C 14-partea 2

Ordinul Cetacea (delfini, balene)

Mamifere acvatice euteriene, cu tegument lipsit total de peri și de glande (excepție glandele
mamare) .
Au capul destul de mare (1/3 din lungimea totală a corpului), gâtul este scurt și nedistinct,
corpul alungit pisciform termnat cu o coadă orizontală ( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).
Capul foarte mare prezintă urechi lipsite de pavilioane, iar nările sunt plasate pe creştetul
capului.
Membrelea anterioare pentadactile sunt transformate în palete înotătoare prin scurtarea
humerusului, a radialului și cubitaluluiși prin alungirea degetelor ca uramre a creșterii numărului de
falange. Membrele posterioare sunt absente ( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).
Pentru orientare se folosec mai mult de auz. Emit sunete prin care comunică la mari
distanțe. Zgomotele ricoşează când lovesc obiectele apropiate,astfel ”ecourile” avertizează
animalul despre ceea ce se găseşte în apă. Cu ajutorul ecolocaţiei, cetaceele sunt capabile să
aprecieze corect distanţele şi formele obiectelor. De asemenea,le permite să navigheze şi să se
hrănească în ape tulburi sau pe întuneric (Stugren şi Coroiu, 1994).
Nu văd prea bine.
Reușesc să se scufunde la adâncimi de până la 200m.
Unele specii (delfinul şi caşalotul) au dinţi dezvoltaţi ( Odontoceti ). La alte specii dinţii
lipsesc complet, dar au formaţiuni cornoase crescute pe cerul gurii- fanoane (lame din piele dură,
ce atârnă în interiorul gurii cu rol în filtrarea planctonul, animalele şi plantele acvatice mici),
omoloage crestelor palatine de la celelalte mamifere (Mysticeti).
Cetaceele nasc un singur pui o dată pe an sau chiar la 2-3 ani (balena). Puii sunt foarte mari,
din primele zile de la naştere fiind în stare să înoate. Posibilitatea de a naşte pui mari se datoreşte
lipsei bazinului, prin dispariţia membrelor posterioare.

Subordinul Odontoceti

Delphinus delphis - delfinul comun (2,5 m L) are până

la 260 de dinți conici. Trăiește în cete numeroase în mările
temperare și calde (Marea Roşie, Marea Mediterană, Marea
Neagră. Poate fi mai puţin întâlnit în Oceanul Indian) ( Ion,I.;
Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).
În general, stă în larg, dar poate fi găsit şi la marginea stâncilor continentale, mai ales în
zonele în care relieful fundului mării este înălţat.
Tursiops truncatus -delfinul mare
Poate fi găsit în: Marea Neagră, Marea Roşie, Marea
Mediterană, Golful Californiei etc.
Phocaena phocaena - marsuinul
sau porcul de mare .Se găseşte în Marea Neagră, în Oceanul Atlantic
şi în Oceanul Pacific.

Orcinus orca - balena ucigaşă

Populează toate oceanele şi aproape toate mările. A fost
văzută mai degrabă în apele reci (în special, în regiunile polare)
decât în cele tropicale şi subtropicale.
În general, preferă apele adânci, dar este adesea găsită în
golfurile puţin adânci şi în estuare.

Subordinul Mysticeti

Megaptera novaeanglie - balena cu cocoaşă

1
C 14-partea 2
Are o mare răspândire (Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific, Oceanul Indian), migrând mii de
km între aceste două zone.
Ordinul Proboscidea (elefanţi)

Cuprinde cele mai mari mamifere terestre actuale.

Au corp masiv, foarte înalt. Capul este prelungit cu o trompă (rezultată din nalungirea
mușchilor din regiunea nasului și a părșii terminale a fălcii superioare). La exterior proeminează
incisivii externi - defense sau fildeșul care are creștere continuă.
Sunt animale vegetariene.
Picioarele sunt drepte și groase. Sunt mamifere digitiplantigrade ce calcă pe o talpă formată
dintr-un țesut similar cu un crep. avut în trecut o mare răspândire.
Sunt animale masive, greoaie, cu mers lent.
Elefanţii ajung la maturitate sexuală la 14-15 ani şi continuă să se reproducă până la vârsta de
80 de ani. Femela are două mamele pectorale şi, de ob.icei, naşte un singur pui, după o gestaţie de
17-23 luni. Puiul la naştere are circa 1 m înălţime şi 90 kg ( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).

Ordinul Artiodactylia (Ungulata) (paraxonia, paricopitate)(”artios” - pereche; dactylos-

deget)

Este reprezentat prin mamifere copitate (unguligrade), ale căror membre se termină cu
degete perechi, iar axa de simetrie a piciorului trece prin degetele III şi IV pe care calcă animalul.
Contactul cu solul este unguligrad și doar la cămile este digitigrad.
La masculi pot fi prezente coarnele pline și caduce și necaduce.
Stomacul poate fi simplu sau compartimentat.
Marea majoritate sunt animale terestre ( Ion, I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).

Subordinul Suiformes (Nonruminatia)(porcii, hipopotamii)

Reprezintă copitate artiodactile, nerumegătoare, cu stomacul simplu sau împărţit în mai

multe regiuni, fiecare cu structura sa. La numeroși reprezentanți se observă reducerea incisivilor și o
dezvoltare mare a caninilor care proeminează la exterior sub forma unor defense ( Ion,I.; Gache;
Ion, C.; Valenciuc, 2003).

Familia Hpipopotamidae
Hippopotamus amphibius- are corp masiv de 3,5 m lungime şi de 1,5 m la grabân, cântărind
4000kg. Capul este mare, pavilioanele sunt mici, botul lat, ochii şi nările în poziţie periscopică. Au
regim predominant vegetarian. Are o carne deosebit de apreciată. Trâiesc în Africa.

Familia Suidae
Sus scrofa- mistreţul, specific Europei, Asiei şi Africii de Nord. Trăiesc grupaţi, conduşi de
un mascul cu experienţă
Dycotyles tajacu-pecari. Apar în America de Nord ( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).

Subordinul Ruminantia
(cămile, lame, cervide, bovide, ovine, caprine, antilope, girafe)

Cuprinde rumegătoare cu număr par de degete, dar că degetul II și IV de regulă nu mai

ating solul. Stomacul este împărţit în mai multe camere.
Majoritatea speciilor acestui subordin sunt terestre şi pe cap au coarne, servind ca arme de
atac şi apărare( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).

Suprafamilia Tylopoda

2
C 14-partea 2
Cuprinde rumegătoare bidactile digitigrade. Calcă pe sol prin intermediul unor pernuţe
elastice
Camelus bactrianus – cămila cu 2 cocoaşe, specifică deşertului Gobi (Asia)
Camelus dromedarius– cămila cu 1 cocoaşă, originară din Africa.
Lama huanacus - are cea mai mare talie dintre lamăele sălbatice ( Ion,I.; Gache; Ion, C.;
Valenciuc, 2003)..
-

Suprafamilia Elaphoidea

Cuprinde rumegătoare care calcă pe copitele degetului III şi IV, fiind unguligrade. Coarnele
când există, sunt pline şi caduce, fiind specifice masculilor.

Familia Cervidae (cerbi, căprioare)

Cuprinde rumegătoare mijlocii sau mari cu picioarele înalte.

Cornele sunt de regulă apanajul masculilor și sunt pline, ramificate și caduce.
În general sunt animale de pădure cu locuri mlăștinoase larg răspândite în Europa, Asia,
Africa de Nord și America ( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003)..
Corpul alungit, elegant bine proporţionat. Gâtul puternic. Capul ascuţit cu coarne pline şi
ramificate.

Dama dama (Cervus dama) (cerb lopătar)(masculul - lopătar sau taur, femela ciută sau
lopătăriţă)
Preferă pădurile de foioase din zonele de joasă altitudine. Este un animal sociabil, trăieşte, o
mare parte din an, în cârduri formate din ciute, viţei şi suliţari şi, separat, în cârduri compuse din
tauri.
Are atât activitate nocturnă, cât şi diurnă (Șelaru, 2009)
Cervus elaphus L -cerbul (masculul - cerb sau taur, femela - iută sau cerboaică, puiul sub un
an viţel sau viţea, cerbul sub 2 ani cerbulean sau coldan, iar femela de aceeaşi vârstă junincă)
Cerbii au mirosul excelent, auzul bun şi văzul suficient de bun și sunt adaptați zonelor de
munte cu păduri întinse.
Este un animal sociabil din toamnă până în primăvară, perioadă în care masculii se grupează
în cârduri de tauri (conduse de un cerb tânăr), iar femelele în cârduri de ciute (conduse de ciuta-
femela cea mai în vârstă). Doar cerbii bătrâni şi cei foarte puternici trăiesc solitar.
Împerecherea începe în luna septembrie mai întâi în zonele de joasă altitudine (după 1-5
septembrie), apoi şi la munte (după 15 septembrie), terminându-se înainte de jumătatea lunii
octombrie.
Ciutele fată de regulă câte 1-2 viţei, foarte rar 3,
Are activitate crepusculară, nocturnă (Șelaru, 2009).
Capreolus capreolus - căprioară) ( masculul - căprior sau ţap roşu, femela căprioară sau capră
roşie, iar puiul ied şi, respectiv, iadă).
Căpriorul preferă pădurile şi crângurile, de la munte până la câmpie. Mai este întâlnit şi în
pădurile, în grindurile şi în incintele cultivate agricol din Delta Dunării
În timpul iernii căpriorii se strâng în cârduri (ciopoare), de până la 30 indivizi şi chiar mai
mulţi, aparţinând ambelor sexe. În afara acestei perioade, exceptând perioada de împerechere, ţapii
trăiesc izolat sau în preajma unei capre (Șelaru, 2009).

Suprafamilia Tauroidea

Cuprinde rumegătoare cu coarne goale învelite de un strat cornos, persistente.

3
C 14-partea 2
Stomacul are 4 camere. Furajele sunt ingerate după o masticație sumară și sunt depozitate
într-un compartiment al stomacului, pentru ca apoi să fie readuse în gură, masticate amănunțit și
înghițite din nou

Familia Bovidae (tauri, bizoni, antilope, oi, capre)

Grupează rumegtoare care au coarne goale, permanente. Coarnele sunt purtate, de reglă, de
ambele sexe.

Ovis aries musimon -muflon / oaie sălbatică

Specie alohtonă, originară din Corsica şi din Sardinia, s-a aclimatizat bine în Europa Centrală,
unde preferă pădurile de foioase (Șelaru, 2009).
Rupicapra rupicapra - capră neagră
La origine, capra neagră pare să fi fost animal de pădure, staţionat spre limita golului alpin.
Capra neagră are un miros foarte dezvoltat şi un auz foarte bun. De asemenea, vede bine la
distanţă foarte mare.
Trăieşte în ciopoare de 3-20 indivizi şi chiar mai mulţi. (Șelaru, 2009).
Răspândită insular în lanţul alpino-carpato-caucazian. Ţapii bătrâni trăiesc în cete separate şi
sunt înlăturaţi de cei tineri în lupta ce se dă pentru păstrarea femelelor. Vânatul caprei este interzis
prin lege.
Bison bonasus (2,5 - 3 m L., cu înălțimea la greabăn de 1,90 - 2 m, 900-1.000 Kg)- zimbru,
bizon european (masculul - zimbru sau taur, femela - zimbroaică sau vacă, iar puiul viţel.) (Șelaru,
2009).
Zimbrul este un animal gregar, formând turme de 15-20 de exemplare. Turma este formată din
femele și juvenili de până la 2 ani și este condusă de o femelă cu experiență, masculii trăiesc
solitar (Bulacu, 2016).
Preferă pădurile întinse, dese şi umede.

Ordinul Perissodactyla (imparicopitate)

Este reprezentat prin mamifere erbivore copitate, unguligrade, care au membre terminate cu
un număr impar de degete şi la care axa de simetrie a piciorului trece totdeauna prin degetul III. Pe
acest deget se sprijină corpul foarte bine şi, ca urmare, el este cel mai dezvoltat. Capătul terminal al
degetelor este învelit cu o copită groasă, puternică. Stomacul este simplu, iar intestinul foarte lung.
Femelele au două mamele inghinale şi nasc o dată pe an.

Familia Tapiridae (tapiri)

Mamifere digitigrade greoaie având buza superioară șii nasul prelungite și mobile ca un
început de trompă.

Familia Rhinocerotidae (rinoceri)

Rinocerii sunt mamifere mari și greoaie. Au capul prelungit în față cu un bot care poartă 1-2
coarne în întregime cornoase.
Trunchiul este voluminos susținut de membre scurte și solide terminate cu 3 degete.

Familia Equidae (cai, măgari, hermioni, zebre)

Cuprinde mamifere cu corp armonios dezvoltat, picioare subțiri și cap terminat cu nări şi buze
mobile. Au degerul III bine dezvoltat și ultima falangă proejată de o copită ( Ion,I.; Gache; Ion, C.;
Valenciuc, 2003).

Supraordinul Glires

4
C 14-partea 2
Cuprinde animale cu dentiţie incompletă, lipsesc caninii.Incisivii sunt bine dezvoltaţi şi au
creştere continuă.
Ordinul Lagomorpha (iepuri)

Cuprinde iepurii, lapinii (iepurii de vizuină)și iepurii fluierători.

Incisivii superiori sunt în număr de 4, 2 așezați în față și alți 2 mai mici în spatele primilor -
Duplicidentata).
Lepus europaeus (3,5— 4 kg) - iepurele comun
Apare în aproape toate tipurile de biotop.
Are auzul foarte bun, mirosul mediocru, iar văzul slab, distingând uşor doar obiectele în
mişcare şi pe cele care contrastează puternic cu mediul
Iepurele vieţuieşte prin excelenţă singuratic, lipsindu-i total simţul familial. Iepuroaicele
„păzesc” puii, fără a-i apăra, doar cca. două săptămâni cât durează alăptarea.
Este un animal cu activitate preponderent nocturnă (Șelaru, 2009).
Oryctolagus cuniculus europaeus (1,3—2,5 kg) - iepure de vizuină european, lapin
Iniţial, arealul iepurelui de vizuină (lapinul) era limitat de Peninsula Iberică, teritorii izolate
din sudul Franţei şi nord–vestul Africii, însă pe parcursul activităţii omului, el s-a răspândit pe toate
continentele, făcând excepţie Asia şi Antarctida.
Spre deosebire de iepurele de câmp, cu care nu se încrucişează, iepurele de vizuină trăieşte în
colonii de mai multe familii. Trăieşte în galerii şi preferă soluri uşoare, nisipoase, pentru a săpa cu
mai multă uşurinţă (Savin, 2015).
Este un animal cu activitate preponderent nocturnă (Șelaru, 2009).

Ordinul Rodentia (rozătoare)

Cuprinde rozătoare de talie variată, mai mult mici. Numărul speciilor este foarte mare, fiind
adaptate la diferite medii de viaţă. Unele sunt arboricole (veveriţa, pârşul), altele duc o viaţă terestră
(şobolanul, şoarecele de câmp) sau subterană (orbetele, porcul spinos, popdăul) ori s-au adaptat la
viaţa acvatică (castorul, nutria, bizamul).
Caracteristic este prezența a 4 incisivi, câte 2 pe fiecare falcă pe un singur șir
(Simplicidentate)( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).

Familia Sciuridae

Sciurus vulgaris Linnaeus, 1758 - veveriţa

Este o specie comună în toată Europa.
Preferă pădurile, parcurile şi grădinile de la nivelul mării până la 2200 m.
Fragmentarea pădurilor afectează puternic demografia speciei şi diversitatea genetică,
determinând densităţi mai scăzute, (Benedek, 2008.).
Are obiceiul de a face depozite de alimente și construiește cuibul în coroana copacilor (
Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).
Marmota marmota Linnaeus, 1758 - marmota alpină
Actualul areal al speciei cuprinde regiunea centrală a Alpilor din SE Franţei până în Austria.
Marmotele trăiesc în general la altitudini cuprinse între 1600 şi 2400 m altitudine (Benedek,
2008.)
Spermophilus citellus Linnaeus, 1766 - popândăul
Este rădpândit în Europa Centrală și de SE ( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003)
Preferă stepe cu vegetaţie scundă, pe soluri uscate, de la nivelul mării până la 2500 m
altitudine, în Munţii Rodope (Bulgaria). Ocupă diferite tipuri de biotopuri: terenuri înţelenite şi
păşuni, uscate, culturi agricol, grădini, diguri şi margini de drumuri. Evită pădurile şi terenurile
umede (Benedek, 2008).

Familia Myocastoridae (nutrii)

5
C 14-partea 2
Myocastor coypus (Myopotamus coypus) - nutria
Este un animal semiacvatic, originar din America de Sud. În Europa Centrală şi în România
există în libertate ca urmare a evadării unor exemplare din crescătorii, neputând fi considerat încă
nici animal sălbăticit, nici aclimatizat (Șelaru, 2009).

Familia Muscardinidae (Gliridae)(pârşi)

Rozătoare nocturne, arboricole, cu coadă de regulă stufoasă ( Ion,I.; Gache; Ion, C.;
Valenciuc, 2003).
Glis (Myoxus)glis Linnaeus, 1766 - pârşul mare
Este răspândit în Europa, nordul Asiei Mici, Caucaz şi nord-vestul Iranului. Europa: sudul şi
centrul părţii continentale, din Spania până la Volga.
Se întâlneşte de la nivelul mării până la limita superioară a foioaselor. Intră frecvent în cabane
şi case. (Benedek, 2008.).

Familia Microtidae (şoareci scurmători)

Ondatra zibethica L - bizam

Este o specie alohtonă, originară din America de Nord, a imigrat din Europa Centrală în
România în jurul anului 1940. În Europa fusese colonizat în anul 1905.
S-a instalat în bazinele acvatice curgătoare şi stătătoare din toată ţara, mai puţin în zona apelor
reci de munte.
Îşi sapă galerii şi cotloane în malurile apelor, întotdeauna cu intrare sub nivelul apei şi cu
răsuflătoare pe uscat, pentru aerisire. Dacă malurile nu-l satisfac pe deplin, în condiţii de densitate
mare sau din alte motive, bizamul îşi clădeşte în apă platforme plutitoare (căpiţe), în care locuieşte
de obicei vara.
Este un animal cu activitate preponderent nocturnă (Șelaru, 2009).
Arvicola terrestris Linnaeus, 1758 - șobolan de apă
Populează râuri, pârâuri, lacuri, mlaştini, păduri şi terenuri umede atât la câmpie cât şi în
regiuni montane. Pot temporar să colonizeze habitate mai uscate unde se comportă ca morfe tipic
săpătoare.(Benedek, 2008.).

Familia Muridae (şoareci, şobolani)

Rattus norvegicus Berkenhout, 1769- şobolan cenuşiu / şobolan călător / guzgan)
Nativ din nord-estul Asiei, în prezent este cosmopolit.
Fiind un bun înotător, el populează maluri de râuri şi sisteme de canalizare. Acolo unde este
sinantropic el este legat de apele reziduale ale activităţilor umane; apare de asemenea şi în culturi
agricole în apropierea apelor (Benedek, 2008.)
Rattus rattus Linnaeus, 1758 - şobolan negru / şobolan de casă
Probabil nativ din Asia de sud-est şi după perioada glaciară s-a răspândit pe întregul glob ca
urmare a activităţilor umane.
Este prezent în majoritatea ţărilor europene
Puternic antropofil în Europa continentală şi atlantică. În ţările mediteraneene, mai ales pe
insule, se întâlneşte şi în stare sălbatică, în jurul aşezărilor umane, precum şi pe terenurile agricole
(Benedek, 2008.).
Mus musculus Linnaeus, 1766 - şoarece de casă
Este sinantropic, dar apare şi în habitate deschise. Unele populaţii trăiesc în terenuri agricole,
pajişti şi tufărişuri în timpul sezonului cald dar iernează în clădiri sau căpiţe de fân. Au fost
semnalaţi în terenuri stâncoase de-a lungul coastei nord-arctice, 50 km depărtare de cele mai
apropiate localităţi. Evită pădurile (Benedek, 2008.).
Apodemus sylvaticus Linnaeus, 1758 - șobolanul de pădure
Larg răspândit în Europa

6
C 14-partea 2
Habitatull este extrem de variabil, incluzând zone suburbane şi urbane, cum ar fi parcurile,
terenuri agricole, culturi părăsite, habitate ripariene, mlaştini, plantaţii şi păduri de toate
tipurile(Benedek, 2008.).

Familia Cricetidae (hârciogi / căţeii pământului)

Cricetus cricetus Linnaeus, 1758 - hârciog / căţelul pământului

Preferă terenuri agricole cu soluri cu un orizont gros de loess, până la 400 m altitudine.
Ocazional apare în haturi, grădini şi pajişti (Benedek, 2008).

Familia Castoridae
Cuprinde rozătoare de talie mare care trăiesc pe makurile apelor fiind buni înotători.

Castor fiber - castor european, breb, biber, hodoş

Preferă râurile adâncicare străbat pădurile.Trăiesc însă şi în lacuri. Suportă greu apropierea de
localităţi şi deranjul oamenilor. A dispărut cu mai bine de 100 de ani din fauna României, dar a fost
reintrodus cu succes după anul 1995.
Trăieşte în colonii, dar poate fi întâlnit şi în perechi izolate (Șelaru, 2009)

Familia Spalacidae (orbeţi /ţâncii pământului)

Cuprinde rozătoare adaptate la viața subterană.

Familia Caviidae (cobai)

Cuprinde cobaii, rozătoare originare din America de Sud ( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc,
2003).

Ordinul Chiroptera (lilieci)

Cuprinde mamifere euteriene, crepusculare sau

nocturne perfect adaptate la zbor activ și de durată.
Membrele anterioare au suferit modificări în
vederea îndeplinirii funcției de zbor. Această
importantă achiziţie evolutivă s-a realizat prin
transformarea membrelor anterioare în aripi, ca urmare
a alungirii progresive a oaselor şi a includerii lor în
patagiu, un pliu tegumentar care se prelungeşte pe
laturile corpului, până în dreptul cozii. De asemenea,
claviculele s-au dezvoltat, formând împreună cu carena
sternală un suport capabil să susţină muşchi pectorali
puternici.
Reprezentare schematică a liliacului (Borda, D. și Borda C., 2008)
Majoritatea speciilor sunt insectivore (Borda, D. și Borda C., 2008), dar se cunosc și specii
frugivore, carnivore sau ihtiofage.
Pentru a se putea orienta în întuneric, liliecii utilizează un sistem acustic particular,
ecolocaţia. Ea constă în emisia de ultrasunete (sunete cu frecvenţe înalte) şi recepţionarea ecoului
provenit de la obiectele aflate în faţa lor, informaţiile primite fiind apoi decodificate sub forma unor
„imagini” sonore. În plus, ecolocaţia permite liliecilor să localizeze şi să captureze prada în zbor.
Liliecii emit pe gură sunete de înaltă frecvenţă şi percep mediul înconjurător prin recepţionarea
ecoului produs de obstacole.
Rhinolophus ferumequinum Schreber, 1779 - liliacul mare cu nas potcoavă
Specie răspândită în cea mai mare parte a Europei. Preferă zonele carstice calde, păduri rare,
clădiri până la altitudinea de 800m (Chiș și Manole, 2002).
7
C 14-partea 2
Myotis myotis Borkhausen, 1797 - liliacul mare cu bot ascuţit
Specie răspândită în cea mai mare parte a Europei, lipsind doar din nordul continentului. În
România este o specie comună în Transilvania şi nordul Moldovei(Chiș și Manole, 2002).
Plecotus auritus Linnaeus, 1758 - liliac urecheat brun
Specie răspândită în toată Europa . În România este o specie comună întâlnită în păduri rare
de foioase şi conifere, din câmpie până la cca. 2000m (Chiș și Manole, 2002).

Ordinul Insectivora

Cuprinde maifere , în mare parte, de talie mică și mijlocie plantigrade, semiplantigrade .

Degetele sunt în număr de 5 și sunt terminate cu gheare.
Incisivii sunt reduși ca număr, ajungând la 2 pentru jumătate din falca superioară și 1 pentru
jumătate din falca inferioară( Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003).
Familia Erinaceidae (arici),
Insectivore care au ochi și urechi bine dezvoltate și bot ascuțit (Ion,I.; Gache; Ion, C.;
Valenciuc, 2003)
Erinaceus concolor Martin, 1838 - ariciul
Răspândire Europa de Est şi Asia Mică, Israel, nordul Iranului şi nord-vestul Irakului.
Preferă zonele de câmpie şi deal până la 300-800 m, dar poate să apară pe versanţii munţilor
până la 1400 m în estul Alpilor. Preferă habitatele urbane, suburbane şi terenurile agricole, iar din
cadrul vegetaţiei naturale selectează zonele cu tufărişuri de la marginea pădurilor întinse (Benedek,
2008).
Are obiceiuri nocturne și se hrănește cu insecte (Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003)

Familia Soricidae (chiţcani)

Cuprinde insectivore de talie mică cu ochi mici, bot alungit și mobil. Membrele sunt
pentadactile și se termină cu gheare. Coada este de lungime variabilă. Sunt tericole sa duc o viață
amfibie (Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003)
Sorex araneus Linnaeus, 1758 - chițcanul de ogor
Este răspândită spre nord până la coasta arctică şi spre est până la Lacul Baikal, exceptând
stepele uscate şi zonele de deşert.
Preferă habitate umede şi răcoroase cu vegetaţie bogată. De la nivelul mării până la 2480 m
altitudine (Mitchell-Jones şi col., 1999 cit. Benedek, 2008).

Familia Talpidae (cârtițe)

Cuprinde insectivore săpătoare de talie relativ mică (Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003)
Talpa europaea Linnaeus, 1758 - cârtița
Este o specie comună în Eurasia
Este o specie galericolă, prezentă în majoritatea habitatelor în care solul este destul de profund
pentru a permite săparea tunelelor. Este comună în pajiştile inundabile periodic, terenuri agricole,
atât culturi perene cât şi terenuri arabile, în păduri de foioase, dar rară în păduri de conifere. De la
nivelul mării până la 1000 m în Scoţia şi 2400 m în Alpi (Benedek, 2008).

Ordinul Primates (maimuţe)

Ordinul este reprezentat de mamifere tipic arboricole, adaptate secundar la viaţa terestră.
Pe pământ se deplasează folosindu-se de toate cele 4 membre sau doar de cele posterioa
Sunt pentadactile, plantigrade cu primul deget de la mâini și picioare opozabil.
Unul din caracterele principale de adaptare la viaţa arboricolă constă în conformaţia
membrelor anterioare încât pot face şi mişcări de rotire în jurul axului lor. Membrele devin organe
prehensile. Sunt pentadactile, având degetul mare opozabil. Degetele au vârfurile lăţite şi
prevăzute cu unghii late.
Datorită vieţii arboricole, trunchiul se scurtează şi ia o poziţie verticală.

8
C 14-partea 2
Au o nutriţie omnivoră şi frugivoră. Dentiţia lor este completă.
Femelele au mamele pectorale, mai rar abdominale sau inghinale. În general nasc câte un pui care
este îngrijit de părinţi.
Primatele au o arie de răspândire foarte largă, dar sunt mai numeroase şi mai variate în
regiunile calde din America de Sus, Africa şi Indonezia.

Subordinul Lemuroidea
Cuprinde primate primitive diferite de restul primatelor. Au ochii mari, nasul și auzul foarte
fin. Membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare.

Subordinul Tarsioidea
Cuprinde animale arboricole adaptate pentru sărit.

Subordinul Simioidea (Antropomorpha)

Cuprinde primate tipic arboricole dar cu o adaptare secundară la viața terestră unde se
deplaseaza patruped sau biped. Fața este lipsită de peri sau apar în regiuni bine determinate.
Infraordinul Platyrrhina
Cuprinde simienii din Lumea Nouă. Sunt mamifere exclusiv arboricole, cățărătoare.nasc 1-2
pui, sunt mai puțin inteligente.

Subordinul Simioidea (Antropomorpha)

Cuprinde primate tipic arboricole dar cu o adaptare secundară la viața terestră unde se
deplaseaza patruped sau biped. Fața este lipsită de peri sau apar în regiuni bine determinate.
Infraordinul Catarrhina
Cuprinde simieni primordiali arboricoli dar cu posibilități de adapatare la viața exclusiv
terestră. Din acest grup se desprind tipurile: cinomorf (gibonul, urangutanul, cimpanzeul si gorila),
antropomorf și om (Ion,I.; Gache; Ion, C.; Valenciuc, 2003)
.

Benedek, A.-M., 2008. Studii asupra mamiferelor mici (Ordinele INSECTIVORA și

RODENTIA) în Transilvania - România. Univ. din București. Teză de doctorat.
Borda, D. și Borda C., 2008. Liliecii. Relații cu omul și cu mediul înconjurător.Ed. Napoca
Star, Cluj-Napoca, 2008
Bulacu, A., 2016. Zimbrul se reintoarce în sălbăticie. In Veterinaria, Nr. 22 aprilie - iunie: 4-5.
Chiș , T. Și Manole, M., 2002. In Studii şi Comunicări,Muzeul Judeţean Satu Mare, vol. II-
III: 226-231.
Ion,I.; Gache,C.; Ion, C.; Valenciuc,N., 2003. Zoologia vertebratelor, Ed. UniversităȚii. „Al.
I. Cuza” Iaşi.
Savin, A., 2015. Iepurele de vizuină — o perspectivă a vânatului în Moldova. In Vânătorul şi
Pescarul Moldovei / Nr. 5: 1-3.
Stugren, B. şi Coroiu, I., 1994. Sistemat filogenetică, anatomia comparată şi zoogoegrafia
vertebratelor, Vol II. (Tetrapoda). Uz intern. Cluj Napoca.
Șelaru, N., 2009. Manual pentru examenul de vânător. Ediția a IV-a revizuită și completă.
Edit. Cynegis, București.