Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Drapelul României
Drapelul naţional al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la
lance, albastru, galben şi roşu. Are o proporţie de 2:3 între lăţime şi lungime.
Constituţia României (2003)[1] prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul
României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de
la lance: albastru, galben, roşu”. Proporţiile, nuanţele culorilor precum şi protocolul
drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994[2].
Drapelul este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei şi cel de stat al Ciadului,
neavând însă nici o legătură cu acestea. Asemănarea cu drapelul Ciadului, care diferă
de drapelul românesc doar prin nuanţa uşor mai închisă a fâşiei albastre (indigo, în loc
de cobalt la noi), a stârnit discuţii la nivel internaţional. Ambasada Ciadului de la
Moscova a înaintat Organizaţiei Naţiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca
drapelul României să nu mai fie arborat la ONU[3]. Tricolorul românesc este de
asemena înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporţie
diferită (1:2 în loc de 2:3 la noi), un albastru mai deschis („de Voroneţ”) şi stema ţării
în centru.
Cuprins
1 Culori şi semnificaţie
2 Istoric
o 2.1 Legenda contopirii culorilor principatelor
o 2.2 Drapelul României până în 1989
3 Protocolul drapelului
o 3.1 Legislaţie
o 3.2 Sancţiuni
4 Ziua Drapelului
5 Alte drapele oficiale ale României
o 5.1 Drapele guvernamentale
o 5.2 Drapele şi pavilioane militare
o 5.3 Geacul şi mărcile navelor militare
6 Note şi referinţe
7 Bibliografie
o 7.1 Legi, decrete, hotărâri şi regulamente
o 7.2 Alte lucrări
o 7.3 Bibliografie suplimentară
8 Legături externe
Culori şi semnificaţie
Legea nr. 75/1994 precizează că fâşiile drapelului naţional au culorile albastru
cobalt, galben crom şi roşu vermion. Publicaţia Album des pavillons nationaux et des
marques distinctives (2000) propune echivalarea culorilor drapelului naţional al
României cu următoarele nuanţe:
Spaţiu de
Albastru Galben Roşu
culoare
Constantin Lecca - Întâlnirea dintre Bogdan cel Orb şi Radu cel Mare
Legenda formării tricolorului naţional prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei şi
al Ţării Româneşti s-a născut după 1860, probabil din dorinţa de a împăca pe toată
lumea în privinţa alegerii steagului revoluţionar muntean de la 1848 ca drapel al
întregii Românii. Această legendă a fost favorizată şi de potrivirea coloristică a
drapelelor atribuite celor două principate române la acel moment (roşu şi albastru
pentru Moldova şi albastru şi galben pentru Ţara Românească)[18].
Legenda a inspirat mai multe lucrări artistice, printre care şi un tablou al lui Constantin
Lecca. Acesta, vrând să înfăţişeze înfrăţirea dintre moldoveni şi munteni a ales un
pasaj istoric din Letopiseţul de la Bistriţa: „În anul 7015 (1506), octombrie în 28,
intrat-au domnul Ioan Bogdan Voievod în ţara muntenească cu toate oştile la locul
Rătezaţii, lângă movila Căiata, pe cea parte a Râmnicului; şi acolo au venit de la Radul
Voievod un sol [...] şi au rugat pe domnul Bogdan Voievod cu multă rugăminte să se
împace cu Radul Voievod, fiindcă «sunteţi creştini şi de acelaşi neam» (zicea el); şi
multe vorbe s-au schimbat între dânşii şi multă rugăminte s-au făcut [...] iar domnul
Bogdan Voievod, văzând atâta rugăminte, făcu pe voia lui şi se-mpăcă”[19]. Pictura lui
Lecca îi are în centru pe cei doi domni care îşi strâng mâinile. De asemenea, se pot
observa şi steagurile Moldovei (albastru-roşu) şi al Munteniei (galben-albastru).
Aceste combinaţii de culori nu au fost atestate însă înainte de 1832-1834[20].
Drapel de luptă fără stemă şi însemnele de armă. În timpul marşului, militarul port-
drapel salută înclinând drapelul de luptă la 45°.
Drapelele altor state pot fi arborate pe teritoriul României numai împreună cu drapelul
naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi
reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea
Legii nr. 75/1994. În acest caz, drapelul României ocupă locul de onoare, anume în
centru, dacă numărul drapelelor este impar, sau la dextra drapelului împreună cu care
ocupă centrul dacă numărul drapelelor este par. În acest caz, toate drapelele trebuie să
aibă aceleaşi dimensiuni (dar nu în materie de proporţii, unde fiecare ţară îşi are
reglementările sale).
Drapelul Uniunii Europene se arborează alături de drapelul României, la senestra celui
din urmă.
Arborarea drapelului României la manifestările care se desfăşoară sub egida
organizaţiilor internaţionale se face potrivit reglementărilor şi uzanţelor internaţionale.
Drapelul de luptă este scos din vitrină la solemnitatea prezentării sale, la festivitatea
depunerii jurământului militar, la paradele trupelor şi revistele de front, la predarea sau
luarea comenzii unităţii respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor
militare, sau în alte ocazii dacă se ordonă acest lucru[43].
Când se află în formaţie şi stă pe loc, unitatea fiind trecută în revistă, militarul port-
drapel ţine drapelul în poziţie verticală, cu hampa lângă picior, mâinile fiind pe hampă:
cea dreaptă de-a lungul corpului, iar cea stângă în dreptul pieptului. Potrivit
regulamentelor, la darea onorului din această poziţie, militarul port-drapel înclină
drapelul la orizontală pentru şefi de stat sau la 45° pentru celelalte personalităţi civile
sau militare, indiferent de naţionalitate. În timpul marşului, militarul port-drapel ţine
drapelul în poziţie verticală. Dacă deplasarea se face pe o distanţă mai mare de 100 m,
atunci capătul de jos a hampei este introdus în manşon. În cazul în care unitatea
foloseşte unităţi motorizate în cursul deplasării, militarul port-drapel împreună cu
drapelul de luptă trebuie să stea în maşina comandantului de unitate. Onorul în timpul
marşului se dă prin înclinarea drapelului la 45°, indiferent de calitatea persoanei
salutate. Când se întâlnesc două unităţi militare, fiecare dă onorul prin înclinarea
drapelului la 45°[44].
Pavilionul navei trebuie ridicat zilnic la bastonul de la pupa la ora 08:00, iar în zilele
de sărbătoare la ora 09:00. În cazul în care nava se află în mişcare, pavilionul rămâne
arborat permanent la pic la catarg. De regulă, înălţarea pavilionului navei se realizează
în prezenta întregului echipaj, ceea ce nu este cazul la coborâre, zilnic la ora
apusului[45].
Sancţiuni
Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 1157/2001, cetăţenii sunt datori să manifeste respect
faţă de drapelul României şi să nu comită nici un act prin care s-ar aduce ofensă
acestuia.
Arborarea drapelului României de altă formă, cu alte dimensiuni, alte modele şi cu altă
intensitate a culorilor decât cele stabilite potrivit legii, ori în stare necorespunzătoare,
se sancţionează contravenţional cu amendă între 500 şi 1500 lei.
Nearborarea drapelului României de către autorităţile şi instituţiile publice, ori în
situaţiile prevăzute de lege, arborarea necorespunzătoare a drapelului sau arborarea
drapelului sau a fanionului altui stat, cu alte dimensiuni decât cele ale drapelului
României şi cu alte ocazii sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, este
sancţionată contravenţional cu amendă între 2500 şi 5000 lei.
Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac de către persoane împuternicite
de ministrul administraţiei publice, de către prefect sau de împuterniciţii acestuia şi se
aplică conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, primarului, preşedintelui
consiliului judeţean, precum şi persoanei fizice sau juridice vinovate de săvârşirea
contravenţiei.
Potrivit articolului 236 al Codului Penal din România (versiunea din 1968), orice
manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, articolul 344 prevede că, în timp de
război, coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza duşmanului,
săvârşită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare,
precum şi de către orice altă persoană ambarcată, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă
sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Ziua Drapelului
Prin legea nr. 96 din 20 mai 1998[46], ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua
drapelului naţional al României. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al
Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, prin care tricolorul roşu-galben-albastru
devenea Drapel Naţional.
De Ziua drapelului autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului sunt obligate
prin lege să organizeze programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter
evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei româneşti, precum şi ceremonii militare
specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale
Ministerului de Interne.
Alte drapele oficiale ale României
Drapele guvernamentale
Drapel de luptă
Drapelele de luptă ale României sunt confecţionate din mătase dublă şi au
dimensiunea de 100 × 66 cm (proporţie 2:3). Flamura reprezintă în culori drapelul
României şi are ornamentaţia identică atât pe avers cât şi pe revers. În centrul fâşiei
galbene, la 18 cm de baza acesteia, este aplicată stema ţării, cu dimensiunile de 29
× 21,5 cm. În colţuri, la 5 cm de marginea flamurei, se găseşte câte o ghirlandă din
frunze de stejar cu înălţimea de 18 cm, care încadrează însemnul categoriei de forţe
armate de care aparţine unitatea, toate din aur:
două săbii încrucişate pentru forţele terestre
o elice suprapusă peste o pereche de aripi în zbor jos, un radar, o rachetă şi o
lunetă încrucişate pentru forţele aeriene
o ancoră pentru forţele navale.
un scut oval peste două săbii încrucişate, pe care se află un romb cu litera J în
mijloc pentru Jandarmerie.
sigla SRI pentru unităţile respectivului serviciu.
Drapelul este tivit pe laturile libere cu franjuri din fir de aur (de 5-7 cm) şi ciucuri
din acelaşi material (de 10-12 cm lungime) la cele 2 colţuri flotante. Flamura este
prinsă de hampă cu o vergea metalică inoxidabilă, cu lungimea de 70 cm.