Curs 11-12

RP politice

La inceputul anilor nouazeci R. Demton si G. Woodward trateaza Relatii Publice in sfera politica ca fiind un
management informational, adica informatia este o resursa de putere care, folosita cu pricepere, poate juca
un rol major in managementul opiniei publice.

Informatia inseamna putere, iar controlul informatiei reprezinta primul pas al propagandei.

După unii autori însă, publicitatea este un nou tip de propagandă: ”Publicitatea politică, numită uneori şi
propagandă, este forma plătită a difuzării informaţiei de ordin politic”.57 Aceasta înseamnă că un mesaj este
diseminat ca urmare a faptului că un actor politic sau un partid au cumpărat spaţiu de difuzare, iar această
diseminare se face fără influenţa exterioară a mijloacelor de comunicare. Este o formă prin care se face ca
ceea ce se doreşte să ajungă la populaţie să ajungă în forma dorită de cel care plăteşte pentru apariţie.
http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2012-02/2_BOGDAN_ALEXANDRU_TEODOR.pdf

Brian McNair pleadează pentru abordarea PR-ului politic ca management mediatic. Managementul mediatic
îşi propune ca scop maximalizarea accesului politicienilor la expunerea mediatică gratuită [2]. Acesta
presupune, în primul rând, organizarea evenimentelor (medialities) tentante pentru presă, care menţin la un
nivel ridicat atenţia publicului faţă de partid. Această activitate, pe de o parte, menţine vizibilitatea
partidului, iar pe de alta – prezintă problemele şi soluţiile propuse de partid într-un domeniu anumit. În acest
sens, managementul mediatic mai poate fi definit şi ca management al problemelor. Termenul „management
mediatic” se referă la varietatea largă de practici prin care actorii politici pot căuta să controleze, să
manipuleze ori să influenţeze instituţiile mediatice prin metode ce corespund obiectivelor lor politice.
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Expunerea%20mediatica%20a%20actorilor%20politici%20fo
calizarea%20opiniei%20publice%20prin%20pseudoevenimentul%20electoral.pdf

Informatia poate fi distribuita liber, cand se urmareste guvernarea democratica, dar poate fi suprimata,
cenzurata, triata sau fabricata, in conformitate cu interesele particularea ale guvernului și ale organelor
puterii de stat.

….

Comunicarea politica este, pentru Wolton, „un spatiu in care se relationeaza discursurile
contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima in mod public asupra politicii: oamenii
politici, jurnalisti si opinia publica prin intermediul sondajelor de opinie”. Acest proces este separat de de
spatiul public, marketingul politic, sau mediatizarea politicii. ( Camelia Beciu, 2000, p. 20).

Roland Cayrol in Noua comunicare politica, vedea procesul comunicarii politice ca un rezultat al
conlucrarii dintre „televiziune, sondajele si publicitatea” (Gabriel Thoveron, 2004, p. 11), rezultand cea ce el
numeste sfanta treime.

Notiunea de comunicarea politica, asa cum precizeaza Jacques Gerstlé (2002), este extrem de
confuza datorita in primul rand folosirii polisemantice a termenilor care o compun. Cu toate acestea se pot
delimita trei dimensiuni care privesc comunicarea: dimensiunea pragmatica – din perspectiva semiologica
vizeaza relatia dintre semne mediatizata de comunicare; dimensiunea simbolica – in care semnele devin
arme in lupta politica, iar comunicarea trimite la semnificatia de cooperare; dimensiunea structurala – in
care retelele de comunicatii reprezinta o infrastructura, adica un ansamblu de posibilitati materiale de
comunicatie. (Jacques Gerstlé, 2002, p. 25-31)
 Camelia Beciu considera comunicarea politica din perspectiva unor elemente distinctive: o retea de
interactiuni, dimensiunea reprezentativa, ritualizarea, rolul mass-media, o practica democratica. (Camelia
Beciu, 2000, p. 16-17)

- O retea de interactiuni – in sensul unei intensificarii a comunicarii intre mai mult de doi interlocutori.
Actori sociali cu identitati diferite, determina o retea sau o configuratie de retele, „din acest punct de
vedere, comunicarea politica este un concept global care vizeaza: institutii si actori cu resurse, proiecte si
legitimitati diferite; procese, interactiuni si relatii care au anumite configuratii si un anumit impact
social”

- Dimensiunea reprezentativa – apeleaza la notorietate. Comunicarea politica vizeaza teme de interes

public si care apartin perceptiilor colective existente la un moment dat. „Din aceasta perspectiva,
comunicarea politica reprezinta un «teritoriu» simbolic in care actorii politici negociaza constructia
agendei publice conferind vizibilitate unor proiecte care vizeaza comunitatile, grupurile sociale si
societatea in ansamblu”

- Ritualizarea – tine de identificarea actorilor politici ca reprezentatnti ai institutiilor statului. „Din

acest punct de vedere, comunicarea politica este mult mai conventionala si mai ritualizata decat alte acte
de comunicare”.

- Rolul mass-media – faciliteaza o vizibilitate a informatiei politice pentru a ajunge sa fie dezbatuta de
catre public. „Mass-media sunt cele care pot media interactiunea dintre participantii la comunicare
politica si care furnizeaza imagini ale acestei interactiuni. Asadar, mediatizarea este o conditie intrinseca
a oricarei actiuni de comunicare politica”.

http://www.creeaza.com/referate/matematica/stiinte-politice/Comunicare-politica527.php

Actorii comunicării politice sunt organizaţiile politice, publicul şi media. Practic, comunicarea politică
presupune interacţiunea dintre cele trei grupuri.

Partidele politice sunt, fără îndoială, segmentul cel mai important din cadrul organizaţiilor politice, dar în
rândul acestora, ca actori ai comunicării, se pot număra şi alte tipuri de organizaţii publice, grupurile de
interese şi grupurile de presiune.

Organizaţiile politice se adresează unei audienţe, reprezentată de cetăţeni, respectiv de alegători.

Comunicarea cu aceştia poate fi una directă sau intermediată de către mass-media, care devine astfel al
treilea actor important al comunicării politice. Partidele îşi transmit mesajele, îşi prezintă programele şi îşi
promovează candidaţii prin intermediul presei, de la care primeşte feed-back sub forma analizelor,
editorialelor, comentariilor, reportajelor. Acestea sunt concomitent disponibile publicului, a cărui reacţie
este măsurată în sondajele de opinie.

https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:vOItIpzht4IJ:https://marketingpolitic.files.wordpre
ss.com/2010/11/tema-4-comunicarea-politica.doc+&cd=1&hl=it&ct=clnk&gl=ro

Conform lui Dominique Wolton: „ Termenul comunicare politica a fost folosit initial pentru a desemna
studiul comunicarii puterii cu electoratul (numita azi comunicare guvernativa), desemnind, prin urmare,
circulatia mesajelor provenite din cercul politicienilor aflati la putere, mai ales, in perioadele campaniilor
electorale. Extinderea ulterioara a acestui cimp a determinat antrenarea studiului rolului mass media in
formarea opiniei publice, devenind apoi si mai amplu datorita influentei sondajelor de opinie asupra vietii
politice, in particular, prin studierea diferentelor in orientarile opiniei publice si a comportamentului
politicienilor. Azi comunicarea politica cuprinde studiul rolului comunicarii in viata politica in sens larg,
incluzind mass media, sondajele de opinie, marketingul politic si publicitatea, cu o emfaza deosebita in
perioadele electorale'.

http://www.scrigroup.com/diverse/jurnalism/Comunicarea-politica-problemel61886.php

Înţelegerea marketingului politic a evoluat și de la accentul asupra comunicării la preocuparea pentru cererea
pieţei şi pentru comportamentul politic. Harrop, spre exemplu, apreciază marketingul politic ca depăşind
sfera publicităţii politice, a mediatizării şi discursurilor electorale și acoperind o întreagă arie de poziţionare
pe piaţa electorală.

Marketingul politic studiază relaţia dintre “produsul” unei organizaţii politice şi cererile pieţei, interacţiunea
actorilor politici (partide sau candidaţi) cu electoratul.

Unele abordări leagă marketingul politic de campaniile electorale. Kavanagh consideră marketingul politic
ca un set de strategii şi instrumente pentru a identifica şi studia opinia publică înainte şi în timpul campaniei
electorale, pentru a dezvolta campanii de comunicare şi a le evalua impactul.

https://marketingpolitic.files.wordpress.com/2012/01/dan-mihalache-curs-de-marketing-politic.pdf

La rândul său, Newman definiște marketingul politic ca „aplicare a principiilor și procedurilor de marketing
la campaniile electorale, de către diferiți indivizi și organizații.”

https://marketingpolitic.files.wordpress.com/2012/01/dan-mihalache-curs-de-marketing-politic.pdf

Pornind de la etapizarea marketingului clasic, Bruce I. Newman, identifică patru stadii pe care le-a parcurs
marketingul politic (american):
a. Orientarea către partid – organizaţia centrală oferă informaţii organizaţiilor teritoriale, acestea preluând
mesajul și făcându-l cunoscut unor categorii cât mai largi de alegători (ex. campania electorală a generalului
Eisenhower, 1952). Candidatul „interpretează” partitura impusă de formaţiunea politică ce-l desemnează.
b. Orientarea către produs – Fiecare formaţiune politică identifică și promovează cel mai bun candidat
posibil (campania lui John Fitzgerald Kennedy, 1960).
c. Orientarea către vânzări – Campania este centrat, în continuare, pe subiect, dar conducerea este
încredinţată de formaţiunea politică unei echipe de profesioniști în comunicare politică (campania lui
Richard Nixon, 1968, eforturile de a-i „vinde” candidatura fiind relatate de Joe McGinniss în cartea „The
Selling of the President”).
d. Orientarea către marketing – Echipa de organizare și coordonare a campaniei începe să ia în calcul
nevoile și așteptările electoratului, modelând candidatul, în măsura în care este posibil, în funcţie de acestea
(campania din 1992 a celor trei candidaţi – George Bush, Bill Clinton, Ross Perot).
http://revistasferapoliticii.ro/sfera/179/art06-Alexe.php

În acest fel, marketingul oferă partidelor politice şi candidaţilor posibilitatea de a se adresa diferitelor
preocupări şi nevoi ale alegătorilor prin analize de piaţă, planificare, implementare şi control al campaniilor
politice şi electorale.

Accentul asupra procesului de „schimb” electoral nu poate diminua faptul că marketingul politic nu este
limitat la perioada campaniei electorale. Ne aflăm într-o epocă a „campaniei permanente”. În realitate nu
este o diferenţă clară între perioadă imediat preelectorală şi restul calendarului politic.

https://marketingpolitic.files.wordpress.com/2012/01/dan-mihalache-curs-de-marketing-politic.pdf
Rareori votantii îsi cunosc candidatii, cei mai multi dintre ei nu au timpul sau interesul necesare studierii
diferitelor oferte politice. În general, ei voteaza bazându-se pe imaginile candidatilor conturate fie de mass
media, fie de prototipurile deja existente. Desi candidatii încearca sa transmita imagini particularizate
votantilor, imaginile transmise nu sunt întotdeauna cele percepute.

Candidatul trebuie sa identifice si sa aleaga conceptul de produs, astfel încât sa poata planifica si organiza
întreaga campanie. Pentru ca exista diferite concepte fezabile dintre care candidatul poate alege, o
precampanie pentru testarea conceptului ales este vitala.

Candidatul nu trebuie sa adopte un concept ideal ci pe acela care îl favorizeaza. Aceasta alegere este definita
drept "pozitionarea produsului". Datorita faptului ca electoratul este format din mai multe segmente,
candidatul trebuie sa îsi formeze seturi de concepte care sa influenteze fiecare segment al electoratului.

http://www.scritub.com/management/marketing/MARKETINGUL-POLITIC-
ELECTORAL14122121021.php

Perioada postbelică și mai ales ultimele trei decenii ale mileniului al doilea, au impus ca modalitate de
captare a publicului și manieră de proiectare a relaţiilor umane marketing-ul, care deja nu mai este privit ca
o opţiune facultativă, ci ca un factor esenţial al succesului activităţilor umane în orice domeniu,
indispensabil dezvoltării economico-sociale a fiecărei organizaţii, ca un instrument de bază în atingerea
performanţelor și evitarea riscului. Marketingul politic își dovedește utilitatea pornind de la organizarea unei
structuri politice, continuând cu prestaţia pe piaţa politică și mergând până la actul de guvernare.
Marketingul oferă soluţiile teoretic ideale pentru investiţiile sociale având drept scop și finalitate elaborarea
programelor de acţiune de care o societate are nevoie la un moment dat.

Dincolo de „șlefuirea” ofertelor politice, fie programe, fie oameni, marketingul politic optim poate asigura
cea mai bună cale de promovare și rafinare a resursei umane după tactici comunicaţionale adecvate.

Marketingul politic este o „știinţă pentru oameni”. Instrumentele de care dispune sondează omul și cerinţele
angrenării acestuia într-o viaţă civilizată, relaţionarea și convieţuirea în cadrul grupurilor umane supuse
intervenţiilor simultane din toate mediile societăţii.

Prin intermediul marketingului politic se poate realiza o radiografie pe orizontală și pe verticală a cerinţelor
individuale și a funcţionării grupurilor sociale. De asemenea, structurile politice pot fi cercetate ca fiind
nuclee de reechilibrare a disfuncţionalităţilor sociale și chiar în interiorul instituţiilor.

http://revistasferapoliticii.ro/sfera/179/art06-Alexe.php

Curs 14:

Rp in sport

In domeniul sportului de performanta, relatiile publice si marketingul sunt concatenate, deoarece in sine
aceasta activitate a devenit parte integranta a vietii cotidiene, implicand prin tranzactii financiare inerente
fenomenului social vehicularea unor sume exorbitante. Astfel, dezvoltarea marketingului in sport a creat o
baza fundamentala in existenta acestui domeniu. In cadrul marketingului in sport a creat o baza
fundamentala in existenta acestui domeniu. In cadrul marketingului promovat in domeniul sportului,
comunicarea joaca un rol esential, existand o relatie de interdependenta pentru a ajunge la rezultate bune.

Mihaela Constantinescu ofera in cartea sa “Marketing sportiv” urmatoarea definitie: “marketingul sportiv
descrie activitatile intreprinse de firme producatoare sau prestatoare ce folosesc sportul tot mai mult ca un
instrument de promovare. Acesta are că scop “promovarea prin diferite mijloace cum ar fi panourile
publicitare, bannerele, emisiunile radio,etc”, în care principală țintă sunt spectatorii și organizațiile. Dacă
vorbim despre marketing sportiv, inevitabil un plan de comunicare trebuie să fie bine pus la punct. “
Coerentă planului de comunicare devine important în special pentru a asigură notorietatea și imaginea unei
organizații/unui sportiv, ceea ce permite o ierarhizare clară a produsului acestuia în raport cu concurenta”.
(Nicolai, 2005, p.28). Mecanismele comunicarii “au devenit necesare datorita inovarii , a practicantilor de
sport, toate acestea dublate de fenomenul de concurenta pe piata sportive.”(Pomohaci,2009, p.125).

Cu timpul, “sportul a intrat în ritmul cotidian, datorită promovării de care se bucura” (Oprisan, 2001,p.15).
Sportul este în acest moment o adevărată industrie pe care firmele mari o urmăresc cu mare atenție, deoarece
își pot alege modele ce pot reprezintă cu mare success brandurile lor în față publicului țintă ales.”Sportul a
evoluat, iar acum are o contribuție directă la creșterea bunăstării sociale.” (Constantinescu,2015,p.22).
Legătură dintre sport și economie se consolidează pe măsură sporirii contribuției la dezvoltarea economiei, a
evoluției societății către o economie a serviciilor, a adâncirii concurenței între organizațiile sportive, sau a
rafinării dintre produsul sportiv și consumator. Sportul nu mai este doar o acțiune ce se desfășoară în timpul
liber, această evoluând până la standardul de industrie. Totodată, e bine să înțelegem că “ indicatorii
semnficativi ai creșterii economice se află în relație directă cu sportul” (Oprisan, 2001, p.21).Astfel, cele trei
variabile ( marketing, comunicare și sport) depend într-o foarte măsură una de cealaltă. Cea mai simplă
formă de marketing sportiv este cea bazată pe temă sportivă, sau cel bazat pe produs sportiv( aici includem
promovarea tradițională a produselor/serviciilor sportive). O altă formă este bazată pe asocierea cu sportul ,(
un domeniu separate al marketingului sportiv), această fiind la bază o formă de sponsorizare ce implică o
asociere oficială cu un element sportiv. Nu în ultimul rând, dar din alt punct de vedere, foarte important în
acest process este și procesul de targetare.

Efectele cheltuielilor legate de sport se reflectă asupra sănătății indivizilor, ocupației în timpul liber,
ocupației în muncă dar și în dezvoltarea industriei sportului. Între efectele participării în sport, se enumera și
“comercializarea sportului dar și dezvoltarea industrriei timpului liber, efectele propagandă-se asupra PIB-
ului, ocupării forței de muncă .” (Oprisan, 2002, p.25).Creșterea economiei este în mod evident determinată
și de sport. Semnificațiile sportului în economie nu se opresc aici, amenajările sportive sau crearea de
mărfuri pentru alte piețe fiind alte aspecte.
Dacă tot am pomenit cuvântul sport, este momentul în care voi detalia și componentele sportului. Astfel,
printre cele mai importante componente regăsim : Competițiile, regulile, performanță atât fizică, cât și
psihică, instituționalizarea, intensitatea, sportul de elită, sportul de performanță , sportul neorganizat.
Comunicarea organizaționala este o parte importantă ce acoperă PR, relații cu investitorii, comunicare de
mediu, comunicare internă,etc.
Tehnicile de comunicare în cazul marketingului sportiv sunt următoarele :
► Publicitatea (Cea mai vizibilă tehnică. Această este o tehnică nepersonala ce cuprinde toate acțiunile ce
au drept scop prezentarea indirectă a unui mesaj în legătură cu un produs/serviciu/sportiv/etc.)
► Utilizarea forțelor de vânzare ( Formează interacțiuni de comunicare interpersonalasi construiește
relații cu consumatorul)
► Relațiile publice ( Construiesc o imagine bună în societate, comunicare personalizată cu componentele
acesteia : consumatorii, mass media, organizațiile guvernamentale, fân club,etc.).
► Sponsorizarea ( Investiția într-o entitate sportivă )

Termenul de marketing sportiv are deja o istorie de câțiva zeci de ani. Prima menționare a termenlui de
marketing sportiv datează din “anul 1978 când revistă de orginte Americana” Advertising Age” a precizat
acest termen.” (Oprisan, 2001, pg.38), și folosit apoi de specialiști ce folosesc sportul că “vehicul
promotional”. După anul 1985, termenii de “sponsorizare” dar și “broadcasting” devin tot mai vizibili și
folosiți în această industrie.Din 1990 “ The Național Association of Collegiate Marketing Administrators”
din SUA definea marketingul sportiv că fiind o caracteristică importantă a industriei. Totodată, din această
ramură se mai desprind două variabile: Marketingul sportului ( al produselor și serviciilor sportive) dar și
marketingul prin sport ( care folosește sportul pr promovarea altor bunuri, servicii sau idei).
În cazul marketingului sportului , marketingul participă direct sau indirect la sport. De aici , de
asemenea deviază marketingul participantului activ la sport, sau marketingul spectatorului de sport.În cazul
marketingului prin sport, “organizatiile de tip lucrativ sau nelucrativ din numeroase domenii de activitate
folosesc sportul că mijloc de promovare a produselor/ serviciilor/ imaginii.” ( Oprisan, 2001, p.41). Sportul
oferă două dimensiuni , produs de consum, dar și produs industrial, ambele oferind perspective bogate, pe
mai multe planuri.
Componența comunicaționala este foarte importantă în sport. Astfel, politică de comunicare este un
“element important din mixul de marketing, și I se acordă o poziție priliegiata în marketingul sportului
datorită rolului strategie pe care îl are.”(Oprisan, 2002, p.46). Printre componentele ce alcătuiesc acest mix
sunt prezente următoarele : Publicitatea, sponsorizarea, broadcasting-ul, licențele de promovare, vânzările
personale, marketingul prin evenimente, marketingul direct, iar lista poate continuă. Acestea în principiu,
dețin dublu rol, atât de comunicare cât și de finanțare. O organizație sportive nu vinde doar un produs, dar și
o imagine . Prin imagine înțelegem “ component imaterială a sportului.” (Oprisan ,2002, p.47), în sportul de
mare performanță, acesta fiind principalul obiect al comercializării.
Consumatorul de sport este un alt aspect important în acest capitol pe care îl explorez. Componentele
consumatorului de sport sunt influențate de factori care țin de mediu sau individ.Aici merită precizate
normale sociale-culturale, condițiile climatice, fizice, structură claselor sociale, persoanele cu influența, iar
între factorii care țin de individ se remarcă atitudinile , percepțiile, învățarea sau motivațiile pe care le are
fiecare persoană în parte. “Specialistul de marketing, trebuie să aibă în vedere nu doar valorile generale ce l-
ar putea afecta pe consumator, ci și subculturile entice, disciplină, competență, formă fizică, echilibrul
mental, religiozitatea ori chiar naționalismul de care da dovadă.” ( Oprisan, 2002, p.49).
În ceea ce privește “industria sport” și piață sportului, trebuie să avem în vedere două accepțiuni,
diferite. Prima este cea europeană , caracterizată de o atitudine restrictive, iar a două este cea din SUA,
globalizanta. “ Sistemul sportului” în Europa cuprind fenomenul sportiv propriu-zis, în care “industria
sportului” este formată din industria bunurilor sportive de consum, din serviciile sportive private, sau mass-
media sportivă.De asemenea, în Europa cultură este separată de industrie, existând și o tradiție în cee ace
privește intervențiile publice în sport. Că exemplu putem oferi organizarea de ediții de Jocuri Olimpice, cea
mai mare competitive sportivă, din buget public.Pe teritoriul American, totul este privit că un business. De
exemplu, olimpiadele din Lake Placid 1980, sau Los Angeles 1984 sunt două exemple de competiții
organizate din resurse ce provin din domeniul privat. Alte exemple de ediții de Jocuri Olimpice,foarte
profitabile, sunt cele din 1998 Nagano (Japonia, ediție de iarnă) sau 2000 Sydney (Australia, ediție de
vară). Astfel, orice organizație care finanțează pentru a produce sau furniza un produs este parte din
industria sportului.
Este dificil de apreciat mărimea pieței sportului, despre ea se poate vorbi doar la modul generic, dar
diversitatea inter-relațiilor care se creează în acest cadru reprezintă un bun teren stimulativ pentru acțiunile
de marketing.Rolul marketingului în această situație este de a restabili echilibrul între beneficiile
organizației și cele ale participării la sport. Comercializarea, într-un sens pozitiv folosită, induce dezvoltare
și astfel asocierea unui produs/asociație sportivă cu o societate comercială se folosește în interes
reciproc.Totodată, “obtinerea de fonduri prin asocierea organizațiilor sportive cu întreprinderi comerciale e
încurajată de guverne, acestea simțindu-se degrevate de sarcină de a dezvoltă sportul” . (Oprisan,2001,
p.59). Produsul sport în șine are un ciclu de viață variabile, unele au parte de mai mult ,altele de mai puțin,
sunt efemere, dar diversele forme de joc dețin un ciclu mai lung.
Factorii cererii de sport sunt reprezentați de : nivelul competiției, miză competiției, echipele și vedetele
ce fac parte din aceste echipe, confortul bazei unde se desfășoară competiția, ușurință procurării biletelor,
serviciile la locul competiției, accesul la facilitățile sportive. Alegerea consumatorului este relative, depinde
de mulți factori, iar acțiunea de marketing reprezintă atragere și fidelizare totodată. Promovarea sportului
prin mass-media este un element esențial al marketingului sportiv.Interesul însă, este determinat de
rentabilitate.Este important de menționat și faptul că sportul are o dimensiune internă și una globală, în
marketing, comunicarea fiind un aspect de bază. Totuși, pentru un marketing reușit, lucrurile nu trebuie
lăsate la întâmplare, și trebuie să se realizeze plan de marketing pe termen mediu, ori termen lung.
Specificitatea comunicației de marketing în sport trebuie privită din mai multe puncte de vedere.În
primul rând, prin “sportivizare” se înregistrează creșterea numărului de participanți,diversificarea
activităților fizice, dar și extinderea publicului privitor. Apoi, se realizează multiplicarea prestatorilor de
servicii sportive ce profită de oportunitatea cu caracter economic apărută. Sportul, prin formele sale
reprezintă o formă de comunicare non-lingvistică. Astfel, acesta se manifesta la nivel semiotic, în care se
distinge fenomenul de bază al comunicării mortice ( de exemplu, doi jucători de tenis pe teren ), la nivel de
expresie , regăsim emoţiile, motivaţiile, personalitatea sportivului/antrenorului/suporterului, iar la nivel
simbolic, comunicarea aparține sociologiei, esteticii, religiei, etc. Concluzionând, sportul este un “vehicul de
actiuni” de promovare și publicitate , iar prin sport, omul își păstrează abilitatea de a fi activ.
Particularitățile pe care le analizăm în acest capitol sunt date de specificul produsului sportiv.Datorită
vizibilității sportului, multe organizații vor dori să se asocieze cu acesta, înregistrând câteva avantaje (
audiența e vizibilă, demografia fiecărui sport, sportul e un mediu de comunicare pertinent). Instrumentele cu
care lucrează marketingul în sport sunt interdependente și complementare, iar între acestea se enumera:
sponsorizarea, PR-ul, acțiunile promoționale, acțiunile de stranger de fonduri, licențe, broadcastingul,
manageriatul, marketingul direct, mărcile, sau formele de ajutor financiar. Relații publice, au un loc aparte în
marketingul sportiv, iar când vine vorba de relații publice , remarcăm câteva cuvinte cheie: organizare,
comunicare, imagine, public. Sponsorizarea, este un alt aspect important. Această este una din cele mai
utilizate tehnici marketingul sportiv, dar și o “forma de comportament social responsabil al firmelor, și un
mijloc indispensabil de atragere a fondurilor.”(Oprisan, 2001, p.171).
Sponsorizarea vizează primul loc în practică de marketing, și este probabil cea mai importantă formă
folosită de marketingul sportiv. Noțiunea de “sponsor” vine din latinescul (sponsor-ris), ce are înțelesul de
garant pentru cineva sau ceva.Astăzi, prin sponsor se înțelege o entitate care cumpără drepturi în principiu,
dar nu este încă o definiție general admisă.Marketerii americani o consideră parte a licențelor promoționale
care presupun achiziția de drepturi de afiliere cu un produs sau cu un eveniment în scopul obținerii de
beneficii legale.
Obiectivele vizate de un sponsor sunt următoarele:
► creşterea notorietăţii
► ameliorarea imaginii
► identificarea companiei cu un segment de piață
► implicarea companiei in comunitate
► oportunitate pentru marketingul intern
► beneficii media
► atingerea obiectivelor de vânzare
Este important de subliniat și faptul că fiecărui sport îi corespunde un anumit public, cu caracteristici
specifice.Dezvoltarea sponsorizărilor depinde de nevoia de a comunică, sponsorizare ce este favorizată de
agențiile de mediere.Comunicația personală este cea mai eficientă modalitate de “vanzare” a sportului.În
viitor, multe lucruri depind de perfecționarea noilor instrumente care implică în mod obligatoriu un
parteneriat. Toate aceste instrumente au partea lor de contribuție.
Rolul televiziunii în marketingul sportiv, este de asemenea foarte important. Sportul și mass-media
audiovizuală întrețin o relație de interdependență, cu ajutorul promovării gratuite, veniturilor, și așa mai
departe, sunt parteneri inseparabili.Promovarea realizată prin intermediul mediilor audiovizuale reprezintă
una din cele mai success metode datorită numărului mare de privitori ce primește informația.Programele
sportive televizate pot include: Transmisii directe sau indirecte ale unor competiții la sporturi de mare
audiența ( Fotbal, baschet, tenis, etc), emisiuni sportive de știri, magazine sportive, competiții sportive
internațional( Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, cupe mondiale, etc), emisiuni
sportive concepute special pentru televiziune (analize, comentarii, dezbateri,etc).
Poziția privilegiată a sportului în raport cu mass-media audiovizuală, față de oricare alt produs, de orice
natură,provine din caracteristicile lui de divertisment, ce îl fac apt, dorit și disputant de televiziuni.Sportul
beneficiază în mod cu totul special de o promovare unică prin televiziune care este gratuită dar și aducătoare
de venituri substanțiale.Televiziunea poate oferi sportului următoarele avantaje majore: Finanțare directă
prin plată drepturilor de transmisie, finanțarea indirectă, prin oferirea unor oportunități preferntiale,
promovarea sportului și a mesajului sau. Aportul televiziunii la promovarea sportului se manifestă prin :
► Expunerea produsului sport, în spații extinse pe durate ample
► Furnizarea de informații
► Educare
► Construirea unei imagini despre un anumit sportiv/ sport/ organizație
► Modificarea percepției publicului
► Vehicularea imaginilor sponsorilor,etc.
Numărul consumatorilor produslui sport difuzat prin televiziune , telespectatorii, au crescut vertiginos în
perioadă recentă.Specialiștii, susțin că în comparație cu alte programe de televiziune , sportul este popular și
ieftin , rentabilitatea fiind un avantaj important.Astfel, televiziunea este “cel mai bun mediu de comunicare
când se dorește informarea sutelor de milioane de cetățeni cu privire la cum gândesc și trăiesc semenii lor.” (
Stavre, 2011, p.67).
Ospitalitatea este și ea un aspect important în capitolul acesta. Această funcționează astfel: organizația
sportive deținătoare de drepturi de organizare asigură servicii de ospitalite și apoi le valorifică spre a obține
diferite beneficii. “Ospitalitatea, este un instrument mai recent al politicii de comunicare ce beneficiază de
oportunitățile comunicaționale oferite companiilor cu ocazia unor competiții, etc.” ( Oprisan,2001,p.28). De
asemenea, în promovarea sportului , televiziunea și sportul reprezintă parteneri vitali., televiziunea fiind”
motorul tuturor programelor de comunicație în sport.” ( Bondrea,2013, p.156).
Printre factorii de influența ai comportamentului consumatorului de sport regăsim :
► Factori culturali (Clase sociale, etc).
► Factori sociali (Grup de referință, familie,statut).
► Factori personali (Vârstă, profesie, stil de viață, personalitate, etc).
► Factori psihologici(Motivaţie, percepţie, învăţare,etc).
Aceste aspecte sunt foarte importante în momentul alegerii grupului țintă la care ne referim.În acest
capitol, așa cum am observat, abordăm și problemă produsului sportiv, astfel că este utilă o definiție a să.
Prin produs sportiv, înțelegem un bun sau un produs conceput pentru a oferi beneficii consumatorului de
sport. O altă perspectivă o putem observă din punctul de vedere al lui Marcel Rasadean :” Că produs de piață
destinat satisfacerii unei necesități a consumatorului, sportul este cu totul special.” ( Rasadean, 2012, p.19).
Acesta este catalogat drept un produs de consum dar poate fi și industrial, este un produs subiectiv,
intangibil și efemer, de asemenea el poate avea efectul de “ magnetism universal”(Rasadean, 2012, p.21)
, putând fi găsit pe toate meridianele lumii.
“Cu o piață în continuă creștere, marketingul sportiv a devenit una din cele mai eficiente forme de marketing
existențe datorită expunerii globale și a distribuirii în social media.”

http://www.total-media-news.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6049:2018-07-26-11-
37-32&catid=54:sport&Itemid=73

RP in turism

Sistemul de comunicatie al firmei turistice si activitatea de promovare turistica

Desfâşurarea unei activităţi eficiente de către firma turistică prin utilizarea mijloacelor şi tehnicilor moderne
de marketing presupune nu numai crearea unui produs turistic adecvat, oferit la un preţ corespunzator, ci şi o
activitate de comunicare a firmelor cu clienţii, în vederea informării atente a consumatorilor potenţiali şi a
intermediarilor, influenţării comportamentului de cumpărare şi consum, sprijinirii procesului de vânzare.

Aceste activităţi, pentru care au fost stabilite obiective precise şi care sunt realizate prin mijloace de acţiune
diferite şi multiple, alcătuiesc politica promoţională, componenta fundamentală a politicii de marketing a
firmei turistice moderne. Fie că se adresează firmelor colaboratoare (mai cu seama intermediarilor), fie
marelui public, fie anumitor segmente de clienţi, activitatea de promovare presupune eforturi deosebite în
direcţia furnizarii de informţtii şi îndemnuri menite să conştientizeze, să atragă şi să convingă clientul vis-a-
vis cu existenţa unei anumite oferte şi cu capacitatea acesteia de a satisface nevoile consumatorului de
servicii turistice, astfel încât acesta să poata fi determinat să ia decizia de cumpărare.

https://biblioteca.regielive.ro/referate/turism/publicitatea-in-turism-180384.html
Constituind o componenta fundamentala a dezvoltarii economice, sociale si culturale si exercitand influente
multiple nu numai pe plan intern, ci si asupra relatiilor internationale, turismul a devenit o prioritate
nationala in multe tari. Tocmai datorita implicatiilor pe care activitatea turistica le are in viata economica,
sociala si chiar politica, s-au inregistrat numeroase eforturi in directia crearii unor fronturi comune de
actiune in planul promovarii turistice nu numai pe plan local, teritorial sau national.

https://www.scribd.com/doc/27355704/Marketing-in-Turism-Servicii

Acţiunile promoţionale în turism, la fel ca şi în celelalte domenii, vizează atât atragerea de noi clienţi cât şi
păstrarea celor vechi, adresându-se fie direct, fie prin reţele de intermediari, întregului public sau unui
segment ţintă precizat. În timp ce producerea şi comercializarea produselor turistice se realizează mai cu
seamă la nivel local, activitatea de promovare se poate desfăşura pe plan local, naţional sau chiar
internaţional.
Obiectivele unei campanii promoţionale pot fi:
-întărirea fidelităţii clienţilor proprii;
-oferirea unui număr sporit de ocazii în care clienţii fideli îi pot solicita serviciile;
-atragerea clienţilor firmelor turistice concurente;
-transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori.
Activitatea de promovare inseamna, de fapt, o activitate de comunicare a firmei turistice, concretizata intr-
un sistem de transmitere-receptie a diferitelor informatii intre firma si mediul sau extern. Firmele moderne
dispun de sisteme de comunicatie complexe. Astfel, comunicarea se realizeaza in diferite sensuri si in
mecanism de tip feed-back.
https://biblioteca.regielive.ro/referate/turism/publicitatea-in-turism-180384.html
https://www.scribd.com/doc/27355704/Marketing-in-Turism-Servicii

Obiectivele sistemului de comunicatie al firmei turistice privesc:

1.in exteriorul firmei:
-utilizarea unor forme multiple si variate de informare, atragere si stimulare a
clientilor p o t e n t i a l i , i n v e d e r e a c u n o a s t e r i i f i r m e i s i a o f e r t e i s a l e , t r a n s f o
r m a r e a nonconsumatorilor relativi in consumatori potentiali;
- provocarea
u n o r m o d i f i c a r i f a v o r a b i l e i n m e c a n i s m u l c o m p o r t a m e n t a l a l clientilor
potentiali, transformarea acestora
-prin diferite metode de convingere
- inclienti efectivi (de exemplu, modalitati accesibile de rezervare, anumite reduceride tarife etc.).
2.in interiorul firmei:
- informarea atenta a propriilor angajati, precum si cunoasterea opiniilor si dorintelor lor

Operationalizarea politicii promotionale in turism

Procesul de realizare a unei comunicatii eficiente presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
A.Structurarea sistemului de comunicatie:
1. alegerea destinatarilor vizati (segmentele spre care firma isi indreapta oferta);
2.alegerea si structurarea mesajului (informatia, ideea care va fi difuzata);
3.alegerea sursei mesajului (firma in cauza);
4. alegerea mijloacelor de comunicare (canalul de difuzare, suportul mesajului).
B. Stabilirea bugetului promotional.
C.Stabilirea mix-ului promotional.
D. Receptionarea feed-back-ului.
Operationalizarea politicii promotionale in turism
Procesul de realizare a unei comunicatii eficiente presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
Structurarea sistemului de comunicatie
Elementele componente ale unui sistem de comunicatie sunt urmatoarele:
1.sursa de informatie (firma in cauza), al carei succes este asigurat odata cucredibilitatea, atractivitatea si
puterea pe care le degaja publicului-tinta (in general, serecurge la imagini si opinii exprimate de catre vedete
sau persoane asupra carora nu planeaza nici o banuiala, persoane care se bucura de o moralitate inalta);
2.mesajul (informatia sau ideea care va fi difuzata). Modelul A.I.D.A. (Atentie- Interes- Dorinta- Actiune)
contine caracteristicile unuimesaj bine conceput.
Un mesaj este alcatuit din urmatoarele elemente:
a.continut (ce se spune), bazat pe elemente de natura:
- atractiv-rationala (sublinierea acelor avantaje ale produsului turistic care potstimula interesul potentialilor
clienti; de cele mai multe ori fiind vorba despreavantaje de natura economica);
- atractiv-emotionala (starneste sentimente pozitive care pot motiva alegerea si,respectiv, achizitionarea
produsului turistic);
- atractiv-morala (aceste elemente precumpanesc in cazul turismului religiossau cultural).
b.structura mesajului, a carui elaborare se face pornind de la urmatoarele intrebari:
- cine trage concluzia (specialist sau consumator turistic individual);
- cum se argumenteaza ideea (prezentand doar atu-urile, sau si lipsurile);
- in ce ordine se prezinta argumentele (de la inceput, sau, gradual, spre sfarsitul mesajului)
c.forma mesajului, respectiv elementele de convingere ale mesajului.

Pentru a convinge, mesajul trebuie sa aiba urmatoarele insusiri:

- sa aiba valoare practica pentru destinatarii vizati (sa fie important la momentul potrivit);
- sa fie interesant pentru grupul vizat;
- sa furnizeze informatii noi si relevante;
- sa permita justificarea deciziilor de cumparare;
- sa produca efecte puternice asupra publicului.
3.canalul de difuzare a mesajului (suportul mesajului), care poate fi de natura:
- personala (permite comunicarea directa orala si/sau vizuala, intre doua sau mai multe persoane intre ele -in
special in cazul produselor foarte scumpe);
- nepersonala (impersonala), respectiv transmite mesaje fara a folosi contactul saureactia inversa personala.

Pentru a creste eficienta mesajului, un rol important il au atmosfera creata sievenimentele alese pentru a fi
transmis.
4.destinatarul mesajului (turist individual, intermediar, organism public etc.).
Specialistii in comunicare trebuie sa cunoasca situatia actuala a destinatarilor vizati, precum si directia in
care va fi influentata atitudinea lor.
Exista sase etape de pregatire a cumparatorului potential
- informarea (cat de informati sunt cumparatorii);
- cunoasterea (pot fi informati fara sa cunoasca personal produsul turistic);
- placerea (sentimentul de siguranta in legatura cu un produs);
- preferinta (il pot place, dar nu il prefera);
- convingerea (prefera, dar nu sunt convinsi de el);
- achizitionarea (sunt convinsi, dar nu-l achizitioneaza inca).

https://www.scribd.com/doc/27355704/Marketing-in-Turism-Servicii

PR in armata

Campania de RP a Ministerului Apararii

Campania de relatii publice este un efort sustinut al unei organizatii pentru a constitui relatii sociale demne
de incredere cu scopul de a atinge anumite obiective, efort bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare si
evaluarea rezultatelor sustinute. Campanile sunt eforturi ample, coordonate si orientate catre realizarea unor
obiective specifice, care vor permite unei organizatii sa-si atinga telurile fixate prin declaratia de principiu.

Un plan de relatii publice desfasurat, pe parcursul unui an calendaristic, poate cuprinde programe,
campanii sau evenimente. O campanie are o durata mai mare decat evenimentul avand un inceput si un
sfarsit bine precizate.

Poate cuprinde mai multe activitati de relatii publice intr-un efort unitary si structurat, folosind o
paleta larga de canale de comunicare, nu numai mass-media si au ca obiective permanente crearea de relatii
bune intre o organizatie si publicurile ei.

Campania de relatii publice in armata constituie o functie distincta a conducerii si consta in stabilirea,
mentinerea si dezvoltarea unor relatii biunivoce intre armata, ca institutie publica si cetatenii Romaniei.
Misiunea fundamentala a campaniei de relatii publice din armata este de a contribui in mod activ si
permanent la promovarea si apararea valorilor armatei Romaniei atat in tara cat si in afara acesteia prin
furnizarea informatiilor publice privind activitatea militara catre cetateni si organizatii.

In timp de pace campania de relatii publice vizeaza obtinerea intelegerii si sprijinului public pentru
institutia militara printr-o informare publica oportuna, si corecta. Totodata campania de relatii publice
urmareste fluidizarea comunicarii in interiorul organismului militar, identificarea si rezolvarea problemelor
pe comunicare. Astfel, personalul armatei, publicul civil, mass- media au posibilitatea de a percepe si evalua
corect activitatile si tendintele de transformare si modernizare ale armatei.

Pe timpul situatiilor de criza si in timp de razboi, campania de relatii publice urmareste ca publicul sa
beneficieze de un flux continuu, oportun si correct de informatii publice despre activitatile fortei armate in
vederea castigarii sprijinului pentru operatiile militare. Necesitatea organizarii si desfasurarii activitatii de
relatii publice in armata deriva din:

Dreptul fiecarui cetatea de a fi informat correct in legatura cu activitatea institutiilor

publice

Institutia militara este obligate sa furnizeze cetatenilor informatii de interes public

Imaginea publica in activitatea organismului military este foarte importanta

Ministerul Apararii urmareste ca prin difuzarea de informatii oportune si corecte sa ofere opiniei
publice puterea si posibilitatea de a analiza problematica domeniului apararii.

Principalele obiective ale campaniei de relatii publice in armata sunt:

Consilierea comandantilor in domeniul comunicarii

Mentinerea unei imagini reale a institutiei

Asigurarea accesului la informatiile publice

Deschiderea canalelor de comunicare dintre armata si societate

Sprijinirea operatiilor desfasurate de Ministerul Apararii prin derularea de operatii mass-

media.

In cadrul Ministerului Apararii informarea publica se realizeaza prin intermediul relatiilor cu mass-
media care au loc numai in prezenta asistentei personalului de relatii publice. In relatiile cu mass-media,
personalul cu activitatea de relatii publice are urmatoarele caracteristici specifice:
 Sa furnizeze jurnalistilor orice informatie de interes public

Sa asigure accesul acestora l activitatile si actiunile de interes public

Sa furnizeze jurnalistilor materiale ajutatoare atunci cand este necesar si sa-i informeze
despre evenimentele ce au loc fie prin communicate de presa fie prin conferinte sau interviuri

Orice persoana din cadrul insitutiei militare poate avea relatii cu mass-media si poate difuza informatii
referitoare la activitatea armatei insa numai cu acceptul comandantilor.

Un loc important in constituirea unei campanii de relatii publice ce vizeaza Ministerul Apararii il
constituie relatiile cu comunitatea locala, care include populatia ce locuieste in apropierea unitatilor militare,
organelle si organizatiile guvernamentale si neguvernamentale, organizatii profesionale, institutii locale de
invatamant, etc. Scopul derularii de relatii cu comunitatea locala este de a facilita integrarea ei in cadrul
societatii. Ca principale mijloace pentru acest lucru sunt considerate:

Dialogul direct cu personalitatile si membrii comunitatii

Participarea militarilor la evenimente importante cum ar fi: Ziua Armatei Romaniei, Ziua
Eroilor, etc.

Editarea de brosuri, pliante si materiale de prezentare

In segment aparut relative nou in campania de relatii publice il reprezinta informarea internationala
desfasurata de catre Directia Informare si Relatii Publice care transmite in spatial international documente si
informatii publice care vizeaza problemele militare si de securitate nationala numai cu avizul organelor
abilitate.

Mijloacele prin care se realizeaza informarea internationala sunt multiple:

Publicatii de prezentare al Ministerului Apararii care sunt scrise in limbi de circulatie

Buletine de informare periodice

Participarea personalului la diferite activitati internationale

Organizarea de seminarii si conferinte internationale

Cand se concepe o campanie de relatii publice trebuie sa se aiba in vedere o atitudine pragmatica iar
dupa incheierea acestei campanii este imperative necesar ca rezultatele sa fie analizate cu obiectivitate.

http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/Campania-de-relatii-publice-a-43.php