendiu sunt expuse la loc vizibil şi se aduc la cunoştinţa
întregului personal pe timpul instruirilor. De asemenea la instruiri se aduce la cunoştinţa personalului
locurile din firmă unde sunt amplasate extinctoarele şi modul de folosire al acestora.

6
 Consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii
legislatiei de securitate si sanatate in munca

Contravenţii
(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor
de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice;
d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri
speciale de siguranţă;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea
instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi
ale descărcărilor atmosferice;
g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă unde
există pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă;
k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a
instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub
presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
o) asigurarea iluminatului de siguranţă;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de
protecţie;
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de muncă şi a
rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;
s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare.

6
 Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala
specifice S.C.URBAN S.A.

LISTA RISCURILOR INACCEPTABILE

Denumire loc de munca Definirea riscului

COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A
SISTEMULUI RISC FACTORILOR DE RISC
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametri)
0 1 2
MIJLOACE DE FACTORI DE 1. Lovire, zgâriere de suprafeţele colţuroase, ascuţite
PRODUCŢIE 1 RISC MECANIC (margini de mobilier, gresie, faianţă).
(mişcări 2. Tăiere, înţepare în vitrinele, gemurile sparte sau
funcţionale) crăpate în timpul curăţirii.
3. Tăiere cu bucăţi de sticlă căzute de la geamurile,
vitrinele ce se pot sparge în timpul curăţirii.
4. Cădere prin alunecare pe gresia umedă în toalete,
holuri în timpul spălării.
5. Rostogolire, prăbuşire aspirator, maşină spălat pe scări
în timpul întreţinerii scărilor.
FACTORI DE 6. Electrocutare prin atingere directă sau indirectă a
RISC ELECTRIC instalaţiei de iluminat defecte.
7. Electrocutare prin atingere indirectă a carcaselor
echipamentelor de muncă în timpul lucrului cu mâinile
ude.
FACTORI DE
RISC CHIMIC 8. Lucrul cu substanţe toxice şi caustice (dezinfectanţi,
soluţii de spălare, etc.)
9. Ingerare accidentală a substanţelor toxice sau caustice
cu care lucrează.
MEDIUL FACTORI DE 10. Curenţi de aer cauzat de deschiderea simultană a
RISC FIZIC uşilor şi ferestrelor, sau de aerul condiţionat.
DE MUNCĂ 7 11. Iluminat insuficient sau neuniform în unele zone în
care trebuie să efectueze curaţenia.
SARCINA DE CONŢINUT 12. Operaţii, procedee greşite în timpul curăţirii
MUNCĂ NECORESPUNZĂ gemurilor, vitrinelor (alegerea greşită a scărilor, suporţilor
- TOR platformelor pentru lucrul la înălţime)
EXECUTANT 14 13. Metode de lucru neadecvate în activitatea de
ACŢIUNI întreţinere, curăţenie.
GREŞITE 14. Absenţa unor operaţii pregătitoare (neasigurarea
scărilor, platformelor pentru lucrul la înălţime).
15. Executarea unor operaţii neprevăzute în sarcina de
muncă (intrarea şi întreţinerea unor zone în care nu au
responsabilitate – centrală, compresor aer etc. )
16. Deplasări, staţionări în zone periculoase.-ex. parcare
subterană
6
 COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A
SISTEMULUI RISC FACTORILOR DE RISC
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametri)
17. Cădere de la înălţime prin dezechilibrare, alunecare,
păşire în gol.
18. Utilizarea necorespunzătoare sau neutilizarea
echipamentului de protecţie
19. Nerespectarea normelor de igienă a muncii în timpul
programului de lucru.
20. Prezentarea la lucru în condiţii psihico-fiziologice
necorespunzătoare (oboseală, sub influenţa alcoolului,
drogurilor etc. )

Exemplu:

UNITATEA: S.C. URBAN S.A. –

SUCURSALA BUCUREŞTI
3.4.3 FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
SECŢIA: STAŢIE RECICLARE
LOCUL DE MUNCĂ:
MAŞINIST LA MAŞINA DE
FIŞA NR. 4
AMBALAT
COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR
SISTEMULUI RISC DE RISC
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametri)
0 1 2
FACTORI DE 1. Autodeclanşarea unei mişcări comandate în mod normal
RISC MECANIC prin intermediul unui circuit hidraulic, la defectarea
acestuia în timpul funcţionării
2. Jet, erupţie ulei la fisurarea accidentală a elementelor
instalaţiilor hidraulice
3. Ruperea sârmelor utilizate la balotat, la tensionarea
acestora, după presarea balotului
4. Înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase (capete de
MIJLOACE DE sârmă, andrea pentru tras sârma etc.)
PRODUCŢIE 5. Suprafeţe alunecoase în zonele de deservire a preselor
hidraulice – luxaţii, fracturi
6. Căderea baloţilor cu deşeuri presate, din stive, în timpul
manevrelor pentru încărcarea mijloacelor de transport –
contuzii, fracturi
FACTORI DE 7. Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice atinse la
RISC TERMIC lucrul cu presele hidraulice în anotimpul rece
FACTORI DE 8. Electrocutare prin atingere directă, indirectă a tablourilor,
RISC ELECTRIC comutatoarelor defecte, cablurilor electrice defecte
FACTORI DE 9. Temperaturi coborâte iarna şi ridicate vara – afecţiuni
MEDIUL DE RISC FIZIC respiratorii
MUNCĂ 10. Curenţi de aer la lucrul cu presa de balotat cartoane,
amplasată în exterior
0 1 2

6
 FACTORI DE 11. Boli infecţioase şi parazitare datorită noxelor biologice
RISC BIOLOGIC (bacterii, virusuri) de la soratrea deşeurilor solide şi
semisolide
SUPRASOLICI- 12. Efort dinamic ridicat şi cu grad mare de repetare la
TARE FIZICĂ manevrarea manuală a baloţilor cu deşeuri presate
SARCINA DE (rostogolire, împingere, tragere) – artroze, discopatii
MUNCĂ 13. Poziţie otostatică îndelungată – artroze, discopatii
SUPRASOLICI- 14. Ritm mare de muncă, operaţii cu grad mare de repetare –
TARE PSIHICĂ afecţiuni nervoase
ACŢIUNI 15. Nesincronizarea în operaţii la lucrul în echipă pentru
GREŞITE deservirea preselor hidraulice pentru balotat deşeuri
16. Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare,
EXECUTANT
dezechilibrare
OMISIUNI 17. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a
celorlalte mijloace de protecţie ale preselor de balotat

FACTORII DE RISC DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ ÎN

SISTEMUL DE MUNCĂ

A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
I.I. Executarea defectuoasă de operaţii:
- comenzi;
- manevre;
- poziţionări;
- fixări;
- asamblări;
- reglaje;
- utilizarea greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii:
- întârzieri;
- devansări.
1.3. Efectuarea de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă:
- pornirea echipamentelor tehnice;
- întreruperea funcţionarii echipamentelor tehnice;
- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide de energetice etc.);
- deplasări, staţionări în zone periculoase;
- deplasări cu pericol de cădere:
- de la acelaşi nivel:
- prin dezechilibrare;
- alunecare;
- împiedicare;
- de la înălţime:
- prin păşire în gol;
- prin dezechilibrare;
- prin alunecare.
1.4. Comuniciri accidentogene.

2. OMISIUNI
2.1. Omiterea unei operaţii
2.2.Neuitilizarea mijloacelor de protecţie

6
B. SARCINA DE MUNCĂ

1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU

CERINŢELE DE SECURITATE:
1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2. Absenţa unor operaţii
1.3. Metode de munca necorespunzătoare (succesiunea greşită a operaţiilor)

2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA

EXECUTANTULUI:
2.1. Solicitare fizică
- efort static;
- efort dinamic;
- poziţii de lucru forţate sau vicioase.

2.2. Solicitare psihică

- ritm de muncă mare;
- decizii dificile în timp scurt;
- operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;
- monotonia muncii.

C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1. Mişcări periculoase
1. 1. 1. Mişcările funcţionale ale echipamentelor tehnice sau curgeri de fluide
- organe de maşini in mişcare;
- curgeri de fluide;
- deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei:
- alunecare;
- rostogolire;
- rulare pe roţi;
- răsturnare;
- cădere liberă;
- scurgere liberă;
- deversare;
- surpare, prăbuşire;
- scufundare.
1.1.4. Deplasări sub efectul propulsiei:
- proiectare de corpuri sau particule;
- deviere de la traiectoria normală;
- balans
- recul;
- şocuri excesive;
- jet, erupţie.
1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase
- înţepătoare;
- tăioase;
- alunecoase;
- abrazive;
- adezive.
1.3. Recipienţi sub presiune
6
 1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC

2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor.
2.3. Flăcări, flame

3. FACTORI DE RISC ELECTRIC

3.1. Curentul electric
- atingere directă;
- atingere indirectă;
- tensiune de pas.

4. FACTORI DE RISC CHIMIC

4.1. Substanţe toxice
4.2. Substanţe caustice
4.3. Substanţe inflamabile
4.4. Substanţe explosive
4.5.Substanţe cancerigene

5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC

5.1. Culturi sau preparate cu microrganisme:
- bacterii;
- virusuri;
- richeţi;
- spirochete;
- ciuperci;
- protozoare.
5.2.Plante periculoase (exemplu ciuperci otrăvitoare)
5.3.Animale periculoase (exemplu şerpi veninoşi)

D. MEDIU DE MUNCĂ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1. Temperatura aerului:
- ridicată;
- scăzută.
1.2. Umiditatea aerului;
1.3. Curenţi de aer
1.4. Presiunea aerului
- ridicată;
- scăzută.
1.5.Aeroionizarea aerului
1.6.Suprapresiunea în adâncimea apelor
1.7. Zgomot
1.8. Ultrasunete
1.9. Vibraţii
1.10. Iluminat:
- nivel de iluminare scăzut;
- strălucire;
- pâlpâire.
l.11. Radiaţii
1.11.1. Electromagnetice:
- infraroşii;
- ultraviolet;
6
 - microunde;
- de frecvenţă inaltă;
- de frecvenţă medie;
- de frecvenţă joasă;
- laser.
1.11.2.Ionizante:
- alfa,
- beta;
- gamma
1.12. Potenţial electrostatic
1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţii, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări, prăbuşiri de
teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14. Pulberi pneumoconiogene.

2. FACTORI DE RISC CHIMIC

2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi

3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC

3.1. Microorganisme în suspensie în aer:
- bacterii;
- virusuri;
- richeţi;
- spirochete;
- ciuperci;
- protozoare etc.

4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI

- subteran;
- acvatic;
- subacvatic,
- mlăştinos;
- aerian;
- cosmic etc.

Masuri privind acordarea primului ajutor

7
 Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă, care se aplică în cazuri de accidente,
intoxicaţii acute sau îmbolnăviri, înaintea intervenţiei cadrelor medicale de specialitate.
Primul ajutor acordat corect şi la timp are două obiective majore:
- să salveze viaţa accidentatului;
- să asigure vindecarea cu daune fizice absente sau cât mai reduse.
Orice persoană care şi-a însuşit cunoştinţele necesare poate acorda primul ajutor. Cel ce acordă
primul ajutor se numeşte salvator.
Aflat la locul accidentului, salvatorul trebuie să desfasoare următoarele activitati, în ordinea pe
care o socoteşte cea mai firească, de la caz la caz, fără să întârzie acordarea primului ajutor:
1) – să-şi asigure colaborarea a încă 2-3 persoane;
2) – să trimită pe cineva să anunţe seful direct care va anunta salvarea;
3) – să calmeze panica şi să îndepărteze persoanele care stânjenesc;
4) – să se asigure dacă există la îndemină o trusă de prim ajutor, dacă nu există se va acorda
primul ajutor cu mijloace improvizate;
5) – până la venirea salvării să treacă de îndată la acordarea primului ajutor;
6) – să ştie să selecţioneze urgenţele: pe primul loc se situează stopul cardiac şi respirator, apoi
hemoragiile mari, apoi celelalte;
7) – să execute cu logică şi blândeţe manevrele necesare;
8) – rănitul nu se deplasează de la locul accidentului înainte de a i se acorda primul ajutor, decât
în doua situaţii:
- starea de accident continuă să existe;
- condiţiile meteorologice sunt nefavorabile.
În aceste cazuri, rănitul este transportat până la cel mai apropiat adăpost, cu multă grijă şi
atenţie, in pozitie orizontala, preferabil de 2-3 persoane.

RESPIRATIA ARTIFICIALA

In cazurile in care respiratia victimei s-a oprit, cazuri de asa-zisa moarte aparenta, se incepe
imediat respiratia artificiala, daca e posibil chiar la locul accidentului, cu urmatoarele pregatiri, dupa ce
s-au luat toate masurile pentru protejarea accidentatului impotriva agentului care a afectat-o
- se intinde persoana accidentata pe un asternut uscat, i se scoate haina, iar daca are rani sau fracturi,
se taie hainele, se desfac gulerul si cravata, sireturile de la incaltaminte;
- i se deschide gura si i se scoate limba sa nu se sufoce, se scoate proteza dentara, i se elibereaza
caile respiratorii superioare de corpurile straine, i se panseaza nasul;
- se inlatura persoanele de prisos si se asigura o buna ventilare in zona
- daca este posibil, fara a se produce intarzieri, i se incalzesc picioarele si corpul cu sticle cu apa
calda sau caramizi incalzite
Cea mai eficace si mai intrebuintata este metoda gura la gura sau gura la nas, care se invata si
se aplica usor. Metoda gura la gura sau gura la nas permite sa se insufle victimei aerul necesar
reanimarii sale, direct in aparatul respirator. Pentru aceasta, i se da capul cat mai mult inapoi spre
ceafa. Peste gura accidentatului se aseaza o batista sau se foloseste o pipa speciala. Este indicat sa se
foloseasca batista salvatorului care este special confectionata, din material plastic avand forma
dreptunghiulara, iar in mijloc un tub de material aplatizat si lung de 2,5 cm. care se introduce intre
maxilarele accidentatului.
Salvatorul se aseaza cu genunchiul lateral fata de victima, trage mult aer in piept si il sufla in
gura accidentatului, intr-un ritm de 16-18 ori pe minut, tinandu-se narile comprimate intre degete.
Dupa insuflare, salvatorul se indeparteaza de gura accidentatului, lasand sa se produca expiratia .
In cazul incetarii batailor inimii, simultan cu respiratia artificiala, se efectueaza masajul extern
al inimii, cu ajutorul unei alte persoane. Aceasta consta in comprimarea succesiva a sternului cu palma,
comprimari care trebuie sa alterneze cu insuflari.
Indiferent de metoda aplicata, respiratia artificiala nu se intrerupe nici in timpul transportarii
victimei la punctul sanitar, ia trebuie continuata pana cand victima este in afara de pericol sau pana

7
cand este predata organelor sanitare .
Aplicarea respiratiei artificiale poate dura, uneori, destul de mult 5-6 ore, chiar pana la 8 ore si
nu se intrerupe decat cand accidentatul isi recapata respiratia normala sau cand apar semnele
caracteristice ale mortii reale, care poate fi constatata numai de catre un medic

MANEVRA DE SALVARE DE LA SUFOCARE

In lume, peste 100.000 de oameni mor sufocati in fiecare an din cauza alimentelor sau a altor
corpuri straine inghitite accidental si ajunse in trahee. Daca respiratia nu este reluata dupa doua minute,
incep procese de distrugere ireversibila a creierului si moartea este iminenta. Datorita faptului ca
victima nu poate vorbi, problema e posibil sa nu fie inteleasa sau sa fie interpretata gresit ca un atac de
cord.
Chiar daca respiratia persoanei este complet blocata o cantitate apreciabila de aer ramane in plamani.
Acesta este motivul pentru care manevra are succes !
In timpul manevrei facand compresie asupra diafracmei aceasta forteaza plamani sa scoata aerul
rezidual din ei si in acest fel caile respiratorii se deblocheaza..

Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in
jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare
intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta.
Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar
mult sub zona sanilor (sub stern).
7
Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina
obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica.
Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta.

Manevra Heimlich la persoanele singure

Daca sufocarea apare la o persoana si nu este cine sa o ajute, aceasta isi poate aplica singura o apasare
la nivelul abdomenului sau se poate apleca peste spatele unui scaun si sa apese puternic pentru ce
obiectul sare afara.

Atitudinea la persoanelecare si-au pierdut cunostinta

Daca persoana isi pierde cunostinta, aceasta este asezata usor pe podea si se cheama ambulanta.
Se incepe resuscitarea cardiopulmonara, incluzand compresiunile la nivelul pieptului.
De fiecare data cand caile respiratorii sunt deschise, in timpul resuscitarii, trebuie verificata prezenta
unui obiect in cavitatea bucala sau in gat. Daca se gaseste asa ceva, el trebuie scos.
Nu se fac apasari abdominale, cum ar fi manevra Heimlich.
Se continua resuscitarea cardiopulmonara pana cand persoana devine constienta sau pana cand soseste
ambulanta.

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUIIN CAZ DE ELECTROCUTARE

7
 1. Scoaterea accidentatului de sub actiunea sau influenta curentului electric.
2. Daca accidentatul se afla in contact cu instalatia electrica si este undeva la inaltime, se
procedeaza astfel:
- analizati situatia si cunoscind faptul ca dupa intreruperea tensiunii, muschii se relaxeaza existind
posibilitatea caderii accidentatului, luati preventiv masuri de evitare prin atenuarea caderii prin
prindere, sprijinirea cu proptele izolante ori prin plasarea la sol a unor suporturi groase la locul
eventualei caderi – paie, materiale textile, crengi etc.
3. Actionati pentru intreruperea tensiuni – prin deschiderea intrerupatorului de alimentare sau
deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor, scoaterea din priza, de la caz la caz.
4. Scoateti accidentatul de sub tensiune – prin utilizarea oricaror materiale sau echipamente
electroizolante care sunt la indemina.
5. Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de acesta, se va
determina starea clinica printr-o exeminare rapida stabilindu-se daca:
- accidentatul este constient;
- accidentatul este inconstient;
- accidentatul prezinta vatamari sau raniri;
6. Daca accidentatul este constient se stabileste un contact verbal de calmare, linistire a
accidentatului, cautindu-se vizual semne exterioare ale starii de rau:
- culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);
- transpiratia fetei si palmelor;
- prezenta si caracteristicile respiratiei si pulsului.
7. In cazul unei stari de rau care persista sau se agraveaza:
- accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate;
- imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gitului, pieptului si abdomenului;
- se solicita salvarea.
8. Daca accidentatul este inconstient se procedeaza astfel:
- desfaceti hainele la git, piept si zona abdominala;
- verificati starea respiratiei si existenta pulsului;
- se va face respiratie artificiala sau reanimare.
9. Daca accidentatul a suferit vatamari, simptomele sunt semnalate de catre accidentatul aflat in
stare de constienta. La cei aflati in stare de inconstienta, cercetarea vatamarilor se face abia dupa ce s-a
constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine, fara a misca sau dezbraca
accidentatul.

ATENTIE !
SANSELE DE SALVARE SUNT :

 de 95% daca primul ajutor se acorda in primul minut ;

Dupa intreruperea respiratiei:
 de 50% in primele 4 minute;
 de 1% la peste 6 minute;
 nule dupa 8 minute
In consecinta, in cazul electrocutarii nu trebuie asteptata sosirea personalului medical, ci trebuie
efectuata imediat respiratia artificiala, care poate fi salvatoare.

7
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL STOPULUI RESPIRATOR
ŞI AL STOPULUI CARDIAC

Oprirea respiraţiei care aduce oxigenul în organism sau a inimii care împinge sângele oxigenat
în corp, duce la moartea creierului în 3-5 minute şi a cordului în 7-8 minute. Dacă se depăşesc 5
minute, reanimarea nu mai este posibilă.
Metodele de respiraţie artificială prin insuflarea aerului de către persoana care acordă primul
ajutor sunt:
a) respiraţia artificială gură la gură;
b) respiraţia artificială gură la nas.
Pentru a executa una din aceste metode se vor executa următoarele manevre:
- se desface îmbrăcămintea de la gât şi piept;
- se îndepărtează corpii străini din gură (dinţi, dacă s-au detaşat, sau proteze, alimente
din vărsături, etc.);
- se şterge cavitatea bucală de secreţii sau lichid de vărsătură, folosind un deget
învelit într-un material textil;
- se culcă accidentatul pe spate întins pe un plan orizontal dur, cu capul înclinat
înapoi. Se deplasează mandibula (falca) către vârful capului şi în sus cu degetele de la mâna dreaptă
iar cu mâna stângă se apasă pe frunte ;
- pentru o bună extensie a capului se aşează sub gât o pătură sau o haină făcută sul ;
- pentru începerea insuflării aerului, salvatorul se aşează în dreptul umerilor, la
dreapta victimei;
- se aşează o bucată de tifon sau o batistă pe nasul şi pe gura rănitului;
- mâna stângă a salvatorului apasă uşor fruntea victimei pentru a menţine capul în
extensie, concomitent pensează şi nasul, iar mâna dreaptă ţine mandibula în poziţie de deschidere a
gurii;
- salvatorul trage puternic aer în piept după care îl insuflă pe gura rănitului, cât se
poate de mult, în ritmul de 12-16 ori/min;
- salvatorul urmăreşte cu coada ochiului dacă se umflă pieptul victimei şi dacă revine
cutia toracică la poziţia iniţială (ieşirea aerului din plămâni se face singură).
În cazul în care gura victimei este încleştată se va executa respiraţia artificială gură la nas unde
manevrele sunt aceleaşi ca la respiraţia artificială gură la gură cu excepţia faptului că nu vor mai
pensa nările, insuflarea aerului se va face pe nas, iar mâna dreaptă va menţine mandibula în poziţia
de închidere a gurii .
Stopul cardiac poate fi indentificat după următoarele semne:
- lipsa pulsului la nivelul arterei carotide;
- oprirea respiraţiei la 30 secunde după oprirea inimii;
- culoarea vânătă a pielii, buzelor, unghiilor;
- starea de inconştienţă.
Masajul cardiac extern constă în suplinirea activităţii inimii.
Se efectuează concomitent cu respiraţia artificială păstrându-se raportul de 1 respiraţie/4 masaje
cardiace sau 2 respiraţii /5-7 masaje cardiace.
Frecvenţa masajului nu trebuie să fie sub 60/minut şi nici peste 72/minut, pentru a permite
umplerea ventriculară.
Tehnica masajului cardiac extern constă în următoarele:
- bolnavul se aşează pe spate, pe un plan tare şi cu capul ca pentru respiraţia gură la gură
sau gură la nas;
- salvatorul aşezat în genunchi lateral dreapta de toracele victimei, pune palmele una
peste alta pe 1/3 inferioară a osului stern ;
- apasă de cca. 60-70/min. înfundând toracele cu 4-6 cm;
- după 4 comprimări se efectuează o respiraţie prin insuflare; e preferabil să fie doi salvatori, unul
pentru masaj şi altul pentru insuflare.
7
 Manevrele descrise trebuie continuate cel puţin 45 minute. Decizia de oprire a lor este
preferabil să fie luată de un cadru medical.
Stopul cardio respirator

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL HEMORAGIILOR

Scurgerea sângelui în afara vaselor sanguine se numeşte hemoragie.

Hemoragiile sunt de 2 feluri:
a) hemoragii externe – în care sângele se scurge în afara organismului datorită secţionării unor
vase de sânge. Funcţie de vasele care au fost secţionate, hemoragiile externe sunt de 3 feluri:
1. hemoragii arteriale, în care sângele, de o culoare roşu-aprins, ţâşneşte în jet scadent,
în acelaşi ritm cu pulsaţiile inimii;
2. hemoragii venoase, în care sângele, având o culoare roşu-închis, curge lin continuu;
3. hemoragii capilare, în care curgerea sângelui se observă pe toata suprafaţa rănii, având o
intensitate redusă.
b) hemoragii interne – în care sângele care curge, rămâne în interiorul organismului (ex.: în
cavitatea abdominală etc.).
În funcţie de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:
1. hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de
sânge;
2. hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;
3. hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml. de sânge.
Hemoragiile externe sunt uşor de recunoscut.
Hemoragiile interne sunt însoţite de o serie de semne prin care se pot diagnostica. Aceste semne

7
sunt:
- ameţeala victimei;
- creşterea numărului de bătăi ale inimii pe minut;
- creşterea numărului de respiraţii pe minut;
- pulsul slab;
- tensiunea arterială scazută;
- paliditatea;
- transpiraţii reci şi sete deosebit de mare;
- neliniştea bolnavului.
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază. Hemostaza se realizează:
- natural;
- artificial.
Hemostaza naturală se datorează capacităţi sângelui de a se coagula când vine în contact cu
mediul exterior. Hemostaza naturală se produce în cazul hemoragiilor capilare, în care intensitatea
curgerii sângelui este mai mică.
În cazul hemoragiilor mai mari este necesară o oprire rapidă şi completa a sângelui.
Cel mai simplu mod de hemostază provizorie este aplicarea unui pansament compresiv (câteva
comprese aplicate pe plagă, o bucată de vată şi un bandaj ceva mai strâns opresc o sângerare medie).
Dacă sângele nu se opreşte, se va recurge la comprimarea vasului prin care curge sângele.
Aceasta se poate realiza direct, cu degetul sau cu toată mâna, însă numai pentru o hemostază de scurtă
durată.
În hemoragia arterială, comprimarea se face într-un punct situat cât mai aproape de rană şi mai
sus, între rană şi inimă, pentru a opri ieşirea sângelui care vine de la inimă prin vasul deschis.
În hemoragiile venoase comprimarea se face sub rană pentru a opri venirea sângelui de la
periferie către inimă.
Când nu se poate menţine vasul comprimat timp îndelungat, se aplică garoul (un tub sau o
bandă elastică de cauciuc).
În lipsa garoului, el poate fi improvizat dintr-o cameră de bicicletă, o faşă, o bucată de pânză, o
curea sau alte materiale care pot fi răsucite şi strânse pe braţ sau pe picior. Garoul se strânge pânâ la
oprirea hemoragiei, menţinerea lui nu trebuie să depăşească o oră, deoarece circulaţia sângelui,
dincolo de garou încetează. Ori de câte ori se aplică un garou trebuie să se noteze ora şi data la
care a fost pus pentru evitarea unor accidente grave din cauza lipsei de sânge în zona de sub garou.
Dacă este necesar ca accidentatul să fie transportat un timp mai îndelungat, se slăbeşte uşor garoul, pe
perioade scurte de timp, pentru a împrospăta sângele din ţesuturile de sub garou.
Bolnavii suspecţi de hemoragie internă trebuie bine înveliţi, încălziţi cu sticle cu apă caldă la
mâini şi la picioare, li se va da să bea ceaiuri dulci şi va fi chemat de urgenţă medicul.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL PLĂGILOR

Pentru tratarea locală a unei plăgi (rană) se vor întreprinde următoarele acţiuni:

7
 1. spălarea mâinilor şi asigurarea pe cât posibil a sterilizării instrumentelor necesare;
2. oprirea hemoragiei cu ajutorul mijloacelor cunoscute – garou, comprese sterile – în
funcţie de intensitatea şi locul hemoragiei;
3. controlul rănii. Rănitului va fi dezbrăcat sau se va recurge la tăierea hainelor în zona
rănii pentru a se putea aprecia locul unde se află rana, întinderea şi aspectul ei;
4. curăţirea rănii. În rană pot rămâne deseori corpuri străine (pământ, nisip, cioburi,
bucăţele de stofă, etc.) ce trebuie înlăturate cu ajutorul unei pense sterile. Cea mai bună curăţire a
plăgii se realizează turnând pe rană apa oxigenată, soluţie 3%. În spuma ce se ridică, se antrenează
majoritatea corpilor străini ce se găsesc eventual în plagă.
5. spălarea şi antiseptizarea rănii şi a zonei din jur. O regulă esenţială în această acţiune este
de a nu lucra dinspre zonele vecine, spre rană, pentru a nu aduce microbii de pe pielea intactă în plagă.
Rana se spală cu o soluţie de apă oxigenată 3% sau soluţie de rivanol 1%. Spălarea se va face folosind
o bucată de tifon prinsă într-o pensă sterilă. După ce se spală rana, se trece la spălarea pielii din jur. Se
face apoi o dezinfecţie a pielii, prin bandijonare cu tinctură de iod sau cu alcool.
Atenţie! Niciodată nu se dă cu tinctură de iod pe rană!
6. Executarea pansamentului.
Timpul I – dacă avem la îndemână praf de sulfamidă sau Saprosan, se poate presăra pe plagă. În
lipsa lui este de preferat să nu punem nimic pe rană. În nici un caz nu vom pune ulei, Jecozinc, unguent
sulfamidat sau alte grăsimi, deoarece acestea pot fi dăunătoare.
Timpul II - aplicarea peste rană a câtorva comprese sterile, în aşa fel încât suprafaţa rănii să fie
complet acoperită. Dacă nu dispunem de comprese sterile putem folosi bucăţi de cârpă curată pe care
le fierbem bine 30 de minute şi le uscăm cu fierul de călcat.
Timpul III – peste compresele sterile punem un strat nu prea gros de vată.
Timpul IV – executarea bandajării. Un bandaj corect trebuie să respecte următoarele reguli:
- să fie făcut cu mişcări uşoare fără a provoca dureri;
- să se efectueze de la stânga la dreapta;
- să înceapă de la extremitatea membrului spre rădăcina lui;
- să fie destul de strâns ca să menţină pansamentul şi destul de lejer ca să nu
stânjenească circulaţia sângelui;
- să înceapă la 10 cm de locul plăgii, unde se aplică câteva ture de fixare, nodul de
sfârşit al feşei să nu fie pe rană;
- să fie astfel făcută încât turele să acopere jumătate din lăţimea celor precedente (ca la
moletiere) de leucoplast care să menţină pansamentul.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL ARSURILOR

Arsurile sunt plăgi pricinuite de acţiunea:

- căldurii uscate sau umede;
- lichidelor aprinse;
- electricităţii;
- substanţelor chimice.
Arsura este o afecţiune locală gravă, însoţită de fenomene generale care afectează organele şi
sistemele victimei, determinând o boală generală foarte gravă. După profunzimea ţesuturilor afectate,
arsurile se împart în :
- arsuri de gradul I, care se manifestă prin înroşirea pielii, umflarea regiunii respective
şi dureri;
- arsuri de gradul II, la care, pe lângă semnele de mai sus, apar nişte băşici albe
(flictene albe).
- arsuri de gradul III, la care pielea este arsă mai profund, iar băşicile sunt roşii
(flictene roşii), cele sparte lasând să se scurgă sângele;
- arsuri de gradul IV, la care pielea este arsă în toată grosimea ei, ţesuturile fiind
mortificate (escară).

7
 După întinderea suprafeţei de ţesut arse, arsurile întinse sunt mult mai grave decât cele limitate
şi pot pune în pericol viaţa accidentatului. Se apreciază că orice arsură care depăşeşte 10 % din
suprafaţa corpului este gravă necesitând un atent tratament chirurgical, peste 25% poate deveni
mortală, fără un tratament bine condus, iar peste 65% şansele de supravieţuire sunt extrem de reduse.
În prezenţa unei arsuri trebuie acţionat cu prudenţă, orice manevră necorespunzătoare riscă să
agraveze starea rănitului. Competenţa cu care s-a acordat primul ajutor ca şi rapiditatea cu care
accidentatul este transportat la spital măresc considerabil şansele de salvare ale acestuia.
Modul în care se acordă primul ajutor variază după suprafaţa teritoriului afectat de arsură şi după
gravitatea lor. Sunt însă o serie de măsuri comune în toate arsurile care trebuie respectate cu stricteţe şi
acestea sunt:
- se va scoate victima de sub acţiunea agentului termic;
- dacă hainele ard, vor fi stinse prin mijloacele cunoscute (prin acooperire cu o pătura
ţinută strâns sau cu nisip);
- se vor îndepărta toţi oamenii inutili de la locul accidentului;
- se va păstra calmul şi ordinea;
- nu se va respira deasupra rănitului (pentru a se evita infectarea plăgii);
- accidentatul va fi liniştit dacă arsura nu este gravă, deoarece spaima poate genera sau
agrava şocul;
- se va calma durerea cu orice mijloace avute la dispoziţie;
- se poate da de băut victimei numai apă cu zahăr, limonadă sau ceai.
- trebuie evitate greşelile în acordarea primului ajutor în cazul arsurilor, deoarece
conduc la agravarea stării accidentatului;
- nu se dezbracă accidentatul (excepţie arsurile chimice) pentru a evita riscul infecţiilor
rănii prin atingerea ei cu hainele;
- să nu se încerce îndepărtarea materialelor lipite de arsură (smoală, bitum, colofoniu,
etc.);
- să nu se spargă băşicile;
- să nu se irite (cu alcool sau tinctură de iod) ţesuturile rănite din zona arsă;
- să nu se traumatizeze zonele arse;
- să nu se facă pansament gros, deoarece aceasta favorizează infecţia şi îngreunează
tratamentul chirurgical ulterior.
Arsurile prin flacară. În primul rând trebuie stins focul care cuprinde îmbrăcămintea
victimei, acoperind-o cu o pătură ţinută strâns sau cu nisip. Extinctorul este foarte indicat dar apa nu
este bună, în special în arsurile produse de substanţe inflamabile ( benzină, alcool, gaz, etc.).este inutil
să se îndepărteze de pe accidentat hainele carbonizate. Arsurile din zonele descoperite sunt tratate cu
Bioxiteracor. Dacă nu avem Bioxiteracor se procedează asfel:
a) arsurile de gradul I, se badijonează cu alcoool şi se lasă descoperite.
b) arsurile de gradul II, III, IV, se acoperă cu cearceafuri sau pânze curate, fără să se
spargă băşicile, iar victima se transportă de urgenţă la spital, culcată cu capul mai jos
decât trunchiul.
Arsurile prin electricitate. Primul gest este întreruperea contactului cu sursa de curent electric.
Dacă mâinile victimei rămân crispate pe cablu, acesta va fi tăiat cu un cuţit, topor, foarfece cu mâner
confecţionate din materiale izolante, sau salvatorul să-şi înfăşoare bine mâinile în cârpe uscate. Pentru
că electrocutarea poate provoca stop cardio-respirator, se va acorda primul ajutor în acest sens. Arsurile
se tratează ca în cazul precedent.
Arsurile chimice. Victima va fi spălată mai întâi cu multă apă, preferabil sub un duş călduţ,
rănile vor fi spălate apoi cu antidotul respectiv:
a) în arsurile provocate de acizi (sulfuric, acid clorhidric, azotic), se va folosi apă cu
săpun sau bicarbonat de sodiu.
b) în arsurile provocare de baze (sodă caustică), se va folosi apă cu oţet sau lămâie.

7
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL DEGERATURILOR

Acestea pot aparea din cauza lucrului pe timpul iernii la temperatura foarte scazuta, sub 0 grade
Celsius, cu mainile neprotejate de manusi, cu extremitatile membrelor superioare sau inferioare umede,
daca se manipuleaza materiale metalice etc.
Nu se recomanda masarea sau frictionarea zonei degerate cu zapada, ci va fi protejata de
traumatisme si infectii si de expunere la o sursa de caldura.
Primul ajutor recomandat este transportarea accidentatului intr-o camera, cufundarea
membrului degerat intr-un recipient cu apa avand temperatura camerei, la care se adauga putina apa
mai calda, pana se ajunge la temperatura de 37 grade a corpului. Aceasta operatie se face cu conditaia
ca membrul astfel incalzit sa nu mai fie expus – in timpul transportarii accidentatului la spital – la un
nou inghet, care ar avea rezultate foarte grave. Este de preferat ca accidentatul sa fie transportat
imediat si repede la spital fara a i se face in prealabil dezghetarea membrului degerat.

PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE EXPUNERE LA CĂLDURĂ

-crampe calorice
-colaps caloric
-şoc caloric
-insolaţie

CRAMPELE CALORICE - sunt crampe musculare care se manifestă la picioare şi la muşchii

abdominali, însoţite de transpiraţie abundentă. Primul ajutor se acordă prin scoaterea victimei din
ambianţa termică caldă şi odihnirea într-un loc răcoros. Victimei i se dă apă uşor sărată, adică o soluţie
salină de o linguriţă de sare la un litru de apă. Dacă spasmele persistă, după 10 min poate fi dat un al
doilea pahar şi dacă nici după acesta nu au dispărut este necesara asistenţa medicală.

COLAPS CALORIC - este epuizarea datorată căldurii şi apare atunci când transpiraţia excesivă
determină o pierdere mare de apă şi săruri şi atunci când condiţiile climaterice împiedică disiparea
căldurii corpului prin evaporarea transpiraţiei. În acest caz victima prezintă următoarele semne şi
simptome: temperatura corpului uşor crescută, puls slab şi rapid, piele palidă, rece şi lipicioasă,
respiraţie şi superficială, ameţeli şi dureri de cap, senzaţie de greaţă şi vomă, crampe ale extremităţilor
şi abdomenului.
Primul ajutor se acordă procedând astfel: victima se culcă într-un loc răcoros, cu picioarele mai
sus decât nivelul corpului, se slăbeşte îmbrăcămintea la gât şi talie, se scot hainele de prisos, i se dă
victimei conştiente să bea cât poate apă sărată, i se urmăreşte respiraţia, după care se transportă pentru
asistenţă medicală.

ŞOC CALORIC - apare ca rezultat al efortului fizic la temperaturi foarte ridicate, chiar dacă
transpiraţia este prezentă, temperatura corpului crescând. Semnele şi simptomele sunt: temperatura
corpului ridicată (42-440C), puls rapid şi foarte slab, respiraţie zgomotoasă, piele roşie, fierbinte,
uscată sau umedă, convulsii stare de greaţă şi vomă, dureri de cap, ameţeli şi agitaţie. Primul ajutor
8
constă în aşezarea victimei la loc răcoros şi umbrit, scoaterea îmbrăcămintei de prisos, aşezarea într-o
baie rece sau ştergerea cu un burete cu apă rece, în special sub braţ, gât, cap şi zona pelviană,
controlarea temperaturii dacă a scăzut, supravegherea respiraţiei şi transportarea pentru asistenţă
medicală.

INSOLAŢIA - este determinată de acţiunea directă, brutală şi prelungită a razelor solare asupra capului
şi cefei. Se manifestă prin: dureri de cap, ameţeli, dureri în zona inimii, nevoia de a urina, piele
fierbinte şi roşie, ceafă rigidă, puls rar, moleşeală, maxilare încleştate, senzaţie de leşin. Primul ajutor:
scoaterea bolnavului de sub razele solare şi aşezarea la umbră, în poziţia culcat sau semişezând,
descheiat la gât, dezbrăcat de haine strânse, centuri etc. În forma cu puls rapid şi respiraţie accelerată,
capul se aşează la nivelul corpului, fără pernă, se aplică pe cap pungi cu gheaţă, comprese reci, se
administrează băuturi dulci (ceai sau cafea) şi sucuri de fructe.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL LESINULUI –lipotimia

Este provocat de cauze diverse ca : temperaturi ridicate, degajari de gaze etc. Primul ajutor
consta in asezarea accidentatului culcat cu capul mai jos decat trunchiul si eventual cu picioarele putin
ridicate, spre a favoriza afluxul sangelui spre creier, se inlatura gulerul, cravata, centura etc.
Accidentatul trebuie indepartat de zona in care actioneaza agenti nocivi, in jurul lui se va crea un spatiu
liber cat mai ventilat. Se procedeaza apoi la diverse operatii care pot produce excitatia reflexa a
centrilor respiratori si circulatori, se plesnesc fata si membrele cu palmele sau cu un prosop ud, se
frictioneaza energic tot corpul, se apropie de nari amoniac, eter, otet, iar daca incepe sa-si revina i se da
pacientului cafea, ceai cald etc.
Daca revenirea din starea de lesin intarzie, se va face respiratie artificiala si se va apela la
interventia medicala .

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL FRACTURILOR LUXAŢIILOR ŞI

ENTORSELOR

Prin fractură se înţelege frângerea completă sau incompletă a unui os asupra căruia a acţionat
o forţă mecanică. După poziţia capetelor de fractură distingem:
- fractură fără deplasare (fragmentele osului rupt rămân pe loc);
- fractură cu deplasare (capetele de fractură se îndepărtează unul de celălalt).
După comunicarea focarului de fractură cu exteriorul distingem:
- fracturi închise, în care pielea, în regiunea fracturii, rămâne intactă;
- fracturi deschise, la care ruptura osului este însoţită şi de o rană a pielii şi a muşchilor
în zona respectivă.
Semnele de recunoaştere ale fracturilor se împart în două categorii:
a) semne de probabilitate;
b) semne de certitudine.
Semne de probabilitate sunt:
- durerile exact în locul fracturii, care apare în momentul accidentului, devin acute prin
8
apăsarea focarului de fractură şi se diminuează după imobilizarea corectă;
- deformare locală, datorită deplasării fragmentelor osoase fracturate, ce poate apare
în lungul osului (încălecarea) sau laterală (unghiulară).
- imposibilitatea folosirii membrului fracturat, care este totală, în fracturile cu deplasare
şi relativă, în fracturile fără deplasare, sau în fracturile la un singur os;
- vânătaia (echimoza) locală care apare a doua sau a treia zi de la accident.
Semnele de certitudine (siguranţă) sunt:
- mobilitate anormală la nivelul focarului de fractură, în funcţie de axele osului
respectiv.
- fractura osoasă (zgomot caracteristic, de pilitură, care apare la mişcarea sau lovirea
capetelor fracturate).
- lipsa de transmitere a mişcării la distanţă (mişcarea imprimată la unul din capetele
osului nu se transmite la celălalt capăt).
Manevrele necesare în cazul fracturilor:
a) verificarea stării accidentatului şi căutarea altor leziuni existente.
În cazul în care accidentatul are hemoragie se face mai întâi hemostaza şi eventual
pansamentul.
b) imobilizarea fracturii
- aşezarea victimei într-o poziţie comodă şi interzicerea oricăror mişcări; nu se
transportă accidentatul înainte de imobilizarea fracturii.
- readucerea fracturii (refacerea formei membrului) trăgând în sens opus de rădăcină şi
extremitatea segmentului;
- fixarea în atele a focarului de fractură şi a articulaţiilor situate deasupra şi dedesubtul
acestuia; membrul inferior se imobilizează totdeauna cu genunchiul întins, în timp ce membrul
superior se imobilizează întotdeauna cu cotul îndoit; se folosesc atele rigide pentru a împiedica
mişcările în focarul de fractură;
- proeminenţele osoase (genunchi, cot, călcâi) se protejează cu materiale moi ( vată,
batiste, pulovere) pentru a se preveni apariţia unor răni prin frecare sau apăsare cu atele;
- supravegherea extremităţilor (degetelor de la mâini sau de la picioare) având grijă să
nu-şi modifice culoarea (stânjenirea circulaţiei);
- nodurile de la materialul folosit pentru fixarea atelelor să nu provoace apăsări pe
piele.
Mijloacele de imobilizare: atele din truse de prim ajutor (dacă există) sau scânduri, schiuri,
umbrele, beţe, carton presat, etc. În lipsa atelelor, fracturile situate la nivelul membrului superior pot fi
imobilizate fixând cu eşarfe întreg membrul la torace; la membrul inferior, se leagă cu 2-3 baticuri sau
cordoane, membrul inferior rănit de cel sănătos; la claviculă se fixează braţul şi antebraţul de torace cu
o eşarfă sau fâşie de tifon.
Fracturile oaselor bazinului se imobilizează aşezând victima pe un plan tare. Tot pe un plan
tare se imobilizează fracturile coloanei vertebrarle. Victima se aşează cu faţa în sus şi cu un sul făcut
dintr-o pătură sau haină, aşezat exact sub regiunea dureroasă. Dacă nu găsim un planşeu dur, fractura
de coloană poate fi imobilizată aşezând bolnavul pe burtă, chiar şi pe o pătură. În ambele situaţii
obţinem curbarea coloanei către spate, poziţia ce preîntâmpină alunecarea sau turtirea vertebrelor
fracturate.
Pentru a imobiliza fracturile coloanei vertebrale de la gât se culcă victima pe spate, pe un
plan tare şi se fixează capul între două suluri.
Ridicarea şi manevrarea acestor răniţi trebuie să se facă cu multă grijă; capul, gâtul, toracele
şi rădăcina membrelor inferioare să se imobilizeze în bloc.
Prin luxaţii înţelegem dislocarea persistentă a capacelor osoase ce formează o articulaţie,
însoţită de ruptura capsulei şi a ligamentelor articulare, însoţită uneori şi de smulgerea unor
proeminenţe osoase.
Recunoaşterea unei luxaţii se face după:
a) modificările de formă ale articulaţiei;
b) dureri vii;
8
 c) limitarea mişcărilor.
Primul ajutor constă în imobilizarea membrului luxat în poziţia cea mai avantajoasă pentru
victimă, adică aceea care produce cele mai puţine dureri. În nici un caz nu se încearcă reducerea
luxaţiei, lucru inutil şi periculos (se pot produce fracturi), această operaţie fiind numai de competenţa
cadrelor medicale.
Prin entorsă înţelegem un ansamblu de leziuni ale aparatului capsulo-ligamentar al unei
articulaţii, din cauza mişcărilor bruşte şi forţate. Entorsa poate duce de la întinderea şi până la ruperea
ligamentelor şi a capsulei articulare.
Recunoaşterea unei entorse se face după:
a) durerea vie în momentul accidentului, durere care revine şi se amplifică după câteva ore;
b) umflarea articulaţiei;
c) limitarea mişcărilor în articulaţia respectivă.
Primul ajutor constă în repaus, imobilizarea articulaţiei respective şi aplicarea unor pansamente
reci, umede, compresive. Chiar dacă durerile se ameliorează pentru o perioadă, forţarea articulaţiei
bolnave duce la agravarea simptomelor.

8
8
 MODUL DE ACTIUNE IN CAZ DE INCENDIU
SI ALTE SITUATII DE URGENTA
LA S.C. URBAN S.A.

Terminologie

 incendiu – proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei

materialelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte
negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale etc. şi care impune
intervenţia organizată pentru stingere;
 apărarea împotriva incendiilor – totalitatea regulilor şi măsurilor pentru reducerea
riscurilor de incendiu, menţinerea condiţiilor pentru evacuarea utilizatorilor în caz de
incendiu, întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de semnalizare, intervenţie,
protecţie şi salvare, precum şi pregătirea şi desfăşurarea intervenţiilor în caz de incendiu;
 foc deschis – ardere în aer liber (care nu se desfăşoară într-un spaţiu închis de combustie);
pot fi incluse în această categorie: flacăra produsă de chibrituri, brichete, aparate de tăiere,
lipire, sudură, focul făcut în aer liber pentru arderea resturilor vegetale, scurgerile sau
împroşcările cu materiale în stare incandescentă;
 instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă – componentă a pregătirii
profesionale care are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare în
vederea prevenirii şi reducerii efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă sau ale
dezastrelor la locul de muncă;
Instructajul special pentru lucrări periculoase

Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări, în
timpul cărora pot apărea situaţii de urgenţă, din cauza manifestării unor surse specifice de
aprindere, sau a creării unor condiţii potenţial explozive.
Lucrările, care fac obiectul unui astfel de instructaj, în cadrul societăţii, se referă, în principal, la:
 lucrări de sudare;
 lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;
 lucrări care pot provoca scântei mecanice;
 lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice, sau scurtcircuite.
Efectuarea instructajului special, pentru lucrări periculoase, se consemnează în permisul de lucru
cu foc deschis sau în fişele individuale, după caz.

Asigurarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor privind fumatul, gestionarea

deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor, precum şi a măsurile speciale în perioadele
caniculare sau secetoase
Stabilirea regulilor privind fumatul, a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor referitoare
la gestionarea deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor, a măsurilor speciale pentru sezonul rece şi
perioadele caniculare sau secetoase, se face în conformitate cu prevederile
Normelor generale de aparare impotriva incendiilor , aprobate cu Ordinul Ministrului
Administratiei si Internelor nr. 163/2007 ;
Dispoziţiilor generale privind organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor –
DG PSI 005, aprobate cu Ordinul Ministrului de Interne nr. 138/2001.
Reglementarea fumatului
Se interzice fumatul în următoarele locuri de muncă şi încăperi în care îşi desfăşoară activitatea
personalul angajat:
 spaţii de lucru cu publicul;
8
  arhive;
 încăperile tablourilor electrice;
 camerele serverelor sau cu echipamente IT;
 magazii de materiale de orice fel.
Fumatul este permis în exterior ,conform Deciziei nr. 456/03.07.2007, locuri ce vor fi
inscripţionate corespunzător „LOC DE FUMAT” şi vor fi prevăzute cu scrumiere, care vor fi
golite, la sfârşitul programului, în locuri special amenajate. Se interzice golirea scrumierelor în
coşurile de hârtii sau în alte locuri, în care există materiale combustibile.
Pentru amenajarea şi utilizarea corespunzătoare a locurilor pentru fumat, se desemnează
responsabilul cu activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor.
Gestionarea deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor
Fac obiectul prezentei instrucţiuni de lucru următoarele deşeuri, reziduuri si ambalaje
combustibile:
 maculatura de birotică, pulberile, resturile textile;
 scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli sau din alte locuri;
 ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, recipienţi metalici
pentru produse inflamabile etc.);
 depunerile de grăsimi, vopsele, şlam de carbid, plastice etc.;
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele utilizate ori rezultate în cadrul activităţii se colectează ritmic
şi se depun în locuri special amenajate, destinate expedierii lor.

Pentru supravegherea gestionării şi a colectării deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor se

desemnează responsabilul cu activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor.
Măsurile speciale de prevenire şi stingere a incendiilor în sezonul rece şi în perioadele caniculare
sau secetoase
Înainte de începerea sezonului rece, se vor controla mijloacele de încălzire, instalaţiile de
alimentate cu gaze naturale, precum şi instalaţiile şi echipamentele electrice şi se va asigura
înlătura defecţiunile constatate.
Se vor verifica şi asigura uneltele pentru dezăpezirea căilor de evacuare şi intervenţie din cadrul
unităţii.
În caz de înzăpezire se va acţiona pentru:
 asigurarea deblocării surselor de alimentare cu apă şi a căilor de acces către hidranţi;
 participarea la înlăturarea zăpezii, care prezintă pericol de prăbuşire, de pe acoperişurile
clădirilor;
 deblocarea principalelor drumuri de acces către clădire, astfel încât să se poată interveni în
caz de incendiu de pe toate laturile.
În perioadele caniculare sau secetoase vor fi restricţionate lucrările cu foc deschis sau alte
operaţiuni cu pericol de incendiu în spaţiile societăţii sau la instalaţiile aferente, în intervalele din
timpul zilei în care sunt condiţii favorizante pentru producerea unor incendii.
De asemenea, se va verifica operativitatea echipelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor de
la locurile de muncă.

INSTRUCŢIUNI DE STINGERE ÎN CAZ DE INCENDIU ŞI DE EVACUARE A

PERSONALULUI SALARIAT
1. Obiectul instrucţiunii
Scopul acestui document este de a stabili procedura şi planul care trebuie pus în aplicare în
cazul unui eventual incendiu la locatiile S.C.URBAN S.A.. Procedurile de evacuare, în caz de
incendiu, sunt elaborate pentru asigurarea siguranţei utilizatorilor din clădirea, pe timpul izbucnirii
unui incendiu, prin coordonarea şi controlul evacuării persoanelor din clădire, până la sosirea
8
pompierilor militari şi a celorlalte forţe de ajutor extern calificat (Protecţie Civilă, Poliţie, Jandarmi,
Salvare, etc.).
2. Documente de referinţă
- Planul de evacuare al imobilului;
- Planul de intervenţie al clădirii.

2. Responsabilităţi
1.1. Responsabilitatea conducerii
Persoanele responsabile pentru implementarea şi administrarea procedurii de evacuare
sunt directorii agenţilor economici, care deţin autoritate de control asupra spaţiilor închiriate în
cadrul imobilului. Pentru această procedură, persoana responsabilă este directorul.

2.2 Directorul este responsabil pentru:

1.Repartizarea membrilor echipei de primă intervenţie + înlocuitor pentru fiecare zonă din
clădire, în care sunt responsabili cu evacuarea;
2.Asigurarea resurselor necesare tuturor membrilor echipei de intervenţie, pentru a-şi putea
îndeplini atribuţiile;
3.Asigurarea implementării măsurilor şi recomandărilor făcute de pompierii militari, cu ocazia
controalelor de specialitate, pe timpul aplicaţiilor şi exerciţiilor;
4Asigurarea implementării eficiente şi a gestionării modului de evacuare.

1.2. Membrii echipei de primă intervenţie sunt responsabili pentru:

1. Îndeplinirea atribuţiilor, în cazul unui incendiu, aşa cum reiese din procedura de faţă;
2. Participarea la o analiză, după efectuarea unui exerciţiu simulativ de evacuare;
3. Raportarea, către Dispeceratul Inspectoratului pentru situatii de urgenta (112), a oricărui
început de incendiu, incendiu sau alt accident tehnic, generator de incendii sau explozii, care impune
necesitatea evacuării persoanelor sau a altor situaţii de risc deosebit, care presupune intervenţie
organizată, cu mijloace adecvate;
4. Organizarea şi efectuarea de controale şi verificări periodice pe linie de p.s.i., dar nu
mai puţin de 1/lună şi de exerciţii practice de stingere şi evacuare a persoanelor, în caz de incendiu;

2.3. Membrii echipelor de primă intervenţie, potrivit prezentei instrucţiuni, au şi

următoarele obligaţii:

1. Cunoaşterea locurilor în care sunt amplasate stingătoarele de incendiu, ieşirile de

urgenţă şi punctele de declanşare manuală a alarmei de incendiu din zona de care răspund;
2. Asigurarea zonei de care răspund, împotriva izbucnirii unui eventual incendiu, precum
şi controlul practicabilităţii şi neobstrucţionării căilor de evacuare;
3. Anunţarea telefonică a pompierilor militari, la numărul 112, sau instruirea altei persoane
în acest sens, care să apeleze în caz de urgenţă. Pompierii militari apelaţi vor pune întrebări cu privire
la eveniment. Nu se va încheia convorbirea până nu se răspunde la aceste întrebări. Nu se va părăsi
locul de unde s-a apelat telefonic pompierii, deoarece aceştia vor suna imediat, pentru confirmarea
apelului de urgenţă efectuat.

2.4. Inspectorul pentru situatii de urgenta (cadrul tehnic cu atribuţii, inclusiv pe linia
apărării împotriva incendiilor), este responsabil pentru:

1. Verificarea, funcţionarea şi întreţinerea periodică a mijloacelor tehnice p.s.i.;

2. Activarea alarmei la începerea unui exerciţiu de stingere şi evacuare, în caz de incendiu;
3. Legătura cu serviciile de urgenţă (Pompierii militari, Salvare, Protecţie Civilă, Poliţie,
etc.), pentru asigurarea pregătirii în caz de incendiu;
4. Întocmirea şi ţinerea la zi a evidenţei exerciţiilor de stingere şi evacuare în caz de

8
incendiu, efectuate în clădirile societăţii, în baza unei planificări aprobate de conducere;
5. Coordonarea, implementarea şi revizuirea procedurii de evacuare;
6. Organizarea unei analize, cu membrii echipei de intervenţie, după consumarea unui
eveniment sau a unui exerciţiu planificat.

2.5. Conducătorii locurilor de muncă (şefii punctelor de lucru/departament,

servicii,birouri) sunt responsabili pentru:
1. Informarea celor din subordine asupra procedurilor ce trebuie adoptate în cazul unei evacuări a
clădirii, inclusiv prezentarea căilor de evacuare, a itinerariilor de ieşire şi a locului final de adunare;
2.Instruirea celor din subordine de a evacua imediat clădirea în cazul activării unei alarme în timpul
orelor de lucru;
3. Anunţarea echipei de intervenţie despre orice persoană care lipseşte în cazul unei alarme
(pompierilor militari şi celorlalte forţe, în caz real de incendiu).

1. Procedura de urgenţă

1.1. La descoperirea unui incendiu, orice persoană are următoarele obligaţii:

1. Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;

2. Încercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de un
stingător; dacă focul nu s-a stins evacuaţi imediat zona);
3. Anunţarea telefonică a pompierilor militari, la numărul 112, din cea mai apropiată zonă
neafectată;
4. Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi amploarea
incendiului.

1.2. La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:

1. Încetează orice activitate;

2. Personalul salariat al societăţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea
butonului de oprire;
3. Abandonează obiectele personale;
4. Lasă uşile deschise;
5. Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii echipei
de intervenţie;
6. Merg către locul de adunare stabilit;
7. Menţin libere căile de acces către clădire;
8. Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
9. Asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii;
10. Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.

1.2. La declanşarea alarmei de incendiu, membrii echipei de evacuare sunt obligaţi:

1. Să intre în toate încăperile accesibile din zona de responsabilitate alocată şi să dirijeze

utilizatorii pentru evacuarea clădirii;
2. Să îndrume utilizatorii către cea mai apropiată cale/ieşire de urgenţă;
3. Să menţină calmul utilizatorilor pe timpul evacuării;
4. Să meargă la punctul de adunare după evacuarea zonei;
5. Să preia controlul asupra locului de adunare şi să se asigure că nici o persoană nu intră înapoi în
clădire până la primirea dispoziţiei, în acest sens, a conducerii unităţii;
6. În cazul existenţei unor răniţi, asigură evacuarea acestora în afara imobilului intr-o zonă sigură
şi acordă primul ajutor medical până la venirea echipajelor specializate;
7. După ce s-au asigurat de evacuarea completă a persoanelor din clădire, vor participa la salvarea
documentelor şi bunurilor materiale de valoare şi punerea lor sub pază;
8
 8. Să participe la o analiză, după terminarea evenimentului şi să raporteze orice dificultăţi întâlnite
în procesul de evacuare.

1.2. La declanşarea alarmei de incendiu, membrii echipei de primă intervenţie sunt

obligaţi:

1. Să se deplaseze rapid la locul incendiului;

2. Ia măsuri pentru executarea recunoaşterii, stabilind prezenţa oamenilor aflaţi în pericol,
necesitatea evacuării şi salvării, căi şi metode de salvare şi de intervenţie, locul incendiului şi
direcţia de propagare, existenţa şi natura instalaţiilor, etc.;
3. Intervine la acţiunea de stingere a incendiului, iar dacă acest lucru nu este posibil, încearcă să
limiteze zona de acţiune a focului cu mijloacele existente în clădire, până la venirea
pompierilor militari;
4. Ajută pompierii militari în acţiunea de localizare şi stingere a incendiului.

1. Procedura de contabilizare a persoanelor

- registrul de poartă;
- informaţiile primite de la personalul salariat al unităţii, după asigurarea validităţii
informaţiei.
Se va ţine cont de starea emotivă a persoanelor într-o astfel de situaţie şi se va încerca
validarea informaţiilor primite prin consultarea a cel puţin două surse de informare.

1. Accesul Pompierilor Militari

Accesul echipajelor specializate ale Pompierilor Militari se va face pe poarta de acces
principală. Directorul societăţii şi/sau şeful echipei de primă intervenţie vor comunica
pompierilor detaliile incendiului (locaţie, amploare, etc.), îi vor informa cu privire la eventualele
persoane lipsă la apel (împreună cu locaţia presupusă a acestora) şi vor rămâne la dispoziţia
acestora pe durata operaţiunii de stingere a incendiului.
2. Frecvenţa simulărilor de incendiu
Se va efectua cel puţin 1 exerciţiu de stingere şi evacuare în caz de incendiu, semestrial.
Anexa 1
1.1. Reguli de apărare împotriva incendiilor specifice încăperilor cu destinaţie administrativă
a. În încăperile pentru birouri, se vor lua măsuri de reducere, la minim, a pericolului de incendiu,
prin limitarea, la strictul necesar, a materialelor combustibile şi respectarea regulilor stabilite
privind folosirea focului deschis etc.
b. La terminarea programului de lucru, toate aparatele electrice se vor decupla de la reteaua
electrică a încăperii. De asemenea, tot la terminarea programului, se vor goli coşurile de gunoi
din fiecare încăpere.
c. În spaţiile cu destinaţie administrativă, lichidele combustibile (pentru curăţenie) vor fi păstrate
în bidoane metalice, ermetic închise şi etichetate, în locuri ferite de posibilitatea izbucnirii unui
eventual incendiu.
d. Curăţenia, de regulă, se va face cu soluţii pe bază de detergenţi; în cazuri speciale, se poate
face şi cu solventi organici, numai la lumina zilei, cu respectarea următoarelor reguli:
 scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice;
 asigurarea ventilaţiei încăperilor respective prin deschiderea ferestrelor;
 interzicerea folosirii ustensilelor (găleată, perie etc.) din material plastic sau a cârpelor din
fibre sintetice;
 interzicerea fumatului, a folosirii focului deschis, precum şi a utilizării unor obiecte care pot
provoca scântei (brichete, chibrituri etc.).
a. Insecticidele inflamabile se vor pulveriza la lumina zilei, numai după întreruperea curentului de
la tabloul de alimentare, a reţelei electrice existente în încăperi, precum şi verificarea
8
 inexistenţei altor surse de foc sau scântei.
b. Pentru stingerea incendiilor în încăperile unităţii, se va acţiona cu stingătoarele cu pulbere.
1.2. Reguli de apărare împotriva incendiilor specifice încăperilor în care sunt amplasate
echipamente electronice
a. Se va asigura respectarea măsurilor de prevenire si stingere a incendiilor prevăzute în
documentaţiile tehnice, iar mijloacele tehnice de stingere vor fi menţinute în perfectă stare de
funcţionare.
b. Se interzice depozitarea materialelor sau a substanţelor care prezintă pericol de incendiu sau de
explozie în încăperile cu calculatoare, precum şi în spaţiile adiacente.
c. Încăperile în care sunt amplasate calculatoare şi încăperile pentru păstrarea înregistrărilor de
date nu vor fi traversate de cabluri, cu excepţia cablurilor utilizate pentru alimentarea
echipamentelor sau a consumatorilor din încăperile respective.
d. La terminarea programului de lucru, consumatorii electrici se vor decupla de la reteaua de
alimentare.
e. Cantităţile de materiale şi accesorii combustibile, necesare desfăşurării activităţii, vor fi reduse
la minimul necesar şi vor fi repartizate pe echipamente.
f. Deşeurile din hârtie şi alte materiale combustibile, care rezultă din operaţiunile de lucru în
birourile în care sunt amplasate calculatoare, se colectează şi se evacuează ritmic.
g. În încăperile în care sunt amplasate calculatoare, se interzice:
 introducerea unor echipamente care nu sunt necesare funcţionării calculatoarelor;
 executarea lucrărilor de reparaţii, cu excepţia celor legate direct de echipamentele care nu
pot fi deplasate din încăpere;
 folosirea sistemelor de încălzire de tipul reşourilor, radiatoarelor alimentate electric etc.;
 executarea lucrărilor de sudare şi de lipire a metalelor cu surse termice, fără permis de lucru
cu foc deschis;
 introducerea sau manipularea lichidelor inflamabile, cu excepţia celor pentru executarea
operaţiunilor de întreţinere şi conservare zilnică, şi care vor fi în cantităţi strict necesare.
1.3. Reguli de apărare împotriva incendiilor specifice exploatării instalaţiilor electrice
a. Buna funcţionare a instalaţiei electrice de forţă şi iluminat va fi permanent asigurată prin
efectuarea reviziilor obligatorii.
b. În timpul exploatării reţelei electrice, rezistenţa izolaţiei cablurilor, precum şi măsurarea
rezistenţei de dispersie pentru instalaţia de legare la pământ va fi verificată o dată pe an.
c. Siguranţele de la tablourile electrice vor fi, în mod obligatoriu, dimensionate conform
reglementărilor în vigoare, iar acestea nu vor fi înlocuite cu alte materiale.
d. Pentru a evita supraîncărcarea circuitelor, se interzice racordarea mai multor consumatori decât
cei prevăzuţi pentru instalaţia respectivă.
e. În activitatea de exploatare a instalaţiilor se interzice:
 folosirea instalaţiilor electrice şi a consumatorilor de energie electrică de orice fel în stare
de uzură avansata, defecte sau improvizate;
 suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductorii de alimentare;
 introducerea obiectelor şi materialelor, de orice fel, în interiorul tablourilor electrice sau
canalelor de cabluri;
 folosirea instalaţiilor electrice cu grad de protecţie necorespunzătoare categoriei încăperii,
locului sau spaţiului în care sunt folosite;
 executarea lucrărilor de întreţinere sau reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat;
 alimentarea lămpilor mobile portative, prin cordoane improvizate sau uzate (neizolate);
 introducerea conductorilor electrici fără fişe, direct în priză;
 utilizarea consumatorilor de energie electrică (radiator, reşou etc) fără luarea măsurilor
necesare de izolare faţă de elementele combustibile din încăperi;
 neizolarea capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
a. Accesul la tablourile generale de distribuţie (permanent închise cu cheia) va fi permis numai
personalului autorizat şi organelor de control.
b. Tablourile de distribuţie se vor exploata respectându-se următoarele reguli:
9
  legăturile să se efectueze conform reglementărilor specifice (în cazul tuturor tipurilor de
tablouri);
 se interzice legarea directă a consumatorilor (lămpi de iluminat, motoare electrice etc.) la
bornele tabloului;
 nu se va bloca accesul la tablou cu diverse materiale.
a. Toate echipamentele, utilajele, aparatele şi instrumentele electrice vor avea înscrise pe ele
caracteristicile şi schemele de conexiuni.
b. Aparatele electrice portabile – utilizate numai cu fişe şi conductoare cu izolaţie în stare perfectă
– vor fi supravegheate cât timp se află sub tensiune.
c. La terminarea lucrului, întregul echipament electric se va scoate de sub tensiune.

Reguli specifice de prevenire şi stingere a incendiilor la executarea lucrărilor cu foc deschis

-Se vor îndepărta materialele combustibile pe o rază de minim 10 m în jurul punctului de lucru.
-Spaţiul închis va fi aerisit permanent, pentru a evita aprinderea materialelor combustibile (ambalaje
din carton sau lemn, lăzi etc).
În cazul executării lucrării cu flacără oxiacetilenică, se vor respecta următoarele distanţe de
siguranţă: minim 5 m între tubul de oxigen şi generatorul de acetilenă şi cel puţin 10 m între
acestea şi locul în care se execută lucrarea.
Materialele care nu pot fi îndepărtate de la locul sudurii vor fi umezite cu apă sau protejate cu panouri
incombustibile.
Instalaţiile electrice, asupra cărora se vor executa lucrări de sudură sau de tăiere oxiacetilenică, vor fi
scoase de sub tensiune.
Se vor lua măsuri ca sursele de foc (scântei, brocuri, etc.), ce rezultă în urma sudurii să nu pătrundă
prin eventualele deschideri existente în pereţi.
Pe parcursul efectuării operaţiilor de sudare şi tăiere oxiacetilenică, precum şi după terminarea
lucrului, se va cerceta, cu atenţie, dacă nu s-au creat focare de incendiu, verificându-se, în mod
amănunţit, starea tuturor elementelor protejate.
Este interzisă deplasarea, în afara zonei, cu arzătorul aprins.
Se vor controla arzătoarele (suflaiurile) de sudură, atât înainte de începerea lucrului, cât şi după
terminarea acestuia, pentru a se asigura perfecta închidere a robinetelor de oxigen şi acetilenă.
În cazul în care lucrul se va întrerupe mai mult de 10 minute, se vor închide robinetele de la
generatorul de acetilenă şi de la tubul de oxigen.
În cazul şocurilor produse de întoarcerea flăcării, se vor lua următoarele măsuri:
 se vor închide robinetele pentru acetilenă şi oxigen;
 se va introduce becul într-un vas cu apă rece, curată;
 se va purja furtunul pentru acetilenă;
 se va controla dacă nivelul apei din supapa de siguranţă este la înălţimea robinetului de control.
Locurile, din spaţiile închise sau deschise, în care se sudează, vor fi înconjurate de paravane de
protecţie, din materiale incombustibile, cu o lăţime de minim 2 m.
Izolaţia cablurilor electrice, ce se utilizează la sudură, nu trebuie să aibă fisuri, degradări, rupturi,
franjuri, etc. Nu sunt admise nici un fel de improvizaţii.
Aşezarea cablurilor în locuri umede, în locuri unde pot fi deteriorate macanic sau termic, este interzisă.
Realizarea şi montajul întregii instalaţii de sudură electrice, trebuie să corespundă intensităţii nominale
a curentului electric. Instalaţia de sudare şi piesele trebuie legate electric la pământ. Punerea la pământ
se va realiza astfel încât să nu existe posibilitatea formării de arcuri electrice sau scântei, care să
aprindă materialele combustibile din jur, sau din zone îndepărtate.
Fixarea conductorilor şi a cablurilor electrice la utilaje şi aparate electrice se va face prin piese special
asigurate cu şuruburi.
În cazul unui început de incendiu, se va opri sudura şi se va interveni la stingere, cu mijloacele puse la
dispoziţie.
O atenţie deosebită se va acorda generatoarelor mobile de acetilenă şi buteliilor cu gaze sub presiune,
care vor fi urgent îndepărtate de focar, luându-se măsuri de protejare împotriva radiaţiilor sau a
flăcărilor, lovirii sau răsturnării.
9
Pentru a interveni la un incendiu, la un autovehicul care se deplasează pe un itinerariu stabilit,
conducătorul auto, trebuie să fie instruit în acest sens de către conducătorul locului de muncă care
aparţine cu regulile ce trebuiesc respectate privind siguranţa circulaţiei:
- conducerea preventivă
- tehnicile de bază ale conducerii preventive;
- măsuri generale de conducere preventivă;
- elementele conducerii defensive;
- situaţii de pericol cauzate de neatenţia participanţilor în trafic;
- vigilenţa la volan;
- oboseala la volan;
- consecinţele consumului de alcool asupra conducerii autovehiculului;
- influienţa consumului de medicamente sau droguri asupra conducerii autovehiculului;
- factori de risc în producerea evenimentelor rutiere generaţi de starea drumului;
- factori de risc în diverse situaţii din traffic;
- factorii de risc care conduc la producerea coliziunilor;
- coliziunile;
- coliziunile frontale;
- coliziunea din spate;
- coliziunea laterală;
- factori de risc la deplasarea cu autovehicolul în diverse anotimpuri;
- factori de risc în conducerea autovehiculului în funcţie de zona de deplasare;
- factori de risc în conducerea autovehiculului în condiţii de vizibilitate redusă;
- elementele care influenţează conducerea autovehiculului pe timp de iarnă, etc;
- consecinţele unui accident cu substanţe periculoase şi modul de acţiune pentru
limitarea începutului de incendiu, alarmarea ,stingerea şi acordarea primului ajutor
persoanelor accidendate;
Pentru aceasta conducătorul autovehiculului participant la trafic trebuie să aibă dotat utilajul astfel:
- Mijloc de alarmare:
- telefon mobil,staţie;
- Recipienţi pentru colectare:
- butoaie, pîlnii, tăvi colectoare;
- Materiale absorbante:
- lavete, lăzi cu nisip,saci cu nisip, rumeguş etc.;
- Triunghiuri reflectorizante pentru marcarea zonei s-au cunuri cu bandă
de avertizare;
- Unelte genistice:
- lopeţi, tîrnăcop, topor, rangă, găleţi;
- Echipamente de protecţie:
- mască contra gazelor, salopetă, mănuşi, cizme de protecţie;
- Mijloace de stingere:
- stingătoare din dotarea autovehiculului s-au suplimentar în funcţie
de materialele pe care le transportă;
- Mijloace de prim ajutor:
- trusă sanitară.
În cazul unui incendiu în mers, conducătorul autovehiculului trebuie să întreprindă
următoarele acţiuni:
- să anunţe telefonic la nr. 112, pompierii, poliţia, salvarea,şi dispeceratul societăţii;
- să comunice tipul şi locul producerii accidentului, tipul mijlocului de transport;
- situaţia accidentului ( fisură rezervor, răsturnare, împrăştiere substanţe, incendiu,
explozie, nor toxic etc.;)
- să comunice persoanele şi bunurile aflate în pericol;
- să comunice numele şi prenumele , precum şi modalitatea de contact a persoanei care a
efectuat informaţia;

9
 - să scoată eventualele victime din zona accidentului şi să le acorde primul ajutor în
limita cunoştinţelor;
- dacă se observă apariţia unui început de incendiu, se va încerca
stingerea de urgenţă a acestuia cu mijlocul de stins incendiu din
dotarea autovehiculului;
- dacă se observă răspîndire de substanţe din mijlocul de transport (rezervor,saci,
containere) nu se va folosi sub nici o formă flacără deschisă(brichete,fumat, scîntei sau
flacără)
- dacă nu sa putut stinge incendiul în faza incipientă, părăseşte zona pe o rază de 100 m
şi aşteaptă sosirea pompierilor;
- se izolează zona respectivă cu triunghiuri reflectorizante sau conuri de semnalizare;
- se decuplează echipamentele de la sursa de curent- baterie;
- se limitează deversarea produselorfolosind materiale absorbante disponibile la locul
accidentului;
se interzice apropierea persoanelor străine în zonă

SCHEMA FLUX DE DERULARE ACŢIUNI ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

1.Orice angajat primeşte sau observă o situaţie de urgenta (incendiu, deversare, etc) anunţa şeful de
amplasament;
2.Şeful de amplasament (coordonator situaţii de urgenţă pe amplasament) convoacă echipa de
intervenţii pe amplasament şi coordonatorul situaţii de urgenţă pe societate şi informează prompt
( daca exista o avertizare conform fluxului informaţional decizional - O.G. nr. 21/2004);
3.Echipa de intervenţii se prezintă la locul incidentului cu materialele şi echipamentele adecvate;

Şeful echipei de intervenţii:

Şeful echipei de intervenţii hotărăşte :
DA
EVACUARE Reguli generale de evacuare
I ? NU

RESURSE DA
DA EXTERIOARE Şeful echipei apelează la
? NU resurse

Şeful echipei de intervenţii dispune acţiuni pentru echipă:

Echipa de intervenţii duce la îndeplinire acţiunile stabilite de şeful echipei

Şeful echipei de intervenţii

ACCIDENTUL
ESTE SUB
CONTROL ? ACCIDENTU
DA L ESTE SUB
CONTROL ? NU

DA

4.Şeful echipei de intervenţii împreună cu coordonatorul situaţii de urgenţă pe amplasament stabilesc

acţiuni pentru readucerea zonei la starea normală

5.Echipa de intervenţii participă la înlăturarea accid. din zona si/sau obiectiv, raion de intervenţie

9
6.Şeful echipei de intervenţii elaborează Raport de intervenţie/ testare procedura situaţie de urgenţă şi
coordonatorul situaţii de urgentă pe societate îl înregistrează în Registrul de evenimente
Nota: La orice Situatie de Urgenta se va aplica obligatoriu ‚Sinopticul activitatilor in caz de
Dezastre’ (F-PS-10.18)
NOTA: Procedura se aplică de către tot personalul S.C. URBAN S.A. în cazul accidentelor şi situaţiilor
de urgenţă cu impact asupra mediului şi securităţii şi sănătăţii în muncă