Clasicismul este un curent literar-artistic - având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au

orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri eroice și principii
morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de crearea unor eroi ideali, legați indisolubil
de soarta statului, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice.
Printre reprezentanții de marcă amintim pe Nicolas Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă
clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La
Fontaine (Fabule)
Termenul “ clasicism” vine de la latinul “clasicus”, ceea ce înseamnă – de prim rang, în care te poţi
încrede, demn de urmat.
Se consideră clasice operele literare şi artistice care întrunesc condiţiile perfecţiunii. În acest sens sînt
clasici scriitorii şi artiştii a căror operă îşi păstrează valoarea de-a lungul veacurilor.
La origine, “Clasicismul” se bazează numai pe judecata etică şi poate fi definit ca o mişcare artistică şi
literară care promovează ideile de armonie şi echilibru a fiinţei umane. Acesta este caracterizat prin
afirmarea sensului moral şi estetic al artei, prin conformarea faţă de regulile clasice după modelul
antichităţii greco-romane, prin îmbinarea frumosului cu binele şi adevărul, utilului cu plăcutul, prin
interesul pentru natura umană şi prin obiectivitatea scriitorului.

Clasicismul romanesc, tardiv, nu a fost atat de exigent si de pur" ca cel francez, supra-punandu-se cu
elemente apartinand altor curente literare : iluminism, romantism, realism.
În literatura română depistăm elemente de clasicsim la Ion Budai Deleanu (Ţiganiada), la Mihail
Eminescu, la Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creangă. Se manifestă interes pentru speciile: oda,
satira, pastorala, epigrama, idila, epistola, comedia, fabula, epopeea.

Caracteristici
* Imitarea naturii în aspectele esenţiale ale omului şi vieţii, după modelul antic
* Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică şi etică
* Cadrul de desfaşurare a ceea ce gândesc şi înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece şi
indiferent, fără vreo influenţă asupra acestora
* Sublininează necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligaţia de a nu amesteca genurile şi
de a respecta principiul verosimilităţii
* Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care-şi fac întodeauna datoria, învingându-şi
sentimentele potrivnice