AI.

Papadopol-Calimah

Scrieri vechi pierdute

atin2atoare de Dacia
 COLEqIA

BIBLIOTECA DACICA

2
 AL. PAPADOPOL-CALIMAH

SCRIERI VECHI PIERDUTE

ATINGATOARE DE DACIA

Editie lngrijitil de
Aurora Petan

DACICA
Bucure§ti
© Editura DACICA 2007

Sir. Tudor Arghezi nr. 21

020943 Sector 2
Bucure~ti/Romania
Tel. 021-3121342, 0749-114711

e-mail: contact@dacica.ro

www.dacica.ro

Descrierea elP a Bibliotecii NationaIe a Rom&niei

PAPADOPOL-CALIMAH, ALEXANDRU
Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia / AI.
Papadopol-CaJimah; ed. ingrijitli de Aurora Petan. - Bucur~ti
: Dacica, 2007
ISBN 978-973-88076-1-7

I. Petan, Aurora (ed.)

94(398.2)

Coperta colecpei: arh. Marian Coman

 CUPRINS

o carte a carpior pierdute despre daci ....................................... . 11

Alexandru Papadopol-Calimah. Repere bio-bibliografice 21
_ olii asupra edipei .................................................................. . 29
§ l. Dio ...................................................................................... . 32
§ 2. Strabon ............................................................................... . 33
§ 3. Appian .............................................................. :................ . 33
§ 4. Caninius .............................................................................. 33
§ 5. Hellanicus .......................................................................... . 35
§ 6-9. Agretas, Agathon, Ctesipus, Timonax ....................... . 35
§ 10-13. Pisander, Parmenion, Dexippus, Hecateu ............. . 36
§ 14. Ctesias .............................................................................. . 36
§ 15. Publius Ovidius Naso .................................................... . 36
§ 16. Tacitus .............................................................................. . 42
§ 17. Alexandru cel Mare ........................................................ . 44
§ 18-38. Istoricii lui Alexandru .............................................. . 45
§ 39. Quintus Curtius .............................................................. . 46
§ 40. Criton ............................................................................... . 46
§ 4145. Scymnos, Ephoros, Demetrios, Memnon .............. . 47
§ 46. Anaximenes din Lampsacos ......................................... . 48
§ 47. Alexandru ........................................................................ . 48
§ 48. Anacharsis ............................... ........................................ . 49
§ 49. Traian ............................................................................... . 49
§ 50-53. Istoricii lui Traian (Marius Maximus, Fabius Mar-
cellinus, Aurelius Verus, Statius Valens) ............................. . 50

5
§ 54. Edictullui Traian (Edictum Traiani) ............................ 50
§ 55-56. Octavius Augustus, Marcus Antonius .................... 51
§ 57. Trogus Pompeius ............................................................ 52
§ 58-59. Diodor din Sicilia, Polibiu ......................................... 53
§ 60. Istoricii la care se referlt Pausanias .............................. . 54
§ 61-63. Ephoros, Choerilus, Diyllus .................................... . 55
§ 64-65. Calisthenes, Socrates - Istoricul .............................. . 56
§ 66. Sofode .............................................................................. . 57
§ 67-71. Poepi ciclici, Protesilaos, Arctinios, Sofocle,
Eschil ......................................................... ~............... ... .............. 58
§ 72-82. Porphyrios, lamblichsos, Libanius, Arbitio,
Lollianus, Castor, Hylas, Sardonios, Sardatios, Menelaos,
Aristarchos ................................................................................ 60
§ 83. Menandru ......................................................................... 63
§ 84-87. Agrippa, Cornelius Nepos, Statius Sebosus Quin-
tus, MeteUus Celer ............................... ..................................... 64
§ 88. SaUustius ........................................................................... 65
§ 89. Alexandru Peloplatonul ................................................. 65
§ 90. Hippodromos Tessaliotul .............................................. 66
§ 91-107. Autorii cita!i de Strabon .......................................... 66
§ 108. Heradide Ponticul ......................................................... 67
§ 109-110. Marcian HeradeotuI. Artemidor din Efes .......... 67
§ 111. Dionysios Charax .......................................................... 67
§ 112. Cornelius Alexandru Poliistorul ................................. 68
§ 113. Polyainos ........................................................................ 68
§ 114. Timagetos ....................................................................... 68
§ 115. Marcellus ........................................................................ 69
§ 116. Clearchos .................................................................... .... 70
§ 117. Ammianus Marcellinus ......................................... ....... 70
§ 118-129. Autorii citap de lornandes .................................... 70
§ 130-131. Criton, Samonicus .... ................................ .............. 73
§ 132. Eudoxos .......................................................................... 75
§ 133-134. Pliniu cel Batr:ln, Aufidius Bassus ....................... 75
§ 135. lulian imparatul ............................................................. 76
§ 136-137. lulianus Titianus, chartele geografice ................. 77
§ 138-139. Vibius Sequester, Stephanos Bysantion .............. 77
§ 140-141. Imparapi Tiberius ~i Claudius ............................. 78

6
§ 142-143. Diagnotus ~i Beton ................................................. 80
§ 144. Marin din Tyr ................................................................. 81
§ 145. Agathargides sau Agatharchides Cnidios ................. 81
§ 146. Diophantus ..................................................................... 82
§ 147. Didymos ......................................................................... 82
§ 148. Damastes ............. ...................... .... ............ ... ..... .............. 82
§ 149. Pliniu eel Tanar .............................................................. 83
§ 150. Democrit din Abdera .................................................... 83
§ 151-158. Posis Magnesiotul, Hellanicos, Philochoros,
Pherecydes, Herodoros, Bion, Menecrates, Clidemos ........ 84
§ 159. Abaris .............................................................................. 84
§ 160. Memnon .......................................................................... 85
§ 161. Theoxenes ....................................................................... 85
§ 162. Marcianos ....................................................................... 85
§ 163. Callistrat .......................................................................... 86
§ 164. Mnaseas ......................................................................... . 86
§ 165. Proteas Zeugmatitul ..................................................... . 86
§ 166-171. Cephalion, Castor, Thallos, Phlegon, Demon,
Phavorinus ................................................................................ 86
§ 172. Alypios ................................. ........................................... 87
§ 173. Appolonides ................................................................... 87
§ 174. Dionysios ........................................................................ 88
§ 175. Velleius Paterculus ........................................................ 88
§ 176. Simrnias ........................................................................... 89
§ 177-178. Artemidoros, Marcianos ....................................... 89
§ 179-180. Hecateu din Milet, Hecateu din Abdera ............. 89
§ 181. Pisander .......................................................................... 90
§ 182. Mysorum Iibri ................................................................ 90
§ 183-184. Antonius Diogenes, Antiphanes .......................... 90
§ 185. Candidus ........................................................................ 91
§ 186. Dexippos ......................................................................... 91
§ 187. Hippys (Hippon) Rbeginus ......................................... 92
§ 188. Valerius Antias ........ ................. ..................................... 92
§ 189-191. Teucros, Sylla, Lucullus ........................................ 92
§ 192. Cicero .............................................................................. 94
§ 193. Parthenios ....................................................................... 96
§ 194. Crates .............................................................................. 96

7
§ 195. Callistrates .................................................................. .... 96
§ 196-197. Mnesimachos, Herenaias ...................................... 97
§ 198. Titus Livius ..................................................................... 97
§ 199-209. Protarchos Trallianos, Antimachos, Damastes,
Metrodoros Hierodes, Homer, Hesiod, Boeos, Simoni-
l

des, Olenus de la Lycia, Melanopus de la Cuma, Aristeas

de la Proconnes ............................................................ ............. 99
§ 210-222. Orfeu, Epimenide Cnossius, Cleon Curieus,
Dionysius Mitilineul, Onomacriton, Herodoros, Valerius
Flaccus, P. Terentius Varro, Euphorion de la Chalcis,
Cornelius Gallus, Marianus .................................................... 103
§ 223. Anaximandru ................................................................. 107
§ 224-225. Teopomp, Cratip .................................................... 107
§ 226. Demetrios din Bizan! .................................................... 108
§ 227. Demetrios din Callatis .................................................. 109
§ 228. Dionysios Metathemenos ............................................. 110
§ 229. Hermippus Berytius ...................................................... 110
§ 230. Timaios din Sicilia sau Tauromenita .......................... 110
§ 231-240. Sanchoniaton, Philon din Byhlos (Herennius),
Theodatus, Histiaeus, Hypsicrates, Hieronim, DillS, Me-
nandru din Efes, Mochus, Manethon ........................ ............ 111
§ 241. Arrian .............................................................................. 112
§ 242. Hippocrate .... .................................................................. 113
§ 243-248. Autori arrneni: Mar-Apas-Catina, Bardessan,
Agathangel, Faust Bizantinul, Moisi de Khoren, Anoni-
mul Armean din sec. V............................................................ 116
§ 249. Nicolae Damaschinul .................................................... 120
§ 250. Priscus Rhetar .......................... .............. ........................ 121
§ 251. Apollodor din Darnase ................................................. 121
§ 252. Pappus Alexandrinul.................................................... 123
§ 253. Ethicus Hister ................................................................. 123
§ 254. Aristotel .......................................................................... 124
§ 255. Polemon de la Ilion ....................................................... 126
§ 256. Petru Patriciu ................................................................. 126
§ 257. Heron Atenianul ............................................................ 127
§ 258. Laetus .............................................................................. 127
§ 259. Dio Cassius ..................................................................... 128

8
§ 260. Demetrios de la Odessus ... ........................................... 132
§ 261. Alexandros Lychnos ..................................................... 133
§ 262. Nicefor Blemmydas ....................................................... 133
§ 263-264. Nicomachus, Callicrates Tyrius ........................... 134
§ 265. Aristocrit .............................. ........................................... 134
§ 266. Tyrannion ....................................................................... 135
§ 267. Eustochios ....................................................................... 136
§ 268. Phylarchus ...................................................................... 136
§ 269. Callimachus .................................................................... 136
§ 270. Dicearch Messenius ...................................................... 137
§ 271 . Nymphodor Siracuzanul .............................................. 138
§ 272. Straton ............................................................................. 138
§ 273. Plutarh ............................................................................. 138
§ 274-275. Posidoniu, Nasica .................................................. 139
§ 276. Scylax din Caryanda ..................................................... 140
§ 277. Pamphila de la Epidaura .............................................. 141
§ 278-280. Trei anonirni ............................................................ 141
§ 281. Hesychius din Milet .... ....... ........................ ......... .......... 142
§ 282. Diogenianus ................ ................................................... 143
Note ......................................................................................... 153

9
 o carte a cartilor pierdute des pre dad

Soarta scrieriJor a fost mereu Jegat~ de cea a suportului pe

care acestea au fost transpuse. PAn~ la aparipa tiparului, care a
permis multiplicarea ell u$urint! a texteloT, multe lucr~ri de mare
valoare au pierit odatli ell ultimele lor copti, fie in foc, fie in ap~,
fie dezintegrate de-a lungul timpului de ariditatea ori de umi-
ditatea locurilor in care au fost depozitate. tntAmpiarea, neglijen~,
ignoranta sau cenzura au ~ters din istoria literaturii capodopere,
iar pe istorici i-au privat de valoroase surse documentare.
Copierea manuscriselor in Antichitate ~i Evul Mediu a fost 0
soluJie parpal~, dar din p~cate unica posibiM. in acele vremuri.
Multi autori au fost rezumap, prescurtap, iar operele originate
s-au pierdut, did au incetat si1 mai fie (opiate. ~a au pierit
scrierile lui Dio Cassius, prescurtate de Xifilin, ale lui $tefan din
Bizant, excerptate de Hermolau, ale lui Trogus Pompeius, care I-a
avut ca epitomator pe Iustin ~i multe altele. Unele lucTi1ri sau chiar
autori intregi au fost supu~i cenzurii politice sau religioase ~i nu
au mai ajuns pAn~ la noi. Astfel s-a intAmplat Cll piesa lui Eschil
" C~ derea Miletului", a c~rei circulap,e a fost interzis~ ~i toate
copiile distruse. Opera lui TihIs Livills a fast ars~ de Gregorie cel
Mare, care nu admitea existenta unor minuni inainte de era cre~ti­
n~ . Ea ne-a parvenit tohI~i, fragmentar. De asemenea, au fast dis-
truse scrierile unor imp~rati romani care au fost supu~i la damantio
memoriae. lar exemplele pot continua.
Numeroasele masacre culturale, in primul rAnd incendierile
de biblioteci, au distrus mare parte din ~tiinla Antichitlipi. Cr,,§-
tinii au ars carp pagane, musulmanii la fel. Sfantul Gregorie a ars
toate ciirple din toate biblioteciIe Armeniei. Romanii au distrus
bibliotecile de la Alexandria ~i Cartagina, apoi arabii au ars din
nou biblioteca din Alexandria. Turdi au incendiat-o pe cea de la
Cairo ~i au distrus bibliotecile per~ilor, fondate inca din vremea
lui Xerxes, aruncAnd toate c~rti l e in ap~. Tot ei au ars valoroasa

11
biblioteca de la Buda, fondatll de Matei Corvin, apoi ~i-au facut
fitile din manuscrisele grec~ti de la Athos. Francii au ars cele trei
milloane de manuscrise ale bibliotecii din Tripoli. Vnii suverani
~i-au ars propriile biblioteci. Nabonasar, regele Babilonului, a ars
tot ce se scrisese inaintea lui, pentru ca istoria sa. inceap3 ell el. La
fel a facut Shih-huang-Ti, Imparatul Chinei, pastrand to~i un
exemplar din tot ce s-a seris, in bibliotea personala.; ell toate
acestea, unele din scrierile lui Confucius nu au mai putut fi
recuperate. Leon al III-lea a dat foe bibliotecii din Constantinopol,
pentru a se ra.zbuna, din motive religioase, pe profesorii care
ingrijeau biblloteca. Eduard at N-Iea ~i Cromwel au incendiat
biblioteca de la Oxford'. Nu e de mirare, dupa atatea dezastre, ca
ne-a ramas atat de pupn din produclille literare ale Antichitllfii.
Eschil a seris peste 80 de drame, din care ne-au fMIlas claar ~apte.
Tot ~apte ne-au ra.mas ~i de la Sofocle, care a scris 120. De la Euri-
pide ne-au ramas 18 din 90. Opera poetului ~i filozofului Agathon
e pierdutll integral. Din comediile lui Aristofan avern 11 piese,
dintr-un total de 40. De la Menandru nu avearn nlmic pana in
1959, cand a fost recuperatll ~i editatll piesa Dyskolos ("Mizan-
tropun·

*
* •

intre toate aceste pierderi nurneroase s-au aflat ~i scrieri de

mare importan~ pentTu istoria noastr~. IzvoareJe r~mase care
vorbesc despre dad ~i gep sunt puJine, fragmentare, cele mai

1 Din pacate ~irul biblioc1,*tilor (distrugatori de carp) este foarte lung, iar
r.:lzboiul impotriva culturii continua lJi astbi in unele tilri: in 2005, pre~e­
dintele Turkrnenistanului, Saparrnurat Niazov, ordonase inchiderea tutu-
ror bibliotecilor rurale, suspnand ca oamenii sirnpli nu au nevoie de c.:lrp.
De la distrugerea carplor sacre ale AntichitApi, precurn Disciplina etrusca
~i Carple sibiline, in tirnpul invaziei lui Alaric asupra Romei, de Ja distru-
gerea scrierilor sfinte rnaia~e de d1tre spanioli, la arderea d lrplor cu autori
evrei de catre nazi~ti ~i la cenzura cornunist.:l, rnotivele au fost rnereu
acelealJi: dorin~ obsesiva de control din partea celor aflap la putere.

12
multe transmise la a doua sau a treia mana. Au fost edilate de
ditre Academia Romanii in dou~ volume, unul cuprinzand autori
pana in secolul al IV-lea, celalalt continuAnd pana in zorii
mileniului al doilea1, a culegere de mai mici dimensiuni a acestor
izvoare a realizat G. Popa-Lisseanu, in douii volume, in anull939,
reeditate de cura.nd2 • De~i aceste izvoare au fost mult cercetatel,
despre cele dispiirute - mult mai numeroase ~i de mare impor-
!anti! - se pomene~te pujln in literatura de specialitate. 0 inven-
tariere a lor era necesarA, pentru a obpne 0 imagine pe cat posibil
completA asupra a ceea ce s-a seris in Antichitate despre dad.
A1exandru Papadopol-Calimah a facut aceast lucru. A trudit mult,
temeinic, ell pricepere, in stilul dirturarilor secolului al XIX-lea,.
realiz§.nd 0 sintezA care nici astitzi, ell ajutorul mijloacelor de
informare moderne, nu ar fi ~or de dus la indeplinire. A consul-
tat texte antice in original, fiind W1 bun cunosc:itor al limbilor
clasice - latinA ~i greadl veche - , a utilizat encic1opedii, culegeri de
texte, monografii, edip.i critice. A strans laolaltl 282 de nume de
autori care s-au referit ]a Dacia !1i la daci fie in treadU, fie in
capitole sau lucr~ri intregi. Intre ac~tia se nurn~r~ ~i autorii din
care ni s-au p~strat unele fragmente, c~ci, cu exceppa lui Strabon,
Iordanes !1i a altor cap-va autori, tot ce ne-a parvenit este
fragmentar.
Probabil autorul ins~i nu b3.nuia cat de vasta va ajunge s~ fie
intreprinderea sa. A inceput sa-~i publice textul in anul 1872 in

I Vladimir I1iescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe Stefan (red.), lzvoare

privind isto,;a Romliniei. T. De la Hesiod la Ttinera,;u"ui Antoninus, Editura

Academiei RSR, Bucure~ti, 1964. Haralambie Mih~escu, Gheorghe Stefan,
Radu Hancu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Fontes Histo,;ae Dare-
romanae ([zvoarele isto,;ei Romliniei). II. De In anul 300 plina la anul 1000,
Editura Acaemiei RSR, Bucure~ti, 1970.
2 G. Popa-Lisseanu, Dacia in autorii clasici. T. Auto,;i iatini clasici ~i
postclasici. If. Auto,;i greci ~i hizantini, edipe ingrijita de 1. Opri~an, Editura
Vestala, Bucu~ti, 2006.
3 Se remarc~ seria Romano-Dacica. Izvoare antice ale islorid Romliniei coordo-
nata de Eugen Cizek, editata de catedra de Umbi C1asice a Facult~tii de
Limbi Str~ine, Universitatea Bucu~ti (vol. I reeditat in 1992, vol. II in
1994, iar vol. III publicat in 2003) ~i Zoe Petre, Practica nemuri';i. Olectura
criticii a izvoarelor grecegti reje,;tonre In geti, Polirom, 2004.

13
revista "Columna lui Traian", inipa~ ~i condus;1 de B.P. Hasdeu,
~i a continuat timp de patru ani, realizand 19 articole. Materialul ~i
I-a organizat pe paragrafe, un paragraf conpnAnd unul sau mai
mulp autori. Primele paragrafe sunt scurte, concise, dar, ell
treeerea timpului, acestea ea~tig;l in amploare: dac;l lui Strabon ii
sunt alocate doar doua randuri In paragraful 2, In ultimele parp
ale lucr;lrn paragrafele dep~esc adesea 0 pagin;1. Ordinea prezen-
t;1rii autoriIor nu este dar;1. Primul prezentat este ~i eel mai impor-
tant, in viziunea lui Papadopol-Calimah: Dio Chrysostomos, deoa-
reee tr;lise in tara daciIor. tnsc1 urmittorii nu respec~ nici ordinea
cronologic;l, nici pe cea a importan~i, nici pe cea alfabetieit, dar u-
neori autoril sunt grupap pe subiecte (argonaupi, hiperboreii etc.).
Intervalul spapo-temporal acoperit de autorii studiap de
Papadopol-Calimah este foarte mare. De la Scylax din Caryanda,
contemporan cu Darius (sec. VI !.Hr.) la Nikephoros Blemmydas
(sec. XIII d.Hr.), de la celebril Aristotel, Strabon, Hecateu, Ovidiu,
Tacit, Pliniu cel Bittrm ~i eel Tan;lr, Traian, Criton, Dio Cassius,
Arrian, la mai pupn cunoscupi Demetrios din Callatis, Aethicus
Hister, Hermippus Berytius, Nimphodor Siracuzanul, de la legen-
darii Orfeu, Abaris, Anaeharsis, Mnaseas, la seriitori armeni pre-
cum Mar-Apas-Catina, Bardessan sau Moise Choren. Cei mai
mulp dintre autod sunt luap in discupe pe seama unor informapi
ale contemporanilor lor, care ceritific;l faptul cit ac~tia au scris
despre dad. Cu alte cuviote, cartea lui Papadopol-Calimah este
mai degraba 0 enumerare a izvoarelor care vorbesc despre ceea ce
s-a scris despre dad, dar s-a pierdllt. Old atata vreme cat aceste
texte nu mai exist;l, ele nu puteau constitui subiectul proprill-zis al
studiului. Papadopol-Calimah scrie despre ceva ce nu mai este,
dar despre care ~tim c;l a fost. 0 a doua categorie cuprinde scrieri
despre care istoricul bc1nu ie~te c;1 ar fi conJinut informapi despre
Dacia, dad sau gep. El extinde aria posibilelor izvoare ~i la
scrierile pierdute care au tratat despre scipi din zona M.1rii Negre,
con~tient fiind c.1 sub numele de "scip" sau "Scythia" nu de putine
ori erau cupr~i ~i gepi. Un argument puternic tl constituie chiar
fragmentele r.1mase din Genca lui Criton, care, atunci cAnd
vorb~te despre adversarii lui Traian, li num~te gep, iar cand
vor~te despre tara lor, 0 num~te SCljthia. tntr-adev.1r, numele de

14
Geh'a pentru tara geplor este neuzual in izvoarele antice. Nu
putero ~ti intotdeauna d .nd anume sub numele de "scip" se
ascund ger ~i dind nu. Totu~i, Papadopol-Calimah a decis sa
alcatuiasdi un corpus maximal de autori, inc1uzAnd ~i aceast~
categorie de izvoare, cu toat~ incertitudinea pe care 0 prezintlt
La sfiiTl'itul celor 282 de paragrafe, Papadopol-Calimah nu ne
prezintA 0 conc1uzie. i~i exprim~ doar triste~ea pentru pierderea
atator opere valoroase, care ne-au privat de informapi cu privire la
strelmo~ii no~tri. Nu inceardi 0 statistiC~, pentru a constata cat de
mult s-a pierdut, in tomparape eu ce s-a pl1strat. Nu cautii cauze,
altele decAt cele cunoscute - distrugerile de biblioteci, lipsa tipa-
rului. ~i nu compar~ situatia scrierilor despre daci cu cea a serie-
rilor despre alte neamuri. Probabil di nici nu existli intreprinderi
similare cu privire la izvoarele eelfilor, iberilor, germanicilor sau
ale altor popoare. Autorul face doar 0 inventariere sobrl1, obiec-
tiva, fara sa 50 lanseze in nid un fel de speculare.
Totu~i, cu toat1 prudenfa, necesar~, trebuie s~ remarci1m
cateva lucruri in primul rand, numclrul mare de scrieri dispclrute
" a ting~Uoare de Dacia". E posibil sel nu se fi seris despre nid un alt
nearn al Europei din afara lumii greco-romane atata c;it s-a scris
despre daci: capitole IDtregi in lucrclri de istorie, c~rp intregi
(I'raian, Criton, Dio Chrysostomos), ori referinte mai mult sau mai
putin ample. in comparap.e eu ce ne-a relmas din aeeste serieri,
procentul pierderilor dep~e~te probabil 90%. Aceasta constatare
ne conduce spre 0 conc1uzie surprinzJ.toare: interesul anticilor
pentru neamul dacilor era mai mare dec;it ne-am imaginat panel
acum. Abia inswnarea acestor pierderi ne ajut1 sel ne formilm 0
imagine justA cu privire la cat de mult s-a seris ~i cat de mult se
,tia in Antichitate despre dad ~i tara lor.
in a1 doilea rand, remardl.m 0 anume "consecven~" in dispa-
ritia textelor pentru unele perioade, in special pentTu epoca cea
mai interesant1 pentru isotricii antici, cea a rclzboaielor daco-
romane. S-a seris mult despre cucerirea Daciei ~i transformarea ei
in provincie roman~, dar s-a pierdut tot, cu exceppa c;itorva palide
excerpte ale lui Xifilin din Dio Cassius. Au disparut: lucrarea lui
Traian despre r~zboiul cu dacn, intitulatil. Dacica (sau De bello
dacico); cartea medicului lui Traian, Criton, intitulatil. Getica;

15
scrierea lui Apollodor din Damasc despre construcpa podului de
la Drobeta; toate opereJe istoricilor de curte ai lui Traian (eel pupn
patru la numar) care au scris despre imparat ~i despre rhboaiele
sale cu dacii; biografia lui Traian scrisa de Tacitus; eapitolele din
istoria aceluia~i autor, in care eran tnfa~ate luptele eu dacii;
istoria Daciei scrisa de Dio Chrysostomos, invatat exilat in Dacia
in vremea lui Domipan, dar foarte iubit de Traian; edictul lui
Traian, in care erau consemnate toate operapunile din timpul eelor
doua razboaie, ca ~i cheltuielile de rhboi; scrierile lui Pliniu ~el
TAn~r, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit ~i el pe larg
despre cucerirea Daciei; poemullui Caninius, un bun prieten allui
Pliniu, care a scris in versuri istoria ra.zboaielor ell dacii; istoria'
Daciei cuprinsa in capitoJuJ 22 al istoriei lui Appianus; biografia
lui Traian, scrisa de Plutarh, celebrul istoric gree; capitolele despre
Dacia din istoria lui Ammianus Marcellinus; istoria domniei lui
Traian semnatli de Dio Cassius; capitolele din istoria roman~ a
aceluia~i autor, care tratau despre r~zboaiele lui Domipan ~i expe-
dipile lui Traian in Dacia. Acestea din urm~ au ajuns la noi, cum
spuneam, sub forma foarte fragmentara ~i in rezumat. $i inca
altele. tn rest, totul s-a pierdut! Foarte probabil au existat consem-
naTi ~i despre grandioasa column~ a lui Traian, dar nimie nu a
ajuns pan~ la noi.
Desigur, 0 intrebare care se ridica dup~ 0 astfel de enumerare
este cea legata de cauze: de ce au disparut aceste scrieri? Este
yorba doar de coinciden~? Este numai mAna sorJii? Sau a existat,
la un moment dat, din motive gren de intuit, 0 incercare de inlatu-
rare a documente]e referitoare la dad? fusa in lipsa oridirei
dovezi, orice tentativa de raspuns se situeaz~ in domeniul specu-
laJiilor.

*
* *
Stadiul la care se afla in vremea lui Papadopol-Calimah
cercetarea izvoarelor cu privire la daci nu este mult diferit de cel
de astllzi. Totu~i, au aparut intre timp cAteva izvoare socotite pAn~
adineauri pierdute pentru totdeauna, motiv de optimism pentru

16
cercet1tori: oricAnd ar putea sil aparil 0 scriere considerat1 pier-
dutil. Astfe} s-a intAmplat ell manuscrisul Bodmer, care conpnea 0
comedie a lui Menandru, sau ell manuscrisele descoperite la ince-
putul secolului XX la Oxyrinchus, In Egipt. Mii de manuscrise
necatalogate se afHi in depozitele Bibliotecii Vaticanului.. a~teptan­
du-~i randul. In 1975 au fast descoperite ca.teva mii de manuscrise
antice intr-o indipere ziditli din M~nastirea Sfanta Ecaterina de pe
muntele Sinai. Astfel de descoperiri se pot produce oricand. Prin
urmare, este intru totul plauzibil ca numeroase scrieri considerate
pierdute s~ nu fi pierit definitiv, ci s~ se afle depozitate undeva.
in acel~i timp, trebuie s~ admitem di niei izvoarele existente
nu au fast cercetate suficient ~i uneori au beneficiat de interpretllri
indoielnice. in plus, numeroase informatii se gasesc in ludlrile
unor ci!irturari medievali, care au putut avea la dispozipe serieri
vechi ce intre timp s-au pierdut. Un caz elocvent este eel al geogra-
fului Philippe Brie! (1601-1668), care a publica! In 1648 0 geografie
a lumii antice in comparatie cu geografia lumii rnoderne, intitulat:i.
Parallela geographiae veten's et novae. In capitolul despre Dacia.. Briet
citeaz:i. dou:i. fraze cu privire la daci dintr-o lucrare pierdut~ a lui
Cato eel Bi!itran.. Origines1 • Pan~ acurn nu se ~tia c~ acest autor a
seris despre dad. Din On'gines s-au pi!istrat cAteva fragmente.. dar
nici nnw nu sugera vreun interes allui Cato pentru neamul daci-
lor, d~i autorul face referiri ~i la unele neamuri din afara ltaliei,
cum ar fi hispanicii.
In volumul al II-lea, cap. V - Historica descriptio Daciae, pg. 1,
De Dads in genere, nurn. 1, Nomen, p. 280, intAlnim urrruitoarea
afirmape: Cato in originibus Danos eosdem esse cum Dads scripsit
("Cato a scris in Origines c~ danii sunt acei~i ell dacii"). Apoi,
pupn mai jos, la pg. 3 De Danubio, num. 1 Nomen, p. 284: Cato in
originibus dicrum esse vult a Danis qui iidem sunt cum Dads ("Cato in
Origines pretinde ca [Dunarea] a fos! numitli [a~a] de la dani, care
sunt aceia§i cu dacii"). De unde avea Briet aceste inforrnapi? Dare
vlzuse )ucrarea.. astilzi pierduti!i, a lui Cato? Sau preluase cele
doui!i afirmapi ca pe n~te citate, de la vreun alt autor din vremuri

1 Vezi Aurora PeJ:an, Daci $i dani la Cato Maior, in "Sarmis. Studia Dacica",
nr. 2. aprilie, 2007, http://www.sarmis.org/petan0702.htm.

17
apropiate de ale sale? Poate fi yorba de 0 confuzie, e posibH ~ fi
luat informatiile de la alt autor ~i sit i Ie fi atribuit lui Cato? Putin
probabil, da~~ 'pnem cont de scrupulozitatea ext:raordinar~ Cll c~re
~i-a aldt.tuit volumele. Nu it putem suspecta pe autor nid de vreo
intenpe de denaturare sau mitologizare a adev:1rului istoric.
Lucrarea lui Briet, insllmand peste 1000 de pagini, este extrem de
temeinic~ ~i de bine documentatii. Ea infit~eazli istoria ~i geogra-
fi. Intregii Europe din Antichit.te pana In see. al XVll-Iea, iar In
economia lucr~rii sale dacii ~i getti oeup~ un loe minor. Autorul
era francez de origine ~i e putin probabil s~ fi incercat s~ atribuire
danezilor 0 ascenden~ dadcii, cum se intampl~ la unii autori
medievali nordici. De altfel, la capitolul despre Danemarca, Briet
nu pomene~te nimic de 0 legnurit a danezilor ell dacii. 1n plus, ar
fi extrem de straniu ca Briet s~ fi atribuit Cll de la sine putere
identitatea dad-dani tocmai lui Cato, despre care noi nu ~tim sit se
fi preocupat vreodat~ de dad.
o confirmare a informapei de la Philippe Briet se reg~se~te
intr-o sur~ pe care ne-a indicat-o profesorul Istvan Bodnar de la
Universitatea E6tvos din Budapesta. 1n comentariile la IIMeteo-
rologia" lui Aristotel ale cardinalului P~ter Pazmany, scrise in
1598, sub cuvantul Danumus apare urm~toarea not1.: Danumus.
Anianus Cato in Originibus Danumum vult ab aeeoUs Danis eognomi-
natum l . ("Danubius. Anianus Cato in Origines sustine cit Danubius
este numit [~al de la danii riverani"). Este v~rba tot de 0 lucrare
numitol Orgines, a unui autor Cato, dar al citrui nume este insopt de
un alt nume, Aniallus. Profesorul Bodnar presupune c:1 Anianus
(sau Annianus) este autorul de Ia care Pazmany a imprumutat
citatul din Cato. De data aceasta numele dacHor nu mai este
pomenit, ci doar al danilor, dar pasajul are in mod evident legit-
tura cu eel citat de Philippe Briet. Este greu de imaginat ca cei doi
au deformat independent 0 informape. eel mai probabil este c~, la
un moment dat, din opera lui Cato existau mai muIte fragmente
decat exist~ astlt.zi, iar mtre acestea se aflau ~i unele referiri la dad.
Aceasta ar deveni prima atestare a dacilor, devansand-o eu un
seeol pe cea a lui Caesar din De bello Gallico. Astfel de detalii, nu

1 Petri Cardinalis Pazmany Opera Omnia vol. III. p. 545, Budapesta, 1894.

18
pupne in serierile cilrturarilor medievali, ar putea duce la recu-
perarea multor informapi considerate pierdute .

•
• •
Posteritatea lui Papadopol-Calimah ~i a lucrilrti lui este una
emblematicil. Ampla lui investigape a avut aceea~i soartil eu cea a
izvoarelor pe care Ie-a cercetat: ignoratl1, uitatl1, aproape pierdutli.
Nimeni nu a citat-o vreodatl1, cu exceppa lui George Cillinescu, in
/storia sa. Nici un istoric, specialist in epoca dacilor, nici un cerce-
~tor al izvoarelor antice, nu a pomenit vreodata (caci pr-babil nu
a cunoscut) contribupa lui Papadopol-Calimah. Ramasa !ntre filele
mgalbenite ale revistei "Columna lui Traian", nu a beneficiat p§.na
aeum de roci 0 reeditare sau strangere in volum. Valoarea infor-
map..ilor stranse de autor nu seade odaffi eu treeerea timpului.
Cartea sa este asffizi, e§.nd istoria daeilor a ineetat sa fie un dome-
niu important al cercetarti academice, mai valoroasa ca oric§.nd.
Dupa parcurgerea acesti carp, ramanem cu senzapa ca pier-
derea nu este 0 anomalie sau 0 exceppe. Pierderea este regula).
Probabil unn vor spune ca ce e pierdut e bun pierdut ~i nu ne mai
intereseaz.1. Nu este a~a. Hecare opera. a influentat 0 generape sau
mai multe de cititori, seriitori ~i istorici. Hecare opera a produs un
ecOll, iar cartea lui Calimah face in sfar~it dreptate acelor pagini
pierdute, incercand sa sa]veze ceea ce nimeni nu a mai incercat sa
fad. nici pana la el, nici dupa el: imaginea a ceva ce ar fi putut sa.
fie. 0 insumare a golurilor prin cercetarea plinului din juru! lor, 0
istorie paralela, fara de care justa evaluare a izvoarelor ramase nu
este posibilll.

Aurora Pelan

1 Un demers asemi1niitor eu eel at lui Calimah, dar aplieat intregii

literaturi a lumii, intalnim la Stuart Kelly, The Book of Lost Books ("Cartea
dirJilor pierdute"), Penguin 2005, eu 0 edipe in hmba itahanl Il libro dei
libri perduti, Rizzoli 2006.

19
 Alexandru Papadopol - Calimah
repere bio-bibliografice'

In contextul culturii ~i viepi politice romane~ti din a doua

jumatate a secolului al XIX-lea, Alexandru Papadopol-Calimah
ocup~ un loc de seamil.
S-a n~cut in anul 1833~ la Tecuci.. fiind inrudit pe linie
maternil ell familia domnitorului moldovean Scariat CaUimachi.
Din tinere~ s-a dovedit a fi un luptlnor pentru apilrarea valo-
rilar tradiponale, a spirituali~tii ~i uni~pi neamului romAnesc.
PentTu putemicul silu sentiment patriotic, domnitorul Alexandru
loan Cuza I-a nurnit pe acest om politic conservator ministru de
externe, in perioada 17 octombrie 1865 - 11 februarie 1866, dupa
ce, in urmil ell capva ani, ocupase funcpa de prefect al judetului
Tecuci. Sub orAnduirea lui Carol I i s-a incredinptt dernnitatea de
ministru al Cultelor ~i instrucpunii Publice (1868).
De-a lungul vielii, Papadopol-Calimah a legat Slranse priete-
nil ell oamenii de culturil ai epocii, in special ell Vasile Alecsandri,
in a cMui revisU, Romania literaril, §i-a fileut ~i debutul, ell artico-
lui "Limba romaneasca" (1855). In aceasta prima scriere, el face
dovada ata§amentului fata de limba popular~ romaneasc~, eombii-
land eu fervoare neo-Iatinismul ~i purismul, doui1 eurente imbriip-
~ate de majoritatea filoJogilor romani din veacul al XIX-lea, "mulp,
insuflep,p, de duhul nobilismului sau neo-Iatinismului, au intre-
prins intreprinderea eea mai gre§itl ~i cea mai improtivitoare civi-
lizatiei popoarelor. In loc de a se indeletnici cu limba p~rinlilor
lor.. curiipnd-o numai de aeele ziceri stritine ee ar fi eu totul nero-
mane ~i nu inriidiieinate in popor.. ei au indep~rtat ~i aeele cuvinte
care, fiind romane §i indditeinate din veaeuri in tarii, sint mult

• Capitol intocmit de Andreea RAsBOIU, bibliotecar la Biblioteca Napo-

nalll a Romaniei.

21
mai melodice ~i mai frumoase decat cele de acurn introduse"l.
Romiinii sunt indernnap s~-~i respecte limba stri1.mo~iJor, evitiind
neo-Iatinismul pentru ca si1. "n-o conducem la 0 intreagi1. dege-
nerape, dizbri1.cdnd-o de antichitatea ei, cand noi d~torim si1. 0 p~s­
tram cu pretuire"2.
Alecsandri a apreciat corespondenta purtati1. Cll eruditul s~u
prieten ~i, de altfel, a trimis spre publicare "Convorbirilor literare"
mai multe scrisori primite de la acesta. lntr-una dintre ele, datatl11
martie 1890, poetul Ii vor~te lui Papadopol-Calimah despre un
obicei practicat pe aceste meleagllri de 1 martie, "dlnd toate fetele
~i fl~c~ti romilni ~i leag~ mMti~oare la gat sau la braf', rugandu-l
s~-~i exprime opinia asupra vechimii acestei datini "m_ai indatora
foarte mult dad. ai putea descoperi ceva despre acest obicei ~i
mi-ai comunica Ofice vei afla" 3 .
"Hamicul ~i omniprezentul"4 Alexandru Papadopol-Calimah,
dup~ cum il nume~te George C~linescu, a avut insemnate contri-
bupi in diverse publicapi, precum IIRevista literar~ ~i ~tiintifidi",
"Columna lui Traian", IIConvorbiri literare", "Revista noua",
"Arhiva", "Romdnia literarii".
Specialist in istorie veche, limbi c1asice ~i slavona, el este
autorul unor studii importante despre trecutul nostru ~i vechea
cultura romaneasc~.
A tradus din limba rus~ Cuvfntu despre espedipa lui Igor
Sveatosltwici, Prindpele Navgorodului Nordicu contra poilRJfiloru sau
cumaniloru. De asemenea, lucrarea Generalu Pavelu Kisseleff in
Moldova 1i Tera-Romaneascii: 1829 - 1834 a fost realizat~ dup~
documente ruse§ti.

1AI. Papadopol-Calirnah, Limba Tomaneasca, in P. Cornea, M. Zamfir,

Gandirea romaneascii pa§optista, vol. 2, Bucure~ti, Editura pentru Literatud1.,
1%9, p. 299.
2 Ibidem, p. 298
3 Scrisoare de la V. Alecsandri c~tTe Alexandru Papadopol-Calimah, din
1.03.1890. Apud N. Chiscop, Alexandru Papadopol-Calimah, in "Dunarea de
jos", ian. 2004, or. 23, p. 9.
4 C. Calinescu, Isloria Iileraturii de la origini pana fn prezent, Ia~i, Editura
Minerva, 1970, p. 515.

22
 Lui Ii datoram ~i lTaducerea din greaca veche a pieselor de
teatru Adunarea zeilor ~i Jupiter tragic de Lucian din Samosata,
doua capodopere dramatice in care sun! amintip getii ~i credinja
lor in Zamolxe.
~a dedicat cu predidere cercetlirii izvoarelor antice, autorilor
din vechime, ale c~ror scrieri Hlceau referire la str;tmo~ii no~tri
geto-daci. In lucrarea sa Botanica daco-geticii red~ denumirile de
plante tiim~duitoare dacice cuprinse in dOlla lucrari de medicina
din primeJe dOlla secole ale erei noastre, aparpnAnd lui Dioscoride
Pedanios ~i lui Pseudo-Apuleius. Papadopol-Calimah analizeazli
existenta mai multor variante pentru numele aceleia~i plante ~i
considera cil aceasta se datoreaza dificultliplor de transliterare.. ell
caractere grece~ti ~i latin~ti, a anumitor foneme prezente in limba
daca. in acest sens, savantul afirma: "cop~tii greci au schimonosit
o mulpme de autori ~i patimeau fir~te de boala originara de a
supune regulelor elenice de prosodie ~i de eufonie orice cuvant
str~in"l. El remarc~ asem;marea izbitoare a Wlora dintre termenii
redar in cele dou~ lucr~ri eu denumirile utilizate in mod curent in
limba roman~ moderM.: tura sau turitia, tunee, turitia mare pentru
dacicul tura; iedera pentru dacicul edera; rostopasca, rostopaste ~i
crusta pentru crnstana; tulpiniu, tulpinu, hllik:i1Za, ~tiru-mic, !jtinl-ro~
~i torsura pentru dacicele mlpiIa, stiifozila ~i storsura; mazare,
miiziiroi pentru mozula; sialia, salbia, jafea, jalea de climp pentru salie;
ulmuf, uImarea pentTu alma; cicuta pentru calida, C1Jcalida ~i cocalida;
tatiirca pentru dacicul tutastra. 2
Sinteza Scrieri vechi pierdute atingiitaare de Dacia, publicatA
intre anii 1872-1876 in paginUe revistei conduse de Hasdeu,
"Columna lui Traian", este 0 lucrare unic~ in cultura noastr~ prin
abordare ~i rezultate, punand laolalU informap.i despre aproape
300 de autori antici greci, latini ~i de alte neamuri ~i despre
lucr~rile lor in care se trata despre dad sau Dacia, dar care s-au
pierdut intre timp: 0 reconstituire, pe baza informatiHor care au
supravietuit, a cat de mult se ~tia in Antichitate despee dad.

1 AI. Papadopol-Calimah, Dioscoride ~i Luau Apuleiu (Botanica daco-getica),

Bucuresd, Typografia Societatei Academice Romane, 1879, p. 23.
2 Ibidem, p.21-22.

23
 in anul 1876, ca 0 incununare a intregii sale activitlip ~tiin­
tifice, a fost primit in randul membrilor Academiei Romfine, pen-
tru ca la 23 martie 1890 s~ fie ales vicepre§edintele Secpunii Isto-
rice din cadrul acesteia.
Prin punerea in lumin~ a nenuIlliirate izvoare naponale ~i
straine, mai pupn prezente in istoriografia romaneasc~, Alexandru
Papadopol-Calimah a contribuit din plin la cuno~terea ~i intele-
gerea trecutului ~i mo~tenirii noastre spirituale.
La 18 iunie 1898, carturarul moldovean se stingea din viata,
dupa ce ultimii ani ii fusesera intunecap de drama pierderii sopei,
Amalia, ~i a fiicei sale, Elena, la doar 25 de ani.
In semn de recuno~tint~, autori~p1e locale i-au redat locul
bine meritat, a~ezandu - i statuia in parcul central aI or~ului natal,
aHtturi de cele ale altor personalitlip tecucene.

Lista selectiva a scrierilor Illi

Alexandru Papadopol-Calimah

Limba romaneasea. in: "Revista literara", 9 iulie 1855, nT. 26;

reeditat~ In: CORNEA, Paul. ZAMFIR, Mihai. Gilndirea romilneascii
pa§optistii, vol. 2. Bucure§ti: Editura pentru Literatur~, 1969, p. 296-
301; reprodus In: MIRCESCO, V. (Vasile Alecsandri), Grammaire de
Ia langue Roumaine. Paris, 1863, in prefaja semnatli de A. Ubicini, I
- XXVI

Curtea de easafie in Franta. Iassi: Tipografia lui AdoU Bermann,

1862. 113 pag.

Reglementul pet/1m serviciul Curtei de Casaliune din Franla: noliuni

despre Ministerul Public. Iassi: Tipografia lui Adolf Bermann, 1862.
VIII + 55 pag.

Scrieri vee"i pierdute atingiitoare de Dada. In: "Columna lui Traian",

1,1872, nT. 28, p. 228-230; II, 1873, nr. 1, p. 10-11, nT. 2, p. 17-18; ill,
1873, nr. 6, p. 91-93; IV, 1873, nr. 7, p. 123-125; V, 1873, nr. 8, p.
131-132; VI, 1873, nr. 10, p. 177-179; VII, 1873, nr. 12, p. 236-238;
VIII, 1873, nT. 13, p. 249-250; IX, 1874, nr. 4, p. 83-85; X, 1874, nr. 5,

24
p. 107-109, nr. 7, p. 171-173, nr. 9, p. 231-232; X, 1875, nr. 1, p. 27-
29; X, 1876, nr. 2, p. 72-82; serie nou~, 1876, nr. 3, p. 125-136, nr. 4,
p. 165-171, nr. 5, p . 213-221, nr. 6, p . 257-269

Dioscoride ~ Luau Apuleiu: (Botanica daco-getica). Extras din: "Ana-

lele Societl1!ii Academice", Seria I, Tom. XI. 1878. Reeditat~ ca:
Dioscoride ~ Luciu Apuleiu: (Botanica daco-getica). Bucuresci: Typo-
grafia Societatei Academice Romane, 1879. 24 pag.

Dare de seama despre scrierea lui Atanasiu Comnenu Ipsilantu in ce

privesce pe romani. Extras din: "Analele Academiei Romane",
Memoriile Secpunii Istoriee, Seria 2, Tom. 2, Sect. 2, p. 427-535.
Bucuresci: Tipografia Academiei Romane, 1881.

Douif documente pentrn istoria noastrii contimporanif. tn: "Convorbiri

literare", XV, 1881, nr. 6

25 mai 1856. In: "Convorbiri literare", XVI, 1882, nr. 10

Mi~carea literarii pravensalii.ln: I1Convorbiri literare", XVI, 1883, nr.

11

Natita despre Cronica lui Hur: in: "Convorbiri literare", XVU, 1883,
nr.4

Despre Alexandru Mavrocordatu Exaporitulu fi despre activitatea sa

politicii
§i literarii. Extras din: "Ana1ele Academiei Romane", Seria
2, Tom. 6, Seq. 2. Bucuresci: Tipografia Academiei Romane, 1884.

Cercetiiri jilologice despre Romnnia. In: "Convorbiri literare", XVIII,

1884,nr.5

Costacl1e Negri: (un document pentru istoria noastrii contimpuraniiJ. in:

"Convorbiri literare", XVIII, 1884, nr. 7

Sloboziile in Romnnia: (0 carte domneascii ineditii din 1662) . In:

" Convorbiri literare", XVII, 1884, nr. 12

25
Scrisoare despre Tecuci.ln: "Convorbiri literare", XIX, 1885, nr. 5

Despre Gheorghie Stefan Voevod, Domnul Moldovei:(16S3-1668}.

Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1886. 152 pag.

Duniirea In literaturii fi in tradifiuni. Extras din: "Analele Academiei

Romane", Memoriile Secliunii Literare. Seria 2, Tom. 7, Sec). 2, p.
309-377. Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1886.

Dezrobirea tiiranilor in Moldova. In: "Convorbiri literare", XXI, 1887,

nr. I, 2

Generalulu Pavelu Kisseleffin Moldova ~ Tera-Romanesca: 1829-1834:

dupa documente rusesci. Extras din: "Analele Academiei Romane",
Memoriile Sectiunii !storiee. Seria 2, Tom. 9, Secl. 2, p. 65-148.
Bucuresci: Tipografia Acaderniei Romane, 1887.

Nolita istorica despre ora$ulu Boto$ani. Extras din "Analele Acade-

miei Romane", Memoriile Secliunii Istoriee. Seria 2, Tom. 9, Secl.
2, p. 93-130. Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1887.

Cantecul hahnanului Ivan Serpeaga. in: "Convorbiri literaTe", XXI,

1888, nr. 11

Notila istoricil despre Barlad. Barlad: Editura Tipografiei George

Catafany, 1889. 114 pag.

Amintiri despre Costache Negri. in: "Revista nou~" , II, 1889-1890, nr.
9-12

Despre Atanasie Patelarie, patriarh ecumenic. in: "Convorbiri

literare", XXIII, 1890, nr. 12; XXIV, 1890, nr. 1

Douii riinduri din istoria $coalelor fn Romania. in: "Culegeri literaTe" 1

partea a 2-a, Bueure:;ti, 1891, p. 8-14

26
Despre "Dereptate", locul unde s'a aclamat Damn ~tefan cel Mare.
Extras din: IIAnalele Academiei RomAne", Seria 2, Tom. 17,
[Burur"\lti, 1894-1895]

Sofia Paleolog nepata Imperatului Constantin XlI Paleolog si Domni!a

Olenafiica Domnului Moldovei ~tefan-cel-Mare: 1472-1509. Bueuresci:
Lito-Tipografia Carol Gobi, 1895. 157 pag.

Un episod din istoria tipografiei fn Romania. Bucuresci: Institutul de

Arle Grafice Carol GobI, 18%. 18 pag.

Lu miniiricii ~ Titina§. tn: "Arhiva", VII, 1896, nr. 1,2

CiIlbiir Vadii in istoria Moldavei ~ in drama Dlui. Vasile Alecsandri,

" Despot Vodif". In: ALECSANDRI, Vasile, "Drame istorice". Scrisul
romanese, [193?], p. CXXXVlII- CLVl.

Pana la de,teptare: din scrierile lui AI. Papadopol Calima" / pub!, de

fiul sau, Paul AI. Papadopol-Calimah. Tecuei, 1908. 15 pag.

Traduceri

Cuvfnhl despre espedifia lui Igor Sveatos/auici, Principele Navgorodului

NordiCl,/. contra polov#loTU sau cumaniloTU / trad. ~i note de
Alexandru Papadopolu-Calimahu. Extras din: "Analele Aeade-
miei Romane", Memoriile Secpunii Literare. Seria 2, Tom. 7, Sec~.
2, p. 141-169. Bueuresci: Tipografia Aeademiei Romane, 1885.

LUCIAN DIN SAMOSATA. Adunarea zeilor. In: "Convorbiri

literare", XIII, 1879, nr. 4

LUCIAN DIN SAMOSATA. Jupiter tragic. In: "Convorbiri

literare", XXIV, 1890, nr. 3,4

27
 Referinte critice

BIBLIOGRAFIA ROMANEAscA MODERNA: 1831-1918. Vol.

3: L-Q. Bucu"'l'ti: Editura ~tiin!ifica ~i Enciclopedica, 1989.

CALINESCU, George. Tston"a literaturii de Ia origini panii fn prezent.

Ia~i: Editura Minerva, 1970.

cmscop, Nicolae. Alexandru Papadopol-Calimah. in: "Dunarea de

jos", an 3, nr. 23, ian. 2004, p. 9

DICfIONARUL LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI

PANA LA 1900. Bucure~ti: Editura Academiei RSR, 1979.

PAPADOPOL-CALIMAH, Alexandru. Limba romaneascd. In COR-

NEA.. Paul. ZAMFffi, Mihai. Giindirea romiineasca pa§optistii. Vol. 2.
Bucur~ti: Editura pentru Literatura, 1969, p. 296-301

PREDESCU, Lucian. Encic/opedia Cugetarea. Bucure~ti: Cugetarea -

Georgescu Delafras, 1940.

28
 Nota asupra ediFei

Textul de falii reune~te pentru prima oara 0 serie de 19

articole publicate de Alexandru Papadopol-Calimah In revista
"Columna lui Traian" Intre anii 1872-1876:

seria I 1872 nr. 28, p. 228-230

seria II 1873 nr. 1, p. 10-11
nr. 2, p. 17-18
seria III 1873 nr. 6, p. 91-93
seria IV 1873 nr. 7, p. 123-125
seria V 1873 nr. 8, p. 131-132
seria VI 1873 nr. 10, p. 177-179
seria VII 1873 nr. 12, p. 236-238
seria VIII 1873 nr. 13, p. 249-250
seria IX 1874 nr. 4, p. 83-85
seria X 1874 nr. 5, p. 107-109
nr. 7, p. 171-173
nr. 9, p. 231-232
1875 nr. 1, p. 27-29
nr.2, p. 72-82
serie noWi 1876 nr. 3, p. 125-136
nr. 4, p. 165-171
nr. 5, p. 213-221
nr. 6, p. 257-269.

Actualizarea ortografid1 ~i morfologid1 ne-a ridicat unele

probleme. AI. Papadopol-Calimah ~i redacta articolele In perioa-
da in care abia se trecuse la scrierea eu alfabet latin iar ortografia
era in curs de constituire. Hasdeu tnsu~i propunea modificari
ortografice in revista sa de la un nunliir la altul Primele serii de
articole sunt scrise 1ntr-o ortografie pronuntat iatinizantA, pe cand
urmiitoarele sunt mai aproape de ortografia modema. Am operat
o unificare, eu dorinta de a face cat mai accesibil textul pentru

29
cititorul de astllzi, Incercand totu~i sa pastram, pe cat posibil, stilul
autorului Am efectuat unele modifidlri sau completliri doar acol0
unde sensul frazei nu era claro Toate completlirile sunt semnalate
intre paranteze drepte.
Numele proprii sunt adaptate in corpul textului, eel mai
adesea a~a cum Ie-a reclat autorul. in titlurile paragrafelor ins~, ele
figureau, de regula, neadaptate (de ex. Stephanos Bysantion In
tillu, dar ~tefan din Bizanl in rest). Am facut mici modificari, in
sensu} actu.aliz~rii lor (Cicerone, Dione au devenit Cicero, Dia), dar
nu am intervenit asupra oppunii autorului pentru 0 form~ sau alta
(de pilda am lasat [amandes pentru Jordanes, forma din urma flind
stabilitll de Th. Mommsen mai tarziu).
Am adiiugat traduceri pentru texteie in latina, greadi !Ii
franceza, cu exceppa unor texte scurte a1 direr sens rezulta dar
din comentariul autorului. Traducerile sunt redate mtre paranteze
pi1trate 11i sunt urmate de trimiterea la sursa din care au fost
preluate. Pentru izvoarele grece~ti §i latine§tif traducerile au fost
preluate eel mai adesea din cele douli volume de izvoare editate
de Academia Romana (v. supra), indicate In text prin siglele I1R ~i
FHD. Acolo unde nu exit:i1 nici 0 indicape, traducerea ne aparpne.
Notele autorului sunt plasate la sfAr~itullucrMiif in numero-
tare continuli. Am adliugat cateva note in subsolul textului, acolo
unde era neapiirat:i1 nevoie, pentru corectarea sau actualizarea
unor informatii.
Am p,1lstrat ordinea paragrafelor, dar am coreetat nume-
rotarea in unele locuri, unde num,1lrul unui paragraf se repeta sau
ordinea era slirit:i1. Totodat:i1 am preferat 0 numerotare continuli de
la prima la ultima serie, d~i in original autorul incepe seria nou,1l,
eea din 1876, eu paragraful 1. Am coreetat de asemenea nume-
rotarea notelor de subsot, nu de putffie ori gre~itii prin repetarea
acelora~i erne san prin plasarea gr~itii in text a trimiteru. Am
operat unele corecturi miirunte in textele grec~ti ~i latinefiti, care
au suferit erori in original din pricina culegerii tipografice.
Am intocmit un sumar al c,1lrp.i, care cuprinde lista autorilor
in ordinea prezent:i1rii lor in text. Ca urmare, nu am socotit nece-
sar,1l realizarea ~i a unui indice de nume.
A.P.

30
 De pe ~rmurile Dun~rii noastre, un om pe atM ilustru, pe cM
nenorocit, Publius Ovidius Naso, cugetand asupra viepi produ-
cerilor geniului omenesc, trimitea Romei, iubitei saJe patrii, aceste
dulci ~i frumoase cuvinte:

Tabida consumit ferrum lapidemque vetustas;

NuUaque res maius tempore robur habet.
Scripta ferunt annos: scripsit Agamemnona nostri;
Et quisquis contra, vel simul, arma tulit.
Quis Thebas septemque duces sine carmine nosset,
Et quicquid post haec, quicquid et ante fuit?
Tantaque maiestas ore canentis eget.1

. ["Mai tare decM timpul pe lume nu-i nimic.

Dar scrisu-nfruntl1 timpul: din scris pe Agamemnon
il ~tii ~i pe o~tenii ce s-au luptat cu eL
De n-ar Ii fost poepi, de Teba, de cei ~apte,
De ce-a fost inainte ~i dup~, cine-ar ~ti ?
Au pururea nevoie de-un glas de canti1ret-"
trad. reodor Naum in Publius Ovidius Naso, Opere,
Editura Gunivas 2001, p. 1011.1

N-avea ins~ pe deplin dreptate acest iubit ienerorum lusor

amorum2 , ~i-n dep~rtarea anilor b~tranului Guttenberg putea sii-i
zambeasc~ malipos, ariitAnd lumii litera sa de plumb, cu care nu
mai se poate zice:

Scripta ferunt annos ...

31
 A trebuit s~ vin~ tipografial ca vorbele lui Naso s~ fie 0
realitate.
Cite serieri de mult pret, cate fapte mari, sunt pierdute pentru
noi din lipsa tipografiei, ~i dUll luminll ar fi inIoeuit intunerecul
nestrllbatut ee domne~te peste epocile cele mai insemnate ale
istoriei faptelor omene~ti!... Cate probleme au r~mas nedezlegate
pentru vechea istorie a noastr~, pentru epoca dac~? .. Care a fost
limba dacilor sau a gep.Ior? Care au fost adevolratele hotare abori-
gene ale propriu-zisei Dacii? Care erau carmuirea, legilel literele,
chorografia - mtr-un cuvant istoria lor toatl?
Aeeste probleme ar fi deslu~ite pentru noil dadi scrierile bol-
trane s-ar fi pl1strat.
Noi ne propunem a da aid 0 nomenclaturii de autori vechi in
astl materie, ale dir~r serieri sunt pierdute, poate pentru totdea-
una.

§ 1. Dio

Intre anii 97-117 d.Hr. a trl1it DiD, filozof stoic, nl1scut in

Brussa Bitiniei, supranumit Chrysostomos. in timpul tinere~lor
sale, el a cllilitorit mult prin Egipt ~i prin alte tari. Era un Mrbat
liberal: spunea adeviirul fiirii fricii. Din eauza aeeasta, eand s-a
intors din e.ll.ltoriile sale, el se g.lsi ineonjurat de pericol. imp.l-
ratul Domip.an condamnase la moarte pe un amie a1lui Dio. Dio
pnu discursuri publice, stigmatizAnd aceast.l faptl. Via~ fiindu-i
in primejdie, el fugi in Dacia, unde se flleu plugar, uda copacii ~i
grlldinile, ellra apll, ~i astfel ~i procura painea de toatl! zi. Dupll
moartea lui Domipan, armata roman.l se turburase; insii Dio prin
un discurs public a izbutit sii 0 lini~teasc.l, invocand memoria
vechii discipline romane. Succesorul lui Domipan, Nerva, rechem.l
pe Dio la Roma. Sub Traian, el era atat de iubit ~i stimat, inea.t
imp.lratul, intorcandu-se de la biruintele salel il punea al.lturi cu
dansul in carul triumfal de aurl in care imp.lrap.i poporului-rege
serbau triumfurile lor. Din scrierile sale noi avem numai 80
discursuri importante. 3

32
 Aeest Dio a seris 0 carte despre fara noastrA: Istona Daciei.
Flavius Filostratul, care a trait ~i a scris pe la 230 d.Hr., face men-
,tiune de aeeastA scriere ell mare laudit4

§ 2. Slrabon

Marele geograf Strabon, pe la anii 26-1 l.Hr. a seris 0 carte

despre Tracia ~i Dacia, care nu 0 avem. s Islona sa in 47 de cArp este
eu des~va~ire pierdutA. 6

§3. Appian

Appian a scris, la 147 d.Hr., in doulizeci ~i patru e~rp lstoria

Romanilor. Acest mare istoric, atfit de liiudat de Fotiu, a trait sub
Traian, Hadrian ~i Antoninus Pius. El a ocupat funepuni inalte.
Din istoria sa ne-a riill1as numai jumAtate.
Appian a seris 0 istorie a Daciei. in prefata sa la scrierile sale
istorice, el insu~i ne zice aceasta:

r ETWV TWKOTTEp · I O'TpOV oUs .6.0KOUs-' PW!lo'iOt KO~OUat V. ,. O'UOY-

ypaq,w KaTa €6vOS' EKOO'TOV tilaE !lEv lr;> ~t~AOVS" €KacrTov TWV l6-
VWV OtlJpt Tat. 7

{" ... pe unii dintre getii de dincolo de Istru, pe care romanii ii

numesc daci ... Seriu in funepe de fiecare popor in parte astfel ineat
(luerarea) va fi lmp~rpt~ in eArp dupA popoare."]

Importan!a acestei istorii se dovede~te din ins~i aceste

cuvinte ale lui Appian. DupA incredintarea ce ni se dA in Zonaras,
lston'a Daciei se euprindea in mtreaga carte a XXII din scrierile
istorice ale lui Appian,8

§ 4. Caninius

A fost 0 mare epoeA, a fost 0 mare glorie pentru Roma ~i

pennu Traian biruirea lui Decebal, supunerea ~i colonizarea .
Daciei. Pliniu eel TanAr, amie al lui Traian, nibun al poporului,
prefectul vistieriei publice, consul, guvemator al Bitiniei ~i al

33
Pontului, eomisarul Chi Emiliane Iii augur, aflAnd despre aeeastii.
biruin~, seria suveranuJui silu urmiltoarea epistolil de felicitare:

tIc. Plinio Traiano

Vietoriae tuae, optime Imperator, maximae, puleherrimae, anti-
quissimae, et tuo nomine et reipublieae gratulor, deosque imor-
tales preeor, ut omnes eogitationes tuas tam laetus sequatur even-
tus, ut virtutibus tantis gloria imperii et novetur et augeatur"9.

["e. PIinius eatre Traian

Te felicit atftt pe tine, preabunule lmparat, eat ~i statuI, pentru
victoria ta eea mai mare, eea mai frumoas~ ~i eea mai important~
Iii m~ rog la zeii nemuritori ea toate proiectele tale s~ aib~ un
rezultat fericit penuu ea faima imperiului s~ se innoiase~ ~i sil
ereasea datorita atfttor vitup ale tale."]

eu dacii nu a fost ~or. Romanii se luase de ganduri. Ii

numeau afurisiti dw;malli !ji neam nebiruit: EX8pot KaTa.paTOt feTal,
invicla gens 10, indomiti Getae ll , Dacus asperl2 ,,[nearn neinvinsl neim-
blanzipi gep, daeul eel aspru"), daeii oboratori ai Romei: delroit
Urbem Dacusl3 ["Dacul a distrus Cetatea"].
Era atunci in Roma un om foarte erudit, anume Caninius. El a
seris in versuri istoria expedipunii lui Traian in Dacia. Despre
aeeasHi seriere el vesti amieului silu Pliniu, care 11 incurajc1 in intre-
prinderea ei. Acel poem epic al romanilor este pierdut pentru noil
El descria colonizarea ~i intemeierea Daciei traiane, a~ezarea ro-
manilor in ~rile noastre14 • Sil reproducem 0 parte dinu-o epistol~
a lui Pliniu ditre amieul sc1u Caninius:

"e. Plinius Caninio suo

Optime facis, quod bellum Dacicum scribere paras: nam quae
tam recens, tam copiosa, tam lata, quae denique tam poetica et
(quamquam in verissimis rebus) tam fabulosa materia? Dices
immisa terris nova flumina, novos pontes fluminibus inieetos,
insessa castris montium abrupta, pulsum regia, pulsum etiam vita,

34
regem nihil desperantem. Super haec, actos bis triumphos: quo-
nun alter ex invicta gente primus, alter novissimus fuit..."

["e. Plinius saluta pe prietenul sau Caninius

Foarte bine fad ca te pregate~ti sa serH despre razboiul dade.
a d ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, in sfar~it,
mai plin de poezie ~i mai de domeniullegendelor, d~i este yorba
de lucruri foarte adevarate? Vei canta rauri noi, fIuvii conduse
peste campii, noi poduri aruncate peste fIuvii, tabere a~zate pe
coastele abrupte ale munp.ior, un rege alungat din re~din~ sa,
izgonit ehiar din via~, fara ea sa fi pierdut nidodata nadejdea; pe
Ianga aeestea, doua triumfuri, din care unul a fost eel dintai impo-
biva unui neam neinvins, iar ceUHalt eel din urma." lIR, p. 477.]

Din aeeasti1 scrisoare pare ca Pliniu urmase pe Traian in

expedipunea daciea. El avea 0 mare euno~tinta de afaeerile Daciei,
~ i emar de eele petrecute sub administrapunea lui DecebaP5.

§ 5. Hellanicus

Istoricul Hellanicus (' EMcivlKOS), care a trait pe la 495 I.Hr., a

seris 0 carte Despre fntemeierea neamurilor §i a orafelor: fiEpL KTLaE-
wv e:8vwv Kat 1T6AEWV. Scrierea sa cuprindea ~i narapuni despre
Dada16 • Ea este eu desavar~ire pierduti1. Ne-au ramas eateva frag-
mente eonfuze ~i neinsemnatoare17. Hellanicus citeaza mai multe
or~e dace. Pe acest Hellanieu~ 11 menponeaza ~i Pausanias18 •

§ 6-9. Agretas, Agathon, Ctesipus, Timonax

Ac~ti istorici (' AypETas,' Ayci6wv, KnjeJl1T1TOS, T€[lovac) au

seris ~i ei istoria loeala a Dadei. Epocile in care au trait ne sunt
necunoseute. Din scrierile lor nu ne-a ramas nimica. Abia cunoCUj-
tern de existenfa lor ~i de materia despre care au seris, prin mar-
turille lui $tefan din Bizan!, Suidas, Arpocration ~i Ateneu. Scrie-
rile lor purtau titlul generic, confuz, ce se da de autorii greci tarilor
de dincoace de Dunare ~i spre nord: ~Ku6lKa, adica [storia Scifiej19.

35
 § 10-13. Pisander, Parmenion, Dexippus, Hecateu

Ace~ti scriitori au seris ~i ei despre Dacia, precum se vede din

citaJiunile lui ~tefan Bizantinul. Dexippus a scris 0 cronica
(XpovtKllV), In care citeaza mai multe or~ la carlea XII. Hecateu a
scris 0 carte ce avea titlul Europa (EupW1T1l)20. Acest Hecateu trebuie
s~ fie acela~i pe care it menponeau Diogene LaerJiu 21. Pisandru
nu poate"fi confundat cu Pisandru poetul citat de Pausanias22•
Hecateu este Hecateul din Milet, citat de mai muite ori de Pausa-
nias23. El a tr.1it in vremea lui Darius. Herodot I-a imitat24 ~i il
citeau de mai multe ori25 .

§ 14. Ctesias

La anii 416 i.Hr. a tr~it istoricul Ctesias26 " El a scris intre altele
Iston"a Persiei $i a Indiei (llE"pcrtKa Kat' I V8tKa), de care avem foarte
pupne Iji ciuntate fragmente27 . Aceast~ istorie in unele p~rJi ale ei
era important~ pentru topografia ~i istoria Daciei. Ctesias in d1rple
VII, VIII, X, XI, XII ~i XIII ale isloriei persice, scrisa In 23 de carJi,
dup~ m~rturia lui Fotiu care a citit-028, ne descria, precum se vede
chiar din cAteva fragmente29, expeditiunea lui Darius in Dacia
noastrii, in Scipa, cu 0 armatii de 800.000 de oameni; ne zicea cii
numele fratelui regilor scipIor de-atunci era Massa-Geta, d\ regele
scitilor se numea Scitarba; cum a trecut Darius peste Basfar ~i
peste Dunarea noastra pe poduri facule de el; cum a straMtul ~i
pe unde a umblal pe pamantul nostru In tara de jos a Moldovei,
intre Duniire, Chitila ~i Nistru; ciici, dupii cum ne zice marele
istoric Gibbon: "in Moldova regele Darius a primit de la regele
seiplor un ~oarec, 0 broascii, 0 vrabie ~i cinci s~geti, alegorie care
ne inf~~eaz~ 0 imagine ingrozitoare"30. Fotiu, care a citit istoria
lui Ctesias, ne zice c~ intre Herodot ~i el este mare divergen~31"

§ 15. Publius Ovid ius Naso

Ovidiu, exilal din ordinul Imparatului Augustus pentru ca a

iubit, la anul 9 d.Hr., la cetatea Tomi situatii. la gurile Duniirii32,
unde a sial opl ani pana a muril la anii 17 d.Hr., a Invatal limba

36
dacilor ~i a scris 0 carte in limba daca. Aceste informapi ni se dau
de dU:re insu~i Ovidiu. ~ ascul~m frumoasele sale versuri.
EI se plange di a uitat limba sa, dl a tnv~J:at ~i di serle in limba
gelica:

Saepe aliquod verbum quaero, nomenque locumque:

Nee quisquam est a quo certior esse queam.
Dicere saepe aliquid conanti, turpe fateri,
Verba mihi desunt: didicique loqui.
Threicio Scythicoque fere circumsonor ore,
Et videor getids scribere posse modis.
Crede mihi, timeo ne sint immista Latinis,
Inque meis scriptis Pontica verba legas ... 33

[IIAdesea intreb despre vreo vorb~ de un nume sau IDe,

dar nu-i nimeni care s~ m~ poat~ l~rnuri.
Cand incerc sii spun ceva.. deseori imi lipsesc cuvintele;
!,lli-e ru~ine 5- 0 ~rturisesc - tn-am dezv~J:at sii vorbesc.
In jurul meu gl~suiesc aproape numai guri tracice ~i
scitice.
Imi pare dt a~ putea serie in versuri getice.
Crede-mil, mi-e teamii di s-au strecurat printre cele
latin~ti." IlR, p. 291.]

Limba getidi este 0 limbii grosolanii, ne zice e):

Inter inhumanae nomina barbariae34,

[Jntre populapi necivilizate, cu nume barbare." IlR, p.

281.]

nedemn~ de limba lui Ovidiu:

Quam non ingenio nomina digna meo!3S

["Nume atal de nedemne de a Ii pomenite de talentul

meu." IlR, p. 283.]

37
 Prin tot poporul getic nu se af1~ un singur am, care Ia nevoie
s~ ~tiea exprima Iatin~te cel pupn lucrurile cele mai de trebuin~:

Unus in hoc populo nerno est, qui forte latine

Quaelibet e media reddere verba queat. 36

[In aceastii mulpme nu-i nimeni care intampl~tor s~ ~tie

latine§1e
~i care s~ poatii rosti m~car cateva cuvinte." IIR, p. 301.]

Apoi Ovidiu se plange dl el, poet roman, este nevoit a vorbi

limba sarmat~! ~i m~rturise~te, cu ru~inea sa, c~ cuvintele latin~ti
ij yin greu in memorie din cauza unei Iungi neintrebuint~ri; c~ in
cartea sa s-au strecurat multe cuvinte barbare:

me ego Romanus yates, ignoscite, Musae

Sarmatico cogar plurima more loqui.
En pudel, el faleor; iam desuetudine longa
Vix subeunt ipsi verba Latina mihi,37

["Chiar eu, poet roman - iertap-mii Mu zelor! -

sunt sUit s~ vorbesc de cele mai mule ori dup~ obiceiul
sarmatic.
Iatli, mi-e ru~ine, dar m~rturisesc: din cauza
dezobi§nuintei Indelungale,
cmar mie imi yin greu in minte cuvintele latine." IIR, p.
301.]

Eu sunt barbar aici, ziee nenorocitul Ovidiu, pentrn cif nimelli nu

mil fnlelege, §i ge)ii stupizi rad de cuvinlele latine:

Barbarus hie ego sum, quia non intelligitur uIIi;

Et rident stolidi verba latina GetaeL.38

["Eu sunt aici barbarul, c~ci nu sunt tnte1es de nimeni:

38
 clind aud cuvinte latine~ti, gepi rad proste~te ... " IlR, p.
305.]

Trecuser~ trei ani de exil39, Ovidiu este smt s<1 inve~e limba
geticii. El ~tie sa vorbeasdi acum limba geta ~i sarmatc1!

Ipse mihi videor iam dedidicisse Latine

lam didici Getice Sarmaticeque loqui.4o

["Eu insumi am impresia cit m-am dezvatat de limba

latina
cad am inviitat sa vorbesc limba getica ~i sarmatidi." IlR.
p.307.]

Dupa patru ani de exil, Ovidiu 1mbalranea, ajunsese la etatea

de 56 ani (Pont. I. 2). EI ne zice acum ca i~i~i geJ:ilor Ii se fkuse
mila de nenorocirile lui:

Nulla Getis toto gens est truculentior arbe:

Sed tamen hi nostris ingemuere malis.41

["Nu este in toatlilumea un neam mai salbatic decat gejii;

totu~i ~i
ei au plans la suferin)ele mele." IlR, p. 319.]

Else pWle in corespondenta, in relatiune ell regele Cotys, ale

dirui poezii ~ceau onoare getilor:

Ad vatem orantia brachia tendo ...42

["lntind bra)ele rugatoare caire tine, ca poet caire poet."

IlR, p. 321.]

El scrie amicului sau Maximus Cota la Rama di gepi it cunose

prin narajiunile sale, ca el Ie-a vorbit despre credinta ce-i pas.-
treaza, did - adauga Ovidiu - acum !jtiu sa vorbesc limba geticii fi
sarmaticii:

39
 Cumque ego de vestra nuper probitate referrem,
Nam didici Getice Sarmaticeque loqui.43

["OInd, odatJI, Ie vorbeam despre cinstea voastr~,

c~ciam inv~tat s~ vorbesc Iimba getic~ §i sarmatica." IlR,
p.323.]

EI acum frecventeatii adunilrile popomlui getic; intr-o zi, un

biltrAn jj nareazii 0 istorie geticil despre doi amici, care-i doved~te
ca amicipa domn~te ~i in inirnile cele mai barbare44.
Getii cu pletele lungi, netun!jii gep, "intonsi Getae" 45, nu mai
erau aeum strilini pentru Ovidiu; el Ie fileea eonfidentele sale; el
eilpiltii intre gep 0 mare reputapune:

Quae sit mea fama require -

[" ... intreaba care e renumele meu" IIR, p. 333.]

seria el lui Graeeinus -; Ovidiu e iubit de toatii lumea; tomitanii,

prin deerete solemne, Ii adreseazli laude ~i 11 scutesc de toate
dilrile prin acte publice. Toate ora~le getiee vecine jj dau acelea~i
privilegii:

...Tomitaeme
Respectu eupiunt hie tamen esse sui.
Nee mihi eredideris: exstant decreta, quibus nos
Laudat, et immunes publica cera facit ...
Proxima dant nobis oppida munus idem...46

[II'" tomitanii ...

dar, pentru interesullor, ei doresc sil r~ aici.
Pop. sil nu mil crezi: existii deerete in care
sunt I~udat ~i e 0 tJlblitll de ceara care rna scute§te de
sarcini.
... ~i cetlpIe veeine imi acordil un privilegiu asemiiniltor."
11R, p. 333.]

40
 Ovidiu era acum de ~se ani deslarat la gep (Pont. N . § X),
d ind a compus un poem in lauda lui Augustus, in limba getica,
adaptAnd m~surile prozodiei latine la versurile getice:

... Getico scripsi sermone libellum,

Structaque sunt nostris barbara verba modis.

[" ". am scris 0 cartulie in limba getica,

in care cuvintele barbare au fost ~ezate dup~ ritmul
versurilor noaslre." (Pont. N, 13, 19-20) IlR, p. 337.]

El placea geplor ~i aceste popoare II numeau poetullor:

Et placui, gratare mihi, coepique poetae

Inter inhumanos nomen habere Getas.

["Le-au plllcut - felicita-ma - ~i am inceput sa am

faima de poet inlre neomeno~ii gep barbari." (Pont. IV,
13, 21-22) IlR, p. 337.]

Poemul dade allui Ovidin l~uda pe Caesar Augustus! Vorbea

despre nemurirea sufietului, J ~uda pe Livia, pe Tiberiu, pe Germa-
mens ~i pe Drnsus. Cand Ovidin citi in adunarea public~ a dacilor
~ i in 11mba lor acest poem, top barbarii au ~at capetele lOT,
gurile lor ~i tolbele pline de s~gep, fa.cAnd un mare murmur de
aprobare:

Haec ubi non patria perlegi scripta Camoena,

Venit et ad digitos ultima charta meos;
Et caput, et plenas omnes movere pharetras;
Et longum getico murmur in ore fuit'7.

["CAnd am terminat de citit aceste versuri inspirate de 0

muz~ strMn~,
d ind sfar~itul Mrtiei a !recut prin degetele mele,
top au dat din cap ~i ~i-au ffii;;cat tolbele pline:

41
 un murmur lung s-a auzit din gura geplor." IlK, p. 337-
339]

Ovidiu a adresat multe versuri gep.lof, mulp.tmindu-le in

limba lor pentru buna ospitalitate. Gepi i-au dat 0 corcanil sacril ca
semn de stim~ public~:

Tempora sacrata mea sunt velata corona

Publicus invito quam favor impoSuit.48

[u Tamplele mele au fost incununate de 0 coroanil sHoptil"

care mi-a fost impusil de favoarea publicului, de~i eu nu
am vrut-o." IlR, p. 339]

Ce au devenit aceste poeme ale lui Ovidiu? G~ luminil ar fi

revilrsat ele asupra istoriei dace, asupra limbii, asupra a tot ce se
atinge de Dacia noastrcl? Ele sunt pierdute pentru totdeauna ~i
numai din scrieriIe latine ale ilustrului lor autor noi ne informam
eil ele au existat.

§ 16. Tacitus

Caius Cornelius Tacitus, principele istoricilor, iubit ~i de pre-

dilecpe autor al impilratului Marcus Claudius Tacitus 49, precum
Homer a fost iubit lui Alexandruso, acest mare om ~i mare istoric,
care va tr~i printre secoli, in veci iubit ~i admirat'Sl, acest mare
v~utor al omenirij52, Tacit in fine, in care gii.sim totdeauna doctrina
civilif ~i rapu nea de stat, a scris mult despre Dacia noastr~; dar din
Analele sale, care alcii.tuiau ~aisprezece c~rti, ne lipse~te 0 parte din
cartea V, apoi cind c~rp intregi incepand de la VI pan~ la XI ~i 0
mare parte din cartea XVI. Din Istoriile sale, care erau scrise in
dou~zeci de dirp, ne-au mai rmas ~abia ciud!
Tacit tr~i pe la 55 - 134 d.Hr. Indeob~te se crede c~ e1 trebuie
sa fi scris istoria imparaplor Nerva ~i Traian, despre care f~gii.­
dui~te in lstoriile sale, ~i de bUM seama c~ in acee~i scriere expe-
dipunea in Dacia cuprindea paginele cele mai frumoase.

42
 "Piistrez, zice el - pentru biitranetele mele, sii scriu isforia
domniei divului Neroa $i a lui Traian; timpi fericip. §i rari, in care por
gandi cu libertate ~i pop spune ce gand~ti!" "Quod si vita suppe-
ditet, principatum divi Nervae et imperium Traia";, uberiorem
securioremque materiam, senectuti seposui, rara temporum felici-
tate, ubi sentire quae velis, et quae sentias dicere licet." 53
Tacit, fiicAnd tabloul epocilor cuprinse in Istoriile sale, ne zice:

"Opus aggredior casibus, atrox praeliis, discors seditionibus,

ipsa etiam pace saevum, quattuor principes ferro interempti, trina
bella civilia, plura externa, ac plerumque permixta, prosperae in
Oriente, adversae in Occidente res, turbatum Illyricum; Galliae
nutantes, perdomita Britannia ct statim missa; coortae in nos Sar-
matarum ac Suevorum gentes; nobilifafus cIadibus mUfuis Dacus." 54

["Ma apuc de 0 lucrare (plina) de dezastre, inspaimantatoare

prin ri1zboaie, inver§unati1 prin revolte §i groaznidi ehiar ~i in
timp de pace; patru imp~rar ucj~i de sabie; trei riizboaie civile,
mai multe externe, eea mai mare parte ames tecate, succese in riisii.-
rit, insuccese in apus; Illyricum agitat, Galiile ~ovilielniee, Britania
supusii. ~i imediat apoi abandonatA, nearnurite sarmaplor ~i ale
suebilor ridicate impotriva noastd.; dacul devenil celebrn pnn rnfran-
geri de ambele piirp."]

Acest pasaj ne doved~te c~ Tacit chiar in Isloni a seris mult

despre Dacia. Dar in cii.rple lor, cate ni s-au piistrat, numai in douii.
randuri ni se vorbe§te des pre daci in puJ:ine, foarte putine cuvinte:
1. tn cartea III Histonarum, cap. XLVI, Tacit ne zice numai:
" Dacll, indriiznind din cauza plecii.rii armatei in Moesia, iarii.~i
s-au m~cat" .

Mota et Dacorum gens numquam fida, tunc sine metu

abducto a Moesia exercitu ...

[liS-au mi§eat ~i dacii, un neam care nu era niciodatA de

bunii. credintii., iar atunci ~i fii.rii. fricii, deoarece fusese luatii.
armata din Moesia." IIR, p. 493.]

43
 2. in cartea N Historiarnm, cap. LN, ne mai zice:
"Auzirea despre moartea lui Vitellius fu cauza unui nou
r~zboi. Civilis n~v~li asupra romanilor, ~i legiunile viteliene prefe-
rau dOlIUlia str~inului decal a lui Vespasian. Galii ~i reluaser~
biirb~p.a, did se auzi c~ sarrnatii ~i dacn inconjuraser,li taberele din
Moesia ~i Pannonia./I

Galli sustulerant animos, vulgato rumore a Sarma tis

Dacisque Maesiro ac Pannonica hiberna circumsideri. ..

["Galli prinseser~ euraj, e~ci se r~spandise zvonul e~

taberele de iam~ din Moesia ~i Panonia erau inconjurate de
sannali 'Ii de dad." IlR, p. 496.]

Afar~ de acestea mai afl~m un mic pasa; despre daci in cartea

lui Tacit despre Gerrnania, unde ni se zice c~ "Germania se desparte
despre sannafi !ii despre daci printr-o nefncredere reciprocii ~i prin
munpi Carpap! ... "

Germania a Sarma tis Dacisque mutuo metu aut montibus

separatur.55

["Germania este separatii de sarma/i ~i de dad prin teama pe

care 0 au unii falil de allii sau prin munp." IlR, p. 487.]

Am reprodus aceste pasaje, unde Tacit vorbe~te despre Dacia.

Opunandu-Ie cuvintelor sale din Historiar. libr. 1 § 2, unde marele
istoric ne spune c~ a scris" intre altele, evenimentele care au ilustrat
pe daci prin biruintele sau invingerile lor, ne l~murim cit tocmai
c~rp1e sale care s-au pierdut tratau despre Dacia.56

§ 17. Alexandru eel Mare

impAratul Alexandru eel Mare a fos!, dupA Darius ~i Filip, al

treilea suveran strabatut in Dacia, caci expedip.unea egipteanului
Sesostris, despre care vorbe~te Herodot57, se refera la 0 epodi prea

44
departatli ca sa i se poatli acorda un grad de certitudine. EI s-a
luptat mai intai dincolo ~i apoi dincoace de Istru, in tara de jos a
Moldovei, la 332 i.Hr. EI avu de mare glorie sa bata pe gej:i ~i sa
treaca prin tara noastra. Dar despre aceastii expedipune a sa avem
pujine detalii, cate ni s-au pastrat de la Arrian, de la Quintus
Curtius ~i de la Plutarh58 • Numele lui Alexandrn Macedon, in gura
poporului nostru e vestit, ~i deja din vechime istoria lui se vorbea
prin \lira, precum ne spun letopisetele noastre".
Alexandru a fost nu numai imparat mare, dar lli scriitor. Noi
avem de regretat Epistolele sale (' EmO"ToAal), did acest mare dipi-
tan avea obiceiul sa serie toate lmprejuriiriJe, toate biruintele sale,
toate evenimentele ~i indeletnicirile vietii, precum nU1rturis~te
Plutarh, care a v.1zut ~i a citit acele epistole. Desigur dl ele cuprin-
deau pagini importante despre expedipunea in Dacia60, in aceas~
ptra de voinici, unde I-a dus nu pofta de a cuceri, dar gloria de-a fi
c~llcat pe pamantul geJilor, neam nefnvins ~i neatarnaf:61; gloria de a
fi treeut peste apele Dun~rii, peste Istru, a dirui ap~ in veehime,
impreunii cu apii din Nil, se piistTa in vase de aur prin vistierille
impiiraJilor, cu odoarele preJioase, ca semn de suveranitate ~i pu-
tere, dupol cum ne atestli boltrAnul Plutarh62.
Mai avem de jelit pierderea colrtH celei mari a expediJiunilor
lui Alexandru, intitulate Efemeridele fmpiiriite§ti (. Eq,1']Il<p[BeS' !lacr[-
AEtOl). Marele impru-at randuise doi oameni de arme ~i de geniu,
doi fruntru;i de minte ~i de palo~, pe Eumenide Candiotul ~i pe
Diodat Erythreul, ca sii Jinii sub privegherea sa un jurnal, in care se
trecea zi cu zi, cu randuialii ~i pe larg toate faptele, biitiiliile ~i
m~ciirile lui Alexandru. Plutarh a avut fericirea sii apuce acest
monument, pe care "tabida vetustas" ni I-a rolpit pentru todeauna63 .
Arrian I-a eitit ~i el64.

§ 18-38. Istoricii lui Alexandru

Alexandru a avut 0 p]eiad~ de istorici celebri, care au descris

faptele sale, tiirile prin care a treeut, neamurile pe care Ie-a boltut ~i
prin care a stat. Cei mai muiJi din ei, mai toJi, au viizut eu ochii
toate faptele, colei il urmall pretutindeni. Istoricii care au scris
despre acestea, prin urmare ~i des pre expedipunea in Dacia, sunt

45
Ciitarchos, Polictet, Onesicritos, Antigenes, [ster, Aristobulos, Chares
camara$ul sau (. EWUT),EAEUs-), Ptolemeu, Antielid, Philo Thebanul,
Philippos Theagelensul, Heeateu de la Eretria, Philippos din Chaleedona,
Duris Samiotul. Plutarh i-a dtit pe topos. Mai vine apoi Aristoxenes,
care a scris 'YTTollvrUJ.aTa TTEpt· AAE~av8pou66 ["Amintiri despre
Alexandru"J, Heraclides", Calisthenes"', Eratosthenes", Dinon", Pota-
mon Lesbanul ~i 50tion71.
f;i scrierile acestea sunt toate pierdute.

§ 39. Quintus Curtius

Acest istoric a tr:iit in a1 doilea secol d.Hr. EI a compus 0

scriere importanta: De rebus gestis Alexandri Magni ["Despre
faptele lui Alexandru eel Mare"J, In 10 carli. Apropial mai mull de
Antichitate, av§.nd sub ochi sute de serieri care nu mai exist~,
Curtius ar fi pentru istoria noastr~ 0 fcintana de mult pret. Dar din
scrierea sa s-a pierdut ~i ne lipsesc cu totul cartile I ~i II, tocmai
acelea in care se vorbea despre expedipunea lui Alexandru la
Dunare contra tribalilor vecini, apoi contra gepIor. Cu toate suple-
mentele lui Freinshemiu, eruditul bibliotecar al Cristinei, regina
Suediei, n~scut la Ulm la 1608 §i care a seris pe la 164072, cartea lui
Curtius, unde se vorbea despre Dacia ~i de afacerile ~i luptele lui
Filip ~i ale lui Alexandru cu gepi, nu exist~73.

§ 40. Crilon

Acest istoric foarte vechi, care nu trebuie confundat nid ell

discipolul ~i anticul lui Socrate, nid eu celebrul medic al i:mp~ra­
tului Traian, de acest nume74, a scris multe scrieri istorice. [1]
Criton era din ora~ul Macedoniei Pieria. El a scris cind istorii
voluminoase sub titIul: Pallenica, Persica, despre Macedonia ~i
Genca (fETtKO), adic~ lstoria Gefiei sau a Daciei noastre7S .

(1 ) Pare sa fie vorba totu~i de unulljl acelalji eriton, medicul lui Traian,
despre care se vorbe;;te lji la § 130.

46
 § 41-45. Scyrnnos, Ephoros, DemetTios, Memnon

Scymons, Chiotul, geograf ~i poet, a scris 0 carte de geografie

m EplT)YTlalS"l in versuri iambice. EI a tr~it un seeol tHr. la curtea lui
Nicomed III, regele Bitiniei, dttre care a ~i dedicat cartea sa.
Din ea nu ne mai r~man decat pupne ~i foarte mid frag-
mente, care s-au tipMit de Hoeschelius in Augusta la 1600 ~i mai
ales de Hudson in colecpunea sa76 . Din aceste fragmente se dove-
de~te d . topografia lui Scymnos era de mare interes pentru noi.
Aflfun prin ele chiar cateva or~e de dincolo ~i dincoace de
Duniire.
Astfel:
"CAllatis sau Calatis, ora~, colonie de heracleop, fondatl1 cand
Amintas impiirii)ea in Macedonia, adicii la anii 507 lHr."77
Apoi:
"Tomi, colonie de milesieni, locuita jur-imprejur de scip, adi-
dt, precum Ovidiu scrie, de gep, scip, sarmap."
Apoi:
"Ora~ullstria, numit astfel de pe Istru; zidit de milesieni eand
O$tile sciplor au trecut fn Asia gonind oastea cimerienilor de la Bospor."
in aceste fragmente ale lui Scymnos g~sim apele noasue: Ister
(Duniirea), Tiras (Dnistru, Nistru), Ipanis (Bug), Boristhenes
(Dnieper, Nipru) ~i neamuri locuitoare pe malurile Dun~rii: pe
carpizi, amtori, neump. Scymnos mai zice despre sauromap., iazo-
map (' I a(ollaTat), sauromap, ~i ne citeaz~ pe doi scriitori vechi,
Ephoros ("E<j>oPOS') ~i Demetrios (llT)j.l~TplO"), care au scris despre
neamu rUe vecine Dun~rii78.
Toate aceste buc~p. dintr-o oper~ important~ ce se oferea de
autorul ei regelui s~u, ne fac s~ regretl1m mult pierderea scrierii
nEplT)YTlOlS", care ne-ar fi fost de mare utilitate7<J.
S~ ne fie permis a reveni aici, cam in digresiune, asupra
ora~ului Calatis la Scymnos.
~tefan Bizantinul ne spune c~ KaAaTlS" este un or~ mic pe
litoralul Mi1rii Negre. Fotiu citeazi1 pe un geograf Memnon, care
zice ci1 a fost un ri1zboi din partea bizantinilor ~i contra istrianilor
pentru comerptl de la rami, in vecini1tate cu calateni, ~i pe care
calatenii vroiau s.l~l declare monopol80,

47
 Franz Gotofred ne araffi 0 monedit pe care stau douit figuri
c~l~rel" (Castor ~i Pollux) cu legenda: KuXAuTLuvCiv, iar pe cealal~
parte figura Cererei81 •
Un alt autor vechi din Alexandria, Oros ('Opos-), ne vorbe~te,
intr-un singur fragment ce ne-a r~mas din scrierile sale, despre
acest ora~ KoMQTtS' c~ se nume~te astfel dupa. numele unui lac
(A[l1n~) ce se afl~ acolo, care lac Memnan, In pasajul citat de Foliu, 11
califica. de fluviu (lTOTa~Os-)82. Oros a s<;ris despre !ilrile noastre in
cMtile sale' E8vlKU83 ,
Este probabil cit or3§ul nostru Galati e 0 colonie din stra.-
vechiul or3§ de dincolo de Dunitre ealatis, venitl aid din cauza
bittiiii ce au suferit calatienii de la bizantini.
La 1837 se gru.ir~ aproape la Galati multe monezi cu Jegende,
unele KaManawv ~i altele fAAATI84.

§ 46. Anaximenes din Lampsacos

Anaximenes din Lampsacos, profesor de istorie al lui AIexan-

dru cel Mare ~i care a urmat pe gloriosul situ elev in toate expe-
dipunile sale85, a scris 0 carte despre toate faptele ~i r~zboaiele lui
Filip ~i ale lui Alexandru. EI a mai scris in 12 ciirp. 0 istorie gene-
ral~ de 1a zidirea neamului omenesc, relatand toate faptele elenilor
~i ale barbarilor, descriind Virile ~i obiceiurile 10r86, Nid un rand
nu se mai vede din aceasta.

§ 47. Alexandru

Acest Alexandru, citat de ~tefan Bizantinul de rnai multe ori,

a scris Carica, Lybiea, un Periplu, Paphlagonica, Phrygiaca, Syri-
aca ~i despre Marea Neagrii, m::pl TOU Ev~dvou TTOVTOU, descriind
neamurile sciJilor, vecini Cll Pontul Euxin. Intr-un fragment al siiu
ce ni s-a pastrat, el dteazii pe un nearn scitic Iami (' Ici~Ol), locuind
pe aproape de Marea Neagr~87, ~i pe Abii CA~LOl) de asemenea
nearn scitic locuind pe malurile unui fluviu Abenus (. A~aLvOs-)88,
nearn despre care vorb~te ~i Homer89 ~i pe care Eschil in Prometeu
e/iberat il num~te Gabii (ru~ [ o1lS')90.

48
 § 48. Anaeharsis

La 591 i.Hr. a tr~it faimosul Anaeharsis, fiullui Gnarus, regele

scipIor. Istoria lui 0 ~tim de la scriitori atenieni. Noi vom nota aid
d i seitii chiar in epoca lui Herodot, adicil ell cind secole i.Hr.,
Deupau inca aproape toaHl. RomAnia actuala, de unde provine ceea
ce ne spune fragmentullui Hesychius di "atenienii numesc hainele
sapIDr §i acoperilmintele altarelor lor ismanide"91,
Acest Anacharsis, dorind sa invete inte1epciunea elena, a
mers In Ellada unde a f~eut cuno~tinl" lui Solon, ~i de la d1\nsul a
Inv~lat ~tiinl" administrapunii ~i religia elenilor. CAnd s-a Intors
inapoi in patria sa, donmea fratele sau Caduidus, care vilzftnd cil
Anacharsis incearcil sa introdudi 0 reformil in cultul §i in treburile
seitilor, I-a ucis.
Anacharsis a seris mai multe Epistole, §i mai ales un poem in
opt sute de versuri eroice, in care descria obiceiurile ~i Jegile sci#lorn,
Dar din acest poem, atAt de important, atM de monumental,
nu ne-a ramas nimic. Numai din epistoJele lui Anacharsis avem
IX, ~i acestea de 0 materie str~in~ pentru noi, care s-au tip~rit in
Ventia la 1499 In colee,,", Epistolografilor greci93 .

§ 49. Traian

M. Ulpiu s Traianus, biruitorul lui Decebal ~i colonizatorul

Daciei Traiane, a scns - cum a scris ~i Caesar - fn mai multe carp,
is!oria campanii/or sale fn Dacia din 101-103, 105-106 d.Hr., sub titlul
de Daciea. Abia 0 singur~ frau ne-a rMnas din toate acestea, o sin-
gur~ frau ci ta~ de Priscianus, grarnatic latin din secolul VI, care
pnea la Constantinopol 0 ~oa1~ renum.i~ ~i care a citit dtrp.le lui
Traian: Traianus in I Dacicorum94•• •
Pierderea acestei scrieri despre Dacia a fondatorului Daciei,
care a stat in dou~ randuri rnai bine de patru ani aici, intemeind
puterea §i civilizap.unea roman~, dAnd institupi, ridid.nd monu-
mente, or~e, ce~p, organizfind armate; pierderea acestei scrieri,
in care noi am fi aflat Dacia 1ntreag~ eu tiecutul ei, eu oamenii ei,
cu istoria ~i cu topografia ei antic~, este 0 pierdere amarA pentru
literele ~i istoria noastr~.

49
 § 50-53. Istorieii lui Traian (Marius Maxllnus, Fabius
Mareellinus, Aurelius Verus, Statius Valens)

Aelius Spartianus ~i Aelius Lampridius, istorici latini din sec.

IV, cileaz~ patru autori care au scris pe larg vial" ~i faplele Imp~­
ratului Traian: Marius Maximus, Fabius Marcellinus, Aurelius Verus
~i Statius Va/ens):

"Marius Maximus.. Fabius Mareellinus, Aurelius Verus..

Statius Valens, omnem Traiani vitam in litteras miserunl"95.

[..,Marius Maximu5, Fabius Marcellinus.. Aurelius Verus..

Statius Valens, au transpus in scrieri viala lui Traran ..... ]

Aee~ti autori.. eu toml pierdup, f~r~ nici 0 indoia)~ deseriau ell

ammunte expedipunea in Dacia ~i colonizarea; 0 expedipune atAt
de colosal~, atat de glorioas~ ~i atat de Imbucur~toare pentru Roma
apiisatii de daei §i tributarii dacilor 96 , indH romanii nu-~i g~seau locul
de veselie, s~rb~torind biruinpt lui Traian in curs de 123 zile in
care timp poporul-rege a jertfit in luple de gladiatori 10.000 de
captivi ~i a f~cut van~tori la care dizur~ 11.000 de fiare s~lbatice97:

"tant du t coOter de peine

Le long enfantement de la grandeur Romaine!"

[IIGrea se v~dise povara temeiului ginpi romane!"

Vergiliu, Eneida, I, 28, trad. Dan Slu~anschi, Editura
Paideia, 2000.1

§ 54. Edictul lui Traian (Edictum Traiani)

imp~ratul Traian, dup~ ce a b~tut pe daci ~i a redus Dacia in

provincie roman~, a publicat un edict (edictum), prin care da
seam~ de toate operapunile sale in Dacia ~i expunea bugetul chel-
tuielilor cat a costat pe poporul-rege aceaslll expediliune p1in~ de
glorie, punandu-Ie in eomparap.une cu cheltuielile dit costase ex-
pedipunea cea ru~inoas~ a lui Domitian98.

50
 § 55-56. Octavius Augustus, Marcus Antonius

Marele imp~rat, marele organizator ~i profundul politic (anno

43 d.Hr.), care a avut ferieirea sa vada meritatul sfilr~it al trada-
torHar lui lulius Caesar99 ~i s~ reintrodudi in armatli vechea disci-
plina ~i credinJa roman~100, avusese a face mult ell Dacia noastrii.
Suetoniu dtem pe un istoric M. Antonius, ale carui scrieri sunt ell
desiivar~ire pierdute, §i ne spune d1 Octavius ceruse de sot pentrti
ruca sa lulia pe Cotizo, regele gelilor, ~i ca totodata el voia sa ia de
nevas~ pe mea acestui rege:

"M. Anton ius scribit despondisse Iuliam Cotisoni, getarum

regi, quo tempore sibi quoque invicem filiam regis in matrimo-
nium petisset"101.

L,M. Antonius scrie ca [August] a fagaduit-o pe lulia lui

Cotizo, regele geplor,~i dl tot atunci a cerut, in schimb, in cas:itorie,
chiar pentru el pe fiica regelui." IlK p. 517.]

Istoria ne mai spune cii Augustus a pus 0 stavilit la nitvMirile

dacilor ~i ca lntr-o batalie trei domni ai dacilo, ~i nenuma,ali
osta§i ai lor au ramas pe campul de luptA:

"coercuit et dacorum incursiones tribus eorum ducibus cum

magna copia caesis"102.

lilA reprimat ~i incursiunile dacilor, fiind omorAp trei ~efi de

ai lor cu multa armata." 1lR, p. 515.]

Ca si'l opreasci'l ni1.vi1.lirile dacHor, Augustus ~ezase tabere

permanente (castra stativa) pe malurile Duni'lrii spre a pi'lzi hota-
rele ~i 0 flotli puternici1. ocupa statornic apele IstruluP03.
inci'l sub Iulius Caesar, dupi1. cucerirea Spaniei, se pregi1.tea 0
expedipune contra daciJor. Atunci domnea peste ei regeJe Berebis-
tu. Caesar incredintase aceastli expedipune nepotului situ Octa-

51
vius Augustus, viitorul Imp~rat, expediindu-l Inainte s~-l a~tepte
la Apollonia1D4•
Toate neamurile seiplor, uimite de puterea lui Augustus, i-au
trimis in dou~ rand uri soli pentru a dob3.ndi amicia sa $i a popo-
rului roman105•
Acest dar mare imp~rat, care s-a ocupat atat de mult ell Dacia,
inainte ~i dup~ ce a domnit, a seris ell de-amlinuntu.l Istoria viepi
sale, in treisprezece dirp.: "de vita sua tredecim lihris exposuit" l06,
precum ne incredinteazcl Plutarh1l17 $i Appian108, care amandoi au
citit-o. Fclrclindoialcl di in aceastcl autobiografie se vorbea multe $i
despre Dacia.

§ 57. Trogus Pompeius

Tragus Pompeius, la anul 28 i.Hr.109, a fost autarul unei istorii

universale sub titlul: Histon"ae Philippicae et tobus mundi origines et
terrae situs, in 44 de volume, in care a seris mult $i pe larg despre
sap, gep, traci1tO , Chiar din Iustinus, care a prescurtat pe acest
lstoric, se vede intinsul plan conceput de Trogus Pompeius. Iusti-
nus zice:

IIPompeius herculea audacia orbem terrarum adgressus videri

debet, cuius libris omnium saeculorum, regum, nationutn, popu-
lorumque res gestae continentur. Et quae historici Graecorum
prout comrnodum cuique fuit, inter sese gregatim occuparunt,
omissis, quae sine fructu erant, ea omnia Pompeius divisa tempo-
ribus, et serie rerum digesta composuit. Horum igitur quattuor et
quadraginta voluminum (nam totidem edidit) per otium, quo in
Drbe versabar, cognitione quaeque dignissima excerpsi" 111 •

["Pompeius, care s-a apueat de tot p~antul, trebuie s~ ni se

par~ de 0 indraznealii herculeanif; cartea lui contine istoria tuturor
veacurilor, tuturor regilor, tuturor neamurilor ~i a tuturor popoa-
relor. !;>i toate aces tea, de care s-au ocupat istoricli greci in bun~
intelegere, fiecare dupa cum a (rezut de cuviinta, Hi-sa.nd deoparte
eele care erau f~r~ un profit, Pompei le-a eompus ImpMpte pe
epoci ~i ordonate dup~ Inl~ntuirea faptelor. ~adar, din aeeste 44

52
de volume (cad atiltea a publicat), eu am extras ceea ce era mai
demn de cunoseut, in timpul vaean~i pe care 0 petreceam la
Roma."]

Din aeeste 44 de volume Iustinus a f.1eut in reductiune un mic

~ifoarte sinoptie rezumat.
Din c.1rticiea a II-a a lui Iustinus se vede intinsa scar~ la care
Trogus scrisese istoria, faptele ~i tara sciplor, nume generic, in care
se euprindea §i teritoriul Daeiei. Urm.1toarele cuvinte ne dau
masura serierii:

"In relatione rerum a SClJthis gestarum, quae satis amplae

magnificaeque fuerunt, principium ab origine repetendum est.
Non ellim minus illustria initia, quam imperium habuere: nee virorum
imperio magis quam feminarum virtutibus claruere. Scytharum
gens antiquissima semper habita: quamquam inter Scythos et
Aegyptios diu contentio de generis vetustate fuit. 112"

Un relatarea faplelor de vitejie ale Scililor, care au fost destul de

ample §i de m.1rete, trebuie s.1 tncepem expunerea de la origini.
incepntunle lor au fost la Jel de stri1lucite precun! stiipiinirea lor ~i au
devenit vestip at1.t prin puterea b~rbatilor cat ~i prin cea a
femeilor. Neamul scip10r a fost intotdeauna considerat eel mai
vechi, de~i intre scip. §i egipteni a existat mult.1 vreme 0 dispu~ eu
privire la vechimea neamului."]

§ 58-59. Diodor din Sicilia, Polibiu

Diodor din Sicilia a tr~it pe la anti 20 i.Hr., eontemporan lui

lulius Caesar ~i lui Augustus. Dup~ un studiu de 30 de ani ~i dup~
c ~l~torti multe §i primejdioase in Europa ~i Asia, el se statornid la
Roma §i aeolo a seris 0 Istorie Universal.1 sub titlul de Biblioteca
lsloncii (BLPALo6t\KT]' I (JTOP L K~) in 40 de c~rp, din care ~ase cuprin-
deau faptele anterioare r.1zboiului troian §i mitologia, §i din aees-
tea /rei !ratau despre arheologia barbarilor ~i !rei despre arheolo-
gia elenilor. Cele unsprezece urm.1toare narau faptele de la r.1zbo-
iul Troiei pSniila moartea lui Alexandru eel Mare; iar eelelalte 23

53
cuprindeau faptele istorice pAnlila expedipunea romanilor contra
celplor, cAnd lulius Caesar a tntins stlipilnirea Romei pful~ in
insulele Britanice113•
Dar din aceste 40 de carli ale lui Diodor ne lipsesc carlile VI,
VII, VIII, IX, X, §i de Ia XXI pana Ia XL, cad din ele nu avern decat
cilteva mid fragmente. in una din aceste c~rp., ~i anume in cartea
XXI, se descria expedipunea lui Lisimach, regeJe tracilor, unul din
mo~tenitorii lui Alexandru eel Mare114 , contra getilor ~i a regelui
Jor Drorniehete, ~i petrecerea lui Lisimach in Gepa, dupll cum ni se
doved~te dintr-un mie fragment din aceastli carte, din care mai
rezultll c~ gepi erau traci ~i cll gepi beau vinul in pahare de lemn §i
de corn: TTOTl1PlOtS' KEpaTlVOtS' Kat C;UAtVOLS' Ka6uTTEp ~v ~Oos- TOtS
rE-Tats I IS .
Din Diodor ne mai lipsesc din cartea xvn douazeci ~i cinci
capitoie, unde se descria, intre altele, expedipunea lui Alexandru
cel Mare in Dacial16 .
Polibiu 117 a scris ~i el 0 istorie universalli tot in 40 de cllrp,
numind-o' IuTopi.a Ka6oAUCTJ. Din ea noi avem n umai 5 dirp ~i
ciiteva fragmente difuze din celelalte. Polibiu ne spune singur ell
in istoria sa el se ocupase de t,uile noastre vecine Dunllrii, de
relapunile macedonilor Cll gepi 118 • Suidas citeazi1 un pasaj dintr-
una din c,uple lui Polibiu, care trata de escursiunea (civaBpol-liJ) lui
Lisimach, regele tracilor, contra lui Dromichete, regele geplor1l9•

§ 60. Istoricii la care se referl1 Pausanias

Este de jellt ca s-au pierdut carlile lui Diodor, ale lui Pollbiu §i
ale lui Appianl20• Ele ne-ar fi inv.1.tat multe, ~i intre altele despre
epoca lui Dromichete, regele gepIor, care se vede d1 a fost un om
insenmat pe acele vremuri ~i un mare dlpitan, clld tl gl1sim aiurea
aliat !Ii cap principal al armatei ce [0) comanda regele Pontului,
Mitridate1 21 ,
Pansanias, celebrul geograf grec, care scria pe Ia 174 d.Hr.122,
in opera sa de mare pret . E>J..aoos TTEPLTJyr)OLS, vorbind despre
statuia ~i monumentul lui Lisimach regele Tradei, ne zice cu
aceast~ ocaziune, printr-o digresiune de cateva euvinte, despre
epoca Daciei sub Dromiehete.

54
 Iatit cum se exprima Pausanias: "Acest Lisimaeh a fost mace-
don, adiutantullui Alexandru eel Mare. Dupa moartea lui Alexan-
dru, Lisimaeh a fost rege al tradlor vecini eu Macedonia, adidi a
acelor traci care erau deja sup~i lui Filip ~i lui Alexandru ~i care
formea~ 0 midi parte din natiunea traca. ad afara de ceIJi, nici 0
natiune nll e atilt de numeroasa ~i de intinsa ea tracii. Nicioda~,
inainte de a fi batup de romani, ei n-au fast Cll totul supu~i. Ast~i
Trada toat~ este supus~ Romei, precum ~i toat~ tara celj:ilor, peste
tot ce merit~ a fi cucerit, pentru ca romanii au negtes madins
partite acelea pe care asprimea frigului sau natura pamc1ntului Ie
facll sterpe; dar liOi pe acolo ei s~pc1nesc tot ce poate avea a
importan~ oarecare. Odrizii au fast cel dintili popor vecin contra
citruia Lisimach a indreptat armele sale. De aicea el a lovit pe gep
$i pe regele lor Dromichete; insit avc1nd a face Cll un nearn care era
inva~t in ale razboiului, ~i care putea sa ridice mai multa oaste
decat datlsul, Lisimach s-a g~sit in primejdia extrem~, din care
abia a putut scapa cu fuga, iar fiul S~ll Agatocles, care comanda 0
parte din armata, a ramas prizonier in milna gep1or. Lisimach a
cercat in urmit sit revinit cu noi o~ti ~i mai numeroase, ca sa scape
pe fiul situ, dar a fast totdeauna batut de geti, inca.t s-a vazut neva-
it sa incheie 0 pace ru~inoasa cu Dromichete, dilnd cu mare durere
in stlipilnirea geplor partea regatului sau cea de peste Duni1rel23 ~i
pe fUca sa de sop.e lui Dromichete. Dupa alp istorid, nu Agatocles,
ci insuliOi regele Lisimach a c~zut prizonier in mc1na gerIor, iar fiul
sa.u Agatocles a negociat ~i a incheiat un tratat Cll Dromichete,
dupa. condirile de mai sus, ca si1 scape pe rege de captivitate124 •

§ 61-63. Ephoros, Choerilus, Diyllus

Ephoros, istoric grec, wE<f,>opo5', na.SCllt in Cllma Eoliei la anii

363 i.Hr.125, a scris 0 [storie Universalif foarte Cll de- am~nuntul in 30
de ci1rp, precese fiecare de cate 0 prefata importantil, descriind
faptele elenilor liOi pe ale barbarilol, liOi aceastli istorie cuprindea 0
epoci1 de 750 anil26 . Geograful Strabon aratl c~ Ephoros in cartea
IV din 'I uTopia sa, intitulatll 'EupwTrTj, scria despre SciJia ~i despre
gep, despre toate neamurile sci-rlor liOi ale sauromaplor, descriind
totodat~ obiceiurile ~i caracterullor, ~i reproducAnd pe un alt isto-

55
ric ~i mai vechi anume Choerilus (XOLplAOS), care a scris ~i dansul
despre sad ~i toate celelalte neamuri scitice127.
Ephoros a avut de continuator pe DiylIos (!>[VAAOS) Atenianul,
care a urm~rit apoi istoria despre sei? pan~ in zilele lui Filipl28.
Acesta este Ephoros care a scris cA scijii (barbarii) sunt mai vechi
in Europa decat elenii, c~ ei sunt autohtoni in Europa ~i di ei, mai
nainte de toat'! lumea, au inventat cele trebuitoare spre como-
ditatea viepil29. Opiniunea aceasta a imp~~it-o ~i Platon, care
adaoge d. muJte din cuvintele elene sunt imprumutate de la bar-
bari, la care elenii au fost supu~i pe alocuri 130 . Trogus Pompeius a
scris: "Scytharum gens antiquissima semper habita"131 ["NeamuJ
scipIor a fost intotdeauna eonsiderat eel mai vechi"].
Acest Ephoros tmp~r~ea pe top locuitorii universului in
indieni, ethiopi, scip §i celp132.
Dar ~i istoriiJe lui Ephoros, lui Choirilos, lui Diyllos, sunt en
desa.var~ire pierdute.

§ 64-65. Calisthenes, Socrates - Istoricul

Ace~ti doi autori foarte vechi au scris pe larg despre Tracia:

9paKlKa. Scrierea lor cuprindea mnlte despre gepl33. Aid trebuie
s~ insemn~m c~ gepi san dacii in autorii antici se confnndau in
numele de traci, cAci dupa opiniunea generalA a Antichitajii, ca ~i
dnp~ verdictul ~tiintei modeme, getli san dacii eran de neam traci.
Strabon zice:

["Dacii au aceea~i limbA cu tracii."] [1]

Herodot serie:

01. 8€ rETal, 9pritKwv o:v8pnOTaTOt Kat 8lKaLOTaTOl135.

(I) Citatul este rezultatul comprimilrii a douil pasaje. in realitate, Strabon

spune: ol Tolvuv"E)).,llVES TOUs r.fTGS 9pQKGS inTEAclIlf3avov "elenii i-au
socotit pe gep traei", VII, 3, 2 (295) ~i bll6yXWTTOL 8'dolv ot .6.UKOL TOlS'
fE"TUlS' "dacii au aceea~i limbil Cll gepi", VII, 3, 13 (305).

56
 ["Gepi sunt cei mai viteji ~i cei mai drepp dintre trad."]

Dio Chrysostomos, care a tr~t mult in Dacia ~i a scris despre

dad ~i gepl36, zice:

TIt}..OUS' ETTt KEcpa}..a1s EXOVOl, TWII 9pq.KWV nVES" TWV rETWV

AEYOllfVUlV137.

["Unii traci numip gep poartii pe cap ciiciull."] [2]

Celebrul poet comic Menandru, intr-o scriere pierdutii,

vorbind despre gep, ii nume~te ~i el traci de neam:

Ol 9pgKES rfTal. ..l38

["gepi traci ... "].

Menandru a tr~t ~i a scris pe la 342 i.Hr.

§ 66. Sofocle

Sofoc1e.. care seria la 495 tHr.139, in drama sa pierdutii ~i foarte

remarcabilii TPLTTT6AEI'OS a tratat despre Gepa ~i despre gep. Prin
fragmentele difuse ~i duntate ale lui Sofocle ni s-a eonservat.. din
fericire pentru istoria noastr~, un intreg vers care vor~te despre
un vechi rege al getilor.
Sofocle zice:
Kat Xapva~wVTOS, Os rETWV apXEt TO. IIDv.
Adicii: ,,$i allui Chamabon, care domn~te acum peste gep... "
Dintr-un alt rest rezultii ca. acest rege a fost un administrator
bun ~i a incurajat agricultura la gep. Traduditorii latini scriu

PI Pasajul este scurtat. Textul complet este: WEvOa yap E-VlOTE f3XETTouow
OVepWTTO\JS, TOUs- J.lEV TlVOS TTlXOUS' ETTt TalS KE4KtXalS €xovrGs, Ws vUV
TWV 9PQKWV nVES TWV rnwv XEYOUllivwv ("dici aici uneori se pot vedea
oameni avatld pe eap un fel de dkiuli, ~ aeum poarW astiizi unii traci
numip gep").

57
 numele acestui rege Charnabon §i Carnubut getarum rex. Lectura cea
coreeiA ar trebui limpeziUi prin criticill40 .
Iatil un rege al gep.1or, regele Carnabon, care a domnit cu mai
multe secole I.Hr. in fabuloasa epoc~ a lui Triptolem, ~i despre
care niciunul din istoricii nO§itri n-a pomenit inc3.

§ 67-71. Poetii ciclici, Protesilaos, Arctinios, Sofode, Eschil

Sub acest nume: TO KlJI(:\lKa sau KUK:\lKl) lUTopia, era cunos-

cutliia greci 0 colecpune, ast:lzi cu totul pierduta, de diferip autori
strilveehi, care adunaseril pentru a lilsa posteriiAtii traditiunile an-
tice preistorice ale greeilor.
Cind tragedia incepu a reprezenta intampl~rile timpilor
eroici, ea Ie gilsi consemnate in scrierile lui Homer, iar mai ales in
aceastil colecpune: in Ciclul epiC141 •
Din cateva fragmente se constata d1 Ciclul epic cuprindea
multe despre Dacia noastr~. Aici g~sim pe Tele! (T~AE<PoS), regele
getilor, filcand minuni de vitejie in r,lUboiul Troadei l42. El vine in
. ajutorul troadenilor la anul 1193 I.Hr., se r~n ~te de Ahile ~i fuge
spre a-~i vindeca r~nile. Fiullui Telef, Euripil, vine ~i el in ajutorul
Troadei, se bate voinice§ite §ii cade in rilzboi. Acest Euripil a filcut
mare omor in tabilra greeilor. EI a ucis §ii pe Mahaon, chirurgul cel
vestit in armata elenilor, unul dintre eroH Iliadei. l43
Flavius Philostratus, b~tranul, care a scris pe la 193 d.Hr. ' '',
referindu-se la Ciclul epic ~i la istorici necunoscup. nouil, descrie
pe acest rege Telef in frumoasa sa dizertapune' HPWlKOS', unde
in§iirii 21 de eroi care s-au distins in riizboiul Troadei. Noi yom
traduce aid in prescurtare §ii ca.t se poate mai cu credinpl cateva
pasaje din scrierea lui Flavius, foarte importaniA pentru istoria
str<1 veche a Daciei:
,Jnainte de a incepe razboiul Troadei, precum serie §ii Prote-
silau (TTpoTEalAaost grecn devastau Misia, pe cand domnea peste
ea Telef, stand in r~boi contra greeilor pentru a-§ii rilzbuna, s-a
rilnit de Ahile. Acestea ni se incredin~eaz<1 §ii de poetti care Ie-au
pilstrat... Cilci greeii devastau spontaneu pe misi, pentru c<1 li se
dusese vestea di misii sunt cei mai fericip. dintre locuitorii conti-
nentului, §ii pentru c<1 greeii se temeau ca nu cumva misii s<1 fie

58
 chemap mai tlirziu In ajutorul Troadei. Dar Telef, ftind voinic ~i
domnul unei t~ri armate, nu putea sliferi acestea. EI preg:iti mult.1
cavalerie ~i multa oaste. EI a adun.t ost~i din Misia supusa dom-
niei sale (~i mi se pare d. el domnea peste toa~ Misia cea dinspre
mare) ~i mai lu.1 sub conducerea sa ca aliati ~i pe locuitorii Misiei
superioare, pe care poepi ii numesc abii §i p.1stori de cai, ad.1ugand
d . se hriinesc cu laptele acestora ... Deci cc1mpia se acoperi de nea-
mUTile inarmate ale misilor ~i scipIor. Mai zice Protesilau dl
blitiilia mtre ace~tia ~i gred a fost mai cranceru. dedit toate luptele
cMe au urmat sub Troada ~i cate au fost vreoda~ intre barbari ~i
mtre geed, d ici o~tirea lui Telef era grozav.1 ~i viteazii. nu numai in
totalul ei, dar ~i individualmente, fiind capiz voinici ai Duniirii din
Satia: 1TOTUI-L0U rralBES TOU KaTe} ~Kuelav"laTpou. Misii l.1sau pe
greci sa debarce, aruncand de pe uscat s~geti !?i su1i~e cu mare furie.
Misii veneau de dincolo de Istru, ClTTO "I O"TpOU llKoVTas; se zie cil !?i
feweile misilor se biiteau de cilIare contra gredlor ca amazoane, !?i cil
fe meia lui Telet Hiera, comanda aceastii cavalerie de femei ... Protesilau
zice apoi di doarrma Hiera a fost totodata cea mai inaHil de stat
femeie !?i cea mai frumoasil din toate cate au fost vestite de fru-
moase.
$i cu toate acestea, adaugil Filostrat, Homer nu vorbe!?te nici
de viteaza misilor, nici de faptete acestea eroice, ca sa nu fie femeie
mai frumoasl1 decM Elena !?i voinic mai mare decat Ahile ... " 145
Batranul Filostrat nu se putea impaca cu dreptatea poetiIor!...
Aristofan ne reprezinta, dupa antica tradipune, pe Telef
regele misilorl46 purtand pe cap diciula numiU rrlAov, adidt ~rca-
neasca147, care !?i ast~i se conservit in portul poporului roman, !?i
pe care in vechime din toti traeli numai gepi !?i daeil 0 purtau,
precum ne zice ocularul martor Dio Chrysostomosl -48 !?i istoricii
vechi in unanimitate: dupa cum purtau !?i dacil soW lui Decepa]
(TTlA04>6POl) trimi§i sa ceara pace de Ia imparatuJ Traian ~i ale caror
statui de marmuril, cioplite din ordinul senatului roman, s-au pus
in Capitoliul Romei!?i au existat pana la 1775149 .
in Alea Arcadiei, In renumitul templu al Minervei Alee, eel
mai frumos !?i eel mai mare din toate templele Peloponezului, se
vede. pe frontonul din timpul lui Pausanias batillia lui Telef
contra lui Ahile pe campiile Caiculuil50•

59
 Tot dupa Ciclul epic, amazoana Pentesilea vine ~i ea in ajuto-
rul Troadei ~i moare pe campul de balaie sub loviturile lui Ahile,
care, dezbrilcAnd-o de armura ca 5-0 prade, rilmane uimit de fru-
musetea ei ~i se pune de 0 p lange amar.
Pentesilea era din Trada, tradi de nearn - zice Arctinos dupa
Ciclul epic: 9pdaaa TO 'YEVOSl51, din care nearn erau dacii ~i
';;152 .
ge,..
174 de ani d .Hr. se vedea Inca la Delfi aproape de lfultilna
Cassotis, care se numea astfel dupa numele unei nimfe a Parna-
sului, 0 zidire frumoasil ~i mare numitli Lesche. Delienii 0 numeau
astfel, AEaXTl. pentru cit in vechime aid se aduna lumea pentru a
varbi despre trebi serioase, sau pentru a spune pove~ti. in acel
palat se pa-tra galeria tablourilor celebrului Polygnot, olerite de
cnidieni. Unul din aceste tablouri, pe care Ie-a vizitat, Ie-a v~ut ~i
Ie descrie pe toate, reprezenta pe Alexandru Paris, tanilr incil ~i
lara barba. EI bate din palme, cum fac liiranii, parca voi~te sa
cherne pe amazoana Pentesilea. Dar aceasta se ui~ la el eu dispre~
~i nu-l bagit in seama. Pentesilea era reprezentatii ca 0 tAnitrit fatit,
eu un arc seitic ~i 0 piele de leopard pe umeril53 .
Alte amazoane ni se rnai aralll ducand Intr-o zi ajutor grecilor
contra troadenilor, cAnd Priam :;;i Hector pitreau cit biruiesc :;;i
elenii cit slitbiserit aeum. Ele veneau tot dinspre Marea Neagr~,
TTPOS' T4l TlOVT41, €K TOU Tl6VTOV, :;;i dinspre Dum.rea noastritl54 •
Dramaturgii gred Eschil ~i Sofocle scriseserii. trei frumoase
piese sub titlul Aleadae, Telephus ~i Mysi, care ar fi putut sa ne fie
de mult ajutor in cercetiirile istoriei geplor in timpul Troiei, cu
toate invitluirile fantastice eu care ace:;;ti poep. 0 inconjurau155• Din
nenorocire, aceste drame sunt cu totul pierdute, :;;i avem din ele
abia pupne fragmente inutile, care servesc nurnai spre a dovedi
existen~ lor :;;i a ne face sii. regretiim incii. 0 pierderel56 •

§ 72-82. Porphyrios, Iamblicos, Libanius, Arbitio, Lollianus,

Castor, Hylas, Sardonios, Sardatios, Menelaos, Aristarchos

Geografia anonirnului de la Ravenna, care a scris Cosmo-

grapllia sa In secolul vn d.Hr., tiparilll pentru lntilia oara la Paris la
1688 de Pladdius Porcheron, carte foarte interesantii. pentru istoria

60
~i geografia noastra veche, ne citeazit pe ace~ti autori, unii greci,
alpi romani, care top au seris despre Dacia noastra ~i pe care el ne
lncredln)eaza ca i-a citit.
Anonimul ravenat Ii num~te jilozoji: "multorum philosopho-
rum relegi libros15711 [llam recitit carple multor filozofi"], nume
care echivaleau. cu acela de aoq,Lon,s. ce grecii dadeau unor ase-
meni seriitoril58 .
!ntr-un pasaj, vorblnd despre Dacia, el zice:

"Cuius patriae plurimos descriptores legimus, ex quibus ne-

fandissimum Porphyrium, Iamblicum, Livaniutn, Graecornm philo-
sophos, sed et Arbitionem et Lollianum atque Castorium Romano-
rum philosophos"159.

["Am cint multi autori care deseriu aceastli ~ra, intre care pe
nespusul Porphyrius, pe Iamblichus, pe Livanius, jilozoji gred, dar
~i pe Arbitio, Lollianus !Ii Castorius, jilozoJi Tomani."]

Aid comentatorii M. Pinder !Ii G. Parthey ne aratli ca Arbitio

~i Lollianus au trillt pe la 355 d.Hr. ~i ca au stat consulj160.
ktr-un alt pasaj, cosmograful, enumerand apele noastre, zice:

"de quibus fluminibus testator mihi supraseriptus Iordanis

sapientissimus Cosmographus (aiurea Cronographus),,161.

["in legatura cu aceste ape mi-a fost martor Iordanes, despre

. care am seris mai sus, preainteleptul cosmograf."]

Este yorba desrpre Iornande, a d1rui carte De getarum rebus

gestis, din noroeire, nu se poate numara intre cele pierdute.
In alt loe scrie despre Tracia, enumerAnd ora~ele Callatis (zice
~i Callads), Tomis, !stria, iar vorbind despre ambele Misii: Capi-
dava, Sausidava, Sucidava, Tegulicia ~i altele, observlind ca:

"in dacornm patria antiquitus plurimas fuisse civitates legimus, ex

quibus aliquantas designare volumus"

61
 [,,(tn aceste regiuni ale) dadlor am dtit cd odinioarii au existat
joarle mulle ora~, dintre care vom ar~ta pe uneIe", FHD, p. 581];

~i apoi adaug~:

"emus patriae plurimi descriptores fuerunt philosophi ex

quibus ego legi miserrimum Porphyrium nee non Libanium, Hylas,
Aristarcum et Sardonium graeeorum philosophos, sed et Casto-
rium et Lollianum atque Arbitionem et Sardatium Romanorum
philosophos"

["cei mai multi dintre cei care au scris despre aceastil tara. au
fost filozofi; dintre ace~tia.. eu I-am citit pe bietul Porphyrius, pe
Libanius, Hylas, Aristarcus ~i pe Sardoniu, filozofi greci, dar ~i pe
Castorius, Lollianus, Arbitio ~i Sardatius, filozofi romani."],

~i citeazil aid incil doi au tori, pe Menelaos ~i Aristarch gotho-

rum philosophos ["jilozoji ai goplor"]!".

Vorbind despre cucerirea Daciei de ciltre impc1ratul Traian, se

referc1la un autor anonim:

"sed si legeris, Odo care, bellum quod gessit Traianus Romano-

rum Imperator, quando litus totum arctorum oceanum ambulavit,
quando et dacorum regem devicir'l63

["Dar dac~ cite~ti, drag~ Odo [sau Odocarus], despre razboiul

pe care Traian, fmpdrahll romaniior, I-a purtat atunci cAnd a cutre-
ierat tot oceanul de nord ~i cand Q invins pe regele dacilor ..."FHD, p.
579].

Dar toate aceste scrieri, pe care le-a consultat ~i Ie menp.o-

neaz!i anonimul ravenat ~i care existau inc~ in secolul VII, toate
sunt pierdute, afarc1 de Iornande; ~i din expresiile cosmografului
nostru se vede ca. ele tratau pe larg despre Dacia.

62
 sa ne ineeream aeum a da cateva noJiuni despre unii din
aee~ti autori, pe eare 1i menJioneau ravenatul, ead despre eeilalp
n-am putut afla nimiea.
Porphyrius a fost unul din cei mai eminenp scriitori ai epocii
sale. EI a trait illtre 233-303 d.Hr. ~i a seris muite opuri istorice,
care mai toate s-au pierdutl64 .
Iambliclws a tr~it pe la 230 d.Hr. Din scrierile sale cele mai
multe Jipsesc165.
Libanius (314 d.Hr.), favoritul imparatului lulian ~i profesorul
SfAntului Vasile eel Mare ~i loan Gur~ de Aur, din scrierile sale
foarte multe sunt pierdute. Se pastreazllintre altele 62 MYOl foarte
interesante ehiar pentru istoriel66 .
Lollianus a trait pe la 267. Philostratus Flavius ne-a lJ!sat In
seurt biografia luj167.
Castor (anno 200 i.Hr.) din Rhodos, supranumit romanul sau
filoro manul, di.d iubea pe romani, fu eel dintai autor care s-a
oeupat de cronologie. Scrierea sa, care ni se dteaz~ ~i de Apollodor,
este pierdu~l68.

§ 83. Menandru

Acest vestit poet comic grec (anno 342 I.Hr.) a seris 108
eomedii in versuri, epistole c~tre un rege Ptolemos ~i mai muite
d1rJi in prau. Dar frumoasele sale serieri, care au servit de
modeluri lui Terenpu ~i lui Plaut, §i pe care Ie lauda atilt de mult ~i
Ie admira Pliniu169 ~i Quintilianl70, sunt toate pierdute astAzi, afara
de pupne fragmente, foarte mici ~i cele mai muite ell totul
neinf.elesel7l :

"La posterite - zice un literator francez - a consacre 1a

memoire de Menandre, mais Ie temps a dtvore ses een'ls. II ne nous
est connu que par les imitations de Terence qui lui emprunta
plusieurs de ses pieces, don't il enrichit Ie theatre de Rome"l72.

["Posteritatea - zice un litera tor franeez - a eonsaerat amin-

tirea lui Menandru, dar ampul i-a devorat scrierile. EI nu ne este

63
cunoscut decat prin imitaJiile lui TerenJiu, care a imprumutat mai
multe dintre piesele lui, cu care a Imbog~pt teatrul Romei."] [1].

Din aceste fragmente se vede di Menandru se ocupase de

gep. EI a scris 0 pies~ sau un poem in care vorbea despre da~ii.
Geograful Strabon, scriind despre dad ~i gep, no-a p~strat
cateva versuri din acel poem allui Menandru, pe care Ie tradueem
aid:
"Celibatul - zice Strabon - Ia Trad~i mai ales Ia gep, nu
implica abstinentli. Vedep ce serie Menandru despre gep, ~i
desigur el n-a inventat, ci a luat din istorie:
«Noi, tracii eu topi cap suntem, ~i mai ales noi gepi, dici eu
sunt get ~i imi fac gloria de neamul meu, nu prea suntem absti-
nenp; la noi gepi niciodatli nu se ia mai pupn de zece, unsprezece
sau dou~sprezece femei ~i de multe ori ne d\siitorim ~i eu mai
multe. $i dadl cineva moare neavand dedit patru sau einci femei,
poporul zite: sarmanul om! el nici nu a apueat sil se msoare, nici a
gustat amarul... »"
~i tot dupa Menandru:
"Femeile gete erau frurnoase ~i iubitoare de petreeeri. Ele
mergeau intr-o zi panii 1a cinci aduniiri, ceremonii de sacrificii ~i
cereuri muzicale"l73.

§ 84-87. Agrippa, Cornelius Nepos, Statius Sebosus Quintus,

Metellus Celer

Ace~ti autori latini au scris sistematic mai multe eMp geo-

grafiee, care nu ni s-au pMtrat §i unde se descriau pe larg toate
tmile de care menpone~ Pomponius Mela, geograf latin din
epoca lui Augustus.
Agrippa, ginerele lui Augustus, din ordinul Imparatului a
adunat intr-o singur~ scriere toate cuno~tintele geografice impr~~­
tiate prin lumea romanii §i a f~cut 0 descriere arnmuntli a Impe-

(I) Din anuI1873, cilnd Papadopol-Calimah publica aceste randuri, ~i panli

astAzi, au rnai fost descoperite fragrnente din cornediile lui Menandru ~i
s-a reconstituit 0 cornedie integrala, Dyskolos, publicatli in 1959. Douli din-
tre personajele acesteia au nurnele Daos, respectiv Geta.

64
riului Roman eu hotarele sale ~i ~rile sale invecinate. Aeest mare
monument geografie este eu totul pierdut.174
GJrneliu5 Nepos, murit sub domnia lui AUgustus175, a scris mai
multe c:irp istorice ~i geografice, care ar fi fost de mare pret ~i
pentru istoria noastd.; intre altele, trei c:irp de Cronici (Chronica)176
~i mai multe cru-p. geografiee, din care unele Ie citeant Pomponius
Mela ~i lomandes cand vorbesc despre Scipa ~i despre gep, ad~u­
gand c~ Cornelius Nepos se referea la un geograf ~i mai vechi:
Quintus Metellus Celer,'"
Statius Sebosus a seris 0 geografie a Imperiului ~i 0 reJapune
despre insulele Fortunate.l78

§ 88, Sallustius

Caius Sallustius Crispus a tr~it pe la 86 i.Hr,17'> El a scris 0

mare istorie in mai multe volume, din care nu ne-au r~rnas decat
mici fragmente. In aeea istorie vorbea ~i despre scip, gep ~i traei.l80
El a seris-o spre a lega epoca lui lugurtha cu a lui Catilina.
Opera continea tot ce s-a petreeut in intervalul aeestor dou~ eveni-
mente (Catilina anno 62 i.Hr, - lugurtha 106 I.Hr,), ~i toate relap-
unile romanilor ell eelelalte popoare din lume.1 81 tneepAnd narap-
unea sa, Sallustius recapitula in scurt toate faptele de mai mainte,
ineat aeeasM seriere forma istoria completli a secolului de pe urm~
al Republicii Romane. Acea important~ istorie se p~stra pAn~ in
sec. VII d.Hr. Din ea, precum am zis, nu ne r~man decat pupne
fragmente descusute, impr~~tiate prin scrierile gramaticilor, ~i
~ase discursuri mtregi g~site de Pomponius Laetus mtr-un manu-
scris din Vatican, care cuprindea mai multe discursuri extrase din
autori latini,182

§ 89, Alexandru Peloplatonul

Acest Alexandru, supranumit obi~nuit PeloplatonuI, era din

Cilicia. Epoca cand a tra.it ne este cunoscuta. din imprejurarea di el,
Hind blna.r ind., fusese trimis la imp~ratul Antoninus Pius ca
deputat din partea Seleuciei, patriei sale, in reglarea unor afaceri
publice,

65
 Alexandru era un Mrbat foarte erudit ~i frumos. Se zice ca
vorbind dmaintea imparatului despre misiunea sa ~i observilnd ca
acesta nu prea facea atenpe la cuvintele unui june, Alexandru I-a
interpelat zicilndu-i: Attende-me Caesar! ["Ascultli-ma, Cezar"] ~i ca
Antoninus, suparat de aceastli indr!izneala, i-ar fi raspuns:

"Attendo, et novi te; tu enim es, qui cornam alis et dentes

fricas et ungues radis et unguentum semper DIes"!...

["Te ascult ~i te cunosc; cad tu e~ti cel care Ip I~i pletele sa

creasca, ip freci dinpi, ip rozi ungruile ~i miro~i tot timpul a
pomezi!"1

Acest Alexandru a caHttorit mult ~i a studiat prin Antiohia,

prin Roma, la Tarsis, prm tot Egiptu}. prin Scipa ~i pe la gimno-
sofi~ti in India. Venind odata la Atena, unde a stat pupne zile, el a
citit in adunarea publica, in teatrul Ceramicos, 0 disertapune a sa
despre srip (IT<pc ~KuewV), care a fost aplaudata de atenieni. l83

§ 90. Hippodrornos TessaHotul

in timpul lui Filostrat din Lemnos (193 d.Hr.) a trait Hippo-

dromos filozoful din Tessalia, care a facut multe poezii ~i scrieri,
intre altele 30 de Sh,dii (IlE).,ETad, din care unul, cel mai important,
era Studiul despre sci(i (M<AETT) IT<pc ~KuewV). Din acestea nu ni se
pastreaza nimic. Filostrat lauda mult acel studiu despre scip aJ lui
Hippodromos. l84

§ 91-107. Autorii citap de Strabon

Strabon in Geografia sa, descriind Scipa, pe dad, pe gep, pe

tract citeaza mai multi autori care au tratat despre ~~rile acestea:
pe Posidonius185, pe Eratostene ~i pe Apollodorl86, pe Clitarchos187, pe
Pyt/reas Massaliota l88 , pe Menandrn ~i EphoTOS, despre care noi am
vorbit (vezi supra § 41-45 ~i 83), pe Apollonides189, pe Polibius' ." pe
Heca feu191 , pe Demetrios de Ia SCepsiSl92, pe Theophanos din Mytilene,
care a tntovara~jt pe Pompei la toate r~boajele sale l93 , pe Metrodor

66
din Scepsis ~i pe Hypsicratesl94, pe Polictite195, pe Menecrate ~i pe Ba-
lefatel96 , ~i dup~ toti ace~ti autori Strabon ne mai vorbe~te de mai
multi geograji, de ~irul iston·cilor vechi oi geti10r ;?i de iston·a getilor:
Ot TTAEtOUS' lmovoUcrLV ... Tatrra 6~OAoYEtTaL Kat TTapo. TWV QA.>..WV .. .
97
n1iv rETWV TO. TTaAmo. ...r, aA.>..ll lOTopla TWV rETWV:
Dar ~i toate scrierile acestea au pierit, ;?i ca s~ ne servim de
expresia unui geograf modern, ele au r~mas "des bvres engloutis
dans Ie naufrage de la docle antiquite"r"c~rr inghiple de naufra-
giul inv~tatei AntichiMp"].198

§ 108. Heraelide Ponticul

Acest poet liric a tr~it pe la 375 U-Ir. El a fost elev allui Platon
-'iii allui Aristotel. A scris multe ~i importante opere, intre care una
intitulat~ TT<pl TToAlTnGlv (Despre repllblici). Din toale scrierile sale
ne-au parvenit abia ca.teva mici fragmente, adunate ~i tipiirite mai
ales de Koehier, Halle, 1804, in 80.
Din scrierile TTEpL TIOALTELWV una era foarte important~ pentru
noi, c~ci ea se ocupa de traci, cuprinz;ind ~i pe gep, sub titlul
TIOAL TEla 8pQ.KWV ["Republica tracilor"], din care Isaac Casaubon
citeaza un fragment analog ell fragmentul lui Menandru, despre
care noi am vorbit supra § 83.199

§ 109-110. Marcian Heradeetul, Arlemidor din Efes

Marcian, geograf gree, tr~i in al IV secol d.Hr. EI a scris un

in trei c~rJi ~i 0 TIEpLll YTlats" in versuri iambice. Periplele
TIE pi. TTAOUS'
sale erau 0 abreviapune a geografiei lui Artemidor din Efes, COffi-
pus~ in unsprezece c~rp.
Ne-au r~mas cateva pupne fragmente, care probeaz~ c~ aceste
scrieri au tratat ~i despre gep ~i dad.200

§ 111. Dionysios Charax

Acest Dionysios trAi in timpullui Augustus. Era din Pergam.

El a scris a istorie a Eladei in 40 de c~rp ~i cronici (XpovlKll) in 16
carp. Dionysios din Charax a fast trimis de imp~ratul Augustus ca
si1 studieze Orientul ~i sA compun~ scrieri geografice pentru junele

67
Caius, care urma s~ comande armata de expedip,une contra per-
~ilor. In scrierile sale, Dionysios Charax s-a ocupat ~i despre sciti ~i
geJi. Dar abia cunoa~tem di acestea au existat, din menp,unea
autorilor ~i a compilatorilor antici201.

§ 112. Cornelius Alexandru Poliistorul

Acest autor gree, Alexandru, supranumit Cornelius pentTu c~

it cump~rase Cornelius Lentulus, ~i Poliistoml (TTO>..uL(JTWp) sau per-
soniftcafiunea iston'ei, din cauza intinsei sale erudipuni, geograf ~i
istoric celebru, a trrut la anii 85 i.Hr, El a scris 42 de c~rti istorice ~i
geografice, in care trata pe larg despre Pontul Euxin ~i Htoralele,
despre Europa ~i toate popoarele ~i neamurile tT~itoare in Europa,
EI a mai scris dnd c~rp despre Roma202. Aeest Alexandru nu tre-
buie confundat cu cei doi Alexandri despre care noi am scris sub §
47 ~i 89.

§ 113. Polyainos

Polyainos (llol-Uawos-) a trait pe la 165 d.Hr. Era macedonean,

~i se pare di a fost militar. EI a seris Strategematica (LTpaTTrYlllla-
TlKd) ~i alte serieri, care aceste din urm~ impreun~ cu istoriile sale
despre Teba, Macedonia, Tracia ~i altele, mentionate de el insu~i in
prefata StrategemateloT sale, sunt eu totul pierdute. Strategematele se
compuneau din opt c~rp, din care a VI-a ~i a VII-a lipsesc mai
intregi. Polyainos in scrierile sale s-a ocupat despre ger ~i scili, ba
unele din scrierile sale se intitula r€TlKal f3tf3AOt 203 ["arp-Ie
getice"].

§ 114. Timagetos

Acest autor (Tq.J.QYllTOS') ne este ahia cunoscut dup~ citapunile

poligrafilor veehi ~i ale lui Apollonios, care preeum se ~tie, a scris
un lexicon in Bmha elen~ la Uiada ~i la Odiseea lui Homer.
Apollonios ~i Varinus Phavorinus ne zic c~ Timagetos a compus 0
carte volumjnoas~, istorieo-geografic~, in care descria toate portu-
rile Europei cu or~ele lor ~i popoarele ce Ie locuiau, ~i cil in acea

68
carte Dunarea noaslra linea un mare spa\iu. Opera lui Timagetos
era intitulata: ITEP't. AlI1EVWV ["Despre porturi"].
Apollonios citearl. un pasa; din ea, unde se zice c~ Istrul curge
in jos din munpi Hyperborei (KGTa¢EpETaL EC 'YTTEp~opdwv opwv),
pasa; foarte important care oe H1mure~te d1 greeii sub nume de
hyperborei intelegeau obi~nuit nordul ~rilor noastre, ~i chiar Car-
pari in susul M~rii Negre ~i a Dun~rii, unde cutreierau comertul
~i navigatorii. Se ~tie di la Or~ova Carpapi (eJenii Ie ziceau aid
Calleaz) merg pana in malurile Dunarii, prelungindu-se dincolo de
DunMe printr-un ~ir de munp. deosebip. de BalcanF04.
N-am putut afla epoca cilnd a tri1.it Timagetos; dar de vreme
ce el se citeaUi de Apolloniu, contemporan al lui Augustus, nu
mai ri1.mane indoia~ dl. a precedat ami 60 tHr.

§ 115. Marcellus

Acest autor gree (McipKEAAOS) a fost un renumit medic ~i {oarte

erudit. EI era din Sida, ora~ al Pamfiliei, ~i IrAia pe la 138 d.Hr.,
sub Hadrian ~i Antoninus. Marcellus a scris un poem in versusi
eroice despre materia medicalii, in patruzeci ~i dou~ de dirp, care s-a
lnvrednicit de a fi admirat de Hadrian ~i pus de insu~i imp~ratul
in biblioteca publica din Roma. Oiteva din carlile acestui intere-
sant poem cuprindeau ~tiin~ele importante topografice, climaterice
~ i altele, despre Dacia ~i despee lupii din ea.
Marcellus explica ~i da detalii despre pasajul lui Herodot
unde se zice c~ neurti, popor din Scipa, care locuiau in preajma
Nistrului205, ocupiindu-se ell cultura griiului pe care il vindeau la
comertul de la Boristene 206, erau vr~jitori ~i fermec~tori, ~i c~ dup~
narapunile scipIor ~i greeilor stabilip in Scipa, fiecare neur se
schimba 0 data pe an in lup cateva zile, ~i apoi ~i lua forma sa de
mai inainteW.
Aceastli scriere, foarte interesantli, a lui MarceUus, este cu
totul pierdutli; ne-a r~mas numai din ea 0 singur~ carte, care nu se
atinge de noi, n<pl' IX9iJwv ["Despre pe~ti"l, publicatA in Ana-
lectele lui Brune208 •

69
 § 116. Clearchos

Acest istoric a scris ~i el despre Dacia. EI ne este cunoscut

dintr-un pasaj al s~u, citat de Athenaios, din care aflam d1 femeile
geplor f~ceau pe trupul ~i rnai ales pe fruntea femeilor trace,
vecine lOT, diferite figuri ell acul, spre semn de ocara!1i de rohie.209
Aceste semne dupa Hesychios se numeau 'I oTpwva ["istriene"].
adica Impestritate ~i colorate cum erau stofele portului locuitorilor
de pe rnalurile lstrului.
Ne pare rau ca nu putem fixa epoca in care a seris Clearchos.

§ 117. Arnmianus Marcellinus

Acest istoric latin, nascut in Antiochia Ja 320 d.Hr., muri in

Roma la390.
El a fost osta~: a Hkut rhboaie in Germania ~i in Gallia ~i a
intov~ra~it pe Irnparatul Julian In expediliunea sa In Persia.
Amrnianus a parasit apoi cariera armelor ~i se a§eza in Rama,
unde a seris sub titlul de Remm gestarnm !ibn XXXI istoria de la
Nerva pana la Valens. Dar aceasta importanta scriere ne-a par-
venit ell totul ciuntita. Din 31 de dirp, care 0 alcatuiau, cele dintAi
13 au pierit - ~i tocmai acelea in care se trata ~i despre Dacia ~i in
care se scria istoria de la anii 96 PIDa la 350 d.Hr. Din dHeva
pasaje ale d\rplor sale, cate ni s-au conservat (XIV-XXXI), se vede
ca Ammianus menponeau despre Dacia ca despre 0 tara de care
el s-a ocupat mult in cursul istoriei sale.21D
Cartile istorice ale lui Ammianus, cate ne-au dimas, incep
(cart. XIV) Cll al17-lea an al domniei lui Constantius ~i se incheie
(cart. XXXI) cu moartea lui Valens in razboiul contra gottlor.

§ 118-129. Autorii citap de lomandes

Iornande, episcopul Ravenei, in scrierea sa, foa rte important.1

pentru noi, De Getamm on'gine et rebus gestis ["Despre originea ~i
faptele geplor"], scriind despre Gepa ~i Dacia, ne citeaza mai
multi au tori care s-au ocupat eu dAnsele. Iornande i-a citit pe top:
ei prin urmare existau inca in secolul VI, epoca in care scria lor-

70
nande. El citeaz ~ pe Trogus Pompeius, despre care noi am tratat sub
§ 57, cand zice cum regele geplor Taunasis a batut pe regele
egiptenilor Vesosis pe malurile Phasului211 ~i cum Cyrus, regele
Persiei, a intreprins contra reginei geplor Tomyris sau Tamara un
ruboi fatal lui:

"Pompeio Trogo testante, Getarum reginae Thamiri sibi

exitiale intulit bellum"212.

[,,~a cum atestli Tragus Pompeius, (Cyrus) a pomit un

r~boi fatal pentru sine impotriva reginei geplor, Thamiris."]

Iornandes citeaz~ apoi pe atenianul Dexippos (.6.e-tlTTTTOS"),

renumit ca general ~i ca istoric, care a scris 0 carte despre riizboaiele
scitice213; pe Priscus din Pannium 214, pe Dionysios istoricu[215, pe
Fabius care de c ~tre critici se presupune a fi Fabius Cerilianul 216, pe
Dio Chrysostomos, despre care noi am tratat supra § 1 ~i care
trebuie s~ a ib~ eel dintai rand intre autorii cap. au scris despre
Dacia, c~ci el a stat multi ani aid, a v~zut ~i a studiat tara, ~i a scris
apoi 0 carte voluminoasa In limba elena sub titlul de Geliee
(r ETlKa), pe care Iomande a citit-o:

"Dio historias Getarum, eorum annalesque Graeco stylo

composuit" .

["Dio a scris in grece~te istoria ~i analele gep.1or."]

Acest Dio a scris, dupa marturia lui lomande, despre Tele!

regele gepior, care s-a ilustrat in r~zboiul Troadei:

"Hie Dio regem Getis commemorat, nomine Telephum 217".

["Acest Dio aminte~te c~ gep.i au avut un rege pe nume

Telephus."]

Iordanes mai citeaz~ pe Ablavius, autorul unei istorii a geplor,

prefect al pretoriului sub Constantin eel Mare'18; pe SymmadlOs,

71
care a scris in mai multe dirJi istoria geplor219; §i un monument
foarte vechi, adica 0 colecliune de legi date ge!i1or de unal din
legiuitorii lor anume Boroista, care tr~ia in timpul dictamrii lui
SyUa (an 137 i.Hr.). Textul scris al acestor legi exista - zice lor-
nande - in timpul sa.u, ~i aceas~ coIecJiune de Iegi purta numele
de Bellagines, a ca.rui etimologie este necunoscu~220.
Iomande ne mai zice ca. el a cules istoria ge~ilor §i prin
ciintecele lor vechi populare: fabulae, cantus, cantiones, despre care
ne vorbe§te §i Ammianus Marcellinus221 •

"Qu'j} y eut beaucoup de vrai dans ces monuments - zice de

Moujan - cest dont il n'est guere permis de douter; mais il est a
croire aussi que la fiction y tenait une grande place. Confies a la
memoire des honunes, ees chants, en passant de generation en
generation avaient dft subir bien des alterations; bien des evene-
ments qu'ils racontaient avaient dO perdre de leur couleur primi-
tive, et s'alterer par Ie melange des circonstances etrangeres a l'Age
qui les avait vus naitre ... 222"

[,,0 s-ar afla mult adevar in aceste monumente nu avem de

ce sa. ne indoim - zice de MOlljan - dar este de crezut §i eil ficJi-
unea ocupa un loc important in ele. ineredintate memoriei oame-
nilor, aceste cAntece, trecAnd din generape in generape, trebuie sa.
fi suferit multe deformari; multe evenirnente pe care Ie povesteau
trebuie sa.-§i fi pierdut din culoarea primitiva. ~i sa. se fi alterat prin
amestec ell imprejurilri str:iine de epoea ce Ie-a dat na§tere."]

Dar eu toate impodobirile fabulei §i alterapuniIe timpului,

aceste dintece populare conpneau - zice Iornande - un fond
adevilrat istoric:

"Quemadmodum et in prlSCls eorum earminibus pene

historico rim in commune reeolitur. 223"

[,,(Acest lucru) este povestit In cantecele lor stravechi In

general cam ca in scrierile istorice."]

72
 Iornande ne zice in sfft~it dl el a cules mai cu osebire istoria
sa in cele doulisprezece volume ale senatorului despre originea §i isto-
ria gefilor: "duodeeim Senatoris volumina de origine achlque Geta-
rum"224. Acest senator este Magnus Aurelius Cassiodorus, contem-
poranullui lornande, care in prefata sa ne zice d. a citit pe origina-
lele manuscrise ce i Ie-a imprumutat intendentul ilustrului autor:

"dispensatoris Senatoris beneficio, libros ipsos relegi"225.

["Prin bun~voinJ:a intendentului senatorului am citit chiar

volumele (originale)."]

sa se observe insa ca lomande confunda pe gep cu gopi ~i

prin urmare critica e datoare a discerne ceea ce aparpne in propriu
fiedlruia din ambele elemente.

§ 130-131. Criton, Samonicus

loan Laurentius, dup~ patTia sa supranumit Lydus, care a

scris pe la 511 d.Hr. 0 carte sub titlul1TEpl apxwv n,s 'Pwllai.wv
lTOAl TElaS" (Despre magistraturile republicii romanilor), ne citeazli doi
autori, pe Cnton autor grec ~i pe Samonicus autor latin, care au
scris mult despre Dacia.
eriton a fost contemporanul lui Traian, I-a urmat ~i a fost de
fat~ Ia toate r~zboaiel e dacice. 226
Samonicus a tr~it in seeolu} HI d.Hr.
Lydus ne reproduce pasajul urm~tor din enton: IITraian eel
mare cucerind Safia cu Decebal care era regele gefilor, a dobftndit
romanilor 500 miriade de litre de aur (5.000.000), indoite de argint
(zece milioane de litre), 0 mulpme de bogape ~i ustensile de mare
pret, mulp:me de arme ~i de cirezi de vite, ~i 50 de miriade
(500.000) de Mrbap loarte razboinici cu armele lor". $i apoi Lydus
adaug.1: "Acestea Ie nareaza eriton care a fast de lata Ia riizboi".227
Acest pasaj are 0 mare insemn~tate, c~ci din el se mai dove-
d~te ca numele de Scythia se da particularmente de greci Daciei
noastre. GreeH arareori zic rE'Tla, fE'TlJdj; vorbind despre poporul
Daciei zic OL feTa l, fS r€-TaS', ~i cftnd vorbesc despre p~mantul

73
Daciei zic hKvOta. Aceastli observapune are importan~ in studiul
autorilor vechi despre tara noastr~ .
Referindu-se in alt loe la Samoniclls, Lydus ne zice dupit el c~:
/lIstrnl se nume§te !stru panii in Pannonia ~i p§nii la Sirmeon, iar
de la Trada, indigenii nu-i mai dau acest nume, d numele de
Danubiu. Tracii I-au numit astfel did peste el cerul este incitrcat de
nori §i p10uit des, din cauza umiditlipi ce produce acest fIuviu. Iat1
pentru ce in limba t~rii else nume§te Danubiu, ceea ce vrea s~ zic~
aducatonll de lIon·, VE¥AOq,OPOS, precum scrie istoricul roman Sa-
monicus in cartea sa despre felunte intrebi'in dedicat~ lui Dioclepan
§i lui Galeriu cel b~tran"228.
Sub acest nume de Samonicus sau Samocus, noi cunoa~tem doi
medici §i erudip latini, tatli ~i fiu, care tritiau pe la Hnele sec. II
d.Hr. §i pe la inceputul sec. III. Tatitl, Q. Serenus Samonicus, care
este acela citat de Lydus, formase ~i poseda 0 bibliotecit de 62.000
volume! El pieri la un banchet, din ordinullui Caracalla, pentru c~
a laudat pe Geta, iubitul poporului roman, pe care mi~elul Cara-
calla I-a asasinat, precum asasinase §i pe propriul s~u parinte ~i pe
cel mai mare jurisconsult at Antichitapi, pe Papinian, pentru ca a
refuzat, preferand mai bine moartea, s~ fac~ apologia fratricidului.
Mar~ava con§tiinta a tiranului cituta pretexte de iertare Hind inge-
nunehiata sub povara blestemului! Iuda, Caraealla, Lopez §i seme-
nn lor, turba, insultit pe popor, pe oricine-~i aduce aminte de
virtutea omului vAndut de ei, insult1 crucea care merge inainte la
mormantul solu §i in turbarea lor ei varsol urgie §i hula chiar asu-
pra binecuvantlirii preotului care vine eu Hristos in inima ~i cu 0
lacrima pioasa sit zica ve~llica pomenire martirilor sfantului arnor a]
poporului ~i al tariL. Dar nu va tiicea niciodata glasul care strigii
neincetat: Cain, Cain! ce ai fiicut pe fratele ti'iuf ... Lopez! ce ai fticut pe
binefiiditontl §i Domnitornl tau! ...
Fiul lui Q. Serenus Sarnonicus a fost foarte iubit §i stimat de
Alexandru Sever ~i de Gordian. El d~rui biblioteca mo~tenitl de la
tatal s~u Imp~ratului Gordian III"'.

74
 § 132. Eudoxos

Eudoxos (EU8oI;os-), eelebru geograf, astronom ~i medic, amie

~i elev al lui Platon, a scris pe larg despre massagefi (TTEP!, Maaaa-
YETWV) in corpul voluminoasei sale scrieri istorice ~i geografice,
pierdute, ce purta titlul de TIe-pioSos. Aceasta. scriere era un adeva.-
rat monument de istorie ~i de geografie. Eudoxos a tra.it ~j a seris
pe la 370 LHr. EI este eel care a compus anul din 365 de zi1e ~i un
sfert de zi. 230
Se crede de ditre mulp. ca. massagefii erau tot gep, precum zice
§i Ctesias, did dupa. diferitele localitliti ale ~derii lor sub diferip
capi s-ar fi numit gep, tyrngefi, massage/i, hJssageti. Massager vrea
sa. zidi gepi cei mari.131
Din importanteie scrieri ale lui Eudoxos nu ne-a ramas nimic,
afarc1 de pupne citate ce aduc Geminus §i Ptolemeu 232, ~i de menp.-
unile istoricilor ~i geografilor existenp.

§ 133-134. Pliniu eel ll~tran, Aufidius Bassus

Vestitul Caius Plinius Secundus, mare orator, mare admini-

strator ~i om de stat, oslrui viteaz ~i distins scriitor, care a trait pe la
anti 23 d.Hr., ne l~ase serieri foarre eonsiderabile, care se ocup:i
mult de Dacia. EI a fost seris lstoria razboaielor gennanice in dou:i-
zed de e~rr (Bellorum Germaniae viginti), care eonlinea, dup~ m~r­
turia lui Tacit, poveshrea completi'i a operatiunilor ndlitare $i a relatiu-
nilor romanilor cu toate popoarele Rinului fi ale Duniirii. Pliniu a mai
seris Istoria Romanii, care era a continuare a Istoriei lui Aufidius
Bassus, In treized ~i una de e~rti (a fine Aufidii Bassi triginta unus).
Pliniu a mai seris lnc:i Comentarii [ston'ce despre toate aceste po-
poare ~i evenimente in 0 sutii §aizeci de volume (Commentarios cen-
tum sexaginta volumina), scrise toate eu m§.na lui ~i ell caractere
foarte mid, inc§.t ele ar fi fast indoite la numar scrise cu scriere
ordinara. Aeeste monumente eoJosale ~i impozante, scrise de pana
unui Pliniu eel Batran, care vorbeau mult ~i mnIte despre Dada ~i
popoarele ei, au pierit eu totul §i ele.233

75
 ull ne reste rien de tous ees ecrits, ou plutOt de toute ceUe
immense bibliotheque. On comprend a peine qu'un seule homme a
suffit 0 tant de travaux: et Pline n' etait pas un honune de Cabinet:
il a pass~ sa vie dans les emplois, sans cesse occup~ de grandes
affaires, et il est mort dans la force de rAge (0 56 ans) dans la
plenitude m~me de son g~nie!..:'234

[uNu ne r~mane nimic din toate aeeste serieri, mai exact din
toata aceasta uria~a bibliotecii. Cu greu putem in~lege cum un
singur om a putut efectua atatea lucritri: ~i Pliniu nu era un om de
cabinet: el ~i- a petrecut via!a ca funcponar, ocupat fitrit incetare ell
mari afaceri, ~i a murit in puterea varstei (Ia 56 de ani), in pleni-
tudinea geniului s~u! ... "j

Toate aeeste serieri, uria~e, Pliniu le-a l~at nepotului situ, lui
Pliniu eel Tanitr, care ni Ie enumerit ~i vorbe~ te cu 0 dreapt1
mandrie despre ele ~i despre marele situ mo~, intr-o superbit
epistol~ c~tre Macer, amicul S~U235. Citind aceastli epistolit, este cu
neputintit a nu se inchina cineva panit la pitmant inaintea acestor
uria~i ai uria~i Antichit1ti. Era natural ca 0 tarit care a produs
aslfel de Mrbap s~ domneasc~ peste lumea intreag~ ~i s~ 0 lumi-
neze, !Ji bittrfulUl Montaigne are mare dreptate sit excIame:

III' ai veu ailleurs des maisons ruynees, et des statues, et du

dele, et de la terre: ce sont toujours des hommes! tout cela est vrai:
et si pourtant lie s9aurois rf!Veoir si souvent Ie tumbeau de cette Rome, si
grande et si puissante, que je ne l'admire et nfvere!..."236.

[/lAm v~ut !Ji in alte pitrti ~i case ruinate !Ji statui ~i cer ~i
pitmant: sunt mereu oameni! Toate acestea sunt adevitrate: !Ji toht$i
n-a$ putea sa revad atlit de des monnantul acestei Rome, atat de mari $i
de puternice, fora a a admira ~i fora a ma fnchina fn fata eil/l .]

§ 135. Iulian imp~ratul

lulian, Impitratul romanilor 237, istoric ~i arheolog distins, a

petrecut ani lntregi prin Dacia cAnd cu expeditiunile sale glorioase

76
contra germanilor238 , A scris ~i el despre aceasti1 lar~ ~i despre
popoarele ~i locurile ei In c~rp1e sale ce purtau titlul Comenla,;i
despre riizboaiele sale cu germanii care c~rp sunt pierdute eu totut §i
l

abia Jitim c~ eJe au existat, din m~rturia autorilor vechl ce au avut

ocaziunea s~ Ie citeasca239 ,

§ 136-137. lulianus Titianus, chartele geografice

Iulianus Titianus a com pus Ia inceputul secolului lIT 0 descri-

ere a tuturor provinciilor Imperiului Roman, lntre care era ~i Da-
cia240 , Aceasti1 oper~ este pierduU cu desavar§ire, precwn sunt
pierdute, din nenorocire, ~i toate chartele geografice ~i topografice
ale tuturor lru-ilor pe unde au umblat ~i cucerit romanii 241 , imp~­
ratul Augustus Intinsese In public Intr-o mare galerie tabelul gene-
ral a1lurmi cunoscute pan~ In zilele sale, ImpM\it pe l~ri, pe pro-
vincii lji cu scari exacte pentru a servi la m~surarea distantelor,
Acest tabel era rezultatul d .HUoriilor ~i al cercetatilor lui Agrippa
lji alp trei matematici romani, care in zilele lui Augustus sfar§isera
asti1 mare lucrare ordonatli de senaF42.

§ 138-139. Vibius Sequester, Stephanos Byzantion

Ac~ti doi autori, ale e~ror scrieri Ie avem asthi prescurtate,

ciuntite lji pline de alterapuni, erau de 0 mare importantJ pentru
istoria §i geografia Daciei.
Vibius Sequester, geograf latin, a trait In secolul V. EI compu-
sese un dictionar sau lexicon geografic special pentru istoria §i
geografia romanilor, din care ne-a parvenit numai un mititel
extract scos de un nesocotit copist din toatli scrierea lui Sequester,
sub titlul: De jluminiblls, !ontiblls, Incubus, quorum nplld poelas fil
menno [If Despre raurile, izvoarele lji lacurile pe care Ie menpo-
neaz~ poetii"], §i acesta, ciuntit §i necomplet, tip!irit de Oberlin la
178 in 80, ne face sa regret\m §i mai muIt inca. pierderea scrierii
tntregFO,
Stefan Bizantinul, atit de cunoscut lji atat de des consultat de
filologi, in ruinele diruia chiar ast3zi, a~a cum este, g~sim atMea
lumini ~i nopum despre topografia, istoria ~i datinile vechi ale

77
Daciei, a tritit pe la inceputul secolului V. El compusese un lexicon
enorm gramatico-geografic, care era intitulat "E6vlKcl (Gentilia,
despre neamuri) ~i al dirui simulacru ne-a parvenit in starea in
care noi avem astAzi pe ~tefan Bizantinul. Aceastl scriere se a1c~­
tuia din mai multe c~rp., precum se poate vedea chiar astAzi la
litera 0, care forma cartea XXXVI! ...
Titlul actual TTfpl TTOAfWV (De Urbibus) este dat acestei scrieri
de cop~ti moderni. Un gramatic constantinopolitan, anume
Hermolau (de n-ar fi ajuns!) din zHele lui iustinian, a facut un
extras minim, 0 prescurtare din aceastl mare ~i importantl scriere,
~i astfel originalul, devenind putin c~utat, s-a pierdut. Noi pose-
d~m astu:i numai acest extras, care nici el nu este intreg cum il
formase Hermolau, precum se poate vedea la literele K ~i A. Cata
paguNl a cauzat nenorocita intreprindere a acestui Hermolau!...244
~tefan Bizantinul a mai scris lstoria goplor ~i Istoria bizan-
tiniior, precum el insu~i ne zice, dar acestea sunt pierdute in
totaP45.

§ 14()'141. imparaJii Tiberius ~i Claudius

imp~rap.i Tiberius ~i Claudius au seris ~i ei Istoria Roman~, ~i

indeosebi istoria timpului propriu ..
Tiberiu - zice Strabon - a scris Comentarii in care povestea
istoria sa ~i a donmiei sale, ~i aceste comentarli importante imp~ ­
ratul Domitian Ie citea ~i Ie consulta necontenit: IICommentario,
quem de vita sua composuit... Commentarios et acta Tiberiis
Caesaris, Domitianus lectitabat" .246
:rmp~ratul Claudius a seris intii in tineretele sale mai multe
dlrti istorice dup~ indemnul lui Titus Livius. Apoi, devenind iro-
p~rat, el a com pus istoria romanilor incepand de la moartea lui lu-
lius Caesar ~i in urrrul. 0 alta care incepea cu sfar~itul r~zboaielor
civile. EI I~ase douii c~rti din int3.ia sa istorie ~i patruzeci ~i una
din cealalta. Mai lasa in opt volume istoria vieJii ~i a epocii sale:

"In principatu scripsit plurimum. lnitium autem sumsit

historiae post coedem Caesaris dictatoris; sed et transiit ad inferi-
ora tempora, coepitque a pace civili. Prioris materiae duo volumi-

78
na, posterioris unum et quadraginta reliquit. Composuit et de vita
sua octo volumina,"247

["Cat a fost imp~rat a scris cel mai mult. Si-a ales inceputul
istoriei dupa. moartea dictatorului Caesar, dar a treeut la epociJe
ulterioare ~i a mceput de la pacea civil~. A IMat doua volume
pentTu prima epoc~ ~i 41 pentru cealalt.1. A seris ~i opt volume
despre via", sa."]

A mai seris in limba elena. douazeei de volume de istorie

opt volume despre Cartagina:
etrusc~ ~i

"Denique et graecas scripsit historias, TllPPllvlKWV XX,

KapXTl80vLGKwv VlII."248

L,Apoi a scris ~i istorii tn grece~te, 20 de volume de istorie

etrusdi ~i 8 de istorie cartagineza."]

Pliniu mentioneaza ~i el despre 1stona romanilor de Claudiu, ~i

ilustrul Niebhur regreta mult pierderea scrierilor acestui princi-
pe''''. imp~ratul Claudiu mai I~s~ un volum de Epistole250 •
Istoria romanilor de Claudiu, care cuprindea pe larg toate
imprejud.rile ~i evenimentele Imperiului roman de la anii 44 i.Hr.
pAn~ la anii 54 d.Hr., nu incape indoiaM c~ trata ~i despre Dacia.
in acest interval numaram: 1. epoca razhoaielor civile; 2.
epoca lui Octavius Augustus; 3. epoca lui Tiberiu; 4. epoca lui
Caligula, ~i 5. epoca venuti la imperiu a lui Claudiu.251
In ziJeJe razboaielor dvile, gepi, profitand de moartea lui
lulius Caesar, tree Dunarea, n~v~lesc asupra imperiului roman,
devastea~ ~i ocupa Macedonia. Senatul se cutTemur~ de spaim~
~i adun~ oaste multa ca s~-i resping~252. Pe gep nu-i mai tinea
acurn {rica brap.dui lui lulius Caesar, care pregatea 0 expedipune
contTa lor: "getas, dura et bellicosa gens vicinaque"253 ["gepi, nearn
vecin aspru ~i rhhoinic"] .
in zilele lui Octavius Augustus, Roma a avut mult~ bataie de
cap eu Dacia, multe batalii, muite expedipuni, ba ~i peptoria

79
pentru fiiea regelui gelilor Cotizo, ~i pentru chiar regele, despre
care noi am vorbit mai sus.2M
Sub Tiberiu, cea mai mare intamplare a fost n~vMirea dacilor
asupra Mesiei ~i ocuparea acestor provincii romane de dare
Daci.255
Numai sub Caligula poporul roman nu se vede a fi avut dara-
vere ell dacii, care, dispreJuind un astfel de nebun ~i frkos, tr~iau
in pace ~i Hlceau ce voiau filril sil-i supere nimeni.2.56 Armatele lui
Caligula trecuseril peste Rin in expeditiunea sa de~ilnJ:atl1 contra
germanilor; poate col ~i Dacia sil se fi resimpt de trecerea lor257,
cfuld populapi intregi mergeau inaintea iegiunilor, milturau ~i
udall drumurile ca nu cumva praful sa. supere fata lui Caius Cae-
5ar!258 ... Dar inamici nu se vedeau. Germann ~deau in codrn lor ~i
Ie era ru~ine scl-~i punil mintea ell un astfel de mamie, ell toate dt
adulatorii proclamau triumfuri, curtesanii ~i poepi dintau laude
de r~gu{Jeau ... 259
and a stat dar Claudiu ~i a scris istoria Tomanilor de la 44
i.Hr. pan~ la 54 d.Hr., de bun~ seam~ c~ vorbea despre toate
acestea, cu toate l~muTirile de care dispunea un autor impi1rat ~i
contemporan.
Cat despre comentariile lui Tiberiu, ~i acestea f~ra indoiala
narau despre Dacia, de vreme ce Suetoniu citeaza in SCUft eveni-
mentele navalirii dacHor in Mesia dupa ins~i aceste comentarii
ale imp~ratului Tiberiu.260

§ 142-143. Diagnotus ~i Beton

Diagnohls ~i Beton au fost doi geografi celebri, cei mai celebri

din epoca lor, in cortegiullui Alexandru Macedon, al acestui erou
civilizator care, precum se exprirna Quintus Curtius, dorea sa cuce-
reasca lumea fntreaga numai ea sa 0 faca cunoscufa neamului omenesc.
Ace~ti geografi au scris ~i au trasat in scrieri speciale mersul arma-
tei macedonene, indicand §:i descriind tarile pe unde a stat, pe
unde s-a batut, ~i determinAndu-Ie dupa observap.i astronomice.
cata lumina nu ne-ar fi dat despre Dacia antica aceste buletine ale
biruin~lor lui Alexandru, care punea intre faptele sale cel mai
glorioase ~i de predilecp.une expedip.unea in Dacia!261

80
 Beton a seris 0 carte foarte voluminoas~ intitulatA: StaJiuni pe
Ia ce locun· a stat Alexandru in expeditiunea sa: LTae~ot TIlS- TOU
' A'AEedvopou TTop€"las 262. Aeeast~ scriere era de mare important~
pentru noi, unde se trata despre stapunea de la !stru la geti-.
Diagnotus fii Beton au mai seris fii m~surile itinerariului intreg
al expedipunilor lui Alexandru. 263

§ 144. Marin din Tyr

Marin din Tyr a fost un geograf ~i astronom celebru, de origi-

ne roman. El a com pus la inceputul secolului I d.Hr. 0 seriere geo-
grafidi in multe volume, in care deseria pe larg toate tMile ~i toate
neamurile Universului cu insemn~ri topografice fii etnografice
detaliate. Celebrul geograf Ptolemeu, care a scris pe la 145 d.Hr.,
este un preseurtMor al acestui Marin din Tyr, precllm m~rturis~te
tns~i el. Marin deseria pe larg fii l~murea toatA Dacia eu numele
ora!jelor fii ell toate neamurile napunii getiee. Marin a1c~tuise ~i un
itinerariu detaliat al ambelor ~rmuri ale Dun~rti, precum tot
Ptolerneu ne spune.2M
Dar scrierile lui Marin sunt ell totul pierdute. Noi Ie cunoa§-
tem numai dup~ m~rturiile lui Ptolemeu ~i ale unor compilatori
antici. Massudi, renumit scriitor arab, care a seris pe la 940 eelebra
sa endelopedie Monldj-addheheb ("Clmpii de aur"), vorbe~te des-
pre ele ell admiraJi.une ~i ne asigureaz~ e~ le-ar fi eonsultat.265

§ 145. Agathargides sau Agatharchides Cnidios

Agathargides sau Agatharchides Cnidios (Ayaeapy15~s,' Aya-

eopX lB~s KvlBLOS), geograf ~i istoric gree, care a tr~it pe la 150
tHr., a scris geografia ~i istoria Europei ~i a tuturor neamurilor
tr~itoare in ea, in pabuzeci ~i nou~ de volume. Ele cuprindeau
relat~ri intinse despre toate, ~i relatiUi foarte prepoase. El a seris
apoi istoria ~i geografia Asiei in zeee volume. Agathargides a mai
seris un tratat special despre troglodifi in einci volume. Troglodipi,
Tpwy'Aoou-rm, se numea de antici nu numai un nearn in Asia lAng~
Caueaz266, dar chiar locuitorii Daeiei din oarecari localit~ti se

81
numeau troglodip., adica triiiion fn bordee, dupa marturia lui
Strabon ~i Pliniu267•
Ne-au ramas mid fragmente neinsemnate din acest mare
monument al doctei Antichitlip, care s-au publicat In Excerptae
historiae (Francfort, 1559) ~i In Fragments historiques ale colecpunii
Didot, redaclate de Miller, Paris, 1848. Agathargides trata ~i des-
pre expedipunea lui Alexandru in Europa ~i in Asia268 ,

§ 146. Diophantus

Diophantus (t>Lt\~aVTOS), istoric ~i geograf grec, pe care

Vossiu n pune intre autorii unei epoci incerte, compusese sub
titlul TIOAL TLKU un tratat istorico-geografic foarte stimat in Antichi-
tate.. in care scria cu de-amanuntul, intre alte }<lri, despre Seitia fi
despre abii.269
Se ~tie caac~ti abii sau gabii erau chiar gepi, poreclip astfel
spre lauda sau spre ocara lor de c:itre poepi antici,270

§ 147. Didymos

Didymos a fost din Alexandria. El a trait in secolul I d.Hr. ~i a

compus 0 muJpme sp:iimanMtoare de scrieri in toate ramurHe,
dintre care foarte multe geografice ~i istorice, E1 a scris ~i despre
abii sau gami, adica despre gep, zicand ca ei sunt de un neam cu
tracii,8pq.KtKOV e:8vOS"271, A scris ~i despre agatar§1-712, Acesta este Di-
dymos, care s-a poreclit XaAKEVTEpOS" (eu ma~ele de bronz) din cau-
za neobositeJor sale ocupa~iuni cu scrierea ~i ell cititul. Didymos a
scris patrn mii de carp!! din care niciuna nu oi s-a pastrat. 273

§ 148. Damastes

Damastes (.6.a~ciaTES), discipol al lui Hellanicos, a fost con-

temporan allui Herodot (460 i.Hr.). Pliniu II citeazli des. Damastes
a scris CMp"despre neanmri (TrEpt e-8vWv) ~i despre tari (1TEP" lTOAL-
THWV) tn care se ocupa ~i Cll descrierea de-amanuntul a Seipei, a
hiperboreilor, a arimaspilor, a muntilor Riphei, a issedonilor etc, Geo-
grafu} Strahon se refera des la Damastes,274

82
 § 149. Pliniu eel TiinAr

C. Cecilius Plinius Secundus, nepol al lui Pliniu eel BMriin

despre care am vorbit la § 134, 135, a seris mult despre Dacia de
sub Decebal ~i despre Dacia traian(\, Nici 0 pierdere nu este atat de
regretat ca pierderea scrierilor acestui mare barbat. Pliniu a tr;lit
de la anii 61 pan;l la 115 d.Hr. Orator mare 275, osta~ ilustrll Iji om
de sial, admiral ~i iubil de impAraJ:ii Domipan ~i Traian, Pliniu a
ocupal cele mai inaltefuncpi.Elastalprelor.tribun al poporului,
prefect vistieriei publice, consul, guvernator al Bithyniei !ji al
Pontului, cornisar C;lii Emiliane!ji augur.
PHnin a fost prieten intim ~i consilier allui Traian ~i a1 tuturDr
oamenilor mari ai Romei. EI era un cunosdHor mare de trebi1e, de
tara ~i de istoria Daciei; el a urmat !ji a consiliat pe Traian in expe-
dipunea !ji in colonizarea Daciei. Epistolele sale, !ji mai ales cores-
ponden~ sa ell Traian, ne dau 0 dovad;l despre partea activ;l ce
Pliniu a Inat la intemeierea Daciei Traiane276• Pliniu scrisese pe
larg istoria cpocii sale, istoria romanilor de Ia 61 panit la 115 d.Hr.
Dar acest de mu lt pret monument, care conpnea in pagini mari ~i
glorioase descrierea ~i dtderea imperiului Daciei ~i lntemeierea
Daciei Traiane, este pierdut cu des~var~ire .277

§ 150. Democril din Abdera

Democrit de la Abdera din Tracia, cu mulp ani inainte de

Herodol (490 !.Hr.), a scris in dialectul ionic 0 mulpme de scrieri
inlre care 0 cosmografie (K o,,~oypa<j>ll) ~i a geografie (rEluypa<j>ll) a
universului in mai multe volume. Democrit a c~l~torit inarlins
spre acest sfa r~it fn toata Scifia, peste m~ri ~i peste Dunare ~i prin
multe t~ri, adunand ~tiinte de climatologie, de agricultur~, de
istorie, topografie ~ i istorie natural~, despre tot ce se atinge de po-
poarele ~i tarile cuprinse in Cosmografta ~i in Geografia sa, intre care
~i Dacia. Pliniu cel B~tran ne este martor ca citrpJe acestui De-
mocrit erau 0 adev~rata bibliotec~. Dar din toate scrierile lui ne-au
ramas cateva foarte mici fragmente, publicate de Mullach, Ia 1843,
in Berlin278 .

83
 § 151-158. Posis Magnesiotul, Hellanieos, Philochoros,
Pherecydes, Herodoros, Bion, Menecrates, Clidemos

Ac~ti autori au scris despre Scipa, ~i speciaimente istoria

Amazoanelor (. A~a(wVt Ka).2'79 Se ~tie ea istoria ~i expedipunile
acestor femei ra.zboinice au unele raporturi ell istoria antic~ a
Daciei. Hellanicos a mai scris 0 carte despre geJi ~i 0 carte intitula~
Bap~aplKo'L vOllOt (Legile barbarilor), in care trata despre religiunea ~i
legile geplor.2JlO El a trim pe la 495 i.Hr.

§ 159. Abaris

Abaris este un personaj semi-istoric {oarte vechi, care a tr~it

ell un seeol inainte de r~zboiul Troadei, adic~ 1118 ani tHr., ~i al
dirui flume ~i via~ s-au inconjurat de [catre] poepi ~i de istoricii
antici ell povestiri fabuloase. Dar ceea ce rezultii din toate acestea
~i este pozitiv, e eli AbaTis a fost de patrie scit sau hiperboreu. Noi
vom vorbi in alt loc despre tara hiperboreilor. Acest AbaTis, dupa
vechile tradipuni preistorice ale grecilor ~i dup~ unanima m~rturi­
sire a autorilor, a fost dintr-o familie insemnaM, fiu al lui Sentu,
rege scitic. El avea cuno~tinte de medicina. practic~ ~i a fost unul
din civilizatorii patriei sale, precum a fost ~i Anacharsis. Purces
din tara sa, el a ca.l~torit mult prin Europa, ~i mai ales prin Grecia,
purtind cu d§.nsul 0 sa.geat~ cu care vindeca bolile. Abaris era
foarte sohru ~i abstinent, din care imprejurare anticii au zis despre
el c~ nu mdnca nimica (oOOiv C1LTEOIlEV05').2Bl in timpul c~IMoriilor
sale prin Grecia, el a ina.1tat in Laconia un templu in onoarea fiicei
Cererei, numit NaoS' K6PllS' ZWTf:lpaS', pe care Pausanias I-a
vizitat.282 Heraclide din Pont, istoric care a tdiit pe la 357 i.Hr., a
scris biografia acestui Abaris, dar ea este pierdutlL283
Abaris a scris Oracole despre Scipa, 17zeogonia, ~i alte ca.rp.
ating~Hoare de Sdpa, tara sa, care se conservasera. mult timp ~i
erau cunoscute de autorii antici.284 Marele filozof ~i poligraf Platon
(430 i.Hr.) ne ineredin)eazll despre existenj:a istoriea ~i adevarata a
lui Abaris ~i a scrierilor sale.285 Himmeriu, care a scris pe la 360
d.Hr., ne vor~te despre acest Abaris, scit sau hiperboreu, ~i des-
pre erudipa sa care intrecea pe erudipi de la Academia ~i de la Ly-

84
ceul Atenei.286 Tot Himmeriu ne spune dt Abaris a venit in Grecia
de la Islm (Dun~re) ~i de la Tanais (Don):I<JTpov Kat Tamev.'"
Aristofan (434 I.Hr.) ne incredinteazli en Abaris a calatorit in
Grecia, studiind medicina, ~i a scris 0 carte despre oracole288. tn
zilele lui Aristofan oracolele lui Abaris se citeau incit in public.289

§ 160. Memnon

Acest Memnon a tritit cu douit secole tHr. El a scris in mai

bine de 16 volume 0 istorie despre Heraclea Pontidi.. tn aceasta se
vorbea pe larg despre geli, des pre rlizboaiele de pe Dunare intre
calatieni ~i histrieni contra bizantinilor, pentru comertul de la
Tomis. El descria ~i razboiul grozav (~apUs 1TOAEj.lOS) dintre Mitri-
date ~i romani, aliantele succesive ale TOmanilor ~i ale lui Mitri-
date cu domnitorii Scipei (TOUs oKu6lKOUs ~aatAf'is) citrora roma-
nii Ie prometeau sprijin spre a sc~pa de inv~Juirile lui Mitridate de
vor fi aliap. ~i amici poporului-rege. Memnon descria soliile trimi-
se de Mitridate eu cerere de ajutor la toti domnitorii Scipei, de In
Dunare ~ pana Ia Chersonesul TaU71c, Tehodosia $; Bosjorui Cimerial1.
Fotiu laud~ mult aceastl scriere pe care el a citit-o, insit ne zice cit
i

~i eI n-a putut citi din ea decat carlile de la V pana la XVI, caci pe

celelalte - zice el- nu Ie-a putut gasi.2'JO
Aceasta importantisimit scriere a lui Meronon este pierdutit ~i
ea. Ni s-au pMtrat abia cateva mici, foarte mici fragmente, care
s-au publicat de Orelli, la 1816, la Leipzig.

§ 161. Theoxenes

Dintre toti autorii antici, numai Lucian face mentiune despre

acest Theoxenes. EI ne zice cit Theoxenes a scris despre geti ~i des-
pre scili ~i despre calatortile lui Anacharsis din Scilia in EUada291.
N u am putut afla epoca in care a trrot Theoxenes.

§. 162. Marcianos

Marcian (MapKlavOS'), geograf grec care trai pe Ia 350 d.Hr., a

scris in trei carli un periplu al Sarmalei sau Sauromapei (TTEpl-

85
lTAOUS' lliPllaTlaS'). Din aceas~ foarte tnsemna~ scriere pentru
istoria ~i geografia Dadei antice nu avem decat pupne fraze ~i
fragmente.292

§ 163. Callistrat

Acest autor, KaAXlaTpaToS', despre a dirui epodi nu ~tim

nimica, a seris mai multe cArp despre scili, traci ~i gep, precuin
rezult~ din incredintarea ce ne d~ $tefan BizantinuJ293. Poate cA
acest Callistrat s:i fie geograful Callicrate, pe care Pliniu it citeaz:i in
eartea V, sau mai cu probabilitate Callistrat pe care i1 citeau aiurea
scriind despre pierre scumpe.294

§ 164. Mnaseas

Mnaseas din Parras, din Lyeia, nu !jtim in ce anume epodl a

scris despre gep. Ni s-a conservat un mic fragment din cartea sa. 295
Mnaseas eitat de Varro ~i de ColumeJla scrise 0 carte despre lucru-
rile ~i istoria Europei 2%, ~i osebit un Periplu in mai multe dlrp in
care vorbea ~i despre Dacia297 . Columella ne zice c:i acest autor
avea un mare renume298.

§ 165. Proteas Zeugmatilul

Proteas (TTpWTfQS b ZC::UYIlQTlTlW), autor ~i acesta dintr-o

epoc:i necunoscut~, a seris despre Scipa. EI nume!jte pe cimerieni
Cemmen (KC::IlIlEploUS"), zicandu-ne c~ ei au totdeauna iarnii, ~i
ad:iugand c:i in limba sciplor ne9Pra se zice cemera: KE-IlEPOV yap
A€YOuat Ti)v OlllXATJV oL LKi&.L.

§ 16&-171. Cephalion, Castor, Thallos, Phlegon, Demon,

Phavorinus

Ace~ti autori au scris mult despre expedipunile per~ilor

contra geplor !ji despre istoria t:irilor ~i a popoarelor de dincolo de
Dun:ire, precum se dovede~te din Illiirturiile poligrafilor ~i ale
lexicografilor antici, precum ~i din micile fragmente cate ni s-au
conservat.300

86
 Castor a tritit 200 ani i.Hr. EI a fost eel dintai autor care s-a
oeupat de cronoJogie. Castor a seris Islana BabtJloniei, [stana popoa-
relar ce au damnit peste man, Cronici in IX citrJi (XpovlKa), [storia
ramanitar (' PWllulKa), un suplement Ia cronicile sale (XpovlKa
ayvoTlI..lUTa) ~i aite multe.30l
Phlegon Trallianus, in zilele lui Hadrian, a scris Istoria
Universalii (Tc'.r rrpax6fVTa clrraVTaxou) in 16 volume.302
Despre Thallos ne vor~te Iulian Alricanul.303
Cephallion sau Cephalo a seris sub Hadrian, fiul adoptiv al
lui Traian (anul 76 d.Hr.), 0 istorie a lumii intregi cunoscute pftnil
atunci, in 9 carp, d3ndu-i titlul de Muze, MoDaal.""
Phavorinus, na.scut in Gallia in ora~ul Arelatu, a seris sub
Traian ~i Hadrian 0 mulJime de dirJi istorice sub titlul TTuvrooorrul
in mai bine de 8 carp, T1aVTo8arriis u).~s la-ropLlcijs ["Istorie
universala"j ~i 'EOvlKa rrpoTexvo).OY'l ~a Ta ["Introduceri emice"j,
in care aceas~ din urmit scriere el fitcea istoria tuturor neamurilor
din Europa ~i Asia care nu erau eline.305 Acesta este Phavorinus,
care a zis urmittoarele cuvinte memorabile: "trei lucruri ciudate
am vlizut in viata mea, - a fi cineva gal ~i a scrie elin~te, a fi
eunuc ~i condarrmat pentru aduJter, a avea praces cu regele ~i a
mai triti indL."306

§ 172. Alypios

Alypios din Antiochia, geograf ~i arhitect, a scris 0 Geografie

pe care a inchinat-o impitratului Iulian. Acest Alypios a fost insar-
cinat de IuHan, la 363, sa restaureze templul de la Ierusalim 307 . Din
geografia lui Alypios avem numai 0 mica parte care s-a pubHcat la
1628 in 40.

§ 173. ApoUonides

ApoJlonides a facut 0 descriere generala a Europei sub titlul

T1eplrr).ous' Eupw~s ["Periplul Europei"j, in care trata ~i despre
toate ~arile popoarelor traitoare dincolo ~i dincoace de Duniire ~i
prin tot cuprinsul Daciei.

87
 Acest periplu se vede citat de multe ori de scaliastullui Apo-
llanios din Rhodos 308 ~i de Pliniu, care-l citeaz:1 cAnd ne zice di in
Scip.a sunt femei cu cate doU:1 pleoape la fiecare OChP09. Strabon
citeaz:1 pe Apollonides 1n cartea sa unde face descrierea Daciej310.
Apollonides a scris in timpullui Tiberiu (an 43 i.Hr.), precum
ne incredin~ea:d Diogene Laertios, care citeaz:1 ~i unele scrieri ale
lui Apollonides dedicate lui Tiberius Caesar311. Apollonides era
n:1scut in Nicea.

§ 174. Dionysios

Acest Dionysios, pe care nu trebuie s:1-1 confund:1m cu Diony-

sios care a descris Europa in hexametri, a compus mai multe c:1rp.
istorice despre expedip.unea argonaup.1or ~i ~:1rile pe unde ei au
trecut, despre amazoane ~i istoria timpurilor str~vechi, dup:1 cum
ne asigureani Diodor din Sicilia, contemporan al lui Caesar ~i al
lui Augustus, care in multe locuri ne zice di-I copiaz:1312• Nu
putem preciza epoca in care a scris acest foarte vechi autor, care
nu trebuie confundat nici cu Dionysios Charax313 .

§ 175. Velleius Paterculus

Acest istoric roman a tr:iit pe la 17 d.Hr.314 EI a fost osta~. La

varsta de 21 ani.. Paterculus era prefect al cavaleriei ~i a urmat pe
Tiberiu in campantile sale diri Germauia, Pannonia ~i Dahnapa. In
ultimii ani ai lui Augustus el a fost pretor. Implicat in conspira-
p.unea lui Seian, Veleius dlzu sub lovirile f:1r:1 mil:1 ale lui Tiberiu.
VeUeius a seris in dou~ carp. istoria romanilor, de la fondarea
Romei pana la moartea Liviei mumei lui Tiberiu, adic:1 pfula la
anti 35 d.Hr. in aceste carp. se cuprindeau ~i istoria universala a
tuturor neamurilor in raporturile lor eu istoria romanilor, ince-
pand de la caderea Troadei de unde romanii se pretindeau origi-
nari. Dunarea noastra cu popoarele ei facea ~i ea parte din narap.-
unile elegante ale lui VeUeius Paterculus.
Dar scrierea acestui autor nu ne-a parvenit toatli. inceputul nu
existA deloc, ~i dupA capul VIII al cArpi I esle 0 lacuna enormA.

88
Fragmentele cAte ni s-au p~trat s-au descoperit la 1515, in Alsacia,
in ~niistirea de Marbach315 .

§ 176. Simmias

Simmias (~l~ ~la" sau ~l~la,,), gramatic ~i poet nllscut Ia

Samos, a trait 406 ani dupa ri1zboiuI Troadei, adica pe Ia 812 i.Hr.
lntre alte prodUCpWli literare, se vede din cAteva fragmente d1
Simmias scrisese un poem sub titlul Apollo (ATT6AAWV) in care trata
despre massagefi, hiperborei f;i semi-cani (' H~tKUVES). Pe acef;tia din
urmii, semi-cunii, care erau vecini eu massagepi, se crede di poepi
ii numeau astfel pentrn di eran imbrltcap en eojoaee, purtrutdu-Ie
cu blana in afarlt, precum ~i astazi se ob~nui~te a se vedea prin-
tre ~ranii no~tri.316

§ 177, 178. Artemidoros, Marcianos

Aeest Artemidor a seris pe la 100 i.Hr. intre serierile sale, era

importantii pentru noi Geografta sa in 9 eltrp (rEwypacPOUt-tEVOV
Bl~AOl lA') ~i Periplul sau (n.plTTAOUS'). Din cateva fragmente mici
ce ne-au ramas, ~i din vechii poligrafi, se vede ca in acestea eI des-
eria Dacia cu toatlt Scitia317. Hudson in colecpunea sa geografidi a
editat toate fragmentele din Artemidor318 . Pliniu citeazlt de mai
muIte ori pe Artemidor'"'. In secoIuI IV, un aIt geograf grer, Mar-
cian, a seris un Periplu in trei eltrp §i ITEptl)'YEats fu versuri iambice,
fltcAndu-se abreviatoml lui Artemidor; dar din nenorocire ~i
aceastii scriere s-a pierdut, rl1manAndu-ne numai pupne miei
fragmente din ea, publicate in eolecpWlea geografilor mici eleni320 .

§ 179-180. Herateu din Milet, Herateu din Abdera

Hecateu din Milet, geograf ~i istoric gree, a seris pe la 550

i.Hr., Geografta Europei, Asiei ~i a Ubiei, adiclt a Africii. El a mai
scris in mai mule dirp istorie ~i gellealogie. In geografia sa, dupii
fragmentele cAte se piistreaU, se vede cii Hecateu s-a ocupat de
Dada noastrlt ~i de toate popoarele triiitoare dinco]o ~i dincoaee de
Duniire-"I21. Fragmentele cfite existc\ s-au publicat de Creutzer la
1806.

89
 Heeateu din Abdera, geograf ~i acesta, a trait sub Ptolemeu I
(an. 3221Hr.). EI a scris despre Dacia, 0 carte despre hiperborei322,
~i Pliniu il citeazii de mai multe orj323.

§ 181. Pisander

Pisandru a seris in mai bine de XIV dirp. des pre Thracia, des-
pre agatar§i etc. 324 Alte nopuni n-am putut afla despre acest autor.

§ 182. Mysorum libri

In veehimea mult lndepartatll, exista 0 coleepune de carp care

avea titlul Ciirfile Mysilor, cuprinzand istoTia Mysilor. Aceasta
coleepune (Moowv ~l~,la) era biblioteea tradipunilor preistorice
ale Mysilor. Sophocles sa fi scris opera sa pierdutll Moool (Mysii)
dupa. aceste antice monumente?
Din nenorocire ~i unele §i altele sunt pierdute ell totul.
Autorii vechi, sub numele de Mysi cuprindeau ~i pe gep.325.

§ 183-184. Antonius Diogenes, Antiphanes

Antoniu Diogene a scris in timpi apropiap de epoca lui

Alexandru Macedon, dupii cum ne incredinteaza pozitiv patTiar-
hul Fotiu, cu toate di unii din criticii moderni ered ca Antoniu ar fi
fost posterior lui Lucian, adicil dupa anti 120 d. Hr.326 Acest autor
a seris 0 carte sub titlul TO. imEP 80uArw UTTLO'TQ (L1lcrnrile minu-
nate de peste Thule). Aceas~ carte unii din moderni au soeotit s~ 0
boteze de roman~, de adunare de frivolitati ~i voyage imaginaire
II

m~]e de quelques episodes d' amour"327 [lIe~l~torie imaginar~

amesteea~ eu diteva episoade de dragoste"], supa.rati mai ales pe
autor pentru c~ nu le-a determinat, Cll 4 secole i.Hr., cum se va
chema!ji unde are s~ fie Thule la 1862, cand dior era sa. scrie... 328 S~
venim ins~ la propositul nostru.
Scrierea lui Antoniu Diogene cuprindea in XXIV e~rti
ca.l~toria unui Dinia, cu Demochar fiul s~u, departe de patria lor.
Ei tree fluviul Tanais (Don) ~i ajung la munpi Riphei, din care
izvor~~te acest fluviu. Aici ei nu se pot imp~ea Cll frigul ~i se intore

90
pe Oeeanul Seilie ~i Oriental spre r~sarit. De aici caJatoresc pe lito-
ralul Mlirii de afarli ~i, dupa multe rataciri ~i peripepi, ajung Ia
insula Thule. Dinia dH~tore~te prin toatil Trada, apoi la massagefi ~i
1a gefi, ~i nareaz~ tot ce se atinge despre aceste tiiri (hrl 9pa.Kos Kat
MaaaayijTas Kat rETaS') ~i !arlle fnvecinate de Boreu (m:pl ~oppav).
Fotiu, f~candu-ne aceastil dare de seam~ in scurt despre scrie-
rea pierdutli astl\zi a lui Antonius Diogenus, pe care el a citit-o,
adaoge c~ acesta a tr~it cam pe Ia {impii lui Alexandru Macedon. 329
Fotiu ne vorbe~te ell aceast~ ocaziune ~i de un alt autor anterior
lui Diogenus, anume Antiphanes, care a seris despre ta.rile citate
mai sus.330
Este de trebuinta sa insemn.1rn aid ca Oceanul Seine este
Marea Azovului331 ~i di partea sa cea despre Asia se numea
Oceanui OrientaP32, Marea de aJara (mare externum) se zicea la antici
Atlantica.

§ 185. Candid us

Acest istoric, n~cut 'in Isauria, a seris pe la 450 d.Hr. 0 istorie

importan~ a impilraploT Orientului ~i despre relatiunile lor in
pace ~i In razboi cu toate poparele cu care au stat In contact, prin
urmare ~i ell Dacia. Candidus este istoricul care ne incredinteaz~
di contemporanul silu Leon imp~ratul era din Dacia:

Aiwv 0 'AUTOKPCiTWP ~v €x .6.aKlGS, ws AE'Y€l Kav5tBos.333

[,.lmpllratul Leon era din Dacia, dupa cum spune Candid us."]

§ 186. Dexippos

sa. ne fie perimis a reveni asupra lui Dexippos (M€l1TTros), pe

care noi am menponat la § 10-13. :
Dexippos a trilit ~i a seris in zilele impilraplor Valerian,
Gallian ~i Claudiu. Pe Iftngi'i al silu Chronicon, el a mai seris c.1rp.
irnportantisime despre istoria Daciei biitrane, !Ii anume:
I. Intampllirile despre maartea lui Alexandru
(TQ ~ETQ' AA<~av8pov)

91
 2. Epitome historica usque ad Claudii imperium
3. lsIoria Scifiei (:1:KuelKc\) in mai multe carji.
"In [storia SciJ:iei~ Dexippos, ne zice Fotiu, descria pe larg raz-
boaiele ,i laplele memoTabile dintre Tomani ,; scifi. Stilullui Dexippos
era pompos ~i maiestuos. El era dar ca Tucidide, mai ales in Isto-
rUle Sdtice."334
CAtil pagub~ pentru istoria Dadei antice din pierderea scrie-
. rilor acestui Tucidide al istoriei dace, dupii cum il calificii eruditul
Fotiu!...

§ 187. Hippys (Hippon) Rheginus

Hippys sau Hippon de la Rheginum a fost un filozof grec din

antica ocoala a lui Pythagora. El a trait pe la inceputul secolului V
tHr. Hippys a scris mai multe dtrp istorice, din care unele tratau
§i despre Dacia.
Hippys a scris inainte de top Istoria Sidliei in V c~rti~ despre
fntemeierea ltaliei I carte, Cronici foarte detaliate in V volumeni ~i
Istoria ATgolidei in In carji.
Din taate acestea nu avem nimic.:335

§ 188. Valerius Antias

Acest istoric celebru a trait in zilele lui Sylla (90 iHr.). EI a

scris Annale faarte voluminoase despre istoria ramanilor ~i toate
popoarele care au avut a face cu da.~ii in pace sau in nlzboi.
Aulus Gellius dteau cartea LXXV din analele lui Valerius Antias,
§i Pliniu mentioneaz~ de multe ori despre dilnsul,336

§ 189-191. Teucros, Sylla, Lucullus

TeuCTOS Cizicenul (T€VKpDS" /) KT)'T)KlvOs) ,i dictatorul Romei

Sylla au scris mult despre Gejia, Scijia ,i toate popoarele ,i regii
lor, in impartantele lor scrieri, pierdute astilzi cu des~vilr§ire.337
Teucros a mai scris intre altele [storia Mitridatica (Mt6ptOOTlKa.)
in cind c~rp. Se ~tie ce parte mare face in istoria Dadei antice epo-
ca luptelor mitridatice. Pe de 0 parte ramanii, pe de alta Mitridate,

92
trimiteau neeontenit soli peste soli la gep.1 daci, la sciti, invodind ~i
unii ~i a1tii alianta lor. Toa~ Dacia a fost in picioare, cAnd pentru
Mitridate, cAnd pentru romani, luptftndu-se ani intregi ca aliap..338
Patruzeci de ani s-a luptat Mitridate ca un leu ell Roma cea puter-
nidi, pAn~ ce a fost zdrobit de Lucullus ~i de m~rimea lui Pompei.
In tot timpul acesta, toata Dacia ~i toata Scipa pana Ia Palus Meoti-
de (Azov) au stat in agitapune. Dromichete, regele dacilor, ~i
Oltacos, regele dandarilor de Iangit Meotida, erau aliap ai lui Mi-
tridate.339
Toate aceste tmprejuritri ~i cate altele ale acestei epoci, cu
mlllte descripp.uni de b~tiilii, de localit~p. ~i de neamuri, erau
cllprinse in Ml8plBaTtKU a lui Teucros.340
Dictatorul Romei, Sylla (136 '-Hr.), a scris ~i el despre Dacia,
despre gep ~i Scipa, in memoriile viepi sale (Commentariorum libri),
in care scria ell de-am~runtul faptele viepi sale, din care cele mai
glorioase erau de bun~ seam~ r~zboaiele Cll Mitridate,341 Aceste
memorii sau comentarii ale lui SyUa erau in 22 c~rp., ~i cartea cea de
pe urm~ Sylla a sfar~it-o Cll dou~ zile inainte de a muri.342 Sylla a
fast nu numai un dtpitan mare, dar ~i un mare amic alliterelor. El
a adus la Roma, dup~ ce a cucerit capitala Eladei, acea superbii
bibliotecii, cea mai bogata din toatii Antichitatea, despre c~piitarea
direia Cicero nu inceteazit de a felicita patria sa.343 EI a adus de la
Efes 1. Rom. renumita biblioteca a lui Apellicon, in care se pas-
trau citrp. atAt de rare indit ele nici nu erau cunocute panii atunci,
~i a~zand-o Ia Roma, a randuit bibliotec.r pe Tyrannion, gramatic
~i geograf gree, ciizut in captivitate in r~zboaiele mitridatice.344
Viteazul, mAndrul ~i luxosul consul roman Lucullus, care a
inspitimantat lumea prin puterea geniului s~u militar ~i prin
str~lucirea nespusit a luxului situ, dispretuitor mare al bog~pei345,
amic alliterelor ~i introduc~tor al filozofiei grece~ti in J:ara sa, care
a zdrobit cu viteza ~i Cll geniul situ pe Mitridate, I-a gonit panii in
Armenia, a cucerit Pontul, a b~tut pe Tigranes ~i a luat Nisiba, -
acest mare bolrbat s-a ocupat ~i el despre t~rile de dincoace ~i
dincolo de Dunolre in comentariile sale voluminoase despre riizboa-
iele mitridatice, pe care Cicero Ie citeazit eu emulap.une.346

93
 § 192. Cicero

Este destul sa numesc pe M.T. Cicero (106-41 I.Hr.) ea sa ne

amintim de activitatea ~i de folul viep.i sale politice in mijlocul
poporului-rege, ca s~ ne facem 0 idee despre aceast~ mare ~i impo-
zantii figura. din istoria Romei, din istoria lumii. Scrierile lui Cicero
cate Ie cunoa~tem sunt multe; dar din nenorocire toate scrierile
sale nu Ie avem. 347 Multe din acestea, ~i unele foarte importante
pentru istoria Daciei, sunt pierdute ell totul.
Cicero dispunea de toate mijloacele spre a avea sub mani1
toate monumentele Antichltiitii care de mult nu mai existii. EI pu-
tea striibate prin toate arhivele poporului-rege. Cicero avea apoi 0
biblioteca imensa., pe care 0 iubea ~i 0 nurnea sufIet al casei sale
(mens meis aedibus)'48. Sute de barbap erudip, sute de sclavi, prin
toate pa.rti1e lumii, copiau, adunau necontenit tot ce se ga.sea mai
insemnat in arte, in literatura, in istorie, in geografie, in filozofie,
pentru biblioteca acestui mare roman.
Citci pe atunci, ca sa fie cineva om mare in pace sau razhoi,
trebu ia sa fie voinic, mare lnvoltat, mare curtisan 1ji al Muzelor.
Sclavii la romani nu erau numai servi. In timpurile moderne se
imita numai partea rea... La nohilli Romei, de ex. la Cicero, fiindca
e v~rba despre el, sc1avii serveau inca a face lectura stapAnilor lor
(anagnostes), 1ji a capia ciirfi.349
Scrierile pierdute ale lui Cicero, care aveau mare importantii
pentru istoria anticii a Daciei, sunt:
1. Geografia fi chorografia universalif, scriere voluminoasa, pe
care insu~i Cicero 0 nume1jte magnum opus35D, la compunerea
ciireia el ne asigureaza cii, pe langa studiile ~i rapoartele contem-
porane, a consultat scrieri intregi geografice, ale lui Eratosthenes,
ale lui Serapion, ale lui Alexandrn351 ~i multe altele. Aceastil Geogra-
fie el a scris-o pe la 60 lHr.352 Cicero luase in ajutor ~ i pe vestitul
geograf Tyrannion, profesorul lui Slrabon, cu toate bibliotecile
aduse de Ia Atena ~i de Ia Efes Ia Roma. m
Dar din aceasta imensa scriere, din acest imens monument
colosal, ne-a rilmas numai un singur fragment fn doua rtindun", citat
de gramalieul Priscian!!354 Cruda Mtaie de joe a timpului despre
toate lucrurile omene~ti!...

94
 2. Cicero a mai scris 0 [storie generalii a Romei, foarte
voluminoa~355. EI a avut sub ochi scrierile complete ale lui Varro,
scrHtorul eel mai cunosdUor despre istoria ~i relapunile Romei cu
toate popoareleJ56. Toate analele, top istoricii Romei i-au servit la
aceasta: analele lui Vennonius.. analele lui Fannius357. memorii.
codicili ~i acte358.. decretele senatului conservate in arhivele publi-
ce. monumente istorice ale poporului roman359.. scrierile lui Caius
Licinius Macer360 ~i alte multe.
3. Cicero a mai seris memorii despre consualtul situ in limba
greac~ (TTe:pt inraTe:ias-)36J pe care Plutarh ne zice c~ Ie-a citit.362
4. Cicero a seris apoi memon'j asupra evenimentelor din epoca
viefii sale polince (De suis consiliis).363
5. El a mai seris dup~ moartea lui Caesar memorii secrete
( ' AVEx80Ta) care se raportau mai ales la epoca morpi lui Caesar. 364
6. Commentarii causarum. Gramaticul Diomede citeau cartea
XIII din acestea.
7. Memorii secrete despre tot ce s-a petTeeut in~untru ~i inafar~
dup~ moartea lui Caesar.365 Se ~tie d. mtTe cele mai mari eveni-
mente a fost d1 dacu.. aflAnd despre moartea lui Caesar. au n~v~lit
in hotarele poporului-rege. 366
Cicero. scriind toate acestea ~i seriind despre fapte contem-
porane, a dat, precum rezultli din epistolele sale, 0 mare parte
evenimentelor Romei in leg~UuT~ eu istoria ~i geografia Daciei.
Dacii erau cunoscup lui Cicero: el vor~te despre darujii cu
fric~.367 Ce nu s-a petrecut in zileLe lui Cicero? Cu ce neamuri, cu
ce popoare n-au avut a face romanii, n-au aVllt a face politica ~i
consiliile lui Cicero? - Cu razboaiele mitridatice, cu parpi368, ell
toat~ Tracia ~i ell traeii abderiteni369.. cu ScipP70, cu germanij371, ell
galli, eu Chersonesul tracie372, ell Bosforlll cimerian37'3, ell Misia
veeina Daciei, uneori confundatA Cll dansa, unde romanii au avut
mult de fi1cut eu Cicero spre a 0 curi1ti de briganti ~i de pirap.374, eu
Dacia, ell gepi despre care politica tnteleapt~ a lui Cicero se preo-
cup~ necontenit spre a-i avea amici ~i aliap. ai Romei in timpllrile
mitridatice'i75, ell vardi ~i ell dalmap.376, ell aUobrogi377, eu bessi ~i
eu dentelep, popoare traee378 vecine ~i de un neam ell gep.i,
adeseori eonfundap. ell darujii din cauza neeontenitelor relapuni,
cand ca anap, cand ca pirap ~i trM~tori.'''

95
 Despre toate aceste neamuri ~i despre tMile lor~ Cicero vorbea
in scrierile sale, pierdute din nenorocire, in geografia, in istoria ~i
in memoriile sale ...

§. 193. Parthenios

Parthenios (ITapO€VlOS" <l>wKaE"i.IS") a scris despre gop ~i despre

popoarele Pannoniei. Alat numai ~tim despre acest autor, dupil
$tefan Bizantinul, care singur dintre toti autorii face menpune
despre el. 380

§ 194. Crates

Crates citat de ~tefan Bizantinul a trait pe la 186 I.Hr., sub

Ptolemeu Philometor. Acesta a scris mult, comentfutd vechii poep
~i gramatici. EI a scris ~i despre t~rile de ambele pa.rp ale Duna.rii,
adica. despre Dacia, precum rezulta. din cateva fragmente pa.strate
de lexicografii ~i poligrafii antici. Din aceste fragmente ne Himu-
rim cil faimosul Tartar, Hades, Cocytos, Erebos al anticilor, era nimic
alta decat Bosporul cimerian (Crimea), ascuns sub vaIul imagina-
punii prin atatea fabule ~i povestiri ciudate. Acest Crates nume~te
pe cimerieni cerberieni. Peste Dacia, peste ta.rmurile din preajma ei,
mitografii gra.ma..disera. fabulele cele mai fantastice38 1.

§ 195. Callistrates

Acest autor foarte vechi aparpne unei epoci necerte. Este el

oare celebrul orator, sol ~i diM.tor ateman care tra..i in a1 4-lea secol
i.Hr. ~i pe care Demosthenes I-a imitat §i I-a invidiat382? Sau este el
legistul ~i autorul Callistrates din zilele imparatilor Sever ~i
Antoninus Caracal1a? Sau Callistrates sofistul, care a tra..it m al
2-lea secol d.Hr.383? Nu putem decide pozitiv despre aceasta.
insu~i Toma Pinedo in Commentariolus auctorum a Jasat eu totul
mcurcata aceas~ chestiune.
Totul este ca.. un Callistrates e autorul unei scrieri pierdute, eel
pulin In trei carli (caci ~tefan Bizantinul citeaza pe a treia) despre
Dacia. Din fragmente se dovede~te eil el a seris pe larg afaeerile

96
scipIor de la Dunare p:ina la Meotida: razboaiele sciplor eu traell.
EI a seris cum scitti au f~cut valu] ce se num~te as~zi Perecop,
lung de ~ase verste ~i larg de ~aizeci de picioare, localitate pe care
din aeeas!a eauu geografii au numi!-o Taphros sau Taphrae (,,~ant,
va}"), adilugAnd ea nearnul din familia sciJilor care loeuia aid la
Taphros se numea SataTchi sau Satorchi 384 • Intr-una din frumoasele
sale Descripliuni ('EK<PpOcrftS) din care ni s-au pilstrat cAteva frag-
mente, el descrie un tabel ce se afl~ pe malurile scitice, reprezen-
land pe furiosul Athamas, gol ~i sangera!, pe Ino inspaimantata ~i
aite imprejurari ce se rapoarHt. la istoria poetizantc1 a acestui
nefericit Athamas385 •
Scrierile lui Callistrat au pieri! ~i ele in naufragiul Invatatei
Antiehita!l ...

§196-197. Mnesimachos, Herenaios

Mnesimachos (Mve:O"lIlUXOS) a seris mai multe cilI}i istorice

despre toate neamurile td.itoare in Dacia, sub titlul Despre sdp
(ITEpt LKv8wv). Varinus citeaza cartea I din lstoria scitica a lui
Mnesimachos, referindu-se la ea dupc1. un alt autor, Herenaios
(' EtPllVdios). Din euvintele lui Varin us se vede ec1. Mensimaehos
serisese ~i 0 Geografie generala a Europei.
Ne-a fost imposibil sc1. gc1.sim epoca in care au tr~it ace~ti
autori.386

§ 198. Titus Livius

Titus Livius, eelebrul ~i de top eunoscutul istorie roman, nc1.s-

cut la 59 i.Hr., mort la 19 d.Hr.387, a seris foarte mult despre Dacia.
Titus Livius a scris in 142 de cc1.rp [storia romana sau Analele
Romei precum el Ie intitulase, - istoria rerum gestarum memotiae
principis terrarum popllli388, incepand de la fundarea Romei, a
primordio Urbis, ~i panc1.1a moartea lui Drusus, adicc1. panc1.la anull
i.Hr. Acest mare om ~i mare inv~tat, mare istoric, amie intim allui
Augustus, conduc~torul educap.unti lui Claudius, amic al tuturor
notabilitilfilor politice ~i literare ale Romei, mare cugetUor, mare
admirator al gloriei patriei sale, cc1.utAnd 0 mangaiere !Ii distracp-

97
une la faptele adesea de umilire naponal~ ale contemporanilor s~i,
in patriotisrnul ~i in m~rimea vechilor rornam:

"Ego contra hoc quoque laboris praemium petam, ut me a

conspectu malorum, quae nostra tot per annos vidit aetas, tantisper,
certe durn prisca illa tota mente repeto, avertam... "389

["Eu, din contr~, voi c~uta 0 r~splatlS. a acestei munci in faptul

ea, eel pulin atata timp cat expun eu tot eugetul aeele fapte din
vechime, imi VOl feri privirea de reIeIe Ia care a fost martorli generapa
noastrli atii#a ani"1,

Titus Livius a scris in zecimi de dtrp despre Dacia. Dar din cele
142 de dirp ale aceshli istoric numai 35 ni s-au p~strat, ~i acestea
inc~ intrerupte ~i necomplete, dici de la cartea 9 inc1usiv pa.n~ la
cartea 21, zece ne bpsesc. Avem cateva fragmente din cat-p.1e 91 ~i
120, cateva linii din celelalte ~i sumarele redactate de un oarecare
Flonls ce nu trebuie confundat eu istoricul Florus. 390
Ce nenorocire! Tocmai d1rple care tratau despre afacerile
Daciei, despre Duni'irea §i popoarele ei sunt pierdute, ~i ca sit simpm
mai mult durerea acestei pierderi, ne-au ritmas cateva rand uri care
ne asigurii c~ acele c~r!i tratau despre Dacia,
Cartea XX trata despre afacerile romanilor cu popoarele
dunitrene, cu dadi, cu istrienii, Cll ilirii,391
Cartea LVI lTata, InlTe altele, despre luptele romanilor co
popoarele dun~rene, despre r~zboaiele pretorului M, Cosconius
·eu scordiscii. 392
Cartea LXIII lTata iara~i despre lupte la Dunare, despre bataia
ce a suferit consulul Porcius Cato de la scordisci, despre biruin~Je
consulului Livius Drusus contra scordiscilor.393
Cartea XCII vorbea despre expedipunile proconsulului Scri-
bonius Curio contra dardanilor, despre cucerirea Mesiei ~i lupteJe
crancene la llOtarele Dacie;, menponate foarte in scurt ~i de istoricul
Florus: Cun'o Dacia tenus venit. 394
Cartea XOII trata despre afacerile mitridatice, despre alian-
tele cu dacii ~i celelalte popoare de la Dun~re.395

98
 Cartea XCV despre luptele romanilor la Dunare cu dardanii,
gepi, el<:. el<:.
Cartea CXXXl cuprindea razboaiele ell inpizii, dalmaJii, ~i in
Pannonia la coastele Daciei.3%
C~rtile CXXIV ~i CXXV erau mai ell deosebire dtrtile Daciei.
Ele cuprindeau riizboaiele lui Crassus contra tracilOT, odrizilof,
bastarnilor, misUor ~i gep[or, cAnd Duniirea se ro~ia de sangele
romanilor ~i al gepIor397, epoca despre care ne vorbe~te in scurt
Dia CassiUS398 .
Cartea CXXXVIll trata ~i despre luptele lui C. Piso cu tracii ~i
ell getii, la Dunare ~i la Carpap sau Balcanj399, despre care
menponeaza in cateva cuvinte istoricul Florus4oo .
Noi am notat aid numai unele din dtrple pierdute ale lui
Titus Livius care tratau despre Dacia. in sumarele lui Florus ~i in
tratatele cribeilor despre Livius se pot vedea ~i alte muJte.
Dar toate acestea au pierit. UTa stupida a unui imparat ~i zelul
fana tic al unui papit au distrus dirple lui Titus Livius. Dornitian
tmpitratul a pus mtre crimele de stat a citi cineva pe Titus Livius.
Suetonius zice cit el a condamnat la moarte ~i a executat pe Metius
Pomposianus pentru di purta ell dAnsul istoria lui Titus Livi-
US!...4tJl Papa Romei Gregoriu eel Mare, eel Slant (anno 542-604
d.Hr.) a ars toate carple lui Titus Livius, gonind ~i diind focului
prin toatitlumea catolieit pe aeest ilustru istoric, pentru eit in multe
loeuri din istoria sa se vorbea despre minuniL .. SfAntul pap11 nu
vroia sii fi existat rninuni, sii fi existat fenomene inainte de epoea
ehristianisrnului; ~i pe aeele vremi, daeii papa nu vroia, cine putea
s11 vroiaseit?402
Datorim deci pierderea eelor mai muite ciirp ale lui Titus
Livius lui Dornipan impiiratul ~i SfAntului Grigore eel Mare, papa
al RomeiL ..

§ 199-209. Protarchos Trallianos, Antimachos, Damastes,

Metrodoros, Hierocles, Homer, Hesiod, Boeos, Simonides, Olenus
de la Lycia, Melanopus de la Cuma, Aristeas de la Proconnes

Ae~ti autori au scris dirp speciale despre hiperborei, adicii

des pre oamenii ce loeuiese la Nord. Hiperboreii, eel putin in parte,

99
nu erau alpi deat locuitorii Daciei noastre, cu toate inv~luirile
fantasmagorice prin care poepi ~i dup~ dan~ii unii din istorici au
diutat s~ ascund~ acest popor jericif41J3. tnsu.~i Strabon zice di
povestirea despre ~ederea hiperboreilor la munpi Rifei este 0
fantasmagorie a poetilor404.

"Faute de se rendre un compte bien exact de I' etat des

conaissances geographiques dans la premiere antiquite, les mo-
dernes ont suppose que les Hyperboreens residaient a l' extr~me
Nord. Pourtant tous les auteurs anciens les placent dans Ia SCljt1Jie,
s'est-a-dire au bord de Ia Mer noire. Strahon remarque que les
historiens donnent Ie nom de Scythes A tOlltes les nations septen-
trionales, mais que les plus andens d' entre eux admettent des dis-
tinctions: ainsi iIs nomment Ies Scythes qui sont au dela de Ja
Caspienne Daae ou Sacae, et ceux qui habitent au dessus de l'Euri-
ne, de l'Tster et de I' Adriatiqlle, Hyperboreens, Sauromates et An<mas-
pes (Strab. XI, 503). Or ces peuples suivant Herodote etaient rive-
rains de la Mer Noire (libr. IV). Ce qui a surtout cause I'erreur,
c'est Ie mot Boree, dont Ie sens relatifa recule par degres jusqu'au
Nord du globe avec Ie progres de ]a Geographie, d' OU il resulte
qu'Hyperboree signifie p61e. Mais rien n' est moin exacte que cette
interpretation, parce que )' extr~rne Nord pour les anciens Grees
c'etait la Scythie au dela de laqueUe s'etendait Ie desert, c'est-a-
dire l'inconnu."405

["Neputandu-~i da seama prea bine de nivelul cuno~tinlelor

geografice in Antichitatea timpurie, modernii au presupus di
hiperboreenii locuiau in norduJ extern. Cu toate acestea, toti auto-
rii vechi ii plaseaz~ in Sofia, adica fa malul Mani Negre. Strahon
rernarc~ faptul d. istoricii dau numele de scip tuturor neamurilor
nordice, dar ea eei mai veehi dintre ace~tia admit unele distinctii:
astfel, ei ii numesc dai sau sad pe scitii care locuiesc dincolo de
Marea Caspica, iar pe cei ce locuiesc deasupra Marii Negre, a Du-
narii §i a Adriaticii, ii numesc hiperborei, sauromaJi sau arimaspi
(Strab. XI, 503). Or, aceste neamuri, conform lui Herodot, tr~iau pe
malul M~rii Negre (cartea IV). Ceea ce a indus in eroare a fost mai
ales cllvantul boreu, al carui sens relativ s-a Tetras treptat pana spre

100
nordul globului odatli cu progresul geografiei, de unde ideea c~
Iliperboreuinseamn~ "pol". Dar nimic nu e mai gr~it decat aceas"W.
interpretare, deoarece pentru greci nordul extrem era SciJia, din-
colo de care se intindea de§ertul, adid1 necunoscutul."]

eel dintai care a seris despre hiperborei a fost Homer (anul

1000 I.Hr.) in epopeea sa intitulatli Epigonii sau Alemeonida, in
~apte c~rti"". Dup~ Homer, a scris despre hiperborei Hesiod (anul
900 I.Hr.) Dar relatiunile de mult pret ale acestor poeti des pre
dan§ii sunt ell des~var§ire pierdute4D7.
Pindar, mai apropiat de epoca lui Hesiod (anul 520 i.Hr.) ~i
prio urmare mai vechi decat Herorlot, ne reprezint~ pe Hercule §i
Perseu fndreptiindu-se la rapele Duniirii spre a giisi pe feridfii
Hiperoborei:

.6.CiI-l0V 'Ym:p~optwv"lcrTPou alTO OKtapcrV TTayaV ...

["Norodul hiperboreenilor ... de la izvoarele umbroase ale

lstrului ...", IlR, p. 13.]

~i mai Ia vale:

'Es- yaiuv TTOPCUc V eUI-lOs- WPl-laL y' 'I uTpLav VlV ...

["Atunci n indemn~ inima sa piece spre tara istrianL.", IIR, p.

13]

unde Boreul bate rece4 08 ,

Aristotel (384I.Hr.) ~i Diogenes Laertios (193 d.Hr) ne zic4ll9 ca

dupi1. vechile tradipuni istoria lui Pitagora ~i a lui Zamolxis s-a
petrecut la hiperborei. Cine nu ~tie c~ Zamolxis s-a ilustrat la gep ~i
a fost get410 ?
Strabon, vorbind despre hiperborei, afirrrut, izgonind partea
fabuloas~ din materie, di ei erau aicea in Dacia. Istoricii greci din
vechimea cea mai dep~rtati1 - zice el - numeau hiperborei, sauro-
map ~i arimaspi popoarele care locuiau dincolo de Marea Neagr~,
de Istru (Dunare) ~i de Adriatica.4I1

101
 Trebuie sa regreffim mult pierderea scrierilor despre hiper-
borei, din care nu mai exisla nimic. ca autorii citap au seris despre
ei, ~tim abia din rnenpunile unor istorici ~i poligrafi'1l2.
DintTe ace~ti autori, care au seris despre hiperborei, Simonides
a trait pe la 557I.Hr.413
Hierocles este necunoscut eand a tr~it414.
AnHmaclws, nMcut la Colophon, a seris in versuri muIte dtrti
istorice. EI a tr~it in secolul V tHr.41S
Protarchos Trnllianul nu cunoa~tem dind a tTilit416.
Damastes a fost conternporan lui Herodot ~i eIev allui HeUa-
mcos, celebrul geograf417 .
Metrodoros nu se ~tie in ce epoca a traitUs .
Despre hiperborei istoria ne spune muite. Hiperboreii cu
grifonii pazeau auru!' lata embIema indicand bogapile acestor
tari419. De la hiperborei se trimiteau anual daruri la oracolul lui
Apollo de la Delfi ~i de la Prasia din Attica"'". Oracolul din Delfi a
fost fondat de hiperborei, dupa marturia unanirna a intregii Anti-
chitap grece~ti. Pausanias ne incredinteaza ca 0 femeie din Focida,
anume Beo, a seris in versuri dorice istoria fond~rii acestui oracol
celebru, unde s-a inchinat odinioara omenirea intreaga, ~i citeaza
chiar unele din versurile ei ce se eantau la Delfi, dupa care ni~te
hiperborei, venind din tara lor aicea, fondara acest oracol421.
Olen de la Lycia ('m~v 6 AUKLO,j, poet mai vechi decat Ho-
mer, a scris istoria eelor doua tinere fecioare care, venind din tara
hiperboreilor, au introdus in Grecia cultuI lui Apollo ~i al Dianei,
adica al Sonrellii ~i al LUllii. Un monument la Delos, a stat multe
secole, maltat in onoarea lorl22•
Melanopos de la Curna a scris in versuri istoria Hiperbo-
reilor423.
Aristeas de la Proconnes, geograf foarte vechi, anterior lui
Herodot, a scris despre hiperborei. Desigur, zice Pausanias, el a
~tiut mai mult deeat altii despre darujii, caci a calatorit p§.na la
issedoni ~i a studiat tot ce se atinge de hiperborei424 .
o tradipune veche, acreditata de istorie, mai zice ea hiper-
boreii intr-o epoca foarte dep~rtata au scapat El1ada de invazia
galilor sau a celplor. Pausanias in zilele sale (174 d.Hr.) a vazut Ia
Pergam un tabel istoric unde se reprezenta razboiul atenienilor Cll

102
galii sau celjii ~i navalirea in ajutorul greeilor a voinicilor
hiperborei eu armatur~ grozav~, care au b~tut pe gali ~i au deter-
minat salvarea Elladei de indticarea lorUS.

§. 210- 222. Orfeu, Epimenide Cnossius, Cleon Curieus,

Dionysius Mitilineu, Onomacritoo, Herodoros, Valerius Flaceus,
P. Terentius Varro, Euphorion de la ChaJcis, Cornelius Gallus,
Marianus

Una din epocile cele mai str~lucite in istoria sLT~veehe a

faptelor omene~ti este far~ indoiaHi epoca expeditiunii argonaufilor,
r~pirea Medeei ~i cucerirea Hlnii de aur, care a servit de a~ternut
de nuntli pe 0 insuHi a Dun~rii noasLTe, getiea Peuee, amorezapJor
fugari Iason ~i Medeea, departe de despoiatul p~rinte ...

Te venti procul et tua fata ferebun!""

[II Te vor purta departe vanturile ~i destinul tliu."I

Poetizatli Ili acoperitli cu val uri fabuloase, aceastJ epoc~ este

insa una din cele mai indr~zne~e inLTeprinderi ale omului. Data ei
se prezum~ pe la 1350 i.Hr. Navigatorii gred nu str~Mtuser~ pana
atunci, dup~ m~rturia lui Apollonios din Rhodos, mai departe de
Propontida427, iar aeeastJ expeditiune ii facea sa cunoasca Palus
Maeotis, Tanais, tarile hiperboreilor Ili ale cimerienilor428, Dunarea
Ili tarmurile Marii Negre, stanca lui Prometeu, Carpapi ~i Ba1ca-
nH429, stAncile DunarH care fae parte din munpi Riphei sau Hyper-
boreeni430, insula Peuee de la gurile Dunarii431 pe care Antichitatea
inrreag~ 0 numea getid!, insula gefilor:

I liber ad Getieam Peueen Isrrumque iacentem ...432

["Du-te, carte, la getica Peuce situa~ pe Istru ..."]

Aceasta expedipune monumentala n-a avut alt scop deeat

comertul433,

\03
 "L'exp~dition des Argonautes en Cholchide - zice Humboldt
- est un evenement rtel, mais envelop~ de fixions, c' est A dire de
circonstances id~ales et puisees dans I'imagination des peuples. II
n' est autre chose, si on veut Ie ramener A sa signification la plus
simple, que l'accomplissement d'une entreprise nationale, desti-
n~e A ouvrir un passage dans Yinhospitalier Pont-Euxin. La fable
de Promethee et la d~livrance du Titan inventeur du feu, pr~dite
pour I' ~poque ou Hercule visitera l'Orient, l' ascension du Caucas
par la nymphe )0 partie de la vaU{,e de I'Hylnistes<", les mythes de
Phryxus et de Helle, tout indique cette direction constante, et
marque Ie desir de penetrer dans Ie Pont-Euxin oit s' Haient dejA
hasardt3 de bonne heure des navigateurs de la Phenicie435 • La cbte
Nord-Est du Pont-Euxin, les pays des Arimaspes et des Massa-Getes
~taient fort riches. On ammassait 1'0r chez Ies Massa-Getes, source
importante de richesse et de luxe. Ce sont ces richesse qui pro-
voquerent les colonisations des rives de la Mer noire et du
Dallube.436"

["Expedipunea argonaujilor in Colchida - zice Humboldt -

este un eveniment real, dar invelit in fictiuni, adic~ in imprejur~ri
ideale preluate din irnaginapa oamenilor. Dac~ vrem sa ne intoar-
cern la semnificapa sa cea mai simpla, nu e v~rba de nimic altceva
dedit de indeplinirea unei intreprinderi naponale, destinata sa
deschida 0 cale in neprimitorul Pont Euxin. Povestea lui Prometeu
~i a eliberarii titanului inventator al focuIui, prezisa pentru epoca
in care Hercule va vizita orientul, urcarea Caucazului, parte a v~ii
raului Hybristes, de catre nimfa Io, miturile lui Phryxus ~i HeUe,
toate indic~ aceastli directie constanta ~i marcheaza dorinta de a
p~trunde in Pontul Euxin, unde unii cor~bieri fenicieni se hazar-
dasera deja de timpuriu. Coasta de nord-est a Pontului Euxin, tarile
arimaspilor ~i ale masage/ilor, erau foarte bogate. La masage/i se
strangen nurul, sursa importanta de bogape ~i lux. Aceste bogapi
sunt ceJe care au dus la colonizarea ~rmurilor M~rii Negre ~i ale
DUn/Irii."]

Expeditiunea argonauplor este plin~ de 0 mulpme de

relapuni despre Dun~re, despre fara ~i locuitorii Dadei. Versurile

104
cate ne-au parvenit ale lui Orfeu, scrierile lui Apollonios din
Rhodos 437, Valerius Flaccus, Hyginus, sunt dirp care nu sunt
str~ine istoriei noastre antice. Mult are a face aceas~ rninunat~
c~l~torie de voinici ~i de negu~tori cu Dacia ...
Pe porple str~ucitului templu din capitala lui Aetes, princi-
palul ornament sacru reprezenta expedipunea lui Sesostris contra
geplor...

... ut prima Sesostris

Intulerit rex bella GehS. 438

[II ... cum mai intai regele Sesostris

a dus rhboaie impotriva geplor."]

Toat~ Scifia s-a ridicat in picioare la apropierea argonautHor.

Aetes se impac~ cu toti domnii Sci#ei vecinei sale, cu care tri1ia pAn~
atunci in du~mmie. EI d~ unuia din ei, ~i anume lui Shr, de sope
pe una din fiicele sale. Aceastii alian~ ii aduce chiar batalioane din
Albania439 . Zeul Marte, la aceasta ocaziune, pleadt din fundul
Gepei peste toate cAmpiile scitice §i, vhand ci1 argonautii au a intra
In eetatea lui Aetes, alearga la Jupiter, pilor omnipotent al fulge-
rului, ~i se ceart;1 cu Minerva protectoare §i eonduc;1toare a argo-
nauJ:ilor. Jupiter Ii descopera hot'irarea nestramutata a destlnului
e;1 argonaupi vor birui:

... habent fata furores! ...

["nebunia are soarta (ei) ... "]

Marte tnsu§i era get sau scit, dup;1 teogonia antie~, prin
urmare proteja pe scip ~i pe gep. Toate popoarele Scipei se pun In
~care: sauromapi, alanii, heniochii, bisaltii, cimmerienii, dandarizii,
hyrcanii, coralii, sindii, bastamii, drancenii, neurii, iazygii, an'maspii,
thyrsa-ge#i, c/watrii, care ac~tia din urmii. ell vr~jitoriile lor f~ceau
sa se topeasea iama gheaja pe Meotida, gepi, albanezii, gelollii ~i
tJirmurile lui Tyras (Nistru) se Impustiau:

105
 Linquitur abruptus pelago Tyras ...440

[uE I~sat In urm~ Tyras, eel (ce curge) abrupt spre

mare ... u]

lason se intoarce biruitor pe Duniire ~i stii la insula Peuee, unde

se logode~te cu Medea.
Este de regretat di scrieriJe autorilor citap, care au tratat
despre expedipunea argonaup1or, sunt pierdute.
Orfell, de nearn irac, adica de un nearn ell gepi44t, ~i unul din
argonaup, este parintele poemeior argonautice. Este pozitiv ~i
necontestabil di el a seris despre aceas~ expedipune. Dar poemul
sau este alterat sau pierdut in cea mai mare parte.442
Epimenides de la Cnossos, din Creta, a scris la 650 tHr. Poe-
mnl S.1ll despre expedipunea argonauplor conpnea §flse mii cind
sute de verswi. 443
Cleon de la Curium, tot din Creta, a scris despre expedipunea
argonauplor. ApoUonios din Rhodos a irnprumutat multe de la
acest autor in Argonauticele sale. 444
Dionysios Mililineul, contemporan cu al lui Darius Istaspes
(an. 522 tHr.) a scris in ~ase dirp, in proz~, istoria expeditiunii
argonau tilor. 445
Onomacrifos a scris Argonautice. EI a tr~it pe la 560 lHr., in
zilele lui Pisistrate. 446
Valerius Flaccus, cunoscutuI poet latin al scrierii Argonaulice
(Argonauticon), a tr~it sub Dornipan, Nero ~i Traian. Quintilian il
laud~ mult ~i ell dreptate447 . Din poemul si:1.u, care in (atva a urmat
lui Apollonios din Rhodos, avem numai VII carti ~i parte din a
VIII. Restul este pierdut, ~i lacuna se vede tocmai unde Absyrtos
eu flota sa este biitut pe Duniire, in preajrna insulei getice Peuce, ~i
scapi:1. pe ~rmurile vecine ...448
Despre Herodor am vorhit §i ell altl ocaziune,449
Euphoron din Cha1cis, veslitul poet ~i bibliotecar allui Anlioh
eel Mare (anul 272 i.Hr.), a scris istoria expedipunii argonautice,
pe care Cornelius Gallus, poet latin, d1ruia Vergiliu i-a dedicat
ecloga a X-a, a tradus-o latine~te (an. 70 i.Hr.). Dar scrierile am3n-
durora sunt pierdute.

106
 P. Terentius Varro, supranumit Atacinus dupil numele unui
or,* sau unui rau din Gallia Narbonezil, astiizi raul Anda, amic
intim allui Properjiu, Horajiu ~i Ovidiu, tradusese ~i amplificase
pe Apollonios din Rhodos. Aceastli scriere a sa era vestitilla antici.
Dar din ea nu mai avem deca.t foarte pupne versuri, filrii nici 0
leg~tur~450.
Marianlls, sub imp~ratul Anastasius I (518 d.Hr.), a scris 0
metafrazil in versuri imabice a poemului lui Apoloniu despre
Argonaup, eu multe indepliniri culese din autori foarte vechi. Dar
~i aeeastii scriere este pierdu~451.

§ 223. Anaximandru

Anaximandru, istoric ~i geograf celebru, a tr~it ~i a scris in

epoca lui Cirus, regele per~iJor, la 559 tHr. EI a scris 0 iston'e
universalii ~i a aJciituit 0 hartil geograficii a lumii intregi: TTlVclKLOV
€XOV 1iis- TT€PL08ov. El a dt1iitorit mult, mai ales prin ioata Scipa ~i
Egipt. Dupii ce a sfar~it scrierea !?i harta sa, Anaximandru le-a
ariitat ~i citit seitilor, care se minunau de exactitatea lor. Harta sa,
Anaximandru a silpat-o apoi pe 0 tablii mare de aramil. Aceasta
este cea dintai hartil geograficil cunoseutii.
Anaximandru construi ~i un glob al pilmantului4S2 •

§ 224-225. Teopomp, Cratip

Teopomp din Chios, istoric!?i orator gree, a seris la 358 tHr. 0

istorie universalil ~i 0 istorie intinsol a riizboiului peloponeziae, in
care se trata ~i despre Dacia noastril453 .
Cratip a seris ~i eI istoria rilzboiului peloponeziac, foarte
intinsil. El prin urmare se intindea mult ~i despre imprejurilrile din
acea epocol ating~itoare de traci, gep ~i scip, despre care vorbe~te in
treadit Tucidide; dki din eonflictul arenienilor eu peloponezii, nu
numai toatol Greeia (zice Tueidide) s-a zguduit, dar ~i tilrile
barbare ~i mai lumea toat~454. Cand a izbucnit (anno 416 i.Hr.)
riizboiul atenienilor eu peloponezii, atenienii au colutat aliante. Ei
s-au aliat eu Sitalces, regeJe traeilor-odrizi, care ehemol sub arme
pe tracii-odrizi, pe gep, pe scip ~i toate neamurile de la Dun~re ~i de

107
pe Jangi1 Marea Neagri1. Odrizii ~i gepi aveau 0 numeroasi1 cava-
lerie. Armata lui Sitalces se compunea din SO.OOO de os~i, din
care 17.000 cavaleria. Sitalces luii mai tarziu de nevastl pe Strate-
nicia, fUca regelui Macedoniei Perdkcas.
Toate aceste imprejuriiri Cll rela!iuni despre gep ~i scip, asupra
ciirora Tucidide treee repede, Teopomp ~i Cratip Ie descriau pe
largo Un corp de 1300 de traci-dai sau dii era incii soldap la atenieni
eu soldi1 de 0 drahmii pe zi.
Dar ace~ti au tori sunt pierdup., ~i ehiar scrierea lui Tucidide
nu ne-a parvenit intreag~. Din 13 ciir!i avem numai 8, ~i chiar
cartea a 8-a este necompletii.

§ 226. Demetrios din Bizant

Acest .6.1)~lT)TPLOS Bu(avTlos, autor dintr-o epocii incertl, dar

anterior lui Diogene Laerpu, care face menpune despre el, a scris
in XIII eiir!i Istoria trecent' Galilor din Europa fn Asia. Scrierea sa
purta titlul: ra>..UTWV 8taflacrLS €~ EupwTIlW ElS' Acrtav 455 [II Trece-
rea galilor din Europa in Asia"].
Aceastl scriere era de mare interes pentru istoria ~i geografia
Daciei antice. Sii ne raportlm un moment la faptele care all prezi-
dat la acea epodi.
Cimerienii, gonip de masagep de pe malurile Milrii Negre
(anno 600 tHr.) se intind §i cotropesc 0 parte a Galiei. Urmare a
acestei invazii a fost 0 emigrapune considerabilii de gali sau galap,
cond~i de Sigauese (Saing-Huais) ~i de Bel/auese (Ble-Uais), care
dominau ahmci peste nar-unea galicii456 • Sigovese treeu Rinul §i
inaintli spre Orient. Bellovese treeu in ltalia. Expedipunea
orientalii avu de rezultat multe ~ezi1ri galice la Dun~re ~i la Sava,
precum sunt galii-scordisci ~i alte neamuri. Mai bine de 300 de ani
de arunci, nu se mai pomeni nimic despre galii care urmaserii lui
Sigovese, cand de-a data la 280 i.Hr. a armata galica grozava ~i
numeroasii se scoaHl de la Dunarea noastr3 ~i se lasii ca 0 n~pastl
asupra Macedoniei, unde domnea Ptolemeu Ceraunus, ~i asupra
Traciei sau, mai bine, asupra ~rii tribali1or. Brennul galiJor4S7 lasii
spre paza gurilor Duniirii a armata de 15.000 de pedestra~i ~i 3000
de cavalerie. El pleaca cu 20.000 calara~i, 150.000 pede~tri ~i 2000

108
de care, bate Tracia ~i Macedonia, ucide pe Pto)emeu Cera un,
caleA Ellada toatii in picioare, ~i galii, dupA 0 bAtiilie crancenA, sunt
invin~i ~i Se impr~~tie. cat a pnut aceast~ expedipune prin Trada,
Macedonia ~i Ellada, armata lui Brennus, lasatii straj~ la Dun~re,
se gatcevi ~i se bAtu cu getii ~i cu tribalii. Dupa catastrofa de la
Delfi ~i cerhlrile sAngeroase la Dun~re, la care lu~ parte contra
galior ~i Antigon Gonatas, impAratul Macedoniei (anno 227 i.Hr.),
galii parte au fugit ~i s-au statornicit, ascunzandu-se sub numele
neadev~rat de scordisci, la ~rmurile unde Dunolrea se une~te cu
Sava, iar cea mai mare parte au trecut cu Brennus la Byzantion ~i
apoi in Asia Mic~, unde au fondat Galatia, provincie intre Bithynia
~i Cappadocia, eu eapitala AnClJrae Galatarurn, adie~ pe romAne~te
ancorele, ajunsul, debarcatul galilor sau galatilor. Pe aee~ti gali
deseolleeap in Asia Mic~ autorli vechi 1i numesc ~i galo-greci4S8. 0
parte din ei au r~mas ehiar in Dacia ~i s-au contopit ell p~man­
tenti. Scordiscii ea napune au fost distru~i mai tlrziu de dad ~i
sllpu~i ell totul dominapei dacil0l459 .
Aceastii darA epocA a a galior la DunAre, luptele cu gepi ~i
trecerea lor in Asia, Ie descria Demetrios Bizantinul in serierea sa
citatii mai sus, compusol din XIII eolrr. Este mult de regretat aceas-
tii pierdere, cAd urme de ale galilor, galatilor, multe ~i nelAmurite
pe tolrmurile noastre, d.e. in numele ora~ului Galati, GalaJanii in
jude",l Arg~, Galati in judelUl Dorohoi (H~teul reze~i), Galaleni
lac in judepIl IalomiJ:a460, ne zic e~ eereetarea despre aceastol epoc~
ar fi 0 paginol importantii pentru istoria Daciei.

§ 227. Demetrios din Callatis

Acest autor a compus in XX de c~rp descrierea Europei ~i a

Asiei, cu toate tlIrile ~i popoarele lor'6l. - Demetrios din Callatis
era de patrie din or,*ul Calatis sau Callatis, situat lang~ Dun~re
aproape de Tomis, colonie de heracleop, care ins~ n-a tr~it mult,
fiind prabu~ita de un infrico~at cutremu .....' [IJ. Nu ~tim in ce

[11 Infonnap.e eronaUi. In realitate, nu Callatis s-a scufundat in urma unui

cutremur, ci colonia Bizone (sau Byzone), afiaUi intre Callatis ~i Apol-
Ionia. Cf. Pliniu, IV, 11, 44: namque Thracia altem latere a Pontico Wore
incipiens, ubi Hisler amnis inmergitur, vel plllcJrerrimas in ea parte urbes habet,

109
epocit a trilit acest Demetrios, dar el desigur a fost mai vechi decAt
Strabon (an. 50 lHr.), de vreme ce Geograful il menponeazii463 •

§ 228. Dionysios Metathemenos

Acest .6.WvVCHQS" ME"TaOEIJ.E"VQS din Heraclea a fost unul din

elevii filozofului Zenon. EI a triiit pe la 340 lHr. ~i a scris 0 carte,
de mare pret ~i pentTu Dacia, sub titlul "Despre regii antici ~i
despre obiceiurile barbarilor": ITEpt apxaiwv [3aatAEWv Kat TTE"pt
464
~ap~apLKWV EeWv .

§ 229. Hermippus Berytius

Hermip CEWL1T1TOS" BT]pirnOS") a trAit sub impAratul Hadrian

~i a fost elev al lui Philon din Byblos (an. 117 d.Hr.). Hermip a
scris m ult despre traci ~i despre gefi; el asiguril cit elinii au datorit
multe din dogmele ~i credintele lor relapilor eomerdale ce au avut
cu tracii ~i eu gepi. Acest Herntip este citat de mai mulp. autori
vechi ~i de Fotiu465 .

§ 230. Timaios din Sicilia sau Tauromenita

Timeu din Sicilia, istoric gree, a trilit pe la 350 i.Hr466 • In

istoriile sale, din care avem numai eSteva mid fragmente, el a seris
despre scip., trad ~i ge p467. Despre acest Timeu face menpune
Strabon468•

Histropo/in Mi/esiorum, TOt/lOS, Callatim, quae antea Cerbatis vocabatur,

Heracleam. habuit el Bizonen terrae 'fiam raptam ("Cilci din cealaltil parte,
Tracia incepe de pe malul Pontului, unde se varsa fluviul Istru, §i are in
acea parte cetap,le cele mai frumoase, ca Histropolis, colonie a milesie-
nilor, Tomis, Callatis, numita inainte Cerbatis, §i Heraclea. A avut §i ceta-
tea Bizone, mghipUi. de un cutremur de pamAnt." IlR, p. 399) §i Strabo Vll,
6, 1: EV nIl ~ETOn BE BlOOTIU.IOTl Tiil ('oTO KaAAanOOs €is' AlToAAWVLOV
Bt(wVl) TE EOTtV, fts KOTETT6Or} lTo},:u IlEPOS" imc> UElUIlWV ("Intre Calla tis
~i Apollonia intalnim Bizone, din care 0 mare parte s-a scufundat in urma
cutremurelor." IlR, p. 249).

110
 § 231-240. Sanchoniaton, Philon din Byblos (Herennius),
Theodahls, Histiaeus, Hypsicrates, Hieronim, Dills, Menandru din
Efes, Mochus, Manethon

Philon din Byblos.. supranumit Herennius, istoric gree, a seris

in anii 23 d.Hr469 , EI a tradus in limba elen~ Istoria /enicieniior a lui
Sanc/wniaton, dup~ miirturia lui Eusebiu, care ne-a piistrat pupne
fragmente din ea.
Este 0 simptoare pagubii pentru istoria in genere, ~i pentru
istoria tiirilor duniirene in particular, pierderea acestor scrieri. Ele
au fost, poate, monumentul eel mai vechi, care a vorbit desigur
despre tiirmurile noastre. Fenicienii ~i egiptenii, in veacurile cele
mai depiirtate, au dUiitorit pe aici. Duniirea noastrii a fast numiW.
Istru de egipteni470 , Sesostris a fitcut 0 expeditiune contra scifilor ~i
geplor"'. Fenidenii din Tyr au urnblat prin toata Europa ~i pe Ia
tiirmurile Dunarii dupa. comert ~i descoperiri de t~ri ~i popoare472 ,
Ei au colonizat ~rmurile vecine nou~ ale M~rii Negre473 , Sub
Cambyse (anno 595 i.Hr,) fenicienii aveau schei de cornert pe
t~rmurile Mediteranei474 , Etimologia numelui cimerieni (Crimea)
este fenician~, Ea va s~ zic~ fntunerec4 75 , Toate aceste c~l~torii ~i
descoperiri de lliri ~i de neamuri dep~rtate f~ceau obiectul Analelor
jeniciene; al istoriilor $i analelor ora!jului Tyr; pe care Ie citeaz~ Fla-
vius Iosephus ~i precum ne asigur~ insu~i Appian 476 , Dar ~i aceste
toate sunt pierdute, Istoriile lui Tehodatus, Hypsicrates, Histiaeus,
Mochus; citate de Tatian477, ~i ale egipteanului Hierorlymos, AnaIele
Tyrului, scrise in limba elen~ de Dius, Menandnl din Efes; au dis-
p~rut sub ruinele Antichi~p.i478,
Philon din Byblos tradusese deci in limba elen~ Istoria
jenicienilor a lui Sanchoniaton, istoric antic fenician din Tyr sau de
Ia Beryte, care a tr~it in al XU secol i.Hr. Cateva fragmente foarte
mid din aceastA traducpune a lui Philon s-au publicat de Orelli,
Leipzig, 1862 in 80.
Manetllon a trait Ia 263 i.Hr., in ziIele lui Plolemeu Filadelful.
El a fost un barbat iIustru, foarte erudit, arhiereu ~i pastrator al
arhivelor sacre in templul de la Heliopolis, El a scris Analele egip-
tenilor. Flavius Iosephus, Eusebiu ~i Georges Syncellos dteaza
cAteva fragmente din ele, pe care Scaliger Ie-a adnotat"'.

III
 § 241. Arrian

Flavius Arrianus, vestitul istoric al1ui Alexandru eel Mare ~i al

faplelor sale in Dacia"", n~scut la Nicornedia (anno 137 -dHr.),
guvernator al Capadociei sub Hadrian impiiratut istoric eminent
:Ji general ilu'stru in luptele contra alanilor fi masageploT, consulla
Roma ~i arhiereu al Cere rei ~j at Proserpinei in patria sa, a scris 0
multi-me de di.rp. istorice.
E1 a d1Uitorit prin Tracia, prin Crimea, pe tiirmurile M~rti
Negre, ~i a seris ~i un periplu al m~rii de Azov (TTfpLTrAOS
Mmwn80s), din care ni se pilstreaza. ast~zi numai parte. Scrierea
sa, as~zi pierdu~, in XVII c~ti, cuprinzAnd Isloria Parti/or
(TTaPTLKa) ~i luplele lor cu rornanii sub Traian, trata ~i despre geli.
Despre gep ~i Dacia trata mai ales 0 alta scriere a sa, ~i aceasta
pierdutii, in zece carp, intitulata Evenimentele dupii moartea lui
Alexandnt (To. finO.' AA£~av8pov) . Aceasta vorbea pe larg despre
expeditiunea lui Ly5irnach in Dacia, despre Tracia, Marea Neagr~
~i despre toate neamurile vecine ei, depre ilirii ~i tribalii vecini ai
geplor, precum ne asigur:i eruditul patriarh Fotiu, care a citit
aceste scrieri in zilele sale481 • Toate acestea sunt pierdute.
Arrian a mai scris 0 carte despre expedipunea sa contra
alanilor san massagetilor, foarte interesant pentru noi. Aceashl carte
era intitu]a~, dup~ cum ne zice Fotiu, , AAaVLKTt, adic~ Istoria
luple/OT contra alaniloT (Ab Alanis gesla); dup~ altii adic~ tactica
contra alanitor. Dar din aceas~ carte despre alani sau massager
abia ne-a r~mas un mic fragment.
Istoricul Dion ne zice c~ Arrian a f~cut cu succes 0
expedipune contra alanilor. Dar lmprejura.rile acestei expedipuni,
pe care Arrian a descris-o ca istoric ~i ca ca.pitan, ne sunt cu totul
necunoscute. Numele de alanl era comun mai multor neamuri
scitice. Puterea lor cea mare sta intr-o numeroas~ cavalerie.
Ammianus Marcellinus ne zice di alanii sunt vechii massagep,
stabilip mtre Marea Neagra. ~i Caspica ~i in Crimea.482 Dionysios
Ozarax, autor din sec. I d.Hr., vorbe~te despre aiani, numindu-i
popor tare bogat de cai, locuind fntre Dneprn ~ Don. Procopiu din
Cesarea ii nume~te massagep, adica. gepi cei mario

112
 Din acest fragment allui Arrian rezultlt cit armata, comandatA
de el in aceastlt expedipune, se alclttuia de armatele aliate, de
italieni, cyrenieni, bosphorieni, numizi, acheeni, armeni, trape-
zunteni, colchi, rizieni, aplanieni $I' de geJi cu leribila lor cavalerie.483

§ 242. Hippocrate

lntre autorii care au scris des pre Dacia ~i care au vizitat-o

amm pe unul din blrbatil cei mai eminenp ai Antichillipi, pe 0
ilustrapune universaIlt, pe Hippocrale, pltrintele ~i intemeietorul
medicinii.
Hippocrate, nlscut in insula Cos la anil 459 i.Hr."", aparline
famiHei antiee ~i ilustre a Esculapilor (Asclepiazilor), ai cltrei mem-
bri, din tatit in fiu, invlttau ~i practicau medicina. Homer ne citeatii
pe doi din fiii lui Esculap."" Asc1epiazil lineau secrelli ~tiinta
medicallt intre membrii familiei lor. Pltrintele familiei Asclepia-
zilor fiind proclamat zeu dupit moartea sa, top. urmru;ii s~H luarlt
earacterul sacru de preop, ~i localurile unde ei studiau ~i practicau
medicina erau ca ni~te temple.
Aeeste temple se numeau ' AaKAT]TTLnu (Escu lapia, Aesculapii
templa). Aceste Esculapii se zideau la locuri nalte ~i sltnlttoase486,
unde se observa dieta, se cultiva gimnastica, muzica, erau biii caide, ~i
de unde se ora.nduiau convalescentilor d.llttorii la diferite locali-
tltp..487
Toate aeestea se amesteeau ell oareeari rituri ~i eeremonii
religioase, oneroeratiee, deseAntece ~i magie, care dau un earacter
mistie, preotese, profesiunii de medie. 488 :insu~i Hippoerate a zis:

TO. tpo. tOVTO 1TpT)YllaTo tpo'iUtv civ8pW1TOtUtV &LKvvral. ~E"~t ~

AOtS BE ou SElltS 1TPlV Ti n:AE"u6Wcrlv 6pYLOlatV €TTlCJ"1'1lIlTJS.489

["Lucrurile care sunt sfinte sunt arlttate oamenilor sfinti;

, eelor
profani nu Ie sunt permise, piinlt nu sunt inip.ap in misterele
~tiintei."l

lata originea spitalurilor. Preopi medici observau aicea leacu-

rile care foloseau la 0 boallt ~i Ie inscriau pe tablete care rltmaneau
in pltstrarea lor secreilt, in templele Eseulapii:

113
 TTlvaKla EV OlS" KaTaYE'ypa~~Evm TuyxaVOOOlv a't 6€pnTTElm.490

["Hblite pe care se glisese Inserise !ratamenlele."]

Astfel erau Eseulapiile de la Epidaur, Cos, Tricea, Pergam ~i

altele. In vecin~tate cu Dacia noastr~ la Panticapea, colonie antic~
milesian~ in Crimea.. care se numea ~i Bosphonls (Plin. IV, 24), era
un templu a1 lui Esculap ( . AaKAlllTinov), unde unul din cei mai
renumip preop medici era un oarecare numit Stratios, LTpaTtQS'491,
Se ~tie dt Dacia era in neintrerupte relapi dind amice, dind
neamice, cu Panticapea492. La aceste temple se f~ceau donaJii,
pentru intrepnerea 10[493.
Hippocrate, medic, filozof §i om foarte inv~!at494, a fost cel
dintai care a proclamat medicina ca artlt, ca ~tiin !li; a f~cut din ea 0
Invallitura publica ~i a smuls valul de superstitii ~i bigotism, eu
care ea era inconjura~ de preopi s[i49S. El a stigmatizat pe §arla-
tani eu preeeptul sau: "'4><AEEv ~ ~~ ~A(hTTHV (commodes, aut ne
quid offendus; - "s~ folose§ti, sau s~ nu vatltmi")496. Aceasta f~cu ca
Hippocrate s~ fie invidiat ~i prigonit de ceilalp. medici preop, §i
cAnd Esculapium-ul din Cos a ars, ei au incercat s~ r~scoale
poporul, spunAnd c~ Hippocrate i-a dat foc. Du p ~ aceast~ intam-
plare Hippocrate ne mai aviind unde g~zdui pe bolnavi, a inteme-
iat medicinu clinica, adic~ tratamentul bolnavilor pe la casele !?i
paturile lor (KALVTj, KALVL~)497.
Hippocrate a dH~torit prin multe !liri.. precum insu~i el ne
spune, in interesul §tiin~ei, practicand medicina §i studiind. E1 a
dtUltorit §i a practicat la Cos, Abdera, Larissa, Meliboea, Cyzic,
prin toat~ Tesalia, prin lliria ~i Pannor/ia la coastele Daciei, de
multe ori confundatli cu aceste !liri498, in Libia, la Delos, in toatlt
Scipa4 99, in Attica ~i la Thassos.
Hippocrate a scris mult, dar scrierile sale noi nu Ie avem
toate, iar pe unele nu Ie avem intregisoo.
Pe noi fie intereseaza. mult scrierea sa ce ni s-a p~strat parte
din ea sub titlul: m::pt. ci€pwv, i.&iTwv, T6muv (Despre aere, ape §i
locuri), care este totodat~ cea mai veche scriere de geografie fizic~.
Acest ouvrage etonnant, cum il calific~ Coray.. d ovede~te c~l~toria
lui Hippocrate prin Scifia, cum obi§nuiau a nu mi ~i pe Dacia la un

114
loc autorii stnlvechi, dupa marturia lui Strabon501 §i a lui Dio
Cassius, care num~te pe geti e9vos LKu9LKOV502 ["nearn scitic"].
Aceasffi importanffi carte a lui Hippocrate ne-a parvenit ciun-
tita §i plina de lacune. Citind cu luarea aminte aceasta scriere, in
care Hippocrate studiaza influenta aerelor, a vanturilor, apelor §i a
localitaplor asupra bolilor, natura clirnatelor ealde §i umede, reeD-
mandand medicilor sa cerceteze eu multa seriozitate mai intli
localitalile ~i climatologia unde exercita medicina, - ~i, observand
ea titlul ei era mai demult: rre-pt OE-pwv. u&iTwv, TOTTWV, ciKitm:wv,
wPWV Kat xwPWV, ca, prin urmare ea eonpnea rnai multe materii §i
deserieri decat acelea eate se pastreaza astazi, ne facem 0 idee
deplina cat de mult ne lipse§te din aceasta scriere503.
Eruditul Coray ne zice Cll intristare despre aeeasta:

,,11 nous semble que Ie temps n' a respecte la partie qui nous
reste aujourd'hui de ce traile philosophique du plus grand medicin
de l'antiquite, que pour nous donner des regrets sur Ia perte du
reste"504,

["Se pare ca timpul a respectat parten care ne-a ramas astazi din
acest tratat filozofic al celui mai mare medic al Antiehitati-i numai
pentrn a ne face sa regretam pierderea restului."]

Ded, in partea care ne-a ramas din scrierea lui Hippocrate

despre aere, locuri §i ape, vedem ca acest mare om a vizitat Scitia,
cuprinzAnd poate ~i Dacia. EI ne spune ca Palus Maeotida (Marea
de Azov) desparte Asia de Europa (cap. LXXVII), ne vorb~te
despre Macrocephali (cap. LXXX), despre Sauroma,ti ~i ceilalli scip ~i
despre amazoanele, femeile lor (cap. LXXXIX-XC. XC!.), pe care
seitii se vede ca-i a~eaza undeva in Dacia in preajrna tarii de jos a
Moldovei de astazi, did indata vine :;;i ne vorbe:;;te despre pusti-
etatea Sciaca ( LKu8EWV EPT1I..Llll), care se nurnea §i push'etatea geticii
(fETWV e-PllJ..llll) :;;i care localitate nu este alta decat aceea cuprinsa
intre Borysthene (Nipru) ~i Istru (Dunare), unde Darius a fost atat
de nenorocit505• Hippocrate vorbe~te des pre earele sciplor eu cate
doi sau :;;ase boi506 , In aceasta parte a pustiet~pi scitice sau getice

lJ5
Hippocrate ne spune di sunt rauri mari care fac ca tara s.1 nu fie
umedii..
latA in scurt 0 ochire asupra acestei serieri a lui Hippocrate,
care nu numai di nu se mai p~streaz1i. intreag~, dar este cmar
altera~ :}i intrerupta in multe locuri, cu toate incerdirile filologilor
ca sa 0 indrepte. Este destul a citi cineva § 116-117 din discursul
preliminar al eruditului Coray507, ca sa vad~ Cll dUe ciuntiri ~i
dezordini ne-a ramas mica parte din aceasta scriere.

§ 243-248. Autori armeni: Mar-Apas-Catina, Bardessan,

Agathange!, Faust Bizantinu!, Moisi de Khoren, Anonymul
Armean din sec. V

Literatura ~i istoria Armeniei nu sunt straine de Dacia

noastra. Multumita neobositelor osteneli ce b~rbaPi distin:}i ca J.
Villote, De la Croze, Villefroy, Schroder, frapi Whiston, Academia
armeana a Sf. Lazar fonda~ la Ventia in 1815, Jean Saint-Martin ~i
Victor Langlois, au depus pentru ele, noi putem studia astazi Cll
succes scrierile pogordtorilor lui Aram, popor cu care, din vechimea
cea mai dep~rta~, Dacia nu a da~ s-a gasit in contact, ~i care mai
tarziu a aflat in Romania, de mai bine de opt secole, refugiu ~i
ospitalitate.S08
Se scrie ca'suveranii Armeniei au pus de au tradus in limba
lor toate producpile eel mai sHivite ale Antichitiipi. Sute de autori
ne sunt abia cunOSCU? numai prin traducpunile armene. CllOsroes
NuschiroalI, mai Cll deosebire, adllse de la Constantinopot Cll maTi
sacrificii, bizantini erudip ~i tradllse in armean~ ~i in limba siriaca
~i araba istoricii ~i autorii eei mai renumip. De aieea, mai ales,
incepe era traducpunile armene. Berosiu, Dio Cassius, Nemesius,
Aristotel, Cefallion, Palefate, Maneton, lulius Africanul, Hippo-
crate, Galian, Platon ~i mulp alJi autori au existat tradll!;ii in intreg.
Lista scriitorilor profani vecru, care au fost tradu~i in armeana,
este considerabila. Un erudit armean, arhiereul Sukias de Somal, a
facut din ea obieetul unei serieri speciale foarte interesante. 509 Dar
neindurarea timpurilor a distrus eea mai mare parte din autorii
vechi armeni, ce erau meniJi a piistra scrierile eele mai serioase ale
vechimii, in care Dacia noastr~ nu era straina, dupa cum frag-

116
mentele ri1mase ne dovedesc. Invazille Iji ri1zboaiele nesfarljite au
fi1cut si1 piari1 in tot sau in parte sute de autori armeni de 0 mare
importanfi1; apoi religia, sau mai bine zis fanatismul, a exterminat
scrieriJe cate mai sci1paseri1. SfAntul Grigorie lluminiitorul Anneniei
(anno 276 d.Hr.) a ars loate earjile din loaia Armenia eate
sd1paseri1 de incendiile ni1valitorilor Iji ale r[zboaielor civiJe510 • La
1872 LHr., Ninus - se zice - arde toate analele Armeniei..
anterioare domnirii sale. La 302 d.Hr., episcopii Armeniei ard eu
aeee~i furie toate dirple profane. La 382, apostatul Merujan ell
ajutorul regelui Persiei. ~i 1a 439 regele Persiei Yesdeguerd II.. ard
loale bibliotecile vechi. La 1064, Alp-Arslan, al doilea sultan din
dinastia SeldjukidiloT, arde vechiul or~ Ani din provincia Ararat
eu toate bisericile sale. unde se conservau sute de mii de manu-
scrise foarte vechi. La 1144 arhivele de la Edessa se prefac in
cenu~a de Omad-Eddin-Zenghi, domn de Messul. La 1292 Kalil-
Asehraf, sultan al Egiptului, arde loale bogalUle Iiterare, pe care
patriarhii Armeniei Ie adunasera in cetatea Romala la 1147, odatli
cu stri1mutarea re~edintei lor. La 1402, Tamerlan ridiei1 ~i pradi1
toate manuscrisele vechi ce se mai gi1seau in Armenia. 511
Mar-Apas-Catina a trait pe la 149 i.Hr. Valarsane, regele
Armeniei, eunoscut ~i sub numele de Mitridate I, trimise pe acest
barbat, adanc in literele latine ~i ealdeene, eu scrisori de recoman-
dare catre fratele sau Arsace eel Mare, regele per~ilor, spre a i se
desehide toate biblioteeile ~i arhivele in scop de a studia ~i serie
istoria veche. Mar-Apas-Catina. cereetindu-le pe toate, gasi intre
altele un manuscris vechi sub titlul: Aceastj[ carte s-a tradus din
limba caldaicii in limba elena din ordinul lui Alexandm Macedon §i
contine istoria vechilor striimo§i.
Dupa aeesl manuscris ~i dupa altele, Mar-Apas-Catina a
compus istoria Arrneniei ~i a nearnurilor eu care ea a stat in relap.-
une, ~i a dus-o regelui Valarsane. Din micile fragmente ale aeestei
odinioari1 imense scrieri ce ni se pi1streaza de Moisi de Khoren, se
vede cit. ea trata, intre aIte nearnuri, despre parp., galap... despre
Pont, despre bulgarii de Vunt, probabU Ventii sau Atttii care loeuiau
malurile MJrii Negre de Ia Nistru pdnii Ia Dunare,512 despre cimerieni
(Kimernos) ~i lara Ior513, despre maeedoneni ~i expeditiunile lui

Jl7
Alexandru eel MareSH. Mar-Apas-Catina citeazil mulp autori eu
totul pierduti, de ex. pe Cefalion, AbtJdene ~i alpi.
Bardessane; naseut in Siria, istoric ~i matematie, a trilit pe la
150 d.Hr. EI a seris 0 lstorie a Anlleniei ~i 0 carte despre legile mai
mullor neamuri. Fragmentele existente dovedesc eil Bardessane se
oeupa de Germania; Scipa; Amazoanele, Sarmafia, Pont, Alani,
Albani515, Zazi, Dauni, Zichi 516.
Agathangel, istoric ~i filolog armean, a trait in sec. N d.Hr. ~i a
fast secretar al regelui Tiridate ll. EI a seris lstoria Anneniei. Origi-
nalul a disparut eu totut. Ni se p11streaza a preseurtare, ~i aeeasta
foarte neeompieta517. Istoria lui Agathangel s-a bueurat de 0 mare
reputapune ~i a fost eonsiderata de armeni ea monumentul eel mai
vecm al analelor lor naponale. Agathangel trata in cartea sa despre
masagep, despre alani, despre albani, despre gop ~i prirnejdia ce a
avut de la regele lor Herta impiiratul Dioclepan, primejdie ~i spai-
mil pe care numai viteazul rege al Armeniei Tiridate I a sd1.pat, ~i
multe alte imprejurilri interesante pentru noi518 •
Faust Bizantinul, istoric ~i cronograf din familia Saharouni,
domnitor odinioaril in Armenia, tTili pe la anii 300 d.Hr. ~i fu
supranumit Bizantin pentru col a inviltat la Constantinopol. Faust a
scris 0 Bibliotecii istoricii, care euprindea Armenia ~i mai multe nea- .
muri, de la 344 p<1nil la 392. El a scris in limba elenil, dar origi-
naIul este pierdut; traduepunea armeanil dateatii din 450, dar e
mult prescurtata de copi~ti ~i are multe lacune519•
Moisi de Khoren, ilustru istaric ~i geograf armean; a trliit ~i a
scris pe la 400 d.Hr. EI a ca.Jatorit ~i a cercetat toale arhivele ~i
bibliotecile Orientului, ale Siriei, EgiptuJui, Greciei ~i Romei. EI a
seris intre altele [sloria Anneniei ~i 0 Geografie universalii, in care
citeau 0 mulprne de autori antici pierdup, geografi ~i istorici, ale
cliror nici nume nu Ie-am fi cunascut faril dansui.
Istoria Armeniei a lui Moisi de Khoren nu ne-a parvenit in
intregul ei. Avem numai trei d1rti din ea. Intreaga carte N ne
lips~te, afaril de pupne fragmente. Aceasta cuprindea epoca de la
cMerea dinastiei Arsacizilor pfina in zilele (mparatului Zenon (427
d.Hr.). Moisi a scris despre alani, Scifia, Duniirea pe care 0 num~te
Tanup, despre masager (Maskhouth) ~i despre ger.

118
 Geografia sa ne-a parvenit necompletli., alteratli. mult, ciuntita
de timp ~i de copi~ti520 .
Anonimul autor armean din secolul V a scris genealogia Sf.
Grigorie Luminatorul Armeniei ~i viata Sf. Nerses. Aceste scrieri
ni s-au pasrrat, insa pline de IacWle. Totu~i din ele vedem ca
autorul s-a ocupat de popoarele scitice ~i sarmatice, de alani,
masagep, uzi, care facand 0 alianta formidabila in zilele lui Ner-
ses, Incalease Armenia (an. 374 d.Hr.), dar au fost pana la sfar~it
invin~i ~i izgonip din hotarele ei 521 .
Sa observam in treacat cu ocaziunea acestei populapi
neastamparate, gata a se bate ~j a merge oriunde dupa viteju ~j
prada, ca pe la 900 d.Hr. afUi.m inca pe uzi in Basarabia, Moldova
~i Valahias22• Ei au fost acel~i nearn cu comanii523 , in care nu ~tiu
daca n-ar rrebui sa vedem pe srramo~ii mocanilor no~tri. La 869
pecenegii ~i uzii izgonesc pe incalcatorii unguri din Moldova524 •
Uzii, pecenegii, coman;i ~i ia~ij bat ~i distrug imperiul vecin al
chazarilor pe la 1022, in conlucrare cu ru~ii, care il bat dinspre
partea 10r525. Bizantinul Glycas ne zice d. uzii sunt una Cll
pacinakipi, iar Ana Comnena ca pacinakip; $; comanii au aceea~
Iimb(i526. Porphyrogeneta ~eatii pe pacinakip. in Dacia, unde
~ederea lor incepea de la malurile noasrre dincoace de Dunare in
fatil cu Silistra:

cmo KciTw8EV TWV flEPWV .6.avou~EwS' TToTafloi) TilS' .6.tcrTpas

aVTlTfE:pa Tj ITaTCtvaKia TTapEPXETat Kat KaTaKpaTE1527.

Un parJ:ile de jos ale fluviului Dunarea, In fata cetl1J:ii Distra,

se intinde ~ara pecenegilor, iar (locuin~ele lor) se gasesc. .." FHD, p.
69·1

La 1065, uzii tree Dunarea, bat Bulgaria, Macedonia ~i

Thracia, sub Constantin Duca; ei se fac apoi prieteni cu imp~Tatul,
~i sub Roman Diogen ~i Alexis Comnen ii gasim bMAndu-se ca
aliati ai bizantinilor528. Porphyrogeneta ne zice inca, ca ~ara
albanilor ~i a uzilor merge spre NistruS29 .
Mai adaug despre masageti ca Ovidiu Ii gase~te la Dunarea
noastril, in Dacia:

119
 Praefuit his, Graecine, lods modo Fa1ccus; et ilio
Ripa ferax Istri sub duee, tuta fuit.
Hic tenuit Massasgetes in pace fideli,
Hie arcu fisas terruit ense Getas;530

[IIMai ieri in aste locuri era mai mare Flaccus:

Sub dilnsul n-aveai leama la Istrul eel barbar,
Oici el sub ascultare tinu aice lumea
$i-nsp~jmAnt~ pe getti ce se incred in arc."
Ovidiu, Opere, Editura Gunivas, 2001, p. 1014.)

iar Dionysios Periegeta (an. 30 d.Hr.) pune in vecinatale pe

vifejii alani:
lI.aKwv TE aO'TTETOS" ala, Kat. a>..djEVTES ' A>"avOL.
adica:
A dadlor nemiisurat piimanl $i vitejii alani. 531

§ 249. Nicolae Damasehinul

Acest istoric, poet ~i filozof peripatetic, a tr~ i t ~i a scris pe la

anti 64 i.Hr. EI a fast amic intim al lui Augustus ~i al regelui
Heradius. Augustus 11 iubea atat de mult, ineat el d ~d ea numele
de Nicolai ~i pl~cintelar ce acest istoric i trimitea. De aid a pravenit
ea pana in zilele lui Hesyehius (sec. VI d.Hr.) plaeinlele se numeau
Nicolai:

IINieolaum philosophum Damascenum tanto amore comple-

xus fuit Augustus Caesar, ut missas ab eo ad se placentas Nicolaos
vocaret; quae in hunc usque diem durat appelatio".532

[II Caesar Augustus I-a Jinut cu atata iubire pe filozoful

Nicolae Damaschinul, ind.t numea IInicalaiuri" pHlcinteie pe care
acela i Ie trimitea; ~i numele acesta dureaz~ de atunci ~i pan~ in
ziua de azi."]

Nicoale Damaschinul a scris [sloria universalii in 144 de c~rp.,

[sloria asin'enilor ~i Viafa lui Caesar Augustus.533

120
 Din toate acestea, abia ni s-au p~trat pupne fragmente, din
care se vede dl el a scris pe hug despre toate ~rile ~i neamurile
cunoscute, intre care despre dad, sad, traci, despre Mysia, despre
IIiria ~ neamurile ei care se nunteau panoni ~ dad, despre tribali,
sauromap etc. Aceste fragmente ne spun dl galactophagii, abU, mysii
~i hyppomolgii ai lui Homer (Iliada XIII, 5) sun! seitii eu care s-a
bMut Darius peste Dun~re, ~i c~ femeile acestora sunt voinicele
amazoane, care un timp numai au fost petrec~toare la Marea Meo-
tid~ ~i care au mers cu biruintele lor pan~ la Cilida ~i ]a Atena. 534

§ 250. Priseus Rhetor

Priscus, retor ~i sofist, n~scut la Panium din Trada, or3§ ]a

gurile Propontidei, !rai pe Ia 430 d.Hr.''' El a fos! sol al lui
Teodosiu eel Tan~r la curtea lui Atila ~i a dillitorit mult prin Dacia
~i tMile invecinate Cll ea. Priscus a fost om de litere, istoric, soldat
~i om de stat. A scris Istoria Bizanf;uIui ~i opt carp despre rozboiul §i
afacm·Ie cu Atila. Dar toate acestea sunt pierdllte, afar~ de pupne
fragmente. in Dacia se petrecur~ mai multe fapte ale acestei epod
grozave, pe care 0 descria Priscus, precum ~i soliile sale la Atila.
Aici se vorbea, ne zice Priscus, 0 limb~ amestecat~ de vorbe
ausonice, hunice ~i gotice. Aceasta limb:i se vorbea chiar la curtea
lui AtBa. Priscus distingea limba ausonidi de cea c1asic:i latin:1.
Aid se f~cea cornert intre huni ~i romani. tn Dacia Priscus a avut
negocieri, b~Wilii, expedipuni grele ~i multiple, in curs de mai
mulp ani, ineepand de Ia 448.
Fragmente din Priscus ne dovedesc dU de importante erau
scrierile sale pentru istoria ~i geografia Daciei. Eruditul A. Treb.
Laurian reproduce, in frumoasele sale pagini despre Teme§iana, un
fragment din Priscus.536

§ 251. ApoUodor din Damase

Acest Apollodor este renumitul arhitect al Antichitapi, care a

zidit podullui Traian pe Dun~re eu 51 de arcuri, ai c~rui pila~tri
stau inc~ pAn~ in ziua de asthi ca ni~te martori eterni ai m~rimii
romane. Forul §Oi Gimnaziullui Traian, Basilica Ulpiana, Odeonul etc.

121
sun! incA operele lui ApoUodor. EI muri la 130 d.Hr. Epoca
na~terii sale nu este bine cunoscut~. intr-o zi, Apoliodor vorbind
ell Traian despre lucrarea sa arhitectural~, Hadrian care era de fa~
i~i permise a 0 ponegri. Apollodor insult~ pe Hadrian in prezenta
lui Traian, ar~ta.ndu-i cat era de ignorant ~i necompetent in aceastl
materie. Pupni domnitori uit~ ofensele. Homer ne-a spus demult
acest mare adeviir.

Kpe:l(J(JWV yap ~acrt>'EUs-, (he: XW<J€Tal avSpt xe-pTjV

"EmEp yap TE X6>..ov "(E Kat alJTfu.wp KOTOTTEtJIlJ,
'AM6. y€ Kat IlfTOmaOe:v EXEl KOTOV, o¢pa TEAtaOl] .
'Ev Un\OWUlV <oIUl... (lliada I, 80)

["Mult mai presus e un rege, cand pe-omul de rand se manie:

Chiar de ~i-ar frange el tMna, ~i-o tffie atuncea ascunsii,
Pic~ piistreazii apoi lungil vreme, gandind s-o-mplineasdi.
In sinea lui..."
Homer, Iliada, traducere de Dan Slu~anschi , Editura Paideia,
1998, p. 7.)

Hadrian impAratul goni deci pe ApoUodor din Roma ~i apoi

trimise de-i lui1 viata. Astfel muri acest mare arhitect, astfel ii
raspli1tea succesorul lui Traian pentru cucerirea Daciei, cucerire
care tacuse cea mai mare glorie a lui Traian ~i a Romei!.. .

... et Ie monde continue d' aller, comme il allait.

[" ... ~i lumea continui1 si1 meargi1, ca ~i pa.ni1 acum ... "]

Apollodor a scris 0 carte despre asedii (TIOAWPKllTtKa), care s-a

pi1strat in fragmente. El a mai scris 0 carte importanti1 despre
Dacia. Aceasta era descrierea detaliati1 despre podullui Traian. Ea
n-a ajuns pilni1 in zilele noastre, insi1 Dio Cassius ne Hisi1 un frag-
ment destul de insemnat ca 511 produci1 mirare in inimile cunos-

122
dUorilor de arhitectur~ ~i multli p~rere de r~u pentru pierderea
unei atat de insemnate scrieri pentru istoria Dadei. 537 [1]

§ 252. Pappus Alexandrinul

Pappus (ITumros), celebru matematidan ~i geograf alexandrin,

a tr~it in sec. IV d.Hr., in zilele lui Teodosiu cel Mare. EI a seris un
foarte remarcabil curs de matematicii (MaEh1~aTL'«;J v ouAAoyal.) in
opt c~rp, din care numai cinci ne-au parvenit ~i s-au tip~rit de
Carolus Manolessius, anno 1659, la Bonn.
Lui Pappus i se dator~te 0 teorem~ insemnatli asupra centru-
lui de gravitate. Maternatidanul german Guldin (nascut St. Gall
1577, mort Gratz 1643) ~i apropriase aceastli teorem~. Lurnea il
crezu. Dar nu mult dup~ aceasta, manuscrisul str~vehi al lui
Pappus, pe care Guldin II citise ~i-l traduse, dovedi impostura.
Pappus Alexandrinul a mai seris 0 Geografie universalii, care
cuprindea toate cuno~tin~ele geografice, cosmografice ~i chorogra-
fice de pan~ in zilele sale. EI avea sub man~ sute de autori, care pe
atund existau inc~ in Alexandria ~i in celelalte biblioteci ce mai in
urmit au pierit. Geografia lui Moisi de Khoren este 0 minim~ pre-
scurtare ~i compilare din Pappus, care este pierdut Cll desavar-
~ire, afara de mid fragmente.
Geografia lui Pappus era intitulata de autorul ei Xwpoypwj>la
OlKOVtlEVlKT, . Din fragmentele r~mase ~i din geografia lui Moisi de
Khoren, vedem di scrierea aceasta se oeupa ~i de ~~rile noastre. 538

§ 253. Ethicus Hister

Ethicus de la Histria (" Al9lKOS), geograf latin, a trait pe la 350

d.Hr. Panii la un timp, acest autor era cu totul necunoscut; era,
dupii cum se exprimii Vivien de Saint-Martin: "nom obscllr et oublie
parmi ies plus oubIies et les pIllS obscurs... " ["Nume obseur ~i uitat
printre cele mai uitate ~i obscure."] Aeum ~tim msa ea Ethieus a
scris dou~ e~rp de cosmografie llniversal~, din care una Iatine~te ~i

[II Trimiterea corect'i la fragmentul din Dio Cassius in care se afM

descrierea podului de pe Dumire nu este 69,4. a~a cum indicc\ Papadopol-
Calimah in noUt, ci 68,14.

123
una grec~te. Acestea sunt ell totuI pierdute, afara de putine
fragmente publicate sub titlul Cosmographia Etlzici, la Venera 1513
~i la Paris 1577. Chiar ~i aceste fragmente sunt desfigurate de
copi(;ti ignoranr. Ethicus trata ~i despre Dacia. Trei barbar erudir
in geografie s-au ocupat in timpurile noastre cu mult zel de
Ethicus: D'Avezac, H. Wuttke §i F. Pertz.
Dom I. Lucas d' Achery, doctisimul benedictin al congrega-
runii de Saint-Maur (Saint-Quentin 1609-1685), care ne-a lasat 0
scriere sub titlul Veteru11l aliquot scriptorum spicilegium (13 vol. in
4°; 1723, 3 vol. in fol.), coleere foarte prelioasa de documente ~i
acte de tot felul din evul de mijloc, publicand catalogul biblioteeii
Manastirii de Saint-Riquier (Picardia), compus Ia 831 d.Hr., ne
arata ca in acel an 831 Descrierea lumii a lui Ethicus se pastra indo
intreaga la aceasta manastire.
Ethicus a mai scris 0 carte despre comunicapile ~i drumurile
mari ale provinciilor romane, care ni s-au pastrat in parte numai
sub titlul Antonini AUgzlSti ltinerariun, §i care servea de complinire
la Cosmografia universala latina a lui EthicUS.539

§ 254. Aristotel

Este destul a numi pe acest mare filozof ~i poligraf, care a

organizat sistemul intreg al cuno~tin!elor omene§ti §i, precum se
exprima Lalanne:

"a fourni Ie moule dans lequel 5' est accompli, jusqu' aux
temps modernes, tout Ie travail philosophique de l'umani~"

["a furnizat matri~ in care s-a indeplinit, pAna in timpurile

moderne, toata munca filozofidi a umanitapi"],

pe AristoteI, elevu! lui Platon ~i perceptor al lui Alexandru

cel Mare, ca sa vedem despre cine vorbim.
Aristotel trai de la 384 pana la 322 tHr. EI umplu Iumea de
scrierile sale celebre. Dar afara de numarul imens al scrierilor
existente ale lui Aristotel, sunt multe care s-au pierdut ~i despre a

124
diror existen~ ne vorbesc fragmentele r~mase ~i testimoniile
biografilor s~i ~i ale mai multor autori veehi.
Aristotel a scris ~i despre Dacia in multe c~rr ast~zi pierdute.
In scrierea ITOAl TE'ial, el descrie 250 de ~ri. Toate t~rile prin
care a str~b~tut r;;i pe unde a stat Alexandru cel Mare, aveau istoria
~i descrierile lor de acest om monumental:

"Iuvene existente Alexandro et militante contra Persas, eundo

cum eo nee tum absonuit philosophari Aristoteles; tunc enim com-
posuit historiam ducentarum et quinquaginta politiaru.m" .540

I"Pe cand Alexandru era tAnar ~i lupta contra per~ilor,-Aristo­

tel, mergand cu el, nici atunci nu s-a repnut de la a face filozofie:
c~ci atunci a scris istoria celor 250 de republid."]

Cicero, care a avut fericirea de a cio in zilele sale toate aceste

c~rp ale lui Aristotel, ce nu se pierduse inc~, spune:

"Ab Aristotele omnium fere civitatum non Graeciae solum, sed

etiam barbariae mores, instituta, disciplina, a Theophrasto etiam
leges cognovimus" .541

["De la Aristotel cuno~tem obiceiurile, institupile ~i irlViiJii-

tura din aproape toate ceMpIe, nu doar ale Greciei, ci chiar ~i ale
barbarilor, de la Teofrast cunoa~tem chiar legile ... "]

Aristotel a com pus inc~ in mai multe colrp. 0 scriere despre

toate fluviile mari ~i t:1rmurile lor, iIltre care ~i Dun~rea
(IT. pl 1ToTa~Giv), dup~ ~rturia lui Plutarh. Citirea tuturor aces-
tora produsese, probabil, pe langii amorul de a birui in inima
eroului macedon acea dorinti1 ~i ner~bdare de a vedea r;;i trece
Duniirea r;;i de a se intalni piept la piept cu voinicii gep.542
Din fragmentele ce ni se conserv:1, vedem dl Aristotel a seris
colrp intregi despre [stria ~i istrienii de la gurile Duni1rii noastre,
despre trad r;;i Trada, despre toate neamurile scilice, des pre insti-
tupile, obiceiuri1e ~i istoria 10r.543

125
 § 255. Polemon de la Ilion

Istoricul Polernon de la Ilion, supranumit ~i periegeta

(TTOA<~OV'I).lEUs. /) 1TEPl~YTIn,S') a trait In ziele lui Ptolemeu
Epiphanes (anno 204-180 tHr.). lntre scrierile sale pierdule, avem
de regretal:
1. Despre ora~ele de pe t~rmurile Marti Negre ~i despre
intemeierea lor (KTLans TWV E-V rr6vTlp rr6A€Wv)
2. Geografia sau descrierea lumii (KOO"lJ.lKl) TT€PLT1YTlaLS ijTOt
'YEO'Ypaq,la ).
Polemon esle cilal de Strabon, de Aleneu, de Plutarh, de
~tefan din Bizant ~i de imparateasa Eudoxia. Din micile fragmente
~i citate p~strate, aflam dt Polernon a tratat ~i despre Dacia ~i geti,
descriind Scipa, Istrul (Dunarea), portul sciplor, pe iapigi ~i alte
neamuri. 544

§ 256. Petru Patriciu

Petru, celebru retor ~i legist, fu naseut in Tessalonica din

pMinp iliri. El a stat in mare cinste la Iustinian, care tl trimise sol la
gop. ~i la regele per~ilor Chosroe, in timpul armistipului de cind
ani dintre bizantini ~i per~i, pe la 550 d.Hr. Dupa aceasta solie,
imp;1ratul tl ini11~ ]a dellUlitatea de pam'au ~i de magistrn, pentru a
r~spli:iti eminentele sale servieii.
Petru Patriciu llisa multe scrieri importante, care toate au
disparut sub ruinele Imperiului Bizantin.
EI scrise mai multe citrti istorice ('J aTOpLal) ~i 0 carte des pre
situapa ~i relatiile Imperiului (m:pt TTOAl TlKT)S' KaTacrTCIO"EwS').
Ne-au r~rnas pupne mid fragmente din acestea, care s-au publicat
In David. Hoeschelii Eclag. Legat. Aug. Vindobon. 1603 in 4' ~i In
corpusul autorilor bizantini intre Excerpta de legationibus, Paris,
1648. Din aceste fragmente vedem di Petru se ocupase mult in
scrierile sale despre daci, despre expedipunile lui Domipan l?i ale
lui Traian contra lui Decebal, despre supunerea ~i colonizarea
Daciei, l?i alte multe evenimente petrecute la Duniire in diferite
epoci.545

126
 § 257. Heron Atenianul

Acest Heron, istoric ~i geograf Atenian ('Hpwv) a scris, nu ~tim

pozitiv in ce epodi, comentarii voluminoase ~i detaliate Ia ciirple lui
Herodot (' YrrollvfUlQTQ €lse Hp680TOV) ~i a fa.cut prescurtare a
scrierilor istorice ale lui Heraclide Ponticul (. Em TOllll n'iJv' HpaKAElOOU
lcnoplwv), celebru istoric despre care noi am tratat altldatli. Aman-
dOlla. acestea sunt ell totul pierdute. Dar e destul titlul lOT, ca sa.
~tim de catl!. importanlA au fost scrierile lui Heron pentru Dacia ~i
dtt am pierdut cu lipsa lor. Nu trebuie s~ confund~m pe acest
Heron istoric ell Heron celebrul mecanic ~i matematician alexan-
drin, care a tr~it pe la 120I.Hr.546

§ 258. Laetus

Acest autor Laetus (Ao'iTos), foarte vechi, a seris [storia

Fenicienilor (<I>olvlKLKa). EI a tradus in limba elena. scrierile lui
Teadot, Ipsicrat ~i Mochus, istorici fenideni, care sunt pierduti ca
~i traducpunea lui Laehls. Acest autor era de un mare interes
pentru istoria veche a Daciei, dki dupa. el Suidas ne zice di
Zamolxe, despre care autorii greci spun c~ era get547, !rac"', scif54',
§i a c~rui personalitate este atat de 1nsemnata in istoria dacilor550,
veuise fa gep din Fenicia 551 • Este dar vederat di Laetus trata in
scrierea sa despre expedipunile §i explor~rile fenicienilor in Dacia,
unde crnar as~i se g~sesc vestigii ale celei epoci de bronz, care
num~r~ 0 vechime de vreo zece secole inainte de Hristos.
Strabon552 §i Dio Chrysostomos, istoricul Daciei553, ne spun di
civilizapa dacilor se datoreau lui Deceneu, mag sau vr~jitor, care
adusese dacilor un alfabet din Egipt. Acesta a inipat pe daci In
diversele rarnuri ale filozofiei, i-a inzestrat eu 0 literatur~, Ie-a dat
legi serise: leges conscriptas. Arme §i vase sacre feniciene s-au g~sit
pe teritoriul Daciei in Transilva~a; ornamente cu pas~rea Ibis s-au
aflat in preajrna Buniului. A§adar ell mii de ani inainte de Hristos,
fenicienii nu numai p~trunseser~ la Dun~re §i in Carpap, dar
adusese ell d~ii panli §i atributele eultului semitic. Croar
cuvintele feniciene se p~strezii §i astazi in limba noastrli.554

127
 Acestea ne dovedesc cat de importante erau pentru noi
scrieriJe istorice ale lui Laetus,555

§ 259. Dio Cassius

Este ~tiuti1 de top. insemni1tatea lui Dio Cassius intre istoricii

Romei, ~i in special intre cei care au scris mai cu dinadinsul despre
Dacia.
Dio Cassius Cocceius sau Cocceianus fu ni1scut in Bitinia, la
Nicea.. la 155 d ,Hr. Tat~l s~u Cassius Apronianus a stat senator ~i
guvernator al Siciliei ~i al Dalmap.ei Dup~ mama sa, Dio Cassius
era nepot al lui Dio Chrysostomos Cocceianus, istoric ~i oaspe al
Daciei, despre care noi am vorbit alto1dati1. Prenumele de Cocce-
ianus, el it adaug~ la numele s~u dupi1 maica sa,
Dio Cassius a fost wlUI din bo1rbapi cei mai eelebri ai epocii
sale. A fost pretor sub Pertinax.. consul sub Sever ~i Caracala,
guvemator al Smirnei ~i al Pergamului sub Macrinills, ini11tat la
223 de implratul Alexandru Sever la denmitatea de consul al
Romei, proconsul a1 Africii ~i apoi guvernator al Dalmapei ~i al
Panoniei.
El a fost de multe ori ~i de multe ori s-a luptat prin Dacia. In
unire eu impi1ratul Alexandru Sever, Dio Cassius era un mare ~i
nestr~mutat plzitor al djsciplinei ~i al onoarei miliatare in acele
vremi de ru~inoas~ memorie pentru romani, cAnd imperiul se
vindea de [cllre] militari pentru un donativum, c:l.nd Irldarea
militar~ uzurpa suveranitatea poporului ~i a senatului roman ~i
vindea soarta Romei acelui ce ar fi dat mai mulp. bani. fningand
astfellegi1tura cea mai sacra. ce a existat la romani ~ i care fo1cuse
gloria ~i mi1rirea lor: juramiintul militar556 , Legiunile din Pannonia,
deprinse de la 0 vreme la sediJiuni, conspirase contra lui Dio. Dar
perversitatea lor se sflrcimi1 de .prezenta sa, Dio singur ell presti-
giul ~i MrMpa sa supuse 0 armata de sedipo~i ~i pedepsi cu
moartea pe cuteutori. Pretorienii din Roma, inspi1imantap., cerurl
de la implrat moartea lui Dio. Alexandru Sever, in loc de ro1spuns,
numi pe Cassius pentru a dOlla oar~ consul, scutindu-l de cheltu-
ielile inauguri1rii, pe care Ie lua. in sarcina sa, spre a rc1spliiti pe
restauratorul vechii discipline romane,

128
 In urm~ Dio, obosit de osteneli ~i de r~zboaie, iar totodatl
doborAt de 0 boal~ eronic~, se retrase la Nicea, unde a ~i murit,
consaerand timpul sAu la serieri importante. CAnd Alexandru
Sever, cedAnd rug~minp1or sale, i-a dat voie sii se retrag~ in c~mi­
nul situ, Dio pronuntii aceste versuri din Homer557, pe care Ie-a
scris ~i la sfar~itul CMpi LXXX a Istoriei sale:
"Jupiter a sc~pat pe Hector de s~geple, de pulberea, de
sangele, de omorul ~i de freamatulluptelor ... "
Dio Cassius a fost citpitan de frunte, istoric ~i om de stat.
Privind la nestatornicia, la pasiunile ~i la flucruapa prmcipiilor
mai multor oarneni politici din zilele sale, el zice, cu experienta sa
practicit ~i de istoric, aceste memorabile cuvinte: "Toate schimbii-
rile sunt pime de primejdie; ele rnai totdeauna aduc nenoroeiri
mari l'Irilor ~i cetal"nilor. B~rbapi de stat inl"lepp prefera s~ stea
in aceea~i stare, oricat de neperfectit ar fi, deca.t a se tAri prin
riiti1ciri nesfar~ite ... "558
DiD Cassius a seris intre altele:
1. Istoria domniei lu.i Traian
2. Getica (rETlKU), adica isloria gejilor
3. Istoria expeditiunilor §i a ciiIiitoriiIor sale prin toate ,arile
pe unde a umblat
4. Istoria lui Commodus.
Toate aceste scrieri sunt cu desiivar~ire pierdute, ~i toate erau
foarte importante pentru istoria noastrii anticii, diei toate tratau
despre Dacia.
Dar scrierea cea rnai importantii, scrierea monumentalcl a lui
Dio Cassius, este a sa lstoria Romana (' PWI-lOIKT} 'I oTopla). Ea ince-
pea de la zidirea Romei ~i se sfar~ea cu domnia lui Alexandru
Sever. Dio a pus 22 de ani pentru ea: zece ani a adunat material ~i
doisprezece a compus-o apoi! Ea era in 80 ciirp, din care ne hpsesc
cele mai multe. Cele de la inceput 36 de cclrp ne lipsesc eu totul;
abia avem pupne mici fragmente din ele, culese de Flaviu Ursin.
Oirlile aproape complete sunt de la 37-a pana la 59-a. Toate celelalte
de la 49 pan~ la 80 sunt iara~i pierdute, ~i nu avem din ele decal 0
prescurtare facutii de Xifilin ~i dHeva fragmente. 559
Multe din aceste carp pierdute tratau despre Dacia, precum
din fragmente se dovede~te.

129
 Astfel cartea XXXVIII trata despre batAlia ee a suferit Antoniu
la cetatea Istria, la gurile Dunarii, de eiitre sdpi-bastarni, venip in
ajutorul misilor, ~i despre fuga lui AI.1toniu.560
Luptele mitridatice, la care luad. parte atAt de activa tradi ~i
gejii, se descriau in c~rple I-XXXVI.561
Cartea LI povestea pe larg despre ri1zboaiele romanilor in
Misia ~i in Trada ~i despre expedipunea lui Lentulus contra lui
Getison [Cotiz01, regele dacilor.562 Aid Dio, vorbind despre suevi
~i dad, sustine di suevii sunt celp iar dadi scip; di dadi ~edeau pe
ambele maluri ale Duniirii; c~ 0 parte din dacii de dincolo de
DunMe Hind vecini cu tribalii, fae parte din prefectura Misiei ~i
sunt numip de top, insa nu ~i de vecinii lor, misi, ceilalp se numesc
dad sau ge/i sau traei; c~ nearnul dade a fundat odinioarii colonie
in preajma rnuntelui Rodop. Dio vorbea inca despre ambasada ce
dadi trimisera mai inainte la Caesar; ca Caesar, nefacAndu-Ie niei a
coneesie, dacii intrasera in rela!ii intime eu Antoniu; ca dacii in
aeeastii epoca erau bantuiti de tupte ~i neintelegeri civile. Dio
descria razboaiele lui M. Crassus cu daeii ~i ell bastarnii, de nearn
seitic ~i ace~ti din urma. Bastarnii trecand Dunarea supuserii Misia
~i pe vecinii tribali ~i dardani. Crassus ii lasii in pace, dar eand ei
trecurii Balcanii 'Ii se legara de Traeia dentelep.ior, aliata Romei,
Crassus se repezi contra lor, ii goni inapoi in tara lor ~i cuceri
partea ce se numea getieii (rETtK1lV). Deldon, regele bastarnilor,
cade in lupbl ucis de insu'ji Crasslls. Apoi Crassus se gasi in
primejdie ell oastea sa, ciici bastarnii izbutira sa ocupe 0 pozipe
tare, de unde rornanii nu-i puteau scoate. Atunci Roles, regele
unei parp a gerIor, da ajlltor lui Crassus ~i bastarnii sunt batu~i
Pentru aeeasta, Roles primi de la Caesar titlul de aUat §i amic al
romanitor. Acest fragment allui Dio ne arata eii gepi, de~i un nearn,
dar formau rnai muite state deosebite ~i autonome.
Tot in aeeastli earte se vede ea Dio vorbea despre odrizi,
vecini §i amestecap in neamullor eu getii, ~i se nara ri1zboiul intre
Roles, regele geplor, ~i Dapyx, alt rege al gejilor. Crassus veni in
ajutorul lui Roles, care era aeum amic §i aliat al poporului roman,
~i dup~ multllluptll izbutir~ s~ bat~ pe Dapyx, care muri trMat de
un general al siiu. Dio ne m.ai zicea eel. Crassus se repezi apoi sa. ia
pe§tera Kira, tot in Dacia, 0 pejtera mare ~i tare, unde dupii

130
tradipune titanii b~hlti de Dumnezeu gAsiserA refugiu. Aid gepi
lui Dapyx ascunser~ bog~j:iile lor. Dup~ ce a luat aceast~ pe~ter~
prin foame, Crassus ni1vMi asupra tuturor statelor getice, afari1 se
intelege de statuI lui Roles, de~i acestea n-aveau niei 0 leg~tur~ cu
Dapyx. Crassus bate mai ales pe Zyraxe, rege al gepJor, ~i ia dupA
o lup~ sangeroasA cetatea Genucla, cea mai tare din toate cetifple
lui Dam}X, ziditi! pe Dun~re, atacand-o totodat~ de pe uscat ~i de
pe ap~. Fragmentul zice c~ a trebuit mult timp ~i multi! osteneal~
ca Crassus s~ ia Genuc1a; el avu noroc mai ales c~ grozavul rege al
geplor Dapyx era absent dus cu sume enorme de bani sA adune pe
top seitH contra romanilor ...
Apoi Dio sfar~ea cartea aceasta cu relapuni topografice ~i
etnografice despre misi, gep, dad, tribali ~i dardani.563
Cartea LV intre altele cuprindea descrierea comandamentelor
militare. Legiunea V Macedonica ~i Legiunea XlII Gemina aveau
cartierele lor in Dacia. Tot aceas~ carte povestea rAzboaiele roma-
nilor, comandap de Tiberiu ~i ajutap de Rimetalces, regele tracilor,
cu dalrnapi §i panonii, ~i luptele tot de atunci ale lui Sever, alt
general al romanitor, cu dadi §i cu sauromapi, care profitand de
aceste imprejuriiri devastau Misia.564
Cartea LXV nara cum Vespasian, comandAnd Siria, dar
dorind ImperiuJ. a trimis din Siria in Italia pe Mucianus, generalul
s~u, contra lui Vitelius; cum M ucianus, nepuffind face aceastA
expedipune pe mare, din cauza iernii, a condus armata sa prin
Capadocia ~i Frigia §i prin loatil Tracia. 565
Cartea LXVII cuprindea expedipunea §i r~zboaiele lui
Domitian contra geplor ~i dacilor, §i relapuni intinse etnografice,
istorice ~i geografice despre Dacia.566
Cartea LXXI vorbea despre expedipunile lui Marc-Aureliu la
DunAre, despre invazia lui Tarbos, domn vecin, in Dacia, §i despre
distribup.unea pAmilnturilor de cAtre Marc-Aureliu in Dacia.567
Tot aceasta trata des pre desdllecarea astingilor in Dacia,
condu~i de regii lor Rhaos ~i Rhaptos. Dacia era guvemat~ atunci
de Clemens. Astingii se supun romanilor ~i Ii se dau p~manturi in
Dacia. Se mai relatau serviciile ce iazigii fAcur~ lui Marc-Aureliu la
DunAre, pentru care eI. spre a-i r~spl~ti, Ie iertA mai multe din
conditiunile ce Ii se impuser~; el insA nu-i smti de condipunile

13l
ating~ttoare de intruniri ~i de cornert, de a nu pluti pe Dun~re cu
luntrile lor ~i de a nu sta niciodatl pe insuJeJe Dun~rii. Marc-
Aureliu Ie mai pennise a face cornert cu roxolanii, tredind prin
Dacia, ell condipunea ins~ de a lua totdeauna voie pentru aceasta
de la Domnitorul Daciei: maKlS I) • APXwv Tfjs 6aKdas ElTlTpE<M!
crCPlOlV. ["Ori de cate ori guvernatorul acestei provincii Ie va da
voie." IJR, p. 703.]
Cartea LXXII trata despre petreeerea lui Commodus in Dacia.
Commodus acord~ pacea burilor cu conditiunea de a nu se ~eza
niciodat~, nici a p~~una vitele lor, mai aproape de 40 de stadii de
Dacia. Sabinianus supune 12 000 de daci, gonip de compatriojii lor
din Dacia libera, ~i promite a Ie da p~manturi in Dacia romana. 568
Cartea LXXVII cuprindea afaceri dacice, plecarea lui Anto-
ninus din Dacia ~i trecerea sa in Tracia. 569
Cartea LXXVIII trata despre afaceriJe Daciei sub Alexandru
Sever ~i Macrinus, ~i despre numirea lui Marcius Agrippa de
guvernator ~i cap militar in Dacia ~i a lui Decius Triccianus in
Panonia, vecina Daciei.570
Nu numai citatele c~rp- ~i multe altele din istoria lui Dio
Cassius sunt pierdute, dar incil intreaga carte LXVIII, care cuprin-
dea expedipunile lui Traian in Dacia, diderea dacilor sub domi-
napa romanilor ~i colonizarea Daciei Traiane. Din ea nu avem, ca
~i din multe altele, deeal 0 foarte modestil prescurtare a lui Xifilin,
care §i ea este plin~ de lipsuri.571

§ 260. Demetrios de la Odessus

Acest autof (6'l~~TPlOS' 08'laalTTJs) efa din vestitul Ofa~ de pe

Marea Neagr~, Odessus, vecin Daciei ~j in dese relapum de cornert
~i de lupte cu ea. EI a scris istoria patriei sale Odessus (TJ€pt Ti)s
TI'uTptBos 'OOT]OOOU). Aeeastil scriere, cu totul pierdlltil, era de 0
mare important~ pentru istoria litoralului maritim, comertul,
relapile ~i excursiunile dacilor in lumea de la Marea Neagr~ ~i de
peste ea ell luntrile lor razboinice:

Coniurato descendens Dacus ab Istro, .. 572

132
 ["Daeii care coboar~ de la Istrul ce eonspir~ tmpotriva
noastrL I1R, p. 201.J

Or~ul Odessus, astclzi Varna, colonie de milesieni, s-a fondat

la 545 i.Hr., odatli. eu Panticapea, Theodosia ~i Phanagoria. Strabon
~eazc1 acest ora~, deseriind vecinc1tc1pIe gepIor, mtre Apollonia ~i
CaUatis.573 ComerJld ~i relaple sale eu gepi ~i eu dacii erau foarte
considerabile.574

§ 261. Alexandros Lychnos

Acest istoric, Alexandru supranumit Lychnus, nc1scut la Efes, a

trait pe Ia inceputul secolului I d.Hr., de vreme ce Strabon (an. 50
d.Hr.) it menponeatii numindu-l seriitor modern (TWV VEWTEPWV 0
'AAE~av8po<; /) AUxvo<; lTpoaayop€v8'l<;) ["mtre cei moderni Ale-
xandru supranumit LychnoS"). Alexandru a scris 0 1storie Univer-
sali'i ~i 0 Descriere geograficii detaliatii, in versuri, a Europei, Asiei ~
Libiei, pentru Hecare in dirp. deosebite. EI a mai seris 0 astronomie
in versuri, ~i in prozc1 istoria rc1zboiului marsie. Toate aceste sunt
pierdute. 575

§ 262. Nicefor Blemmydas

Acest eruditisim arhipc1stor al bisericii rc1S<lritene a trc1it ~i a

scris pe Ia 1255 d.Hr. El era egumen al muntelui Athos. imparatul
Teodor Lascaris il numise patriarh ecumenic, insc1 el refuzc1 cronul
patriarhal ~i petrecu vial" Ia muntele s£ant, Iasand dupa dansui
multe scrieri importante, biserice~ti ~i profane.576 Nicefor B1em-
mydas a scris, mtre altele, ~i 0 geografie (rwyp<J>la), care ni s-a
pc1strat foarte presc urta~ de un abreviator bizantin.
Din aceas~ presurtare se vede cc1 Nicefor trata in geografia sa
despre Istru, gep, dad, alam, tauri, despre Marea Meotidc1, panoni,
trad ~i alte neamuri ~i tc1ri. El ne zice mtr-un fragment cc1 in
Europa, de la Dunc1re la nord, cea mai mare parte a continentului este
a Dacilor:

133
 [II La nord de Istru cea mai mare parte a p~ma.ntului este a
dacilor" .]

§ 263-264. Nicomachus, Callicrates Tyrius

Ace~ti autori, despre care pomene~te Flavius Vopiscus, au

scris fapteIe ~i viata impilratuIui Aurelian. Scrierea lui Nicoma-
chus avea tiUul: De relms gestis Aureliani [IIDespre faptele lui
Aurelian"], iar a lui Callicrates: De vita rebusque Aureliani [IIDespre
viata ~i faptele lui Aurelian"]. Ace~ti autori trebuie sa fi trait
inainte de secolul IV d.Hr., de vreme ce Vopiscus ii citeazil.S78
Aurelian era in Dacia ~i principalele sale fapte au fost relative
la Dacia (anno 271-276 dHr.)579. Scrierile lui Callicrates ~i Nico-
machus cuprindeau deei 0 epoca. interesantit a istoriei Daciei,
epocil des pre care ne lipsesc multe J~muriri.

§ 265. Aristocrit

Nu ~tim in ce epodi a trrut acest autor, dar el este foarte vechl,

de vreme ce il citeaz~ Pliniu, care a scris pe la 23 d.Hr, ~i mai ales
Partenius de la Nicea, poet grec care, cu un seeol inainte de
Hristos, a scris Elegii erotice, Metamorfoze ~i 0 carte Despre afecfiuni.
Aristocrit a scris despre Dacia ~i ti\rile vecine. Clemens
Alexandrinul, autor din secolul II d.Hr., citeazil din scrierile lui
Aristocrit 0 epistoI~, pe cat de scurUi pe atAt de cuprinziltoare, a
regelui sciplor Atia ciltre bizantini, in urmiltoarea cuprindere:
IIAtia, regele sciplor, ca.tre popornI bizantin, sa.n~tate! Nu vil legap.
de comertui meu, ca nu cnmva cavaleria mea s~ bea apele
voastre" ...580
Aristocrit scrise istoria razboiului dintre bizantini ~i Atia
regele ;?i conduciltor al scip-lor, gep, tauri, calatieni ~i istrieni. 581
Acest rege teribil ~i ra.zboinic, Atia, dizu mort cu armele in man:i,
batAndu-se la Dunarea noastra, in v§rsta de 95 de ani, contra lui
Filip, rege al Macedoniei. 582

134
 § 266. Tyrannion

Acest celebru gramatic ~i geograf al AntichiMpi, TvpO.vvtov,

nascut la Amisa, a fost profesorul geografului Strabon. EI a trait pe
Ia 100 tHr.583 Tyrannion a scris rnulte carp. geografice foarte in-
semnate, ~i Cicero il pune eu mare lauda ~i admirapune mtre
p~rinpi ~i intemeietorii geografiei. 584 Hesychius din Milet, autor
din zilele lui Anastasius I (anno 490), ne zice di Tyrannion se
numea mai inainte Teofrast, ~i Eu parectit Tyrannion pentru cii
nedljea, tirannisa, pe condiscipolii siH. Tyrannion, prins rob de
Lucullus, se ~eZi1 in Roma, unde devenind apoi foarte bogat, s-a
dedat ~tiinl<'lor geografice ~i filologiei. Biblioteca lui Tyrannion era
una din cele mai vestite din lume. EI poseda peste 30.000 de
volume:

Tyrannion Amisenus, prius Theophrastus, posterius Tyran-

II

nion mutato nomine dictus est, quod condiscipulos exagitaret.

Captus fuit a Lucullo, Romaeque in magis divitiis vivens possedit
supra tres librornm myriades".585

[II Tyrannion Amisenus se numea mai inainte Theophrastus,

iar apoi a fost numit Tyrannion, schimbandu-i-se numele, deoa-
reee ii chinuia pe elevi. A fost prins de Lucullus ~i, triiind la Roma
In mari bogaJii, a avut peste 30.000 de carp."]

Strabon s-a folosit mult in Geografia sa de studiile geografice

ale lui Tyrannion. EI ne descrie biblioteca acestuia. Ea se compu-
nea, precum am zis, din mai bine de 30.000 de volume, ~i Tyran-
nion 0 alciituise, cu cheltuieli §i sacrificii enorme, din cumpiirarea
~i adunarea biblioteeilor vestite: 1. a lui Teofrast, celebru filozof,
istoric, matematician, moralist §i botanist gree (anno 371 lHr.),
care d~i n-a scris special despre geografie.. insa in cartea sa Istoria
plantelor (ITEpt <pUTWV taTopia,) in 10 carp, din care ni s-au pastrat
numai 9.. §i alte tratate fizice, dovedesc ca s-a ocupat mult de
conditiunile topografice ~i despre multe }<Iri;586 2. a lui Aristotel; 3.
a lui Neleus, filozof grec, care trai pe la 320 i.Hr.; 4. a lui Apelicon,
filozof peripatetic (86 i.Hr.); ~i 5. a lui SyUa cuceritorul Atenei.587

135
 § 267. Eustochios

Acest 'ElKJTOXlOS', n~scut in Cappadocia, despre care menpo-

neazl! Suidas ~i ~tefan din Bizanl, a tr~it pe la 330 sub imp~ratul
Flavius Iulius Constans. Despre dansul ~tim numai cit. a scris
[storia ~j fap tele domniei fmparatului Constans (TO. KOTQ KwvOTOvro
T(lV ~a(n).Ea), epoc~ in care (292-306 d.Hr.) afacerile Daciei )in ~i

ele un loc insemnat. 588 EI a mai seris 0 carte importanM: Arheologia

Cappadociei ~j a celorlalte neamuri (> ApXolOAoyta Komra80Ktos- Kat
AOLTTWV E6v&v). Un singur fragment ne-a ri1.mas din toate aceste
scrieri.

§ 268. Phylarchus

Acest autor, care a td.it inainte de Hristos, de vreme ce iJ

menponecWi Polibiu eu 200 de ani tHr.589.. a scris a Istorie Univer-
salii in mai bine de 28 de ci1.rp. Pupne fragmente dUe se pi1streazi1.
dovedesc dl el s-a ocupat ~i de Dacia, de expedipunea lui Darius
in Scipa590, de traci, gep, crobizi591 ~i regele lor Isant, care locuia la
Dun~rea de los (nomm [stn), de Bitinia, Gala)ia, Macedonia, I1iria
~i altele.
Fragmentele lui Phylarchus ne spun c~ romfea (po~<pata) esle 0
arma sciticif, fmpntmutata de greci de la Sci#592. Aulus Gellius, pe de
aIM parte, zice ea r011lphaea, rhomphaea sau ntmpia este anna napo-
nalii a tracilor, sub numele de traci intelegandu-se neap~rat §ci
ge)ii. 593
Phylarchus a scris inca despre obiceiurile scipIor. Un fragment
ne spune c~ sCip.i aveau zile bune §i zile rele. Zilele bune Ie insem-
nau punand in tolba lor un semn alb, iar pe cele rele punand un
semn negru. Phylarchus ne mai zice c~ locuitorii de pe litoralul
M~rii Negre in partea de dincolo de noi nu erau plugari, iar m~r­
gina!jii de dincaace, adici1 din Dacia naastri1, erau dedati agri-
culturii.594

§ 269. Callimachus

Ka>J..lllaxOS'.. nascut in Libia la Cirena. anna 270 tHr ... poet §ci
litera tor gree, a seris nu numai poemele cate Ie cunaa§tem asMzi.

136
adic~ Epigrame, Imnuri ~i ada Ia paml Berenicei sapa lui Ptalemeu
Evergeta, care se p~streaz~ numai in traducp.unea latin~ de
Catullus (De coma Berenices):

Invita, a regina, tuo vertice cessi,

Invita: adiuro teque tuumque caput...

["N-am vrut, regin~, s~-Ii p~r~sesc cre~tetul,

N-am vrut: iii jur pe tine ~i pe capul t~u ... "l

(Catul. LXVI), dar a mai scris ~i alte. Suidas colculeazl! 10 800

scrierile sale. mtre cele didactice in proz~, era 0 carte despre legile ~i
omceiurile barbarilor (lTEpt [3ap[3apLKwv VO~L.~ WV) ~i 0 carte impar-
tantii geagrafic~ sub titlul: ~uvaywyr) TWV lTOTaIlWV, adic~ CataIo-
gul fIuviilor, ce cuprindea ~i despre Dun~rea noastr~ ~i litoralul ei,
pe care Straban a avut-o in vedere.595
Calimach c~l~torise prin multe t~ri ~i era bine cunoscut pa.n~
~i de regii Egiptului.596 Strabon il citeaz~ foarte adesea in cursul
Geografiei sale.597

§ 270. Dicearch Messenius

Dicearch de la Messina, filozof, istoric, geagraf ~i geometru

grec, 0 tr~it pe 10 320 i.Hr. ~i 0 fost elev allui Aristotel. Varro 11
nume~te Dicaearchlls doctissimus hom0598 ["Dicearch, am foarte
inviitat"]; Pliniu: vir imprimis emditus599 L,b~rbat inainte de toate
invatat"]; Cicero: CJTOpLKuJTaTOS adicii istoric consumat600, deliciae
meae Dicaearchus6{H, peripateticus magnus et copiosusf>02, mirabilis vir...
0, magnum homine11l! ... 603 ["dragul meu Dicearch, peripatetic mare
~i elocvent, b~rbat minunat, 0, mare om!.,."]
Antichitatea a avut putffii erudip ca Dicearch. Scrierile sale
sunt nenum~rate. Cartea sa TIoALTEta LTTapnaTwv (Republica spar-
tanitor) se citea la lacedemoneni a dat~ pe an in adunarea eforilor.
o lege care s-a observat mult timp ordona aceasta, obligAnd pe
top. tinerli spartani a veni ~i a sta la dtire. AtAt de mare era credi-
tul acestui autor!

137
 Nu ne vorn ocupa de mulprnea scrierilor sale. Vorn aminti pe
aceJe care aveau raport la Dacia antic~. Si unele ~i altele sunt
pierdute. Dup~ fragmente ~i mltrturia lui Porfuiu, Dicearch in
cartea sa ~lo , <j>,),oo6cpwv (vietile filozofilor) a seris biografia lui
Pitagora ~i despre relaliile sale cu Zarnolxe al geJilor.
Scrierea sa rils tTE"ploBos (Descrierea lumii) era 0 deseriere a
lumii atunci cunoseute. EI aldUuise pentru aeeastlt carte ~i table
sau eltrfi geografice. El deseria toate ~rile de la Nord de Dunltre ~i
de Don.604

§ 271. Nymphodor Siracuzanul

Acesta a trltit in zilele lui Alexandru eel Mare. Scrierile sale

(TTE"pt tTAOUS' - i3ap~aplKa v6~q..l.a), care tratau ~i despre Dacia, era un
Periplu ~i 0 carte Despre institu/iile barbarilor in mai bine de trei-
sprezece dtrp.. In fragmentele rltmase vedem pamenindu-se
fluviul Tyras (Tupa,,' A6upa,) adicA Nistrul, saurornap, Scipa,
tribali, iliri.605

§ 272. Straton

Stratan din Amasia (Cappadaeia) a trltit sub Tiberiu Caesar

(an. 42 i.Hr.). DupA mArturisirea lui Suidas, el a seris 0 Geografte
(rEwypa<j>lav) In VII cArp. Straton era conternporan lui Strabon, dar
a scris mai inainte, eltci aeesta 11 menponeazlt. Din multe pasaje ale
lui Strabon se dovede~te cA Straton In geografia sa a seris despre
Pont (Marea NeagrA), despre Stete la gurile DunArii, despre Istru,
despre p"stietatea sciplor sau geJilor, prin urmare despre Dacia. 606

§ 273. Plutarh

Plutarh, cunoscut de top ~i atat de plAcut autor, a trAit pe la

100 d.Hr. BArbat de stat, erudit ~i soldat, Plutarh Intrunea tustrele
ealitltple cernte in timpuriJe antiee, ~i ell drept ellvant, pentru a
completa educapa unui om distins. Traian 11 onorii eu demnitatea
de consul ~i de guvemator al Iliriei ~i Eladei; Adrian H numi

138
procurator al Eladei; Traian, intemeietorul Daciei, a profitat mult
de consiliile ~i lec)iile lui Plutarh.
Pe h'inga scrierile cunoscute ale lui Plutarh, cate s-au pastrat
pana la noi, muIte sunt pierdute, care au tratat ~i despre Dacia.
Regre~m Biografia lui Traian (TpaIavou TTaL&ta - Traiani institutio),
eu totul pierdutli607, ~i eartea TTEPI. TTOTa~wv Kat TWV EV aitTotS'
EUptOKOIlEVWV (Despre fluviile Iii mun/ii universului $i tot ce se giise!;te
fn ele).
Plutarh a mai scris LKueLKCt (Istoria Sdfiei), 9paKtKCt (lstoria
Traciei) ~i alte, precum dovedesc fragmenlele ~i poligrafii.6118

§ 274-275. Posidoniu, Nasica

Acest Posidoniu a scris in zi lele lui Perseus, ultimul rege al

Macedoniei (anno 179 !.Hr.). Palria sa a fost Olbia, celebrul ora~
miJesian de pe Boristene (Nipru) ~i Marea Neagra., vecin Daciei
noastre ~i in relapi dese de comert, de pace ~i de rlizboi cu ea. 609
Acest Posidoniu olbiopohtul a scris lstarin lui Perseu panli in
ultimele sale zile de domnie, dind fu bMut ~i robit de Paulus
Aemilius in b!t!lia infrico~at! de pe dimpia Pydna (168 !.Hr.) in
care au c3zut mor? 25.500 de osta~i numai din partea macedone-
nilor ~i a aliaJ:ilor lor tesalieni, Hiri, traci, odrizi, geti sub comanda
lui Colis, bastarni ~i gali sau galati, care daser! lui Perseu 20.000
de ost~i aliaJi. Perseus prins, f3cu onorurile triumfului invinga-
torului Paulus Aemilius, ins3 nu suferi mult via~a de invins ~i se
Uisa sil moarli de foame in inchisoarea de la Alba.
Aceasti1 istorie este interesanta. :ji pentru Dacia, din cauza
pl1rJii ce au Iuat unli din locuitorii ei la luptele cr§.ncene dintre
romani ~i Perseus.
o asemenea istorie mai scrisese, dup3 mi1rturia lui Plutarh, ~i
Scipio Nasica (Publius Cornelius Scipio Nasica Coreulum), unul
din generalii lui Paulus Aemilius, ilustrat in lupta de la Pydna ~i
care in urm! a fos! consul (anno lSSI.Hr.) ~i a b~tut pe dalmati.
Ambele aeeste scrieri, a lui Posidoniu ~i a lui Nasica, sunt din
nenorocire pierdute. Dar Posidoniu a mai scris 0 carte ~i mai
important! pentru Dacia: Istoria tarii Tyrige/ice (n.pl TijS" TvpuolS"
"Ii TUptYETtKTtS' KGAOUIlE:V1lS' xwpaS'), adic3 istoria regiunii care se

139
numea Tyrigetia dup~ f1uviul Tyras (Nistru) ~i dup~ Tyrigeli sau
Tyras-ge/i locuitorii ei. adic~ gepi de la Tyras. Aceas~ iston'e a geti-
lor de la Nistru, care formau un stat neatarnat de ceilalp. gep ~i re-
nurnit pentru comerJu] eu coloniile grece~ti de la gurile Nistrului
numite Tyrite, supuse geplor ca ~i grecii meoli de lang~ gurile Meo-
tidei610, ar fi fost pentru noi un mare izvor de !]tllnte istorice pen-
tru Dacia. 611

§ 276. 5cylax din Caryanda

Scylax din or~ul Caryanda in provincia Caria, aproape de

Halicarnas, autor !li geograf foarte vechi (apxatOTuToS', rraAato-
TGTOS') ~i foarte renumit, a tr~it pe Ja 500 i.Hr., sub Darius Istaspes,
~i a executat din ordinul acestui rege mai muite lucr~ri ~i expe-
dipuni geografice. Herodot, Straban, Suidas, Aristotel, Ateneu,
scotiastul lui Apolonius din Rhodos, citeatii ell laudii pe acest
mare geograf ~i navigator al Antichitiip.i.612
Scylax a scris multe dirp. importante; dar mai ales dou~:
Memorii despre eJliltoriile sale, cu totul pierdute, ~i un Periplu al
tumii, Europa, Asia §i Libia, des pre toate neamurile ~i !~ri1e
(lTephrAoVS' Tiis •OlKOUIlEVllS • EupwTnW Kat· Aalus Kat Ai\[3vas).
Din aceastii de pe urm~ carte ni s-au p~trat cateva fragmente, atit
de alterate de copi~ti ~i de confuze, incat multi filologi au socotit
c~ nu sunt toate din Scylax. Din ele rezult~ di autorul nostru s-a
ocupat de istrii, napune de la Istru (Dunare), ~i despre istria,
ar~tand c~ aid se face zi $i noapte mare navigaJiune $t comer!; despre
iliri; Tracia vecina Daciei, c~ci Tracia - zice Scylax - se intinde de
la f1uviul Strymon (Struma Macedoniei) pan~ la Istru unde acesta
dii in Marea Neagr~; apoi ne vorbe~te aici de un ora~ comercial
Galepsos (ra.A~<jJ6s-), de Mesembria, Odessos, Callatis la f1uviul
Istru; ne zice di coloniile grece~ti pe fluviul Nistru, Tyris,
Niconion ~i Ofiussa, sunt in tara Sciplor o;KV8al E'6vos Kat
lT6AElS' EV aUTOtS' EAXllvi&s- atSe); asemenea in tara sciJilor sunt ~i
coloniile grece~ti Teodosia, Cytea, Nymphaea, Panticapaeurn,
Myrmenicum; apoi despre Tanais (Don), sarmap, sauromap.,
mosinegi. Din toate acestea rezulti1 di scrierea lui Scylax era
importanti1 pentru Dacia.613

140
 § 277. Pamphila de la Epidaura

Aceasta femeie eruditl.. filozof~, istorici! ~i muzicantl, a scris

in zileJe imparatului Nero, pe la 54 d.Hr. Suidas zice di un autor
anume Dionisiu, care a scris in 30 de d1rP. Istoria muzicii, a vorbit
despre Pamphila. Ea era dtsatorita ell un Socratides, om {oarte
erudit ~i in relatiune ell top. erudipi timpului s~u. Se zice d1 nu
numai erudipa acestor doi sop, dar §i rara frumuse~e §i galanteria
Pamphilei, Hicea din casa lor locu} de intrunire a tot ce era tinar,
erudit ~i distins.
Pamphila a seris Comentarii iston'ce (' 100TOPlKCt inrollvrlllaTa) in
XXXIII de dlrp., 0 Prescuriare a ision"ei lui Ctesias (' ETTlTOIlTJ TWV
Kn:l)aiou), Prescurtifri din istorid annci $i alp autori (. Em TOllai.
LOTOPlWV Kat ETEPOV ~lf3AtOV). Despre conrr(Jf}erse (m:pt cl\l¢Laf3iJ-
em"v), despre Afrodisiace ( Aq)po81eTla) ~i multe altele.
Unele din aceste carti au existat pana in zilele lui Fotiu, care
laud<1 importanta lor istoric<1. Din fragmentele ramase se vede ca
aceastli frumoasa erudiM a scris ~i despee Dacia. 614

§ 278-280. Trei anonimi

Trei geogeafi anonimi au scris despre Dacia. Multe sunt

obiectiile filologilor despre ac~ti autori. Multi au incercat a ghici
numeIe lor prin aprecierea stilului. Dar toate acestea sunt dumeriri
nesigure.
Unul din ei a scris 0 geografie 'in versuri sub titlul TkplTryrjUlS'.
Dintr-un vees se doved~te di el a seeis sub regele Nicomede II at
Bitiniei, fiu at lui Peusias TOU Kuvrryou, care a domnit 57 de ani
(149-92I.Hr.). Acest anonim a scris dar~ pe la 90 I.Hr.
Din fragmentele rarnase se vede dt el trata despee iapigi"
despee traeii-istri, pronumip - zice - astfel ea vecini ai Dunaeii,
despre Iliria" despre Trada, Mesembria de sub poalele Balcanului"
colonie de milesieni zidita ell 50 de ani inaintea lui Cirus (610
tHr.) In vedniitate cu tara tradcii $i geticii (Tij 9paKlc;t r~TlKi] T~
cruvopl(olK1a yU). Anonimul trata despre Balcani Haemus), despre
ora~ul Odessus" colonie de milesieni" ziditli in zilele lui Astiag
regele Midiei (an. 595-560 I.Hr.) ~i inconjuratii din toate p~rtiIe de

141
traci-crobizi; despre Dionisopolis, fondat pe hotarele sciplor §i a
crobiziIor, §i locuit de greci amestecap cu piimfinteni; despre Bizone,
colonie de barbari sau, dupa alp.i, de greci veillp. de la Mesembria.
Apoi fragmentele menponeaza Callatis, colonie de heradeop, din
zilele lui Aminta regele Macedoniei (an. 5071.Hr.); Tomi, colonie
de milesieni inconjurata de sci!i; IstTos, numit astfel de la Istru;
fluviul Tyras (Nistru) ~i ora~ul Tyras omonim fluviului, colonie de
milesieni; Hypanis (Bug), Boristene (Nipru), Olbia ziditli la conflu-
enta acestor doua fluvii, Panticapeum; despre carpizi locuitori de
la Dunru-e, scip agricultori, sad, sauromap, neuri, geioni, meop,
Marea Meotidit, Tanais (Don), sarmap, iasamap, Phanagoria,
Cimmeris ~i altele. 615
Al doiJea anonim, despre care multe nedumeriri exista intre
filoiogi, a seris 0 carte sub titJul: Periplul Ponhtlui Euxin §i ambelor
continente Europa §i Asia (TTfPl1TAOUS EU~fLVOU TTOVTOV EKaTEpwv
Twv'HTTfi.pwV, TWV Tf TTfPi. "Ti}v' Aai.av TWV Tf TTfpl TIjv'EupWITTW
TOTTWVl. Din aceasta ill se pastTeaza pupne mid fragmente. Ele
menponeaza despre Tanais, sarmap, Phanagoria, Cimmeria, Pan-
ticapaea, Duniirea, carpizi, sad, scip, Teodosia, care in limba ala-
nilor, adica fn limba taurici'l, se nume§te Ardaba, ndici'l Heptatheos (cu
§apte Dumnezei), Tamiraca, Olbia, Hypanis, Borysthene, portul
istrianilor, Tyras ora~ ~i fluviu; despre gura Dunarii numitit Psilo,
unde locuiesc tTaci §i bastarni; despre insula DunarH Peuce, ora§ul
IstTu sau Istropolis, Tomi, Callatis, tTaci-crobizi, Odessos la poaIele
Balcanului care dA la mare, despre tara geplor (rETLKll yij) ~i
alte. 616
AI treilea anonim a scris 0 carte importantl1 sub titlul:
KaTallETptGIlOs Ti)s' OtKoUliV1)S' miCJT)S' (Masu ra lumii fnrregl) . Epa-
ca in care a trl1it acest autor nu este bine cunoscuta, dar se pre-
zumc1 a fi inainte de 930 d.Hr.
Din micul fragment ce ne-a ramas, in cinci paragrafe se dove-
f

de~te cit ~i acesta trata despre Dacia. 617

§ 281. Hesychius din Milet

Acest autor, care dupa demnitatea sa este pronumit HesycJ1ius

Illustris, a trAit pe la 500 d.Hr. In ziJele Imp~ratului bizantin Anas-

142
tasiu I. Nu trebuie s~-I confundilm cu Hesychius lexicograful,
n~scut in Alexandria in sec. III d.Hr.
Hesychiu Illustris a seris istoria universala. in ~ase p~rti
(' iUTOpta' Pw~d[Ki] KaL TTaVToOanT]) ["Istoria roman~ ~i univer-
sal~"l, care incepea la 2059 iHr. ~i se sfar~ea cu imp~rapa lui
Anastasiu (an. 518 d.Hr.). Hesychius a mai seris IT(iTPLa KWVOTGV-
TLVOurrOAEWS [Constantinopolis Origines "Originile Constantinopo-
lelui sau Antiquitates "Antichit~p"l. Din aceste avern cateva mici
fragmente, publicate de G. Dousa (Heidelberg 1596), de Meursius
(Lugdun 1613) ~i de Orelli la 1820.
Aceste fragmente ne dovedesc d1 scrierile lui Hesychius nu
erau straine pentru Dacia. EI descria, de exemplu, lupteIe infri-
co~ate (an. 657 i.Hr.) a lui Byzas, fondatorul Bizantului, cu gepi de
la Balcani fii ell Odrysses regele sciploT, care tredind Dunarea.. a
ajuns pan~ sub zidurile Bizantului. Bizantinii sc~par~ de urgie
numai prin isteJimea - zice Hesychius in fragmente - a admi-
rabilei Phidalia, sopa lui Byzas, care a supus cu bratul sau de
femeie pe Odrysses, trimitand contra lui "dinp de ~erpi". Ce fel de
dinp de ~erpi ascundea aceastll alegorie, nurnai Odrysses singur ar
putea s~ ne HtmureadL. Hesychius mai descria un alt r[Zboi intre
bizantini ~i Stromb, in care Byzas ~i aliatii $ii greci, rodieni ~i
chalcedoni, au avut a face cu puterea intruni~ a tuturor neamu-
rilor scitice de dincoace de Dun~re.
Hesychiu mai scrisese 0 carte sub titlul 'OvollaToAOYOS' (Istoria
biirbaplor ilu§tri pentrn erndipune), ale direi fragmente existente ne
dovedese c~ pierderea ei este de regretat:618•

§ 282. Diogenianus

Acest autor, geograf ~i topograf distins, n~scut in Heraclea

din Pont, a trait in zilele lui Hadrian (76-138 d.Hr.). El a scris 0
carte despre fluvii, lacuri, munp, ~i 0 descriere deta1ia~, impreun~
eu 0 har~ geografic~, a tuturor t~rilor din lume:

"Diogenianus scripsit de flu minibus, Jacubus, fontibus,

montibus, nee non Descriptionem et Tabulam omnium in universa
terra urbium"

143
 ["Diogenianus a seris despre rAuri, laeuri, izvoare, munti, §i 0
deseriere §i un label cu loale ora§ele de pe Intreg p~mantul"].

Din scrierile lui Diogenianus, nu avem absolut nimiC. 619

• •
•
Aici punem sfAr§it eereet1rilor noastre despre sen'erile vedri
pierdute atingiitoare de Dacia, c~rora "Columna lui Traian" Ie-a
acordat un loe ospetos in curs de mai mulp ani, incepAnd de la
1872. Lucrarea aceasta este necomplet~, ell cat ea este 0 lucrare
trebuind mijloaee de care noi n-am putut dispune. Campia pro-
dueJ:iunilor Antiehil~J:ii esle Intins~ §i hotarele ei sunl depMtaIe ...
Noi am f~cut numai un pas; am dorit s~ dkim altora 0 indemnare:

"Sur la route air Ie temps m' arrete, je montre de la main aux

jeunes voyageurs les pierres que j'avais entassees, Ie sol et Ie site
oir je voulais bAtir mon edifice ... "620

["Pe drumul pe care timpul m~ opre§le, eu Ie ar~1 eu mllna

tinerilor dll~tori pietrele pe care Ie adunasem, p~mAntul §i locul
unde voiam ski construiesc edificiul meu."1

incheiem studiul nostru Cll cMeva randuri relative la istoria

distrugerii autorilor vechi.
Pierderea a 0 multime de autori 0 datorim mai intai lipsei de
tipar, apoi timpului §i persecupunilor prin care scrierile lor au
trecut in diferite epoci:

Habenl sua fala libelli ... 62I

[C~rJ:ile ~i au soarla lor ...]

Dup~ Orosius ~i Alexander Polyhistor, Nabonassar regele

Babilonului a distrus la 747 i.Hr. toate scrierile care cuprindeau

144
istoria ~i faptele regilor predecesori ai sAi. latn faptul eel rnai vechi
din cSte cunoa~tem despre distrugerea dlrplor. Erau ~i pe atunci
nebuni, care credeau c3 trebile omenirii trebuie s11 inceapii ~i s3 se
sfar~easdi ell persoanele lor, ~i numai dupcl ideile lor ...
Impnratul Chinei Chi-hoang-Ti (213 I.Hr.) a ordonat s~ se
ardii toate eru-tile din cuprinsul Imperiului silu, scutind numai pe
acele care tratau despre istoria familiei sale, despre astronomie ~i
despre medicinn.
Ptolerneu Soter (anno 283 I.Hr.) fundase renumita bibliotec~
din Alexandria, in desp~rJ:irea or~ului numiffi Brucchiurn. Dup~
Josephus Flavius, aceastA bibliotedi. se mclri mult sub Ptolemeu
Filadelful, fiu ~i mo~tenitor allui Soter, care aduna diTP. din toatil
lumea. Ea cuprindea 1a ineeput 200.000 de volume. 622 In ufmel, sub
Ptolemeu Evergetul II, numiira 700.000 volume.. toate originale,
dup~ cum ne incredinteaz~ Aulus Gellius, din care 400.000 erau la
Brucchium, iar 300.000 la sucursala din templullui Serapis (Sera-
peum).623 Cand Caesar cuceri Alexandria, biblioteca de la Brucchi-
urn pieri in mijlocul focului. Sucursala ei de la Serapeum fu
distrusa odatll cu distrugerea templului lui Serapis, sub Teodosiu.
Bibtioteca de la Cartagina, cand Scipio a supus cetatea (146
tHr.) a fost despretuitli ~i impr~!itiaM. Romanii nu erau inc~ mari
amatori de dirp. ~i literatura. Din mille de manuscTise g~site la
Cartagina, ei se mMginir~ a p~stra numai 28 volume ale lui Mago,
care tratau despre agricultura. Acestea fura prezentate Senatului,
~i din ordinul sau traduse latin~te. Cassius Dio de la Utica Ie-a
tradus apoi grec~te .624
Bibtioteca din palatullui Tiberiu ~i bibtioteca din Capitotiu au
pierit amandoua in incendiile din zilele lui Nero ~i Commodus.
Luptele intre cre~tini ~i p~gani au fost fatale c~rtilor. In zileJe
Sfantului Apostol Pavel, efesienii au ars pe piat~ toate bibliotecile
lor: "aductind carple, Ie ardeau fnainlea futuror, fi au socotil prejurile
lor $i au aflat cincizeci de mii de argin#!" .625
La 390 d.Hr., patriarhul Alexandriei Teofil, cugetand a
desfiin~ cinstirea idolilor in eparhia sa, provoca 0 luptli sange-
roasa intre c~tini ~i pagani. lntre aite nenorociri provenite din
aceasta turburare, templullui Serapis a ars eu imensa bibliotedl ce
conJinea. 626

145
 Biblioteca Constantinopolitana, care se imboga)ise din despu-
ierile R;1s~ritului ~i ale Apusului, a fost distrusii, in mare parte, de
incendiu. La 476, sub Basiliscos, a ars superba bibliotedi fondat:i
de Teodosiu eel TArtar. Ea cuprindea 120.000 de volume rare.
Biblioteca impllratului Constantius, sporiffi de lulian ~i Valens,
cuprindea 300.000 de manuscrise. Toate acestea au pierit.627
Sfantul Papa Gregorie eel Mare, la 604, arde mli de carp ale
piigiinilor; intre altele pe Titus Livius.628
Sfilntul Gregorie lumitliltorul Anlleniei arde la 277 d.Hr. toate
dir!ile !1i bibliotecile din Armenia, toatil literatura armeana, care
era 0 comoarcl pentru istoria asirienilof, mezilor, per~ilor, grecilor..
gerior ~i a tuturor neamurilor ell care armenii au avut a face in
curs de secole.629
NclvMirile barbariloT, distrugand Imperiul Roman, au distrlls
nenumMate biblioteci.
La 640, arabii calcii Alexandria ~i ard biblioteca ei. in curs de
patru luni, b~ile ora~ului ardeau mereu la dirp.630
CAnd musulmanii au cucerit provinciile perse, mai multe
biblioteci ci\zur~ in mainile lor. Saad-Abu-Vakkas a scris lui Omar,
cerand voie a Ie transporta in Turcia; ins~ raspunsul lui Omar a
fost scurt: aruncif-le It! api'i! ~i astfel eJe pierir~.631 inc~ din zilele lui
Xerxes, per~ii adunasera CMP din toatli lumea spre fondarea
acestor biblioteci. 632
In zilele imparatului bizantin Leon III, biblioteca arsa sub
Basiliscos se inlocuise in parte eu 360.000 de volume, culese de un
colegiu de 13 profesori bibliofili. Dar Leon III fjind iconoclast, ca
sa-~i r~zbune pe ace~ti -profesori, care persistau de a se mchina
icoanelor, puse intr-o noapte de se inconjura biblioteca cu materii
combustibile §:i-i d~du fod 633
in secolele IX §:i X, normanzii au distrus mii de c~rp. Orderic
Vitali us, istoric de pe la 1150, ne descrie eu amar~ciune aceast~
distrugere: "tn mijlocul grozavelor vijeUi - zice el- care au distrus
atAtea nenorociri, scrierile autoriJor vechi au pierit in incendiile ce
inghijeau m~nastiri ~i locuinte. Pupne dUe mai sc~pasera prin
dibacia parinplor no§:tri din mAinile barbarilor, au pierit mai in
urrna din neingrijirea urma~ilor lor. Mai tarziu au urmat silinte
spre a Ie redobandi, dar eJe dispareau in cursul secolelor din

146
memoria celor vii, precum grindina ~i z~pada, care cad prin fluvn,
urmeaL1 fi1r~ a se mai intoarce cursul repede al undelor".634
Biblioteca califilor Egiplului, la Cairo, cuprindea 1200 de
exemplare ale Istoriei Universale a lui Tabary sau Abdul-Djafar-
Mohammed-ebn-Djorair, istoric ~i jurisconsult arab care a tri1it pe
la 839-925 d. Hr., ~i 0 mulpme de scrieri antice. Ea avea peste
1.600.000 de volume! ... Dar Ja 1073 lurcii revoJtandu-se, In ziJele
califului' Mostanser-Billach, au prAdat ~i distrus aceastli imensi1
bibliotecA.635
Califul AI-Mamun (813 d.Hr.) a pus de s-au tradus 0 muJpme
de autori veehi greei in limba arabi1; dup~ aceasta, el ordoni1 a se
arde originaJeJe, ne mai g~sindu-Ie trebuitoare arabilor.636
Biblioteea de Ia Tripoli in Siria, mai vestit~ deeM cea a
califilor, cuprindea 3.000.000 de volume de teologie, ~tiin!<', istorie,
tradipi, geografie. Sub cazii din familia Anunar, 0 sut~ de copi~ti
pl~tip de stat copiau neeontenit, ~i corespondenti din toate p~rtile
lumii trimiteau la Tripoli dirp originale ~i copn. Sub guvernul
acestei familii, Tripoli devenise 0 Academie, unde infloreau toate
~tiintele ~i unde veneau cu gr~mada oameni inv~tap din toate
t~rile. Dar la 1105, Tripoli ci1zu sub sti1panirea frandlor comandap
de Raimond IV, comite de Saint-Gilles. Un preot franc intrand In
edifidul biblioteeii, veni din intamplare in sala care era secpunea
Coranurilor. EI pune mana pe 0 carte ~i di1 peste un Coran;
deschide a doua, a treia, ~i vede tot Coranuri. Fanaticul preot iese
fur ios ~i declari1 ci1 tot edificiul nu cuprinde decat carli diabolice.
Francii pun foc, ~i aceasti1 lume de miriade de dlrp se preface in
cenu~~, spre lauda lui Dumenzeu ... !637
Seeolul XV s-a insemnat prin lunga ~i sangeroasa luptl a
husiplor in Boemia.638 Moldova lui ~tefan eel Mare a dat ospi-
tali tate prigoniplor religio~i; se zice chiar e~ ora~ul Hu~i dateaz~
din acea epoci1:

"Husch, oppid um in tribus collibus positum, ab Hussitis,

quos anno 1460 Mathias rex relegarat, appellationem accepisse."6.:w

["Hu~i, cetate ~ezatA pe trei coline, ~i-a primit numele de la

husip, pe care regele Mathias Ii alungase In anuI1460."]

147
 Acest seeol s-a mai insemnat prin grozava luptii mtre Franfa
~i Anglia, cand in curs de aproape 50 de ani Franla prMa ~i
indHca din toate p~rp.le. Descoperirea tiparului sosi, din fericire, la
1446, spre a sdlpa de distrugere c~rp.1e care mai r~m~sese; dar nu
de tot.
Regele Ungariei Mathias Corvin fundase la Buda 0 mare ~i
prepoasi1 bibliotec~, adunAnd ci1rp Cll cheltuieli enorme din ltalia
~i din Greda, dup~ c~derea -Imperiului Bizantin. Acest depozit de
erudipune cuprindea 0 mulpme de scrieri antice cu totul pierdute
ashlzi, dupA rru.rturia eruditului I.Al. Kohlburger, supranumit
Brassicanus, care a tr~it pe la 1500 ~i care vizitase cu de-ami1nuntul
aceast~ colecpune de comori. Dar Ia 1526, suitanul Soliman Iuand
Buda dup~ b~llI.liade Ia Mohacz, a dat foe ~i devaslll. aceaslll.
bibliotec.1.640
La mi1n.1stirea Mega-Spileon, la muntele Cyllene in Arcadia,
se ad.1postir.1 dup.1 c.1derea Imperiului Bizantin toate c.1rp,le veehi,
cate sc.1par~ de furia otomanilor. De la cea dintfti invazie a turd]or
in Trada, c.11ugi1rii greci fugind aicea din toate pi1rtile, au adus cu
dan§ii mii de manuscrise de autori antid. Mega-Spiteon a fast din
vechime depozit de ci1rp. Dar la 1600 un incendiu infrico~at
preface in cenm;i1 mAn.1stirea ~i biblioteca. Mai inainte, la 1440,
arsese inci1 bibHoteca atund in fiin~ ]a Mega-Spileon.
La 1549 Eduard IV condamn~ prin deeret ~i arde c~rp pe pia!a
public~ Ia Oxford. Apoi Cromwell d~ inc~ 0 dat~ foe bibliotecii de
Oxford, care era una din ceJe mai bogate in Europa.
In seeolul XVlI au pierit multe biblioteci importante de
manuscrise antice. Astfel, biblioteca Augustinilor de la Maienta
(1649), biblioteca din Escurial (1671), biblioteea de Ia m~n~stirea
Gemblou din Belgia ~i biblioteca de Ia m~n~tirea sfantului Anton
din Venepa (1685). Londra pierdu mai multe biblioteei bogate in
incendiul din 1666.
Prescurti1rile (Excerpta) au fost inci1 una din cauzele pierderii
autorilor veehi. Festus (Sextus Pompeius) prescurteaz~ pe Verrius
Flaccus §i se prescurteaza ~i el [cAtrel de Paul Daiconul; [ustin pe
Trogus Pompeius; Iordanes pe Cassiodor; Hermolaus pe Stefan
din Bizant, Xifllin pe Dio Cassius; ~i astfel ace~ti abreviatori
distrug scrierile citaplor autori, c.1d pup.ni se mai ocupau apoi de

148
a copia imensele volume originate, multumindu-se cu prescur-
tc1riIe lor, adesea gre~ite din ignoranta sau cWar din reaua eredintc1
a cop~tilor. Astfel originalele se impuJinau ~i pierdeau. Sub Vasile
Butgaroctonul (anno 976), un ahreviator necunoseut a slurt pe
Strahon, preseurlAnd geografia sa sub titlul stupid Chrestomapa
strabonianii (XPTJaTo~.UlTELm €K TWV LTptilXuvos rEwypacplKwv), par-
ec1 Strahon intreg nu mai era trehuitor!641 Pe la inceputul secolului
X, imp~ratul Constantin Porfirogenetul a ordonat a se face 54 de
volume de extrase: prescurfui din istorieii antiei ce se pruotrau in
biblioteea ConstantinopoIitanlt De atunei mod a a flieut de a nu se
mai copia originalele. Spre mai multit nenorocire, chiar extrasele
acestea disp~rur~ in urm~, afar.1 de Excerpta legationum. Nu mai
existau acum imp~rap. ca Teodosiu, care instituia prin legi copi~ti
dintre persoane erudite spre a copia necontenit dirple cate ince-
peau a se uza.64.2 Sunase ceasul cel rliu al Bizantului! Nu mai erau
in acea J:anl niei Belisari: tara ii ehiorase spre recuno~tint~!... Niei
impruap aIde Aurelian "mana pe sabie", niei Iustiniani, nid Teo-
dosiu II, care fonda Academie, catedre de litere, de filozofie, de
istorie, de Iuer~ri geografice !ji de drept.643 Bizantinii flU se mai
oeupau niei de literatur.1, niei de intlirirea statului, - semne
vederate de dedldere ~j de amortire. Nirnic nu e mai ingrozitor
decal tabloul administrapunii lor.'" Mihaillll (an. 842) face 0 pace
rWjinoas.1 eu ealiful Adallah-al-Mamun, ~i intre alte conditii se
leagc1 a-i da pe top autorli gred ~i latini din bibliotecile eonstanti-
nopolitane.645 Treeuse acei timpi de adev.1rat<1 libertate ~i de
erudipune, eand ~i damele se oeupau eu eopierea autorilor vexhi,
spre a-I l~sa intacti- posterititpi,Wi Bizantul se preg11tea a fi rob, e11ci
precum zice Seneca: "rand intr-o tarc1 instruepunea ~i dragostea
literelor au incetat, libertatea a pierit ~i robia este aproape... "
Pieriser11 cu mcetut ~i timpli cAnd vechii monahi se oeupau zi ~i
noapte eu copierea ~i p~strarea anticelor monumente literare ale
doetei Antiehitc1p. Monahii moderni n-aveau altii grij<1 decAt a Ie
distruge!...647

"II Y a eu un moment oul'ignorance fut ordonnee comme une

devoir, puisque Ie Pape Gregoire I r~primanda severement les
ev&Jues qui enseignaient la grammaire et eommuniquaient a leurs

149
el~ves des manuscrites profanes; f! etait, disait Ie pontife, celebrer
de la meme bouche Jupiter et Christ. Non seulement il interdit ces
lectures, mais il ordonna la destruction des ouvrages et monuments
pafens" .64fl

L,A fost 0 perioad~ in care ignoran~ a fost poruncit~ ca

obligape, fiindc~ Papa Grigorie I ti mustra sever pe episcopii care
jj inv~tau pe elevi gramatiea ~i Ie f~ceau cunoscute manuscrise
profane; asta insemna, zicea pontiful, s~-i preasl~ve~ti Cll aeee~i
gur~ ~i pe Jupiter ~i pe Hristos. Nu numai cif a interzis acesfe lectun·,
dar chiar a ordonat dishugerea lucrifrilor ~ a monumentelor pagal1e."]

Bizantinii se ocupau de politic~, de rOgii, de verti, de vinefi, de

galbeni, de toate eulorile; eureubeul nu mai conrnea destule culori
spre a caracteriza partidele, nuantele, mizeriile lor politice. 649 Ei se
ocupau de eerernonialul palatului ~i al patriarhiei, de alegeri, de
gc1lcevi ~i de incurdHuri teologice, gram~deau man~stiri peste
manastiri, d11ugari peste ealug~ri ... iar turcii veneau, ~i top bacanii
inundasera Bizantul, ~i totuI devenise badinie ~i trafic ... 650 • "Feri-
cipi imparapi bizantini - zice eu ironie eruditul scriitor gree Daniil
- catau sa aiba in imperiullor eaIug~ri mulp ~i nu osta~i, erezand
ea vor gorti eu matania pe arabii de Ja miazazi, pe turcii de la
r~s~rit, pe scipi de la nord ~i pe italienii (venpeni ~i genovezi) de la
apus" ...651 Cand in secolul IX ru~ii au n~valit ~i au eucerit Constan-
tinopole, bizantinii nid nu apueaser~ macar sit auda e~ yin ru~iiJ
trecilnd peste atatea tari ~i mari, peste f\uvii, peste intregi pro-
vincii aliate sau bizantine; ci deodata ei se trezira eu ru~ii la Con-
stantinopole. Este foarte instructiv a citi cineva discursurile patri-
arhului Fotie, contemporan, pronuntate de pe amvonul patriarhiei
la aceast,1i ocaziune.652
Unde se putea da bani pe c,1irp., pe manuserise, pe eopi~ti, pe
biblioteci? Vistieria bizantin,1i avea aite nevoi, mai serioase. Numai
bugetul palatului se urca in 1185 sub Isaac Angel Comnenul la
valoarea astitzi echivalenM eu 0 suM milioane de franci pe an!...
Persona lui funcponarilor paJatului ajungea la num,1irul de 20.000
trc1ntori, intre care vedem ~i pe Aoaaovoqx,poUS" ai MaiestapIor lor
imperiale, adica pe porteurs de 1a chaise percee ["purtatori ai

ISO
scaunului g~urit (toalet~)"]"53 Imp~ratli ~i patriarhii mai aveau
tnc~ocupap.i importante. Timpul domniei lui Comnenul ~i-a lui
Andronic Paleologul, activitatea §i preocuparea patriarhilor Ceru-
larius §i loan ApTino, abia au ajuns spre a se hotMi 0 mare chesti-
une, de care parc~ atarna wtorul omenirii, adic~ ca patriarhii sa.
a ib~ drept de a purta dzme cusute cu miirgiiritare, intocmai ca §i
imp~rapi (KUTGllapya plTwllE: Va TcrayyLa).654 Trecur.1 abia 100 ani de
la aceas~ fuptii nafionalli despre cizme... !;ii patriarhii cei plini de
trufie veneau in genunchi pe pulbere sa.-§i ia investitura de la
biruitorii mahomedani, gMindu-se fericip dt Ii se invoia sii sa.rute
piciorul ~i poala vitejilor padi~ahi .. "ss
De bani era mare nevoie la bizantini. imp.1rap §i supu§i, nu
puteau cheltui pe drp, c~ci erau ~i cheltuieli suflete~ti de reglat: ei
pi1catuiau; prin urmare, trebuiau sa zideasdl manilstiri spre iertarea
plicateior lor. Vasile Macedoneanul asasineaza. pe predecesorul s~u
Mihail ~i zi de~ te biserici ~i mm~tiri pe numele arhanghelului
Mihail.656 Constantin Monomahul se tnamoreaz~ de Sclerena, care
locuia )a Cynygesium, ~i spre a ga.si un pretext de a vizita aceste
locuri, zid~te celebra mm~stire Manganii (MoVT) TWV Mayyclvwv),
cu care a s)eit vistieria in curs de mai multi ani.657 impitrap !1i
supu~i, uitasera chiar limba lor; ei nu mai scriau, nu mai vorbeau
coreet nid latin~te, nid grec~te . Citip decretele ~i autorti bizan-
tini, pe Ptohodromos, pe Tzetzes ~i pe ceilalp.658 Am zis fmpiirap §i
supu~i, d i.d astfel este experienta secolelor. Sunt mai bine de dou~
mii de ani de cand Xenofon scria: "am avut totdeauna convin-
gerea cit precum sunt capii statelor, astfel devin !1i statele" ... 659
Istoria ne adevere!1te necontenit acest adev~r.
M~n~stirile de Ia muntele Athos au fost un mare depozit de
scrieri manuscrise vechi. Mulp autori antici ne sunt cunoscup,
g~sip prin boltele seculare de Ia Athos. Dar bibliotecile de Ia acest
munte au suferit mult de devast~ri.

"Ainsi - zice V. Langlois - en 1820 au debut de Ia guerre de

[,independence Grecque, Ies bibliotheques de Ia Montagne Sainte
firent les pertes les plus sensibles. Les Turcs qui tenaient garnison
dans la province de Thessalonique, exigerent que les moines de
I' Athos Jeur livrassent, pour les besoins de la guerres, leurs

151
manuscripts sur parchemin, qu'ils convertirent en gargousse. n y
eut alors des milliers de preaeux ouvrages profanes, qui furent aneantis
compJetemenr' ...660

["Astfel, in 1820, la inceputul r1lzboiului de independen!l\ a

Greciei, bibliotecile de pe Sfantul Munte au suferit cele mai insem-
nate pierderi. Turcii, care menpneau 0 garnizoan~ in provincia
Thessalonicului, au pretins calugarilor de pe Athos sa Ie puna la
dispozipe manuscrisele lor pe pergament, pentru nevoile r~zbo­
iului, ca sa Ie transforme in inveli~uri ale pulberilor de tun. Atunci
au fost spulberate cu totul mii de lucrari profane prepoase."]

latA in scurt cauzele distrugerii ~i pierderii autorilor vechi.

Descoperirea tipografiei de [c~tre] nemuritorul Gutemberg la 1446
puse cap~t ruinei tatale de care mai erau amenintate producpunile
seculare ale spiritului amenesc. "Aceastl artii diuina (precum a
num~te luminatuI cardinal Nicolae Cusanus, care a intradus, a
inlemeiat ~i propagat, la 1450, tipografia la Roma), esle gloria cea
mai mare a omenirii ~i, grape ei, fructele geniului au incetat sa mai
fie prada viermilor ~i a pieirii". 661
De atunci, putem zice cu Ovidiu:

Scripta fenmt annos...

["Scrisul infrunta timpul..."]

152
NOTE

1 Ovid. Pont. lihf. IV, 8.

2 Ovid. Trist. eleg.lII, Jibr. IV.
3' AvO. raCtl,' EhAT'JlIlKi} ~l (3ALoOi]K1), tom. I, pag. 343. Edit. Veneto 1807.
4 Flav. Philostrati, Vitae SopiJistarnm, Jibr.l, cap. VII. Edit. Fed. Morelii,
Paris, 1608, pag. 19&-199.
5 Malre-Brun, Geographie Universelle, livre VI, tom. I, pag. 63, edit. Paris,
1853.
6 Revue des deux mondes du 15 Decernbre 1871, pag. 825.
7 Appian. Pme/at. in suis op. cap. IV. XIII. XV. et apud Photium Cod. LVII
et Anonymum.
8 Zonar. Annal. tom . II, pag. 200. Ed. Basileae 1575.
9 Plin. Secund. libr. X. epist. IX.
10 Dion Chrysost. Orat. XLVIII. § 2. Edit. Duca, Vien. 1810, tom. III, p. 145,
et Plin. loco citato.
11 Ovid. Pont.lihf. II, epist. 2.
12 Horat. lihf. I, Od. XXXV.
13 Horat. libr. Ill, Od. VI.
14 Vezi Plin. Secund. libr. VIII, epist. IV. - lihr. I, epist. III. - libr. II, epist.
VllI. - libr. /ll, epis!' VII. - libr. VI, epis!' XXI. - libr. VII. epis!. xvm.-
libr. IX. epist. XXXIII. - Edit. Paris. 1853.
15 Plin. Epistol. libr. X, epist. XVI, pag. 690.
16 LTfcj>o.I'. Bu(alrr. n Epl EeVWl' Kol 1TOAE<.ilV. pag. 716. 66. 77. Edit. Amste-
lodam. 1678, et Thomas Pinedo, Breviarium auctorum in Stephan. pag. 763.
- Atheneus, libr. X. - Vossius, De historicis Graecis, libr. IV. cap. 5.
17 Hellanici Lesbii fragmenta, Leipzig, 1862.
18 • E>..A6.Bos nEp111yr}CJtS, cap. III, pag. 347, tom. I, ~i cap. XVII, pag. 437.
Edit. Paris, 1814 par Clavier.
19 ra(tJ,' E>..ATJVlKl) ~l~A.LOfMKTl, tom. J, pag. 400-403. Agathon este altul
deeM poetul tragic ~i comic, arnicullui Socrate, care trliia pe la 406 tHe., !1i
despre care Voyage du jeune Anacharsis en Grece, tom. VIJ, pag. 231. 215.
Edit. Aux deux Ponts, 1793, - !1i Varin. Diction. pag. 4.
2ll 5leph. Byz. Pag. 170. 177. 261. 291.
21 Diog. Laert. in proem. § VlI. pag. 9.
Z2 In tom. I, pag. 591. 592!1i tom. IV, pag. 371, edit. ant.
23 Tom. II, pag. 211. 235, tom. IV, pag. 260. 540.
24 Thorn. Pined. Breviarium in Stephan., pag. 763. Plin. libr. V, cap. 29, tom.
II, pag. 278. Iibr. VII, pag. 417. Strabo.libr. I, rag. 18 - Suidas in I:J>EpEKVB.-
Voyage du jeune Anacharsis en Grece, tom. I, pag. 350.

153
"Lib<. II, § 143. V, § 36. 125, VI, v. 137.
26 Lalanne, Biograph. Univcrs. pag. 422. Paris. 1853.
Zl Ctesias, Histor. Pers. et [ndic. fragm. edit. Boehr. in f. 1824.
28 Ex Ctesiae Cnidil Persicis apud Photium, Cod. LXXII, pag. 106.
29 Fragmentum XXIX. § 16 ex Photio reprodus in Appendic. Edit. Paris
1844 pag. 49 lui Herodot. - Compo Herodot.libr. IV, § 131. Vezi ~i Fotino,
[staria Daciei, tom. I, pag. 63.
30 Gibbon, Histoire de la Decadence de l'Empire Romain, tom. I, pag. 615. Edit.
Paris, 1848.
31Codex LXII, pag. 106.
32 Solus ad egressus miS5U5 sum septemplici Istris ... Trist. n. - Pont. VIII.
eleg. 1. -libr. II, eleg.IV.
33 Trist. libr. HI. eleg. XlV.
34 Trist. libr. III. eleg. IX.
35 lb. eleg. X.
l6 Trist. libr. V, eleg. VII.
371bid.
" lb., eleg. X.
39 Trist. V. X.
40 Uhf. V. eleg. XII. - ~i Pont. Iibr. III, epist. II, verso 40.
41 n. epist. VII.
Pont.
42 Pont. It IX.
43 Pont. III, II.
44 lb. epist. II.
45 Pont. IV. II.
46 Pont. IV. epist. IX.
47 Pont. IV. epist. XIII.
48 lb., epist. XIV.
49 La Harpe, CoUTS de litterature, tom. V, pag. 21.
50 Plutarch, Vita Alexandri § XXVI.
51 Charles Louandre, Notice sur Tacite.
52 Montesquieu, Esprit des lois, livre XXX, chap. net IV.
53 Tacit. Historiar. libr. t cap. 1.
54 Tacit. Historiar. libr.i., cap. 3.
55 Tacit. De Moribus. German. cap. 1.
56 Vezi Daunou, Biographie de Tacite.
57 Herodot. Historiar. libr. II, cap. 103.
58 Vezi despre expedipunea lui Alexandru in Dacia Arrian. Expedit.
Alexandri Ubr. I, cap. 3-5. Quint. Curt. Ubr. I, cap. XII in supplem. Freins-
hemii Carta Geograf in edit. lui Arrian de G. Raphelius, Arnstelodami

154
1757. - Gibbon, Decadence de l'Empire Romain, cap. XXVI, tom. 1, pag. 615.
- I. Bake, Specimen Academicum inaugurale exhibens Commentarium Geogra-
phicum in Arrianum de Expeditione Alexandri, Lugduni Batavorum 1828. -
Fotino, [storia Daeiei, tom. I, pag. 67-69. - Strabon libr. VII, pag. 208 edit
Paris 1587. - Plutarch. in Vita Alexandri Magni, c. XI. - 5t. Croix, Examen
critique des historiens d'Alexandre Ie Grand, Paris, 1814 in-4. - Menn,
Meletematum hisloricum specimen duplex, Bonnae 839 etc.
59 Miron Costin, ap. CogaJniceano, Letopisi/. Moldovei tom. I.
60 Vezi Plutarh, in Alex. cap. VII. XVII. XXVII. XXVIII. XXXlV. XLI. XLII.
XLVI. XLVII.LV. LX. -.i ra'~,' EA).~vLK~ ~1~Al oQ,jK1l, tom I, pag. 259. 260,
edit. Veneto 1807.
61 Arrian, libr. 1, cap. 4 et Curt. ubi supra.
62 In Alexandro, cap. XXXVI.
63 Ibid., cap. LXXVI, LXXVII ~i notele lui Pieron.
M Arrian. Exped. Alexandri libr. VII, cap. XXV. XXVI, pag. 539 edit.
Amstelodam. 1757.
65 Plutarch in Vita Alexandri, cap. 46. 8. 15. 16. 18. 20. 24. 44. 70. 75.
66 Plutarch in Alexandro cap. 4.
67Tb. cap. 26
681h. cap. 27. 33.
69 Ib. cap. 31.
70 lb. cap. 36.
71 Ib. cap. 61.
72 Lalanne, Biogmph. pag.602, 1298, Paris 1853.
73 Vezi Freinshemius, Supplem. in Curt. Iibr. I, cap. 5 ~i 12, pag. 102, 113,
edit. N isard, Paris 1850. - ~i Schmieder, Comment. in Curt. Goetingue,
1803, in 8.
74 Lalanne, loco citato pag. 422.
75 Vezi Suidas, Lexicon in AnOtooq.lOVtO, pag. 173. edit Mediolan. 1498. -
Stephan. Byzant. in rnla, tom. I, pag. 136 edit. Lips. 1825 ~i Holstenii
Annotationes in Stephan. Bysant. - tom. II, pag. 181. - ~i Thomas Pinedo,
Cammentariolus auc/orum in Stephan. Bysant. tom. IV, pag. 27.
76 Hudson, Geographiae veteris scriptores graeci minores, tom. II, pag 9, edit.
1703.
71 Lalanne, loco dtato, pag. 46.
78 Despre Ephoros vezi Diodor. Sicul. libr. XVI. ~i Pinedo Comment.
auctornm in Stephana Bysant. tom. IV, pag. 37.
79 Vezi Scymni Chii fragm. TIEPtllYllO"EWS', in edit. lui Steph. Bysant. din
Lyps. 1825, in 4 vol. cu adnotapunile lui Holstennius, Berkelius Iji Pinedo.
110 Phot. Myriobiblon Cod. XXII.

155
81 Vezi despre toate acestea Holstenii Annolationes in Stephan. Byzarlt. tom.
n pag. 230·231 . Monede cu Castor ~i Pollux ~i legenda I ITP I H (Istria), de
argint, s-au g~sit in asta-var~, 1872, in preajma ora~ului GalapVezi artico-
luI meu in Journal de Galatz, no. 15 din 13 august 1872
82 Holsten. loco citat. et 'ETUllOAOYLKC)II TO l1E:ya, pag. 254 in KaAAans,
edit. Venet. 1710.
83 Vezi Suidas ~i Pinedo Commentar. pag. 768 in Stephana.
84 Le Glaneur Moldo· Valaque, tassy, 1841, pag. 46-53 ~i G. Assaky, Nouvelles
historiques de 1a Moldo·Roumanie, pag. 27. lassy 1868.
85 Vezi Suidas in Anaximenes!ji Pausanias, Heliac. cap. XVIII, tom. III, pag.
354-359 edit. Clavier, Paris 1820.
86 Diodor. Sicul. libr. XV, cap. LXXVI, LXXXIX. edit. C. Muller, Paris 1844,
tom. II, pag. 51, 60.
81Steph. Byzant. tom. I, pag. 212~i Pinedo, Commentar. tom. IV, pag. 4.
88 Steph. Byzant. in ~ A[3LOL.
89 Iliad. XIII, verso 6.
90 Frag. LXXII. edit. E.A.l. Ahrens. Paris, 1842, pag. 192 ~i Enstath. Schol.
Homer. pag. 916. 24.
91 Vezi Stephan. Byzant. in "i(Hplavl8fS,!ji Holsten. Annolat. tom. II pag.
319. Scipi erau foarte cunoscup la Atena. Capitala Elladei intrepnea 0
gard~ de sciti pentru siguranta ei public~ (Aristofan in Acharnan. vers. 54.
Schol ibid. - Suidas in ToeoTT\S". - Maeurs Ceram. Gem. cap. 10 § 132)
pentru a asista pe magistrap Ia executarea sentintelor ~i la pnerea bunei
ordini in Adunarea General~ ~i ceremoniile publice (Aristofan in Lysistrat.
verso 434. Vezi ~i Voyage de jeune Anacharsis en Grece).
92 Diogen. Laert., De dogmatibus et de vitis clarorum philosophorum, Iibr. I,
caput. VlIl, § 2, pag. 68-71, edit. Lipsiae 1759. - ji libr. VIlI, cap. 1.
93 ra(~,' EM~v<K~ ~l~),WO~"'1, tom. I, pag. 139,
94 Vezi Priscian. Commentariornm Grammaticorum Iibr. XVI. - libr. VI, pag.
205. Edit. Mart. Herz. Leipzig 1855-1858.
95 Vezi Ael. Lamprid. in Vita Alexandri Seven, cap. XLVII. - AeJ. Spartian.
in Vita Adrian. cap. II.
% Plin. Secund. Panegyric. in Traian. cap. XI, XII, XIV, XVI. - Tacit. in
Agricol. 39, 41. - Sueton. in Dominan., 6. - Dio. Casso libr. LXVI, § 6, 7. -
Oros, libr. VII, § 10.
W V. Duruy, Histoire Romaine, pag. 450,477, Paris 1855. - Armoniosul poet
francez Esmcnard a scris la 1807 0 frumoasil oper~ l£ triomplle de Trajan
(muzica lui Lesueur), care a avut 100 de reprezentapi (Bouillet, Diet. his lor.
pag. 617, 1899),

156
98 Plm. Secund. in Panegyric. Traiani, cap. XX. - lust. Lips. ~i not. in edit.
Nisard, pag. 788, Paris 1853.
99 Fran~. de Champagny, Les Cisars, tom. I, pag. 164, 174, 179. - Sueton. in
luI. Caesar. , 89. - Velleius Patercuius, II, 69. - Cicero, Epist. ad Atirum XIV,
10. - "Les conjures ont tous fini malheureusement leur vie. Une
vengeance celeste punissait fes meurtriers de Cisar et proscrivait leur cause".
["Top conjurafii ~ i~au incheiat in mod nefericit viata.
cereasdi pedepsea pe uciga~ii lui Cezar $i condamna cauza lor."]
° nlzbunare

(Montesquieu, Grand. et. deead. XIII). - "e'en etait fait de la cause des
conjures: Cesar mort les avait vencus" [IICauza conjuraplor era pierdutli:
Cezar, mort, ii invinsese."] (Champagny, r, 166). - Michelet, Histoire
Romaine, republique, tom. II, pag. 353.
"0, Julius Caesar! Thou art mighty yet!
Thy spirit wakes abroad and turns our swords
Into our own proper entrails ... "
(Shakespeare, lulius Caesar).
100 In re militari et commutavit multa, atque etiam disciplinam severis ~
sime rexit. (Sueton. in August. XXIV).
101 Sueton. in A ugust. LXIlI.
102 Sueton. in August. XXI. - Appian. De rebus lllynds, cap. XXII, XXIH. -
Strahon, Geograph. Jibr.Vn, cap. III, § II. - Eutrop. VII, § 8.
103 Duruy, Histoire Romaine, pag. 382.
104 Sueton. in August. cap. VIII. - Strab. VII, 3, § 5. - Apollonia, or~ in
preajma Daciei: Strab. VII, 6, § 1.
105 Sueton. in August. cap. XXI et. not. in edit. Panckouke, Paris 1830, tom.
I, pag. 320.
106 Sueton. in August. cap. LXXXV.
107 Plutarh in Vita A nton., cap. XXII.
108 Appian. De rebus lllyrids, cap. XIV, XV, XXII; De bellis dvilibus, libr. IV,
cap. CX, et libr., V. cap. XLV.
109 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1270.
110 Revue des deux mondes du 15 Decembre 1871, pag. 817.
m ruslin. in Praefat.
112 Iustin. Histor. ex Trogo Pompeio, Ubr. I, cap. I-VI. Vezi despre Trogus
Pompeius importantisima dizertapune a lui A.M. Heeren, De Trogi
Pompeii ejusque epitomatoris /ontibus et au.ctoritaie, in Comment. Sodet.
Gotling. tom. XI.
113 Dieder. Sicui. Biblioth. libr. I, cap. IV, $i ru(h' EAAllVltol I3tP.\LOO~K1l,
tom. I. pag. 320-323.
114 Anne 282 i.H r. - Lalanne, op. dt., pag. 970.

157
115 Diodor. fragm. libri. XXI, cap. 12. Excerpta Vatic. p. 44, 45. Excerpt. de
virl. p. 559, 560. ed. Paris 1844, t. 2, p. 427, 428.
11 6 Diod. 1. XVII, cap. 83, not. in ed. laud. t. 2, p. 189 et in indicis, cap. 19,
34, t. 2, p. 646.
11 7 Lalanne, lac. cit., pag. 1267.
118 Polyb.libr. I, cap. n, libr. V. cap. LXXIX. X; libr. IV, cap. XLI.
119 Polybii (ragm. grammatica ex Suida in Polyb. Hislor. edit. Didot, 1839,

tom. II, pag. 160, § 14. ra'~,' EAA~VlKi] ~l ~Alo01\KTl, tom. I, pag. 310-312.
120 Despre Appian vezi supra § 3.
121 Appian. De bello Milltridatico, cap. XXXII, XLI.
122 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1215.
123 IaUi cauza pentru care unii istorici numesc pe Dromichete sau Doricete,
regele geJilor, de rege al Tradei, in urma anedrii unei pilrr din Tracia
ca:rre Dacia sau Cera, vezi lustin. Jibr. XVI, cap. l.
124 TI01X1uvlas ,' EAAc100s TIE"PlTlYTJ<JE"WS, ' ATTlKO , cap. lX, edit. Clavier, Paris
1814, tom. I, pag. 59, 60, 68. - Confer Strabo. Geograph. libr. VII, cap. III, §
8. 14. - Pe acele vremi dadi ~i gepi la un loc puteau dispune de 0 armata;
de 200.000 oameni ca s-o trimita: peste hotar, fa:ra: a conta osta~ii ce
rilrnaneau incluntrul ~rii (Strab. loco cit. libr. VII. cap. III, § 13).
125 Lalanne, op. cit. pag. 523.
l26 Vossius, De historicis graecis, Jibr. 1, cap. VII, ~ i Pinedo, Comment. in
Steph. pag. 761. - Diodor. Sicul.libr. XVI, § 76.
127 Strab. Hbr. VH, pag. 209, edit. Paris 1587.
128 DiodOT. libr. XVI, § 76.
129 DiodoT. I, § 9.
130 Plat. in CrahJIl. cap. XXV, XXVI. Vezi articolul meu Limba Romaneascii,
publicatin V. Alexandri, Romania litterarii din 1855, no. 2h, pag. 305-310, ~i
reprodus de Ubicini in prefata la Grammaire de la langue Roumaine par
M ircesco, Paris, 1863, pag. I-XXVI.
131 Justin.libr. II. § 1.
132 Strab. Iibr. XI, 507. - Vezi fragm. lui Ephoros in K OOll Q 'J VBLKOlTAI:Uo-LS.
edit. Bern. de Montfaucon in Collect. Patrnm Graeconun, tom. II, pag. 1.
133 ra'~.' EAA~VlKi] ~l ~Alo01\KTl, pag. 401.
134 Strab. VII, 295, 303, 305.
135 Herodot. Iibr. I, cap. XCIII.
136 Vezi supra § 1, ~i Beule, Tirus et sa dynastie, pag. 313.
137 TIE" PI. TOl) aXTJ~WTOS, AOy. LXXII, tom. Ill, pag. 284 edit. N. Duca,
Vienn. 1810, aici vedem ciiciulile dacilor care numai ei Ie purtau din top
tracii: rhm lTlA0q,6pot. Opq.KWV, rnai zice Dio Chrysostomos (tom. III, pag.
284 edit. laud.).

158
". Apud Strab.libr. VD, pag. 205.
139 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1450.
140 Vezi Herodian. II, pag. 9. 29. - Lobeckius, Aglaoph. pag. 215. 1351. -
Hygin. Astran. II, 14. - Sophoclis fragmenta, no. 339, pag. 313, 311, 315.
edit. Didot, Paris, 1842.
141 Vezi Casaub. in Athen. libr. VII. cap. m. pag. 301. - Voyage du jeune
Anacharsis tom. VIll. pag. 28. tom. IX. pag. 7. - Fabric. Biblioth. graec.libr. I,
cap. XVII.
142 Bouillet, Dictionn. d'I,istoire, pag. 755. PAris, 1869.
143 Homer. Iliad. XI. verso 510-515. - Cyclicorum poetarum fragmenta excerpta
ex Procli grammatica Chrestamalia, pag. 582, 583. - Pausan. libr. III, cap. vn,
tom. II, pag. 221, edit. Clavier, Paris 1817.
144 LalaIUle, Biograph. Univers., pag: 1243. - ra.(T}.' EUT\vucT) ~L~LOO~KT!,
tom. II.
145 Vezi <Pt.;\OOTpaTou· HpuiiKOs. cap. XXVIII-XXXVII, in Philostrat. Lemn
Omnia, edit. Fed. Morelii, Paris, 1608, pag. 282-85. - Despre abii!li misi, in
legiUura lor ell getii, vezi Strab.libr.Vn, cap. OJ, § 2-4.
146 C~ Telef ell misii s~i erau ge~i, vezi!li pe Strab.libr. XU, cap. VIll. § 1.
147' APlOToq,.' Axapv. verso 430, 430-440. - BchpaX ., verso 855, 864. NEq,EAOL,
verso 922 !Ii schol. gr. in Aristoph. Ran. 842, 846, 855, 864. Acham. 555, 439,
440,472, pag. 15, 120, 17, 299, 300 edit. Dubner Paris 1845.
148 Orat. LXXII. cap. 2
149 Petro Patrie. Magistr. de Legationibus XXXVIII-XXXIX. Zonar. Annal.
tom. II rag. 200 edit. Basileae 1557. - $incai, Istor. Rom. tom. I, pag. 5.
150 Pausan. IV, 45, tom. IV, pag. 532.
151 Cycli fragmenta, pag. 583, edit. Didot, Paris 1837. - Conf. Strab. VII.
295,303,305. - Herodot. libr. l. XCIII. - Phot. Cod. CCXXXlX.
152 Cit getii erau trad, vezi!li frumoasa narapune a lui Vergiliu Aeneid. libr.
III, verso 13-36.
153 Vezi Pausan., <fuJKlKO. libr. V., cap. XXXI, tom. V, pag. 481482. - in
Trada au existat lei in vechime, dupa cum rezulta din istoridi antid.
Herodot. VII, cap. 126. Pausan. n. 5, t. III, pag. 257.
154 Dion. Chrysost. Orat. tom. I, pag. 297, 296 edit. laudat. - Steph. Bysant.
in 9r!i3ui.S' pag. 308. - Arrian. in Exped. AI. IV. 15.
155 Strab. XII. cap. VIIl. §§ 2. 4.
156 Vezi Aeschyli fragm; in Telephus et Mysi, ~i Sophoclis fragm. in Aleadae
et Mysi sive Telepl1us, pag. 246-247,351-355. edit. Ahrens, Paris 1842.
157 Ravennatis Anonymi Cosmographill, edit. Seralini 1860, pag. 2
158 Vezi Philostrati Vitae Sophistarnm.
159 Ravenn. pag. 171.

159
160 Loco citato in nota 11.
161 Ravenn. Cosmograph. pag. 179, 205, 221, 422, 168, 185, 29.
162 Op. cit. pag. lBO, 186, 193, 200, 203.
163 Op. laud. pag. 32.
164 Lalanne, Biograph. Univers., pag. 1274. - Eunapius, Vito Porphyrii. -
rOCll, 'EAATjlllK1l [3l[3Aw0l'JKTJ. tom. II, pag. 74-76. - Thoma Pinedo, Comment.
Auctorum in Steph. Bysant. pag. 772.
165 Eunap. in Vito Imablici. ~i Fabric. Biblioth. graee. libr. IV. cap. XXVIII.
tom. V, pag. 282.
166 ra'~ .· EAA~V'K1'i ~t~A"'(JJlKl]. tom. n, pag. 124-127.
167 Pi. Philostrat. Vitae Sophistarnm Jibr. I, cap. xxm.
168 Lalanne loc. cit. pag. 314. - Suidas in KUUTWp. - Vossius, De historicis
graecis, libr. I, cap. XXIV. - lonsius, De seriptorib. hislor. philos. libr. Il, cap.
XV. - Apollodor.libr. II cap. 3.
169 Histor. Natur. libr. VII, cap. 30.
170 Institut. Drat. libr. X, cap. 1.
171 Berlin 1824, traduse de Raoul Rochette in Theatre des grecs completate
de Mai (Roma 1827) prin cMeva noi ada use.
172 La Harpe, Cours de litlerature tom. II, pag. 357, Paris 1826.
173 Strab. Geograph. libr. VII, cap. m, § 4, pag. 205 edit. Paris 1587. -
Dilbner, Menandri fragmenta edit. Paris 1838, pag. 55. - Conf. .$i fragmentul
lui Heraclide Ponticul din nOALTda 9paKWV citat de Isaac Casaubon in
Comment. et castigationes in Strab. pag. 112, Paris 1587.
174 Vezi Malte-Brun, Geograph. Universel1e tom. I, pag. 52. 98. Paris - 1853.
- Plin. Hislor. Nat. libr. In, cap. 3.
175 Plin. Hislor. Nat. libr. IX, cap. 39. X, cap. 20.
176 Auson. Epist. XVI. - Aulus Cell. Iibr. XXVII, cap. 21. - Catul. Can». 1. -
Tertullian. Ad gent. II, 12 - Lactant. Div. instil. libr. I, cap. 13.
177 Pomp. Mela, Geograph. libr. Ill, cap. V ~i Xl. - Plio. Hislor. Nat. Iibr. II,
67. III, proem. 18. 19. IV. 12 VI. 1. 2. 11, 31. - Solin. 44. -lomand. De Reb.
Getie. II.
178 Plin. Hi;stor. Nat. libr. VI, cap. 36 ~i Nisard, Notice sur Pomponius Mila,
pag.600.
179 Lalanne, Biograph. pag. 1383.
180 Revue des deux Mf;mdes 15 Decembre 1871, pag. 817.
181 Dureau de Lamalle, Vie de Salluste pag. 50.
182 Dureau de Lamalle, Averlissemenl aux harrangues extraites des fragments
de la grande historic de Sallusle, pag. 457 de ses Oeuvres. Paris 1823.
183 Philostrati Vitae Sophislarum, libr. II cap. 5. #

184 Ibid.libr. II. cap. 'Ll, pag. 259-261.

160
'" Libr. Vll, cap. II. § 2. cap. Ill. § 2. 3. 4.
186 Libr. VII. cap. III. § 6. 7. libr. XI. cap. VII. § 4.
187 Uhf. vn. cap. II. § 1.
188 Ubf. VII. cap. III. § 1.
189 Ubf. VII. cap. IV. § 3.
190 Ubf. VIT. cap. V. § 1.
'91 Libr. Vll. cap. V. § 8. cap. VII, § 1. libr. XII. cap. llI. § 22.
192 Libr. VII. § 38.
193 Uhf. IX. cap. II. § 2. cap. V. § 1. !Ii Plutarh in Pomp. cap. 37.
194 Libr. XI. cap. V, § 1.
195 Libr. XI. cap. VII, § 4.
196 Ubf. XII. cap. HI. § 22.
19"1 Libr. vn. pag. 203. 205. 210. 206. edit. Paris, 1587.
198 Malte-Brun, Geograp1l. Universelle tom. J, pag. 97.
199 [saac. Casauboni, Comment. et Castigationes ad libr. Strabonis, in libr. VII.
pag. 270. - Lalanne, Biograph. pag. 746. - Diogenes Laert. in Heracl. Pont.
Iibr. V. cap. VI.
200 Pinedo, Commentar. in Stephan. Bysant. pag. 766 !li 757. - Fragmentele
sunt publicate de Hoeschelius la 1600 ~i de Hudson la Oxonia in Geogra-
phine veteris scriplores Creci minares. 1698-1712.
201 Plin. Hist. Nat.libr. VI. cap. 27. - Steph. Bysant. pag. 23. 630. 17. 141. 58.
115. 733. Edit. Amstelodam. 1668 ~i Pinedo Breviar. Auct. in Stepk pag.
758. - Vossius, De lIistoricis Graecis Jibr. III.
202 Euseb. Preparat. Evangel. libr. IX, cap. XVII. - Pinedo, Comment.
Auctor. in Steph. Byzant. pag. 754. - Stephan. Byzant. in KOnxlfLOV. pag.
381, ~i in "YlTUVlS pag. 680. - Sueton. De illustribus grammaticis, cap. XX ~i
not. in edit. Panckoucke, tom. nt pag. '227, not. 83, Paris, 1833.
203 Vezi raCl).· E).)..TJVlKT) ~Li3AtOIh1kTJ. tom. I, pag. 383 ~i Fotino, lstoria Daciei,
tom. I, pag. 69, edit. Vienn. 1818. Vezi ~i Polyaeni Strategemata gr. et (at.
eum notis variorum Lugd. Bat. 1691 in Praefat.
2M Varin. Phavor. Diet. Magn. pag. 351, V-o ~ 1(JTPOS. edit. Veneto 1779. -
Despre Carpapi confundap cu Caucazul vezi Hasd., 1st. critica a romtinilor,
t. 1, vol. 1, p. 292 sq. - Despre hyperborei vorn vorbi infra § 199-209.
205 Herodot.libr. rv. cap. 51.
206 Herodot.libr. IV. cap. 17.
207 Herodot.libr. IV. cap. 105. Conl Pausan.lihr. VIII, cap. 2, tom. IV, pag.
249, edit. Clavier, Paris, 1820, ~i Lalane, Curiosite des traditions, pag. 415,
Paris, 1847. - raCi),' EAATjVLKl) !3t!3ALOOf]Kl), tom. t pag. 360. - Thomas
Pinedo Breviar. in Steplt. Bysant. pag. 766. - Despre neuri vezi Pompon.
Mela, libr. II, cap. I. - Plin. libr. VIII, cap. '22. - Fran~ois de la Mothe, De

161
l'inslruclion du Monseigneur Ie Dauphin. - Coelius Rodigin. Leenon. Antiq.
libr. XXVII. cap. 12.
208 Tom. n, pag. 302.
209 Athen. Dipnosoph. libr. XII. pag. 205. Conf. Aristoph. in Bahylon. apud.
Varin. Phavor. V - 0 'jaTPLUVU, pag. 351. edit. laudat. ~i Aristophan.
fragm. XLIV. edit. Dindorf, Paris 1838. pag. 454.
210 Amm. Marcel. libr. XXII. 1. - libr. XXVI. cap. VII. lihr. XXXI. cap. V. -
lihr. XVII. cap. 12. - XV. cap. 2
211 De rebus Celie. cap. VI. - Acest Taunasis este regele seitilor despre care
vorbellte Ctesias, in fragm. Persicor. pag. 12: "fuere temporibus anterioris
Sesostris. Scythiae rex Tanaus". Vezi ~i Iustin. lihr. II, cap. 3, ~i Orcs. libr. I,
cap.14.
212 De rebus Celie. cap. X. Conf. Ili Herodot. libr. I, cap. 205, ~i Iustin. lihr. I,
cap. vm.
213 De rebus Celie. cap. XXII. - Aceas~ scriere 0 menponeau Ili Fotiu in
Cod. LXXXIlI Myriobibl. - Pe acest Dexippos i1 citeatii Ili Stephan. Byzant.
in NEUPOL Ili Mey.' ETUllOAOY.
214 De rebus Celie. cap. XXIV. XXXIV. XXV. XLII. XLIX.
215 De reb. Celie. cap. XIX Ili Gerard Vossius, De historic. Lat.lihr. II, cap. 3.
216 Iomand.loco citato, cap. XXIX. Conf. Flav. Vopisc. Cams, cap. IV.
217 De rebus Cene. cap. V. IX. X. Despre acest rege al dacilor sau getilor
TeJef noi am menponat supra § 67-71. - C. Fournier de Moujan in a sa
Nonce sur Jornandes, m~rturisind nelltiinta sa despre acest Dio, se il1!1eaJ~
mult cand presupune di poate s~ fie Dio Cassius care sA mai fi seris 0
carte osebit de istoria sa Ili sA 0 fi intituIat rETlKU. D. MOlljan uitase sau,
pare-rni-se, nu eitise deloc pe Flavius Philostratus, Vitae sophistanHn lihr. I,
cap. VII, Ili ia~ pentru ce se inlleall1 alla de amar!
218 De relJUs Celie. cap. IV. XIV. XXIII
219 Ibid. cap. XV.
220 Ibid. cap. XI.
221 De rebus Celie. cap. XI. XIV. XLI. IV. V. XLI. - Amm. Marcel.libr. XXXI,
cap.7.
221 Notice sur Jornandes, pag. 417.
223 De rebus Celie. cap. IV.
224 De rebus Celie. in Praefat.
22S GJ. Vossius, De 1Iistorie.lalinis, libr. II, cap. 19. - Denis S-te Marthe a
scris mata lui Cassiodor, iar Olleris a publicat la 1841 0 foarte interesantl1
teza, pe care 0 recomand~m mult Iectorilor nOlltti, sub titlul Cassiodore,
conservaleuT des livres latins.
226 Despre aeesta noi am vorbit supra § 40.

162
W loan. Lydi De Magistr. reipubl. Roman. libr. II, §28, pag. 142 edit. Hase,
Paris, 1812. - Un pasaj al lui Criton mai reproduce ~j erudihtl Fr.
Schmieder in notele sale la Lucian, in Jcaromenippus, cap. XVI, tom, II, pag.
188. edit. Halae Magderburg. 1801. - Sii ca1culiim pupn pentru lectorii
no~tri valorlle metalice luate de Traian de la dad.
o litrii romam echivaleau cu 0, 326 kilograme.
Convertind in monedii achtalii, in franci, lei noi, dupii calculele
Biroului de Jongihtdini ~i ale altar erudip:
llitrii TOffianii de aur ...............................1,174 frand
1 litrii romanii de argint ............................ 72
(Dureau de la Malle, Economie politique des Romains, cap. VII, tom. I,
pag. 39-40, 25-39, 446, Paris, 1840.) Prin urmare aurul luat de la daci
eehiveau asblzi eu ............ , .... , .......... 5,620,000,000 fr,
iar arginhtl eu ............................................. 1,420,000,000 fro
Total 7,040,000,000 fro
~aptc miliarde patruzeci de milioane de franci!! [atii a adeviiratii expedi-
pune de argonaup in Colehida sau de prusiani in Francia! ...
228 Lydus, op. cit. Iibr. III, cap. XXXII, pag. 206-209. SA nu uiti1m aici ei1
limba dacilor era una ~i aceea~i cu a tracilor (vezi supra § 64. 65). Veri ~i
pe erudihtl ~i neobositul nostru amic B. Hasdeu in a sa [storia Crilicif a
Romanilor, scriere herculeam ~i de mare pret, cu drept Cllv&nt lauda~ de
presa TOmana ~i strama, tom. I, vol. I, p. 307. - C. Gallerius Valerius Maxi-
mianus imparat TOman era niiscut in Dacia; el a fost doban, apoi se fiieu
soldat, ~i prin vitejia sa a ajuns general. Diocleran il adoptii, ii da de sore
pe fiica sa ~i-l numi Caesar impreuni1 eu Constantius Chlorus la 292.
Gallerius deveni impiirat impreuna cu Constantius Chlorus, luand pentru
sine ltalia ~i Orienhtl. EI mun la 311 in Sardica, in Dacia, patria sa
(Bouillet, Dictionn. lIistor. pag. 719, 1703).
229 Bouillet, Dictionnaire historique, pag. 1690.
230 Diogen. Laert. De vitis clarornm philosoph. libr.IX, cap. XI. 9 et in
prolegom. cap. VI. Pag. 627, edit. laud. - Stephan. Bysant. pag. 112. 120.
25.36.121. - Lalanne, Biograph. Univers. pag. 537. - Strab. I, 93. II, 148 ji
tom.l pag. 154 edit. Coray. - 'AyoOrllJ.€pov rEWYPWplKWV imu.rnpTWoEwI/,
libr. I, cap. I, edit. Amstelod. 1672. - Malte-Brun, Geograph. Universelle
tom. I, pag. 47-48, Paris, 1853.
231 Ctesias fragm. XVI. ~i scrierea de fa}<\ supra § 14. - Herodot. IV, 93.94.
51. - Plm. rv. 12. - Herodot. I, 215. IV, 22. 123. - Dionys. Perieget. verso
739. - Strabon, XI, pag. 349. 353 edit. Paris 1587. - Diodor Sicul. II, 43. -
Pompon. Mela, 1, 2. - Pim. VI. 17. - Solin. cap. LII. - Am. Marcel. XXXI, 2.

163
- Arrian. Expedit. Alex. TV, 16. 17. - Polyaen. Strategem. VIII. 28. - James
Rennel, The Geographical system of Herodoh~s, London, 1800.
232 Petavii Uranolog. pag. 64-93.
233 C. Plinii Caecilii Secund. Epistolar. libr. III, Episto1. V. Collect. Nisard
pag. 550-552. Paris. 1853. - Plin. Histor. Natur. VI. cap. 10 in praefat. -
Tacit. Annal. J. 69. - XIII, 20. - XV, 53. - Historiar. libr. III, 28. - De Oratorib.
cap. XXIII. - Alexis Pierron, Histoire de la Litterature Romaine, pag. 571-572.
Paris, 1869. - Sueton. Vito Plinii, in Collect. Panckoucke, tom. III, pag. 334.
234 La Harpe, Cours de litterature ancienne et moderne, tom. IV, pag. 474-485.
- Pierron, loco citato. - Rezzonico, Disquisitiones Plinianae, Parmae. 1762-
1767.
235 Epistol. cHat. supra.
236 Montaigne, Essm"s, libr. fII, chap. 9, tom. TV, pag. 558, edit. Lefevre.
237 Anno 331-363 d.Hr.
2J8 Ammian. Marcel. Iibr. XXII, cap. I, libr. XXI, cap. 8, 10. - XII, 7. 8. -
XXVII. cap. 5. - lulian. Imperat. Epistol. Senat. populo Athen. - Catona in
Synopsi c1lronologico. - Sethus Calvisius, in Opere chronoiogico. - Zonar.
Annal. tom. III. pag. 24. edit. Basil. 1557.
239 ra(Y) •• EAATlJllKy) ~l~AU)fhlKT], tom. II, pag. 95-98. - Alex. Pierreu, Histoire
de la Litteramre Grecque, pag. 578.
240 C. Canhl, Histoire Universelle, tom. V, pag. 509, 1854.
241 Despre aceste harp ~i itinerarii militare, vezi Veget. De re militar. libr.
III, cap. 6. - Varro. De re mstica, I, 1. - Sueton. in Domitian. cap. X. - Plin.
Hist. Na t. III. 2. XXXV. (~i Guischard, Mimoires critiques el historiques sur
plusieurs points d'antiquilis miiitaires, tom. II, pag. 367-368.
242 Plin. Hist. Nat. libr. In, cap. 2.
243 Lalanne, Biograph. Univers. pag. 1580. - Malte-Brun, Giograph. Univer-
selle, pag. 180.
244 Malte-Brun, loco citato. A. ro ( y),' EAAT]JllKl} I3l[3AlolhlK1l. tom. Il, pag.
182-183. - Lalanne, Biograph. Univers. Pag. 536. - Thorn. Pinedo, Admonitio
ad lectorem, in Auctor. Step1tan. Bysant. Edit. Arnstelodarn. 1687.
245 Stefan Bizantinul in rOOOol. pag. 213 et not. LVIII.
246 Sueton. in Tiber. cap. LXI ~i in Domitian. cap. XX.
247 Sueton. in Claud. cap. XLI.

248 Sueton. in Claud. cap. XLII.

249 Golbery, Not. in. Sueton. pag. 204, loco cit. in not. 127. - A. Pierron,
Histoire de la Littirafure Romaine, pag. 593.
2SO Vezi ~i Plin. Hist. Nat. V., 2. No.4, V, 10. VI, 12 31 VII, 3. XII, 39.
251 Cantemir, Hronic. Roman. tom. I, pag. 196 -199, Ia~i, 1835.
252 Appian. De bellis civilibus, libr. III, cap. 25.

164
253 Appian. De bell. av. II, cap. 110. Conf. et. Strab.
254 Scrierea de faJa, la § 55-56.
25S Sueton. in Tiber. cap. XLII.
256 Philon De Legatione, cap. I.
257 Tacit. in Agricol. cap. XlII.
258 Dio. libr. Ux. - Sueton. in Caligula cap. 43.
259 Fr. Champagny, Les douse Qisars, tom. I, pag. 351-355.
260 Sueton. in. Tiber. XLII. - Golery, Notice sur Suitone, pag. 393-395. Soelt.
de Fontibus atque auctoritate Vitarum XlI Imperatomnl Suetonii. 1830.
261 Arrian.libr. I, cap. 4. - Quint. Curt. 1, 12.
262 Plin. Histor. Nat. libr. VI, 21, 22. VII, 2.
263 Plin. Histor. Nat. libr. VI, cap. 21.
264 Ptolem. Geogr. libr. 1, cap. 8, 9, 14. Iibr. VII, cap. 3, 5. - Fabricius,
Bibiioth. Graec. tom. IV, cap. 14. - Lelewel, Badania 0 geograjij, tom. III, pag.
139. Wilno 1818.
265 Lalanne, Biograph. Universelle, pag. 1013, 1026.
266 Herodot. IV, 183. - Strab. Geograph. libr. XI, cap. V, § 716, 780.
267Strab. VII, cap. 5 § 318. - Plin. Histor. Nat. Iibr. IV, cap. 25. Cf. Hasdeu,
Isloria Critica, edit. I, vol. I, p. 243.
268 Phot. Myriobibl. Cod. CCL, pag. 546-548, edit. Aug. 1612. - Athen.
Dipnosoph. libr. IV, XII. - Strab. cap. 565-719 edit. Coray. - Plin. Histor.
Nat. libr. VJI, cap. 2 no. 5, 22. - Bouillet, Diction. d'lrist. et de geogr. pag. 23.
269 Vossius, De Histor. Graecis, Iibr. Ill. - Stephan. Bysant. in A~LOl ~iW

Al~OOLIIOl, pag. 6, 7, 422 edit. Amstelodam. 1678.

270 Homer. Iliad. XIII, verso 6. - Strabon libr. VII §295, 296, 298, 300, 311,
tom. II, pag. 10-23 edit. Coray. Paris 1817, ~i not. Coray in tom. IV pag.
114. - Eschil in fragm. dramei sale pierdute llpollT}!KiJs Av6IlEvos
(Prometeu dezlegat) fragm. LXXII, edit. Ahrens, Paris 1842 pag. 192. -
Scholiast. Homer. in Iliad. N. verso 6. - Scholiast. Apollonii Rhodii ad. libr.
IV, 284. - Arrian. IV, cap. 1. Quint. Curt. VII, 6. - XpT}OToj.lanlo EK TWV
LTpd[3wVOS" n:wypa~lKWV libr. VII, tom. In, pag. 363 edit. Coray . - A se
com para totodati'i Homer. Iliad. XIII, 6, cu Herodot. 1, cap. 93. Vezi ~i
Suidas §i Etymolog. in Af3,LOL.
W .
271 Conf. Herodot. I, 93. - Strab. VII, 295, 303, 305 §i scrierea prezenta
supra § 64, 65.
272 Despre agatfir$i vezi Ptolem. GeograpklII, 5. Solin. XX. Mela II, 1. Virgil.
Aeneid. IV, 146. Herodot. IV, cap. 100. - Cf. Hasdeu, Isloria CriticQ, vol. 1,
p.l93etseq.
273 Steph. Bysant. in "A~lOl,' AyaOvpaOl,' AAf,dvBpna,' AlTO)J..WVLU,' Apk-
00000, ' l4ylo, pag. 7, 11, 61, 94, 28, lOS, 299. - Vossius De histor. Gr. 1, 11. -

165
 Ionsius, De script. histor. philosoph. JH, 11. - fa('i},' EAAT}VLKT] ~L~Ato­
O~K~, tom. I, pag. 315.
274 StTab. I, 47, XIII, 583, 684, edit. Coray. - Steph. Bysant in 'Y1TEp~6p€lOL,
pag. 680. - Vezi un pasaj din Damastes despre Scipa, p~strat de Pliniu ~i
reprodus de Isaac Casaubon in Comment. la Strab. pag. 112, edit Paris
1587. - Valero Maxim. VIII, 49. No.2, 57. No. 16.
215 Quintilian. Instit. Orat. X. - Sidon. Apoll., libr. VI, Epistol. fn Rusticum.
276 Vezi supra § 4 ~i Plin. Epistol, libr. X. Epistol.13, 14, IS, 16, 19.
2'T1 Vezi J. Demogeot, ttude sur Pline Ie Jeune.
278 Diogen. Laert. IX, 7, 13, pag. 604. - Fabric. Bibl. Graee. libr. XIV, 29, tom.
IV, pag. 333~367. Lalanne, Biograph. Univers. pag. 451. - fa(l), , EAA1)VLKl)
PlP).loO~~. tom. I, 196. - Plin. Hist. Nat. lib,. Vlll, 22, X, 70, Xl, 28, XIn, 47,
XIV, 4, XV, 40, XVll, 2, XVlll, 8, 45, 62, 68, 74, 75, 77, XX, 9, 13, 53, XXI, 36,
XXIV, 99, 102, XXV, 5, XXVI, 9, XXVll, 114, XXVlll, 2, 16, 29, 42, XXIX, 22,
XXX, 2, xxxn, 18, XXXVlI, 18, 54, 55, 58, 70.
279 faCi},' EAAllvtKT) ~L~AloOT)Kll, tom. 1, pag. 400. Plutarch. in Thes. cap.
XXVI-XXVIII. Si in Pomp. cap. XXXV.
280 'ETVIlOAOYIKC.lV IlEya, pag. 212. edit. Veneto 171 0.
281 Heredot. IV, 36. Philostrat. Vito Apollon. VII, cap. 10. § 1. - Dioder.
Sku!. n, 47, § 5 .
. 282 Pausan. libr. III, cap. 13, tom. II pag. 103 edit. Clavier.
283 Plutarn, De audiendis poetis, cap. 1. - Fabric. Bibliot1T. Graee. J, XI. - V.E.
Deswert, De Heraclide Poniico, pag. 157 edit Lovanii 1830.
284 Varin. Phavorin. in ~ Al3apLs. pag. 2, Venet. 1779.
285 Plato in Charmid. tom. II, pag. 35~36 traduct. Schwalbe, Paris 1852, ~i
Voyage du jeune Anac1tarsis en Grike tom. IX, pag. 7 edit. Deux ~Ponts 1793.
286 Himmerii Oratio XXV Ad Ursiciunt Comitem. Este de regretat c~ din
aceastli ora~iune a lui Himmerius avem numai cAteva fragmente.
287 Himmerii Ec10ga XIX. Si din aceasfci eclog~ avem nurnai un fragment!...
288 Aristofan in Equites verso 729, et Maussac. ad Harpocrat pag. 8 et
Suidas.
289 Fr. Dubner, SchoUa Graeca in Aristophan. pag. 60, Paris 1842. -
MEALppirrOV XpovoAoyta' I aTOptKl), pag. 79, Odessa 1836.
290 Phot. Myriobiblon in Cod. CCXXIV.
291 AOUKtQJtOs blCVI1r,S 'ti 1f~fVOS', cap. VIII, tom. I, pag. 408, edit.
Schmieder, Halae Magdeburg. 1800, ~i not. in traduc~. franc. Eugene
Talbot, torn. II, pag. 351 Paris 1857.
292 Stephan. Bysant. in LwyaOovpyot, rag. 596 edit. laud.
293 V-o TcI</>pol, pag. 642.
294 Libr. XXXVII cap. 12, 25.

166
295 'ETUIJ.0AOY. pag. 212 ~i Engel, Comment. de exped. Trajani ad Danubium,
pag. 60, Vindobon. 1714.
296 Athen. Dipnosophist.libr. IV, 158.
m Athen. VlII, 331, ~i Steph. Bysant. pag. 252, 49, 222.
298 Columel. XII. 4. - Plin. Hist. Nat. libr. XXXVII, cap. 11.
m ETlJIlOAO),. pag. 269.
300 Muller, Castoris quae supersunt et not. pag. 153-181 Paris 1844. -
Apollodor Biblioth. II, 3. Vossius, De Historic. Graee. I. 24. - Ionsius, De
scriptoribus his tor. 11.15. - Suidas.
301 ra'~ ,' EM~vLKiJ ~L ~).LoOl\"'l, tom. I. 405.
302 Euseb. Preparat. Evangel.libr. IX. cap. 10.
303 Euseb. alronic. I. Dionys. Hali.cam. Antiq. Rom. I. Strab. XlII. Vossius,
De hislor. Graec. 12 - Stephan. Bysant. pag. 108. 214.
304 Diog. Laert. libr. VIII. 47. Stephan. Bysant. pag. 55, 168, 578, 62, 101, 85,
650,41. - Ael. Spartian. in Adriano.
305 Philostrat. Vito Sophist. in Phavor.libr. I, cap. VIII.
306 J.H. Schnitzler, Atlas historique et pittoresque, ou histoire universelle
disposee en tableaux, tom. I, tableau XXXVIII. Strasbourg 1861.
3~ Libr. rv, vers. 983.
308 Plin. Hist. Nat. libr. VII, cap. 2, § 8.
:m9 Geograph. VII, cap. 309, tom. II, pag. 29 edit. Coray.
310 Diogen. Laert. in Timon. libr. IX. cap. 12 rag. 641. - Steph. Bysant. pag.
649.
311 Diodor. Sicul.libr. III, cap. 52, 67, edit. Muller.
312 Supra § 111.
313 Lalanne, Biograpl1. Univers. pag. 1568.
314 Pierron, Histoire de Ia litteral. Romaine, pag. 587. - I.H. Schnitzler, op. cit.
tabl. XXVII. - La Harpe, Cours de litterahire, tom. V, pag. 34-35. tom. X,
pag. 167. Paris 1826.
315 Stephan Bysant. pag. 295 et not. 23. pag. 76. - Tzetzes, Histor. Chiliad.
VII. cap. 144. - Thoma Pinedo, Comment. auet. quos Stephanus, pag. 773. -
Despre semi-cani eonf. Herodot. IV. 105 ~i scrierea de fa~ § 176.
316 Stephan. Bysant. pag. 376. Pinedo, Comment. pag. 757.
317 Lalanne, op. cit. pag. 80.
3ts Plin. H;st. Nat. Ubr. II, 112. lV, 24, 27.V, 6, 9, 10, 35. VI, 15, 22, 32, 33, 35,
38. VII, 2. XXXVI, 17.
319 Pinedo, Comment. in Stephan. pag. 766. - Stephan. Bysant. pag. 31. in
' Id,vy«.
320 Stephan. Bysant. pag. 387. - Pinedo, Comment. pag. 763. - Festus
Avienus, Descript. orne maritim. V. 42. - Euseb. Prepar. Evangelic. libr. X,
pag.466.

167
321 Aelian. Hislor. Anim. Iibr. Xl, 1. - Schol. ApoH. verso 677.
322 Plin. Hist. Nat. libr. IV, 'LJ. No.4. VI, 20. No.3.
323 Stephan. Bysant. pag. 11. 429. Pinedo, Comment. pag. 771.
324 Stephan. Bysant. in A80vlS pag. 22 et not. 41. d. scrierea de fafli § 67-
W

71. - Strab. libr. VII.

325 Meiners, Histoire de l'origine, des progres et de la decadence des sciences
dans la Grece et aRome. Traduct. Laveaux. tom. I, pag. 276.
326 Meiners, Histoire de rorigine, des progres et de la decadence des sciences
dans In Grece et ii Rome. Traduct. Laveaux. tom. I, pag. 'LJ6.
327 A. Chassang, Hisloire du Roman et de ses rapports avec l'histoire dans
l'antiquili Grecque et Latine, p. 379-385.
328 Ibidem.
329 Phot. Myriobibl. in Cod.CCXVI, p. 356. edit. Aug. 1601.
330 Despre Antiphanes vezi Pinedo, Comment. in Stephan. p. 754. Strab. U.
et Athen. Dipnosoph. mult. loco
331 Homer. Odyss. Xl, verso 14. Orph. Argonaut. verso 1074, 119, 1240. Plin.
libr. II. cap. 67.
332 Pomp. Mela, De situ orbis, I, cap. 19. A.C. Moreau de Jonnes, L'Ocean
des anciens et les peoples prehisloriques, pag. 23-35, Paris, 1873.
333 Photo Myriobiblon, Cod. LXXIX, pag. 173.
334 Pho!. Myriobiblon, Cod. LXXXII, p. 200.
335 Suidas. - Pinedo Comment. in Stephan. p. 764-. - Stephan. Bysa nt. p. 109.
336 Aulus Gel!. libr. VII, cap. 9.
337 Plin. Hist. Nat. libr. II, 3, JIl, 9, XIII, 27, 8.
338 Memnon ap. Phot. loco citato in § 160. - Appian. De bello Mill/ridal. cap.
LXIX, p. 243 Paris 1840.
339 Florus, Remm Romanar. libr. II, cap. VI. Dio Casso libr. XXXVI, § 48, 52,
libr. XXXVII, cap. 11, 12. Appian. De bello Mithridal. 15, 119, 120, 13, 78,
101, 102, 41, 116. Plutarh in Sylla XI, XV, XVI, ~i in Lucull. cap. XVI.
340 Suidas. - raCl'),' EAAl1VLK11 ~L~'\LOO"Kll, tom. I, 399. - Pinedo Comment. in
Stephan. p. 774.
341 Plin. libr. XXII, cap. 6.
342 Plutarh in Sylla, cap. XXXVII.
343 Ad Attic. libr. IV, epist. X et not. Leclerc 122. t. XXII, pag. 107, Paris
1826.
344 Plutarh in Sylla, cap. XXVI :'ji in Ltlcull. cap. XIX.
345 Plutarh in Lucull. cap. XLI, XXXIX.
346 Cic. Ad Attic. libr. I, epist. XIX et not. Leclerc 219, in tom. XXI, p. 197.-
Lucullus a mai scris, Hind inc~ foarte tAn~r, Is loria ri'izboiului marsic, la care
a luat parte:'ji s-a desosebit (plutarh in Lucull. I, II).

168
347 Plin. Hist. Nat. libr. VII, 2, 21, 31, VII, 44, XII, 4, XVlI, 60, 61, XXIX, 16,
29, XXX, 52, XXXI, 3, 8, 28.
348 Ad Altirum, libr. IV, epist. 8.
349 Cicero Ad Atticum 11, epist. 12, IV, epist. 4, b, ~i not. Leclerc, tom. XXI,
pag. 157, IIi tom. XII, pag. 95, 96.
350 Ad Atticum, lihf. II, epist. 4, 6.
351 Alexandru a scris 0 imensii Cosmografie pe care Cicero 0 citea lli 0 copia
(Ad Atticum II. 20, 22, lli Leclerc in not. 185. tom. XXI, pag. 336), Straban ne
citeazA lli el Cosmografia lui Alexanclru.
352 Ad Attic. II, 6, pag. 227, torn. XXI, ~i epist. 4, 7, pag. 225, 221, lli Leclerc
Introduct. la tom. XXXV, pag. 58, 285.
353 Ad Atticum, II, 6, lli supra scrierea de faf.<'i, § 189, 191, lli not. Leclerc
tom. XXI, pag. 313.
354 Priscian.libr. VI, pag. 717.
355 Cicero De legibus, I, 8, 3. - de orator. II,S. - Plutarch. in Cicer. cap. XLI.
Dio Casso XLVI, 21.
356 Ad Alt. IV. epist. 14 etnot. Leclerc, tom. XXII, pag. 112
357 Ad All. XII, 3, 5.
358 Philippica prima, cap. VII, tom. XV, rag. 285.
359 Pro rege Deiorato, xm. tom. XV, pag. 253.
361) Cieer. De legib. I, 2. Ad Attic. libr. I. 4. Censorin. De die natal. cap. XX.
Maerob. Satumal. I, 0, 13. Plin. Hist. Nat. libT. XXXII, 3, 5.
361 Tom. l. 1, pag. 410 ~i Ad Allic.Ubr. I, 19. II, 1.
362 Plutarch. in Crassus, pag. 551. A.
363 Ad Allie. 11,6. Dion. Casso XXXIX. 10. Ad Allie. XIV, 17.
364 Ad Attic. XIV, 17. XV, 4. 27. Dian XLVI, 8.
365 Ad Attic. XV, 26.
366 Appian. Bello av. III, cap. 25.
367 Ad Attic. I, 10. apud loan. Lazar, Tabelle istorice sinchronistice ale
coloniilor romane din Dacia traianii, fase. t pag. 8 in not. BistTiJa, 1972
368 Ad Attic. V, 9. 11. 14. 16. 18. 20. 21. VI, 1. 2. 3. 6. VII, 26. VIII, 11. Famil.
VIII, 5. 9. II, 10. XV, 1. 2. 3. 4.
369 Ad Attic. IV, 16. - Consolatio, cap. VIII, Omt. pro Fonteio. cap. XIX, et In
Pisonem 17.
370 Consolat. XXIV. et in fragm. Epist. ad. Caesar. V,17.
371 Ad Attic. XIV, 9. X, 8.
372 Epistol. ad Brutum, n. Ad Attic. VI, 1.
373 Dio Casso XXXVII, 12. XXXVI, 48. XLII, 45.
374 Ad Quintum jratrem, I, 1. tom. XXV. pag. 35. - Dio Cass. libr. XXXVIII.
cap. 10.

169
375 Ad Attic. IX, 10. X, 8. tom. XXIII. pag. 151 et not. Leclerc (57) pag. 207.
Conf. Caesar. De bello civil. libr. III
376 Epistol.famil.libr. V, 9.
371 Epistol.famil.libr. Xi 11~23.
378 Drat. in L.C Pisonem, cap. XXXIV.
37'9 Despre bessi vezi Herodot. YD, cap. ocr. Strahon VII. 318. edit. Coray.
Vezi mai ales despre bessi !Ii dentelep !Ii omogenitatea lor ell gepi pe Piin.
Hist. Nat.libr. IV, cap. 18.
380 Steph. Byzant. in r6T60l !Ii in dEKEV'TlOl p. 213. 228. Pinedo, Comment.
ad Stephan. p. 768.
381 Steph. Byzant. in TapmpoS" !Ii Nriiov, pag. 638. 492. - Pinedo, Comment.
in Steph. pag. 759. - Eustath. in Odyss. pag. 1671. - Plin. V. - A.C. Moreau
de Jones, L'Ocian des anciens et les peuples pre"lIistoriques, pag. 315-334.
382 Lalanne, Biograph. Univers. pag. 285.
383 Diction. de la Conversat. tom. X, pag. 20-21. Paris 1833.
384 Steph. Bysant. in TacppOL, pag. 642. - Mela, It 1. - Plin. IV, 12. - Ptotem.
Geograph. lU, 6. - Malte-Brun, Giograph. Un iverselle, livre XCII, t. III, p. 443,
Paris, 1853.
385 Callistrati descriptiones, fragm. XIV, in edit. Philostratorum, Paris, 1849,
pag. 424. Despre Athamas vezi Pausanias, tom. IV, 24, V, 199, 196, 131, I,
316,319, edit. laud.
3S6 Varini, Dictionan'um in V-o 'It:pov opOS', pag. 341 edit. Veneto 1779.
387 Lalanne, Biograph. Universelle, pag. 1523.
388 Liv. in praefat.
389 Liv. in praefat.
390 A. Pierron, Histoire de la litterature Romaine, XXI, pag. 335-343.
391 Sommar. Flor. in Tit. Liv. pag. 875 tom. I edit. Nisard.
392 Ibid. tom. II pag. 891.
393 Ih. pag. 892.
394 lb. pag. 898 ~i Florus Epitom. Rer. Romanornm libr. III, cap. 5. - conf.
Sallust. in Fragm. histor. et Cicero Oratio in Pison.
395 lb. pag. 898.
"'lb. pag. 905.
397 lb. pag. 903.
398 Dio Cass. libr. Ll. cap. 23-28, tom. VII, pag. 183-195 edit. Gros, Paris
1865.
399 lb. pag. 906.
400 Lib. HI, cap. V ~i not. Du Ruzoir Paris 1829, pag. 516. - Hasdeu, lstoria
Critidi a Romanilor, tom. I, pag. 292, 293, edit. 1873.
401 Sueton. in Domilian.cap. X.

170
402 Nisard, in not. Tit. Liv. tom. H, p. 887:;;i tom. I, p. 1. - J. Salisbury, De
nugis curialium, libr. II, cap. 26, libr. VIII, cap. 19.
403 Diodor. Sicul.ll, 47. - EschiI, Choephorae, verso 373.
404 Ubr. VII, cap. II, § 295 edit Coray.
405 Moreau de Jonnes, ap. cit. p. 145-146.
406 Certamen Homeri et Hesiodi, p. 492.
41Yl Herodot.libr. IV, cap. 32.
"" Pindar. Olymp. N, 26, 45, 55. Pyth. 46.
409 Diogen. Laert. VIII, cap. 1. 9. - Aelian. Var. Histor. libr. II, cap. 26.
410 Herodot. IV, 94. 95. - Strab. VII, 3.
411 Strab. XI. cap. 6. tom. II d. 325. edit. Coray. - Moreau de Jonnes, op. cit.
p.141-163.
412 Herodot. IV, 32. - Strab. XV, 1, § 57, tom. III, p. 118 edit. Coray. -
5teph. Byzant., p. 680, et. not. 40, p. 772, 754, 759, 636, 355. - Macrob.
Satumal. I, VII, et. not. 38.
413 raCT!,' E>J..T}IIlKT! ~LI3ALoChlKT}, tom. I, 159-160. - Fabric. Bibl. Graeca, H, 15 §
55, t. 1, p. 565.
414 Pinedo, Commenl. in Steph., p. 764.
415 Lalanne, Biograph Univers. p . 59. - Pinedo, p. 754.
416 Pinedo, loco cit. p . 712.
417 Pinedo, p. 759.
418lonsius, De scriptor. Histor. libr. I, cap. 20.
419 Fragm. lui Hierocles, ap. Stephan. Byzant. p. 636.
420 Herodot. IV, 33-35. - Pausan. libr. 1,31, 1. I. p. 223, edit. Clavier.
421 Pausan. Ubr. X, cap. V, 1. V, p- 285-289. - Antichitatea e1en~ intreag~
m~rturise:;;te c~ nordul a fost leag~nul zeilor eleni (Diodor. Sicul. III, 56,
54, Iliad. XIV verso 200).
422 Herrodot. IV 33. 34. 35. - Pausan. V, cap. 7, tom. II, pag. 49.
423 Pausan. loco cit.
424 Pausan. tom. HI, 48.
425 Pausan. libr. I, cap. 2, tom. I, pag. 23-29.
426 Apoll. Rhod. Argonaut. IV, 357. - Valero Flac. Argon.vm, 174, 217, 260.
4V Uhr. I.
42iI Orph. A rgon. verso 1057. - Diodor. S icu!. IV, 56.
42' Apoll. Rhod.ll, 176.
430 Apoll. Rhod. IV, 299.
431 Apoll. Rhod. IV, 302.
432 Martial. VIII, Epigram. 84. Ptolem. III, 10. Mela If, 7. Plin. IV, 14. Cluv.
Genn. Antiquit. III, 43. Va ler. Flacc. VIII. Strab. VfI, 301, 305, 306 et

171
Chrestomath. 365 edit. Coray. Arrian. Exped. A lex. I. 2, 3. <1>tAtTTTT(8T)S,
, IOTOPlO Tf}s POtJtlouvtos-, tom. I, pag. 48-57, edit. Lips. 1816.
433 Larcher, Notes sur Herodote, I, 2, 3, torn. I, pag. 170, 437. - Behr,
Recherches sur l'hist. des temps heroiques de fa Grece, pag. 314, 319, Paris,
1856.
134 Valea Hybristes este Valea Donului (Humboldt, Cosmos tom. II, pag. 498
in not. 58 ad pag. 169).
435 Humboldt, Cosmos, tom. II, 168, 169.
436 Humboldt, Cosmos, tom. II, pag. 170-172
437 Apollonius a scris la 276 tHr. EI a fost, dupa. moartea lui Eratosthenes,

sub Ptolemeu Epiphanes, intendent al bibliotecii din Alexandria, cea mai

bogatA ~i mai renumiti1 a Antichiti1p.i (Suidas, Vossius, I, 17). Virgiliu este
un imitator a1 vervei lui Apollonius (Macrob. Saturn. V, 17. Serv. ad
Aeneid. IV, 1, Vossius de imitatione 1). Limba lui Apollonius este foarte
dificila.. Critica n-a putut inca. I~muri multe pasaje. Recomand~m junimei
studioase tTaducpunea franceu de 1.1. A. Caussin, Paris, an. 5 de la
Republ. - cea mai buna. din toate tTaducpunile.
438 Valero FIacc. Argonaut.libr. V, verso 419.
439 Valero FIacc. III, verso 490-505.

440 Valer. FIacc.libr. V, verso 619-695, libf'. VI, verso 5-690.

<41 str.b. Vl!, 295, 303, 305. Herodot. 1,93.
442 Pia ton, in Crahjl. ~i Philyb. Iamblic. Vito Pythagor. XXXIV, pag. 169. -
Pindar, Pyth. IV, 313. - Aristophan, in B6.TpaXOL. 1064. - Euripid. in Medea,
543. ' Icpt Y~II. ' AuA .• P~aat+', 943. - Diodor. Sicul. IV, 25. Fabric. Bibljoth. Gr.
1. 18. 20. Imperat. Eudox. in Ionia, pag. 318, edit. Villoison 1781.-
ru(-r,,' EAAlllltK-r, ~l ~AlOOl'jKl), tom. I, 110. - Schoell, Histoire de la litteral.
Greeque, tom. I, pag. 41, Paris, 1823.
443 Diogen. Laert. libr. 1, cap. X, No.5. Vossius, De poet. Graee.
444 Asclepiad, Myrt. apud Scheel, op.laudat. tom. I, pag. 623.
445 Giraldi, De poet. histor. Dial. IV, pag. 245. Fabric. Biblioth. Graee. It 522.
- Suidas. - La lanne, Biograpll. Universelle, pag. 453.
446 Herodot, libr. VII, cap. 6. Clem. Alexandr. Stromat. I. Vossius, De poet.
Grace.
447 Instit. Drat. libr. X, cap. 1.
448 Pet. Crinitus, De poetis Latinis, libr. IV, cap. LXVI.
449 Scrierea de fa~, § 155.
450 Quintil. X, cap. I. Vossius, De poet. Latin., id. De histor. latin. Ovid.
Amor. I, 15. 21.
451 Suidas. Vossius, De poet. Graee.

172
452 Strab. I. Herodot.V. Diogen. Laert. II, cap. I, § 3. - Eustathius, praefat.
ad Dionysii TIEprrIYT)oU'. Clement. Alexandr. Stromat. Ubr. VII. Aelian.
Variae liistor. III, cap. 28.
453 Diogen. Laert. 1.10 No.1. - It No.2. - Ill. No. 29. VI, I, No.8. Lalanne,
Biograph Univ. pag. 1507. lustin. It 5. Suidas. Stephan. Bysant. et Pinedo,
Comment. in Steph. pag. 775. - ra'fl.· EXAT)v. !3l!3)..LOO. tom. I, pag. 397.
454 Thucidid. t cap. I.
455 Diogen. Laert. libr. V, cap. 5. no. 11, pag. 331.

456 Noblm ca aceste nume Saing-Huais ~i Ble-Uais sunt epitetice.

457 Brenn in limha galica vrea sa zica Damn, Voievod. Acest nume il cunoa~­
tern in istorie ca nume propriu - Brenl1us.
458 Sdpion Oupleix, Memoires des Gaules, depuis Ie deluge jusqu'a
l'etablissement de la Monarchie fran~ajse, Paris 1619. - O. Martin, Hisloire des
Gaules et des conquites des Gaulois, Paris, 1752. - Dictionnaire de La
Conversation, XXIX, p. 484, Paris 1836. - <l>wTElVOs,' l aTopta daKlas, t. I, p.
7374. - Herodot. lV, cap. 12. - Sl:rab. XI. 494. XII. - Suidas in r aMTUL. -
Ptolem., V. cap. 6. - Duruy, Histoire de France, I, 41-44. Perrot, Exploration
de la Galatie. - Perrot, De Galatia provincia Romana. - Robiou, Histoire des
Galliois d'Onent.
459 Malle-Brun, Geographie Universelle, t. I, p. 63.
4611 Bolleac, Topographie de la Roumanie, p. 32, Paris 1856. - Frunzescu,
Diction. topographic al Romaniei, nom. citato
461 Diog. Laert. V, 5. p. 331. - Pinedo, Comment. in Steph. Bysant. pag. 760.
462 Strabon, Vll,318, 319. - Plin. IV, 11. Formaleoni, Histoire pliilosophique et
politiqlle du commerce, de la navigation et des colonies des anciens dans fa Mer
Noire, tom. I, pag. 152, edit. Venise 1789.
463 Strahon, l, cap. 60.
464 Diogen. Laert. VII. cap. 4. No.5, pag. 498.
465 0' AnvilIe, Memoires de I'Academie des inscriptions, tom. XXV, pag. 43,
apud Engel, Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium, pag. 68,
Vindobonae, 1714. - Stephan. Bysant in 'P<ii3cwa, pag. 571. - Suidas, in
"EPJllTTTTOS' - Pinedo, Commentar. in Stephan. pag. 763.
466 Lalanne, Biograph. Univ. pag. 1520.
467 Engel, loco citato, pag. 89. - Suidas. - Pinedo, Commentar. pag. 773.
'" Libr. IV. 183. V, 248. VI, 260. 271. XIII. 600. XIV, 640. 654.
469 Lalanne, op. cit. pag. 1242.
470 Apol1on. Rhod. IV, 267-288.

4n Herodot. II, 103. 110. - Valero Flacc. Argon. V, 419. - Campagne de

Rliamses Ie Grand (5esostris) contre les Schetos (Scythes) et leurs allies,
manuscript hieratique egyptien appartenant a M. SaUier, a Aix, en

173
Provance. Notice sur ce manuscript par Salvioni (d'apres Champollion)
Paris, 1835 in 80, apud Cantu, Histoire UniverseUe, tom. I, pag. 394, Paris
1853. - Rollin, Histoire des Egyptiens, tom. I pag. 118-121, edit. Paris 1809.
4n Rollin, Hist. Ancienne. - Herodot. I, 105, II, 44, 104, JV,39.
413 Nouvelle bibliotheque des voyages anciens et modernes, tom. I, Introduction,
pag. HI, Paris 1841.
474 Herodot. III, 5.
475 Matte-Brun, Giogr. Univers. I, pag. 25. Conf. Homer. Odyss. XI. 14. 19.
476 Appian. libr. I, cap. XVII.
471 Oratio ad Craecos, no. 37. edit. Oxford, 1700. Tatian, m\scut in Siria, a
scris la anii 130 d.Hr.
478 Euseb. Preparat. Evangel. - Encyclopedie Moderne, t. XXVI. pag. 923-931.
tom. XXIII. pag. 671-681. Paris 1855,
479 ra(~,' EAAllVLKll f3lf3Aloaf]KT] I, 297. - Lalanne, Bibliogr. Univ., pag. 995.
480 Arrian. I, cap. 2-5.
481 Vezi Davidis Hoeschelii, Photii Patriarehae Constanlinopolilani de ATriani
scrip lis eclogae, edit. Augustana 1601, pag. XVII-XXVI.
482 Stritter, Memor. Populor. tom. IV, pag. 332. Amm, Marce1. XXXI, cap. 2.
'" ra'~,' EAA~vtK~ ~'iJAloOl]~, tom. [, 371-374. - Phot. Myriohih/on, Cod.
LVUI. - Suidas. - Pinedo, Comment in SteplJan., pag. 757. - Ch. Guischardt,
Officier Prusien, Aide de Camp de Frederic II, Memoires Militaires sur les
Crees et les Romains, tom. It pag. 199-212, Lyon, 1760. - Recomandc\m
mult IectoriIor no~tri. aceastli. scriere a eruditului ofkier Guisellardt. -
Oespre formidabila cavalerie a geplor aminte~te ~i Thucidid. libr. 11,98.
484 Hippocrate a trilit 104 ani. ra(Tj,' E'ullVLKll f3Lf3ALOIh'}Kll, tom. I, pag. 198.
485 Homer Iliad. ll. 731. Sassius a~eza epoca lui Esculap pe la 1247 i.Hr,
(Sass. Onomasticon, pag. 8, 44).
486 Plutarch. Romarc. cap. 94.
487 Xenophont. Apomnemon. Iibr. III, cap. 13. § 3.
488 Artemidor. Onerocretic. IV, 22, Aristofan . Pluto 690, 668-671, Pausan. I,
p. 405, 518, edit. Crauer, Strab. t. II, p. 127 edit. Coray, Lucian.
Xap. 11' EnluKOTfOS, cap. 21, Galin. 'YYLfll!. I, p. 226, Lucian. 'AA€-~al!8p .
~ cjJ<uBo~avT. cap. 38.
489 Hippocratis Lex., in l I, p. 3 Opera Hippocratis edit. KUhn, Lipsiae
1826.
490 Strab.libr.lI. 127. edit. Coray.
491 Strab. t. I, p. 51 edit. Coray.
492 Dio Chrysost. Drat. Borystlr., Amm. Marcell. XXII. 8, Iornand. Gelie.
cap. 5.
493 Strab. Geograph.libr. XIV,657, edit. Coray.

174
494 Suidas in A1)116Kpt TOS ~i ' I TTTTOKpclT1)S. Cor. eels. libr. I, in prooem. -
Plato, in Phaedro, p. 371. Vol. X Oper. edit. Bipont.
495 Hippocrat. TTepl' lepi)s 1l000lJ, (De morbo sacro) t. I, p. 587-615. edit. laud.
496 Hippocrat. TTept E1Tl8T1I1LWII, libr. I, cap. 1I t. Ill, p. 395 edit. laudat.
4'1l Plin. Histor. Natu r. libr. XXIX, cap. 1. - Le Clerc, Historie de la medicine, t.

I. livre III, chap. XXXII, p. 241, not. 13. - Renouard, Histoire de la medicine
depuis son origine jusqu'au XIX siecle, Paris 1864, 2 vol.
498 Ackermann, Historia litteraria Hippocratis, pag. Xl-XIV in edit. KUhn. -
Dio Cass.libr. LXXI. cap. 11. tom. X pag 27, edit. Gros.
499 Hippocrat. Prognosticon, tom. I, pag. 119 edit. laudat.
500 ra(il.· E>J\l)IILKl} I3t[l)..LoOllKT}. tom. I, pag. 198-200.
501 Strab. I. 33. tom. I, pag. 42 edit. Coray.
502 Elal BE ot AaKOt. ~Kua(l.l. - Dio Cass. Ubr. LI, cap. 22, tom. VII, pag.
180, edit. E. Gros, Paris 1865.
50l I.e. Ackermann, Historia litteraria Hippocratis, pag. en. Malte-Brun,
Geographie Universelle, tom. I, pag. 48.
504 Coray, Discours preIiminaire sur Ie traite d'Hippocrate des aires, des eaux et
des lieux. pag. CXXX1. Paris, 1800. Coray ne-a dat douil edip.uni ale acestei
scrieri a lui Hippocrate: una tipilritil Paris an. IX (1800) de I'lmprimerie de
Baudelot et Eberhart, in 2 volume din care eel de-al doilea numai note ~i
scholii de 0 erudipune ca a lui Coray. Aceasta ediJiune, text ~i traducpune
franceza, a fost incununatil la 1810 de Universitatea Franceza !}i premiatil
de guvem. - Ea este foarte raril astazi. A doua ediJiune a lui Coray este
din 1816, Paris chez Theophile Barrois pere,libr. Rue Hautefeuille, No. 28.
Tot textul ~i traducJiunea francezil, in~ filril note, dar cu oarecari
corecturi in text ~i in traductiune. Noi ne servim de aceste douil ediJ:ii ale
lui Coray, pe care Ie datorilm amabilitlipi amicului nostru colonel D-r.
Serpruoti !}i p entru care ii exprimlim ~i aid recunO!}tinta noastrl§.
505 Hippocrat. De aere IDe. aq. cap. XCII. - Conf. Strab. 1,34.36. VII. 211, sq.
edit. 1587 !}i Gibbon, Histoire de la decadence de l'Empire Romain, tom. I pag.
615 Paris 1848.
506 Cap. XClll.
507 La editia din 1800.
508 Prince N. Soutzo, Statistique de Moldavie; - Hasdeu, Istoria toleranfei
religioase fn Romania, !}i Hasdeu, Din Moldova, 1863, No. 2, pag. 21.
509 Sukias de Somal, Quadro delle opere di van au tori, anticamente tradotti in
armeno, VeneJia, 1825, in go. - Victor Langlois, Discours preliminaire a la
collection des histonens anciens et modernes de l'Annenie, tom. 1, pag. I-XXXI,
tom. II, pag. I-XVI. Paris 1867-1869.
510 Mois. de Khoren, Histoire d'Armenie, livre III, chap. 36, 54.

175
511 Vezi lkon Vai'sse, in EnClJclopidie moderne, tom. IV, pag. 299-311, edit.
Paris 1854.
512 Victor Langlois, op. laudat tom. J,. pag. 45-46. - conf. fornand. De rebus
Geticis, cap. V, ~i Teophan. Byzant. Chronogr. pag. 2%.
513 Id. pag. 39 langlois.
514 ld. pag. 42.
515 Victor Langlois I. pag. 57-95.
516 'Ell TOlS 6.auvtotll Ti napa ZtXOlS (Viet. Langl. pag. 88). Rilrnane ca
crilica sc'1 lilmureasdi aceste nume.
517 Vict. Langlois, I, pag. 101.
518 Ibid. I, pag. 109-203.
519 Ibid. I, pag. 203-310.
520 Ibid. I. Pag. 385-398, ~i tom. II, pag. 47-175.
521 Ibid.I1, pag. 19-44.
522 Carasmin, Istoria Gosudarstva Rosiiskago, tom. I. pag. 88.
523 Pray, Dissertat. VI, pag. 111. Numele de Comani se pilstreatii in
optsprezece localitc'1p din RomAnia. Frunzescu, Diction. statist. pag. 127-129.
524 Peceneaga este din vechime 0 localitate la Teleorman pe Dunilre.

Frunzescu, loco cit. pag. 346.

525 Caras min, op. laud. tom. II, pag. 11.
526 Memor. populorom III, 908. - Alexiados libr. VIII.
527 De administr. Imper. cap. XLII, pag. 177, edit. Bonn.
528 Memor. populor. III, pag. 938-947. in Moldova numele tlzilor, Uzia, se
mai conservil, poate, in Uz, parau in judetul Bacilu; in Valahia, in Uzenifa,
parau in judetul Mehedinp.
529 De admin. imp. Pag. 166, 177.
530 Ovid. Pontic. IV, 9, 69.
531 Dionys. Perieget. vers. 305. 308. apud. Cantemir, Chronic. torn. I, pag. 9.
532 Hesych. Miles. Apud Milller, in Fragm. historic. Graee. tom. IV, pag. 171.
533 Athen. VI, 12 - XVIII. - Ioseph. Archeolog. Iibr. XII. 3. XVII. 5. XVI. 7. -
Suidas et raCi].· EAATtvtKTt !3t!3XtoOf]Kl), tom.I, pag. 325.
534 Milner, Fragm. Hisloricorom Graecorom, tom. III, pag. 364, 368, 413, 428,
459,460, edit. Paris, 1849. - Sevinu5, Recherches sur ['histoire de la vie et des
ouvrages de Nicolas de Damas, in Memoir. De I' Academie, tom. VI, pag. 486.
535 i'a(i'i.. E)J.~VlK'lj ~l~Alo61\K~. tom. II, pag. 173.
536 Muller, Fragm. Historic. Gmecor. tom IV, pag. 69-10. - Laurian, Magasin
Istor. pentro Dacia, tom. V, pag. 185-208.
537 ra'fl,' EAA1)vtKl) !3l[3XLOOl]K1), tom. I, pag. 355. Dio Cass. libr. LXIX cap. 4.
tom. IX pag. 471. Tzetzes, Chiliad. II, 67. Vitruv.libr.lII, cap. 3. Fabretti, De
columna Traiani Syntagma, pag. 99. edit. Romae 1690. Engle, Commentatio

176
de expeditionibus Traiani ad Danubium. - A. Treb. laurian, Magasin Istor.
pentrn Dacia, tom. V, pag. 187.
S38 Suidas sub voce nomTOS. - ra(u,' EAAllVlKll [3lf3ALo6JlKl], tom. II, pag.
111. - Victor langlois, Collect. des Historiens d'Annenie, tom. II, pag. 48. -
Vivien de Saint-Martin, Histoire de la Giographie, pag. 211, Paris, 1873.
S39 ra(i'!,' EAAllVlKl) [3l[3AloO-f)Kl], I, 66. Dom. 0' Achery, Spicilegium, tom. It
Cronicon Centulense, libr. III, cpo 3, pag. 311, col. 2 apud Lalanne, Curiositi
bibliographiques, pag. 160, Paris 1854. - D'Avezac, Cosmographie d'Ethicus,
Paris, 1852 in 40. H. Wuttke, Die Cosmographie des Istrier Aithicos, Leipz.
1853 in 80. - Vivien, Histoire de la Giographie, pag. 211.
54lJ Ammomii seu Philopom Vita Aristotel. Pag. 401, in [3LO)'paq,. Westerm.
541 Cicero De Fin. V. 11. Conf. Diogen. Laert. V, 27.
542 Arrian. et Quint. Curt. in Exped. Alex.
543 Muller, Fragm. Hisloricor. Graecornm, fragm. 163, pag. 103. 154. 162. 165.
180. 154. in torn. II. - Conf. Politic. libr. VII, cap. 2, torn. II. pag. 436 edit.
Thurot, Paris 1824. ra(U, 'E>J..llvLKl) [3L[3ALoOT)Kl].
544 Muller, Fragm. Historicor. Graecornm, tom. III, pag. 108-148.
545 ra(iJ, , EAAllVLKl) [3L[3ALoOitKl], tom. II, pag. 206. - Muller, Fragm. Historicor.
Graecorum, tom. IV, p. 181-191.
546 Suidas, in "Hpwv.
547 Herodot. IV, %.
548 Diogen. Laert. proemium, cap. I et libr. VIII. cap. 1.
549 Hellamc. Chronolog. MeHrhet pag 159. - Lucian. Scylh. I. 4.
5SO Herodot. IV, 94-97. - StTab. VII, cap. 297.
551 Tatianus, Or. adv. Gr. cap. 58. et ex eo Euseb. Prepar. Evang. X, 11, pag.
493, B. - Suidas, V-0 WXOS.
"2Strab. VII. cap. 3. § 11.
553 Apud lomand. De reb. Getic. cap. Xl
554 Oespre aceast! epocil ~i despre fenicienii in Dacia, vezi eruditele
cercetilri ale dlui Hasdeu, Islor. Crit. a Roman. tom. II, pag. 36-60. Bucure~ti
1875. - Vezi ~i Karasmin, 1st. Gosud. Ross.., I. 8. et. Not.
SS5 Muller, Fragm. Historicor. Graecorum, tom. IV, pag. 437.
5S6 Zossimi, Histor. libr. I, VII. pag. 14, edit. Ienae, 1729. - Dion Cas. libr.
LXIV cap. 3. LXV, cap. 9.
5S7 Iliad. Xl, verso 163.
S58 Dio Casso Fragm. Libr. I-XXXVI, cap. 27, tom. I, p. 59, edit. E. Gros.
Paris 1845.
559 Pho!. Myriobibl. Cod. LXXI. - ram 'E).A~v'to'J P'PA,oOJ)KTj. tom. II, pag.
45. - E. Gros, Introduction aDion Cassius, tom. I, pag. I-CIIl.
560 Ubr. XXXVIIl frag. cap. 10, tom. III, pag. 327.

177
561 Tom. II, pag. 127. 243 sq.
562 Conf. Florus, IV, 12.
563 Dio Casso tom. VII, pag. 161-197. Aproape de Nistru, la rlisArit miazAzi,
se afIA ~i astazi pe~tera sau smnea Sorocei. Tradipa zice cA locuitorii vechi
din Moldova ~i Basarabia se adAposteau aici ~i ascundeau bogAJiile lor.
Sttinea Sorocei dadi nu este pe~tera Ora din zilele dacilor, eel pupn a
analogie. Vezi descrierea ei modemA in Uricar. tom. III, 227, 282. edit. Ia~i
1853, ~i Cantemir, Descr. Mold. pag. 31.
564 Fragm. tom.VJI, pag. 645. 647. 665. 672.
565 Fragm. tom. IX, pag. 244. 256. Conf Ioseph. IV. 11, §. 5. Tacit. Histor. III.
46. 83. - Detaliile despre aceasbl exepdipune ne-ar fi fost de cea mai mare
importan~.
566 Tom. IX, pag. 352.
567 Fragm. tom. X, pag. 31. 63. 39.
568 Fragm. tom. X, pag. 79.
569 Tom. X, pag. 371.
570 Tom. X, pag. 435.
571 Dio Casso tom. IX, pag. 397-484.
572 Virgil. Georgicor. II, 497 et not. Eugen. Bulgaris, pag. -65, edit. Petropoti
1786.
573 Strab. V([, 319.
574 Diodor. Sicul. XX, 112. XIX, 73. Appian. Illyr. 30 Stephan. Bysant. V-o
·08TjuuOs-. Milller, Fragm. Historicor. Graecorum, tom. IV, 382. Ovid. Trist.
I, XI, 9. Ptolem. III, 10. Plin. IV, 11 Scylax, in Tracia, numel1te acesbl colonie
Odesopolis.
575 Strab. XIV, 642. Steph. Bysant. pag. 715. 634. 615. Pinedo, Commentariol.

in Steph. Bysant. pag. 754, Amstelodami, 1678. - Cicero in Epistol. ad.

Atticum II, 22. Aurelius Victor, De Origin. Gent. Roman. pag. 9, edit.
Lugdun.1670.
576 Catalogul scrierilor lui Blemmydas vezi in Fabricius, Bibliotlt. Graeca,
tom. VI.
577 MilUer, Geographi Graeci Minores, tom. II, pag. 458-470.

578 Milller, Fragm. Histon·cor. Graecorum, tom. Ill, pag. 664.

579 Fotino, Istor. Dacie;, 1.158-162. Cantemir, Chronic. I, 29-305. Laurian,
Istor. Roman. I, 157-160. $incai, Chron. I, pag. 29-31.
580 Clemens Alexandrin. Stromat. V, pag. 239,51. Milller, Fragm. Historicor.
Graecorum, torn. IV, pag. 336.
581 Strab. VII, 307. edit. Coray. - Phot. Cod. XXII.
532 Lucian. in Macrob. Op. tom. I, pag. 406. edit. Halae Magdeburg. 1801.
Frontin, Stratagemat. II,4, ZO.

178
583 Strob. XII. 548.
584 Epistol. ad. Attic., II, 6. Vivien, Histoire de la Geographie, pag. 163. 161.
585 Milller, Fragm. Historic. Graec., Hesychii fragm. LXVI, tom. [V, pag. 176.
586 Oespre Teofrast vezi Diogen. Laert. V, 302-316. - Piin. 111,9 pag. 152.
Hard. - Vivien de Saint Martin, Hist. de la Geographie, pag. 126. - fn
scrierile lui Teofrast, editio Daniil Einsiu5, Lugdun. 1613, ~i editio Hem.
Laurent. Amstelodam. 1644, se g~sesc muJte nopuni despre botanicli ~i
alte care se ating de regiunile noastre.
58? Strab. Libr. XIII. Cap. 609, edit. COfay.
588 Vezi ~incai, 1, 35-36.
589 Polyb. II. 61.
590 Coni. Herodot. IV, 131.
591 Coni. Strab.vn. 318. Stephan Bysant. in Kp6j3u(Ol.
592 Scholia S. Maximi ad S. Dionysium Areopag. tom. II, pag. 156 edit.
Antverp.1634.
593 Aul. Gel. X, 25. Tit. Liv. XXXI, 29. Valer. Flace. VI, 8. - Cenealogia
lingvistidi a cuv. romfea, vezi in Hasdeu, 1st. critica, t. 2, p. 43 ~i urm.
594 MUlier, Fragm. Hisloricor. Graecomm, tom. I, pag. 334-359. LXX.
S95 Strabon, IX, 397 $i trad. Tardieu, tom. II, pag. 211 Paris 1873. -
SchoIiast. Apollon. Rhod. ad libr. IV, verso 264.
S96 Strabon, XVII, 838.
""Cop. 44,46, 216,299,347,354,397,437,479,484,638,659,805,837,838
edit. Coray Paris 1819.
S98 De re nlst. 1, 1.
S99 Hist. Nat. II, 6. 5.
600 Ad Atticum 11, 6.
601 Tusculan. I, 31, 18.
602 De Olfie. II, 5.
603 Ad Attic. II, 2, Vlll, 4, De fin. TV, 28.
604 MUller, Fragm. Histoncor. Graecorum, tom. II, pag. 225-253. - Vivien,
Histoire de la giograph. pag. 126, 127.
60S MUner, Fragm. Hisloricor. Graecontm, tom. II, pag. 375-381.
606 Strob. Geograph. libr. 1,48, SO, 52.
607 Vincent de Bauvais, In Speculum maius historicum, edit. Strasburg 1473
in 10 vol. in fol., tom. X, pag. 47-48. - Ionsius, De scriptonb. 11istor. philo-
soph. libr. Ill, cap. 6. - Vossius, De historic. Graecis, II, 10. - roCi'l,
'EUTlVLKtl I3lI3ALOO~KTl, I, 357.
608 DUhner, Plutarch. tom. V, edit. Didotiana.
609 Herodot. IV, 18, 53, 74, 78.

179
650 Gibbon, tom. XII, pag. 67.
651 ft:wypaq>i.a Arll.111TPle-WII, tom. I, pag. '257, 258, 259.
652 Photii Homiliae de Rossorum incursione. MUller, Fragm. Historicorum
Graecornm, tom. V, pag. 165. Paris, 1870.
653 Gibbon, Hist. de la decad. et de la chute de I'EmpiTe Romain, tom. XII, pag.
17 ~i tom. X, pag. 503-509. - Coray, .. ATUKTa, tom. I.
654 Gibbon, XII, pag. 256.
655 Historia Patriarchica Constantinopoleos, post Constantinopolin a Turcis
expugnatum, in Mart. Crusii Turco-Graecia, libr. II, pag. 107-184 Basileae
1584. - Conf. C. Sathas, Bibliotheca medij «evi, tom. JIl, rag. VII. Edit. Venet.
1872.
656 Zonar. Annal. Iibr. XVI.
657 Zonar. Annal. libr. XVII. - Coni. ~KUp~T. BU(UVT. KW1'OTuVTlvoirrroALS',
tom. I, p. 883. edit. Athen. 1581. - Coray, "ATUKTU, tom. I, rag. o'-vB'.
Paris 1828.
&Sa Coray," ATUKTU, tom. I-H.
659 Xenoph. llEpl lTpo<J68wv cap. I tom. H, rag. 385 edit. Vlanti, Venet. 1811.
660 langlOiS, Le mont Athas et ses monasteres, pag. 98. Paris 1867.
661 loan Andrea Arhiepiscopul de Aloria (Corsica) in dedic. Ci'itre Papa
Paul H a Epistolelor Sf. Ieronim. edit. Roma, 1468, apud Ambr. Firmin-
Didot, in EnctJclopid. moderne, art. Typograpl1ie, tom. XXVI, pag. 558-922.
Paris 1854.

182
 EDITURA DACICA vA OFERA:

Colecpa "BIBLlOTECA DACICA"

Nr. 1 Dumitru Manolache, Tezaurul dacie de la Sinaia - legendif

sau adevifr ocu/tat?, postfata de Aurora Petan, 256 p.,
2006.

Nr. 2 AI. Papadopol-Calimah, Serieri veehi pierdute atingiftoare

de Dacia, edijie ingrijita de Aurora Petan, 184 p., 2007.

Nr. 3 Ion Horapu Cri§an, Medieina fn Dacia, edipe ingrijita de

Eva Cri§an ~i Dorin Alicu, 264 p., 2007.

Nr. 4-5 Ion Horapu Cri§an, Civilizapa geto-daeilor, 2 vol., 720 p.

(vol. 1352 p. + vol. II 368 p.), 2008.

Nr. 6 Dumitru Manolache, Andrei, Apostolul lupilor, edipa

a II-a revizuitll ~i augmentata, prefata de arhim. Arsenie
Papacioc, 496 p., 2008.

Nr. 7 I.I. Russu, Religia geto-daeilor. Zei, eredinte, praetiei

religioase, 132 p., 2009.
 Coleepa "FRONTIERE"

Nr. 1 Florin Diacu, Mileniul pierdut. Asediu la porple istori(i,

traducere de Vasile Mioc ~i Doina lonescu, 246 p.,
2008.

In afara colectillor:

Dan Oltean, Munpi Dacilor. Gililtorii pe plaiurile rege~ti ale

Sarmizegetusei, 300 p. (150 p. + 140 ilustrapi color + 10 Mrp),
2008.

Felix Crainieu, Cristi lonila, Legendele dacilor liberi, 172 p.,

2009.

A. Ortelius, Harta Daciei, reprodueere dupa harta originala

din anul 1595 (54 x 43 em), insopta de bro§ura Harta Daciei:
izvoarele, 24 p., traducere din limba latiru'i de Aurora Pelan,
2009.

Va a§teptilm la sediul editurii (Str. Tudor Argllezi nr. 21, sector 2,

Bucure~ti), unde beneficiap de a reducere 20% pentru orice carte
achiziponatii.

Comenzi la teleJon 021-312.13.42 sau prin internet la

www.dacica.To.
•