You are on page 1of 2

Deseuri toxice in industria textila

Industria textila afecteaza mediul prin consumul mare de apa, energie si substante chimice,
precum si prin cantitatea mare de deseuri pe care le genereaza ca rezultat al utilizarii unui numar
impresionant de substante chimice si procese tehnologice. Deseurile sunt produse suplimentare
rezultate din activitatea industriala iar managementul deseurilor este un proces prin care aceste
produse sunt reduse, refolosite, reciclate, adunate, stocate, transportate sau eliminate.
Materialele textile refolosibile (prescurtat M.T.R.), cunoscute si sub denumirea de deseuri textile,
provin în primul rand în urma proceselor de prelucrare textila (filare, prepararea firelor, tesere,
tricotare, finisare chimica), de confectionare, de prelucrare în alte sectoare industriale (combinate de
fibre chimice sau în unitati ce prelucreaza materiale textile) sau ca urmare a uzurii fizice si morale dupa
un anumit timp de folosire a produselor textile.
Deşeurile de piele netăbăcită şi tăbăcită pot fi prelucrate în vederea obţinerii unor produse
avansate pentru realizarea biofertilizatorilor cu aditivi proteici, biocombustibilior sau a materialelor
tensioactive pentru industria de construcţii.Tehnologiile elaborate sunt accesibile atât intreprinderilor
de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice cât şi tăbăcăriilor şi producătorilor de biocombustibili.
A fost realizată pirogenarea (descompunerea termică in absenţa aerului) a cinci tipuri de deşeuri
textile (bumbac, vâscoză, lână, fibre poliamidice, fibre poliacrilonitrilice) într-un domeniu al
temperaturilor finale de reacţie cuprins între 280 şi 700oC, utilizând viteze de încălzire cuprinse între 0,5
şi 64°C/minut, şi utilizând substanţe de impregnare (ZnCb, NH4CI, B(OH)3, HCI şi FeSO4) in scopul
obţinerii unor randamente sporite in produs solid.
In condiţiile efectuării setului de experimentări de pirogenare a deşeurilor textile, patru din cele
cinci tipuri de materiale textile se pot constitui drept materie primă pentru obţinerea de cărbune activ :
bumbac, vâscoză, lână şi fibre poliacrilonitrilice.

In cazul pirogenării deşeurilor textile fără utilizarea substanţelor de impregnare, randamentul în


produs solid creşte odată cu scăderea vitezei de încălzire, în mai mare măsură pentru bumbac şi vâscoză
(de la 14% la aproximativ 30%) şi în mai mică măsură pentru lână şi fibră poliacrilică (de la 17 la 19% şi
respectiv de la 29 la 31%). Aspectul prezintă importanţă practică numai în situaţia in care se urmăreşte
obţinerea unui cărbune activ de mare puritate destinat utilizării în domeniul medical, randamentul de
pirogenare şi cel de activare nemaiavând rolul preponderent.
Randamente ridicate de produs solid carbonizat (raport cantitativ: produs solid/deşeu textil), se
pot obţine numai in condiţiile utilizării unor substanţe chimice de impregnare a materialului supus
pirogenării (s-au înregistrat randamente în produs solid carbonizat cuprinse intre 35 şi 62%). Utilizarea
ZnCl2, NH4CI, B(OH)3, HCI şi FeSO4 nu este nicidecum limitativă.
Pentru deşeurile de tip poliamidic, indiferent de temperatură şi viteză de încălzire, nu s-a reuşit
obţinerea unui randament în produs solid mai mare de 2,4% chiar şi prin utilizarea drept substanţă de
impregnare a sulfatului feros.
Pentru fiecare din cele trei modalităţi de conducere a procesului de descompunere termică
utilizate în cadrul acestei etape se obţin produse solide cu caracteristici favorabile fabricării cărbuniior
activi: conţinut de carbon de peste 80%, conţinut de materii volatile şi cenuşă cuprinse între 15 şi 25% şi
respectiv mai mic de 2%. Excepţia o constituie produsul solid obţinut la pirogenarea deşeurilor de lână
care prezintă conţinut de cenuşă de 5,4%; pentru acelaşi produs solid şi conţinutul în sulf este de 3,8%.
In urma determinarilor efectuate la SC FIRI-VIGONIA Timisoara, se constata urmatoarele:
 din analiza nivelului de impurificare a atmosferei locurilor de munca se constata depasiri
ale C.M.A. – ului (concentratiei maxime admise exprimata in mg/m3aer) de la 1,25 ori pana la 5
ori, depasire determinata atat de nefunctionarea in conditii de calitate a instalatiilor de
conditionare cat si a dotarii societatilor comerciale cu utilaje vechi;
 valorile umiditatii pulberilor si scamei analizate sunt sub 30%, (valoare indicata in
literatura de specialitate ca fiind umiditatea ce face pulberea inerta);
 analizele referitoare la dimensiunea particulelor si dispersia lor, precum si graficele ce
reprezinta dispersia si numarul de particule functie de timp releva faptul ca particulele cu
dimensiuni mai mici de 50 microni sunt mai frecvente, iar panta depunerilor in timp tg α este >
0,50, aceasta insemnand un grad mare de pericol. Se stie din literatura de specialitate ca
particulele cu dimensiuni intre 10 – 40 microni sunt un adevarat pericol pentru producerea si
propagarea exploziilor.
 S-au efectuat teste de “comportare la foc” a pulberilor si scamei textile recoltate de SC
Laceca SA si analizate de catre Centrul de Studii pentru Stingerea Incendiilor al
comandamentului Pompierilor din Bucuresti. Din analiza rezultatelor obtinute, rezulta ca
probele analizate nu au trecut testul de comportare la foc, in primul rand datorita pierderii de
masa, care la toate probele depaseste 5% si in al doilea rand datorita timpului de ardere cu
flacara independenta . Pentru toate probele analizate se constata ca panta dreptei este mai
mare de 0,5 , deci toate toate probele sunt periculoase din punct de vedere al posibilitatilor de
producere al exploziilor, cu toate ca frecventa depunerii particulelor cu dimensiuni cuprinse
intre 10 – 50 microni se face dupa 45 respectiv 60 min.
 Analiza termica:dupa aspectul DTA si dupa temperatura la care au loc procesele se
concluzioneaza ca in proba au loc procese oxidative. Din analiza derivatogramelor se pot
evidentia urmatorii parametrii:pierderea de masa, procesele ce au loc in functie de
temperatura, tmperatura de incepere a procesului termic, maximele de temperatura/ parametri
ce contribuie la elucidarea mecanismelor ce detrmina gradul de explozivitate al pulberilor si
scamelor textile.
 Pentru determinarea gradului de poluare al aerului atat in incinta societatilor comerciale
cat si in exteriorul acestora este necesara dotarea laboratoarelor cu aparate moderne de
testare, respectiv:

Deşeurile textile, provin în primul rând din procesele de prelucrare textilă din filatură, ţesătorie,
din unităţile de tricotaje, de la finisare chimică, de la confecţionare, din alte sectoare industriale
(combinate de fibre chimice sau unităţi economice ce prelucrează materiale textile).
Concluzii

Transpunerea in practica a dezideratului “deseu zero” prin valorificarea eficienta a deseurilor textile si
din piele in produse cu valoare adaugata mare prin tehnologii competitive necesita:

 Facilitati strategice prin parteneriate public-private pentru realizarea investitiilor de


infrastructura si a retelelor tehnologice de prelucrare a deseurilor.
 Eforturi de dezvoltare si cercetari semnificative avind ca punct de plecare o noua abordare
bazata pe ciclul de viata al produselor, pe impactul generarii deseurilor asupra mediului, pe
introducerea de noi standarde, precum si pe masuri de prevenire a producerii de deseuri.