You are on page 1of 68

CLOSER

de Patrick Marber

Personaje:
Alice, o fată de la oraş
Dan, un bărbat din suburbii
Larry, un bărbat de la oraş
Anna, o femeie de la tară

Locaţia:
Acţiunea se petrece la Londra.

Scena 1: Ianuarie
Scena 2: Iunie ( anul următor )
Scena 3: Ianuarie ( anul următor )
Scena 4: Ianuarie ( a doua zi )
Scena 5: Iunie ( cinci luni mai târziu )
Scena 6: Iunie ( un an mai târziu )
Scena 7: Septembrie ( trei luni mai târziu )
Scena 8: Octombrie ( o lună mai târziu )
Scena 9: Noiembrie ( o lună mai târziu )
Scena 10: Decembrie ( o lună mai târziu )
Scena 11: Ianuarie ( o lună mai târziu )
Scena 12: Iulie ( şase luni mai târziu )

Datele de mai sus sunt pur informative. Nu trebuie incluse în concepţia sau decorul
producţiei.

Decorurile pot fi minime.

Actul Întâi

Scena 1

Spital.

Dimineaţa devreme. ( Ianuarie. )

Alice e aşezată. Poartă un pardesiu negru. Alături de ea, un rucsac şi o servietă veche
din piele maro.

Îşi dă jos şoseta. Are o tăietură la picior, destul de urâtă. O examinează cu atenţie.
Curăţă rana de câteva resturi de vată.

1
Priveşte servieta. Se gândeşte. Se uită în jur. O deschide. Caută înăuntru. Scoate câteva
sandvişuri în hârtie argintie, le desface, surâde, le pune la loc. Apoi, scoate un măr verde
din servietă. Îl şterge şi muşcă.

Alice mestecă. Intră Dan. Poartă un costum şi un pardesiu. Se opreşte. O priveşte cum îi
mănâncă mărul. A adus două băuturi calde. După o vreme ea îl observă şi zâmbeşte.

Alice: Scuze. Căutam o ţigară.


Dan: M-am lăsat.

Îi oferă băutura.

Alice: Mersi.

Dan se uită la ceas.

Te grăbeşti undeva?
Dan: La lucru.

Sorb din pahare.


Nu ţi-au plăcut sandvişurile?

Alice: Nu mănânc peşte.


Dan: De ce?
Alice: Peştii fac pipi în mare.
Dan: Da. Şi copiii fac la fel.
Alice: Nici copii nu mănânc. Tu cu ce te ocupi?
Dan: Sunt... un fel de ziarist.
Alice: Ce fel?

Accent.

Dan: Anunţuri funebre.

Accent.

Alice: Şi îţi place... afacerea cu moartea ?


Dan: E şi asta o viaţă.
Alice: Ce, ai crescut în cimitir?
Dan: Oarecum. În suburbii.

Accent.

Alice: Crezi că o să vină vreun doctor?


Dan: O să vină până la urmă. Te doare?
Alice: N-o să mor din atât.

2
Dan: Vrei să stai cu piciorul în sus?
Alice: De ce?
Dan: Aşa fac oamenii în situaţii de genul ăsta.
Alice: De care gen?

Se uită unul la altul.

Dan: Vrei să-ţi ridic eu piciorul?


Alice: Da, te rog.
Dan îi ridică piciorul pe un scaun şi îi oferă telefonul său mobil.
Dan: Vrei să suni pe cineva?
Alice: Nu cunosc pe nimeni. Ţie cine îţi curăţă cojile?
Dan: Nimeni. Eu.
Alice: Dar când erai mic nu o făcea mama ta?
Dan: Cred că da.
Alice: Ar trebui să mănânci coaja de la pâine.
Dan: Ar trebui să te laşi de fumat.

Accent.

Alice: Mersi că m-ai adunat de pe drum.


Dan: Cu plăcere.
Alice: Ce mai cavaler!

Dan o priveşte.

Dan: Ce mai domniţă! De ce nu te-ai asigurat?


Alice: Nu mă uit niciodată pe unde merg.
Dan: Aşteptam la semafor, te-am privit în ochi şi pe urmă... ai păşit pe stradă.
Alice: Şi pe urmă?
Dan: Ai rămas întinsă pe jos, m-ai fixat cu privirea şi ai spus, “Ce faci, străine ?”.
Alice: Ce uşuratică!
Dan: Am observat că ai piciorul tăiat.
Alice: Mi-ai remarcat picioarele?
Dan: Posibil.
Alice: Şi pe urmă?
Dan: Taximetristul a ieşit şi şi-a făcut cruce. A zis, “Fir-aş al dracului, am crezut c-am
omorât-o”. Eu i-am zis, “ S-o ducem la spital.” A ezitat... ( Cred că s-a gândit că se vor
face hârtii şi va fi tras la răspundere ), aşa că i-am sugerat cu un surâs ironic, “Condu-ne
măcar până la spital.”
Alice: Arată-mi surâsul.

Dan se gândeşte puţin şi apoi surâde.

Alice: Foarte bine, amice.


Dan: Te-am pus în taxi şi am ajuns aici.

3
Alice: Şi eu ce făceam?
Dan: Şopteai întruna, “ Îmi cer scuze pentru deranj.” Te ţineam în braţe şi... capul tău se
sprijinea de umărul meu.
Alice: Aşa?
Dan: Da. Exact.

Pauză.

Alice: O să întârzii la serviciu.


Dan: Îmi sugerezi să plec?
Alice: Spun că o să întârzii la serviciu.

Accent.

Dan: Ce căutai pe Blackfriars Bridge?


Alice: Am fost la un club lângă piaţa de carne... Smithfield. Faci clubbing?
Dan: Nu, sunt prea bătrân.
Alice: Cât de bătrân?
Dan: Deci, făceai clubbing...
Alice :Şi pe urmă am găsit un parc micuţ... e şi un cimitir pe acolo. Postman’s Park. Îl
ştii?
Dan: Nu.
Alice: E un monument în memoria oamenilor simpli care au murit să salveze viaţa altora.
Foarte interesant.
Dan: Îl ştiu. Am stat acolo... ( mama mea a murit )... eram cu tata acolo în după-amiaza
în care a murit.
De fapt, mama a murit chiar aici în spital. Fumătoare şi ea.
( Îşi aminteşte. ) Tata... mânca... un sandviş cu ou... mâinile îi tremurau de suferinţă...
bucăţi de ou cădeau în iarbă...avea unt pe buza de sus.
Dar nu-mi amintesc înmormântarea.
Alice: Tatăl tău mai trăieşte?
Dan: Viaţa lui atârnă de un fir de păr. Stă într-un azil.
Alice: Cum ai ajuns să scrii anunţuri funebre? Ce ţi-ai dorit de fapt să fii?
Dan (surâde ): Ei... visam să devin scriitor, dar n-am avut vocaţie. Ce tot spun eu? N-
aveam talent. Aşa că... am ajuns în Siberia jurnalismului.
Alice: Spune-mi ce faci. Vreau să mi te imaginez în Siberia.
Dan: Chiar vrei să afli?
Alice: Da.
Accent.

Dan: Păi... noi îi spunem “pagina cu necroloage”. Suntem trei : eu, Harry şi Graham. De
câte ori ajung la slujbă, fără excepţie, Graham mă întreabă, “Cine s-a mai curăţat?”
Adică, a murit cineva cu renume peste noapte... eşti sigură că vrei să-ţi povestesc?
Alice: Da.
Dan: Ei, dacă a murit într-adevăr cineva “important”, mergem la “marele congelator”
care e un computer unde ţinem toate necroloagele, şi ne informăm despre viaţa mortului.

4
Alice: Necroloagele oamenilor se scriu încă din timpul vieţii?
Dan: Ale unora.
La şase, ne aşezăm în faţa computerului şi citim pagina de a doua zi, facem ultimele
modificări, băgăm câteva eufemisme ca să ne mai distrăm un pic...
Alice: Cum ar fi?...
Dan: “ A fost un camarad jovial”, adica alcoolic.
“preţuia intimitatea”, adica gay.
“ se bucura de intimitate” – travesti.

Pauză. Alice îi dă uşor o palmă peste obraz lui Dan. El nu se enervează dar nu inţelege.

Alice: Şi care ar fi eufemismul tău?


Dan ( încet ): Pentru mine?
Alice: Mhm...
Dan: A fost... rezervat.
Alice: Şi pentru mine?
Dan: A fost ... dezarmantă.

Accent.

Sunt aproape unul de celălalt şi se privesc.


Larry trece într-un halat alb. Dan îl opreşte.

Dan: Nu vă supăraţi, aşteptăm aici de multă vreme...


Larry: Îmi pare rău, nu e vina mea...

E gata să plece când aruncă o privire spre Alice. “Drăguţă”. Se opreşte.

Ce s-a întâmplat?
Alice: M-a lovit un taxi.
Dan: A fost inconştientă vreo zece secunde.
Larry: Ia să văd.

Se uită la rană şi examinează piciorul cu atenţie.

Îţi simţi degetele?


Alice: Da.
Larry: Ce-i asta?

Larry pipăie linia unei cicatrici pe piciorul ei.

Alice: O cicatrice.
Larry: Văd şi eu că e o cicatrice, dar cum ai căpătat-o?
Alice: În America. Un camion.

Larry priveşte cicatricea.

5
Larry: Treabă de mântuială.
Alice: Eram în mijlocul pustietăţii.
Larry: O să trăieşti.

Se pregăteşte să plece.

Alice: Îmi dai şi mie?

Larry o priveşte. Ea face un semn din cap spre buzunar.

Alice: O ţigară.

Larry ia pachetul şi scoate o ţigară. Alice vrea să o ia, dar el o indepărtează.

Larry: Să nu fumezi aici.

Îi dă ţigara.

Dan: Mulţumim.

Larry iese. Alice îşi aprinde ţigara.

Alice: Vrei un fum?


Dan: Da, dar nu, mulţumesc. Şi ce făceai tu în “mijlocul pustietăţii”?
Alice: Călătoream.

Accent.

Dan: Singură?
Alice: Cu ... un tip

Accent.

Dan: Şi ce s-a întâmplat cu acest tip?


Alice: Nu ştiu. Am fugit.
Dan: Unde?
Alice: La New York.
Dan: Pur şi simplu?
Alice: Doar aşa poţi să pleci : “ nu te mai iubesc, pa”.
Dan: Şi dacă-l mai iubeşti?
Alice: Nu pleci.
Dan: N-ai părăsit niciodată pe cineva pe care îl iubeai?
Alice: Nu.

Accent.

6
Dan: Când te-ai întors?
Alice: Ieri.
Dan: Şi unde-ţi sunt lucrurile?

Alice arată spre rucsac.

Alice: Sunt un vagabond.

Accent.

Dan: Ţi-a plăcut la New York?


Alice: Da.
Dan: Acolo... înveţi?
Alice: Acolo...mă dezbrac.

Ea îl priveşte.
Uită-te la ochişorii tăi!
Dan: Nu pot să mă uit la ochişorii mei.
Alice: Mai au un pic şi-ţi ies din orbite. Parcă eşti din desene animate.

Accent.

Dan: Şi... eşti “bună” la asta?


Alice: Excepţională.
Dan: De ce?
Alice: Ştiu ce-şi doresc bărbaţii.
Dan: Serios?
Alice: O, da!
Dan: Spune-mi...
Alice se gândeşte un pic.

Alice: Bărbaţii îşi doresc o fată care arată ca un băiat. Vor s-o protejeze, dar ea trebuie
totuşi să fie o învingătoare. Şi neapărat să termine ... zgomotos... dar cu... eleganţă. Tu ce
îţi doreşti?

Pauză.

Dan surâde.

Dan: Dar tu ce îţi doreşti?


Alice: Să fiu iubită.
Dan: Aşa puţin?
Alice: Înseamnă mult.

Îl priveşte.

7
Ai prietenă?
Dan: Da, pe Ruth... aşa o cheamă, Ruth. E lingvistă.

O priveşte pe Alice.

Vrei să ne întâlnim diseară?


Alice: Nu, ia-ţi o zi liberă. O zi fără să afli exact “cine s-a curăţat”. Sun eu şi spun că eşti
bolnav.
Dan: Nu pot.
Alice: Eşti laş.
Dan: Dar, dacă sunt te miri cine, un nebun, de exemplu ?
Alice: Am întâlnit eu nebuni şi tu, sigur nu eşti. Telefonul.

Întinde mâna. Dan îi dă mobilul.

Dan: Memorie şi unu.

Alice formează numărul.

Alice: Cu cine să vorbesc?


Dan: Harry Masters.
Alice: Cum te cheamă?
Dan: Domnul Daniel Woolf. Dar pe tine?

Accent.

Alice: Alice. Mă numesc Alice Ayres.

Blackout.

Scena 2.

Apartamentul Annei. După-amiază târziu. Iunie ( anul următor ).


Anna stă în spatele aparatului de fotografiat. Dan e aşezat. Anna face o fotografie.

Anna: Bine.

Încă o fotografie.

Nu mişca.

Încă o fotografie.

Dan: Ce a fost clădirea asta?

8
Anna: Un refugiu pentru femei depravate.

Fotografie.

Dan: Nu trecea şi un râu pe aici?


Anna: The Fleet. Au construit deasupra lui în secolul XVIII.
Dan: Un râu îngropat.

Fotografie.

Anna: Dacă priveşti de pe Blackfriars Bridge, îl vezi unde iese.


Dan: O să mă uit.
Anna: Neapărat.

Fotografie.

Stai acolo.

Fotografie.

A inspirat o legendă urbană – ca şi crocodilii din New York. Oamenii credeau că dedesubt
cresc porci şi că odată un mistreţ mare şi gras a înotat până în Tamisa şi a luat-o la goană
de-a lungul digurilor.
Dan: Era adevărat?
Anna: Nu. Fugise din Smisthfield.
Dan: Porcii ştiu să înoate?
Anna: Surprinzător de bine.
Fotografii.

Relaxează-te.

Anna schimbă filmul, aranjează o lumină, etc. Dan se ridică.

Dan: Pot să fumez?


Anna: Dacă trebuie...
Dan: Nu. Nu trebuie.
Anna: Atunci nu fuma.

Îl priveşte.

Mi-a plăcut cartea ta.


Dan: Mersi.
Anna: Când se publică?
Dan: La anu’. Cum se face că ai citit-o?
Anna: Editorul tău mi-a trimis manuscrisul şi l-am citit azi-noapte. M-ai ţinut trează până
la patru.

9
Dan: Mă flatezi.
Anna: Personajul principal e inspirat de o persoană reală?

Accent.
Dan: O cheamă... Alice.
Anna: Şi ce părere are despre faptul că i-ai furat viaţa?
Dan: I-am împrumutat-o. Cartea îi este dedicată şi e mulţumită.

O priveşte insistent. Anna se întoarce şi se uită la el.


Pauză.

O să faci o expozitie?
Anna: Vara viitoare.
Dan: Portrete?
Anna: Da.
Dan: Ale cui?

Accent.

Anna: Ale unor necunoscuţi.

Anna îi face semn să se aşeze din nou. Verifică lumina de pe faţa lui cu un exponometru.

Dan: Şi ce părere au necunoscuţii de faptul că le furi vieţile?


Anna: Le împrumut.

Anna îşi aranjează părul.

Dan: Sunt şi eu un necunoscut?


Anna: Nu... eşti o comandă.

Pauză.

Dan: Eşti frumoasă.

Accent.

Anna: Nu-i adevărat.

Anna priveşte prin aparat.

Bărbia sus, stai cocoşat.

Fotografii.

Dan: Nu ţi s-a părut obscenă?

10
Anna: Ce?
Dan: Cartea.
Anna: Nu. Mi s-a părut... exactă.

Fotografie.

Dan: În legătură cu...


Anna: În legătură cu sexul, cu dragostea.

Fotografie.

Dan: În ce sens?
Anna: Tu ai scris-o.
Dan: Dar tu ai citit-o. Până la patru.

Dan o priveşte. Anna se uită în aparat.

Anna: Nu ridica sprâncenele. Pari încrezut.

Fotografie.

Ridică-te.

Dan se ridică.

Dan: Ţi-a plăcut, într-adevăr?


Anna: Da, dar pot să mă desprind.

Fotografii.

Dan: Vreo critică?

Anna se gândeşte puţin.

Anna: Titlul e prost.


Dan: Ai unul mai bun?
Anna: Serios?
Dan: Da.

Accent.

Anna: “Acvariul”.

Se privesc.

Accent.

11
Dan: Îţi plac acvariile?
Anna: Peştii au efect terapeutic.
Dan: Te plimbi printre acvarii, nu-i aşa?
Anna: Când am timp.
Dan: Sunt bune să întâlneşti “necunoscuţi”?
Anna: Să fotografiez necunoscuţi. Prima fotografie am făcut-o la acvariul grădinii
zoologice.

Linişte.

Dan ( blând ): Vino aici...

Pauză. Anna se îndreaptă încet spre el. Se opreşte.

Anna: Nu sărut necunoscuţi.


Dan: Nici eu.

Se sărută. Zece secunde. Anna îl îndepărtează uşor.

Dan: Tu şi... această Alice... aţi trăit împreună?

Dan se gândeşte.

Dan: ...Da...
Anna ( încuviinţează ): “Are o singură adresă în agendă, a noastră... la litera “a” de la
acasă”.

Dan îi atinge faţa.

Dan: Am scos fraza asta.


Anna: De ce?
Dan: Prea siropoasă.

Anna îi ia uşor mâna de pe faţa ei, o priveşte şi apoi o îndepărtează.

Dan: Eşti căsătorită?


Anna: Da.

Dan se întoarce cu spatele. Ea îl priveşte.

Anna: Nu.

Dan revine.

Anna: Da.

12
Dan: Care din ele?
Anna: Despărţită.
Dan: Ai copii?
Anna: Nu.
Dan: Îţi doreşti?
Anna: Da, dar nu acum.

Închide cutia aparatului de fotografiat şi începe să strângă. Şedinţa foto s-a terminat.

Alice şi-a dorit copii?


Dan: E prea tânără.

Se uită la ceas.

De fapt... vine să ne vedem aici...Poate sosi în orice moment.


Anna: De ce o faci să-şi piardă timpul?
Dan: Nu-i adevărat. Nu-şi pierde timpul. Îi sunt recunoscător... Este ... o persoană pe care
nu poti să n-o iubeşti şi... n-ai cum s-o părăseşti.
Anna: Şi nu vrei să pună altcineva mâinile pe ea.

Accent.

Dan: Poate.
Anna: Bărbaţii sunt nişte ticăloşi.
Dan: Dar totuşi...
Anna: Totuşi sunt nişte ticăloşi.

Sună la uşă.

Ţi-a sosit muza.

Dan o priveşte pe Anna.

Dan ( ironic ): Mi-ai distrus viaţa.


Anna: O să treci şi peste asta.

Se privesc. Dan se duce la uşă.

Dan...

Dan se întoarce.

Anna: Tricoul.

Dan iese îndesându-şi tricoul în pantaloni.


Linişte.

13
Anna se gândeşte.
Dan intră cu Alice. Ea şi-a schimbat culoarea la păr faţă de Scena 1.

Dan: Anna ... Alice.


Anna: Bună.

Alice o priveşte pe Anna.

Alice: Îmi cer scuze dacă te-am întrerupt din treabă.


Anna: Nu. Tocmai terminasem.
Alice: S-a purtat frumos?
Anna: Suficient de frumos, da.
Alice: Este fotogenic?
Anna: Cred că da.
Alice: I-ai furat sufletul?
Anna: Vrei un ceai?
Alice: Nu, mersi. Am servit ceai toată ziua. Pot să mă duc la...?
Anna ( îi face semn ): Pe acolo.

Alice iese.

Anna: Este frumoasă.


Dan: Aşa e.

O priveşte pe Anna.

Trebuie să ne mai întâlnim.


Anna: Nu!
Dan: Ai devenit solidară?
Anna: Nu sunt solidară, dar nu vreau probleme.
Dan: Eu nu sunt o problemă.
Anna: Eşti ocupat.

Pauză.

Dan: Trebuie să ne mai întâlnim.


Anna ( scutură din cap ): Greu.

Pauză. Intră Alice.

Alice: Am îngheţat.

Dan se duce spre ea şi o masează pe spate.

Alice ( către Anna ): Îmi faci şi mie o poză? N-am mai fost fotografiată niciodată de un
profesionist. Ti-aş fi recunoscătoare. Te platesc.

14
Pauză.

Anna: Nu... îmi pare rău, dar...


Alice ( către Dan ): Doar dacă nu te superi.
Dan: De ce să mă supăr?
Alice: Pentru că ar trebui să pleci. ( către Anna ) Nu vrem să ne deranjeze cât lucrăm, nu-
i aşa?
Anna: Ai dreptate. Aşa e.

Accent.

Dan: ... Bine... Aştept în barul de pe colţ...

O sărută pe Alice.

Să te simţi bine.
( către Anna ) Mulţumesc. Succes la expoziţie.
Anna: Succes şi ţie cu lansarea cărţii.
Dan: Mersi.

Dan iese aprinzându-şi o ţigară pe drum.

Alice: O să faci o expoziţie?


Anna: Una restrânsă. Ia loc.

Alice se aşează.
Anna îşi face de lucru cu aparatul foto, verifică luminile, etc.
Alice o priveşte.

Anna: Am citit cartea lui Dan. Ai avut o viaţă impresionantă.


Alice: Mersi. Eşti singură?
Anna: ... Da.
Alice: Cine a fost ultimul tău iubit?

Anna nu-şi dă seama unde duce discuţia.

Anna: Soţul meu...


Alice: Şi ce a păţit?

Accent.

Anna: A dat peste una mai tânără.


Alice: Ce făcea?
Anna: Bani.
Alice: Veneau destui prin cluburi. Băieţii de pe Wall Street.

15
Anna: Deci, locurile astea erau ... bine cotate?
Alice: Unele. Mie, însă, mi-au plăcut mereu bombele.
Anna: De ce?
Alice: Săracii sunt mai generoşi.

Anna priveşte în aparat.

Anna: Ai un chip minunat.

Îşi alege un unghi cu aparatul.

Ce părere ai că Dan îţi foloseşte viaţa pentru cartea sa?


Alice: Nu-i treaba ta.

Se uită fix la Anna.

Când mi-a deschis...avea... acea...privire. Am auzit discuţia dintre voi.

Linişte.

Anna: Nu ştiu ce să mai zic.


Alice ( blând ) Fă-mi fotografia.

Pauză.
Anna: Alice, să ştii că n-am obiceiul să fur.

Pirveşte prin aparat.

Capul sus..

Alice ridică privirea. E în lacrimi.

Anna: Arăţi minunat. Întoarce-te spre mine...

Îi face fotografii. Se privesc.

Bine.

Blackout.

Blackout.

16
Scena 4
La Acvariu.
După amiază. Ianuarie ( a doua zi ).
Anna stă singură pe o bancă. Are aparatul foto la ea. Priveşte peştii şi, din când în când
ghidul.
Larry intră. O vede. O examinează şi zâmbeşte. Anna îi remarcă prezenţa şi salută vag,
printr-o înclinare a capului.

Larry: Anna?
Anna: ...Da...?

Larry îşi desface pardesiul şi lasă să se vadă că pe dedesubt poartă halatul medical.

Larry: Am “halatul”.

Anna îl priveşte.

Anna: Da, aşa e.


Larry: “Halatul alb”.
Anna: Se vede.
Larry: Sunt Larry. ( cu aporpo ) “Doctorul”.

Accent.

Anna: Salut, doctor Larry.


Larry: Poţi să-mi spui “Sultanul”.
Anna: De ce?
Larry ( râde ): Nu pot să cred că asemenea lucruri chiar se întâmplă. M-am gândit... dacă
apari înseamnă că eşti cam nasoală, dar eşti al dracului de frumoasă.
Anna: Mersi.

Accent.

Larry: Vorbeai de un hotel...

Anna îl priveşte şi încearcă să realizeze cine e de fapt.

Larry: Nici o grabă.

Se uită la ceas.

De fapt, sunt cam grăbit. Am o operaţie la trei.

Anna: Te operezi de ceva?


Larry ( râde ) : Nu, operez eu pe cineva.
Anna: Chiar eşti doctor?

17
Larry: Doar ţi-am spus. ( Panicat ) Eşti... Anna, nu-i aşa?
Anna: Da, îmi cer scuze, dar ne-am mai întâlnit undeva?
Larry: Nu te juca, “Nimfă a Internetului”. ( Confuz ) Ieri erai mai pofticioasă.
Anna: Da?
Larry: DA. “ Poartă chiloţeii mei umezi”, “Sunt o curvă nesătulă scriind cu o singură...”

Anna surâde.

Larry: De ce mă simt ca un pervers?


Anna: Cred că eşti victima unei glume.

Pauză.

Larry: Îmi cer mii de scuze. Îmi cer mii şi mii de scuze !
Anna : Dar stai liniştit !

Larry pleacă. Anna chicoteşte. Larry se întoarce.

Larry: Nu se poate. Am vorbit pe Net şi acum că m-ai văzut nu mai vrei să... foarte bine.
N-o să-mi bat capul cu treaba asta.
Anna: Şi-atunci de ce te-ai supărat?
Larry: Nu m-am supărat. Pur şi simplu, mă simt stânjenit.
Anna: Nici măcar nu am computer. Sunt fotograf.

Larry se gândeşte.

Larry: Unde ai fost ieri între 5.45 şi 6 după-amiaza?


Anna: Am fost într-o cafenea. M-am întâlnit cu o ... cunoştinţă.
Larry: Numele.
Anna: Alice Ayres.
Larry: Natura conversaţiei.
Anna ( amuzată ): Fotografia. Dar tu unde erai în timpul acesta?
Larry: Pe Internet, vorbind cu tine.
Anna: Nu cred.
Larry: De vorbit vorbeam cu cineva.
Anna ( îşi dă seama ): Care pretindea că sunt eu.
Vorbeai cu Daniel Woolf.
Larry: Cine?
Anna: Iubitul lui Alice. Mi-a spus ieri că se joacă pe Net. Sigur era el.
Larry: Ba nu. Am vorbit cu o femeie.
Anna: De unde ştii?
Larry: Pentru că... zău, crede-mă, era femeie...Trebuie să fi fost.
Anna: Ei, n-a fost.
Larry: N-a fost.
Anna: Nu.
Larry: Ce smecherie! Îmi cer scuze.

18
Anna: Stai liniştit.
Larry: Mersi. Şi... individul...
Anna: Daniel Woolf.
Larry: De unde-l ştii?
Anna: Nu-l ştiu propriu-zis. I-am făcut fotografii pentru o carte pe care o lansează.
Larry: Sper să se dea la fund.
Anna: E pe drumul bun.
Larry: Slavă Domnului! Mai există dreptate pe lumea asta. Şi cartea cum se cheamă?
Anna ( zâmbeşte ): Acvariul.
Larry: Ce şmecher! Îşi face reclamă. De ce? De ce a pretins că eşti tu?
Anna: Îi place de mine.
Larry: Ciudat fel de a o arăta! Nu poate să-ţi trimită un buchet de flori?

Scoate un trandafir mototolit din buzunar şi i-l dă Annei.

Poftim.
Anna:... Mersi...

Priveşte trandafirul, apoi spre Larry.

Internetul e o invenţie minunată.

Larry: O, da.
Anna: Posibilitatea comunicării globale, primul mediu perfect democratic.
Larry: Sigur ăsta e viitorul.
Anna: Doi băieţi navigând prin spaţiu.
Larry: El a fost navigatorul. Trebuie să recunosc. Ştie să scrie.

O priveşte pe Anna.

E îndrăgostit de tine?

Anna: Nu ştiu. Nu.


Larry: Eşti îndrăgostită de el?
Anna: Abia l-am cunoscut. Nu.
Larry: Dar eşti într-un fel... interesată?
Anna: Cred că el este... interesant.

Accent.

Larry: Ce faci aici?

Pauză.

Anna: Privesc peştii.

19
Anna îi evită privirea.

Larry ( blând ): Te simţi bine?

Anna dă afirmativ din cap.

Larry: Mie poţi să-mi spui...


Anna: Pentru ca eşti doctor?
Larry: Pentru că sunt aici.

Anna se întoarce spre el.

Larry: Ai voie să plângi.


Anna: Eu n-am voie. Dar, îţi mulţumesc, oricum.
Larry: Sunt un bun ascultător.

Anna se pregăteşte să îi facă o fotografie. Larry îşi acoperă faţa.

Larry: Nu! Arăt ca un criminal în fotografii.


Anna: Te rog, e ziua mea.
Larry ( îşi descoperă faţa ): Serios?

Anna îl fotografiază.

Anna: Serios. Da.

Se privesc.

Larry: La Mulţi Ani.

Blackout.

Scena 5.

La Galerie.
Seară. Iunie ( cinci luni mai târziu ).

Alice priveşte o fotografie uriaşă cu ea însăşi. Are în mână o sticlă de bere. Poartă o
rochie neagră.
Dan ţine un pahar de vin. Un costum negru uşor fanat. O priveşte pe Alice.

Dan: Noroc.

Ea se întoarce. Beau. Dan admiră fotografia.

20
Eşti frumoasă în zdrenţe. Arăţi minunat.

Alice: Sunt aici.

Dan o priveşte, zâmbeşte.

Alice: Un tip a intrat azi în cafenea şi a spus, “Ospătar, ce mai aştepţi?”


Dan: Glumeţ.
Alice: I-am răspuns, “Astept să intre un bărbat şi să mi-o tragă cu o vorbă faină ca asta.”
Dan ( surâde ): Şi ce a făcut?
Alice: A cerut un ceai cu două de zahăr.

Îl priveşte.

Mă aşteptam la asta.
Dan: La ce?

Accent.

Alice ( blând ): Să mă părăseşti.


Dan ( îngrijorat ): N-am să te părăsesc. Te iubesc. Ce-i asta?
Alice: Te rog doar să mă laşi să vin...

Dan îi întoarce spatele.

Alice: Vreau să fiu acolo pentru tine. Ţi-e ruşine cu mine?


Dan: Bineînţeles că nu. Ţi-am spus, vreau să fiu singur.
Alice: De ce?
Dan: Să plâng... să mă gândesc.
Alice: Te iubesc. De ce nu mă laşi?
Dan: E vorba de un weekend.
Alice: De ce nu mă laşi să te iubesc?

Linişte.

N-am petrecut niciodată un weekend la ţară.


Dan: Vom merge... altcândva.

Se întoarce, bea. Priveşte în afara scenei şi zâmbeşte într-acolo.

A venit Harry... e foarte nervos. Vrea să mă întorc la “anunţuri”... spune că îmi simt lipsa.
Alice: Bietul Harry, ştii că e îndrăgostit de tine.
Dan: Nu-i adevărat.

Priveşte iar în afara scenei.

21
Sau e?

Alice ( zâmbeşte ): E adevărat. Vrei să te întorci?


Dan: Suntem săraci...
Alice: Şi scrisul?

Dan ridică din umeri.


Dan: Uite... mă duc să-i spun bună şi pa Annei şi pe urmă iau un taxi, OK?
Amice?
Te iubesc.

O sărută pe frunte.
Alice ( încet ): Sărută-mă pe buze...
Dan: Iartă-mă.

O sărută pe buze.

Te sun cum ajung.

Dan iese, intră Larry. Aproape se ciocnesc. Larry îl priveste plecând. Alice îşi aprinde
o ţigară. Foloseşte sticla pe post de scrumieră. Larry poartă un costum şi un pulover
negru de caşmir pe gât. Are în mână o sticlă de vin şi un pahar. Alice îl priveşte
curioasă.

Larry: Bună seara.


Alice: Eşti chelner?
Larry: Nu, sunt un refugiat din sclipitoarea trăncăneală.

Priveşte fotografia şi apoi lista exponatelor.

Şi... tu eşti... “Tânără, Londra”.

O priveşte pe Alice.
Preţios. Îţi place?
Alice: Nu.
Larry: Ar trebui să-ţi placă. De ce erai aşa de tristă?
Alice: Aşa e viaţa.
Larry: Şi-atunci asta ce e?

Alice zâmbeşte.

Larry ( gesticulând spre fotografie ): Ce părere ai, în general?


Alice: Vrei să vorbim despre artă?
Larry: Ştiu că e nepotrivit să vorbeşti despre “Operă” chiar când”Opera” se lansează, dar
cineva trebuie totuşi s-o facă. Serios, ce părere ai?
Alice: E o minciună.

22
Nişte amărâţi fotografiaţi cu măiestrie, iar toţi cretinii bogaţi care apreciază “arta” spun
că sunt “minunate” pentru că asta vor să vadă. Dar necunoscuţii prinşi în instantanee sunt
singuri şi trişti. Imaginea face lumea să pară frumoasă. Deci, expoziţia e liniştitoare,
adică mincinoasă şi toată lumea admiră o minciună neruşinată.
Larry: Iar eu sunt prietenul mincinoasei neruşinate.
Alice: Idiotule!
Larry: Larry.
Alice: Alice.

Accent. Alice se dă la el.

Deci... eşti iubitul Annei.


Larry: O prinţesă care a sărutat broasca.
Alice: De când sunteţi împreună?
Larry: De patru luni. Suntem în “prima decadă”. E Raiul pe pământ. Toate obiceiurile
mele proaste o amuză... N-ar trebui să fumezi.
Alice: Du-te dracu’.
Larry: Sunt medic. M-a luat gura pe dinainte.

Alice îşi aminteşte unde l-a mai văzut. Îşi scoate pachetul de ţigări.

Alice: Vrei o ţigară?


Larry: Nu.

Alice ţine pachetul întins spre el.

Larry: Da. Nu. La dracu’, da. NU. M-am lăsat.

O priveşte fumând.

Plăcere şi auto-distrugere: otrava perfectă.


Ieri m-am lăsat de fumat. Şi tu ar trebui să faci la fel.
Alice : Da, de mâine !
Alice îi adresează un zâmbet depravat.

Larry: Anna mi-a spus că tipul tău a scris o carte. E bună de ceva?
Alice: Normal.
Larry: E despre tine, nu-i aşa?
Alice: Ceva din mine.
Larry: Aha... Şi ce a lăsat pe dinafară?

Accent.

Alice: Adevărul.

Accent.

23
Larry: E aici tipul ăsta al tău?
Alice: Mda, vorbeşte cu vrăbiuţa ta.
Larry priveşte în afara scenei, se gândeşte şi se întoarce la Alice.

Larry: Deci... ai fost stripteuză?


Alice ( flirtează ) Da.... şi?

Larry observă cicatricea de pe piciorul ei.


Larry: Te deranjează dacă te întreb cum te-ai căptuşit cu asta?

Accent.

Alice: M-ai mai întrebat o dată.


Larry: Când?
Alice: Acum doi ani şi jumătate. Am fost la spital. Te-ai uitat la piciorul meu.
Larry: Ţi-ai amintit de mine?
Alice: A fost o zi memorabilă. Nu voiai să te opreşti, dar ai făcut-o. Ieşeai la o ţigară. Mi-
ai dat o ţigară.
Larry: Acum nu mai fumez şi tu ar trebui să faci la fel.
Alice: Dar obişnuiai să fumezi. Pe ascuns.
Larry: Da, într-un părculeţ de lângă spital.
Alice: Postman’s Park?
Larry: Chiar acolo.

Alice trage o duşcă din sticla lui.


Larry: Şi... cicatricea?
Alice: Un ucigaş plătit de mafie mi-a rupt piciorul.
Larry ( neîncrezător ): Serios?
Alice: Absolut.
Larry: Nu pare să fi fost rupt.
Alice: Dar ce pare?
Larry: Parcă ţi-a intrat ceva în picior. Un cuţit, poate...
Alice: Când aveam opt ani... mi-a intrat ceva metalic în picior în timpul unui accident de
maşină... când părinţii mei...au murit. Eşti mulţumit acum?
Larry: Îmi cer iertare, nu era treaba mea. La ora asta nu e cazul să mai fiu de serviciu.

Alice îl priveşte.

Alice: E plăcut să fii bun?


Larry: Nu sunt bun.

O priveşte îndeaproape.
Dar tu?

Îi atinge uşor faţa.

24
Fac mâine prima consultaţie particulară. Spune-mi că nu m-am vândut.
Alice: Nu te-ai vândut.

Alice iese. Larry o priveşte plecând. Larry iese în vreme ce Dan intră din altă parte.
Are o valijoară într-o mână, îşi priveşte ceasul şi aşteaptă nerăbdător.
Intră Anna.
Pauză. Se privesc unul pe celălalt.

Anna: Nu pot să stau mult.


Dan: Ai treabă, nu?
Anna: Da, urăsc asta.
Dan: Dar te pricepi. Deci, e dermatolog. Ce poate fi mai plictisitor?
Anna: Scriitor de anunţuri funebre, poate.
Dan: Romancier ratat, te rog frumos.
Anna: Mi-a părut rău pentru cartea ta.
Dan: Mersi. Dau vina pe titlu.
Anna ( zâmbeşte ): Eu dau vina pe critici. Trebuie să scrii încă unul.
Dan: De ce nu poate şi eşecul sa fie plăcut?
Anna: Nu e un eşec.
Dan: Toată lumea spune că e un eşec, deci aşa este. Jalnic! Aveam nevoie să mă laude...
puţin. Un scriitor adevărat este deasupra unor asemenea mărunţişuri.
Anna: Prostii.
Dan: Ai avut vreodată cronici proaste? Atunci taci din gură. Discută cu doctor Larry
despre arta fotografică. Îl admiră pe Man Ray sau pe Karsh? O să te plictisească.
Anna: Nu-i adevărat. Chiar nu mă plictiseşte.
Dan ( exasperat ): Nu pot să cred ce am făcut. Ce căutai la Acvariu? (in glumă ) Te
gândeai la mine?
Anna: Nu. Ce face Alice?
Dan: Bine. Mă iubeşti?
Anna: Da, foarte mult.

Accent.

Dan ( speriat ): Doar n-o să te căsătoreşti cu el!


Anna: S-ar putea.
Dan: Să n-o faci. Căsătoreşte-te cu mine. Copii, tot tacâmul. Doar nu vrei să faci copii cu
el ... trei ţânci în halate albe... Nu te căsători cu el, mărită-te cu mine. Îmbătrâneşte alături
de mine... mori alături de mine... poartă un halat jerpelit pe plaja din Bournemouth.
Marită-te cu mine.
Anna ( zâmbeşte ): Dar nu te cunosc.
Dan: Ba da, mă cunoşti. N-aş putea simţi ce simt pentru tine dacă n-ai simţi şi tu la fel.
Anna, noi doi ne iubim şi nu e vina noastră. Nu-l mai face să piardă vremea.
Anna: Nu te-am văzut de un an.
Dan: Ba da.
Anna: Numai pentru că m-ai urmărit pe lângă studio.

25
Dan: Nu te-am urmărit... te-am pândit. Şi când nu eram acolo mă căutai din priviri.
Anna: De unde ştii dacă nu erai acolo?
Dan: Pentru că eram acolo... pândind la distanţă. ( Şi, apropo, ador ce ai făcut aici, e
tragic . )
Anna ( sarcastic ): Mersi.

Dan arata spre valiza sa.

Dan: Ştiu că e nepotrivit, dar mă duc la înmormântarea tatălui meu – vino cu mine.
Anna: A murit tatăl tău?
Dan: Nu-i nimic. Oricum l-am urât, sau nu chiar... nu-mi pasă. Îmi pasă de asta. Vino cu
mine, stai un weekend cu mine şi apoi hotărăşte.
Anna: Nu vreau sa merg la înmormântarea tatălui tău. Şi nu am ce să decid. Cu Alice ce
se întâmplă?
Dan: O să treacă peste asta. Nu mai pot s-o dădăcesc. Anna, tu vrei doar să te convingi că
e alesul, dar nu e, nu e “real”, te-ai speriat de noi.
Anna: Nu există “noi”. Il iubesc.
Dan: De ce?
Anna: Din multe motive.
Dan: Spune unul.
Anna: E un om bun.
Dan ( răutăcios ): Nu-mi spune că e bun. “Bun” înseamnă plictisitor, acest “om bun” te
va ucide în curând. Alice e “bună”, chiar şi eu pot fi “bun”, oricine poate fi al dracului de
la fel de “bun”. ( blând ) Nu pot trăi fără tine.
Anna: Ba poţi. Asta faci.

Accent.

Dan: Parcă nu mai sunt eu. Eu nu fac aşa ceva. Toate limbile au îmbătrânit şi nu mai
există cuvinte... Te iubesc.

Accent.

Anna: Nu mă iubeşti.
Dan: Ba da. Am nevoie de tine. Nu pot să gândesc, nu pot să lucrez, nu pot să respir. O
să murim. Te rog... salvează-mă. Uită-te la mine.

Anna îl priveşte.

Dan: Spune-mi că nu mă iubeşti.

Accent.

Anna: Nu te iubesc.

Accent.

26
Dan: Ai minţit. Hai să ne întâlnim săptămâna viitoare. Te rog, Anna...Te implor...Sunt
necunoscutul tău... fă pasul.

Linişte. Sunt foarte aproape unul de celălalt. Larry a intrat şi se uită la ei. Dan îl vede şi
se duce spre ieşire.

Anna: S-a terminat pledoaria? Ai spus ce ai avut de spus.

Dan se întoarce , îşi ia valiza şi iese.

Pauză.

Larry: Ce faci... străine ?


Anna: Bună.
Larry: O discuţie aprinsă?

Accent.

Anna: I-a murit tatăl. Ne spionai?


Larry: Vă urmăream cu dragoste ... printr-un telescop.

O sărută.

E mai înalt decât fotografia lui.


Anna: Fotografia e un portret.
Larry: Da, ştiu. Dar figura aceea dădea impresia unui trup mărunt... dar, de fapt, chipul...
înşeală.
Anna: Înşeală?
Larry: Da, pentru că are un trup... lung. E un tip al dracului de zvelt.

Anna râde.

Larry: L-aş fi pus jos.


Anna: Cum?
Larry: Dacă ar fi izbucnit o ceartă, l-aş fi pus jos.

Anna surâde.

Larry: I-ai spus că îl numim Cupidon?


Anna: Nu. E gluma noastră.
Anna îi aranjează puloverul trăgându-l uşor spre ea.
Larry: N-am mai purtat caşmir pânî acum. Mersi. Sunt ca o Cenuşăreasă la bal.
Anna ( încântată ): Eşti aşa lipsit de eleganţă...
Larry: Şi ce-ţi mai place asta.

O ia în braţe.

27
Am avut o discuţie cu tânăra Alice.
Anna: Îţi place de ea.
Larry: Normal, dar nu atât de mult cât îţi place ţie.
Anna: De ce?
Larry: Tu eşti o femeie... ea e o fetiţă. Are frumuseţea obişnuită a tinereţii, dar şi o latură
ascunsă.
Anna: Cu mine e foarte deschisă.
Larry: Aşa vrea să pară. Uiţi că ai de a face cu un observator clinic al spectacolului
uman.
Anna: Chiar aşa?
Larry: Da, da.
Anna: Semeni mai mult cu o pisică savurându-şi smântâna. Poţi să te lingi pe bot, să ştii.

Pauza. Anna se întoarce încet spre el.

Larry ( cu sânge rece ): A fost cel mai răutăcios lucru pe care mi l-ai spus vreodată.
Anna: Vai, îmi pare rău. E urât din partea mea, dar azi.. au venit cu toţii aici: familia,
prietenii... n-am nici o scuză. Iartă-mă.

Pauză.

Larry: Lasă. Ştiu ce spui. Nu te mai tachinez.

Anna îl sărută.

Larry: L-am cunoscut pe tatăl tău...


Anna: Ştiu. Chiar a spus “ îmi place băiatul”. N-a mai zis asta niciodată... despre nimeni.
Te-au îndrăgit cu toţii. Mama mea vitregă a spus că eşti uluitor, “frumoase mâini” a zis,
“ţi-l poţi imagina punând copci cu multă blândeţe”.
Larry: Deci nu li s-a părut că nu sunt de nasul tau.
Anna: Nu. Dar nici nu-i adevărat... eşti tu însuţi şi eşti minunat.

Larry o îmbrăţişează.

Larry: Ai mei ţi-au plăcut? Ei te-au îndrăgit cu toţii.


Anna: Mama ta pare aşa un “om bun”.

Se privesc.
Blackout.

Scena 6.
Interioare domestice. Miezul nopţii. Iunie ( un an mai târziu ).
Anna stă pe un şezlong.
Alice doarme ghemuită pe o canapea strâmtă. Poartă o pijama în dungi. Alături de ea,
un măr mâncat pe jumătate.

28
Amândouă sunt în camere separate.
Intră Dan. Poartă servieta maro din Scena 1. O priveşte pe Alice. După o vreme ea se
trezeşte.
Alice: Unde ai fost?
Ce e?
Dan: La lucru. Am băut un pahar cu Harry. Şi nu bei niciodată un singur pahar cu Harry.
Alice: Ai mâncat ceva? Sunt sandvişuri făcute.
Dan: Nu mi-e foame.

Pauză.

Alice: Ce e?

Accent.

Dan: O să doară. Am fost cu Anna. Sunt îndrăgostit de ea. Ne întâlnim de un an.

Linişte.
Alice se ridică şi iese uşor. În cealaltă parte a scenei intră Larry. Are o valiză, multe
pachete.

Larry ( către Anna ): Nu mişca! Vreau să-mi amintesc această clipă pentru totdeauna:
prima dată când mă întorc dintr-o călătorie de afaceri, întâmpinat la uşă de soţia mea.
Simt că abia acum am devenit adult.
O sărută.
Îţi mulţumesc că m-ai aşteptat, iubita mea. Zeiţa mea. Mi-a fost dor de tine. Doamne, sunt
vrăjit!
Anna: N-ai putut să dormi în avion?
Larry: Nu. Stătea un neamţ lângă mine şi sforăia ca o locomotivă.

Îşi dă jos haina, Anna o ia.

Cât e ceasul?
Anna: E miezul nopţii.
Larry: Şi eu credeam că e şapte. Timpul... ce-ţi mai joacă feste! Am capul în două locuri
în acelaşi timp. Mă doare mintea, nu altceva.
Anna: Vrei să mănânci?
Larry: Nu. Mi-am mâncat sandvişurile în avion. Aş avea însă nevoie de o baie.
Anna: Să-ţi pun cada?
Larry: Nu, mersi. Fac un duş.
Îşi desface cămaşa şi aruncă pantofii din picioare.

Tu eşti bine?
Anna: Mhmmm.

Accent. Se privesc.

29
Cum a mers... treaba?
Larry: Cum sunt de obicei conferinţele pe teme dermatologice: un balamuc.

Larry ia o sticlă de scotch din punga de duty-free şi trage o duşcă.

Anna: Cum te-ai simţit la hotel?


Larry: Mi-a spus cineva că frumuşeii de la Paramount Hotel, recepţionera, fetele şi
băieţii de la bagaje... o ştiai pe asta? Se prostituează cu toţii.
Anna: Toată lumea ştie asta.
Larry: Eu habar n-aveam. Vrei şi tu?

Îi întinde sticla, Anna trage o duşcă.

Ador New York-ul. Ce mai oraş! Un serviciu non stop numit “ tot ce vă doriţi”. Şi pe
urmă, ajungi la Heathrow şi primul lucru pe care îl vezi este... mocheta.
Incredibilă mocheta asta!
Ce culoare o avea mocheta asta dată dracului din aeroportul Heathrow? Cred că au pus-o
acolo ca să fie străinii siguri că nu suntem o ţară serioasă.
Doamne! Put.
Anna: Te simţi bine?
Larry: Da. Nu cred că ţi-ar plăcea să te ciupesc puţin.
Anna: Abia mi-am făcut baie.
Larry: Atunci o să mă duc singur singurel către baia noastră Elle Decoration.
Anna: Tu ai ales-o.
Larry: Da şi de câte ori mă spăl în ea mă simt murdar. Oricum, sunt mai curat decât
înainte, dar... Are personalitate. Oglinda spune: “Cine dracu’ eşti dumneata?”
Anna: Tu ai ales-o.
Larry: Şi nu înseamnă că-mi şi place. N-ar fi trebuit să ne luăm... toate astea.

Face un gest larg care cuprinde toată camera.

Anna: Trăieşti cumva sentimentul de vinovăţie al micului burghez?

Accent.

Larry ( aspru ): Vinovăţia clasei muncitoare.

O priveşte.

De ce eşti îmbrăcată dacă tocmai ai ieşit din cadă?

Accent.

Anna: Am fost după lapte.


Larry: Sigur.

30
Se duce spre ieşire. Se opreşte.

Te simţi bine?
Anna: Mhm... Tu?
Larry: Păi, da...

Larry iese. Intră Alice. Poartă pardesiul negru şi rucsacul din Scena 1.

Alice: Plec.
Dan: Îmi pare rău.
Alice: De ce îţi pare rău?

Accent.

Dan: De tot ce se întâmplă.


Alice: De ce nu mi-ai spus mai devreme?

Accent.

Dan: Din laşitate.


Alice: O iubeşti pentru că e deşteaptă?
Dan: Nu. Pentru că nu are nevoie de mine.

Pauză.

Alice: O aduci aici?


Dan: Da.
Alice: Stă aici?
Dan: Da.

Accent.

Alice: Nu s-a măritat?


Dan: O vreme nu ne-am mai văzut.

Accent.

Alice: S-a întâmplat în weekendul de la ţară? Când sărbătoream trei ani împreună?
Dan: Da.
Alice: Măcar ai curajul să te uiţi în ochii mei.

Dan o priveşte.

Alice: Atunci o sunai s-o implori să se întoarcă la tine? Când mergeai în lungile tale
“plimbări solitare”?

31
Dan: Da.
Alice: Eşti un mare rahat.
Dan: Decepţiile sunt dureroase. Nu pretind că n-ar fi.
Alice: Cum...? Cum reuşeşti? Cum poţi să faci aşa ceva altui om?

Linişte.

Dan: Nu ştiu.
Alice: Am plecat.

Dan o opreşte din drum.

Dan: E târziu. Nu eşti în siguranţă pe străzi.


Alice: Şi sunt în siguranţă aici?
Dan: Ce faci cu lucrurile tale?
Alice: N-am nevoie de “lucruri”.
Dan: Unde te duci?
Alice: O să dispar.

Larry intră. Şi-a făcut duş. Poartă un halat. Îi intinde Annei o cutie de pantofi.

Larry: Sultanul s-a întors cu draruri.

Anna deschide cutia şi scoate pantofii.


Dan se îndreaptă spre Alice.

Alice: SĂ NU TE APROPII.
Anna ( către Larry ): Sunt minunaţi. Îţi mulţumesc.

Larry o sărută.

Larry: Hai să-ţi spun una. Am întâlnit-o pe Alice la Paramount Hotel.


Anna: Poftim?
Larry: Vând cărţi poştale cu fotografii de artă. Am cumpărat şi eu una ca să-ţi ridic cifra
de vânzări.

Larry scoate o carte poştală din buzunarul halatului şi citeşte pe spate.

“Tânără, Londra”.

I-o întinde Annei.

Şi... ţi-am căutat cartea la Muzeul de Artă Modernă. Chiar e acolo. Cineva chiar a
cumpărat una. Era un studenţaş cu o bărbuţă ridicolă care saliva peste poza ta de pe
copertă. Îi cam plăcea de tine, fraierului. Am fost atât de mândru! Ai spart New York-ul!
Anna: Esti minunat.

32
Larry: Şi să nu uiţi asta.

Larry iese.

Alice: Hai să te răzgândeşti! Te rog, răzgândeşte-te. Ne mai putem vedea?


Ne mai putem întâlni...Dan?
Dan: Nu mă mai pot întâlni cu tine. Dacă ne vedem, n-o să mai pot să te părăsesc.

Accent.

Alice: Ce-ai să faci dacă-mi găsesc pe altul?


Dan: Am să fiu gelos.

Accent.

Alice: Îţi mai place de mine?


Dan: Normal.

Alice dă din cap.

Alice: Minţi. Am fost şi eu în pielea ta.

Începe să plângă.

Ia-mă în braţe.
Dan o ia în braţe.

Alice: Te distrezi cu mine, dar te şi plictiseşti.


Dan: Nu-i adevărat.
Alice: M-ai iubit vreodată?
Dan: O să te iubesc mereu. Mi-ai schimbat viaţa. Nu-mi place să te rănesc.
Alice: Atunci de ce o faci?
Dan: Pentru că... sunt egoist şi cred că voi fi mai fericit cu ea.
Alice: Dar n-o să fie aşa. O să ţi se facă dor de mine. Nimeni n-o să te iubească atât cât te
iubesc eu.
Dan: Ştiu.

Pauză.

Alice: De ce dragostea nu e destul? Eu am fost mereu prima care pleca. Trebuie să te


părăsesc. Eu plec întotdeauna.

Îl sărută, el răspunde, ea cedează.

Fă un ceai.... amice.

33
Dan iese. Alice şi Anna stau singure. Intră Larry. Poartă pantaloni şi puloverul de
caşmir din Scena 5.

Anna: De ce te-ai îmbrăcat?


Larry: M-am gandit că vrei să mă părăseşti şi nu voiam să fiu în halat.
M-am culcat cu cineva în New York.
O prostituată. Scuze.
Te rog să nu mă părăseşti.

Accent.
Anna: De ce?
Larry: Pentru sex. Voiam puţin sex... protejat.

Accent.
Anna: Şi a fost bine?

Larry strâmbă din nas.

Larry: ... Da...


Anna: Prostituata de la Paramount?
Larry: Nu. De pe strada patruzeci ... şi ceva.
Anna: Unde aţi mers?
Larry: La ea acasă.
Anna: Drăguţ?
Larry: Nu ca la noi. Îmi pare sincer rău.

Pauză.

Anna: De ce mi-ai spus?


Larry: Nu te puteam minţi.
Anna: De ce nu?
Larry: Pentru că te iubesc.

Pauză.

Anna: Poţi să stai liniştit.


Larry: Sincer? Cum aşa?

Anna îşi priveşte pantofii.


Anna: Remuşcări?
Larry: Dragoste. Darul acesta a fost din dragoste. Ceva nu e în regulă. Anna...

Anna se întoarce spre el.

Larry: Mă părăseşti?

34
Anna dă din cap.

Larry: De ce?
Anna: Dan.

Pauză.
Larry: Cupidon? Dar el e... gluma noastră.
Anna: Îl iubesc.

Pauză.

Larry: Te vezi cu el...


Anna: Da.
Larry: De când?
Anna: De la expoziţia de anul trecut. Sunt un om dezgustător.

Accent.

Larry: Eşti fantastică... eşti atât de deşteaptă. De ce te-ai măritat cu mine?


Anna: O vreme nu l-am mai întâlnit. Am vrut să meargă relaţia noastră.
Larry: De ce mi-ai spus că vrei copii?
Anna: Pentru că voiam copii.
Larry: Şi acum vrei copii cu el?
Anna: Da... nu ştiu.... îmi pare rău.

Accent.

Larry: De ce?

Accent.

Anna: Am nevoie de el.

Linişte.

Larry: Dar... suntem fericiţi... nu-i aşa?


Anna: Da.

Accent.

Larry: O să pleci cu el?


Anna: Da. Tu poţi să rămâi aici dacă vrei.
Larry: N-am nevoie de trofee.

Alice îşi ia rucsacul şi iese.

35
Larry: Ai făcut-o din ziua în care ne-am cunoscut. Lasă-mă să mă spânzur poate aşa te
distrezi mai bine. De ce nu mi-ai spus cum am intrat pe uşă?
Anna: Mi-a fost frică.
Larry: Pentru că eşti o laşă. O târfă alintată.

Dan intră cu două ceşti de ceai. Vede că Alice a plecat. Iese după ea.

Larry: Te-ai îmbrăcat pentru că ţi-era frică să nu te lovesc?

Se îndreaptă încet spre Anna.


( Aproape ) Ce crezi tu despre mine?
Anna: Am mai fost lovită.
Larry: Eu nu te-am lovit niciodată.

Stă drept în faţa Annei.

Ţi-o trage bine?


Anna: Nu fă asta.
Larry: Răspunde-mi. E bun?

Accent.

Anna: Da.
Larry: Mai bun decât mine?
Anna: Diferit.
Larry: Mai bun?
Anna: Mai tandru.
Larry: Ce înseamnă asta?
Anna: Ştii ce înseamnă.
Larry: Spune-mi tu.
Anna: Nu.
Larry: Te tratez ca pe o curvă?
Anna: Uneori.
Larry: De ce crezi că fac asta?

Linişte.

Anna: Îmi pare rău, eşti...


Larry: Să n-o spui. Să nu-ndrăzneşti s-o spui: “Eşti prea bun pentru mine.” Sunt... dar să
n-o spui.

Îngenunchează în faţa ei.

( Tandru ) Anna, faci greşeala vieţii tale. Mă părăseşti pentru că ai impresia că nu meriţi
să fii fericită. Dar meriţi, Anna, meriţi...

36
O priveşte.

Ai făcut baie pentru că tocmai fusesei în pat cu el?

Anna îl priveşte. El se îndepărtează de ea.

Larry: Să nu miroşi ca el? Să nu te mai simţi vinovată? Şi cum te simţi?


Anna: Vinovată.

Accent.

Larry: M-ai iubit vreodată?


Anna: Da.
Larry: Mare scofală.

Linişte. Larry cedează.


Anna... te rog nu mă părăsi... te rog.

Anna îl ia în braţe. De cealaltă parte a scenei Dan intră şi se aşează pe canapea.

Larry: Aţi făcut-o şi aici?


Anna: Nu.
Larry: De ce nu?
( Dur. ) Spune-mi adevărul.

Accent.

Anna: Da, am făcut-o şi aici.


Larry: Unde?

Accent.

Anna: Aici.
Larry: Pe asta?

Arată spre şezlong.

Noi doi am făcut dragoste prima oară pe asta. Te-ai gândit la mine? Când? Când aţi făcut-
o aici? RĂSPUNDE LA ÎNTREBARE.

Accent.

Anna ( speriată ): În seara asta.

Pauză.

37
Larry: Şi ai terminat?
Anna: De ce faci asta?
Larry: Pentru că aşa vreau.

Accent.

Anna ( uşor ): Da, am terminat.


Larry: De câte ori?
Anna: Două ori.
Larry: Cum?
Anna: A intrat în mine şi ne-am tras-o.

Accent.

Larry: În ce poziţie?
Anna ( puternic ): Întâi am fost deasupra şi apoi mi-a tras-o pe la spate.
Larry: Aşa ai terminat a doua oară?
Anna: De ce trebuie să fie sexul atât de important?
Larry: PENTRU CĂ SUNT UN NENOROCIT DE ANIMAL.
Te atingeai când ţi-o trăgea?
Anna: Da.
Larry: Îl chemai?
Anna: Da.
Larry: Şi el la fel?
Anna: Făceam ce fac toţi oamenii când au o partidă de sex.
Larry: Îţi place să i-o sugi?
Anna: Da.
Larry: Îţi place scula lui?
Anna: O ador.
Larry: Îţi place să termine pe faţa ta?
Anna: Da.
Larry: Ce gust are?
Anna: Ca a ta, dar mai dulce.
Larry: Aşa te vreau. Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc pentru sinceritate. Eşti o curvă. Acum
cară-te şi mori.

Blackout.
ACTUL DOI
Scena 7

( Club cu numere de striptease şi dans erotic. Noapte târziu. Septembrie ( trei luni mai
târziu).
Larry e aşezat. Poartă un tricou elegant.
Alice e în picioare. Poartă rochie scurtă, perucă şi tocuri înalte. Are o jartieră în jurul
gleznei şi bani în jartieră. Amândoi se află într-un loc intim. Departe, se aude muzică.
Larry o priveşte. Ea zâmbeşte. E drăguţă cu el.

38
Linişte.

Larry: Te iubesc.

Linişte.

Alice: Mersi.

Accent.

Larry: Cum se numeşte camera asta?


Alice: “Salonul Paradis”.
Larry: Câte Paradisuri sunt aici?
Alice: Şase.

Accent.

Larry: Obişnuiam să vin aici acum douăzeci de ani... era un club punkist... scena era...

Nu-şi aminteşte, renunţă.

Totul e o versiune la altceva.

Soarbe din pahar.

Acum douăzeci de ani, câţi ani aveai?


Alice: Patru.
Larry: Doamne, când eu eram în formă tu erai în scutece.
Alice: Şi scutecele mele erau în formă.

Larry râde.
Larry: Ai un chip de înger.
Alice: Mersi.

Accent.

Larry: De cât timp faci asta?


Alice: Trei luni.
Larry: Imediat ce te-a părăsit?
Alice: Nu m-a părăsit nimeni.

Accent. Larry aruncă o privire prin cameră.

Larry: Ai mai avut vreun client în seara asta?


Alice: Da.
Larry: Cine?

39
Alice: Un cuplu. Bărbat şi femeie.
Larry: Şi ce ai făcut?
Alice: M-am dezbrăcat, am dansat, m-am aplecat.
Larry: Le-ai făcut o bucurie?
Alice: Aşa cred.
Larry: Despre ce aţi vorbit?
Alice: Una, alta.
Larry: Spui mereu adevărul?
Alice: Da şi nu.
Larry: Mie îmi spui adevărul?
Alice: Da.
Larry: Şi nu?
Alice: Îţi spun adevărul.
Larry: De ce?
Alice: Pentru că asta îţi doreşti.
Larry: Da. Asta îmi doresc.

O priveşte lung.

Frumoasă perucă.
Alice: Mersi.
Larry: Te excită?
Alice: Uneori.
Larry: Minţi. Îmi spui că te excită pentru că îţi imaginezi că asta vreau s-aud. Crezi că
mă excit eu dacă te exciţi şi tu.
Alice: Gândul că mă umezesc când mă dezbrac pentru străini nu te excită?
Larry: Dacă o iei aşa... da.

Alice îi arată fundul.

Flirtezi cu mine?
Alice: Poate.
Larry: Ai voie să flirtezi cu mine?
Alice: Bineînţeles.
Larry: Serios?
Alice: Ba nu. Încalc toate regulile.
Larry: Mă iei peste picior.
Alice: Da, am voie să flirtez.
Larry: Ca să scoţi bani de la mine.
Alice: Ca să scot bani de la tine am voie să spun sau să fac tot ce-mi doresc.
Larry: Mai puţin să atingi.
Alice: Nu avem voie să atingem.
Accent.

Larry: Desfă picioarele.

40
Face cum i se spune.
Mai mult.
Pauză. Larry priveşte între picioarele ei.
Ce s-ar întâmpla dacă te-aş atinge acum?
Alice: Aş chema paza.
Larry: Şi ei ce ar face?
Alice: Ţi-ar cere să pleci şi să nu te mai întorci.
Larry: Şi dacă aş refuza să plec?
Alice: Te-ar lua cu forţa. Aici e o oglindă cu două feţe.

Face un semn în direcţia publicului.

Sunt şi camere de filmat în tavan.

Accent. Larry se uită în sus şi spre public.

Larry: Atunci e mai bine să nu încerc să te ating.

O priveşte.
Mi-aş dori să te ating ...mai târziu.
Alice: Nu sunt prostituată.
Larry: Nu te-aş plăti.
Se uită la ea.

De ce dracului te-a părăsit?

Accent.

Alice: Care-i problema ta?


Larry: Asta a fost o întrebare. Mi-ai pus o întrebare.
Alice: Şi ce dacă?
Larry: E o breşă în armură.
Alice: Nu port nici o armură.
Larry: Ba da. Ba da. Eu ştiu pentru că fac afaceri cu pielea.
Alice: Eşti proprietar de localuri de noapte?
Larry ( surâde ): Arăt ca un proprietar de cluburi?
Alice: Da.

Larry priveşte spre oglindă, adică spre public.

Larry: Defineşte genul.


Alice: Bogat.
Larry: Strânge picioarele. Nu sunt proprietar de cluburi de noapte.
Alice: De cluburi de golf?
Larry: Ştii foarte bine cu ce mă ocup.

41
Se ridică.

De ce îţi spui Jane?


Alice: Pentru că acesta e numele meu.
Larry: Dar ştim amândoi că nu e adevărat. Vă protejaţi identitatea. Fata de la intrare care
îşi spune “Venus”... cum o cheamă de fapt?
Alice: Pluto.
Larry: Eşti şmecheră.
Alice: Ai vrea să nu mai fiu?
Larry: Nu.

Accent.

Alice: Pe tine cum te cheamă?

Larry se gândeşte.
Larry: Daniel.

Accent.

Alice: Dermatologul Daniel.


Larry: Nu ţi-am spus ce fac.
Alice: Am ghicit.

Larry o priveşte.
Larry ( aproape ): Pauză.

Larry: Aş vrea să-mi spui numele tău adevărat, te rog.

Îi mai dă 20 de lire.

Alice: Mersi. Numele meu este Jane.


Larry: Adevăratul tău nume.

Îi mai dă 20 de lire.

Alice: Mersi. Numele meu adevărat este Jane.


Larry: Ai grijă.

Îi mai dă 20 de lire.

Alice: Mersi. Tot Jane mă numesc.


Larry: Mai am încă cinci sute de asemenea bancnote la mine.

Scoate toţi banii.

42
Uite... îţi dau ţie... toţi... banii... ăştia... iar tu îmi spui care e numele tău adevărat.

Îi ridică faţa spre el odată cu teancul de bancnote.

Alice.

Ea încearcă să ia banii, dar Larry îi îndepărtează.

Alice: Promit.

Larry îi dă banii.
Alice: Mersi. Numele meu pe bune e Jane Jones.
Larry: Oi fi eu bogat, dar prost nu sunt.
Alice: Ce păcat, doctore, mie îmi plac bogaţi şi proşti.
Larry: NU TE JUCA AŞA CU MINE.
Alice: Îmi cer iertare.
Larry: Te-am iertat. Toate fetele din fundul iadului, roboţii pneumatici şi păpuşelele
dichisite... iar tu eşti la fel ca ei... toţi folosiţi nume de scenă ca să vă amăgiţi că sunteţi
altcineva şi să nu vă fie ruşine când vă arătaţi părţile intime unor oameni complet străini.
Încerc să port o conversaţie aici.
Alice: Ai rămas fără bani, amice.
Larry: Am plătit camera.
Alice: Îţi mai trebuie în plus.
Pauză.

Larry: Ne-am întâlnit anul trecut.


Alice: Ai greşit fata.
Larry: Ţi-am atins faţa la expoziţia Annei. Ştiu că suferi. Ştiu că eşti... distrusă.
VORBEŞTE CU MINE.
Alice: Asta şi fac.
Larry: Vorbeşte-mi ca în viaţa adevărată. N-am ştiut că eşti aici. Ştiu cine eşti. Îţi iubesc
cicatricea, iubesc tot ce doare în fiinţa ta.

Linişte. Larry treptat cedează.

Nici nu mai vrea să ne vedem...


Şi tu simţi la fel. Ştiu că simţi şi tu la fel ca mine.
Alice: Nu poţi să plângi aici.
Larry: Strânge-mă în braţe. Lasă-mă să te îmbrăţişez.

Larry se apropie de ea.

Alice: N-avem voie să ne atingem.

Pauză.

43
Larry: Vino cu mine acasă, Alice. Acolo vei fi în siguranţă. Lasă-mă să am grijă de tine.
Alice: N-am nevoie să mă-ngrijească nimeni.
Larry: Toţi avem nevoie de aşa ceva.
Alice: Nu sunt răzbunarea ta, nenorocitule.

Pauză.

Larry: Te plătesc.
Alice: N-am nevoie de banii tăi.
Larry: Dar ai luat toţi banii mei.
Alice: Mersi.
Larry: MERSI, MERSI.E şi asta un fel de regulă?
Alice: Sunt doar politicoasă.

Pauză. Larry se aşează.

Larry: Întâlneşti mulţi bărbaţi aici gata să plângă în hohote?


Alice: Riscurile meseriei.

Accent.

Larry: Ai dorit vreodată un client?


Alice: Da.
Larry: Spune-mi cinstit: mă doreşti? Pentru că am fost al dracului de sincer cu
sentimentele mele pentru tine.
Alice: Sentimentele tale?
Larry: Mă rog...

Accent.

Alice: Nu. Nu te doresc.

Pauză.

Larry: Îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc sincer pentru onestitate. Următoarea întrebare: mă
vei putea vedea vreodată altfel decât ca pe o maşină cu fise care scuipă bani la
întâmplare?
Alice: Asta e afacerea: tu eşti clientul, eu marfa.
Pauză. Larry se ridică, îşi aranjează cravata, aprinde o ţigară.

Larry: Îmi împrumuţi bani de taxi?


Alice ( râde ): Nu.
Larry: Ţi-i înapoiez mâine.
Alice: Regula companiei e că tu ne dai nouă bani.
Larry: Şi ce primesc în schimb?
Alice: Suntem drăguţi cu tine.

44
Larry: “ Şi ajung să te văd dezbrăcată.”
Alice: Merită.
Larry: Iar tu continui să crezi că nu mi-ai dat nimic din tine. Pentru că nu mă iubeşti, nu
mă doreşti, nici chiar nu mă placi deloc, crezi că ai câştigat.
Alice: Nu suntem la război aici.

Larry râde o vreme.

Larry: Când de fapt, chiar mi-ai dat ceva : imaginea ta...şi pot să fac ce-mi doresc cu ea.
Dacă aţi ajunge voi femeile să vedeţi câte porcării ne trec zilnic prin minte... Nu înţelegeţi
nimic din lumea noastră. Pentru că voi sunteţi lumea noastră.
Ti-aş putea cere să te dezbraci în secunda asta...
Alice: Da. Vrei să mă dezbrac?
Larry: Nu... Alice, spune-mi un adevăr.
Alice: Minciuna e cea mai bună distracţie pe care şi-o permite o fată fără să-şi dea
hainele jos. Deşi, mai bine te dezbraci.
Larry: Eşti rece. Ai inima rece.

Se uită la oglinda cu două feţe.

CE TREBUIE SĂ FACI PENTRU PUŢINĂ INTIMITATE AICI?


Alice: Ei, poate data viitoare o să rezolv şi problema intimităţii.
Larry: Nu. Îţi spun eu ce-o să rezolvi. Şi-o s-o rezolvi chiar acum. Îţi dai hainele jos şi
te întorci spre mine foarte încet, te apleci şi atingi dracului masa asta pentru că aşa îmi
face mie plăcere.
Alice: Asta vrei?

Accent.

Larry: Ce altceva pot să vreau?

Blackout.

Scena 8.
Restaurant. Seară. Ora cinei. Octombrie ( o lună mai târziu ).
Dan stă la o masă cu o băutură în faţă. Fumează. Aşteaptă. Anna i se alătură.

Anna: Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău.

Dan o sărută.

Dan: Ce s-a întâmplat?


Anna: Traficul.

Se aşează.

45
Dan: Eşti îmbujorată. Nu trebuia să alergi.

Anna zâmbeşte.

Anna: Ai comandat deja?


Dan: Am dat o comandă cam acum zece ani.

Pauză. Dan o priveşte.

Şi... cum a fost?


Anna: A... Bine.

Accent.
Dan: Ai mâncat deja?
Anna: Mhmm.

Accent.

Dan: Unde?

Accent.

Anna: Chiar aici.


Dan: Aici?
Anna: El a ales locul.
Dan: Şi pe urmă?
Anna: Pe urmă am plecat.

Pauză.

Dan: Şi?
Anna: Nu există nici un “şi”.
Dan: Nu l-ai văzut de patru luni. Trebuie să existe un “şi”.

Anna ridică din umeri.

Dan: Cum o duce?


Anna: Groaznic.
Dan: Şi profesional?
Anna: Are cabinet particular.
Dan: Cum merge asta cu principiile lui?
Anna: Nu-l prea preocupă principiile în prezent.

Accent.

Dan : A bocit întruna?

46
Anna: Din când în când.
Dan ( sincer ): Amărâtul. A fost ... dificil?
Anna: Eşti supărat că m-am întâlnit cu el?
Dan: Nu, nu... doar că... eu n-am mai văzut-o pe Alice.
Anna: Pentru că nici nu poţi s-o vezi. Habar n-ai unde stă.
Dan: N-am încercat s-o găsesc.
Anna: De luni de zile mă imploră să-l întâlnesc. Şi ştii foarte bine de ce l-am văzut. Să
semneze.
Dan: Şi a semnat?
Anna: Da.
Dan: Felicitări. Iată-te divorţată... a doua oară... scuze.

Îi ia mâna.

Cum te simţi?
Anna: Obosită.

Dan îi sărută mâna, Anna îi sărută şi ea mâna.


Dan: Te iubesc. Şi... trebuie să mă duc la baie.
Iese.
Anna caută în geantă şi scoate hârtiile de divorţ.
Intră Larry.

Larry ( aşezându-se ): Bună.


Anna: Bună.

Larry priveşte în jur.


Larry: Urăsc locul asta.
Anna: Măcar e central.
Larry: Urăsc tot ce e central. Centrul Londrei e ca un parc tematic. Urăsc tot ce e retro
şi tot ce e progresist. Ce-mi mai rămâne?

O priveşte.
Întoarce-te la mine.
Anna: Ai promis că n-o să faci asta.
Larry: Întoarce-te.

Accent.
Anna: Cum îţi merge la serviciu?
Larry: O, Doamne! Munca mea e de rahat, mulţumită?

Caută un chelner din priviri.


( tare ) Ăştia n-au chelneri aici?
Anna: Sunt ocupaţi.
Larry: Te iubesc. Te rog, întoarce-te la mine.
Anna: Nu mă întorc.

47
Îi întinde hârtiile de divort. Larry le priveşte.
Semnează te rog.
Larry: N-am pix.

Anna îi întinde un pix.

Anna: Uite pix.


Larry îi ia mâna într-a lui.

Anna: Dă-mi drumul la mână.

Larry îi dă drumul.
Anna: Semnează.

Accent.

Larry: Semnez cu o singură condiţie: sărim peste masă, mergem în vizuina mea şi
botezăm patul pacienţilor cu o ultimă partidă de sex. Ştiu că nu vrei, ştiu că ţi se pare o
perversiune, dar asta te rog... de dragul vremurilor trecute... pentru că sunt obsedat de
tine, pentru că nu te pot uita dacă nu... pentru că eu cred că într-o măsură cât de mică, îmi
datorezi ceva pentru faptul că m-ai dezamăgit cu atâta... originalitate.
Pentru toate aceste motive te implor să-mi oferi trupul tău. Fii o femeie uşoară pentru
câteva clipe, iar eu te voi răsplăti oferindu-ţi libertatea. Divorţez de tine şi, în timp, mă
gândesc la posibilitatea unei frumoase prietenii.

Se ridică.

Mă duc la bar. Bănuiesc că încă mai bei vodcă şi apă tonică.

Anna dă din cap.


Larry iese.
Dan se întoarce şi se aşează.

Dan: A apărut vreun chelner?


Anna: Nu.
Dan: Vrei ceva de mâncare?
Anna: Nu mi-e foame.

Dan o priveşte, Anna se întoarce încet spre el.

Dan: Te-ai culcat cu el, nu-i aşa?

Pauză.

Anna: Da... îmi pare rău...

48
Dan zâmbeşte.
Dan: Şi ce vrei de la mine?
Anna: Sper... să mă înţelegi.

Accent.

Dan: De ce nu m-ai minţit?


Anna: Am promis c-o să ne spunem mereu adevărul.
Dan: Cu ce e adevărul aşa de grozav? Încearcă minciuna – e moneda întregii lumi.
Anna: Dan, am făcut ce-a vrut şi-acum o să ne lase în pace. Pe tine te iubesc. Lui nu i-
am dat absolut nimic.
Dan: Nimic adică trupul tău?

Dan scoate ţigările.


Anna: Dacă ar fi venit Alice la tine... disperată... încă îndrăgostită ca la început şi ţi-ar fi
spus că s-ar putea vindeca de iubire dacă te-ar mai simţi o dată dorind-o, ai fi făcut la fel.
Nici mie nu mi-ar fi convenit, dar te-aş fi iertat pentru că... e sex din milă, din
compasiune. Violul moral e practicat de toată lumea... e ... bunătate.
Dan: Ba nu, e laşitate.
N-ai curajul să-l laşi să te urască. Ţi-a făcut plăcere?
Anna: Nu.
Dan: Deci ţi-a fost silă în fiecare clipă?

Anna îl priveşte.
Dan: Ai terminat?
Anna: Nu.
Dan: Te-ai prefăcut?
Anna: Da.
Dan: De ce?
Anna: Să-l fac să creadă că mi-a plăcut, tu de ce crezi?
Dan: Dacă erai doar zdreanţa lui, de ce i-ai mai şi dat satisfacţia să creadă că ţi-a plăcut?
Anna: Pentru că ăsta e rolul zdrenţelor în general.
Dan: Cu mine te prefaci?
Anna: Da. Unul din trei, e bine?
Dan: Spune-mi adevărul.

Pauză.
Anna: Din când în când...m-am mai prefăcut.. Important nu e că nu mă faci să
termin.Când termin... eşti prin preajmă şi... prezenţa ta e importantă.
Dan: Dar tu mă faci pe mine să termin.
Anna: Eşti bărbat. Tu termini şi dacă-ţi face cu ochiul Zâna Măseluţă.

Accent.
Dan: Ai întârziat pentru că ai venit direct de la el.

49
Accent.

Anna: Da.
Dan: Unde aţi fost?
Anna: La noul lui cabinet.

Accent.
Dan: O consultaţie mai lungă.

Anna încearcă să-l atingă, dar el se îndepărtează.


Anna: Te rog, fii mai puternic decât gelozia.
Dan: Ce e mai puternic decât gelozia?
Lungă tăcere.

Anna: De ce nu-ţi place să mă săruţi când facem dragoste? De ce nu-ţi place să-ţi spun că
te iubesc? Sunt de partea ta. Vorbeşte-mi.
Dan: Doare. Mi-e ruşine. Ştiu că n-are nici un sens ce spun, dar te urăsc.
Te iubesc şi nu-mi place să ştiu că te culci cu alţi bărbaţi. E ceva nefiresc în asta?
Anna: Nu. BA DA. N-a fost decât sex.
Dan ( dur ): Dacă mai poţi încă să te culci cu el, atunci nu l-ai părăsit de tot. ( încet ) S-a
dus. Ne-am pierdut inocenţa.
Anna: Nu înceta să mă iubeşti. Văd dragostea cum se duce din tine. Îmi pare rău. Am
făcut o prostie. N-a însemnat nimic. Dacă mă iubeşti cu adevărat, o să mă ierţi.
Dan: E vreo replică din ceva?
Anna: Nu, Dan, te înţeleg.
Dan ( blând ): Nu. El... a înţeles.

O priveşte.

Îl văd pe el peste tot când mă uit la tine.


E deştept, fostul tău soţ... aproape îl admir.

Linişte.

Anna: Unde eşti?


Alice?
Dan ( zâmbeşte ): Citeam odată ziarul. Ea voia atenţie din partea mea. S-a lăsat pe vine şi
a făcut pipi pe covor. Chiar în faţa mea. Nu e cel mai încântător lucru pe care l-ai auzit?
Anna ( dur ): De ce ai mai jurat iubire veşnică dacă nu ai vrut decât o partidă de sex?
Dan: Nu voiam o partidă de sex, te voiam pe tine.
Anna: Căutai ceva incitant. Iubirea te plictiseşte.
Dan: Nu... mă dezamăgeşte.
Eu cred că ţi-a plăcut. Te-a ademenit în pat, vechile glume, intimitatea de odinioară...Cred
că te-ai simţit grozav şi adevărul e că nu voi afla niciodată. Doar dacă nu-l întreb chiar pe
el.
Anna: Şi de ce nu-l întrebi?

50
Larry se întoarce la masă cu două băuturi. Vodcă şi apă tonică pentru ea, scotch pentru
el.

Larry: Vodcă şi apă tonică pentru doamna.


Anna ( către Larry ): Bea-ţi băutura şi să mergem.

Larry o priveşte.
Anna ( către Larry ): Fac asta pentru că mă simt vinovată şi te compătimesc. Îţi dai
seama, nu?
Larry: Da.
Anna ( către Larry ): Eşti mulţumit de tine?
Larry: Nu.
Larry bea.
Dan ( către Anna ): Îmi pare rău...
Anna ( către Dan ): N-am făcut-o ca să te rănesc. Nu se învârte lumea în jurul tău.
Dan ( către Anna ): Ştiu. Hai să mergem acasă...

Se sărută.
Chem un taxi.
Dan iese. Larry rămâne aşezat.
Larry: O să-i spui?
Anna: Nu ştiu.
Larry ( îndatoritor ): Mai bine eşti sinceră cu lucrurile astea...
Anna: Semnează.

Accent.

Larry: Te iert.
Anna: Semnează.

Larry semnează.
Blackout.

Scena 9
La muzeu. Noiembrie ( o lună mai târziu).
Un dreptunghi de sticlă continând prototipul unui copil din epoca victoriană. O fată,
îmbrăcată în zdrenţe. Lângă ea, macheta unei străzi londoneze de pe la 1880.
Alice e singură. Poartă un pulover de caşmir. Priveşte exponatele. Ţine in braţe un
pacheţel. Larry intră. O priveşte.

Larry: “Tânără, Londra”.

Alice se întoarce.
Larry: Ce faci frumoaso?
Alice: Ai întârziat, bătrâne.

51
Larry: Scuze.

Se sărută cu căldură.
Ştrengăriţo.
Pipăie puloverul.
Alice: “Puloverul cel sfânt”, am să ţi-l dau înapoi.
Larry: Îţi stă bine. Păstrează-l.
Alice: Mersi.

Îi dă pachetul.
La mulţi ani.
Larry: Mersi.Am întârziat pentru că am venit prin Postman’s Park... şi m-am oprit puţin
la monumentul funerar.
Alice: A!
Larry: Da... “A!”.

Larry priveşte exponatele. Surâde.

Alice: Mă urăşti?
Larry: Nu, te ador, Alice Ayres.
Alice: Trebuie să vorbim?
Larry: Nu şi dacă nu vrei.

Ea îl sărută.

Alice: Îţi mulţumesc. Am o surpriză pentru tine.


Larry: Eşti plină de surprize.

Alice se uită la ceasul lui Larry.

Alice: Aşteaptă-mă aici.

Alice iese. Larry deschide pachetul, priveşte înăuntru şi zâmbeşte.


Intră Anna privind la ceas. Are un ghid, aparatul de fotografiat şi un mare plic maro.
Poartă pantofii pe care i i-a oferit Larry în Scena 6. Îl vede. Se opreşte. O vede şi el.

Anna: Ce cauţi aici?


Larry: Lenevesc într-o frumoasă după-amiază de sâmbătă. Tu?
Anna: Am întâlnire cu Alice.

Accent.

Larry: Cu cine?
Anna: Cu Alice, prietena lui Dan ... fosta prietenă a lui Dan. M-a sunat la studio de
dimineaţă... îşi vrea negativele...
Larry: ... Aşa...

52
Accent.
Anna: Tu nu mergi la muzee.
Larry: Evidenţa ar sugera altceva.

Accent.

Anna ( bănuitoare ): Eşti bine?


Larry: Da, tu?
Anna: Bine. Azi e ziua ta.
Larry: Ştiu.
Accent.

Anna: M-am gândit la tine de dimineaţă.


Larry: Ce noroc pe mine.

Accent.
Anna: La mulţi ani.
Larry: Mulţumesc.

Anna face un semn din cap spre pachet.

Anna: Un cadou?
Larry ( evaziv ): ... Da...
Anna: Ce este?
Larry: Un perpetuum mobile.
Anna: De la cine?

Accent.
Larry: De la tata.
Anna: De la Joe?

Accent.
Larry: E de la Alice. Mă culc cu ea. Mă ... culc... cu ... Alice.
Ea a aranjat asta. Habar naveam c-o să te întâlneşti cu ea aici.

Pauză.
Anna: Eşti destul de bătrân să-i fii strămoş.
Larry: Revoltător, nu-i aşa?
Anna: Ar trebui să-ţi fie ruşine.
Larry ( surâde ): Şi îmi e.

Accent.

Anna: ... Cum?


Larry ( vag ): Am fost într-un club şi s-a întâmplat să dau peste ea.

53
Anna: Un club?
Larry: Da, un club.
Anna: Tu nu te duci în cluburi.
Larry: Îmi retrăiesc tinereţea.
Anna: Era un club de noapte, cumva?
Larry: Habar n-am, nu-mi aduc aminte.

O priveşte.

Eşti geloasă?

Ea ridică din umeri.

Larry: Atunci e bine.


Anna: Când a început?
Larry: Acum o lună..
Anna: Înainte sau după ce am fost la cabinet?
Larry: Seara dinainte. ( vulgar ) M-a pus să mă dezbrac pentru ea.
Anna: Nu vreau să ştiu.
Larry: Ştiu.
I-ai spus sufletului pereche despre după-amiza aceea?
Anna: Bineînţeles.
Larry: Şi cum a primit-o?

Accent.

Anna: Ca un bărbat.

Îl priveşte.
Larry: Ţi-am spus că e bine să fii sincer.
Anna: Eşti viclean.
Larry: Chiar aşa?
( cu sentiment ) Iar tu eşti o turistă care îşi iubeşte ghidul.
Anna: Aşa mă şi simt. Te rog să nu mă urăşti.
Larry: E mai uşor să te urăsc decât să te iubesc.

O priveşte.
Între mine şi Alice... nu e nimic.
Anna: Un nimic frumos?
Larry: Foarte.

Se uită unul la celălalt de aproape.


Dacă tot a venit vorba, ai putea să discuţi cu avocatul tău? Încă mai aştept confirmarea
divorţului. Dacă asta vrei şi tu.

Intră Alice.

54
Alice: Bună, vă cunoaşteţi?
Larry: Cred c-o să vă las singure.
Alice: E o idee excelentă. Nu-l vrem aici câtă vreme lucrăm, nu-i aşa?
Larry ( către Alice ): Pe mai târziu, şmechero. ( către Anna ) Pa.

Se îndreaptă spre ieşire, dar se opreşte pe drum.


( către Anna ) Apropo, frumoşi pantofi.
Larry iese.
Anna: Cum de ai devenit aşa directă?
Alice: Am trăit şi eu o viaţă.

Alice arată spre pulover. Anna o priveşte.


Anna: Eşti primitivă.
Alice: Mda, aşa e. Ce face Dan?
Anna: Bine.
Alice: I-ai spus că ne vedem?
Anna: Nu.
Alice: Îi cureţi tu cojile acum?
Anna: Poftim?
Alice: Îi cureţi cojile?
Anna: Ce vrei?
Alice: Îmi vreau negativele.

Anna îi întinde plicul.


Alice: Care e următorul tău proiect, Anna?
Anna: Clădirile abandonate.
Alice: Minunat! Frumuseţea urâtului.
Anna: Ce faci cu Larry?
Alice: Ce vreau.
Îmi place patul tău. Ar trebui să treci într-o noapte. Să-ţi vezi soţul bombănind în pernă.
Te-ar putea ajuta să-ţi dezvolţi o conştiinţă.
Anna: Ştiu ce am făcut.
Alice: Marea problemă acum e familia lui. Se pare că toţi te venerau şi nu înţeleg cum de
ai stricat totul. Stă cu orele să se uite la fundul meu de parcă ar exista un răspuns acolo.
Ai vreo soluţie, Anna? De ce nu te întorci la el?
Anna: Şi Dan să se-ntoarcă la tine.
Alice: Poate.
Anna: Vorbeşte cu el.
Alice: Nu sunt un cerşetor.
Anna: Dan te-a părăsit de bună voie. Nu l-am forţat eu să ia decizia.
Alice: Te-ai arătat deschisă, nu fă pe sfânta în chestia asta.
Anna: Faptul că m-am culcat cu Larry a fost o mare greşeală.
Alice: Păi, ce să-i faci, toată lumea i-o trage lui Larry pe aici.
Anna: Eşti fata lui Dan. N-o să-i placa asta.
Alice: Atunci nu-i spune. Măcar atât îmi datorezi.

55
Anna se uită în altă parte.
Alice: Arată bine şi când se înfurie. Femeia perfectă!
Anna: OPREŞTE-TE DRACULUI ODATĂ.
Alice: Acum mai vii de-acasă.
Anna: De ce acum? De ce m-ai căutat tocmai acum?
Alice: Pentru că acum m-am simţit suficient de puternică. Mi-a luat cinci luni să mă
conving că nu eşti mai bună decât mine.
Anna: Nu e un concurs.
Alice: Ba da.
Anna: Nu vreau să mă lupt.
Alice: ATUNCI CEDEAZĂ.
Linişte. Se privesc.

( blând ) De ce ai făcut asta?


Anna ( puternic ): M-am îndrăgostit de el, Alice.
Alice: Asta e cea mai proastă replică pe care am auzit-o. “M-am îndrăgostit” – de parcă
n-ai avea de ales. E un moment, mereu este, când îţi spui pot să fac asta şi pot să dau de
asta, sau pot să nu mă bag. Nu ştiu când a existat acest moment pentru tine, dar sigur a
fost.
Anna: Da, a fost.
Alice: Nu te-ai îndrăgostit. Ai cedat tentaţiei.
Anna: Dar şi tu te-ai îndrăgostit de el.
Alice: Nu. L-am ales. M-am uitat în servieta lui şi-am găsit un.. sandviş...şi m-am gândit
“Am să-i dau toată dragostea mea acestui bărbat care-şi taie singur cojile.”Nu m-am
îndrăgostit pur şi simplu. Am ales să o fac.
Anna: Şi îl mai vrei acum, după câte ţi-a făcut?
Alice: N-ai înţelege. Mă... îngroapă. Mă face invizibilă.
Anna: De ce te ascunzi?
Alice: De tot. Totul e o minciună. Nu contează nimic.
Anna: Prea uşor, Alice. Este hotărârea vârstei.
Alice: Da, într-adevăr, eşti bătrână.

Anna zâmbeşte pentru sine şi priveşte spre Alice.


Anna: Îmi pare rău. Am avut de făcut o alegere şi am ales să fiu egoistă. Îmi pare rău.
Alice ( ridică din umeri ): Toţi suntem egoişti.

Deci... ce ai de gând să faci?


Anna: O să mă gândesc.

Îi atinge puloverul.
Larry e drăguţ cu tine în pat?
Alice: Ce să spun? Dan e mai bun.
Anna: Prostii. Măcar Larry e prezent.
Alice: Dan e prezent în felul său tăcut.
Anna: Îşi petrec toată viaţa făcând sex şi nu învaţă niciodată să facă dragoste.

56
Pauză.

Alice: Am o cicatrice pe picior. Larry e înnebunit după ea. O linge ca un câine. Ai vreo
soluţie?
Anna ( scutură din umeri ): Ştiu şi eu? O fi dermatologia lui sau Dumnezeu ştie. Cu asta
ne confruntăm.
Sosim cu bagajul nostru şi pentru o vreme sunt minunaţi. Ştiu să poarte bagajul. Îi
întrebăm: “ Unde e bagajul tău?” Susţin că nu-nţeleg despre ce e vorba.... “Sunt
îndrăgostiţi” ... n-au nimic în plus.
S-au îngrijit de restul.
Iubesc de fapt cum îi facem să se simtă şi nu pe noi. Iubesc nişte vise.
Alice: Şi noi la fel. Ar trebui să te aştepţi la mai puţin.
Anna: Ţie ţi-e uşor să spui asta. Nu vreau să par arogantă, dar eşti un copil.
Alice: Eşti arogantă.
Anna: Şi tu eşti un copil.

Se privesc.

Cine-i “amicul”?
Alice: “Amicul”? Habar n-am.
Anna: Spune mereu în somn: “amice”.
Alice ( zâmbeste ): Trebuie să plec.

Alice se îndreaptă spre ieşire.


Anna: Să nu uiţi negativele.

Alice ia plicul.
Alice: A, da. Mersi.
Îi întinde plicul Annei.

Fă ceea ce trebuie, Anna.

Iese. Anna priveşte plicul.


Blackout.

Scena 2.

Cabinetul lui Larry. După-amază târziu. Decembrie ( după o lună).


Pe biroul lui Larry : computerul, telefonul, un perpetuum mobile. În cameră, un pat de
spital. Larry e aşezat la birou. Dan, în picioare. Are servieta în mână.
Linişte.
Larry: Deci?
Dan: O vreau pe Anna înapoi.
Larry: A făcut singură alegerea. Arăţi ca dracu’.

Accent. Dan pune servieta jos.

57
Dan: Îţi datorez scuzele mele. M-am îndrăgostit de ea. Nu intenţionam să te fac să suferi.
Larry: Şi unde sunt scuzele, şmechere?
Dan: Îmi cer scuze. Dacă o iubeşti, las-o să fie fericită.
Larry: Nu vrea să fie “fericită”.
Dan: Toată lumea vrea asta.
Larry: Nu şi depresivii. Ei vor să fie nefericiţi ca să aibă de ce să fie trişti. Dacă ar fi
fericiţi, n-ar mai avea de ce să sufere şi ar trebui să iasă în lume, să înceapă să trăiască...
şi asta ar putea să-i deprime.
Dan: Anna nu e depresivă.
Larry: Nu?
Dan: O iubesc.
Larry: Ce să spun? Şi eu. Tu nu o iubeşti pe Anna. Te iubeşti pe tine însuţi.
Dan: N-ai dreptate. Nu mă iubesc pe mine.
Larry: Ba da. Şi ştii ceva? Voi câştigaţi. Voi, egoiştii, pentru că e lumea voastră. Frumos,
nu?

Dan priveşte în jur.

Dan: Tu eşti egoist. Nici măcar n-o vrei pe Anna înapoi. Vrei pur şi simplu să fii
răzbunat. S-a întors la tine pentru că nu poate să te vadă suferind. Habar n-ai cine e de
fapt. O iubeşti cum îşi iubeşte câinele stăpânul.
Larry: Şi stăpânul îşi iubeşte câinele pentru că este...câine. Parteneriatul va câştiga
mereu în faţa pasiunii.
Dan: Ai cunoscut-o datorită mie.
Larry: Mda... Mersi.
Dan: Căsătoria voastră e o glumă.
Larry: Îţi spun una şi mai bună: n-a trimis nici pân-acum hârtiile de divorţ la avocat.
Pentru un “erou romantic” aşa, ca tine, sunt probabil cam prozaic, cu toate astea însă,
trebuie să-ţi spun că pe mine m-a ales. Şi, hai să respectăm “dorinţele doamnei”. Dacă te
mai apropii de ea, îţi promit....
Sună telefonul.
... te omor cu sânge rece.
Ridică receptorul.
( la telefon ) Mhm. Da.
Pune receptorul în furcă.
Am pacienţi.
Îşi scoate haina şi începe să se pregătească de consultaţie.
Dan: Crezi cumva că i-a plăcut când ai forţat-o să vină aici?
Larry: Să-ţi fie clar: nu i-am tras-o ca să se distreze. I-am tras-o ca să ţi-o trag ţie de
fapt. O luptă adevărată nu e niciodată cinstită. Şi, da, cred că i-a plăcut. După cum ştii îi
plac partidele din vinovăţie.
Dan: Eşti un animal.
Larry: Da. Şi tu ce eşti?
Dan: Crezi că iubirea e simplă? Crezi că inima este o schemă?

58
Larry: Ai văzut vreodată o inimă de om? Arată ca un pumn învelit de sânge. CARĂ-
TE... scriitoraşule. MINCINOSULE. Cât mă murdăresc eu pe mâini tu du-te şi verifică
realitatea.
Dan: Îţi urăşte mâinile. Îţi urăşte simplitatea.

Pauză.
Larry: Ascultă... toată săptămâna am vorbit despre tine. Anna mi-a povestit cum faci sex
cu ochii închişi, cum te trezeşti noaptea plângând după maică-ta moartă.
Puiul mamii.
Vrei să mă opresc aici? S-a terminat. Consolează-te cu asta.
Habar n-ai ce-nseamnă dragostea pentru că nu faci compromisuri.
Nici pe Alice nu o cunoşti.

Dan îl priveşte.

Larry: Te-ai gândit de unde are cicatricea?

Accent.

Dan: Când ai întâlnit-o pe Alice?

Pauză.
Larry: La expoziţia Annei. Nu-ţi aduci aminte?
O cicatrice exact ca semnul întrebării. Rezolvă misterul.
Dan: Îl are de la accidentul de maşină.

Pauză.
Larry: E o boala numită “dermatitis artefacta”. Boala e psihică şi se manifestă la nivelul
pielii. Pacientul îşi inventează singur afecţiunea. Sunt în stare să-şi toarne decolorant pe
piele, să se rănească, să se injecteze cu propriul lor pipi sau rahat. Îşi inventează boala cu
aceeaşi atenţie la detalii ca un artist sau un amant. Pare adevărată, dar singura ei cauză
este o rătăcire a minţii.

Scoate o fâşie de hârtie şi o întinde peste pat.

Cred că Alice s-a automutilat. Boala este destul de răspândită la copiii care îşi pierd
părinţii de mici. Se învinovăţesc. Sunt tulburaţi.
Dan: Alice nu e... “tulburată”.
Larry: Ba da. Ai fost atât de ocupat să trăieşti marile tale “emoţii de artist” încât n-ai
reuşit să vezi ce era sub nasul tău. Fata e fragilă şi sensibilă. Nu voia să fie băgată într-o
carte, voia să fie iubită.
Dan: De unde ştii tu?

Accent.

Larry: Dintr-un fel de supraveghere clinică, dacă vrei.

59
Îi întinde lui Dan servieta dându-i de înţeles că e cazul să plece. Îl priveşte de aproape.

Să nu începi să plângi aici.

Linişte. Dan izbucneşte în plâns. Larry îl observa detaşat.


Dan: Îmi pare rău.

Continuă să plângă.
Nu ştiu ce să mă fac.

Larry îl priveşte hohotind. Până la urmă...


Larry: Stai jos.

Dan se prăvăleşte pe un scaun cu capul între mâini.


Larry: Vrei sfatul meu? Întoarce-te la ea.
Dan: N-o să mă primească. A dispărut pur şi simplu.

Pauză.
Larry: Nu-i adevărat.
Dan îl priveşte.

Larry: Am găsit-o... din întâmplare. Lucrează la... un... “club”.


Da, am văzut-o dezbrăcata şi nu, nu m-am culcat cu ea.
Dan: Aţi vorbit?
Larry: Da.
Dan: Despre ce?
Larry: Despre tine.

Sună telefonul. Larry răspunde. Îi întinde lui Dan un şerveţel.


( la telefon ) Da. În cinci minute.

Închide telefonul şi începe să scrie pe foile de reţete.


Dan: Cum mai este?
Larry ( scriind ): Îndrăgostită de tine. Dincolo de orice logică. Uite-ţi... reţeta.

Îi dă o bucată de hârtie.
Acolo lucrează.
Du-te s-o vezi.
Se privesc.
Dan: Îţi mulţumesc.
Larry începe să citească fişele. Dan dă să plece dar arată spre perpetuum mobile.
Dan: De unde-l ai?
Larry: Un cadou.

Începe să lucreze în calculator.

60
Te mai distrezi pe Internet?
Dan: Nu în ultima vreme.

Accent.
Larry: Am vrut să te ucid.
Dan: Şi eu care credeam că ai vrut doar să mi-o tragi.
Larry ( zâmbeşte ): Nu fii obraznic.
Şi, apropo, mi-a plăcut cartea ta.
Dan: Mersi... eşti cam singurul.
Larry: Şi Annei i-a plăcut.
Ar trebui să mai scrii una.
Dan ( ridică din umeri ): N-am despre ce.

Accent.
Larry: Când aveam 9 ani mă pipăia un poliţist. Era unchiu’-meu. Încă mai e. Unchiul
Ted. Simpatic tip. S-a căsătorit acum şi e un jucător de zaruri înrăit.
Nu-mi spune că n-ai despre ce să scrii. Fiecare om are un milion de poveşti. Slavă
Domnului că viaţa se mai şi termină, altfel nu i-am supravieţui. De la Big Bang la o
mahoarcă obosită... asta e istoria lumii.
Carnea de pe noi e lacomă.... trupurile vor să ne ucidă... iar oasele ne vor supravieţui.
Mai scrii necroloage?
Dan: Da.
Larry: Şi eşti ocupat?
Dan ( încuviinţează ): Am ajuns redactor.
Larry: Da? Cum aşa?
Dan: Fostul redactor a murit.
Zâmbesc amândoi.
Intoxicare cu alcool. Am stat cu el în spital o săptămână.
Se privesc.
Larry : Chiar trebuie să văd nişte pacienţi.
Dan arată spre perpetuum mobile.
Dan: Alice mi-a dat aşa ceva.
Larry: Serios?

Accent.
Dan: De unde-l ai?
Larry: De la tata.
Dan ( suspicios ): De la tatăl tău?
Larry: Da, îi plac vechiturile.
Dan: E taximetrist, nu?
Larry: Mda.

Arata spre Dan subînţelegând “şi al tău”.


... profesor?
Dan: De istorie.
Pauză. Larry pune perpetuum mobile în mişcare. Îl privesc amândoi.

61
Larry: Nu trebuia să te încurci cu Anna.
Dan se ridică.
Dan: Ştiu. Îmi pare rău. Mulţumesc.
Larry: Pentru ce?
Dan: Pentru că ai fost bun.
Larry: Sunt bun. Factura ţi-o trimit prin poştă.
Dan se duce spre ieşire.
Larry: Dan...
Dan se întoarce.
Larry: Te-am minţit. M-am culcat cu Alice. Îmi pare rău să-ţi spun...dar, pur şi simplu...
nu sunt destul de puternic... să te pot ierta.
Amice.
Se privesc. Blackout.

Scena 11

Dan ( off ): Cum de le ţii minte pe toate?


Alice: Nu am capul plin de prostii.Care a fost eufemismul tău?
Dan ( off ): Rezervat. Al tău?
Alice: Dezarmantă. Scaunele erau roşii sau galbene?

Dan intră. Îşi poartă ochelarii.


Dan: Habar n-am.
Alice: Întrebare capcană. Erau portocalii.
Dan: Şi dumneată eşti o întrebare capcană, domniţă.
Alice: Cavalere.

Alice îşi desface picioarele. El o priveşte şi îşi aminteşte de ceva.


Pauză.

Dan: Îţi aminteşti de vreun doctor?

Accent.
Alice: Nu... ce doctor?

Pauză.
Dan: Un doctor... care ţi-a dat o ţigară.

Accent.
Alice: Nu. N-am mai plecat în vacanţă de o veşnicie.
Dan: Am fost la ţară.
Alice: Nu se pune. Dădeai telefoane pe ascuns acelei...vrăjitoare pe care n-o pomenim.

Dan o priveşte.
Dan: Crezi că sunt fericiţi?
Alice: Cine?

62
Dan: Anna şi... Larry.
Alice: Puţin îmi pasă. Hai în pat.
Dan: Vreau să trag un fum. Cum ai reuşit să te laşi?
Alice: Mare putere interioară.

Dan intră în pat şi o ia în braţe, o sărută, o bate uşor pe picior.


Dan: De unde ai semnul ăsta?
Alice: Ştii de unde.
Dan: De unde?
Alice: Am căzut de pe bicicletă pentru că am refuzat rotiţele ajutătoare.
Dan ( neîncrezător ): Serios?
Alice: Dar ştiai foarte bine.

Accent.
Dan: Ţi-ai făcut-o singură?
Alice: Nu.

Accent.
Dan: Arată-mi paşaportul.
Alice: Nu. E o poză urâtă.

Accent.
Dan: Când o să încetezi să faci striptis?
Alice: Curând.
Dan: Eşti dependentă de asta.
Alice: Ba nu. Cu banii aceia am plătit vacanţa.

Pauză. El încearcă dar nu reuşeşte să se abţină.


Dan: Spune-mi ce s-a întâmplat.
Alice: Dan... te rog. Nu s-a întâmplat nimic.
Dan: Dar a venit la club?
Alice: Mulţi bărbaţi vin acolo. Şi tu ai fost. Ce fată ai făcut!
Dan: Ce fată ai făcut tu. Ce fată! Ce perucă!

O priveşte.
Iubesc chipul tău... l-am văzut... ca o viziune. Şi apoi ai păşit în stradă.Asta a fost cel mai
important moment al vieţii mele.
Alice: Acesta e momentul cel mai important al vieţii tale.
Dan: Erai perfecţiunea.
Alice: Încă mai sunt.
Dan: Ştiu.
În drumul spre spital... când aveai capul sprijinit de umărul meu... te-am sărutat pe frunte.
Alice: Bestie!
Dan: Taximetristul m-a văzut sărutându-te şi mi-a spus: “E iubita dumitale?” şi am spus:
“Da... e a mea.”
O sărută pe frunte şi o ţine strâns în braţe. Se luptă cu sine însuşi.

63
Deci a venit la club, te-a privit dezbrăcându-te, aţi vorbit puţin şi gata?
Alice: Da.
Dan: De ce n-ai încredere în mine? Te iubesc. Eşti în siguranţă. Dacă te-ai culcat cu el,
asta e, dar vreau să ştiu.
Alice: De ce?
Dan ( tandru ): Pentru că vreau să ştiu totul... pentru că... sunt nebun.

O atinge pe faţă. Pauză.


Spune-mi...
Tăcere lungă.
Alice: Nu s-a întâmplat nimic. Trăiai cu altcineva pe atunci.
Dan (dur ): De ce te justifici?
Alice: Nu mă justific... doar spun.
Dan: Ce vrei să spui de fapt?
Alice: Nimic.
Dan: Vreau doar adevărul.

Dan se dă jos din pat şi îşi pune pantalonii.


Alice: Îţi spun adevărul.
Dan: Tu şi adevărul sunteţi străini de mult. I-ai da vreodată un cadou?

Accent.
Alice: Nu. Unde te duci?
Dan: Să cumpăr ţigări.
Alice: S-a închis peste tot.
Dan: Mă duc la terminal. Mă întorc repede.

Îşi imbracă pardesiul.


Şi când mă întorc vreau să-mi spui adevărul.
Alice: De ce?
Dan: Pentru că sunt dependent de adevăr. Dacă nu-l recunoaştem suntem nişte animale.
Crede-mă, te iubesc.

O priveşte.
Ce-i?

Alice se întoarce încet spre el.


Linişte.
Alice: Nu te mai iubesc.

Pauză.
Dan: Uite... îmi pare rău...
Alice: Nu. S-a schimbat subiectul. Nu te mai iubesc.
Dan: De când?
Alice ( tandru ): De acum... din clipa asta.
Nu pot să te mint, dar nici să-ţi spun adevărul, deci s-a terminat.

64
Dan: Alice... nu mă părăsi.

Se dă jos din pat, ia rucsacul, găseşte paşaportul lui Dan şi i-l întinde.
Alice: Am plecat... te părăsesc. “ Nu te mai iubesc”.

Accent.
Dan: Dar de ce nu-mi spui pur şi simplu adevărul?
Alice ( uşor ): Deci, poţi să mă urăşti, acum? M-am culcat cu Larry. De mai multe ori.
Mi-a plăcut. Am terminat. Dar te prefer pe tine. Acum, poţi să pleci.
Pauză.
Dan: Ştiam. Mi-a spus.
Alice: Ştiai?
Dan: Am vrut s-o aud de la tine.
Alice: De ce?
Dan: Pentru că există posibilitatea să mă mintă şi, atunci, trebuia să aflu de la tine.
Alice: Nu ţi-aş fi spus niciodată pentru că ştiu că n-ai să mă poţi ierta.
Dan: Ba te-aş fi iertat. Te-am iertat.
Alice: De ce ţi-a spus?
Dan: Pentru că e un dobitoc.
Alice: Cum a putut?
Dan: Pentru că a vrut să facem ce facem acum.
Alice: Ş de ce m-ai testat aşa?
Dan: Pentru că sunt un idiot.
Alice: Mda. Te-aş fi iubit pentru totdeauna. Acum pleacă.
Dan: De ce faci asta, Alice? Vorbeşte cu mine.
Alice: Vorbesc: cară-te.
Dan: Îmi pare rău, ai înţeles greşit... eu n-am vrut să...
Alice: Ba ai vrut.
Dan: Te iubesc.
Alice: Unde e?
Dan: Ce?
Alice: Arată-mi. Unde e iubirea asta a ta? N-o văd, n-o pot atinge, n-o pot simţi. O aud
doar, aud nişte cuvinte şi n-am ce face cu vorbele tale.
Dan: Ascultă-mă, te rog.
Alice: Orice ai spune, e prea târziu.
Dan ( disperat ): Te rog să nu faci asta.

Alice: Am făcut-o. Acum pleacă sau chem paza.

Accent.
Dan: Nu eşti într-un club de noapte. Nu există pază.
Se privesc. Pauză.
Alice încearcă să ia telefonul. Dan o aruncă pe pat. Se luptă.

Dan: De ce te-ai culcat cu el?


Alice: Pentru că am vrut.

65
Dan: De ce?
Alice: L-am dorit.
Dan: De ce?
Alice: Pentru că nu erai acolo.
Dan: De ce cu el?
Alice: Mi-a cerut-o politicos.
Dan: Minţi.
Alice: Şi ce dacă?
Dan: CINE EŞTI?
Alice: NIMENI.

Îl scuipă pe faţă. El o ia de gât cu o mână.


Alice: Hai, loveşte-mă. Asta vrei. Loveşte-mă, dobitocule.

Linişte.
Dan o loveste cu o palmă peste faţă.
Linişte.
Alice: Ai măcar un singur gând original în capul tău?
Blackout.

Scena 12
Postman’s Park. După-amiază. Iulie ( şase luni mai târziu ).
Zi de vară. Anna priveşte monumentul funerar. Ţine în mână un ghid. Larry, în picioare,
îşi ţine în braţe halatul alb. Are în mâini două ceşti de plastic. O priveşte. Ea se întoarce.

Anna ( citind ): “ Elizabeth Boxall... 17 ani... a murit încercând să salveze un copil din
faţa unui cal turbat. 20 iunie 1888.”
Se întoarce spre Larry.
Ce mai face Polly?

Accent.
Larry: Foarte bine.
Anna: Am ştiut mereu că vei sfârşi alături de o asistentă drăguţă.
Larry: Da? Cum aşa?
Anna: Aşa m-am gandit eu. Este... aleasa?
Larry: Nu ştiu.

O priveşte.
Nu. Toată lumea învaţă, nimeni nu se schimbă de fapt.
Anna: Nici tu nu te schimbi.

Accent.
Larry: Dar tu?... Te vezi cu cineva?
Anna: Nu. Mi-am luat un câine.
Larry: Zău? Ce rasă?
Anna: E maidaneză. Am găsit-o pe stradă fără zgardă, fără nimic.

66
Pauză.
Larry: Arăţi grozav.
Anna: Nu începe.
Larry: Ţi-aş trage-o...

Ea îl priveşte.
Larry: Pe bune.
Anna: Du-te şi spânzură-te.

Pauză.
Larry: Nu ţi-am spus asta niciodată: când am intrat în baie... în noaptea aceea... m-am
lovit cu genunchiul de cadă. Baia m-a luat la bătaie, cum s-ar spune. Câtă vreme tu
hohoteai de plâns în sufragerie, eu ţopăiam de durere. Oglinda noastră a avut o zi grea.

Anna zâmbeşte.
Larry: Cum merge la muncă?
Anna: Iau o pauză... Îmi duc câinele la ţară. O să ne plimbăm împreună.

Accent.
Larry: Să nu devii o persoană... tristă.
Anna: N-o să devin. Nu sunt. Du-te naibii.

El o priveşte.
Larry: Nu-ţi oferi dragostea unui câine.
Anna: Păi, tu n-ai mai vrut-o până la urmă. Mereu apare o fată mai tânără.

Privesc monumentul. Pauză.

Te bucuri că te-ai întors la spital?

Se aşează lângă el.


Larry: Da. Mă rog, Polly a spus că n-o să se culce cu mine până nu renunţ la medicina
privată. Ce puteam să fac?

Anna priveşte monumentul funerar.


Anna: Crezi că familiile victimelor s-au ocupat de asta?
Larry: Probabil. Ca buchetele de flori de la marginea drumului. Oamenii au nevoie de
aşa ceva. Au nevoie să-şi amintească. Astfel evenimentele par mai puţin... întâmplătoare.
De fapt, urăsc monumentul ăsta.
Anna: De ce?
Larry: Pentru că e gestul sentimental al unui filantrop victorian: aminteşte-ţi de morţi,
uită-i pe cei în viaţă.
Anna: Eşti un nemernic sofisticat.
Larry: Şi tu, o romantică incurabilă. Hai să ne uităm după Alice Ayres.
Anna: Larry, eşti îngrozitor.

67
Iese.
El arată spre monument.
Larry ( citind ): “Alice Ayres, fiica unui zidar care, preluând iniţiativa, a salvat trei copii
dintr-o locuinţă în flăcări de pe Union Street, Borough, cu preţul propriei vieţi. 24 aprilie
1885. “
S-a aranjat.
Iese.

Accent.
Dan: Jane. Se numea Jane Jones.
M-au sunat de la poliţie şi mi-au spus că o cunoştinţă pe nume Jane, murise... ( i-au găsit
agenda ). Le-am spus că e probabil o greşeală...
Au trebuit să mi-o descrie. Nu mai e nimeni care să identifice cadavrul. A fost lovită de o
maşină... la intersecţia dintre strada 43 şi Madison.
Când m-am dus azi la muncă... Graham m-a întrebat “cine s-a mai curăţat?”. M-am dus la
ieşirea de incendiu şi... am plâns ca un copil. Mi-am acoperit faţa. De ce facem asta? Un
bărbat de la trezorerie a murit. Mi-am petrecut toată dimineaţa scriindu-i necrologul. Nu e
destul spaţiu. Nu e... destul spaţiu.

Mi-a spus că s-a îndrăgostit de mine pentru că...îmi tai singur cojile... dar a fost numai... a
fost numai în ziua aceea... pentru că pâinea... mi se sfărâma în palme.
Iese.
Scena goală.
Blackout.

68