PROIECT DE LECŢIE

OBIECTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: PSIHOLOGIE

CLASA: a X-a
SUBIECTUL: CARACTER ( caracterul ca profil psihomoral al personalităţii ; formarea caracterului ; caracterul ca
mecanism integrator al personalităţii ; caracterul ca mecanism relaţional)
TIPUL LECŢIEI: de comunicare de noi cunoştinţe

OBIECTIVE :
Competenţă generală: Cunoaşterea fenomenelor psihice, a componentelor şi trăsăturilor specifice personalităţii umane, în
scopul înţelegerii vieţii subiective a omului;

Obiective operaţionale: Oo1: să definească şi să caracterizeze caracterul;

Oo2:să explice formarea caracterul şi mecanismele implicate;
Oo3:sǎ explice importanţa atitudinilor – valori în cristalizarea caracterului ;
Oo4:să înţeleagă implicarea caracterului în relaţionarea interumană;

STRATEGII DIDACTICE:
 METODE ŞI PROCEDEE:
expunerea, explicaţia didacticǎ, conversaţia, problematizarea, observaţia sistematicǎ şi independentǎ,
reflecţia personalǎ, activitatea independentǎ.

 MIJLOACE ŞI MATERIALE:
fişe de lucru individuale
BIBLIOGRAFIE:
Iosif,Marcusanu manual „Psihologie” – cls. A X-a, Edit. Carmins 2005
Adrian, Neculau (coordonator) manual „Psihologie” – cls. A X-a, Edit. Polirom 2004
Luminita,Iacob; Stefan, Boncu; Ovidiu, Lungu; Dorina, Salavastru;

1
 Elemente esenţiale de conţinut Strategii didactice
Secvenţele lecţiei Ob. Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode Mijloace

1. Captarea - se va realiza discutând pe -strategie -manual de observarea

atenţiei marginea următoarei discursivǎ de psihologie- sistematicǎ
afirmaţii pentru tema în - participǎ la discuţii, tip Editura a elevilor;
cauzǎ : argumentându-şi argumentativ- Carminis ;
rǎspunsurile ; persuasiv ;
Caracterul se referă la
acele trăsături care descriu
modul de a fi, de a se
comporta, atitudinile,
convingerile, profilul moral
al unei persoane.

- se vor trece în revistǎ

2.Comunica- elementele-cheie ale temei,
rea subiectului prezente în schema lecţiei -dezbaterea ;
şi a (anexa nr. 1) ; - ascultǎ cu atenţie
obiectivelor obiectivele lecţiei ;
lecţiei

Caracterul ca profil
3. Dirijarea psihomoral al
învăţării personalităţii
Oo1
În timp ce temperamentul
este neutral, nu implică
orientări valorice –

2
caracterul este încărcat - ascultǎ ceea ce li se
valoric, el descrie profilul comunicǎ ;
psiho – moral al
personalităţii ;
temperamentul este
înnăscut, însă caracterul - participǎ la discuţii, -strategie -manual de
este dobândit prin modelare explicând care sunt discursivǎ de psihologie-
socio – culturală. deosebirile dintre tip explicativ ; Editura
Caracterul este alcătuit temperament şi caracter Carminis;
din trăsături care se
desfăşoară pe un
continuum, de la pozitiv la
negativ ; toţi oamenii au -expunerea ;
caracter, dar orientat
valoric într-o manieră
diferită.
Puterea caracterului este
dată de forţa convingerilor,
de tăria cu care le apărăm şi
susţinem, de constanţa şi
persistenţa lor în timp şi în - oferǎ exemple practice ;
împrejurări variate, şi nu de -explicaţia
încărcătura lui valorică. didacticǎ ;
Caracterul este
schimbător, el se poate
modifica în timp – sub
influenţa unor factori de
mediu, socio – culturali.

-conversaţia ;

3
 Formarea caracterului
manual de
Geneza caracterului psihologie-
Oo2
debutează în copilărie. - enumeră care sunt Editura
1. Imediat după naştere mecanismele de formare Carminis;
începe formarea a caracterului şi -strategie
caracterului prin procesul importanţa lor în didacticǎ de tip
învăţării sociale pe căi conturarea personalităţii argumentativ-
foarte variate ( familia, umane ; deductiv ;
părinţii vor încuraja
comportamentele dezirabile
şi le vor sancţiona pe cele
indezirabile ; copilul va
învăţa foarte repede ce
comportamente îi aduc
laudă, recompense şi pe
cele care îi aduc reproşuri,
pierderea unor privilegii, -conversaţia ;
chiar sancţiunea) – acesta
este mecanismul
condiţionării – care are ca - explică modul de
efecte fixarea unor desfăşurare a
comportamente mai simple, mecanismelor implicate
în primii ani ai copilăriei. în formarea caracterului
2. Mecanismul autorităţii –
este sursa principală de
formare a caracterului ;
autoritatea adultului se -problematiza-
impune de la sine, ceea ce rea ;
decide el este „sfânt”;
mecanismul autorităţii

4
merge mână în mănă cu cel
al condiţionării . Pe măsură
ce copilul creşte autoritatea
ar trebui exercitată cu manual de
măsură, pentru că va creşte psihologie-
şi nevoia de autonomie a -strategie Editura
copilului şi mai ales a - explică importanţa discursivǎ de Carminis;
adolescentului. Autoritatea mediilor : familial, social tip explicativ;
ar trebui să se schimbe în şi cultural în modelarea
coparticipare, antrenarea caracterului
adolescentului la viaţa de
familie, a şcolii, în luarea
deciziilor, prin consultare şi
nu prin impunere.
3. Mecanismul imitării şi al
modelului – copilul va imita -expunerea;
şi va adopta modelele de
conduită din mediul lui
familial ( părinţi, bunici,
fraţi etc.) ; are loc un proces
de „imprimare” , de
întipărire, de asimilare a
acelor modele ce îşi pot
prelungi efectul pe toata -explicaţia ;
durata vieţii.
Modelul – este o sursă
puternică de formare a
caracterului, tindem să ne
identificăm cu un model, să
împrumutăm din calităţile - explică influenţa
lui ( pozitive, negative); modelelor asupra

5
model poate fi orice conturării caracterului
persoană din anturajul
nostru ( familie, şcoală,
viaţa socială, artistică, de pe manual de
stradă, anumiţi colegi dintr- psihologie- temǎ de
un grup) ; sunt perioade în - exemplifică cu situaţii -expunerea; Editura lucru în
viaţă, mai ales în concrete ; -explicaţia ; Carminis; clasǎ ;
adolescenţă – când suntem
foarte permiabili la un
model, mai târziu ( odată cu
maturizarea intelectuală şi
socială, morală) suntem mai
selectivi şi mai critici în
alegerea modelului. -strategie
Geneza caracterului este didacticǎ de tip
legată de lumea în care intră argumentativ-
copilul după naştere (reguli, deductiv ;
norme ale familiei, ale -conversaţia ; observarea
societăţii) , va trebui să le sistematicǎ
respecte, să le asimileze, a elevilor;
învăţând ce este bine şi ce
nu, de dorit sau nepotrivit,
pe bază de recompensă sau
pedeapsă şi pe bază de - identifică unele situaţii
exercitarea autorităţii ; în care modelele au rol
modelele sunt importante şi determinant
contribuie la formarea -problematiza-
caracterului, pentru ca la rea ;
maturitate omul să fie
capabil de autodeterminare,
de alegeri în cunoştinţă de

6
 cauză.

Caracterul ca mecanism
integrator al personalităţii temǎ de
lucru în
Oo3 Caracterul este considerat clasǎ ;
mecanismul integrator –
sintetic cel mai important
al personalităţii, este - reţin tipurile de
orientativ şi reglator, atitudini – valori şi
reuneşte ansamblul de importanţa lor în -activitatea
atitudini – valori definitorii cristalizarea caracterului independentǎ;
pentru profilul psihomoral evaluare
al personalităţii. -exerciţiul; orală
Nu orice manifestare -fişe de
comportamentală este o lucru
trăsătură caracterială . individuale;
Trăsăturile caracteriale
trebuie să aibă anumite -observaţia
atribute : sistematicǎ şi
- atributul generalităţii independentǎ;
- atributul constanţei,
al stabilităţii
- atributul plasticităţii -conversaţia;
Trăsăturile de caracter sunt
adevăraţi invarianţi de
personalitate ce permit
predicţia comportamentelor.
Trăsăturile de caracter - exemplifică cu situaţii
exprimă ceea ce este concrete unele trăsături -activitatea
constant, relativ invariabil, de caracter independentǎ;

7
stabil şi definitoriu pentru -reflecţia
personalitatea umană. personalǎ;
Conceptul de atitudine :
atitudinea este un raport , o
poziţie faţă de ceva anume, - enumeră componentele
trăsăturile caracteriale se atitudinii şi explică -activitatea manual de
exprimă ca atitudini conceptul de atitudine independentǎ; psihologie-
valorice. Atitudinea are Editura temǎ de
următoarele componente : -exerciţiul; Carminis; lucru în
1. componenta cognitivă clasǎ ;
2.componenta
motivaţională
3.componenta afectivă ( 1,
2, 3 asigură latura -observaţia
orientativă a caracterului, sistematicǎ şi
direcţionându-l ) independentǎ;
3. componenta voluntară –
reprezintă latura reglatorie.
Conceptul de valoare – -conversaţia;
atitudinea – valoare este o
structură complexă de - explică conceptul de observarea
natură socio – culturală în valoare şi importanţa sistematicǎ
cadrul căreia primul valorilor în crearea a elevilor;
element este formă, cel de- propriului sistem de
al doilea este conţinut ; valori -activitatea
valoarea conferă conţinut independentǎ;
atitudinii ; valoarea nu este -reflecţia
un dar în sine, ea este personalǎ;
rezultatul unei relaţii dintre
subiect şi obiect ; în timp
oamenii îşi fixează un

8
 sistem de valori sub
influenţa factorilor sociali,
de mediu, familiali şi
instituţională – rezultatul -observaţia
este constituirea unui sistem - reliefează rolul sistematicǎ şi temǎ de
de valori propriu. valorilor dezvoltarea independentǎ; manual de lucru în
personalităţii individului psihologie- clasǎ ;
Caracterul ca mecanism Editura
relaţional Carminis;

Oo4 Caracterul este cel care

pune omul în relaţie cu
lumea prin intermediul
sistemului de atitudini – -conversaţia;
valori ; în timp atitudinile
se organizează , se
structurează, se ierarhizează
astfel încât caracterul observarea
capătă o dimensiune sistematicǎ
sistemică şi o specificitate - participă la discuţii , a elevilor
individuală. argumentând importanţa
La baza caracterului se formării unui sistem de
află mii de dispoziţii, atitudini – valori propriu
trăsături circumstanţiale, -activitatea
conjuncturale, modalităţi de independentǎ;
a denumi multiple -reflecţia
manifestări ale personalǎ;
personalităţii – trăsături
secundare ale caracterului.
În cursul maturizării
intelectuale, afective,

9
sociale, în condiţiile
confruntării cu variate
situaţii de viată , se -observaţia
structurează un set de - enumeră şi exemplifică sistematicǎ şi
trăsături principale ( în trăsăturile caracteriale al independentǎ; observarea
număr de 10 – 15) .Aceste individului sistematicǎ
trăsături sunt caracteristice, manual de a elevilor
pot fi recunoscute cu -conversaţia; psihologie-
uşurinţă la o persoană. Editura
Confruntarea în Carminis;
continuare cu situaţii de
viaţă mai complicate
conduce la filtrarea,
selectarea unui număr -activitatea
foarte restrâns de trăsături , independentǎ;
în număr de 2 – 3 care sunt -reflecţia
definitorii pentru o personală
persoană - trăsături
cardinale.
Astfel se dezvoltă şi se
maturizează trăsăturile
caracteriale şi se dispun în
structura personalităţii.
Modul cum se impune o
trăsătură, cum devine ea în - exemplifică cu situaţii
istoria unui individ – este concrete – trăsăturile
propriu acestuia. caracteriale
Relaţiile dintre atitudini
se structurează şi în raport
cu obiectul atitudinii – faţă
de ce anume exprimă, se

10
raportează.
Fiecare om este
caracterizat de :
- atitudini faţă de -observaţia manual de
societate, faţă de ceilalţi sistematicǎ şi psihologie-
semeni ( exprimă poziţia independentǎ; Editura
faţă de societatea în care Carminis; observarea
trăim, faţă de instituţiile ei, sistematicǎ
faţă de semenii noştri : a elevilor
sinceritate, altruism,
corectitudine, toleranţă,
bunătate dar şi opusul
acestora);
- atitudini faţă de propria -conversaţia;
persoană ( exprimă
raportarea la propriul eu
fizic, social şi spiritual, se - enumeră tipurile de
traduc prin admiraţie faţă de atitudini pe care le poate
propriul eu, încredere în manifesta fiecare individ
sine, optimism, stăpânire de şi importanţa lor în -activitatea
sine , modestie, demnitate, relaţionarea interumană independentǎ;
spirit autocritic dar şi -reflecţia
opusul acestor trăsături); personală
- atitudini faţă de muncă
( exprimă raportarea la
propria activitate, la
cerinţele acesteia, la
rezultatele aşteptate şi
realizate – hărnicie,
conştiinciozitate, exigenţă,
autoexigenţă, disciplină,

11
 punctualitate,
responsabilitate, asumarea
erorilor, iniţiativă,
creativitate dar şi opusul observarea
acestora). sistematicǎ
-observaţia a elevilor
.Obţinerea - pe baza datelor privind sistematicǎ şi
performanţei ; importanţa motivaţiei în independentǎ;
asigurarea conturarea personalităţii
feed-back-ului umane şi în dezvoltarea
individului uman , se va
realiza caracterizare a
motivaţiei ca factor
declanşator în manifestarea
personalităţii

5.Intensificarea
retenţiei şi - se va realiza frontal, prin
transferului evaluarea răspunsurilor -conversaţia;
obţinute la solicitările
adresate; evaluarea va avea
o componentǎ predominant
stimulativǎ;

-activitatea evaluare
6. Evaluarea independentǎ; orală
performanţei - se vor da îndrumǎri -reflecţia
bibliografice, referitoare la personală
tema abordatǎ.

12
 ANEXA NR. 1
SCHEMA LECŢIEI
I. CARACTERUL CA PROFIL PSIHOMORAL AL PERSONALITĂŢII

În timp ce temperamentul este neutral, nu implică orientări valorice – caracterul este încărcat valoric, el descrie profilul psiho – moral al personalităţii ; temperamentul este înnăscut, însă
caracterul este dobândit prin modelare socio – culturală.
Caracterul este alcătuit din trăsături care se desfăşoară pe un continuum, de la pozitiv la negativ ; toţi oamenii au caracter, dar orientat valoric într-o manieră diferită.
Puterea caracterului este dată de forţa convingerilor, de tăria cu care le apărăm şi susţinem, de constanţa şi persistenţa lor în timp şi în împrejurări variate, şi nu de încărcătura lui valorică.
Caracterul este schimbător, el se poate modifica în timp – sub influenţa unor factori de mediu, socio – culturali

II. FORMAREA CARACTERULUI

1.. Mecanismul condiţionării – care are ca efecte fixarea unor comportamente mai simple, în primii ani ai copilăriei. Imediat după naştere începe formarea
caracterului prin procesul învăţării sociale pe căi foarte variate
2. Mecanismul autorităţii – este sursa principală de formare a caracterului
3. Mecanismul imitării şi al modelului – copilul va imita şi va adopta modelele de conduită din mediul lui familial Modelul – este o sursă puternică de formare a caracterului.
Geneza caracterului este legată de lumea în care intră copilul după naştere (reguli, norme ale familiei, ale societăţii) , va trebui să le respecte, să le asimileze, învăţând ce este bine şi ce nu, de
dorit sau nepotrivit, pe bază de recompensă sau pedeapsă şi pe bază de exercitarea autorităţii ; modelele sunt importante şi contribuie la formarea caracterului, pentru ca la maturitate omul să fie
capabil de autodeterminare, de alegeri în cunoştinţă de tindem să ne identificăm cu un model, să împrumutăm din calităţile lui ( pozitive, negative).

III. CARACTERUL CA MECANISM INTEGRATOR AL PERSONALITĂŢII

Caracterul este considerat mecanismul integrator – sintetic cel mai important al personalităţii, este orientativ şi reglator, reuneşte ansamblul de atitudini – valori definitorii pentru profilul
psihomoral al personalităţii.
Nu orice manifestare comportamentală este o trăsătură caracterială . Trăsăturile caracteriale trebuie să aibă anumite atribute :
- atributul generalităţii
- atributul constanţei, al stabilităţii
- atributul plasticităţii
Conceptul de atitudine : atitudinea este un raport , o poziţie faţă de ceva anume, trăsăturile caracteriale se exprimă ca atitudini valorice.
Conceptul de valoare – atitudinea – valoare este o structură complexă de natură socio – culturală în cadrul căreia primul element este formă, cel de-al doilea este conţinut ; valoarea conferă
conţinut atitudinii

IV. CARACTERUL CA MECANISM RELAŢIONAL

Caracterul este cel care pune omul în relaţie cu lumea prin intermediul sistemului de atitudini – valori ; în timp atitudinile se organizează , se structurează, se ierarhizează astfel încât caracterul
capătă o dimensiune sistemică şi o specificitate individuală
Tipuri de trăsături caracteriale :
- trăsături secundare
- trăsături principale
- trăsături cardinale
Relaţiile dintre atitudini se structurează şi în raport cu obiectul atitudinii.
Fiecare om este caracterizat de :
13
- atitudini faţă de societate, faţă de ceilalţi semeni
- atitudinea faţă de muncă
- atitudinea faţă de propria persoană

14