Munții Caucaz reprezintă un lanț muntos situat la granița

dintre Europa și Asia. Se întinde între Marea Neagră și Marea Caspică, trecând
prin Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Rusia, în regiunea Caucaz. Lungimea lanțului este de
1100 km.

S-au format in timpul cutarilor alpine, ce au prezentat pentru aceasta regiune o faza
de paroxism in oligicen si o faza finala in miocen. Muntii Caucaz sunt munti tineri alcatuiti
din granite, roci efuzive, calcare si conglomerate mezozoice. In acesti munti vulcanismul s-a
manifestat inca din perioada cretacica, dar masivele vulcanice din sud sunt de varsta
miocena. In interior apar depresiuni de varsta tertiara de origine tectonica ce s-au format prin
scufundare. Astfel de depresiuni sunt:Kura, Colkida s.a.Masivele ce apar in partea de sud
sunt fie blocuri faliate, fie masive vulcanice.

Altitudinea maxima din muntii Caucazse intalneste in varful vulcanic Elbrus si este
de 5633 m. Datorita altitudinilor mari bine reprezentat este relieful glaciar (ghetari, circuri
glaciare, vai glaciare, lacuri glaciare). Printre cei mai importanti ghetari din muntii
Caucaz putem enumera: Dykhsu, Karaugom, Lekzyr, Tsanner, Bezingi s .a. Extindere mare
are si relieful vulcanic reprezentat prin platouri de lava , dar si relieful carstic.

Datorita orientarii lui reprezinta un adevarat obstacol in calea maselor de aer

continentale si a celor tropicale venite din desert. Temperaturile scad odata cu urcarea in
altitudine. Locurile cu o clima mai blanda se gasesc in zonele maritime (coastele Marii
Negre).

Este diferentiata in functie de altitudine. Se intalnesc astfel paduri mixte (fag, stejar,
carpen) in zonele mai joase. Acestea sunt succedate la altitudini mai mari de padurile de
conifere . Mai sus de 2000 de m prezinta 3 centuri (zona subalpina, alpina si subniveana)
alcatuite din ierburi marunte. Dincolo de 3000 de m incepe zona ghetarilor si a zapezilor
vesnice. Prezinta in flora sa si specii submediteraneene sau specii polare (subarbustii ce se
dezvolta pe platourile de lava din zonele inalte).

Fauna este variata. Se intalnesc aici specii precum: ursul, gazela persana,
rasul,leopardul s.a
Prima ascensiune a Vârfului Elbrus de Vest a avut loc in luna iulie a anului 1874. Alpinişti au
fost F. Crauford Grove, F. Gardiner, H. Walker, A. Sottajev, şi P. Knubel. Prima ascensiune a
Vârfului de Est a fost în 1829 si a fost facuta de către Killar Hashirov.Varful de de Vest are
5642.7 metri (18,513 picioare) altitudine şi varful de Est are 5621 de metri (18,442 picioare).

Elbrus este un vulcan stins. Elbrus sau Elbrous a erupt masiv până la începutul
erei noastre ceea ce a dat naștere legendelor. Legendele spun că Prometeu a fost înlănțuit de
vârful Elbrus pentru a reda focul oamenilor. Studii au dovedit că ultima erupție a lui Elbrus a
avut loc cu 2000 mii de ani în urmă ( ± 50 n.Hr.), urmele lavei vulcanice s-au găst pe o
suprafață de 250 km². Există și azi semne de vulcanică, fiind în continuare prezente izvoarele
termale, solfatarele, sau laharele. Circa 2000 de ani, în viața geologică a planetei nu înseamnă
prea mult, iar o eventuală erupție a vulcanului ar fi catastrofală pentru Transcaucazia și
Caucazul de Nord din cauza stratului gros de gheață. Muntele are două vârfuri „Vârful de est”
( 5.642 m) și „Vârful de vest” ( 5.621 m), ambele sunt acoperite de ghețari (145 km²), distanța
dintre piscuri este 1500 de metri adică exact gura vulcanului vârfurile fiind pubcte de pe marginea
craterului.