Zhu Yu Long Andrei

Clasa a IX-a D

De pe marginea prapastiei, romanii s-au luptat

pentru fiecare palma de pamant romanesc. Triunghiul Mortii a varsat sangele atator
bravi compatrioti care au luptat
pentru un singur ideal, cel al Romaniei Mari.
Nenumaratele lor jertfe au salvat tara de la nimicire si au facut posibil acel fericit 1
Decembrie 1918.
In acelasi timp, sa nu ii uitam nici pe romanii care, in vitregiile sfarsitului Primului
Razboi Mondial, nu doar ca au inteles sansa istorica ce li se oferea, dar care au si
actionat in consecinta.
Zhu Yu Long Andrei

Clasa a IX-a D

Unirea cu Basarabia
In toamna lui 1917, intreaga Rusie se faramiteaza sub loviturile revolutiei bolsevice.
In Basarabia, guvernatorul guberniei renunta la prerogativele sale, inmanand puterea
Sfatului Tarii care anunta la scurt timp formarea unei republici autonome in locul
fostei provincii rusesti, Republica Democratica Moldoveneasca.

Numai ca bolsevicii si dezertorii rusi care cutreierau teritoriul noii republici

raspandeau teroare pe oriunde mergeau. Coplesite, autoritatile de la Chisinau cer
interventia armatelor romane pentru a pune capat tulburarilor interne.

Ostasii nostri trec Prutul si in cateva saptamani reusesc sa puna capat agitatiilor
bolsevice si a valului de jafuri si crime. Totodata, pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii
proclama independenta republicii si dupa mai bine de un secol de ocupatie, romanii
de dincolo de Prut aveau in maini propriul destin. Iar ei isi doreau unirea.

Deja la 11 martie 1918, Ion Inculet, presedintele Sfatului Tarii il informeaza pe regele
Ferdinand de "[...] expresiunea credintei neclintite a intregului popor romanesc din
Romania Rasariteana, care in unire cu tara-muma, vede chezasia desvoltarei sale
libere, calea neimpiedicata spre cultura nationala si dreptatea sociala."

Si intr-adevar, la 27 martie 1918, "In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara:
Republica Democratica Moldoveneasca, in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea
Zhu Yu Long Andrei

Clasa a IX-a D

Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din
trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si dreptului de Neam, pe baza
principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru
totdeauna se uneste cu Mama sa Romania". Basarabia se daruise Vechiului Regat.

Unirea cu Bucovina
Colapsul Austro-Ungariei la sfarsitul Primului Razboi Mondial a impulsionat crearea
unui consiliu national roman, prin care romanii bucovineni si-au facut auzita dorinta
de unire.

Numai ca in fata nu doar a debandadei generale, dar si a agresiunilor ucrainenilor

nemultumiti, care doreau Bucovina de nord incorporata in Republica Populara a
Ucrainei Occidentale, presedintele Consiliului National Roman, Iancu Flondor, cere la
3 noiembrie 1918 statului roman sa-i ajute.

La 11 noiembrie 1918, generalul diviziei a 8-a Romana, Iacob Zadik, intra in

Cernauti in ovatiile bucovinenilor "[...] pentru a ocroti viata, avutul si libertatea
locuitorior de orice neam si credinta impotriva bandelor de criminali, care au inceput
opera lor de distrugere in frumoasa voastra tara. Trecand hotarul pus intre noi de o
soarta vitrega acum 100 si mai bine de ani, trupele romane sosesc in mijlocul vostru,
aducandu-va dragostea si sprijinul lor [...]."
Zhu Yu Long Andrei

Clasa a IX-a D

Comitetul executiv, care preluase puterea de la guvernatorul austriac la 27 octombrie

1918, convoaca apoi un congres general pentru 28 noiembrie la care au participat
reprezentantii principalelor nationalitati conlocuitoare, pentru a se hotari viitorul
Bucovinei.

Delegatii germani si polonezi i-au sustinut pe omologii lor romani, iar la sfasitul
lucrarilor "[...] Congresul General al Bucovinei, intrupand suprema putere a tarii si
fiind singuri cu puterea legiuitoare, in numele suveranitatii nationale, hotaram:
Unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei in vechile hotare pana la Ceremus,
Colacin si Nistru cu regatul Romaniei."

Declaratia de la Alba Iulia

In acelasi timp, Consiliul National Roman Central someaza autoritatile maghiare sa

cedeze puterea in toate teritoriile "locuite de romani in Ardeal si Tara Ungureasca"
printr-o nota trimisa la 10 noiembrie 1918, cerand un raspuns pana pe 12 noiembrie.
Guvernul maghiar trimite o delegatie sa discute cu membrii consiliului, dar dupa
doua zile de negocieri, tratativele nu ajung la nicio concluzie.

Motiv pentru care, sase zile mai tarziu se anunta convocarea Marii Adunari Nationale
Zhu Yu Long Andrei

Clasa a IX-a D

la Alba Iulia. In fiecare colt al Crisanei, Banatului, Ardealului si Maramuresului

romanii isi desemneaza delegatii, iar cei 1228 de reprezentanti alesi se intrunesc apoi
pe 1 decembrie la Alba Iulia.

In aclamatiile a peste 100.000 de romani, este citit textul Rezolutiei de la Alba Iulia de
episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, in care "Adunarea Nationala a tuturor Romanilor
din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti
la Alba-Iulia in ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor
romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania. Adunarea Nationala
proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins
intre raurile Mures, Tisa si Dunare."

O delegatie este trimisa regelui Ferdinand pentru a-i inmana Rezolutia Unirii, iar el o
primeste zicandu-le ca "[...] Dupa Basarabia si Bucovina, mai lipsea o piatra dintre
cele mai scumpe: Ardealul, cu tinuturile din Ungaria locuite de romani. Azi ne-ati
adus si aceasta ultima piatra a cladirii, care incoroneaza marea opera de unire. Putem
privi cu incredere in viitor, caci temeliile sunt puternice."