Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Connu depuis la fin du XIXe siècle, le triticale est une espèce fertile, issue du
croisement entre le blé et le seigle, d’où son nom, combinaison des noms latins
«Triticum» (blé) et «Secale» (seigle). Cette céréale allie des qualités de ses deux parents,
c'est-à-dire la productivité du blé et la rusticité du seigle (résistance au froid et aux
maladies). Elle présente en outre des caractéristiques originales, concernant notamment la
composition du grain.
moins coûteuse, moins risquée et plus respectueuse de l’environnement (un seul fongicide
bien positionné suffit généralement).
CUPRINS
Pagina nr.
INTRODUCERE
Pagina nr.
2.5.2. Germinarea 12
2.5.3. Răsărirea 13
2.5.4. Înrădăcinarea 13
2.5.5. Înfrăţirea 13
2.5.6. Călirea 14
2.5.8. Înspicarea 16
Pagina nr.
3.2.3. Făinarea 52
3.2.4. Rugina 53
3.2.5. Malura 53
3.2.7. Septorioza 54
Pagina nr.
3.4.6. Selecţia 64
3.4.8. Precocitatea 68
3.4.9. Calitatea 69
4.1.2. Hidrografia 86
4.1.3. Vegetaţia 86
Pagina nr.
6.1. Rezultatele obţinute din cercetări, privind corelaţia soi x densitatea de semănat
116
a triticalelor, asupra capacităţii de producţie biologică la triticalele de toamnă
Pagina nr.
6.3. Rezultatele obţinute din cercetări prinvind corelaţia soi (a) x densitatea de
131
semănat asupra masei hectolitrice
Pagina nr.
Pagina nr.
BIBLIOGRAFIE
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
INTRODUCERE
Cultura de triticale sau triticosecale este o cerinţă a agriculturii actuale, care constă
în exploatarea suprafeţelor mai puţin productive pentru grâu şi porumb, suprafeţe acide,
afectate de secetă, băltire, sărace în elemente nutritive.
Factorii ecologici care sunt studiaţi şi cercetaţi în vederea înfiinţării culturii de
triticale pe solurile acide de la Albota, judeţul Argeş sunt:
a) factorii climatici reprezentaţi de: temperatură, umiditate, durată de strălucire a
soarelui, lumină;
b) factorii geografici reprezentaţi de altitudine;
c) factorii agrotehnici reprezentaţi de densitatea de înfiinţare a culturii şi reacţia de
răspuns a soiului de triticale la administrarea de îngrăşăminte chimice cu azot.
Obiectivele lucrării:
Principalele obiective propuse au fost:
- cuantificarea efectului îngrăşămintelor foliare cu azot fosfor şi microelemente
chimice la triticalele de toamnă;
- stabilirea influenţei fertilizanţilor asupra conţinutului în proteine, gluten umed şi
alţi indicatori de calitate;
- stabilirea legăturii dintre densitatea de însămânţare a triticalelor de toamnă şi
producţia fizică per hectar;
- eficienţa economică a producţiei obţinute;
- sporirea încrederii cultivatorilor în scopul creşterii eficienţei culturii pe soluri
sărăcăcioase, de tip podzolic.
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Scopul lucrării:
Direcţia principală de cercetare este dictată de necesitatea actuală şi de viitor a ţării
în asigurarea securităţii alimentare. Crizele climaterice, energetice şi alimentare globale şi
regionale impun în faţa societăţii ştiinţifice, îndeosebi a geneticii şi fiziologia plantelor,
mari probleme de a obţine noi cunoştinţe fundamentale şi aplicate în evidenţierea,
evaluarea şi dirijarea mecanismelor genetico-fiziologice a procesului de producţie şi de
rezistenţă ecologică a plantelor, în cazul de faţă, triticalele.
Scopul lucrării constă în îmbunătăţirea adaptabilităţii triticalelor la condiţiile
climatice nefavorabile prin creşterea rezistenţei la stres hidric şi termic şi obţinerea de
producţii sănătoase, prin fertilizare foliară, şi stabilirea unor densităţi optime de producţie.
Triticale este regina solurilor sărace. Lucrările s-au realizat pe parcele în blocuri
randomizate, pentru 3 soiuri de triticale cultivate pe sol acid din localitatea Albota, judeţul
Argeş. Determinările vizuale s-au realizat în câmp; determinările de laborator s-au efectuat
la SCDA Albota; determinările chimice asupra solului s-au produs la OSPA Argeş. Iar
analizele asupra glutenului, substanţelor proteice şi cenuşei s-au realizat la Inspectoratul de
Stat al Seminţelor Argeş.
Consider că acest subiect constituie o necesitate pentru fermieri în condiţiile actuale
de încălzire globală accentuată, cu secetă atmosferică şi pedologică, instalată pe un areal cu
terenuri slab fertile, pe care cultura de triticale le valorifică eficient din plin, prin sporuri de
producţie, fără aport mărit de îngrăşăminte chimice. Se contribuie în acest fel la diminuarea
impactului negativ al chimicalelor asupra solului.
Structura lucrării cuprinde: stadiul cunoaşterii – informaţii ştiinţifice publicate şi
însuşite din bibliografie – şi contribuţia proprie, exprimată prin studiu, experienţe,
documentare, prelucrare date, analize de laborator întreprinse asupra triticalelor pe
parcursul anilor agricoli 2007 – 2009.
Rolul cercetărilor şi observaţiilor de fiziologia triticalelor, întreprinse personal la
Albota, este de a participa la procesul de sporire a producţiei vegetale prin valorificarea
întregului potenţial biologic de producţie al triticalelor, dar şi al solurilor sărace sub
randament economic.
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL I
CERCETĂRI ASUPRA CULTURII DE TRITICALE ÎN ROMÂNIA
CHAPTER I
RESEARCHES ON TRITICALE CROPS IN ROMANIA
Istoric vorbind, triticalele au fost obţinute pentru prima dată la noi în ţară, la Staţiunea
de Cercetări şi Plante Tehnice, de la Fundulea, în anul 1971 (soiul TF2). Triticalele au
precocitate, rezistenţă bună la iernare şi redau circuitului agricol suprafeţe de teren improprii
altor culturi agricole.
Triticalele – specie de sinteză creată de om prin amfiploidizarea hibridului între grâu
(Triticum sp.) şi secară (Secale cereale) – au pătruns încet în producţie din cauza defectelor
pe care primele forme create le prezentau mai ales din punct de vedere al fertilităţii
1
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
2
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Din punct de vedere tehnic triticalele prezintă marea capacitate de a se adapta la cele
mai diferite climate, ceea ce îi conferă incontestabile avantaje faţă de alte culturi mai
pretenţioase la factorii naturali. De asemenea se pretează la mecanizarea totală a lucrărilor,
fapt deosebit de important într-o societate care tinde să micşoreze continuu consumul de
muncă vie pe unitatea de produs.
Sub aspect agricol, cultura de triticale este componenta principală a asolamentelor,
din zonele mai puţin favorabile grâului şi orzului, datorită calităţii sale de bună
premergătoare, în special pentru culturile mai sensibile la pregătirea terenului şi respectarea
epocii de semănat, ca de exemplu rapiţa de toamnă.
Pe plan mondial, programe similare de ameliorare au început din anul 1969 când în
Ungaria s-a obţinut soiul de toamnă KT 64 de către KISS şi două soiuri de primavară,
Cachuluru, create de Sanghez-Monge în Spania, şi soiul Rosner, creat la Universitatea
Manitoba, din Canada. A urmat apoi programul din Mexic, CIMMYT, din 1964, şi
programul din Polonia din anul 1968, sub coordonarea lui Wolski (VARUGEZE şi colab.,
1996), mai ales pentru umplerea boabelor, o caracteristică deficitară a acestei specii la
iniţierea programului de ameliorare.
Realizările obţinute în programul de ameliorare de la I.N.C.D.A. Fundulea s-au
dovedit a fi competive cu cele înregistrate în cadrul altor programe din lume, fapt
demonstrat prin îngregistrarea soiului Titan în Canada, Franţa şi Ungaria şi a liniei Decor în
S.U.A.
Ca urmare a realizărilor obţinute în ameliorare, mai ales în ultima perioadă de timp,
triticalele sunt în prezent o cultură în plină extindere în producţie în România, fiind o
posibilitate de creştere a producţiei totale de cereale, dar şi de diversificare a destinaţiilor de
utilizare (furajarea animalelor, industria alcoolului, biocarburanţi etc).
Triticale a devenit o cereală importantă, ocupând suprafeţe apreciabile în cultură în
ţări ca Polonia (750-800 mii ha.), Germania (500-550 mii ha.), Franţa (250 mii ha.),
Ungaria (150-160 mii ha.) etc. În lume se cultivă cu această specie o suprafaţă de cca. 3,5
3
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
milioane hectare, din care peste 70% în Europa (WOLSKI şi colab., 1998; ARSENIUC şi
OLEKSIAK, 2002; ITTU şi colab., 2004).
Tabelul nr. 1
Comuna Albota
Categorii de folosinţă Suprafaţa
ha
Porumb 289
Grâu 170
Triticale 32
Floarea soarelui 103
Cartof 56
Legume 20
Plante de nutreţ 130
Plantaţii viticole -
Plantaţii de pomi 10
Total Arabil 810
Sursa: Buletin Statistic DADR Argeş
4
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL II
BIOLOGIA TRITICALELOR
CHAPTER II
THE BIOLOGY OF TRITICOSECALE
Triticosecale sau triticale face parte din Regnul Plantae, Subregnul Tracheobionta,
Clasa Liliobsida, Ordinul Cipperalis, Familia Poaceae. Nomenclatura binominala este X
Triticosecale Witt, ex. A Camus, şi este o plantă cerealieră obţinută prin încrucişarea
grâului cu secară, prin metode de ameliorare. Această plantă cerealieră prezintă toleranţă la
toxicitatea ionilor de aluminiu, ce determină cultura să poată fi amplasată pe solurile acide,
nemaifiind necesară amendarea cu calcar a acestora.
Avantajul pe care îl conferă această specie este capacitatea de a realiza producţii
ridicate de boabe şi de biomasă într-o diversitate mare de condiţii pedoclimatice şi cu
tehnologii de cultură cu inputuri mai scăzute comparativ cu alte cereale păioase. Acest
avantaj a făcut ca triticale să devină o cultură tot mai mult apreciată de fermieri, fiind în
prezent în continuă extindere. În România au fost înregistrate până în prezent mai multe
soiuri de triticale, însă odată cu introducerea în producţie a soiurilor cu talia semi-pitică a
plantei, Titan şi Trilstar (purtătoare a genei RHt1 transferată de la grâu), soiuri cu potenţial
şi stabilitate ridicată a producţiei, extinderea în producţie a speciei triticale este în continuă
creştere (ITTU şi colab., 2004). În România, la nivelul anului 2008, triticalele s-au cultivat
pe circa 20.000 ha cu tendinţa de creştere în viitor a arealului de cultură.
5
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Valoarea nutritivă a produselor obţinute din triticale este dată, în cea mai mare parte, de
conţinutul sporit de substanţe proteice, care depăşeşte pe cel al grâului, precum şi de structura
de acizi aminici ai complexului de proteine şi îndeosebi de conţinutul mai bogat în lizină.
Valoarea nutritivă, digestibilitatea ridicată a hidraţilor de carbon şi a substanţelor proteice
conferă prioritate triticalelor îndeosebi în furajarea animalelor nerumegătoare, a porcilor şi a
păsărilor. Cercetările efectuate în această privinţă au demonstrat că raportul proteină – energie
este în general mai mare în cazul nutreţurilor obţinute din triticale decât al nutreţurilor
concentrate tradiţionale (BROUWER; 1976, 1977). Din boabe se extrage alcool, realizându-se,
în medie, 400 l alcool din 1.000 kg sămânţă de triticale.
6
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
7
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 2
Soiurile de triticale de toamnă din România, create între anii 1984-2008
Nr. crt. Soiul de triticale creat Anul
1. TF 2 (Triticale Fundulea 2) 1984
2. PLAI 1992
3. COLINA 1993
4. TITAN 1998
5. TRIL 2001
6. STIL 2003
7. GORUN 2005
8. HAIDUC 2006
8
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
La triticale (hibrid artificial între grâul tare (Triticum durum) şi secară (Secale
Cereale)) şi la plantele care se înmulţesc în principal pe cale vegetativă, simpla selecţie a
mutantelor spontane a contribuit, de asemenea, la sporirea biodiversităţii plantelor cultivate.
Prin suprimarea barierelor naturale, care, până în prezent, împiedicau schimburile de gene
între specii şi regnuri diferite, geniul genetic permite crearea de organisme transgenice,
dotate cu proprietăţi noi, total necunoscute înainte, şi toate acestea într-un timp scurt (un
deceniu), fără nici o relaţie cu ritmul multimilenar al evoluţiei fiinţelor vii.
Tehnicile transgenezei conferă astfel omului puterea cvasinelimitată (cel puţin
teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiinţelor care-l înconjoară, inclusiv al
propriei sale specii. Este vorba, aşadar, de o veritabilă revoluţie biologică.
9
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
10
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
11
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
2.5.2. Germinarea
Germinarea boabelor de triticale normal dezvoltate are loc atunci când acestea sunt
puse în condiţii favorabile de umiditate, aer şi temperatură. Substanţele nutritive şi
energetice necesare germinării se găsesc în bob (embrion, scutişor şi endosperm). Pentru
germinare, boabele absorb o cantitate de apă egală cu 26-40% din greutatea lor uscată
(BÂLTEANU şi BÂRNAURE, 1979).
Temperatura necesară germinării este diferită în funcţie de specie, varietate şi stare
fizică, chimică, fiziologică şi sanitară a seminţelor. Temperatura optimă pentru germinarea
triticalelor este 21-250C. Temperaturile sub 3-40C sau peste 30-400C, scad ritmul
germinaţiei grâului (CEAPOIU şi colab., 1984).
Germinaţia este evidenţiată de apariţia rădăcinilor seminale. În general, triticalele
formează şase rădăcini seminale, dar curent se întâlnesc 3-4. Concomitent cu creşterea
rădăcinilor seminale are loc şi creşterea coleoptilului. În condiţii normale de semănat la o
adâncime corespunzătoare, coleoptilul ajunge până la 6-7 cm lungime.
12
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
2.5.3. Răsărirea
Răsărirea începe prin apariţia la suprafaţa solului a coleoptilului, după care la scurt
timp apar şi frunzele ce iau naştere din nodurile tulpinii. Acestea au o dispunere alternă. În
condiţii normale de umiditate (15-30 mm în stratul arabil) se obsevă la triticale că durata
răsăririi depinde de nivelul temperaturilor.
Astfel, la temperatura de 15-180C şi cu suficienta umiditate în sol, triticalele apar în
5-6 zile. O răsărire normală este cea care are loc într-o perioadă de 10 zile de la semănat.
Pentru a răsări, are nevoie de 100-1450C şi de o umiditate în sol egală cu 70-80% din
capacitatea de câmp pentru apă. Limita inferioară a capacităţii de câmp pentru apă a solului,
la care se produce răsărirea este de 40%. Sub această limită, triticalele apar după prima
ploaie sau, dacă seceta se prelungeşte, răsare în iarnă sau primăvară timpuriu.
Din momentul răsăririi, triticalele si-au început vegetaţia, care cuprinde 4 etape mai
importante:
a) Perioada activă de vegetaţie din toamnă cuprinde două faze distincte:
înrădăcinarea şi înfrăţirea.
2.5.4. Înrădăcinarea
2.5.5. Înfrăţirea
Înfrăţirea constă în aparitia la baza tulpinii a unor lăstari laterali, care se constituie în
tulpini secundare sau fraţi, ce apar din nodul de înfrăţire. Înfrăţirea începe la circa două
săptămâni de la răsărirea plantelor şi continuă până la scăderea temperaturii sub 50C.
Procesul se desfăşoară în condiţii optime, când temperaturile sunt mai scăzute de 8-100C.
13
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
2.5.6. Călirea
Călirea reprezintă cel mai important proces din această perioadă, care durează 30-
35 de zile şi se desfăşoară în două etape: prima are loc la temperaturi diurne de 10-150C
şi nocturne de 1-50C, iar a doua etapă se desfăşoară la temperaturi care variază de la -50C
la -1,00C.
Procesul de călire constă în acumularea în celulele plantelor a unor cantităţi mari de
zaharuri. După prima fază de călire, care durează 10-15 zile, plantele rezistă la temperaturi
minime la nivelul nodului de înfrăţire de -110C. În faza a doua de călire, când temperaturile
sunt negative, plantele elimină prin îngheţ şi transpiraţie 30-50% din apa celulelor,
14
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
mărindu-se astfel concentraţia sucului celular şi rezistenţa la îngheţ (plantele pot suporta
temperaturi de -16-220C).
Pentru a se asigura condiţii optime de călire, în vederea asigurării rezistenţei la
iernare a triticalelor, trebuie să se respecte timpul optim de semănat. La semănatul prea
devreme se realizează o masă vegetativă bogată, cu un conţinut mare de apă, iar la
semănatul prea târziu nu se mai parcurge procesul de călire. În ambele situaţii rezistenţa la
ger a plantelor va fi mult diminuată, în anii secetoşi (BÂLTEANU şi colab, 1985).
b) Perioada de vegetaţie din timpul iernii se petrece în majoritate în condiţii cu
temperaturi scăzute. În această perioadă, în plantele de triticale se desfăşoară procese
fiziologice importante, a căror intensitate depinde de nivelul temperaturilor. Cel mai
important proces fiziologic din această perioadă este absorbţia azotului, în caz de
administrare, transformarea şi utilizarea acestuia în procese morfo-genetice. Tot în această
perioadă, în masa foliară se desfăşoară şi procese de fotosinteză, care au loc până la
temperaturi de -50C (BÂLTEANU şi BÂRNAURE, 1985).
Oscilaţiile mari de temperatură dintre zi şi noapte şi, mai ales, alternanţa repetată a
perioadelor de îngheţ cu cele de dezgheţ sunt dăunătoare, întrucât provoacă ruperea
rădăcinilor şi dezrădăcinarea plantelor de triticale. La fel de dăunătoare în această perioadă
este şi persistenţa unui strat gros de zăpadă peste solul dezgheţat. În acest caz se produce
asfixierea plantelor concomitent cu activarea ciupercilor, care produc mucegaiul de zăpadă.
Acelaşi proces de asfixiere se produce pe soluri acide, cum sunt cele din zona Albota, şi
datorită existenţei crustei de gheaţă sau a băltirii apei provenită din topirea bruscă a zăpezii.
Rezistenţa la iernare a plantelor este importantă pentru asigurarea unor culturi
încheiate în primavară. Ea depinde de procesele fiziologice, biochimice şi biofizice, care se
petrec în plante în perioada temperaturilor scăzute. Acest proces constituie mecanismul de
apărare al plantelor împotriva stresului provocat de factorii nefavorabili ai iernii.
c) Perioada de regenerare a plantelor în primăvară este timpul când se
intensifică procesele vitale din plante, perioadă în care un rol important revine rezervelor de
azot acumulate în perioada anterioară. Ritmul mai rapid sau mai lent de regenerare a
plantelor în primavară variază în funcţie de mersul vremii şi concentraţia solului în azot.
d) Perioada creşterii intensive în primăvară se caracterizează prin creşterea
accentuată a organelor vegetative şi formarea organelor de reproducere.
15
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
După înfrăţirea triticalelor urmează o fază de creştere rapidă a întregii plante. Începe
alungirea primului internod bazal de deasupra nodului de înfrăţire, după care urmează
succesiv celelalte, ultimul fiind al şaselea, din care ia naştere spicul. Încetarea creşterii
internodurilor decurge în aceeaşi ordine ca şi alungirea lor. Internodul cel mai scurt şi cu
pereţii cei mai groşi este cel bazal, ceea ce asigură o bună susţinere a plantelor de triticale.
Apariţia paiului se desfăşoară în condiţii bune când temperatura aerului este
cuprinsă între 14-180C. Lungimea paiului variază între 50-60 cm la soiurile pitice, la 130-
140 cm la soiurile foarte înalte. Soiurile cu talie mică sunt mai rezistente la cădere decât
cele cu talie înaltă.
Rezistenţa la cădere depinde în primul rând de structura anatomică a tulpinii şi în
mod deosebit de structura internodurilor bazale. Căderea plantelor este influenţată de
factori climatici, dar şi de unele măsuri fitotehnice. Astfel, lumina insuficientă, spaţiul
limitat, umiditatea mare din sol şi aer, fertilizarea în exces şi unilaterală cu azot favorizează
căderea, deoarece nu permit fortificarea paiului.
Efectele păgubitoare ale căderii asupra producţiei sunt mai mari sau mai mici, în
functie de intensitate şi faza la care se produce căderea. Cele mai mari pagube se produc
atunci când căderea este masivă şi are loc în faza înspicării, deoarece stânjeneşte recoltarea
şi favorizează atacul bolilor criptogamice.
2.5.8. Înspicarea
Înspicarea constă în ieşirea spicului din teaca frunzei. Temperaturile optime pentru
ca această fază să se desfăşoare normal sunt situate între 16-180C.
Cerinţele plantelor de triticale faţă de umiditate, în faza de înspicare, sunt mari.
Insuficienţa apei din sol, însoţită de secetă atmosferică şi arşiţă, determină modificări în
sens negativ în metabolismul plantelor şi scăderea producţiei.
Deşi data înspicatului este caracter de soi, condiţionat genetic, totuşi aceasta este
influenţată de mai mulţi factori: latitudine, altitudine, precipitaţii, temperatură, lumină şi
16
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
unele elemente tehnologice. Pentru producţie, în zona solurilor acide, sunt preferate soiurile
precoce, deoarece plantele scapă de arşiţele din vară, ca şi de unele boli foliare.
17
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
timpul secetos asigură o bună maturare a boabelor ca şi recoltarea în timp mai scurt. Ploile
favorizează încolţirea boabelor în spic şi produc dificultăţi mari în păstrarea seminţelor.
Prezentăm, în continuare, o imagine ce a surprins încolţirea boabelor în spic, cu
efecte negative asupra producţiei.
18
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Compoziţia chimică a bobului de triticale se poate aprecia prin valorile medii ale
principalelor substanţe ce intră în alcătuirea complexă a acesteia. Se constată că, în medie,
14,8 % din complexul chimic al bobului revine substanţelor proteice, triticalele depăşind în
această privinţă celelalte culturi cerealiere. Conţinutul în substanţe proteice, ca şi la
celelalte culturi cereale, variază în limite largi, înregistrând valori mai ridicate în condiţii
bune de cultură şi fertilizate cu doze sporite de azot.
Tabelul nr. 4
Compoziţia chimică a triticalelor, comparativ cu alte cereale şi soia
Specia
Specificare
Triticale Secară Grâu Orz Porumb Ovăz Orez Soia
Proteină % 14,8 13,4 14,3 13,1 10,4 13,0 8,2 42,8
Substanţe solubile în 1,9 1,8 1,9 2,1 4,5 5,8 2,2 19,6
eter%
Celuloză brută % 2,9 2,6 2,9 6,0 2,4 11,8 10,1 5,5
Cenuşă % 2,0 2,1 2,0 3,1 1,5 3,7 5,7 5,0
Substanţe neazotate% 78,9 80,1 78,9 75,7 81,2 66,0 73,8 27,1
19
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Triticale este asemănător grâului şi secarei din punctul de vedere al obţinerii făinii.
Ca şi la secară, aluatul de triticale se diferenţiază de cel al grâului printr-o serie de însuşiri
de panificaţie relativ mai slabe. Analizele efectuate asupra calităţii proteinelor din făină au
demonstrat că la triticale proteinele de rezervă se caracterizează printr-un conţinut destul de
ridicat de glutamină (peste 32%) şi în prolină (peste 12,5%) şi, în acelaşi timp, prin cantităţi
sporite de aminoacizi esenţiali: lizină, metionină, triptofan (BUSHUK, 1978, 1980;
ACHMED şi Mc DONALD, 1978). Sub acest aspect, proteinele de triticale, exceptând pe
cele ale grâului, prezintă o valoare biologică mai mare decât proteinele altor cereale.
Cercetările privind însuşirile de morărit şi posibilităţile de obţinere a unor sorturi de făină
cu calităţi bune de panificaţie au demonstrat că triticalele dau un randament de făină mai
scăzut decât grâul. S-a constatat că făina de triticale conţine mai puţine glicolipide în formă
liberă comparativ cu făina de grâu, însă în făina de triticale s-a găsit o cantitate mai mare de
fosfolipide şi relativ mai mulţi acizi graşi decât în făina de grâu.
20
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
21
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 5
Caracteristicile de calitate ale unor soiuri de triticale, comparativ cu soiul de grâu
Dropia (după ITTU şi colab., 2004)
Volumul pâinii din
Volumul pâinii
Conţinutul Producţia Valoarea de amestec 1:1
din făină
Soiul de proteine de proteine sedimentare făină de triticale
de triticale
cu făină de grâu
% Kg/ha ml cm3 cm3
Dropia 13,0 - 60,50 - 432
Titan 13,0 578,0 27,50 365,0 410
Tril 12,7 670,5 27,50 355,0 410
Stil 13,2 700,0 25,75 359,0 415
Tabelul nr. 6
Digestibilitatea proteinelor la principalele cereale (modificat după Rakovska şi
colab., 1979, citaţi de GAŞPAR şi GALIA BUTNARU, 1985)
Protein digestibility for the Digestibilitatea proteinelor
main cereal aparentă reală
Protein digestibility for the
80 87
main cereal
78 83
Protein digestibility for the
67 75
main cereal
78 82
22
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 7
Compoziţia chimică a tărâţelor de triticale (după SAUNDERS şi colab., 1978, citaţi
de GAŞPAR şi GALIA BUTNARU, 1985)
% la S.U.
Specificare
proteină N x 6,25 grăsimi celuloză cenuşă
Tărâţe 24,5 5,1 6,7 5,4
Tărâţe fine 23,7 4,9 5,3 5,2
Făină 16,9 1,5 0,8 0,9
Din cauza cantităţii mari de tegumente seminale, tărâţele de triticale erau mai puţin
digestibile decât făina furajeră şi se foloseau cu precădere în furajarea bovinelor, iar făina
furajeră în hrănirea porcilor şi a altor nerumegătoare. Odată cu crearea soiurilor noi de
triticale, cu boabe cu umplere foarte bună s-a pus capăt acestui fenomen. Teste speciale,
efectuate asupra animalelor tinere, au demonstrat calitatea proteinelor din triticale, grâu şi
secară, arătând totodată ca indicele de eficienţă al proteinelor de triticale corespunde cu
acela al secarei şi este mult superior celui al grâului. Se apreciază că importanţa mai mare a
indicelui de eficienţă a proteinelor de triticale rezultă din conţinutul mai mare în lizină, care
înregistrează valori mai mari decât la grâu.
Tabelul nr. 8
Conţinutul în proteină şi în lizină al soiurilor de triticale, grâu şi secară (după ITTU şi
colab., 1999)
Conţinutul în lizină g
Soiul Conţinutul în proteine %
la 100 g proteină
Titan 14,46 3,55
Plai 14,45 3,65
Gloria 13,25 3,91
Fundulea 29 14,15 2,74
23
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 9
Sporul mediu zilnic în greutate al tăuraşilor furajaţi cu diferite cereale (după
GASPAR şi GALIA BUTNARU, 1985)
Spor mediu zilnic, Raportul furaj/spor de
Cultura Consum furaj, kg
kg creştere
Orz 1,54 9,50 6,19
Sorg 1,42 9,23 6,50
Triticale 1,50 9,30 6,20
Orz + triticale 1,55 9,55 6,15
Sorg + triticale 1,46 9,00 6,16
24
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 10
Compoziţia chimică a plantelor de triticale în diferite faze de vegetaţie (după
GASPAR şi GALIA BUTNARU, 1985)
% la S. U.
Faza de vegetaţie Proteina Zahăr
data P2O5 K2O Ca Mg cenuşă
(Nx6,25) reducător
Împăiere-burduf 15 mai 23,0 1,25 4,94 0,23 0,34 11,25 15,4
Burduf-înspicare 30 mai 13,0 0,71 3,85 0,24 0,25 9,65 21,3
Înflorire 15 iunie 10,3 0,48 2,29 0,28 0,28 8,58 21,7
Dintre genele implicate în reducerea taliei la grâu, care au fost transferate primele
în germoplasma de triticale, sunt: gena de la soiul Norin 10, parţial dominantă, Rht1,
localizată pe cromozomul 4A şi gena semidominantă alelică cu aceasta din soiul de grâu
Tom Trumb, Rht3 (ZILLINSKI şi BORLAUG, 1971; GREGORY, 1980; SKOVMAND
şi colab., 1984). Rezultate mai bune în ameliorare la triticale s-au obţinut până în prezent
cu gena Rht1, prezentă mai ales în germoplasma de triticale de primăvară, creată la
CMMYT – Mexico, care, chiar dacă efectul ei în reducerea taliei la triticale a fost mai
puţin pregnant ca la grâu, a avut un efect favorabil asupra îmbunătăţirii fertilităţii spicului
şi a sincroniei înfrăţirii. Gena Rht3, prezentă în special în germoplasma de triticale de
toamnă, este mai puţin utilizată, deşi efectul ei asupra reducerii taliei este foarte mare,
25
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
deoarece are influenţă nefavorabilă asupra umplerii boabelor şi mai ales determină un
grad ridicat de aneuploizi care, în generaţii succesive de înmulţire, produc plante sterile.
De la secară au fost folosite mai multe surse de talie scurtă, dar rezultatele cele mai
promiţătoare au fost obţinute cu mutanta EM1, purtătoare a genei parţial dominante H1
(WOLSKI şi POJMAN, 1984; REKHMETULIN, 1984). În privinţa genelor de talie scurtă,
există posibilitatea de diversificare genetică la triticale în viitor, atât prin folosirea de
germoplasmă de secară cât şi de grâu. BŐRNER (1991) descrie la secară alte trei gene de
reducere a taliei, recesive şi insenzitive la acidul giberelic în faza de plantulă: ct1
(localizată pe cromozomul 7R) şi dw6 (localizată pe cromozomul 5R) şi ct2 (localizată în
cromozomul 5RL). De asemenea, este posibilă folosirea genelor de talie scurtă, larg
utilizate în ameliorarea grâului, Rht2 şi Rht8, chiar dacă transferul acestora va fi mai dificil
de realizat, deoarece sunt localizate pe genomul D, respectiv pe cromozomii 4DS şi 2D.
În lucrările de ameliorare de la INCDA Fundule au existat preocupări de introducere
a genelor pentru reducerea taliei, atât de la grâu, cât şi de la secară, prin utilizarea în special
a tipului de încrucişări grâu/secară/triticale şi triticale/grâu/triticale, folosindu-se în acest
scop germoplasma de grâu şi secară, adaptată condiţiilor climatice din ţara noastră. Pe baza
acestui program s-au creat o serie de linii de triticale cu talie scurtă. Având în vedere că în
generaţiile de segregare ale combinaţiilor hibride interspecifice, folosite în aceste lucrări, se
înregistrează un grad mare de sterilitate datorită instabilităţii meiotice, se realizează cu
uşurinţă contaminări cu polen străin, astfel că este dificil de stabilit cu precizie, numai pe
baza analizei genealogiei liniilor, ce gene de reducere a taliei s-a reuşit să se transfere.
Pentru o primă orientare asupra genelor implicate în controlul taliei scurte la liniile
de triticale create se utilizează testarea pentru lungimea coleoptilului şi pentru reacţia lor în
faza de plantulă la tratamentul exogen cu acid giberelic. Pe baza acestor teste pot fi
identificate genele Rht1, Rht3 şi Rht8. Este cunoscut că genele Rht1, Rht3 determină
coleoptilul scurt şi insensibilitate la tratamentul exogen cu acid giberelic, cu menţiunea că
în cazul genei Rht3 coleoptilul este foarte scurt, iar la tratamentul exogen cu acid giberelic
creşterile plantulelor sunt foarte reduse, iar culoarea acestora este verde închis (ALLAN şi
colab., 1959; GALE şi LAW, 1974). Gena Rht8 de la linia de grâu Sincron determină
coleoptilul lung şi reacţionează prin creşterea foarte pronunţată a plantulelor la tratamentul
exogen cu acid giberelic (SĂULESCU şi colab., 1988). În germoplasma de triticale creată
26
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
27
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 11
Ritmul de creştere al rădăcinilor embrionare la principalele cereale (Institutul
Agronomic Timişoara)
Specia Lungimea rădăcinilor, în mm, după
5 zile 10 zile Ritmul mediu zilnic de creştere, mm
Triticum aestivum 55,5 86,0 5,39
Triticum durum 40,8 107,1 5,50
Secale cereale 67,5 119,4 7,32
Triticale 47,9 111,0 6,43
28
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
argintie, datorită stratului ceros de pruină, verde închis sau verde gălbui, cu mici pete de
culoare deschisă.
Inflorescenţa este un spic cu dimensiuni şi forme diferite. Spicele prezintă o largă
variabilitate, putând fi laxe de tip speltoid, cu 29-30 de spiculeţe, compacte de tip durum
sau turgidum, cu mai mult de 40 de spiculeţe şi cu ariste lungi, mijlociu de compacte, cu un
număr de 33-36 spiculeţe. Primordiile florale se diferenţiază în conul de creştere ca
elemente ale spicului, în perioada vegetaţiei timpurii de primăvară. Mai târziu se
diferenţiază şi florile. Până la sfârşitul lunii aprilie are loc formarea completă a spicului,
florilor, a gineceului şi androceului. După forma spicului, se întâlnesc următoarele tipuri
mai răspândite: fusiform, prismatic, alungit eliptic, triunghiular, ramificat. Spicele pot fi
aristate cu ariste lungi aspre şi răsfirate, sau cu ariste mai scurte, semiaristate sau nearistate.
Culoarea spicelor variază de la galben aurie până la roşcată tip ferugineum, şi chiar până la
maro întunecat, cu nuanţă neagră. Structura spicului este dată de lungimea şi consistenţa
rahisului, numărul spiculeţelor, numărul florilor în spiculeţ, morfologia glumei şi glumelei.
În ceea ce priveşte dimensiunea spiculeţelor, lungimea şi lăţimea glumelor şi glumelelor,
există o mare variabilitate.
Fructul de triticale este o cariopsa. La maturitate, când are umiditatea de 14-15%, cel
mai adesea bobul are un aspect uşor creponat cu cute mai adânci, sau are aspect de sistavit.
Boabele sunt mari, cu şanţul de pe faţa ventrală mai larg sau mai îngust. Masa a 1.000 de
boabe variază în limite largi, în funcţie de soi şi de condiţiile de mediu, de la 32 de grame la
65 de grame. Greutatea hectolitrică este cuprinsă între 63-81 kg/hl. Culoarea boabelor este
galben maronie sau galben verzuie. Gradul de acoperire al bobului cu pleve este diferit în
funcţie de soi şi de poziţia bobului în spic, dar, în general, bobul prezintă o acoperire bună.
Formele cu acoperire slabă de pleve sunt în general sensibile la scuturare.
29
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
30
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 12
Ritmul de creştere în înălţime şi greutate al triticalelor la Albota, în 2008
Grâu Triticale Secară
Nr.
Faza de vegetaţie Data Înălţime Greutate Înălţime Greutate Înălţime Greutate
ctr.
(cm.) S.U., g (cm.) S.U., g (cm.) S.U., g
1 Înfrăţire 2 IV 15,2 0,08 17,5 0,10 20,8 0,25
2 Împăiere 15 IV 25,4 0,21 30,8 0,23 32,5 0,48
3 Burduf 28 IV 36,1 0,48 41,2 0,80 49,7 1,39
4 Înspicare 8V 70,4 3,42 80,7 5,30 100,3 7,92
5 Înflorit – 15 V 84,3 6,58 119,4 13,82 135,8 12,65
începutul formării
bobului
6 Faza de lapte 30 V 84,7 7,35 119,5 14,30 142,8 14,25
7 Faza de lapte 15 VI 84,8 8,01 119,8 16,25 143,1 19,75
ceară
8 Maturitate deplină 30 VI 85,2 9,75 120,1 20,96 144,3 23,51
Limitele termice pentru germinarea seminţelor sunt cuprinse între 1-20C şi 28-300C.
Comparativ cu grâul şi secara, boabele de triticale germinează mai repede, germinaţia
rapidă se datorează permeabilităţii învelişului şi activităţii enzimatice a alfaamilazei, care,
încă din perioada de repaus, este activă şi hidrolizează amidonul în zaharuri simple uşor
asimilabile. În prezent se ştie că prezenţa activă a alfaamilazei este una dintre cauzele
repausului seminal scurt, ale încolţirii în spic şi, în parte, ale şiştăvirii bobului. Energia
germinativă este mai mare la triticale comparativ cu grâul. Acest lucru se datorează
neuniformităţii structurii stratului de celule cu aleurona. Aceste celule au aspect neregulat,
cu spaţii mari între ele, fapt care uşurează pătrunderea apei în endosperm.
După una-două zile de la ivirea radicelelor, se observă muguraşul care este protejat
de coleoptil. Când coleoptilul ajunge la lungimea de 6-7 cm apare prima frunză. Creşterea
coleoptilului este mai lentă decât creşterea rădăcinilor. Ritmul mediu zilnic de creştere al
plantulelor de triticale depăşeşte pe cel al plantulelor de grâu.
La aproximativ 10-12 zile de la răsărire, plantele îşi încetează creşterea în înălţime şi
intră într-o noua fază ontogenetică, faza de înfrăţire. Capacitatea de înfrăţire a plantelor de
triticale este destul de mare, mai mare ca la grâu, apropiindu-se de cea a secarei. Nodul de
31
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
înfrăţire format în adâncime asigură plantelor de triticale rezistenţă sporită la ger, secetă şi
favorizează obţinerea de producţii superioare.
Înfrăţirea este influenţată de factorii tehnologici ca spaţiul de nutriţie, fertilitatea
solului, epoca de semănat, adâncimea de semănat, precum şi de factorii de mediu:
umiditate, temperatură şi lumină. Temperatura optimă necesară înfrăţirii trebuie să nu
depăşească 140C şi, în acelaşi timp, să existe o alternanţă de zile cu lumină şi temperaturi
mai ridicate şi nopţi răcoroase. După înfrăţire plantele de triticale formează tufe erecte,
semi-culcate şi culcate. În anii cu condiţii nefavorabile înfrăţirea are loc primăvara, ceea ce
duce la formarea unui număr mic de fraţi, dar de fertilitate bună. Un fenomen care apare şi
la cereale este înfrăţirea de vară, care apare după coacerea în lapte a fraţilor normal formaţi,
mai ales în cazul când aceştia au căzut din cauza ploilor şi a vântului. Fenomenul este
favorizat de precipitaţiile abundente, însoţite de temperaturi scăzute. Înfrăţirea de vară este
o însuşire negativă care duce la coacerea neuniformă şi deprecierea calităţii producţiei.
Numărul de fraţi fertili pe care îi formează o plantă de triticale poate fi de 1 – 16 şi este în
funcţie de condiţiile pedoclimatice şi tehnologia aplicată.
Împăierea începe primăvara, când temperatura aerului creşte la 10-150C şi se
realizează prin creşterea fiecărui internod, începând cu cel bazal. Pe rând fiecare internod se
alungeşte prin divizarea celulelor din zona nodului bazal. Ultimul internod creşte cel mai
repede, fiind şi cel mai lung. Soiurile cu talie redusă au creşterea internodiilor mai lentă,
mai ales a ultimului internod. Finalizarea fazei de creştere a internodiilor, coincide cu
înspicatul. Numărul de zile de la răsărire până la finalizarea împăierii este de 150-200 de
zile, fiind influenţat de zona de cultură şi genotip. În condiţiile ţării noastre, în condiţii
climatice normale, împăierea la triticale are loc la începutul lunii mai, după secară.
Înspicarea începe cu ieşirea spicului din teaca ultimei frunze din burduf. Momentul
înspicării se notează când 75% din spice au ieşit din burduf. Faza de înspicare depinde de
genotip, condiţiile de mediu şi de condiţiile de cultură.
Înflorirea are loc la 195-210 zile de la răsărire, după 5-7 zile de la înspicare.
Înflorirea începe de la mijlocul spicului spre cele două extremităţi, vârf şi bază. Înflorirea
unui spic durează 3-5 zile, în timp ce plantele unui genotip înfloresc în decurs de 8-12 zile,
şi este influenţată de climă; în mod deosebit de temperatură şi arşiţă. Triticale este o plantă
autogamă, dar are un procent de 5-10% de alogamie. La 2-3 zile de la polenizare stigmatul
32
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
se ofileşte, semn că a avut loc fecundarea. Dacă fecundarea nu are loc, floarea se deschide
puternic rămânând deschisă până la polenizare.
După înflorire şi fecundare începe o nouă fază, care este de obicei mai lungă şi se
prelungeşte în funcţie de condiţiile climatice şi de genotip la 25-45 de zile, iar în anumite
situaţii chiar mai mult. În acest timp se formează bobul cu embrionul şi endospermul.
Formarea bobului parcurge următoarele faze: perioada de creştere, coacerea în lapte –
când bobul are consistenţă lăptoasă –, coacerea în pârgă – când bobul este consistent, dar
moale ca de ceară, iar plantele îşi schimbă culoarea în galben, embrionul este format şi
viabil – şi coacerea deplină – când bobul are consistenţă tare, culoare specifică, iar planta
devine galben brună. Timpul de la coacerea în lapte până la cea în pârgă durează mult,
timp în care poate apărea fenomenul de şiştăvire datorat pierderii masive a apei din bob.
În această perioadă are loc acumularea de substanţe plastice în bob. Ritmul de formare al
boabelor la triticale este diferenţiat în funcţie de genotip şi este deosebit de cel al grâului.
Noile genotipuri de triticale au boabele aproape netede, asemănătoare cu cele ale grâului,
dar mai mari.
33
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
34
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Alt tip de enziogramă, cel de-al cincilea, însumează cinci izoenzime ale beta-
amilazei totale, dispuse în două grupuri, unul compus din trei izoenzime şi celălalt din
două. Cel de-al şaselea tip de enziogramă are trei izoenzime ale beta-amilazei totale, clar
conturate şi cu activitate semnificativă, iar cel de-al şaptelea conţine şase izoenzime.
Din studiile întreprinse de HAGIMA în anul 1984, pe diferite soiuri de grâu, s-a
degajat ipoteza că indicele activităţii fosfatazei acide se poate corela cu capacitatea unui soi
privind rezistenţa sa la ger.
În anul 1986, HAGIMA şi ITTU au extins aceste cercetări şi la triticale, folosind un
set de genotipuri care se diferenţiau în ceea ce priveşte rezistenţa la ger. Comparativ cu cele
remarcate la grâu, privind relaţia posibilă în unele cazuri între activitatea crescută a
fosfatazei acide şi rezistenţa la ger, această relaţie nu s-a regăsit în cazul sortimentului de
triticale analizat. Astfel, forme cu activitate fosfatazică crescută, ca: AD 202, Lasko şi TF 2,
sunt caracterizate prin rezistenţa redusă la ger, în timp ce alte linii mai noi create, cu
activitate fosfatazică redusă, manifestă o rezistenţă ridicată la ger.
Tabelul nr. 13
Clasificarea unor forme de triticale după enzimogramele fosfatazei acide din bob
(HAGIMA şi ITTU, 1986)
Tipul de Număr Formele studiate
enzimogramă forme
I 13 AD 206, Foton, 37TK1, 31TK2, 121 TJ 2-1, 121 TJ 2-3, 123
TJ 1-2, 235 TJ 6-1, 12 TH 1021, 12 TH 1 2021, 143 TM 2-2,
149 TM 1-1, 27 TM 1
II 3 Lasko, 23 TG 1- 11, 113 TJ 1-2
III 6 AD 202, Juanillo 85, TF 4, TF 6, 58 TJ 3-2, 58 TJ 7-1, tt
575-79, TF 5
IV 2 TF 2, TF 7
35
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
BERG şi OEHLER (1928) au făcut prima analiză citologică detaliată, la mai multe
forme de triticale octoploid, printre care şi triticale Rimpau.
În „The cytogenetics of Triticale”, O’MARA (1953) face o sinteză a informaţiilor
privind citologia formelor de triticale, referindu-se cu precădere la cercetările lui BERG
(1937), BERG şi OEHLER (1938) şi Munzing (1939).
Formele octoploide (2n=56), hexaploide (2n=42) şi tetraploide (2n=28) se
diferenţiază mult între ele în ceea ce priveşte caracteristicile citologice şi citogenetice.
Triticalele se pot obţine pe mai multe căi, de aceea şi structura citogenetică este
diversă, cu particularităţi citologice diferenţiate după cantitatea de heterocromatină,
morfologia cromozomilor, prezenţa sau absenţa cromozomilor B etc.
Genotipul unei specii este transmis printr-un proces cromozomal caracteristic,
determinat de numărul, lungimea, forma şi structura cromozomilor.
Formele de triticale provin din genitori foarte diverşi. Complexul cromozomal
diferenţiat al formelor parentale se regăseşte în amfidiploidul de triticale într-o măsura mai
mare sau mai mică. Pentru aceste considerente este necesar să se prezinte cariotipul unor
genitori ai formelor de triticale.
Cariotipul speciei Secale cereale (2n=14) este alcătuit din grupe de cromozomi
morfologic distincte şi anume: două perechi metacentrici, două perechi submetacentrici/
submetacentrici, două perechi submetacentrici şi o pereche submetacentrici cu satelit.
Cariotipul speciei Triticum turgidum (2n=28) este alcătuit din şapte cromozomi
metacentrici, cinci cromozomi submetacentrici şi cinci cromozomi submetacentrici cu
satelit.
Cariotipul speciei Triticum durum (2n=28) este alcătuit din trei grupe de cromozomi
şi anume; metacentrici cromozomii 8, 12 şi 14, submetacentrici cromozomii 2, 3, 7, 9, 10,
11 şi 13 şi telocentrici cromozomii 1, 4 şi 5. Cromozomii 4 şi 10 poartă sateliţi.
Cariotipul amfidiploidului T turgidum x Secale cereale (2n=42) conţine 13 perechi
de cromozomi metacentrici, patru perechi submetacentrici, şi patru perechi cu sateliţi.
Prezenţa cromozomilor cu sateliţi la cariotipul de triticale este controversată, astfel că
TUDOSE (1969, 1970 şi 1972) evidenţiază la formele studiate cinci cromozomi cu sateliţi.
EVANS şi JENKINS (1960), BHATTACACHARYYA şi colaboratorii săi (1961)
consideră că regiunea constricţiei secundare a perechii a VII-a de la secară nu se
36
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
37
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
formelor parentale. Observaţiile efectuate asupra mitozei din vârfurile rădăcinii, la unele
linii de triticale, au evidenţiat o rată scăzută de anomalii (6,5-8,3%), cel mai adesea fiind
observate anomalii de tipul cromozomilor retardatari, fragmente, punţi cromatidice în
anafază şi telofază, fusuri nucleare multipolare, micronuclei şi celule poliploide. Aproape
aceleaşi anomalii s-au observat şi în mitoza celulelor tapetale. Anomaliile din mitoza
premeiotică duc la formarea de celule mamă ale polenului cu număr diferit de cromozomi
fie hiponumerari, fie supranumerari. La formele primare, frecvenţa aberaţiilor este net
superioară faţă de aceea de la formele secundare sau ameliorate.
La triticale meioza decurge diferit la formele cu grad de ploidie diferenţiat. Durata
ciclului meiotic la formele octoploide este mai scurtă decât la formele parentale. La formele
hexaploide este intermediară, fiind mai scurtă decât la secară, dar mai lungă decât la grâu
(BENNETT şi KALTSIKES, 1973).
În leptonem este dificil de identificat anomalii cromozomale. TARCOWSKI (1968)
şi SKUTINA şi KVOSTOVA (1971) au constat diferenţe între numărul nucleolilor în
celulele mamă ale polenului. Liniile cu un singur nucleol, în celulele mamă, prezentau
stabilitate meiotică ridicată, în timp ce la liniile cu doi nucleoli labilitatea meiotică era
foarte accentuată. În leptonem are loc un proces de heterocromatizare, urmat de aglutinarea
unei mase variabile de cromozomi. Heterocromatizarea indică procese certe de alterare a
ADN, ceea ce duce la migrarea din celule a unei părţi din cromozomi prin citomixis.
În pachinem şi diplonem sunt observabili univalenţii; bivalenţii par a fi normal
formaţi, la aceştia chiasmele apar de asemenea normale.
În diachineză se observă bivalenţi normal formaţi, alături de univalenţi şi
multivalenţi. TSUCHIYA (1970) a explicat frecvenţa mai ridicată a univalenţilor din
metafaza I, în comparaţie cu cea din diachineză, prin separarea timpurie a bivalenţilor
achiasmatici şi separarea timpurie a bivalenţilor în timpul migrării către placa ecuatorială.
Faza în care se disting cu uşurinţă şi exactitate anomaliile din meioză este metafaza
I. Univalenţii, de obicei, se dispun la periferia plăcii ecuatoriale. Prezenţa univalenţilor
depinde de mai multe cauze şi anume: gradul de ploidie (la formele hexaploide frecvenţa
univalenţilor este mai redusă faţă de formele octoploide), condiţiile de mediu şi stabilitatea
liniilor. Multivalenţii sunt observaţi cu o frecvenţă mai mare la liniile instabile. Frecvenţa
mai ridicată a multivalenţilor se explică prin heterozigoţia de translocaţie. Translocaţia este
38
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
39
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
secară, la hibridul hexaploid ciclul meiotic este mai scurt, ceea ce duce la formarea
univalenţilor. ROUPACHIAS şi KALTSIKES (1977) au studiat efectele genomurilor D şi
R asupra diferitelor faze ale meiozei, constatând că factorii genetici din genomurile D şi R
au un rol mai hotărâtor în formarea bivalenţilor decât schimbările cantitative la nivelul
cromozomilor şi conţinutul de ADN. Ca şi la grâu, şi la triticale durata meiozei este afectată
prin adiţia sau eliminarea diferitilor cromozomi. Prezenţa heterocromatinei în cantitate mai
mare în cromozomii de secară a dus la ideea că aceasta ar fi implicată în sinapsa
cromozomală. THOMAS şi KALTSIKES (1976) au observat că zonele heterocromatice de
pe cromozomii de secară nu se împerechează în metafaza I la triticale. MERKER (1976) a
găsit diferenţe în conţinutul şi în modul de dispunere a heterocromatinei la diferite linii de
triticale. Utilizând plante la care zona heterocromatică telomerică largă era absentă, prin
deleţie, acelaşi autor a constatat creşterea sinapsei cu 2/3 faţă de plantele care conţineau
zona heterocromatică telomerică şi la care perechea cromozomală forma un bivalent
deschis sau rămânea sub formă de univalenţi. Aceste observaţii au condus la concluzia că
heterocromatina joacă un rol important în formarea bivalenţilor şi în stabilitatea citologică
la triticale. La multe linii de triticale bune ca fertilitate a fost observată o cantitate mai mică
de heterocromatină, ceea ce indică o tendinţă de selecţie împotriva omologilor purtători ai
regiunii heterocromatice telomerice. Utilizarea unor linii de triticale la care heterocromatina
telomerică să fie complet îndepărtată ar fi o cale de sporire a fertilităţii.
Datorită posibilităţilor de identificare al fiecărui cromozom cu zonele
heterocromatice şi eurocromatice specifice, WEIMARCK (1975) a putut analiza incidenţa
heterocromatinei la linii consangvinizate de secară. Tehnica de bandare Giemsa a condus la
identificarea individuală a cromozomilor, atât a celor de la secară, cât şi a celor de la grâu.
Interacţiunea nucleu – citoplasmă poate fi responsabilă de formarea univalenţilor şi de
instabilitatea meiotică. LARTER şi HSAM (1973) au obţinut linii identice, dar cu
citoplasmă diferită, la care numărul univalenţilor pe celulă a fost diferit.
LARTER şi colaboratorii săi (1968) au constatat că instabilitatea meiotică şi
formarea univalenţilor sunt o consecinţă a condiţiilor de mediu şi anume, la temperaturi
diferite, frecvenţa univalenţilor pe celulă este diferită.
Polenizarea influenţează formarea bivalenţilor în mod diferit. Triticalele conţin
cromozomi de la grâu, la care formarea bivalenţilor este controlată de câteva gene
40
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
41
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
42
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
43
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
44
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
secară R sunt primii care se pierd şi sunt prezenţi numai atunci când există întregul
complex cromozomal R. Cromozomii 3R, 4R/7R, 5R, 6R sau 7R/4R s-au găsit prezenţi în
proporţie de 70, 77, 60, 73 şi 50% din plante. Concluzia care se desprinde este aceea că
sunt posibile diverse substituţii de cromozomi care induc în genotipurile respective
însuşiri noi şi utile, dar deocamdată problema formelor de substituţie rămâne încă prea
puţin studiată.
F
Fig. 2 – Condiţionalitatea producţiei la triticale
45
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Spre deosebire de alte plante de cultură, triticale creşte tot atât de bine în condiţii de
zi lungă, cât şi de zi scurtă, fiind planta care din acest punct de vedere are plasticitatea cea
mai largă. Triticale este totuşi o plantă de zi lungă. KISS (1968) a urmărit şi a reuşit
obţinerea unor forme dc zi scurtă care să poată să crească bine şi la altitudini înalte. Pe baza
cercetărilor efectuate s-a tras concluzia că sensibilitatea mai redusă la durata zilei la triticale
este un caracter cu ereditate intermediară şi că aceasta este înlănţuită cu însuşirea de
rezistenţă la ger. Reacţia mai slabă la durata fotoperioadei influenţează favorabil creşterea
rapidă din primăvară, acumularea de substanţă uscată, a hidraţilor de carbon şi a
conţinutului în aminoacizi şi în final producţia.
46
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Experienţele efectuate recent în condiţii naturale de secetă excesivă din anul 2007 au
demonstrat ca triticale suportă mai bine decât grâul lipsa de apă, datorită sistemului
radicular mai puternic. Nevoile cele mai ridicate de apă sunt evidente în timpul împăierii,
înspicării, înfloririi şi începutului formării boabelor imediat după polenizare. Dacă intervin
perioade de secetă de la împăiere la înspicare, spiculeţele de la baza spicului degenerează şi
se atrofiază.
Seceta din faza de înspicare - înflorire determină, de asemenea, sterilitatea, fie prin
degenerarea spiculeţelor din partea superioară a spicului sau a florilor centrale din spiculeţ,
fie prin formarea de celule reproducătoare afuncţionale. Asemenea situaţii s-au semnalat în
anul 2007 când culturile de triticale au evidenţiat o sterilitate parţială a spiculeţelor de la
baza şi de la vârful spicului. Dimpotrivă, prelungirea perioadei de înflorire - maturitate face
ca plantele să-şi desăvârşească producţia de boabe în condiţii de secetă şi temperaturi
ridicate, ceea ce adesea conduce la şiştăvirea boabelor şi reducerea recoltelor.
47
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
48
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
calciu şi zinc. Nu s-au semnalat modificări ale conţinutului de fosfor, potasiu, magneziu,
fier şi cupru în bob, dar s-a înregistrat reducerea cantităţii de molibden şi sporirea potasiului
în tulpină.
Fosforul este necesar atât ca element nutritiv, cât şi pentru folosirea mai eficientă a
azotului de către plante. Lipsa fosforului frânează şi la triticale sinteza albuminelor, fapt
pentru care este indispensabil în dezvoltarea plantelor tinere, el participând la procesul de
formare a produselor primare ale fotosintezei şi la sinteza moleculelor de clorofilă. Prezenţa
fosforului favorizează formarea sistemului radicular, grăbeşte maturitatea plantelor, pe când
insuficienţa lui întârzie dezvoltarea, înflorirea şi maturitatea plantelor.
Potasiul se găseşte mai mult în părţile tinere ale plantelor, mai ales în sucul celular.
Ca şi fosforul, potasiul ajută la creşterea conţinutului în clorofilă, carotin, xantofilă şi
influenţează intensitatea creşterii fotosintezei şi sinteza albuminelor. Lipsa potasiului
influenţează negativ înfrăţirea plantelor şi rezistenţa acestora la cădere şi faţă de atacul unor
ciuperci. Carenţele mari în potasiu se evidenţiază prin aceea că frunzele devin mate, iar
marginile acestora cafenii, răsucindu-se.
Calciul joacă un rol important în schimbul de hidraţi de carbon. Insuficienţa lui
influenţează dereglarea sintezei zaharurilor şi a albuminelor, reducând intensitatea
respiraţiei şi fotosintezei. Calciul serveşste la neutralizarea acidităţii solurilor şi slăbirea
activităţii ionilor de hidrogen şi aluminiu. Cercetările au demonstrat şi la triticale
necesitatea unor microelemente pentru creşterea şi dezvoltarea normală a plantelor. Printre
acestea o importanţă deosebită revine cuprului, care s-a constatat că intră în compoziţia
unor acizi şi fermenţi, şi zincului, care, de asemenea, participă la o serie de reacţii de
fermentare ce influenţează la rândul lor, intensitatea respiraţiei şi fotosinteza (CIMMYT -
Rev., 1979, 1980).
Un rol important are manganul, borul şi molibdenul, microelemente care participă în
metabolismul plantelor, în diferite procese de fermentare influenţând sinteza anumitor
substanţe zaharoase, precum şi reacţiile de fixare biologică a azotului. Faţă de acţiunea
sărurilor (NaCl, KCl, CaCl2) s-a constatat că formele de triticale se comportă asemănător
grâului, în timp ce secara s-a dovedit mai rezistentă (CEAUŞU, C., CREMENESCU şi
colab., 1986).
49
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
50
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL III
ASPECTE GENERALE FITOPATOLOGICE, ENTOMOLOGICE
ŞI METODE DE SELECŢIE
CHAPTER III
GENERAL PHYTOPATHOLOGYCAL, ENTOMOLOGYCAL ASPECTS
AND SELECTION METHODS
Mucegaiul de zăpadă (Fusarium nivale (Fr.) Ges.) este o boală răspândită în zonele
umede, înregistrând atacuri puternice îndeosebi în regiunile unde zăpada în timpul iernii
este abundentă şi se topeşte greu în primăvară. Boala atacă triticalele de toamnă şi se
51
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
3.2.3. Făinarea
52
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
3.2.4. Rugina
Tabelul nr. 14
Conţinutul de alcaloizi (%) în scleroţii de cornul secarei la triticale, la SCDA
Suceava, 1980 - 1981
Tipul alcaloidului Triticale Secară
Ergocriptină 0,61 0,40
Ergocornină 0,63 0,45
Ergotamină 0,52 0,45
53
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
3.2.7. Septorioza (Septoria tritici), care se manifestă la grâu, în ultimii anii din ce în
ce mai frecvent, este semnalată şi la triticale, cu frecvenţă şi intensitate mai redusă. Atacă
de obicei limbul frunzelor, dar poate infecta şi tecile, tulpinile şi chiar spicele. Pe frunze,
boala apare începând de la baza spre vârf, sub formă de pete eliptice, dispuse în direcţia
nervurilor, la început galbene, apoi brune şi rnai târziu de culoare deschisă, înconjurate de o
margine brună. Petele iniţial sunt mici, apoi se măresc, ocupând suprafeţe tot mai mari din
limb. Frunzele puternic infectate se usucă şi cad.
54
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Atacul adultului este nesemnificativ, însă larva gândăcelului ovăzului, care de obicei
atacă în vetre, poate compromite cultura în condiţii optime de atac. Atacul poate începe de
primăvara devreme, până în faza de înspicat, cu condiţia ca temperaturile să fie ridicate.
Larvele consumă clorofila din frunze, iar în condiţii de atac puternic frunzele se usucă.
Pentru a proteja cultura de triticale, în anii cu condiţii optime de dezvoltare a gândăcelului
(ani secetoşi), în soluţia de erbicidat se adaugă un insecticid.
Plantele de triticale mai sunt atacate şi de o serie de alte muşte, ca: musca de Hesa
(Mayetiola destructor), buha semănăturilor (Scotia segetum), musca neagră a cerealelor
(Oscinella frit), musca galbenă a cerealelor (Chlorops pumilionis) şi opomizidul gaben
al cerealelor (Opomyza florum). Atacul acestor insecte, îndeosebi în condiţiile de cultură
din ţara noastră, nu provoacă pagube mari culturilor de triticale.
55
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
56
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Capacitatea de producţie este cea rnai importantă însuşire a unui soi şi din această
cauză se constituie ca obiectiv fundamental al activităţii de ameliorare. Capacitatea de
producţie la triticale, ca şi la celelalte cereale, este condiţionată de factori intrinse şi de
factori de influenţă. De prima grupă de factori aparţin componentele de producţie, şi
57
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
58
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
59
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
60
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Fertilitatea scăzută la triticale a constituit multă vreme una dintre cele mai mari
greutăţi în ameliorarea acestei culturi. În legătură cu aceasta s-a emis şi acceptat aproape în
totalitate părerea că unul dintre factorii de bază care influenţează fertilitatea mai redusă
constă în desfăşurarea anormală a meiozei. Ca urmare are loc atât reducerea procentului de
formare a seminţelor în cadrul liniilor, cât şi apariţia de forme aneuploide în populaţie.
Instabilitatea citologică la triticale constituie una dintre cele mai serioase probleme
de cercetare, sub raportul cauzalităţii şi mecanismului de manifestare, asupra căreia sunt
concentrate eforturi susţinute în cadrul tuturor programelor de ameliorare. Referitor la
aceasta s-a precizat că deranjamentele cromozomale din meioză implică de obicei
cromozomii secarei, care nu pot manifesta o comportare normală şi un ritm corespunzător
de parcurgere a fazelor în citoplasma grâului.
În ceea ce priveşte gradul diferit de fertilitate s-a constatat că acesta poate fi
determinat de anomaliile meiozei, dar poate fi, în acelaşi timp, influenţat şi de alţi numeroşi
factori. Când fertilitatea este exprimată prin numărul de boabe în spiculeţ, ea nu corelează
perfect cu gradul de instabilitate cromozomală, pentru că numărul de boabe dintr-un
spiculeţ este determinat nu numai de sterilitatea gameţilor, ci şi de alţi factori, care
influenţează numărul mediu de flori în spiculeţ, cantitatea de polen şi receptivitatea
stigmatelor pentru polenul străin etc.
61
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
62
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
63
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
3.4.6. Selecţia
64
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
bobului. Se poate spune că majoritatea soiurilor actuale de triticale conţin gene din
zestrea ereditară a acestor prime linii.
În ultimul deceniu se utilizează rnult la încrucişări Triticum persicum, Triticum
timopheevi, precum şi secară, care transmit la hibrizi însuşiri superioare în privinţa
aspectului şi greutăţii bobului. Se caută, de asemenea, obţinerea şi utilizarea unor forme de
secară cu conţinut scăzut de alfaamilază. În prezent, în cadrul programelor de ameliorare
pentru îmbunătăţirea capacităţii de umplere normală a boabelor şi eliminarea fenomenului
de zbârcire a acestora, se folosesc şi alte soiuri şi linii noi de triticale.
În ţara noastră, ca urmare a lucrărilor de ameliorare, au fost realizate o serie de linii
şi soiuri noi, care se remarcă prin boabe normal dezvoltate şi care se pot utiliza ca genitori
pentru obţinerea de soiuri cu boabe mari şi grele.
Sensibilitatea la cădere, determinată de talia înaltă a plantelor, caracteristica comună
a majorităţii soiurilor hexaploide de triticale cultivate, este unul din principalii factori
limitativi ai recoltei la această specie. Din această cauză reducerea taliei plantei, prin
introducerea genelor pentru talie scurtă, atât de la grâu, cât şi de la secară, a constituit
obiectivul major urmărit în ameliorarea noilor soiuri de triticale. Sporirea rezistenţei la
cădere s-a impus ca un obiectiv de cea mai mare importanţă în ameliorarea formelor de
triticale, aceasta cu cât se cunoaşte că primele linii aparţinând formelor de plante înalte şi
mai tardive s-au caracterizat prin sensibilitate.
65
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
menţinerii potenţialului de producţie. Sub acest aspect sunt de învins o serie de dificultăţi
legate de faptul că la triticale s-au semnalat anumite corelaţii directe între talia plantelor şi
productivitatea mai scăzută a acestora, ca urmare a transmiterii înlănţuite dintre genele
taliei scurte şi unele însuşiri nefavorabile cum sunt: fertilitatea scăzută, susceptibilitatea la
boli, spice şi boabe mai mici etc. În pofida acestor greutăţi, în programele de amelirare, se
prevăd crearea şi introducerea în cultură a unor forme de triticale cu talia mai redusă, cu
paiul gros şi cu un sistem radicular dezvoltat, capabile să susţină cantităţi sporite de masă
vegetativă. După înălţimea plantelor, formele de triticale se pot clasifica în patru grupe:
- forme pitice, cu talia scurtă, având înălţimea medie cuprinsă între 40 şi 60 cm;
- forme-semipitice, cu talia cuprinsă între 60 şi 85 cm;
- forme mijlociu de înalte, cu lungimea paiului cu valori cuprinse între 85 şi 105 cm;
- forme înalte, cu talia plantelor care depăşeşte 105 cm, ajungând până la 150 cm.
Cercetări privind genetica rezistenţei la cădere au demonstrat că aceasta depinde de
un complex de particularităţi morfologice, anatomice şi fiziologice, influenţate şi de
desimea la semănat, şi că reprezintă în sine un caracter cu un determinism genetic
complicat, condiţionat poligenic (CIMMYT Rev. 1980, 1982).
66
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
germoplasma de triticale, sunt: gena de la soiul Norin 10, parţial dominantă, RHt1,
localizată pe cromozomul 4A şi gena semidominantă alelică cu aceasta din soiul de grâu
Tom Trumb, Rht 3 (ZILLINSKI şi BORLAUG, 1971; GREGORY, 1980; SKOVMAND şi
colab., 1984).
Ca deosebit de valoroase se comportă formele pitice conţinând două şi trei gene
pentru paiul scurt de la soiul de grâu japonez Norin 10, precum şi alte surse de gene
existente în sortimentul formelor de grâu comun şi Durum din Orientul Îndepărtat.
În prezent, genele taliei pitice provenite de la grâul Norin 10 se regăsesc într-o
multitudine de forme noi, de recombinare genică, atât în sortimentul de grâu, cât şi la
triticale.
Pe această bază se poate aprecia că soiul Norin 10 a deschis mari posibilităţi în
ameliorarea rezistenţei la cădere şi a capacităţii de producţie atât la grâu, cât şi la triticale.
Din punct de vedere genetic, talia scurtă a paiului la soiul Norin 10 este condiţionată de
două gene parţial recesive; Sd1 şi Sd2. Transmiterea cu uşurinţă a acestei însuşiri a făcut
posibilă obţinerea unor noi soiuri de grâu, binecunoscute pe plan mondial, precum Gaines,
Pitik 62, Lerrna Royo 64, Sonora 6, Inia 66 şi multe altele, care în prezent constituie surse
genice deosebit de valoroase pentru scurtarea paiului la triticale. Posibilităţile de utilizare a
acestor gene s-au lărgit mult după transformarea în forme pitice a soiului Tom Thumb (C.I.
23563), care transmite talia pitică în mod dominant sau semidominant. Ulterior, genele
acestei însuşiri, situate pe cromozomul 4A, au fost transferate şi la alte soiuri de grâu.
De reţinut în această privinţă rămâne şi comportarea bună a soiului pitic Ble Tom
Pouce, care, deţinând o genă incomplet dominantă pentru această însuşire, s-a folosit, şi
continuă să fie utilizat mult şi în prezent, în inducerea taliei scurte a plantelor de triticale. O
altă sursă de gene valoroase s-a identificat prin selecţia formei pitice de secară Snoopy, din
soiul american Gator. S-a precizat că secara Snoopy posedă genele taliei scurte în stare
heterozigotă, fapt pentru care scurtarea taliei la triticale se evidenţiază adeseori insuficient.
S-a constatat că genele de la grâul Norin 10 sunt puternic hipostatice în raport genetic,
adică controlează înălţimea paiului la secară.
În ultimii ani a devenit posibilă utilizarea unor forme de secară cu paiul scurt, cu
determinism genetic de tip monofactorial dominant, create în România, care, odată cu
scurtarea taliei, transmit şi alte elemente de productivitate, precum lungimea spicului,
67
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
3.4.8. Precocitatea
Majoritatea formelor de triticale sunt mai tardive, având o durată de vegetaţie mai
lungă decât formele parentale. Cu toate acestea, în ultimul timp, prin selecţie repetată,
asupra unui material iniţial infuzat cu genele precocităţii, au fost create o serie de soiuri şi
linii cu perioadă scurtă de vegetaţie. Pentru condiţiile de cultură din ţara noastră şi în
general din emisfera nordică, precocitatea constituie un factor al siguranţei producţiei, care
adeseori poate salva culturile de atacul bolilor, îndeosebi de cel al ruginilor, precum şi de
efectul negativ al unor factori nefavorabili. Aceasta are o mare însemnătate mai ales pentru
zonele nordice de cultură, ca şi pentru cele montane şi submontane, unde perioada de
vegetaţie activă este mult limitată. Tardivitatea la triticale poate, deci, constitui o dificultate
în răspândirea culturii, atât în zonele nordice, cât şi în cele sudice, mai ales pentru acelea cu
condiţii de irigare, unde prelungirea vegetaţiei ar solicita consum suplimentar de apă şi
energie.
Prin cercetările efectuate s-a demonstrat că gradul de precocitate a soiurilor de
grâu influenţează precocitatea la triticale. Din încrucişarea grânelor timpurii cu secara
rezultă de obicei triticale tirnpurii, în timp ce din încrucişarea soiunilor tardive cu
aceeaşi secară se obţin forme tardive.
Durata perioadei de vegetaţie reprezintă un caracter genetic, cu condiţionare
poligenică, ce poate fi transmis de la o formă la alta. Pe această cale au fost introduse gene
de precocitate în numeroase soiuri de triticale. S-a constatat că, prin încrucişarea soiurilor
cu durată de vegetaţie diferită, precocitatea se transmite dominant, observându-se frecvent
fenomene transgresive.
68
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Triticale înspică şi înfloreşte în general mai devreme decât grâul, dar maturitatea are
loc mai târziu. De aceea, în lucrările de ameliorare se urmăreşte ca o direcţie independentă
obţinerea de forme timpurii. O altă direcţie o constituie precocitatea indusă prin secară,
plantă care se apreciază că ar putea fi cauza întârzierii relative a precocităţii la triticale.
Pentru precocizarea germoplasmei actuale de triticale se utilizează mult forme
timpurii de secară, îndeosebi colectate de la altitudini mari, de pe platouri înalte, deoarece
s-a constatat că secara, ca părinte, are un rol dominant în transmiterea precocităţii
(CIMMYT- Rev., 1982).
În ceea ce priveşte corelaţia dintre nivelul productivităţii şi durata perioadei de
vegetaţie există tendinţa neargumentată pe deplin, de a se crede că formele timpurii nu pot
avea o capacitate mare de producţie. În legătură cu aceasta se poate admite că într-adevăr o
perioadă extrem de scurtă de vegetaţie nu poate condiţiona un potenţial productiv foarte
înalt, dar în prezent se cunosc în cadrul sortimentului naţional şi mondial, numeroase forme
care dau producţii mari şi chiar record şi nu sunt deloc tardive. De aici se poate desprinde
concluzia că nu întotdeauna capacitarea mare de producţie este condiţionată de perioada
lungă de vegetaţie. În realizarea producţiei, o deosebită importanţă o are perioada de
dezvoltare a embrionului, după fecundare, care durează între 10 de 20 de zile, uneori chiar
mai mult, precum şi durata perioadei de depunere a amidonului, care, pe lângă
determinismul genetic, este mult influenţată şi de factorii de mediu. Această din urmă
însuşire constituie un factor de bază care influenţează masa a 1.000 de boabe şi probabil şi
calitatea. De aceea, în lucrările de ameliorare a precocităţii, concomitent cu observaţiile
asupra uniformităţii maturităţii spicelor principale şi a spicelor fraţilor formaţi, trebuie
acordată o atenţie deosebită duratei perioadei de umplere a bobului.
3.4.9. Calitatea
69
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
70
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Toate aceste însuşiri sunt caractere genetice foarte complexe, condiţionate poligenic,
care, în acelaşi timp, pot fi mult influenţate de condiţiile ecologice, precum şi de nivelul de
fertilizare cu azot al solului. Numeroase cercetări privind îmbunătăţirea calităţii la triticale
şi studierea geneticii acesteia, au precizat o serie de legităţi care sunt comune la grâu şi la
triticale. În această privinţă s-a stabilit că genomurile grâului comum sunt determinante
pentru calitatea bobului la triticale. Dintre acestea, genomul D se consideră a condiţiona
calităţile de panificaţie.
Îmbunătăţirea calităţii de panificaţie s-ar putea realiza prin utilizarea drept
component tetraploid în sinteza de triticale a soiului Tetra Prelude, extras din soiul
hexaploid Prelude, tetraploid cu calităţi bune de panificaţie, datorită unei translocaţii a unui
fragment din cromozomul 1D (SĂULESCU şi EUSTATIU, 1972). Folosirea amestecurilor
de făină de triticale cu făină de grâu de bună calitate, în proporţie de cel puţin 50/50, poate
asigura obţinerea unei pâini calitativ apropiate de pâinea obţinută de grânele de calitate
bună (ELENA OPROIU şi colab, 1982).
Pentru ameliorarea conţinutului în proteină bogată în aminoacizi esenţiali, îndeosebi
în lizină şi în triptofan, s-au dovedit valoroase unele linii de triticale obţinute în Canada,
Mexic, fosta U.R.S.S etc., linii care au provenit din încrucişarea unor grâne de calitate bună
cu diferite specii de secară perenă. Dintre acestea Secale montanum şi Secale kuprijanovii
s-au remarcat ca genitori valoroşi, capabili să transmită un conţinut bogat în proteină de
până la 22-24%.
71
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
desimea lanului, uneori ajungând până la calamitarea totală a culturii. Fuzarioza spicelor
este favorizată de umiditatea relativ ridicată din perioada înfloritului şi a umplerii bobului.
Este bine cunoscut efectul acestei boli asupra reducerii cantitative, dar mai ales calitative, a
producţiei. S-a constatat că boabele de triticale contaminate cu fuzarioză conţin o serie de
toxine (din grupurile zearralenon şi trichothecene) cu efecte nefavorabile în nutriţia
animalelor şi a omului (BARNICOL şi colab., 1985; TOBIN, 1988). Deşi cercetările
efectuate asupra rezistenţei speciei triticale la fuzarioza spicelor sunt puţin numeroase
(FRAUESTEIN, 1983; BEKELE şi colab.,1985), totusi sursele de rezistenţă faţă de acest
patogen, identificate la formele parentale ale acestei specii, Secale sp. (LIU, 1984) şi
Triticum sp. (ITTU MARIANA şi colab., 1990), precum şi progresele obţinute deja în
ameliorarea rezistenţei la fuzarioza spicelor la grâu, în diferite programe de grâu din lume
(LIU, 1984; MESTERHAZY, 1983; MOLDOVAN MARIA, 1986; ITTU MARIANA şi
colab, 1990), justifică speranţa de a realiza progrese în acest domeniu şi la triticale.
Până în prezent s-au creat mai multe soiuri şi linii de triticale hexaploide cu un
nivel bun şi chiar foarte bun de rezistenţă. Printre acestea s-au remarcat mai multe linii
care au în comun, în genealogia lor, linia românească 37TK, una dintre posibilele surse de
rezistenţă la fuzarioza spicelor existente în germoplasma de triticale de la INCDA
Fundulea. În afară de această sursă este de remarcat rezistenţa bună a soiului polonez
Malno (ITTU şi colab., 1990).
Îngălbenirea şi piticirea, boală virală cu importanţă economică la cerealele păioase
în toată lumea, produce înroşirea frunzelor şi piticirea sau stagnarea creşterii vegetative a
plantelor. Sindromul îngălbenirii şi piticirii cerealelor s-a descoperit pentru prima dată în
California, ca fiind o boală virală produsă cu ajutorul afidelor vectoare (OSWALT şi
HOUSTON, 1951).
Recent, despre semnalarea bolii în culturile de cereale păioase, se fac multe referiri
în rapoartele fitosanitare din ţările Africii de Nord şi Africii de Sud, Egipt, Siria etc., ţări
unde nu se cunoştea până acum, datorită lipsei cercetărilor în acest domeniu (BURNETT,
1990). Această boală poate fi deseori mascată sau confundată cu stresuri abiotice, ca
deficienţe de nutritie, fitotoxicitatea unor produse chimice, umiditatea în exces sau prezenţa
altor boli (AURELIA JILĂVEANU şi colab, 1992).
72
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
73
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
din California. Toate aceste surse pot constitui o germoplasmă potenţială pentru
ameliorarea rezistenţei la BYDV a speciei triticale. La grâu şi triticale nu se cunoaşte însă
nici o genă dominantă de rezistenţă la acest virus, dar au fost identificate genotipuri cu
grade diferite de rezistenţă.
Linia de triticale 5385 TW 1-1, creată de INCDA Fundulea, s-a manifestat ca
rezistentă la acest patogen de natură virală. Totuşi numărul redus de forme de triticale
rezistente la BYDV presupune, pe de o parte, complexitatea genetică a rezistenţei la BYDV
de la secară, iar pe de altă parte, represarea parţială sau totală a genelor de rezistenţă la
BYDV de la secară în hibridul interspecific, care este specia triticale (COMEAU şi colab.,
1983). Acest fenomen, de altfel, a fost observat şi pentru alte caractere, un exemplu
concludent constituindu-l rezistenţa la temperaturi scăzute (FOWLER, 1985).
Este important de subliniat, totuşi, că nivelul de rezistenţă la BYDV, existent în
specia triticale, poate permite realizarea unui progres genetic în crearea de soiuri rezistente
şi, totodată, acest nivel este posibil să fie îmbunătăţit şi diversificat prin folosirea în sinteza
formelor primare de triticale a unor genotipuri de grâu şi secară cu nivel ridicat de
rezistenţă.
Iniţierea unor lucrări eficiente în ameliorarea rezistenţei la BYDV la triticale, în
România, au fost posibile în urma cercetărilor efectuate de JILĂVEANU şi colaboratorii
(1987) privind izolarea, purificarea şi manipularea virusului ce produce BYDV, precum şi
elaborarea metodologiei de triere pe scară largă, în condiţii de inoculare artificială în câmp
şi în condiţii de seră, a unui volum mare de material bioplogic aflat în procesul de
ameliorare. Pentru stabilirea comportării la BYDV a diferitelor genotipuri de triticale a fost
adoptată, pentru prima dată la noi în ţară, o metodologie de testare prin infecţii artificiale în
câmp, prin utilizarea afidelor virulifere (Ropalosiphum padi) produse în seră, purtătoare ale
unei anumite tulpini de BYDV.
Cornul secarei produs de ciuperca Claviceps purpureea poate provoaca pierderi
calitative serioase îndeosebi culturilor destinate pentru furaj. Se apreciază că sensibilitatea
se datorează în mare măsură sterilităţii şi înfloririi deschise. În prezent se urmăreşte crearea
de linii rezistente la cornul secarei prin folosirea de forme de secară rezistente, precum şi de
gene de rezistenţă existente în diferite genotipuri de grâu, ca, de exemplu, Kenya Farmer.
74
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
75
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
76
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
77
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
78
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
rezistenţă la încolţirea în spic ale acestor soiuri arată că soiul Titan, cel mai răspândit în
prezent în cultură, are o rezistenţă bună pentru încolţirea în spic, urmat de Stil şi Haiduc.
Cele mai vulnerabile la încolţirea în spic sunt soiurile Plai şi Gorun. Dintre liniile
noi studiate s-au remarcat soiurile: Cascador, Lotru şi Leopard, care recombină nivelul bun
de rezistenţă la încolţirea în spic, cu potenţialul ridicat de producţie şi cu unele însuşiri de
adaptabilitate la factorii nefavorabili de mediu pentru indicele de cădere, care măsoară
activitatea amilolitică din bob la maturitate deplină. Aceste linii de perspectivă au fost
superioare celor mai importante soiuri de triticale cultivate, Plai, Tril şi chiar Titan, cel mai
bun dintre ele pentru acest indice. În privinţa duratei repausului seminal, aceste linii au fost
la nivelul celui mai bun soi comercial, Titan, dar au fost net superioare soiurilor Trilstar şi
Plai (ITTU şi colab. 2006).
79
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
80
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
81
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
82
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
dintre cele mai valoroase linii, sub raport productiv, create în Canada, a evidenţiat o
comportare total necorespunzătoare în Mexic, unde linia respectivă nu a mai depăşit faza de
înfrăţire (RINGHIN şi ORLOVA, 1977).
În privinţa reacţiei la fotoperioadă, soiurile de grâu se manifestă diferit, existând
soiuri insensibile la lungimea zilei, care înspică şi realizează producţii de boabe şi la zi
lungă, dar şi la zi scurtă, dar şi soiuri de grâu care reacţionează slab la lungimea zilei.
Existenţa unor asemenea surse de germoplasmă uşurează lucrările pentru obţinerea unor
forme de triticale cu cerinţe reduse faţă de fotoperioadă, capabile să se adapteze cu uşurinţă
la condiţii ecologice cât mai diferite.
În urma lucrărilor de ameliorare s-au obţinut numeroase soiuri şi linii de triticale, cu
posibilităţi de adaptare, în zone geografice foarte întinse, care realizează producţii egale sau
chiar superioare soiurilor de grâu cultivate în asemenea zone.
83
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
84
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL IV
CARACTERISTICILE ECOLOGICE
ALE CÂMPULUI DE EXPERIENŢE
CHAPTER IV
ECHOLOGICAL CHARACTERISTICS OF THE EXPERIMENTAL FIELD
85
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
4.1.2. Hidrografia
4.1.3. Vegetaţia
86
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Experienţele au fost amplasate pe sol podzolic acid, care ocupă terasa a patra a
Câmpiei Piteştiului, zona localităţii argeşene Albota, pe un teren de .1000 mp lot
demonstrativ.
În România, solurile acide grele ocupă o suprafaţă de peste două milioane hectare,
din care peste 800.000 de hectare sunt plasate în zona de nord a Câmpiei Române. Aceste
soluri prezintă defecte hidrice pronunţate, fapt ce face ca periodic să fie afectate de exces
de umiditate sau de secetă (HOROBEANU şi FURDUI, 1968; PUIU, 1983; RĂUŢĂ şi
colab., 1984).
Fiind soluri umede, reci şi acide sunt în acelaşi timp şi slab fertile (aprox. 1,5%
humus; 1,0-1,5 mg/100 g. sol fosfor asimilabil; 7,8 mg./100g. sol K2O şi 0,1% azot), pe
care se obţin producţii mici la majoritatea culturilor.
Sărăcirea în materie organică, aportul redus de azot, fosfor, potasiu, aciditatea
ridicată pe mari suprafeţe, conţinutul ridicat de aluminiu mobil, argilozitate ridicată, drenaj
global imperfect sunt însuşiri care presupun măsuri ameliorative specifice acestor soluri,
fără de care nu s-ar putea obţine producţiile scontate (NICOLAE şi colab., 1970;
CREMENESCU şi colab., 1974).
Solurile acide prezintă un orizont arabil de 20-22 cm grosime, cu textură mijlocie
(luto-argiloasă), sub care se găseşte orizontul eluvial cu o grosime de 20-30 cm, foarte slab
structurat, puternic pseudogleizat, cu conţinut ridicat în aluminiu şi foarte scăzut în humus.
În adâncime urmează orizontul impermeabil cu 60-70% argilă, care împiedică pătrunderea
apei şi a sistemului radicular.
Din punct de vedere al rocilor mamă, pe care s-au format principalele tipuri de sol,
se remarcă două situaţii distincte, uniformitatea dată de prezenţa depozitelor argiloase
pleistocene, cu o mare grosime, care ocupă în întregime zonele de câmpie şi dealuri joase,
şi caracterul foarte variat al depozitelor de suprafaţă din zona dealurilor înalte şi zona
montană. Aceste aspecte diferenţiază substanţial solurile acide, din zona nordică a
Câmpiei Române, de cele existente în Câmpia de N-V a ţării.
87
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
88
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 15
Însuşirile fizice ale solului podzolic de la Albota
% K CC CO CT
Adâncimea DA PT PA GT RP
Orizontul argilă sat.
cm. g/cm3 % % % kgf/cm2 % din masă
<0.002 mm mm/h
Ap+E1 0 – 22 27,3 1,27 52 13,9 -0,2 14 16,3 25,6 8,4 41
EL 22 – 31 26,1 1,56 42 4,3 16 25 3,6 23,5 8,2 26,9
EB 31 – 42 30,9 1,52 43 0,5 14 29 3,3 23,5 10,2 28,2
Bt1yw2 42– 64 44,6 1,45 46 9 6 32 2 24,5 14,5 31,7
Bt2yw2 64 – 84 48,9 1,4 50 14,3 -4 25 1,6 26,6 19,4 37,3
Bt3y 84 - 100 53 1,46 45 7,4 6 24 0,5 25,7 19,2 30,8
Tabelul nr. 16
Însuşirile chimice ale solului podzolic de la Albota
Adâncime Humus Al schimbabil N total P K pH
Orizontul V% C/N
cm. Ctx1,72 me/100g sol % ppm ppm (H2O)
Ap+E1 0 – 22 57,3 2,94 0,92 0,135 75 49 75 5,02
EL 22 – 31 58,4 2,70 1,39 0,120 69 11 69 5,03
EB 31 – 42 73,9 1,56 0,86 5,18
Bt1yw2 42 – 64 76,1 1,33 1,28 0,081 92 3 92 5,18
Bt2yw2 64 – 84 82,4 1,42 1,09 103 3 103 5,32
Bt3y 84 - 100 87,2 1,59 5,78
Astfel pH-ul în stratul arabil este cuprins între 5,03-5,02; cantitatea de humus este
cuprinsă între 2,70-2,94, iar aprovizionarea cu elemente nutritive este mai bună ca la
luvisolul albic. Cantitatea de aluminiu mobil este mai mică pe solul brun luvic, numai de
0,92 me /100g sol. Pe acest tip de sol este nevoie de o tehnologie specială cu amendare,
afânare adâncă, folosirea gunoiului de grajd sau folosirea de genotipuri tolerante la factorii
nefavorabili de sol, capabile să valorifice foarte bine condiţiile naturale ale zonei.
89
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 17
Principalele caracteristici ale zonei climatice doi (după CANARACHE şi colab.,
1987)
Specificare Valori
temperatura medie anuală 8,0-10,5
radiaţia solară (Kcal/cm2) 114-128
suma temperaturilor mai mari de 00C 3.400-4.100
suma temperaturilor mai mari de 100C 2.800-3.500
suma temperaturilor mai mari de 100C efective 1.100-1.600
precipitaţii medii anuale mm 450-700
precipitaţii medii mm (aprilie - octombrie) 325-475
deficit evapotranspiraţie mm (aprilie – octombrie) 220-391
90
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
91
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Evapotranspiraţia
Precipitaţii P – ETP Caracterizarea
Luna potenţială
(mm) (mm) perioadei
ETP (mm)
+ - Exces Deficit
X 40 44 - 4 - -
XI 50 13 37 - Exces -
XII 43 2 41 - Exces -
I 39 0 39 - Exces -
II 37 0 37 - Exces -
III 33 17 16 - Exces -
Total X-III 242 76 +166 Excedentară
IV 49 50 - 1 - -
V 84 89 - 5 - Deficit
VI 98 118 - 20 - Deficit
VII 99 130 - 31 - Deficit
VIII 60 120 - 60 - Deficit
IX 48 81 - 33 - Deficit
Total IV-IX 438 588 -150 Deficitară
Total an 680 664 +16 mm/an Echilibrat
92
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 19
Caracterizrea anilor 1970 – 2008 după precipitaţiile înregistrate la Albota
Precipitaţii în Precipitaţii în
Total precipiaţii în Caracterizarea
Anul sezonul rece sezonul cald
anul agricol (mm) anului
1 X – 31 III (mm) 1 IV – 30 IX (mm)
1970 396 470 866 P
1971 228 653 881 P
1972 161 477 638 N
1973 431 278 709 N
1974 101 515 616 N
1975 213 683 896 P
1976 186 388 574 N
1977 245 404 649 N
1978 191 528 719 N
1979 238 642 880 P
1980 264 490 754 N
1981 362 388 750 N
1982 202 318 520 S
1983 136 508 644 N
1984 339 502 841 P
1985 210 273 483 S
1986 271 303 574 N
1987 199 332 531 N
1988 313 295 608 N
1989 214 227 441 S
1990 200 374 574 N
1991 209 528 728 N
1992 153 208 361 S
1993 189 282 471 S
1994 180 379 559 N
1995 268 438 706 N
1996 347 442 789 P
1997 203 546 749 N
1998 278 442 720 N
1999 239 538 777 N
2000 268 304 572 N
2001 183 341 524 N
2002 80 521 601 N
2003 338 319 657 N
2004 345 491 836 P
2005 346 810 1156 P
2006 239 583 822 P
2007 167 403 506 S
93
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Precipitaţii în Precipitaţii în
Total precipiaţii în Caracterizarea
Anul sezonul rece sezonul cald
anul agricol (mm) anului
1 X – 31 III (mm) 1 IV – 30 IX (mm)
2008 259 580 747 N
Medie 242 438 680 N
Secetoşi % - - 5 ani 13 %
Normali % - - 23 ani 64 %
Ploioşi % - - 9 ani 24 %
Toate aceste date aduc în prim plan cât de incompletă este informaţia climatică,
interpretată pe total an, care poate caracteriza cantitatea precipitaţiilor ca echilibrată,
diferenţa fiind de numai 16 mm. Concluzia este susţinută de valoarea coeficientului de
variaţie lunară a precipitaţiilor (Tabelul nr. 20), care este cuprins între 40-133%, cu mult
peste cea anuală care este de numai 20% (ŞTEFAN şi colab, 1990), ceea ce ne arată că
valorile acestui indicator, pe luni, se află în afara limitelor admise.
Tabelul nr. 20
Valoarea coeficientului de variaţie (S%) a precipitaţiilor
Luna Drăgăşani Piteşti Rm. Vâlcea Tg. Jiu
Ianuarie 69 71 72 59
Februarie 53 54 64 70
Martie 62 60 67 59
Aprilie 39 40 32 45
Mai 68 58 58 57
Iunie 54 62 57 59
Iulie 60 49 52 67
August 74 54 46 68
Septembrie 92 76 79 81
Octombrie 128 133 107 108
Noiembrie 68 60 62 77
Decembrie 70 77 74 76
Anual 20 20 16 20
94
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
95
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
la prelungirea acestui proces pe perioade mari de timp, care durează uneori până în
primăvară, cu repercusiuni negative asupra producţiei.
Prelungirea secetei din toamnă conduce uneori şi la dispariţia unui număr însemnat
de plante abia răsărite, cu implicaţii importante asupra desimii culturii. În anii cu
precipitaţii suficiente în toamnă, triticalele întâlnesc în toată zona condiţii optime pentru
răsărit şi înfrăţit înainte de apariţia primelor geruri, atunci când condiţiile climatice permit
semănatul în epoca optimă (1-10 oct).
Primăvara există, de regulă, suficientă apă în sol care să asigure creşterea şi
dezvoltarea. Uneori apar în cursul lunii mai şi iunie secete de scurtă durată cu efect negativ
asupra producţiei triticalelor de toamnă. Din cauza cantităţii mari de zăpadă din timpul
sezonului rece plantele se pot asfixia sau debilita, reducându-se în acest fel desimea
culturii. Foarte păgubitoare la Albota sunt ploile din luna mai şi iunie, foarte rapide, însoţite
de vânt puternic, care adesea provoacă căderea masivă a plantelor, diminuând foarte
puternic producţia atât cantitativ, cât şi calitativ.
Din punct de vedere termic, temperaturile înregistrate pe întreaga zonă permit ca în
cea mai mare parte a anilor triticalele de toamnă să-şi parcurgă normal toate fazele de
creştere şi dezvoltare. Limitele extreme ale temperaturilor medii lunare variază între 21,90C
în luna iulie, aceasta fiind cea mai caldă lună, şi –3,20C în ianuarie, luna cea mai rece a
anului, cu o amplitudine uneori de până la 24,90C.
Tabelul nr. 21
Temperatura aerului (0C). Media lunară şi anuală (1970 – 2008)
Luna
Amplit
Anual
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Drăgăşani -2,4 -0,5 4,8 10,9 16,2 19,8 21,9 21,1 17,0 11,2 5,2 0,0 10,4 24,3
Piteşti -3,2 -1,2 4,2 10,0 15,3 18,8 21,9 20,1 16,2 10,4 4,6 0,2 9,76 24,9
Rm.
-2,4 -0,4 4,9 10,8 16,0 19,3 21,3 20,7 16,8 11,0 5,0 0,2 10,3 23,7
Vâlcea
Tg. Jiu -2,5 -0,4 4,9 10,8 15,8 19,4 21,6 20,7 16,9 11,0 4,9 -0,1 10,2 24,1
96
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
plantele de triticale să sufere mai puţin din cauza gerului. Mult mai păgubitoare sunt,
uneori, arşiţele atmosferice, cu temperaturi ce depăşesc 350C, care apar în perioada iunie-
iulie şi produc şiştăvirea boabelor de triticale, de aceea se impune cultivarea în zonă a
soiurilor de triticale cu perioadă de vegetaţie mijlocie. Apariţia în luna februarie a
oscilaţiilor termice mari, cu perioade de îngheţ şi dezgheţ, determină dezrădăcinarea
plantelor de triticale pe suprafeţele unde acesta a fost semănat la adâncime mică sau unde
nu s-a dezvoltat corespunzător.
97
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 23
Precipitaţiile atmosferice (sume lunare şi medii anuale) înregistrate la Staţia
meteorologică Piteşti
ANUL LUNA
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Suma
an
mm
2006 42 25 78 82 87 128 87 108 91 31 8 17 784
2007 21 19 67 2 62 67 60 199 66 98 86 38 785
2008 24 5 7,8 93,3 97 53
Medie 1970- 35 34 37 59 79 93 85 59 52 48 43 42 666
2007
Medie 1896- 37 38 42 56 86 93 77 60 57 48 41 47 682
2007
Diferenţa ( + ) -2 -4 -5 +3 -7 0 +8 -1 -5 0 +2
Tabelul nr. 24
Condiţiile climatice pe faze de vegetaţie Albota -2007-2009
Creştere Temperatura Temperatura
Sem-
Rezerva de intensă- Umplere februarie iunie
Nr răsărit 0 0
Anul iarnă XI- înflorit bob VI C C
crt. IX-X
III (mm) IV-V (mm)
(mm) Med min Med max
(mm)
1 2007 175 227 168,5 128,4 -2,3 -4,9 19,5 26,3
2 2008 121,7 132,5 64,1 66,7 3,3 -3,3 22,7 28,5
3 2009 163,9 161,1 190,3 53,0 3,7 0,9 20,4 27,1
Media
multianuală 153,5 173,5 140,9 82,7 1,6 -2,6 20,9 27,3
mm
Aşa după cum este cunoscut, elementul climatic poate influenţa în mod decisiv
realizarea unui anumit nivel de producţie. Spunem acest lucru deoarece nivelul tehnologic
98
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 25
Însuşirile chimice ale solului cu experienţe de la Albota
99
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
100
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL V
MATERIAL ŞI METODĂ DE TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ
PRIVIND CERCETĂRILE ECOLOGICE
CHAPTER V
THE MATERIAL AND THE EXPERIMENTAL METHOD
CONCERNING ECOLOGICAL RESEARCH
Experienţa 1:
Studii şi cercetări despre influenţa densităţii de semănat în corelaţie cu soiul, asupra
producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă înfiinţate pe soluri acide.
Experienţa 2:
Studii şi cercetări despre influenţa îngrăşămintelor chimice foliare cu azot,
administrate triticalelor de toamnă înfiinţate pe soluri acide.
Experienţa 3:
Studii şi cercetări despre administrarea de azot la 7 soiuri de triticale şi producţiile
obţinute.
101
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 26
102
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
transformări semnificative, atât din punct de vedere tehnologic, cât şi în ceea ce priveşte
mentalităţile, cu un ridicat grad de informare, dar şi de implicare concretă. Astfel, termenul
de „ecologie” a intrat tot mai mult în limbajul curent, iar sintagme precum „protecţia
mediului”, „agricultura ecologică” pun tot mai mult în evidenţă recursul la potenţialul
biologic ca mijloc de îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Supranumele de „Grânarul Europei”, ca şi actuala situare pe locul doi după Polonia,
în rândul producătorilor agricoli est-europeni, dar mai ales suprafaţa agricolă importantă pe
care o deţine România (14,8 milioane de hectare), ne îndreptăţesc să abordăm complexa
tematică a ecologiei cu toată seriozitatea, cu atât mai mult cu cât, dincolo de noile orientări
legislative în domeniu, cererea de produse agricole „bioquality” a crescut exponenţial în
ultimii ani în Uniunea Europeană, care la nivelul anului 2000 absorbea cca. 48% din
exporturile agricole româneşti. Fără îndoială că pornim într-un astfel de demers cu un mare
avantaj: condiţiile naturale favorabile practicării ecologiei în agricultură. La aceasta s-ar
mai putea adăuga câteva date statistice încurajatoare: suprafaţa agricolă a României, ce
reprezintă cca. 62,3% din suprafaţa totală a ţării şi 25% din suprafaţa agricolă a ţărilor
central şi est europene, oferă un potenţial apreciabil în raport cu cererea de produse agricole
pe plan european, ştiut fiind că din această suprafaţă agricolă 63,3% reprezintă terenurile
arabile, iar sectorul privat, care are o mai mare disponibilitate şi flexibilitate în adoptarea
noilor tehnologii deţinea încă din anul 2002 peste 96,2% din suprafaţa arabilă. Şi încă un
aspect favorabil, de loc neglijabil: utilizarea redusă a îngrăşămintelor - cantitatea de
îngrăşăminte chimice folosite în România fiind de patru ori mai mică comparativ cu cea
consumată în ţările UE - face ca terenurile din România să fie mai puţin epuizate, mai puţin
poluate, putând constitui într-un timp cât mai scurt fundamentul unor culturi ecologice. Mai
mult chiar, nu de puţine ori s-a afirmat că producătorii români ar practica deja agricultura
biologică spontan, datorită lipsei de fonduri pentru cumpărarea de produse chimice pentru
agricultură. Toate aceste informaţii s-au constituit în argumente pentru societatea noastră în
a stimula interesul pentru agricultura „chemical free” şi a promova în ţara noastră o
tehnologie care se bucură de unanimă apreciere în domeniul protecţiei mediului şi
agriculturii ecologice prin folosirea fertilizanţilor foliari.
103
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 27
Caracteristicile şi însuşirile agricole ale soiului PLAI
(Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante din România 1988)
Soiul de triticale STIL a fost creat prin selecţie şi ameliorare în cadrul Institutului de
Creare şi Cercetare Plante Tehnice Fundulea (ICCPT), în anul 2003. Este un soi de toamnă,
productiv, care pune bine în valoare terenurile acide. Se foloseşte ca nutreţ-boabe şi ca furaj
masă verde, în hrana animalelor. Făina se foloseşte în panificaţie, dar în amestec într-o
proporţie de 1:1 cu făină de grâu.
104
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 28
Caracteristicile şi însuşirile agricole ale soiului STIL
(Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante din România 1988)
Soiul de triticale de toamnă GORUN a fost creeat prin selecţie şi ameliorare în cadrul
Institutului de Creare şi Cercetare Plante Tehnice Fundulea (ICCPT), în anul 2005. Este un soi de
toamnă, productiv, care pune în valoare terenurile slabe, acide. Se foloseşte ca nutreţ-boabe şi ca
furaj masă verde în hrana animalelor. Făina se foloseşte şi în industria de panificaţie, dar în
amestec în proporţie de 2:1 cu făina de grâu. Reacţionează foarte bine la îngrăşăminte chimice cu
azot, dar se obţin producţii bune şi în condiţii de neaplicare a îngrăşămintelor chimice.
Tabelul nr. 29
Caracteristicile şi însuşirile agricole ale soiului GORUN
(Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor de plante din România 1988)
105
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Experienţa nr. 1
Studii şi cercetări despre influenţa densităţii de semănat în corelaţie cu soiul, asupra
producţiei şi calităţii triticalelor de toamnă.
Am luat în studiu 2 factori:
Factorul A, soiurile de triticale de toamnă, cu graduările:
a1 - STIL
b1 - GORUN
c1 - PLAI
Factorul B, densitatea de semănat a triticalelor de toamnă, cu graduările:
b1 - 300 boabe germinabile /mp
b2 - 400 boabe germinabile /mp
b3 - 450 boabe germinabile /mp
b4 - 500 boabe germinabile/mp
106
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 30
Experienţa cu 12 variante
V1 a1b1 300 b.g./mp
V2 a1b2 400 b.g./mp Soiul STIL
V3 a1b3 450 b.g./mp
V4 a1b4 500 b.g./mp
V5 a2b1 300 b.g./mp
V6 a2b2 400 b.g./mp Soiul GORUN
V7 a2b3 450 b.g./mp
V8 a2b4 500 b.g./mp
V9 a3b1 300 b.g./mp
V10 a3b2 400 b.g./mp Soiul PLAI
V11 a3b3 450 b.g./mp
V12 a3b4 500 b.g./mp
107
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Experienţa nr. 2
Studii şi cercetări despre influenţa îngrăşămintelor chimice foliare asupra producţiei
şi calităţii triticalelor de toamnă.
Factorii luaţi în studiu:
Factorul A - îngrăşăminte chimice foliare cu azot, potasiu şi microelemente, aplicate
prin stropire sau pulverizare pe plante, în soluţie cu concentraţie de 1-2% (1-2 litri la 100
litri de apă)
a1 - Microfert U
a2 - Plantfert
a3 - Nutrient Express
Factorul B – faza de aplicare, cu următoarele graduări:
1. faza de înfrăţire a triticalelor de toamnă
2. faza de burduf a triticalelor de toamnă
108
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
PLANTFERT U
Caracteristici fizice şi chimice
(8 – 8 – 7)
109
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 31
Variantele 6+1 test
Din combinaţia factorilor cu graduările, a rezultat o experienţă de tipul 3 x 2 = 6
variante şi încă o variantă test, astfel:
R1 V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7
R2 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V1
R3 V6 V7 V1 V2 V3 V4 V5
V1 F0 Nefertilizat NEFERTILIZAT
V2 a1b1 Faza de înfrăţire
MICROFERT U
V3 a1b2 Faza de burduf
V4 a2b1 Faza de înfrăţire
PLANTFERT
V5 a2b2 Faza de burduf
V6 a3b1 Faza de înfrăţire NUTRIENT
V7 a3b2 Faza de burduf EXPRESS
Fig. 8 - Parcele din blocurile randomizate din a doua experienţă cu fertilizarea
foliară cu azot
110
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Experienţa nr. 3
Studii şi cercetări despre administrarea de azot la 7 soiuri de triticale şi producţiile
obţinute.
8000
7000 Productie triticale
6000 fertilizat 2007 4350
4350 4360 4160
5000 4570 4570 4160
4000
3000 Productie triticale
2000 fertilizat 2008 8027
6203 6943 6616
1000 7102 7768 6433
0
media
9000
8000
7000
6000 Series1
5000 Series2
4000 Series3
3000 Series4
2000
1000
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Fig. 10 – Producţie nefertilizată (azot suboptim)
111
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabel nr. 32
Coeficientul de regresie în perioada 2007-2008
soiuri Productie triticale
fertilizat nefertilizat
2007 2008 media Coeficient 2007 2008 media Coeficient
regresie regresie
Plai 4350 8027 6189 1.38 3850 7801 5826 1.10
Titan 4350 6203 5277 0.69 3410 6429 4920 0.84
Trilstar 4360 6943 5652 0.97 3210 6937 5074 1.04
Stil 4160 6616 5388 0.92 3210 6656 4933 0.96
Gorun 4570 7102 5836 0.95 2980 5950 4465 0.82
Haiduc 4570 7768 6169 1.20 3250 7875 5563 1.29
TF2 4160 6433 5297 0.85 3290 6515 4903 0.90
media 4360 7013 5687 3314 6880 5097
Tabel nr. 33
Producţia medie a soiurilor de triticale şi variaţia
112
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
coeficientul de regresie
Plai
Haiduc
1 Stil Gorun
Trilstar
TF2
Titan
0
4000 5687 7374
Productia medie kg/ha
Fig. 11 – Relaţia între producţia medie de triticale (fertilizat cu azot optim) şi
adaptarea la condiţiile de mediu (ALBOTA 2007-2008)
2
coef icientul de regresie
Haiduc
Trilstar Plai
1 Stil
Gorun TF2
Titan
0
4000 5097 6194
Productia medie kg/ha
113
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Concluzii
Recomandăm folosirea limitată a azotului şi încurajăm administrarea nutrienţilor
foliari.
În laboratorul de seminţe din eşantionul luat din câmp înaintea recoltării am făcut
următoarele determinări:
a) numărul de spice /mp
b) numărul de spiculeţe/spic
c) numărul de boabe în spiculeţ
d) numărul de boabe în spic
e) masă la 1.000 de boabe (MMB)
f) masă hectolitrică (MH)
g) cantitatea de gluten umed
h) cantitatea de proteine
i) cantitatea de cenuşe
Analizele de mai sus le-am efectuat la Laboratorul Inspectoratului de stat pentru
seminţe Argeş.
114
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
115
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL VI
REZULTATE OBŢINUTE ŞI DISCUŢII
CHAPTER VI
RESULTS AND DISCUSSIONS
Tabelul nr. 34
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat (b) asupra numărului de triticale răsărite
pe mp (2007-2009)
Numărul de plante răsărite la m2
Nr. b.g./m.p Combinaţia
nr. %
300 a1b1 292,56 97,52
400 a1b2 385,22 96,31
450 a1b3 470,00 94,00
500 a1b4 559,22 93,20
300 a2b1 293,67 97,89
400 a2b2 385,11 96,28
450 a2b3 467,56 93,51
500 a2b4 554,44 92,41
300 a3b1 294,00 98,11
400 a3b2 387,50 96,89
450 a3b3 474,00 94,87
500 a3b4 500 93,83
116
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 35
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra
numărului de spice viabile /mp (2007-2009)
117
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 36
Corelaţia soi (a) x densitatea de semăanat a triticalelor de toamnă (b) asupra
înfrăţirii /mp ) (2007-2009)
Factorul „B” – desimea de
Mediile factorului „B”
însămânţare
Factorul „A”
Numărul de fraţi
300 400 450 500
(soiul)
%
Semnificaţia
Diferenţa
felii / m2
b1 b2 b3 b4
118
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
119
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 38
Număr de spiculeţe/spic în funcţie de soi (a) x densitatea de semănat (b), cu
graduările folosite (2007-2009)
Factorul „B” –densitatea de semănat Mediile factorului „B”
spiculeţe în spic
Factorul „A” 300 400 450 500
Semnificaţia
Numărul de
(soiul) %
Diferenţa
b1 b2 b3 b4
Constatări:
- cel mai mare număr de spiculeţe/spic l-a dat soiul STIL (varianta 9) – Tabelul
nr. 37.
- se observă că la toate soiurile de triticale de toamnă folosite în experienţe, s-a
obţinut cel mai mare număr de spiculeţe în spic la variantele cu densităţi mici de semănat,
300, respectiv 400 b.g/mp – semnificativ superioare şi respectiv semnificativ inferioare la
densităţile de 450 şi 500 b.g./mp.
120
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 39
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra
numărului de boabe/spiculeţ (2007-2009)
Numărul de boabe în
Varianta Combinaţia spiculeţe Diferenţa Semnificaţia
nr. %
1 a1b1 1,71 112,7 +0,19 ***
121
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 40
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) în graduări
diferite asupra numărului de boabe /spiculeţ (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de semănat a
Mediile factorului „B”
triticalelor de toamnă
Numărul de boabe în
Factorul „A”
300 400 450 500
(soiul)
%
Semnificaţia
Diferenţa
spiculeţe
b1 b2 b3 b4
122
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 41
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra
numărului de boabe în spic (2007-2009)
Numărul de boabe în
Varianta Combinaţia spic Diferenţa Semnificaţia
nr. %
1 a1b1 35,00 136,5 +9,36 ***
123
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 42
Numărul de boabe în spic în funcţie de soi (a) x densitatea de semănat (b) în
graduări diferite la triticalele de toamnă (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B”
Numărul de boabe în
Factorul „A” 300 400 450 500
(soiul) %
Semnificaţia
Diferenţa
b1 b2 b3 b4
spic
STIL 35,00 28,67 21,33 16,00 25,25 98,4 -0,42 -
Constatări:
- din datele prezente în Tabelele nr. 41 şi 42 rezultă că cel mai mare număr de boabe
pe spic le-am obţinut la soiurile STIL (V1) şi GORUN (V5), cu valoarea de 35 boabe pe
spic;
- la toate cele trei soiuri cercetate, cele mai bune variante s-au obţinut la variantele
unde am practicat densităţi mici de semănat, 300 şi 400 b.g/mp;
- numărul boabelor este foarte semnificativ superior la densităţile de 300 şi 400 b
.g./mp şi semnificativ inferior la densităţile mari de 450 şi 500 b.g./mp. (Tabelul nr. 42).
124
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 43
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) asupra MMB
(2007-2009)
Masa a 1.000 de boabe
Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia
g %
1 a1b1 51,00 116,3 +7,15 ***
125
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 44
MMB obţinută la triticalele de toamnă, în functie de soi (a) x densitatea de semănat
(b), (2007-2009)
Factorul „A” Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B”
(soiul) 300 400 450 500 %
Masa a 1.000 de
Semnificaţia
Diferenţa
boabe
b1 b2 b3 b4
DL 5% 1,18
DL 1% 1,78
DL 0,1 2,86
126
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 45
Influenţa marcată de soi (a) şi densitatea de semănat a triticalelor de toamnă
(2007-2009)
Varianta Combinaţia Producţia biologică Diferenţa Semnificaţia
kg/ha %
1 a1b1 12.261,33 153,2 +4.255,90 ***
2 a1b2 10.178,67 127,1 +2.173,24 ***
3 a1b3 7.364,33 92,0 -641,10 -
4 a1b4 5.612,00 70,1 -2.393,43 000
5 a2b1 11.287,33 141,0 +3.281,90 ***
6 a2b2 9.781,00 122,1 +1.775,57 ***
7 a2b3 7.192,65 89,8 -812,76 0
8 a2b4 5.446,66 68,0 -2.558,76 000
9 a3b1 9.070,67 113,3 +1.065,24 **
10 a3b2 7,522,33 94,0 -483,10 -
11 a3b3 5.774,00 72,0 -2.231,43 000
12 a3b4 5.570,00 69,6 -2.435,43 000
13 X 8.005,43 100,0 0,00
DL 5% 764,15
DL 1% 1.038,66
DL 0,1% 1.391,10
127
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 46
Relaţia soi (a) x densitatea de semănat a triticalelor de toamnă (b) pe graduări
diferite, asupra producţiei biologice (2007-2009)
Semnificaţia
(soiul) b1 b2 b3 b4
Producţia
Diferenţa
biologică
STIL 12.261,31 10.178,6 7.364,3 5.612,00 8.854,08 109,4 +765,66 -
DL 5% 1.486,06
DL 1% 2.250,35
DL 0,1 3.615,12
128
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 47
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat asupra producţiei fizice, la triticalele de
toamnă (2007-2009)
Varianta Combinaţia Producţia fizică Diferenţa Semnificaţia
kg/ha %
1 a1b1 7.298,69 1310 +1.731,61 ***
DL 5% 39,24
DL 1% 53,34
DL 0,1% 71,44
129
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 48
Corelaţia între soi (a) x densitate de semănat în graduări diferite asupra producţiei
fizice la triticalele de toamnă, Albota (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500 %
Producţia biologică
Semnificaţia
Diferenţa
b1 b2 b3 b4
130
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
6.3. Rezultatele obţinute din cercetări prinvind corelaţia soi (a) x densitatea de
semănat asupra masei hectolitrice
Tabelul nr. 49
Corelaţia soiului (a) x densitatea de semănat (b) asupra masei hectolitrice (MH)
Varianta Combinaţia Producţia fizică Diferenţa Semnificaţia
kg/ha %
1 a1b1 63,80 100,3 +0,22 *
2 a1b2 63,70 100,2 +0,12 -
3 a1b3 63,12 99,2 -0,47 000
4 a1b4 61,52 97,2 -2,07 000
5 a2b1 63,10 99,3 -0,49 000
6 a2b2 62,96 99,1 -1,64 000
7 a2b3 62,78 98,9 -0,85 000
8 a2b4 62,20 98,1 -1,40 000
9 a3b1 65,82 103,0 +2,23 ***
10 a3b2 65,33 102,4 +1,74 ***
11 a3b3 64,76 101,6 +1,16 ***
12 a3b4 64,16 100,8 +0,57 ***
13 X 63,59 100,0 0,00
DL 5% 0,19
DL 1% 0,26
DL 0,1% 0,34
131
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 50
Corelaţia soiului (a) x densitatea de semănat (b) în diferite graduări la triticale,
asupra masei hectolitrice (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B”
Masa hectolitrică
(soiul) %
Semnificaţia
Diferenţa
b1 b2 b3 b4
Semnificaţia - - - 0 Mt.
DL 5% 0,73
DL 1% 1,11
DL 0,1 1,78
132
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
- toate cele trei soiuri au valori mici ale masei hectolitrice, la variantele cu densităţi
mari de semănat diferenţele fiind semnificativ inferioare (Tabelul nr. 50);
- soiul PLAI are diferenţe semnificativ distincte superioare, fiind urmat de soiul
STIL şi soiul GORUN;
- soiurile luate în studiu au masa hectolitrică mică la variantele cu densitatea de
semănat de 500 b.g./mp.
133
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 51
Influenţa soiului (a) şi a densităţii de semănat (b) asupra cantităţii de gluten umed
la triticalele de toamnă (2007-2009)
Conţinutul în gluten
Varianta Combinaţia umed Diferenţa Semnificaţia
% %
1 a1b1 40,33 117,0 +6,10 ***
2 a1b2 36,39 106,8 +2,16 ***
3 a1b3 35,12 102,6 +0,89 ***
4 a1b4 34,79 101,6 +0,54 **
5 a2b1 35,01 102,5 +0,78 ***
6 a2b2 32,92 96,2 -1,34 000
7 a2b3 32,71 95,6 -1,52 000
8 a2b4 30,19 88,2 -4,04 000
9 a3b1 37,84 110,7 +3,65 ***
10 a3b2 33,40 97,8 -0,77 000
11 a3b3 32,61 95,4 -1,56 000
12 a3b4 29,33 85,71 -4,90 000
13 X 34,23 100,0 0,00
DL 5% 0,33
DL 1% 0,45
DL 0,1% 0,60
134
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 52
Corelaţia soi (a) x densitatea de semănat (b), în graduări diferite, asupra
conţinutului de gluten umed la triticalele de toamnă (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B”
Conţinutul în gluten
Factorul „A” 300 400 450 500
(soiul) %
Semnificaţia
Diferenţa
umed
b1 b2 b3 b4
Semnificaţia ** - - 0 Mt.
DL 5% 2,24
DL 1% 3,41
DL 0,1 5,48
135
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 53
Corelaţia între soi (a) x densitatea de semănat (b) şi conţinutul în substanţe proteice
la triticalele de toamnă (2007-2009)
Conţinutul în
Varianta Combinaţia substanţe proteice Diferenţa Semnificaţia
% %
1 a1b1 18,44 123,4 +3,50 ***
136
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 54
Cantitatea de substanţe proteice la triticale, în funcţie de soi (a) x densitatea de
semănat în graduări diferite (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B”
Conţinutul în substanţe
Factorul „A” 300 400 450 500
(soiul) %
Semnificaţia
Diferenţa
proteice
b1 b2 b3 b4
Semnificaţia - - - - Mt.
DL 5% 2,57
DL 1% 3,89
DL 0,1 6,24
137
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Datele rezultate din experienţa cu influenţa soiului (a) x densitatea de semănat (b) a
triticalelor de toamnă sunt prezentate în Tabelele nr. 55 şi 56.
Tabelul nr. 55
Cercetări privind influenţa soiului (a) x densitatea de semănat (b) a triticalelor de
toamnă asupra conţinutului în cenuşă
Conţinutul în cenuşă
Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia
% %
1 a1b1 1,46 114,6 +0,19 ***
138
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 56
Cantitatea de cenuşă în funcţie de soi (a) x densitatea de semănat (b) a triticalelor
de toamnă, în graduări diferite (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de semănat Mediile factorului „B”
Conţinutul în cenuşă
Factorul „A” 300 400 450 500
(soiul) %
Semnificaţia
Diferenţa
b1 b2 b3 b4
DL 5% 0,05
% 109,0 102,5 97,3 91,4 100,0 DL 1% 0,08
DL 0,1% 0,13
Diferenţa +0,12 +0,03 -0,03 -0,11 0,00
Semnificaţia ** - - 00 Mt.
DL 5% 0,06
DL 1% 0,09
DL 0,1 0,15
139
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 57
Numărul de spice /mp la soiul GORUN, în functie de fertilizarea foliară (a) şi faza
de aplicare (b) (2007-2009)
Conţinutul în cenuşă
Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia
nr. %
Nefertilizat
1 719,00 100,0 0,00 Mt.
(Mt)
2 a1b1 723,34 100,6 +4,33 ***
140
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 58
Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de aplicare (b), în graduări diferite,
asupra numărului de spice la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Numărul de fraţi
Factorul „A”
Semnificaţia
(Fertilizantul) Înfrăţire Burduf
%
(spice/m2)
Diferenţa
fertili/m2
b1 b2
Nefertilizat 719,00 719,00 719,00 100,0 0,00 Mt.
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 3,93
DL 1% 7,22
DL 0,1 16,00
141
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 59
Numărul de spiculeţe/spic, în funcţie de fertilizarea chimică foliară cu azot (a) şi
faza de aplicare (b), la soiul GORUN (2007-2009)
Numărul de spiculeţe
Varianta Combinaţia în spic Diferenţa Semnificaţia
nr. %
Nefertilizat
1 14,43 100,0 0,00 Mt.
(Mt)
DL 5% 0,23
DL 1% 0,31
DL 0,1% 0,46
142
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 60
Influenţa îngrăşămintelor chimice foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b) în
graduări diferite asupra numărului de spiculeţe/spic la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
spiculeţe în spic
Factorul „A”
Semnificaţia
Înfrăţire Burduf
Numărul de
(Fertilizantul)
%
Diferenţa
b1 b2
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 0,20
DL 1% 0,37
DL 0,1 0,82
143
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 61
Numărul de boabe în spiculeţul triticalelor de toamnă în funcţie de îngrăşămintele
foliare (a) şi faza de aplicare la soiul GORUN (2007-2009)
Numărul de boabe în
Varianta Combinaţia spiculeţe Diferenţa Semnificaţia
nr. %
Nefertilizat
1 1,44 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
DL 5% 0,02
DL 1% 0,02
DL 0,1% 0,03
144
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 62
Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b) în graduări
diferite, asupra numărului de boabe în spiculeţ la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Numărul de boabe
Factorul „A”
Înfrăţire Burduf
Semnificaţia
(Fertilizantul)
în spiculeţe
%
Diferenţa
b1 b2
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 0,02
DL 1% 0,03
DL 0,1 0,06
145
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 63
Numărul boabelor în spic în funcţie de îngrăşământul foliar administrat (a) şi faza
de aplicare la soiul GORUN (2007-2009)
Numărul de boabe în
Varianta Combinaţia spic Diferenţa Semnificaţia
nr. %
Nefertilizat
1 21,00 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
DL 5% 0,39
DL 1% 0,53
DL 0,1% 0,77
146
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 64
Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b), în graduări
diferite, asupra numărului de boabe în spic, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Factorul „A”
boabe în spic
Semnificaţia
Înfrăţire Burduf
Numărul de
(Fertilizantul)
%
Diferenţa
b1 b2
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 0,26
DL 1% 0,48
DL 0,1 1,07
147
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Influenţa îngrăşămintelor foliare asupra MMB este redată în Tabelele nr. 65 şi 66.
Tabelul nr. 65
MMB în funcţie de îngrăşământul foliar (a) şi faza de aplicare (b), la soiul
GORUN (2007-2009)
g %
Nefertilizat
1 48,10 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
DL 5% 0,13
DL 1% 0,18
DL 0,1% 0,25
148
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 66
Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b), în graduări
diferite, asupra MMB, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Semnificaţia
Diferenţa
b1 b2
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 1,06
DL 1% 1,94
DL 0,1 4,30
149
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 67
Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b) asupra producţiei
biologice la soiul GORUN (2007-2009)
Producţia biologică
Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia
kg/ha %
Nefertilizat
1 7.118,00 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
150
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 68
Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b), în graduări
diferite, asupra producţiei biologice, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Producţia biologică
Factorul „A”
(Fertilizantul) toamna primăvara
Semnificaţia
%
Diferenţa
b1 b2
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 268,77
DL 1% 493,59
DL 0,1 1.093,68
151
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
- sporul de producţie faţă de varianta netratată este de 1.300 kg/ha (Tabelul nr. 67);
- îngrăşământul foliar MICROFERT U a realizat producţia maximă în faza de
înfrăţire;
- PLANTFERT şi NUTRIENT EXPRES au reacţionat favorabil în faza de burduf.
Datele obţinute despre parametrul producţie fizică sunt prezentate în Tabelele nr.
69 şi 70.
Tabelul nr. 69
Producţia fizică raportată la îngrăşământul foliar (a) şi faza de aplicare (b), la soiul
GORUN (2007-2009)
Producţia fizică
Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia
kg/ha %
Nefertilizat
1 5.398,00 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
2 a1b1 5.704,63 105,5 +306,66 ***
152
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 70
Influenţa îngrăşămintelor foliare (a) şi a fazei de administrare (b) în graduari
diferite, asupra producţiei fizice la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Semnificaţia
Factorul „A” toamna primăvara
(Fertilizantul)
Producţia
Diferenţa
biologică
%
b1 b2
153
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Masa hectolitrică
Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia
kg/hl %
Nefertilizat
1 63,17 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
2 a1b1 64,05 101,1 +0,87 ***
154
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 72
Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra MH, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Masa hectolitrică
Factorul „A”
Înfrăţire Burduf
Semnificaţia
(Fertilizantul)
%
Diferenţa
b1 b2
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 0,20
DL 1% 0,37
DL 0,1 0,83
155
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 73
Conţinutul în gluten umed, în funcţie de îngrăşămintele foliare cu azot (a) x faza de
aplicare, la soiul GORUN (2007-2009)
Conţinutul în gluten
Varianta Combinaţia umed Diferenţa Semnificaţia
% %
Nefertilizat
1 36,48 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
2 a1b1 40,87 112,0 +4,36 ***
156
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 74
Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra conţinutului în gluten umed, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Factorul „A”
Conţinutul în
Semnificaţia
Înfrăţire Burduf
gluten umed
(Fertilizantul)
%
Diferenţa
b1 b2
MICROFERT U
40,86 42,53 41,71 114,3 +5,22 **
NUTRIENT
39,50 40,87 40,19 110,1 +3,70 **
EXPRES
Conţinutul în gluten DL 5% 1,64
38,59 39,58 DL 1% 3,01
umed
DL 0,1% 6,68
% 100,0 102,6
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 1,16
DL 1% 2,13
DL 0,1 4,72
157
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 75
Conţinutul în substanţe proteice, în functie de îngrăşămintele foliare cu azot (a) şi
faza de aplicare, la soiul GORUN (2007-2009)
Conţinutul în substanţe
Varianta Combinaţia proteice Diferenţa Semnificaţia
% %
Nefertilizat
1 15,55 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
DL 5% 0,08
DL 1% 0,12
DL 0,1% 0,17
158
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 76
Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra conţinutului în substante proteice, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Semnificaţia
Factorul „A”
în substanţe
Conţinutul
(Fertilizantul) Înfrăţire Burduf
Diferenţa
%
proteice
b1 b2
Nefertilizat 15,54 15,55 15,55 100,0 0,00 Mt.
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 0,39
DL 1% 0,72
DL 0,1 1,59
159
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 77
Conţinutul în cenuşă, în funcţie de îngrăşămintele foliare cu azot (a) şi faza de
aplicare la soiul GORUN (2007-2009)
Conţinutul cenuşă
Varianta Combinaţia Diferenţa Semnificaţia
% %
Nefertilizat
1 0,50 100,0 0,00 Mt.
(Mt.)
DL 5% 0,01
DL 1% 0,02
DL 0,1% 0,02
160
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 78
Influenţa îngrăşămintelor foliare cu azot (a) şi a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra conţinutului în cenuşă, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „B”
Mediile factorului „B”
(Faza de aplicare)
Factorul „A”
Conţinutul în
Semnificaţia
(Fertilizantul) Înfrăţire Burduf
%
Diferenţa
cenuşă
b1 b2
Semnificaţia Mt. -
DL 5% 0,11
DL 1% 0,19
DL 0,1 0,43
161
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL VII
EFICIENŢA ECONOMICĂ
OBŢINUŢĂ DE LA VARIANTELE EXPERIMENTALE
CHAPTER VII
ECONOMIC EFFICIENCY OF EXPERIMENTAL VARIATIONS
162
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 79
Eficienţa economică a factorilor tehnologici, în corelaţie cu soiul (2007-2009)
obţinută
Varianta
163
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Tabelul nr. 80
Eficienţa economică a factorilor tehnologici, în corelaţie cu îngrăşămintele foliare
utilizate la soiul GORUN (2007-2009)
obţinută
Varianta
164
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
165
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
CAPITOLUL VIII
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
CHAPTER VIII
CONCLUSIONS AND SUGGESTIONS
Din datele obţinute între anii 2007-2009 pe câmpul de experienţe, pe care l-am
înfiinţat în localitatea Albota, judeţul Argeş, pe soluri acide cu pH de 4,5, în condiţii de an
secetos – an normal din punct de vedere al cantităţilor de precipitaţii, se desprind
următoarele concluzii:
166
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
# Producţia fizică la soiul de triticale de toamnă STIL a înregistrat cele mai mari
valori la densităţile de 300 şi 400 b.g./mp, cu 7.298,66 kg/ha, respectiv 6.254,66 kg/ha;
# Producţia fizică la soiul de triticale GORUN a înregistrat cele mai mari valori la
variantele de semănat cu densităţile de semănat de 400 şi respectiv 300 b.g./mp, cu
7.039,66 kg/ha, respectiv 6.602,33 kg/ha;
# Producţia fizică la soiul de triticale PLAI a înregistrat cea mai mare producţie la
densitatea de 300 b.g./mp, cu 5.823,66 kg/ha, iar la densităţile de 300 b.g./mp s-au obţinut
5.062,31 kg/ha şi la densităţile de 400 şi 500 b.g./mp s-a obţinut aproximativ acelaşi
rezultat al producţiilor şi anume 5.062,31 kg/ha şi, respectiv, 4.910,66 kg/ha;
# La densităţile maxime de semănat cu 500 b.g./ha, de la cele trei soiuri, s-au obţinut
cele mai mici producţii, astfel: soiul STIL a realizat 4.515 kg/ha, soiul PLAI a înregistrat
4.069,66 kg/ha, soiul GORUN a înregistrat 3.749,32 kg/ha.
# Masa hectolitrică a avut cele mai valori înregistrate la semănatul în densitate mică,
de 300 şi 400 b.g./mp, la toate cele trei soiuri;
# Cea mai mare valoare la masa hectolitrică s-a obţinut la TURDA, cu 63,10 kg/hl;
# Pe măsură ce densitatea de semănat creşte, masa hectolitrică scade.
# La densitate mică, de 300 b.g./mp, conţinutul în gluten umed are valorile cele mai
mari, la toate soiurile. Soiul STIL a avut cel mai ridicat nivel al glutenului umed (40,32);
# La densitatea de 500 b.g./mp s-a înregistrat cea mai mică valoare la soiul PLAI, cu
30,18%;
167
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
# Toate cele trei soiuri au avut valori mari ale conţinutului în substanţe proteice;
soiul STIL a ocupat primul loc, cu 15,47% conţinut în substanţe proteice;
# Conţinutul în cenuşă a avut valori mari la toate cele trei soiuri de triticale semănate
cu densitate mică, de 300 b.g./mp. Astfel soiul STIL a avut 1,45% conţinut de cenuşă,
situându-se pe primul loc, urmat de soiurile ARDEAL cu 1,36% şi, respectiv, soiul
GORUN cu 1,35%;
# Conţinutul în cenuşă a scăzut odată cu creşterea densităţii de semănat a
triticalelor de toamnă.
8.2.2. Concluzii privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare, asupra producţiei fizice
la triticalele de toamnă
168
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
8.2.4. Concluzii privind corelaţia soi x îngrăşăminte foliare asupra unor însuşiri de
morărit şi panificaţie, la triticalele de toamnă
169
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
# La soiul GORUN s-a înregistrat profit de 754,50 RON/ha, cu rata profitului de 21,
6%, deci valorile cele mai mici, la densitatea de semănat de 300 b.g./mp;
# La densitatea maximă de 500 b.g./mp s-au înregistrat pierderi la toate cele trei
soiuri de triticale semănate;
# La soiurile PLAI şi GORUN am constatat că, pe măsură ce densitatea de semănat
creşte, profitul şi rata profitului scad;
# La soiul STIL profitul şi rata profitului au crescut la densităţile de 300 şi 400
b.g./ha şi apoi scad pe măsură ce densitatea creşte.
# Solurile acide din zona Albota, judeţul Argeş, au dat producţii foarte bune, în
condiţiile unei fertilizări foliare aplicate în fazele de înfrăţire şi de burduf;
# Îngrăşămintele chimice foliare, absorbite prin masa foliară, sunt ecologice pentru
sol;
# Îngrăşămintele foliare aplicate asigură şi deficitul de apă, contribuind la creşterea
producţiei triticalelor;
# Cultura de triticale dă eficienţă terenurilor acide, sărăcăcioase.
170
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
8.3. Recomandări
171
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAPHY
12. BEKELE, G.T., SKOVMAND, B., GILCHRIST, L.I., WARHAM, E.J., 1985 -
Screening triticale for resistence to certain diseases occuring în Mexico. Genetics and
breeding of triticale (edited by Bernard, M., Bernard, S.) Paris, France, 559-564
13. BENNETT şi SMITH, 1972 - The effects of polyploidy on meiotic duration and
pollen development în cereal anthers. Proceedings of the Royal Society of London B.
1972;181:81–107
14. BENNETT, M.D. şi KALTSIKES, P.J., 1973 - The duration of meiosis în a
diploid rye, a tetraploid wheat and the hexaploid triticale derived from them. Canadian
Journal of Genetics and Cytology. 1973;15:671–679. Canad. J. Genet. Cytol. 15,671-679
15. BENNETT, M.D., 1974 - Meiotic, gametophytic and early endosperm
development in Triticale. Proc Int Symp, El Batan, Mexico, pp.137–148
16. BERG, K.H., 1937 - B. Beitrag Zytol, Pflanzenzucht. Forchungsd., 4, 561-571
17. BERG, K.H., OEHLER, E., 1938 - Untersuchungen über die Cytogenetik
amphidiploider Weizen-Roggen-Bastarde. - Züchter 10: 226–238
18. BERTONI, G., ROSSI, L., 1981 - Caracteristiche chimico-nutrizionali della
granella di nuovo linee di triticale. Zootehnica e nutrizione animale, nr. 1, 17-25
19. BHATTACACHARYYA, N.K., Evans, L. E., Jenkins, B.C., 1961 - Karyotype
analysis of the individual "Dakold" fall rye chromosome additions to "Kharkov" winter
wheat. Nucleus, 4, 25-38
20. BIREESCU, L., DORNEANU, EMILIA, BIREESCU, GEANINA,
MURARIU, ALEXANDRINA, 2002 – Rolul fertilizării foliare pentru echilibrarea
nutriţiei minerale, Simpozionul Internaţional al Institutului Internaţional al Potasiului
(IPI) Braşov, pag. 301-307
21. BŐRNER, A., 1991 - Genetic studies of gibberellicacid insensivity în rye
(Secale cereale) genes., Plant breeding 10., 53-57
22. BORLAN, Z., 1988 – Îngrăşăminte complexe foliare în producţia vegetală,
Cereale şi Plante Tehnice nr.10, pag. 20-25
23. BROUWER, J.B., 1976 - Proc. First austr. Poultry and stokfeed convention,
Melbourne, 2:10-15, 344
24. BROUWER, J.B., 1977 – Victorian oat and triticale variety comparisons, J.
agr., Victoria, 75, 9, 310-313
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
25. BURNETT, P.A., 1990 - Breeding for resistanceto barley yellow dwarf.
Proceedings Aphid, Plant Interactions, Populations to Molecules, Oklahoma USA:179-193
26. BUSHUK, W., 1978 – Triticale - pervaia zernovaia kultura, sozdannaia
celovekom, sub red. IU. L. GUJOV, Kolos, Moskva, 143
27. BUSHUK, W., 1980 - Roji, proizvodstvo, himiiai tehnologia, sub red. V.I.
Dasevski şi N.A Emilianova, Kolos, Moskva
28. BUTNARU, G., PĂTRU, L., 1979 - The effect of ionizing radiation în early
stages of ontogeny în some forms of triticale, Lucrări Ştiinţifice, Institutul Agronomic
Timişoara, 16, ROM
29. CANARACHE, A., TRANDAFIRESCU, T., DUMITRU, E., DUMITRU, R.,
1987 – Metodologia elaborării studiilor pedologice - partea a III-a - Indicatori
ecopedologici. Red. prop. tehn. agric., Bucureşti, p. 23-36
30. CEALÂCU, M., şi colab., 1992 – General Genetics and Evolution Department,
Bucharest University, p. 108-109
31. CEAPOIU, N., 1984 – Metode statistice aplicate în experienţele agricole şi
biologice. Ed. Agro-silvică, Bucureşti, p. 36-93, 225-241
32. CEAUŞU, C., ŞTEFAN, I., NICULESCU, R., ROMAN MARIANA, DINCĂ,
B., SAFTA, I., DIACONU ILEANA, 1990 – Condiţiile pedoclimatice ale zonei. Cultura
grâului de toamnă pe solurile podzolice şi podzolite. Red. de prop. şi tehn. agric., p. 9-27
33. CHEN, C.H., BUSHUK, W., 1970 - Natures of proteines în Triticale and its
parental species. Solubility characteristics and amino acid composition of endosperm
proteins. Canad. J., Plant. Sci., 50, 9
34. COLLINS, J., ST-PIERRE, C.A., COMEAU, A., 1990 - Annalysis of genetic
resistance to barley yellow dwarf virus în triticale and evaluation of various estimatoreof
resistabnce. Word Perspective son Barley Yellow Dwarf, Proc. Of the International
Worksop, july 6-11
35. COMEAU, A., DUBUC, J.P., ST-PIERRE, C.A., 1983 - Genetic variability for
resistance to barley yellow dwarf virus în spring triticale. Cereal Research
Communications, 11(3/4), 259-262
36. COTIANU, R., IOANA, BARBU, COTIANU, R.D., 2005 - Politici şi strategii
globale de securitate alimentară. ASA Bucureşti: 100-115
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
37. CREMENESCU, GH., BOERIU, I., BUZDUGAN, I., MATE, ST., POP, M.,
CĂTĂNESCU, V., CEAUŞU, C., 1974 – Sistemul de fertilizare şi amendare pe solurile
podzolice şi podzolite. Probl. agric., XXVI, Vol. I, p. 47-59
38. DAVIDESCU, D., DAVIDESCU, V., 1968 – Agrofitotehnie, curs USAMV
Buc., p.112-114
39. DERERA, N.F., BATT, M.G., Mc MASTER, J.C., 1977 - On the problem of
pre-harvest sprouting of wheat. Euphytica, 26, 299-308
40. DETJE, H., GEISLER, G., 1989 - Influence of varying N fertilizer rate son
amylase activity, primary dormancy and resistance to pre-harvest sprouting în wheat, rye
and triticale. J. Agronomy&Crop Science 162(3), 201-213
41. DIONIGE, A., 1970 – Genetica, 1974 USAMV Buc, curs litografiat
42. DISSESCU, C., 1952 – Climatologia în manualul inginerului agronom. Ed.
Tehnică, Vol. I, Bucureşti
43. DRACEA, I., BUTNARU, G., 1980 - Triticale research în România. Hodowla
Roslin, Aklimatyzacja i Nasiennictwo, 24, ROM
44. 1978 - Lucrări ştiinţifice. IAT XI seria A, 15-18
45. ELLIOT, D.M., 1985 - Cromosomal location of genes for aluminium tolerance,
leaf rust and high protein în wheat cultivar Atlas 66 using monosomic method. Abstract
from PH\h. D. disertation, Nebraska University
46. ELLIOT, M.D., MORRIS, R., 1985 – Observation on inheritance of aluminum
tolerance în wheat. Agron. Abstr., p. 52-53
47. EVANS, L.E., JENKINS, B.C., 1960 - Individual Secale cereale cromsoms
addition to triticum aestivum I. The adition of individual „Dacold” all rye chromosomes
to „Karkov” winter wheat and their subsequent identification. Canad. J. Genet. Cytol. 2,
205-215
48. FEDOROVA,T.N., KOLESNIKOVA, O.S., CHICHKIN, S.N., 1982 -
Biological peculiarities of flowering of octo- and hexaploid triticale,
Sel'skokhozyaistvennaya. Biologiya, 17(3)
49. FISCHER, R.A., MAURER, R., 1978 - Drought resistance în spring wheat
cultivars, Grain yield responses. Austr. J. Agric. Res., 29, 897-912
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
50. FINLAY, K.W., WILKINSON, G.N., 1963 - The analisys of adaptation în plant
–breeding programe. Aust. j. agr. Res.., 14, 742-754
51. FINLAY, K.W., FRIEDMAN, M., 1973 - Chemical methods for available
lysine. Cereal chem, 50, 101
52. FLINTHMAN, J., ADLAM, R., BASSOI, M., HOLDSWORTH, GALE, M.,
2002 - Mapping genes for resistance to sprouting damage în wheat. Euphytica 126, 39-45
53. FRAUENSTEIN, KATE, 1983 - Zur Krankheitsanfalligkeit von triticale. Arch.
Zuchtungsforsch., Berlin 13(1), 43-55
54. FREEMAN, G.H., 1973 - Statistical methode for the analisys of genotype-
environment interactione. Heredity, 31, 339-354
55. FOWLER, A.E., 1985 - Cold hardines în hexaploid triticale. Can. j. Plant. Sci.,
65(3),487-490
56. GALE, M.D., LAW, C.N., 1974 - The identification and exploitation of Norin
10 semidwarfing genes. Plant breeding Institute, Anual report, Cambridge, 21-35
57. GAŞPAR, I., BUTNARU, G., 1985 - Triticale o nouă cereală. Ed Academiei
RSR Bucuresti
58. GREGORY, R., 1980 - A tehnique for identifying major dwaefiggenes and its
application în a triticale breeding programe. Hodowli Roslin Akklimatyzacja
Nassiennictwo, 24(4). 407-418
59. GUPTA, P.K., AND PRIYADARSHAN, P.M., 1982 - Triticale: present status
and future prospects. Advances în Genetics, 21, 256–341
60. GUSTAFSON, J.P., ZILLINSKI, F.J., 1973 - Identification of genome
croosomes for hehaploid wheat în a 42 chromosome triticale. Proc 4 th Int wheat Genet.
Symp. 225-231
61. HAGIMA, I., ITTU, GH., 1986 - Polimorfismul fosfatazei acide şi al beta-
amilazei totale la unele forme de triticale (Triticosecale Wittmach). Probl. Genet. Teor.
Aplic. XVIII(1), 41-52
62. HOROBEANU, I., FURDUI, N., 1968 – Soluri acide. Ed. Acad. RSR. Buc.
63. HULPOI, I., 1940 – Fertilizarea, curs Fitotehnică, Buc., EDP, p. 113-130
64. HUMPHREYS, G.D., NOLL, J., 2002 - Metods for caracterization of pre-
harvest sprouting resistance în wheat breeding program. Euphytica, 126, 61-65
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
65. ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., TAPU, C., CEAPOIU, N., 1986 - Soiul de
triticale TF2 (xTriticosecale Wittmack) An. I.C.C.P.T. Fundulea, LIV:43-55
66. ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., 1988 - Ameliorarea toleranţei la toxicitatea de
aluminiu la Triticale. Probl. Genet. Teor. Aplic. XX(2), 67-74
67. ITTU, M., SĂULESCU, N.N., ITTU, GH., 1990/1 - Influenţa unor factori de
mediu asupra rezultatelor testării rezistenţei la fuzarioza spicului (Fusarium sp.) în condiţii
de infectii artificiale în câmp. Probl. Genet. Teor. Aplic. XXII(1), 9-18
68. ITTU, GH., ITTU, M., SĂULESCU, N.N., 1990/2 - Rezultate preliminare
privind rezistenţa la fuzarioza spicelor, la un sortiment de soiuri şi linii de triticale
(Triticosecale Witt.) Probl. Genet. Teor. Aplic. XXII(3), 91-98
69. ITTU, GH., JILĂVEANU, A., SĂULESCU, N.N., 1990/3 - Rezultate
preliminare privind rezistenţa la virusul îngălbenirii şi piticirii orzului a triticalelor. Probl.
Genet. Teor. Aplic. XXII(4), 147-158
70. ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., 1994 - Gene pentru reducerea taliei plantei
utilizate în programul de ameliorare la triticale (Triticosecale Wittmach) de la
FUNDULEA. Cercet. Genet. veget. an. III. 37-44
71. ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUSTĂŢEA, P., 1999 - Titan –
primul soi intensiv de triticale românesc. An I.C.C.P.T. Fundulea, LXVI:33-41
72. ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUSTĂŢEA, P., 2004 - Soiul de
triticale Stil (xTriticosecale Wittmack) An. I. N. C.D. A. Fundulea, LXXI: 17-25
73. ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUSTĂŢEA, P., 2005 - Realizări
şi perspective în ameliorarea speciei triticale în România. Lucrări ştiinţifice
U.S.A.M.V.B. XLV
74. ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUSTĂŢEA, P., 2006 - Rezistenţa
la încolţirea în spic a germoplasmei româneşti de triticale (xTriticosecale Wittmack),
Probl. Genet. Teor. Aplic. XXXVIII(1-2), 31-47
75. IVANOV, A.P., PROKOPENKO, S.M., 1977 - Physical, chemical and baking
quality of the grain în wheat rye amphyploides(triticale) P.B.A. vol. 3, 47
76. JILĂVEANU, A., SĂULESCU, N.N., ITTU, GH., 1987 - Cercetări
metodologice privind testarea rezistenţei cerealelor păioase faţă de virusurile transmise
prin afide. Probl. Genet. Teor. Aplic. XIV(3), 125-134
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
77. JILĂVEANU, A., ITTU, GH., SĂULESCU, N.N., BUDE, AL., DUTA, Z.,
1992 - Aspecte ale rezistenţei cerealelor opăioase la virusul îngălbenirii şi piticirii orzului.
Probl. Genet. Teor. Aplic. XXIV(3-4),71-90
78. KALTSIKES, P.J., 1971 - The mitotic cycle în an amphiploid (Triticale) and its
parental species. Can. J. Genet. CytoL 13:656-662
79. KALTSIKES, P.J., 1972 - Duration of the mitotic cycle în triticale. Caryologia
25:537-542
80. KALTSIKES, P.J., 1974 - Methods for triticale production. Zeith,
Pflanzenzucht., 71, 3, 264-286
81. KALTSIKES, P.J., AND ROUPAKIAS, D.G., 1976. - Hetero-chromatin and
chromosome pairing în triticale. Crop Sci Soc Am Ann Meet, Houston, p. 54
82. KING, R.W., 1983 - The physiology of pre harvest sprouting-a review. Third.
Int. Sym.of pre-harvest sprouting în cereals. Boulter Colorado, 11-21
83. KISS, J., 1968 – Triticale. Mezogazdasagi Klado, Budapest, HUN
84. KNIPTEL, J. E., 1969 - Comparative protein quality of triticale wheat and rye.
Cereal Chem., 46, 313-317
85. KUPERMAN, E., 1955 – Gitegenetics on hexaploid triticale, Genet
Polonica, 85-86
86. LAGOS, M., FERNANDEZ, M.O.B., CARVALHO, F.I.F., CAMARGO, C.E.O.,
1986 – Identification of wheat chromosomal 4D as responsable for tolerance to aluminum
(Al3+) toxicity prevailing în souther Brazil. Annual Wheat Newsletter, 32 p. 32-41
87. LARKIN, P.J., BRETTEL, R.I.S., BANKS, P., APPELS, R., WATERHOUSE,
P.M., CHENG., Z.M., ZHOU, G.H., XIN, Z.I., 1990 - Indentification, characterization and
utilization of sources of resistance to barley yellou dwarf virus. Word Perspective son
Barley Yellow Dwarf, Proc. Of the International Worksop, 415-421
88. LARTER, E.T., TSUCHIYA, L., EVANS, 1968 - Breeding and genetics of
triticale, p. 93-101
89. LARTER, E.N., HSAM, S.L.K., 1973 - Performance of hexaploid Triticale as
influenced by source of wheat cytoplasm. Proc. 4th. Int. Wheat Genet. Symp.: 245-251
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
90. LIU, Z.Z., 1984 - Recent advancesin research on wheat scab în China. Wheat
for more tropical enviroments. Proceedings of the International Symposium CIMMYT
1985, 174-182
91. LORENZ, K., WELSH, J., NORMANN, R., MAGA, J., 1972 - Comparative
mixing and baking properties of wheat and triticale flour, Cereal Chem, 49, 187-193
92. LORENZ, K., WELSH, J., 1977 - Agronomic and baking performance of semi-
dwarf triticale. Cereal chem. 54(5), 1049-1056
93. LELLEY, T., AND LARTER, E.N., 1980 - Meiotic regulation în triticale:
Interaction of the rye genotype and specific wheat chromosomes on meiotic pairing în the
hybrid. Can J Genet Cytol, 22, 1–6
94. LEVITSKY, G.A., BENETSKAJA, G.K., 1927 - On the karyotype of Secale
cereale. L. Bul. Appl. Bot. and Plant Breeding 17: 289-303
95. LEVITSKI, G.A., şi BENETSKAJA, G.K., 1930 - Proc. All Unton Congr.
Genet. Sel. Leningrad, 345-352
96. LEVITSKI, G.A., şi BENETSKAJA, G.K, 1931 - Bull Appl. Bot genet. Plant
breed. Leningrad, 27. 241-26
97. MAKHALIN, M.A., GRUZDEVA, E.D., DOLGOVA, S.P., 1977 - The baking
qualities of hybrid hexaploid triticales. P.B.A. vol 47 no. 1
98. MAKHALIN, M.A., 1977 - Results and future prospects of breeding triticale.
P.B.A. vol 47, no. 1
99. MERKER, A., 1976 - The cytogenetic effect of heterochromatin în hexaploid
triticale. Hereditas, 83, 215–222.
100. MESTERHAZI, A., 1983 - Breeding wheat for resistance to Fusarium
graminearumand culmorum. Z. Plaanzenzuchtung 91, 295-311
101. MOGHILEVA, V.I., 1979 - Sources of short straw in breeding triticale in
Czechoslovakia, Doklady Vsesoyuznoi Ordena Lenina i Ordena Trudovogo Krasnogo
Znameni Akademii Sel'skokhozyaistvennyk Nauk Imeni V.I. Lenina, 9, SUN
102. MOGHILEVA, V.I., 1980 - Tag. Ber. Akad. Landwirtsch - Wiss Berlin
DDR, 171, 67-72
103. MOGHILEVA, V.I., 1982 - Tag. Ber. Akad. Landwirtsch - Wiss Berlin
DDR, 198, 117-127
Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia