22 INDIGO PLACE

22 INDIGO PALACE
otocicleta îşni din ţ spatele stejarului unde
stătuse ascunsă de iederă. Laura Nolan,
înconjurată de întunericul dens din dreptul
intrării umbrite, se răsuci imediat cînd auzi zgomotul
motorului. Lipindu-se speriată de uşă îşi apăsă pe piept
pumnul în care ţinea strîns cheia.
- Sînteţi doamna Hightower, agentul imobiliar? întrebă
motociclistul.
- Nu, nu sînt agentul imobiliar. Sînt proprietăreasa
casei, spuse ea, după care adăugă puţin mai imperios: Şi,
ţin să vă spun, domnule, că nu vă voi mulţumi pentru că
m-aţi speriat de moarte. De ce stăteaţi ascuns după
copac?
El răsuci cheia în contact oprind motorul, după care îşi
roti piciorul peste şaua îngrozitoarei maşinării ocolind
apoi roata din spate.
- Nu mă ascundeam. Aşteptam. Şi nici n-am vrut să vă
sperii.
Asta spusese, dar felul în care se apropia de intrare
încet şi cu intenţie, o făcu pe Laura să se întrebe dacă
vorbise sincer.
Era singură. Locul era pustiu. Era înspăimîntată.
Oricine vedea anunţul de pe şosea ar fi putut să vină
pînă acolo sub pretextul că era un eventual client
interesat. Cîţi mergeau în căutare de case cu
motocicleta? îi spuse atunci cu un ton menit să
intimideze:
- Dacă o aşteptaţi pe doamna Hightower, cred că...
- Dumnezeule mare, să fiu al naibii dacă nu eşti chiar
domnişoara Laura Nolan în persoană.