e

Dânsele” (reumatism, spondiloză, eczeme – boală complex),

descântătoarea se duce la un râu curgător având la ea o bucăţică
e
pâine, un mic drob de sare şi o oală nouă în mâna dreaptă. Ajungând
la malul râului ea „bate” trei metanii cu faţa în contra curgerii apei (cu
faţa spre izvoare, deci), aruncă puţin din pâine şi din sare în apă şi, cu
oala, ia puţin din apa ce a curs peste pâinea şi sarea aruncate în râu. în
momentul când face cele trei metanii, descântătoarea rosteşte
următoarele cuvinte: „Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pâine şi
cu sare Sfi lecuieşti pe cutare Din cap până-n picioare Cu leac,
Sănătate şi veac!”
De aici se duce mai în sus pe râu (înspre izvoare), şi repetă identic
gestul sorocirii apei: execută trei metanii, aruncă pâinea şi sarea,
spune descântecul de sorocire şi ia apă. După ce a făcut de trei ori
gestul sorocirii apei şi şi-a umplut oala cu apă fără să o fi observat
cineva, se întoarce spre casă fără să
vorbească cu nimeni şi fără să privească înapoi (ca şi atunci când a
venit la râu). Ajunsă acasă, începe să descânte apa din oală cu o
mătură de Busuioc (Ocimum Basilicum) şi cu un ban de argint . 1

Observăm că introducerea în apă a busuiocului şi argintului este

similară celei din ritualul sfinţirii apei de către]
preoţii ortodocşi.
n Ardeal, pentru a soroci apa, vindecătorul aruncă în apă o bucăţică de
pâine, zicând: „Eu îţi dau apă sfântă, colac, tu să-mi dai leac”. Apoi ia
apă din sus în jos, cu o oală nouă, nesmălţuită. Acasă apa se încălzeşte
puţin şi apoi se descântă .
2

în Maramureş se foloseşte o apă lecuitoare de râu, care trebuie

«adusă» astfel:
După ce se înserează, vindecătorul se duce la un râu, zicând pe drum
toate rugăciunile pe care le ştie. Ajuns la râu ia într-un vas (într-o oală)
nouă linguri de apă dintr-un loc în care apa bulbuceşte trecând peste o
piatră. După aceasta merge mai în l P os
‘ pei, căutând alte opt locuri
e cursu a

în care apa bulbuceşte peste câte o piatră. Din fiecare loc dintre
acestea se ai iau câte nouă linguri de apă. Trebuie avut grijă ca
m

numărarea lingurilor de apă să se facă invers: 9,8, 7,6… 1. După ce a

adunat toată apa, vindecătorul se duce la casa bolnavului, dându-i să
bea trei linguri din apă, cu altele trei să se spele pe obraz etc .
1

Apa în care cineva se scaldă poate fi investită magic cu anumite

calităţi ce trebuiesc transmise celui ce se îmbăiază. Pot fi puse în
această apă flori, precum şi anumite obiecte. în acest mod se mai
procedează şi astăzi când, a doua zi după botezul sugarului, i se face
prima baie de către naşii săi. Se pun în apa copilului bani, argint, aur,
flori, o cheie, după inspiraţia fiecăruia.

Dorul din cap să-l potolească”

Către Apă, pentru „luatul de Iele”: „Apă mare, Doamnă mare, De pe 99
de văi venită, De pe 99 de văi întâlnităSă dai leac [cutăruia], Aminte să
v-aduceţi, sfintelor, Bunelor,

îndulcitelor Aminte să vă aduceţi, Leacul să-i aduceţi.”

Usturoiul de toamnă se foloseşte şi în caz de „Ceas râu” (acesta este şi

numele unui duh, în general însă desemnează epi-
lepsia sau tahicardia). Descântătorul ia un căţel de Usturoi, rostind
incantaţia:
„Nouă voinici ne’nsuraţi De sub ciolane,
Pe nouă cai ne’nvăţaţi Din ficaţi
Au încălicat De sub ficaţi,
Şi la drum au plecat Din came
în pinteni galbini zurăind De sub came
în spete drepte tăind, Din toate ciolanele
Tot tăind Din toate ‘ncheieturile
Şi cercând Două fete despletite 1

Ceas greu Cu păhărelele împlute

Ceas rău Pe [cutare] să mi-l părăsiţi
Din faţa obrazului, în acest ceas să vă despărţiţi
Din creierii capului; în munţi pustii să vă duceţi
Din inimă Acolo să şedeţi
De sub inimă Acolo să locuiţi
Din ciolane Şi-acolo să viefuiţi.”
După această incantaţie descântătoarea unge peste tot corpul cu
Usturoiul descântat pe cel bolnav de Ceas rău, afirmân-du-se că
tămăduirea este imediată.

Alt obicei este acela de a lua trei fire de Usturoi de toamnă, alte
buruieni şi obiecte care, de cum se înserează, se pun în mijlocul casei,
se ia o mătură şi, măturând casa din toate părţile, ungherele şi
cotloanele asupra acestor obiecte, se descântă: „Eu mătur ural Şi
făcătura,/ Şi urgia/ Şi pismuireal Şi datul/ Şi faptul
(gânduri rele şi vrăji venind din partea duşmanilor)/ Din
toate părticelele,/ Din toate unghiurelelej Din toate corurelele/ Din
toate
gozurelele…/ Toată ura/ Şi făcătura,/ Toată urgia/ Şi pismuireaj Tot
datul/ Şi faptul/ Pe capul celui ce mi-a făcut/ Şi mi-a dat/ înapoi i-am
înturnat!”. După ce se rosteşte această incantaţie, se strânge într-un
petec de pânză (cel mai urât, mai murdar şi mai zdrenţuros) tot ceea
ce s-a măturat împreună cu Usturoiul. Se duce apoi pachetul astfel
realizat şi se aruncă în calea duşmanu lui presupus.