Cuprins

Generalităţi ...................................................................................................................................... 2

1. Sitarea ..................................................................................................................................... 4

2. Deznisiparea ............................................................................................................................ 5

3. Decantarea............................................................................................................................... 6

4. Procesul de coagulare - floculare ............................................................................................ 8

5. Filtrarea ................................................................................................................................... 8

6. Dezinfecția .............................................................................................................................. 9

Bibliografie ................................................................................................................................... 11
 Generalităţi

În circuitul ei în natură, apa, prin contacul cu elementele mediului înconjurător, se

mineralizează, se impurifică, ajungând să conţină substanţe dizolvate sau în suspensie, care
imprimă anumite proprietăţi.
Proprietăţile apei, în starea ei naturală, nu satisfac de cele mai multe ori condiţiile de
calitate cerute de consumatori. Corectarea calităţilor apei, pentru a satisface condiţiile impuse în
vederea utilizării ei, se face prin procedee de tratare, determinate de natura şi starea de dispersie a
substanţelor minerale sau organice obţinute. Substanţele minerale sau organice se pot găsi în apă
în trei stări de dispersie: ca substanţe dizolvate, ca suspensii coloidale şi ca suspensii gravimetrice.
Proprietăţile fizice, chimice şi bacteriologice ale apei la sursă şi condiţiile de calitate cerute
de consumator determină procesele tehnologice de îmbunătăţirea calităţii. Alegerea schemei
tehnologice prin adoptarea instalaţiilor şi construcţiilor trebuie să asigure procesul cel mai eficient
şi cel mai simplu. În general, în staţiile de tratare se folosesc, într-o combinaţie sau alta,
următoarele procese de tratare:
 sitarea – pentru reţinerea corpurilor şi materialelor plutitoare antrenate de apă;
 presedimentarea/deznisiparea – prin simpla staţionare relativă a apei se urmăreşte reţinerea
suspensiilor grosiere şi a particulelor de nisip din apă;
 procesul de coagulare - floculare – aglomerarea suspensiilor fine nedecantabile în
flocoane, care să fie uşor sedimentabile;
 decantarea – reţinerea marii majorităţi (90–95 %) a suspensiilor din apă, prin acelaşi
procedeu de staţionare relativă, dar după faza de coagulare–floculare;
 filtrarea – pentru finisarea limpezirii, pentru reţinerea particulelor şi flocoanelor fine şi a
microorganismelor;
 dezinfecţia – distrugerea tuturor microorganismelor;
 aerarea – îmbogăţirea apei cu oxigen, pentru stimularea reacţiilor de oxidare;
 absorbţia – reţinerea gustului şi mirosului neplăcut al apei, prin contact cu materiale cu
proprietăţi de suprafaţă adsorbante;
 precipitarea chimică – eliminarea din apă a unor substanţe dizolvate, ca: fierul, manganul;
reducerea durităţii apei;
 schimbul ionic – eliminarea din apă a unor elemente pentru prepararea unor ape pure, în
special pentru scopuri industriale.
Mai pot interveni şi alte procedee de tratare, ca: flotare, degazare, transfer ionic,
ultrafiltrare, dar numai în cazuri speciale de surse de apă sau în cazurile unor exigenţe sporite ale
calităţii apei de alimentare. Metodele menţionate se aplică în staţiile de tratare cu suprafeţe şi

2
volume relativ reduse, o parte din instalaţiile şi construcţiile realizate reproducând, în mod
intensiv, procese ce au loc în natură.

În figura 1 este prezent fluxul de tratare a apei dintr-o sursă de adâncime.

Fig.1.Schema bloc a fluxului de tratare a apei din sursa de adâncime

1- captare din puţ de adâncime, 2-bloc de aerare, 3-filtre rapide cu nisip, 4-sistemul de dezinfecţie(
clor gazos, dioxid de clor)

În figura 2 este prezentat fluxul de tratare a apelor de suprafaţă(râu sau lac):

Fig.2. Schema bloc de tratare convenţională a apei din surse de suprafaţă

1-priza de captare, 2-sistemul de admisie a apei, 3-blocul de injecţie a reactivilor de tratare,4-

gospodaria de reactivi, 5-tanc de reacţie, 6-decantoare, 7-filtre cu cărbune activat, 8-filtre cu nisip,
9-sisteme de tratare specială a apei (osmoza inversă, dedurizare, oxigenare, deferizare), 10- staţia
de clorare (dozare clor, generare şi dozare dioxid de clor), 11-rezervorul de apă potabilă.

3
 1. Sitarea

Această operaţie se realizează prin prevederea, la priza staţiei de tratare, a unor grătare, site
sau microsite. Diferenţierea acestor instalaţii se face, în special, prin mărirea spaţiilor sau
ochiurilor prin care este lăsată apa să treacă. Astfel:
 sitare grosieră: grătare cu spaţii între bare de 30–100 mm;
 sitare medie: site cu spaţii de 10–25 mm;
 sitare fină: site cu spaţii de 3–10 mm;
 sitare foarte fină: microsite cu spaţii de 23–120 .
Pentru eliminarea materiilor sau corpurilor plutitoare de la suprafaţă sau din masa apei se
folosesc grătare compuse din bare fixe, cu diferite sisteme de curăţare – manuale, mecanice (cu
raclor sau jet de apă).
Grătarele rare sunt curăţate manual, iar cele dese, mecanic. După forma lor în plan, grătarele
pot fi plane, radiale, curbe etc. Pentru reţinerea impurităţilor de dimensiuni mai mici din masa apei
(resturi de frunze, mâl, suspensii de dimensiuni mai mari) se folosesc sitele, care pot fi fixe.
Când sursa de apă o constituie un lac de acumulare, prezenţa în apă a unor cantităţi mici de
plancton (microorganisme acvatice) impune folosirea instalaţiilor de microsite, în care suportul
filtrant este asigurat de o microsită cu ochiuri de 23–100 .
În instalaţiile de microfiltre, debitele de curgere sunt mult mai mari decât la cele ce traversează
stratul de nisip, în cazul filtrelor granulate. Se formează rapid, pe microsită, un strat fin de particule
solide, care trebuie urgent eliminate. Astfel, la o microsită cu diametrul de 2,28 m şi 1,52 m lăţime,
dacă se trece o apă de proastă calitate, sita necesită o spălare cu contracurent de apă, la fiecare 15
s, deci, practic, continuă. Alegerea dimensiunilor micrositei constituie o problemă majoră, dat
fiind că, instalaţia va putea trata un anumit debit, în funcţie de rapiditatea maximă de obturare a
ochiurilor sitei cu particule solide, 4 aflate în suspensie în apă. Această rapiditate de obturare se
măsoară prin indicele de filtrabilitate.
La determinarea capacităţii de filtrare trebuie să se ţină cont de şase factori:
 viteza de filtrare;
 pierderea de sarcină la trecerea prin mediul filtrant;
 porozitatea mediului;
 suprafaţa efectivă de filtrare;
 viteza tamburului;
 calităţile fluidului, în sensul cantităţii de suspensii care obturează ochiurile sitei.

4
 Fig.3. Grătar plan cu curățare manuală

1 - umplutură din beton;

2 - bară LT 60x8;

3 - traversă;

4 - pasarelă.

2. Deznisiparea

Deznisiparea apei este operaţia de reţinere în bazine speciale numite deznisipatoare a

nisipului (particule > 0,2 mm) care se află în suspensie în apă. Se utilizează în cazul în care curba
de sedimentare indică că într-un interval scurt de timp (120 – 180 s) se depun cel puţin 20 % din
suspensiile conţinute în apă. Pătrunderea nisipului în decantoare, bazine de amestec etc., produce
de obicei mari neajunsuri în exploatarea acestora.
Deznisipatoarele, după direcţia curentului de apă din bazinul de sedimentare, se clasifică
în:
 orizontale şi
 verticale.
Deznisipatoare orizontale – sunt cele mai folosite datorită unei execuţii mai uşoare, în
special în cazul existenţei stratului freatic la un nivel ridicat.

5
Fig.5. Deznisipator orizontal cu curăţire manuală: 1-grătar; 2-bare de liniştire; 3-nişe pentru
reparaţii în caz de avarie; 4-stăvilar de intrare; 5-vane de golire; 6-stăvilar de ieşire; 7-galerie de
golire
Bazinele de deznisipare au:
 cameră de acces;
 una de liniştire a curentului de apă;
 de sedimentare şi
 una de colectare a apei deznisipate;
 dispozitive de curăţire şi golire.
Racordarea de la canalul de intrare şi până la camera de sedimentare se face progresiv, prin
pereţi având înclinarea faţă de curentul apei de 3:1 astfel încât să nu se formeze curenţi
transversali. Distribuţia apei trebuie să realizeze o încărcare uniformă a bazinelor de sedimentare
care lucrează în paralel.
Deznisipatoare verticale - se folosesc când spaţiul de amplasare este redus. În acestea,
curentul de apă străbate bazinul de sedimentare de jos în sus, apa deznisipată evacuându-se printr-
o rigolă periferică. Evacuarea depunerilor se face prin sifonare.

Fig.6. Deznisipator vertical cu compartiment de intrare

3. Decantarea

Decantarea apei este procesul de sedimentare în care se reţin până la 98 % din suspensiile
de orice mărime, atât cele gravimetrice, cât şi cele coloidale. Această operaţie se face în decantoare
care pot fi :
 orizontale,
 radiale sau
 verticale.
În decantoare apa circulă cu o viteză foarte mică, de 2-12 mm/s.

6
 Fig.7. Decantor orizontal
a – secţiune longitudinală A-A;
b – plan
1 – intrarea apei;
2 – cameră distribuţie;
3 – preaplin;
4 – cameră decantare;
5 – groapă pentru nămol;
6 – vană de perete pentru golire;
7 – grătar;
8 – cameră de colectare a apei
decantate;
9 – ieşire apă decantată;
10 – galerie pentru evacuare;
11 – canal de golire.

Fig.8. Decantor vertical

1 – intrarea apei;
2 – jgheab pentru colectarea apei decantate;
3 – ieşirea apei decantate;
4 – preaplin;
5 – golire.

Fig.9. Decantor radial –

secţiune verticală
1 – intrarea apei;
2 – pod curăţitor;
3 – spaţiu pentru reacţie;
4 – lame răzuitoare;
5 – jgheab de colectare a
apei decantate;
6 – ieşirea apei decantate;
7 – canal de golire.

7
 4. Procesul de coagulare - floculare

Apele de suprafaţă conţin o mare cantitate de substanţe coloidale. Aceste substanţe au

greutate specifică foarte apropiată de cea a apei şi, în mod practic, ele rămân în suspensie timp
îndelungat.
Această stabilitate a particulelor coloidale este dată de faptul că, într-o soluţie apoasă, în
jurul acestora, se formează pelicule cu sarcini electrice de acelaşi sens, care fac ca particulele să
se respingă reciproc. Iată de ce, în practica tratării apei, în vederea accelerării procesului de
decantare se folosesc anumiţi reactivi care, prin dizolvarea lor în apă, produc ioni de semn contrar
particulelor coloidale. Neutralizarea parţială a acestor sarcini conduce la aglomerarea coloizilor în
flocoane – agregate mai mari şi mai grele. În acest mod, se reduce considerabil timpul lor de
depunere.
Prin acest proces de coagulare-floculare are loc o reducere considerabilă a turbidităţii,
precum şi a culorii apei. De asemenea, în fazele de aglomerare şi depunere a flocoanelor are loc
şi o antrenare parţială a substanţelor organice şi a bacteriilor conţinute de apa brută.

5. Filtrarea

Filtrarea apei este operaţia prin care se realizează desăvârşirea procesului de limpezire. În
funcţie de mărimea vitezei de filtrare se folosesc filtre lente, rapide şi ultrarapide. Un filtru lent se
compune dintr-un bazin de beton sau beton armat de formă paralelipipedică prevăzut cu un fund
drenant (din plăci poroase de beton) care susţine stratul filtrant

Fig.10. Schema unui filtru lent

1 – apă brută;
2 – evacuare apă supernatant;
3 – apă filtrată pentru încărcare;
4 –spre canalizare;
5 – aerisire;
6 – apă filtrată din prim filtrat;
7 – apă filtrată spre rezervor;
8 – nisip;
9 – spre canalizare.

Stratul filtrant este format în partea superioară din nisip şi apoi din pietriş mărgăritar.
Reţinerea particulelor în suspensie se face în stratul superior de nisip, la suprafaţa căruia se

8
formează o membrană biologică de 1-3 cm grosime alcătuită în cea mai mare parte din
microorganisme vegetale şi animale aerobe. Această membrană reţine şi bacteriile ce se află în
apă, fără a mai fi nevoie de o dezinfectare ulterioară.
În filtrele lente apa circulă cu o viteză de 5-10 m/zi, apropiată de viteza apei din straturile
subterane. Din cauza vitezei de filtrare foarte reduse filtrele lente au un volum mare, ocupă
suprafeţe întinse de teren şi necesită investiţii ridicate.
Filtrele rapide se deosebesc de filtrele lente prin mărimea vitezei de filtrare şi prin
calitatea apei filtrate. Ele pot fi cu nivel liber, sau sub presiune (fig.4.8) . Viteza de filtrare rapidă
este de 3-5 m/h în cazul apei potabile şi de 5 -15 m/h în cazul apei industriale.

Fig.11. Filtru rapid închis

1 – intrarea apei decantate;

2 – conducta de apă filtrată;

3 – conducta pentru apa de

spălare;

4 – conducta pentru evacuarea

apei de spălare;

5 – conducta de golire;

6 – conducta de aerisire;

7 – gura de vizitare;

8 – suprafața de filtrare;

9, 10 – elementul filtrant.

6. Dezinfecția

Dezinfecția apei reprezintă operaţia de reducere a numărului de bacterii sub limita

admisibilă şi se poate realiza prin :
metode fizice bazate pe acţiunea căldurii, electricităţii şi a razelor ultraviolete;
 metode chimice bazate pe acţiunea clorului, ozonului sau a permanganatului de potasiu;
 metode biologice bazate pe acţiunea bacteriilor din membrana biologică a filtrelor lente;
 metode oligodinamice bazate pe acţiunea bactericidă a ionilor unor metale (argint, cupru).
Metoda de dezinfectare a apei frecvent utilizată este cea cu clor. Această metodă necesită
instalaţii simple, investiţii reduse şi exploatare uşoară. Clorul se introduce în apă prin aparate

9
automate de dozare. Dozarea poate fi constantă sau variabilă în funcţie de debitul de apă care trece
prin instalaţie.
Doza de clor remanent în reţeaua de distribuţie nu trebuie să depăşească 0,25 mg/dm3, dar nici
să fie sub 0,1 mg/dm3.

10
 Bibliografie

 Construcţii de tratarea şi epurarea apei - Prof.dr. ONCIA SILVICA

 http://www.creeaza.com/tehnologie/constructii/instalatii/INSTALATII-PENTRU-
ALIMENTAREA-212.php
 http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/TEHNOLOGIA-
EPURARII-APELOR-UZA548.php
 http://www.arhiconoradea.ro/Info%20Studenti/Note%20de%20curs/Ionescu%20Gh/PD
F-uri%20-%20RETELE%20EDILITARE%20-%20MTC%20IV/4%20SUBIECTE%2019-
27%20RETELE%20EDILITARE.pdf

11