POEZIA DESPRE NATURĂ ŞI VIEŢUITOARE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Prof. înv. preşc. DAMIAN ELENA- DANIELA

G.P.N. Nr. 9/ Structură a G.P.P. „Sfântul Nicolae”
Câmpulung- Muşcel, Argeş

NATURA ŞI LUMEA VIEŢUITOARELOR REFLECTATE

ÎN LITERATURA PENTRU COPII

„Astăzi chiar de m-aş întoarce, a-nţelege nu mai pot…

Unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot? ”
M. Eminescu

Încă de la primele gângureli, fiinţa umană încearcă să ne spună ceva, să comunice.

Limbajul este un fenomen deosebit de complex, care a preocupat oamenii de ştiinţă din cele
mai vechi timpuri. Oriunde pe Terra, rasa umană utilizează un limbaj specific.
Literatura română a dat literaturii universale adevărate opere colosale, epice şi lirice: basme,
legende, nuvele şi şchiţe, romane, poezii, dramaturgie etc.
Literatura pentru copii, parte integrantă a literaturii unui popor, cuprinde creaţii, scrise sau
nu, anume pentru copii, care le sunt accesibile prin simplitatea, claritatea tematicii, a structurii
compoziţionale, a mijloacelor de expresie etc.
Tematica literaturii e vastă; natura este prezentă oriunde, în oricare tip de operă.
În basme şi poveşti natura are grijă de personajele pozitive, le facilitează realizarea acţiunilor,
le sporeşte curajul, iar pe cele negative le amăgeşte, le încurcă drumurile, le tărăgănează
acţiunile.
Autori consacraţi de poveşti şi basme:
¤ Ion Creangă: „Harap Alb”, „Capra cu trei iezi”, „Fata babei şi fata moşneagului”, „Soacra
cu trei nurori”etc;
¤ Petre Ispirescu: „Sarea în bucate”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur”etc.;
¤ Octav Pancu-Iaşi: „Iedul cu trei capre”;
¤ Călin Gruia: „Găinuşa cea moţată”, „”Nuieluşa de alun”;
¤ Emil Gârleanu: „Frunza”;
¤ Eugen Jianu: „Locuitorii pădurii”;
¤ Titel Constantinescu: „Zi de primăvară”;
¤ Dimitrie Botez: „Povestea brazilor şi a hârtiei”;
¤ Ion Brad: „Cele patru anotimpuri”;
¤ Victor Eftimiu: „Moş Viscol şi Primăvara”.
În operele enumerate, ca şi în multe altele, natura este reprezentată de plante, copaci,
vieţuitoare, gâze care constituie adevărate exemple pentru preşcolari şi şcolarii mici; când ei
ascultă sau citesc, se transpun în pielea personajelor şi poposesc acolo unde acestea îşi
desfăşoară acţiunea.
Poeziile reprezintă adevărate bijuterii literare care aduc natura în casele fiecăruia, în grădiniţe
şi şcoli(cu sala de grupă sau de clasă). Ele au ca protagonişti animale, păsări, flori etc. (fauna şi
flora), evenimente sociale şi religioase, anotimpuri ş.a.m.d.
Dragostea pentru cei apropiaţi, compasiunea pentru ceea ce este rău şi neplăcut pentru aceştia
sunt trăiri pure ce se nasc în personalitatea şi eu-l copilului.
Paleta largă de poezii este împărţită, sau mai bine zis clasată în funcţie de nivel de vârstă,
mesaj, structură etc. Sunt uşor de recepţionat şi memorat.

1
 Se ştie că de la primele sunete, silabe, cuvinte copilul trece la compunerea de enunţuri simple
şi dezvoltate, fraze, iar mai târziu reuşeşte să reţină scurte catrene. În funcţie de nivelul
intelectual şi particularităţile de vârstă şi individuale, copiii învaţă poezii ale autorilor români.
Amintesc câţiva poeţi mari iubitori de natură:
¤ George Coşbuc: „Iarna pe uliţă”, „Povestea gâştelor”, „Vine ploaia!”;
¤ Mihai Eminescu: „Revedere”, „Ce te legeni?”, „Freamăt de codru”etc;
¤ Vasile Alecsandri: „Primăvara”, „Oaspeţii primăverii”, „Iarna”;
¤ George Topârceanu: „Balada unui greier mic”, „Câţi ca voi?”;
¤ Tudor Arghezi: „ Zdreanţă”, „Hora”;
¤ Nicolae Labiş: „Moartea căprioarei”, „Primăvara”;
¤ Elena Dragoş: „Brăduleţul”, „Furnica”, „Scrisoare de la rândunele”;
¤ Otilia Cazmir: „Pentru tine, primăvară!”, „Cumătra vulpe”, „Pentru ce să-ţi fie frică?”
Deosebite poezii pentru cei mici au mai scris şi Ion Barbu, Nina Cassian, Cicerone
Teodorescu şi mulţi alţii.
În toate acestea natura este prezentată cu lumea ei văzută şi nevăzută. Fie că locuiesc în zone
rurale sau urbane, copiii se simt bine în mijlocul acesteia, se joacă, schimbă impresii, se plimbă,
pleacă în excursii sau drumeţii, petrec sfârşitul de săptămână împreună cu familia sau în grupuri
organizate cu unităţile preşcolare sau şcolare, cu colegii şi cadrele didactice la iarbă verde.
Limba română a fost, este şi, cu siguranţă, va fi calea principală spre instrucţie şi educaţie,
este cel mai important mijloc de comunicare verbală, este puterea de exprimare a poporului
nostru.
Din bătrâni s-au transmis pe cale orală snoave, cimilituri, proverbe şi zicători, dar şi
întâmplări preluate sub formă de legende etc.
Mari iubitori de natură şi frumuseţile acesteia au fost autorii schiţelor, nuvelelor, romanelor
ce se studiază în şcoala românească, cu precizarea că la vârste mici copiii intră în contact cu
fragmente ce se pretează nivelului lor de înţelegere:
¤ Mihail Sadoveanu: „Hanul Ancuţei”, „Stigletele”;
¤ Ion Agârbiceanu: „File din cartea naturii”;
¤ Ionel Teodoreanu: „În casa bunicilor”;
¤ Calistrat Hogaş: „Pe drumuri de munte”;
¤ Ion Creangă: „Amintiri din copilărie”;
¤ Ioan Slavici: „Scormon”;
¤ Geo Bogza: „Cartea Oltului”;
¤ Alexandru Vlahuţă: „România pitorească”;
¤ Ion Luca Caragiale: „Momente şi schiţe”.
Chiar dacă epoca în care creşte şi de dezvoltă noua generaţie este „asfixiată” de noutăţile
ştiinţei, nouă, unităţilor de învăţământ, ne revine sarcina de a insufla la copii dragostea pentru
lectură, pentru vizionarea unor spectacole cu adevărat adecvate(instructive şi educative), în aşa
manieră încât cei mai câştigaţi să fie chiar viitorii adulţi.
Există o specie deosebită ce place copiilor, indiferent de vârstă, ghicitoarea. În jocul lor,ei o
utilizează creând nu numai bună dispoziţie, ci şi transmit cunoştinţe, îşi însuşesc noţiuni, îşi
exersează memoria, atenţia, gândirea etc. De asemenea, un procedeu facil este jocul de rol după
scenariu propus, mai precis scenetele(adevărate piese de teatru reduse la scară spre a fi uşor de
reţinut şi reprodus), mai ales dacă tema este ruptă din realitate, din natură.
Sunt recunoscuţi la scară înaltă mari dramaturgi ale căror opere sunt studiate în şcoală şi se
prezintă şi copiilor aflaţi la nivelul II de vârstă preşcolară( 6/7 ani) sub formă de audiţii literare.
Cei care au creat cele mai reprezentative piesele de teatru sunt:
¤ Vasile Alecsandri: „Chiriţele”;
¤ Alexandru Kiriţescu: „Gaiţele”;
¤ Vladimir Colin: „Înşir,te mărgărite”;
¤ Barbu Ştefănescu-Delavrancea: „Apus de soare”(trilogia);
¤ Bogdan Petriceicu Haşdeu: „Răzvan şi Vidra”;
¤ Alexandru Davila: „Vlaicu Vodă”.

2
 Indiferent de conţinutul operelor enumerate, trebuie să reţinem un fapt concret: fie că
acţiunea se desfăşoară în spaţiu închis sau în aer liber, acesta e necesar să trezească la copii
dragostea pentru natură, mediul specific al dezvoltării umane.
Nu poate fi omis că factorii dezvoltării umane sunt: educaţia, mediul, ereditatea, în contextul
în care specia umană, ca şi alte nenumărate specii ale Terrei au nevoie de: apă, aer, soare.
Natura a fost şi va rămâne în continuare un mister, trezind copiilor curiozităţi ce vor găsi
răspuns la întrebările: „De ce?”, „De unde?”, „Pentru ce?”, „Cum?” etc.
Creatorii operelor literare culte şi populare au îndrăgit, proslăvit , sau venerat natura.;
„Codru-i frate cu românul” spune un străvechi proverb românesc. Drept exemplu îl constituie
operele ce s-au transmis prin viu grai: snoave, doine, balade etc.
Natura, prin fenomenele climatologice , îl primeşte pe om „cu braţele deschise”sau îl
pedepseşte, îi oferă căldură sau îl alungă, îl alintă sau îl ignoră. Cel mai elocvent exemplu îl
constituie balada „Mioriţa”. Dintotdeauna natura s-a întrepătruns cu etapele istorice. Tocmai de
aceea, nu pot fi împărţite tranşant operele artistice pe grupuri. Chiar şi legendele, prin sâmburele
lor de adevăr, crează la cititori şi auditori convingeri trainice cu privire la necesitatea protejării
naturii, mediului ambiant.
Copilul, încă de la vârste fragede, descoperă miraculoasa lume a naturii, cântată în operele
literare, muzicale, sculpturi, picturi etc. Curios ne pare acum că natura este redată pură, fără
poluare, fără copaci sacrificaţi.
Literatura pentru copii este considerată ca materie/ disciplină didactică de vârf pentru
învăţământul preşcolar şi şcolar.

LUMEA VIEŢUITOARELOR, CEA MAI APROPIATĂ CALE DE

CUNOAŞTERE A LUMII ÎNCONJURĂTOARE DE CĂTRE PREŞCOLARI
PRIN INTERMEDIUL POEZIEI
Vârsta preşcolară, vârsta marilor achiziţii, este considerată ca fiind cea mai prolifică din
punctul de vedere al capacităţii de memorare. Tocmai de aceea, copilului i se pot crea
reprezentări despre vieţuitoare mari şi mici, despre mediul lor de viaţă, despre hrana lor, despre
teritoriul în care se nasc, cresc, se dezvoltă etc.
Multe dintre poezii au caracter educativ:
„Căteluşul şchiop” de El. Farago;
„Puişorul moţat”de O Cazimir;
„O faptă bună” de G. Zarafu,;
„Numai cu tricicleta”de Marta Ciubuş etc
din care copiii recunosc efectele negative ale faptelor rele pe care le facem asupra fiinţelor
neajutorate sau altele induc copiilor stări de bucurie când dau o mână de ajutor fiinţelor aflate în
dificultate.
Alt tip de poezie în care natura şi vieţuitoarele îşi pun amprenta pe crearea personalităţii
preşcolarului este aceea în care se dezvoltă spiritul civic:
„Povestea gâştelor”de G. Coşbuc;
„Scrisoare de la rândunele” de E. Dragoş;
„Cumătra vulpe” de O. Cazimir
care scot în evidenţă spiritul de echipă, de colaborare în atingerea unui ţel comun.
Cele mai plăcute şi uşor de memorat sunt poeziile hazlii:
„Ţica maimuţica” de Carmen Firan;
„Câţi ca voi!”de G. Topîrceanu;
„Zdreanţă” de T. Arghezi;
personajele acestor creaţii literare au menirea de a crea stări de bună dispoziţie, dar şi de a
transmite mesaje către cei ce le asimilează.
Au rolul de a destinde şi de a ajuta, în acelaşi timp copilul să se exprime corect din punct de
vedere gramatical(şi nu numai), jocurile- exerciţiu:
„Râu, răţuşcă, rămurică”,;
„Ursu’Leţ şi Ursu’Fleţ”;
3
 „Fantul elefantul;
Şapte porci”etc.
prin implicarea efectivă a vieţuitoarelor la care se face referire, dar şi prin sfera largă de
cunoştinţe transmise.
Pe lângă toate cele prezentate până acum, doresc să amintesc larga paletă de activităţi în
care copilul intră în contact direct cu natura şi lumea vieţuitoarelor: - activităţi comune
(cunoaştera mediului, educarea limbajului, educaţie muzicală etc.),-alte activităţi( vizite,
excursii, drumeţii etc.).
Am subliniat această secvenţă întrucât, nu este admisibil să concepem existenţa copilul
mileniului III fără o bază temeinică, atât teoretică dar, mai cu seamă, practică.
În literatura de specialitate, principalul beneficiar al operelor lirice(ca, de altfel al tuturor
genurilor), este copilul.
Încă de la venirea sa pe lume, fiinţa umană, mai întâi intră în contact cu cei direct implicaţi,
în primă fază cu mama, apoi sfera se lărgeşte, apare interesul pentru bunici, verişori, rude mai
îndepărtate, vecini etc. Am amplificat această latură spre a ne da seama că, în dorinţa fiecăruia de
a ne exprima ideile, fiecare are contribuţie mai mare sau mai mică.
Gândul ne poartă la scurte catrene ce le rosteşte mama spre a-şi linişti pruncul, adeseori
însoţite de o linie melodică simplă: „Nani, nani îngeraş/ Dormi cu mama copilaş” sau „Vino
puică de mi-l culcă/ Vino somn de mi-l adormi!” ca mai târziu sfera să fie lărgită prin
introducerea elementelor vii din lumea înconjurătoare( animale, păsări, insecte etc.), plante( flori,
frunze, copaci, fructe etc.), fenomene ale naturii.
În perioada în care frecventează cursurile învăţământului preşcolar, puiul de om asimilează,
trecând prin toate grupele, poezii ce îl poartă în lumea feerică a naturii cu tot ce implică aceasta.
¤ La grupa mică este deosebit textul poeziei „Cearta” de Mălina Cajal:
O moţată Dar o raţă,
Şi-o roşcată Mai isteaţă,
Gata- gata Nu întreabă
Să se bată Vine-n grabă
Pentru-o boabă… Şi-o înhaţă!
fiindcă are atât muzicalitate, cât şi acţiune, prin participarea a trei păsări de curte, fiecare cu
„ocupaţia” ei.
¤ Pentru grupa mijlocie am optat pentru poezia „Purceii” de Stelian Filip:
Parcă-s nişte dovlecei Iar în celălalt, codiţă-
Lunguieţi şi rotofei Câte-un cerceluş de viţă
Daţi de-a dura doar atât …Şi pe toţi îi cheamă
Că-ntr-un cap au ochi şi rât, …Ghiţă.
¤ Şi pentru că natura ne desfată cu atâtea frumuseţi, la grupa mare este recomandată o
gamă complexă de poezii despre natură, anotimpuri şi vieţuitoare. Ataşez poezia „Doamna
Toamnă” de Cezarina Adamescu:
Doamna Toamnă cea ghiduşă
ne mbie jucăuşă
din panerele-ncărcate
să alegem pe gustate;
mere cu obraji de soare,
struguri, salbe gălbioare,
prune brumării, gutui
şi migdale amărui.
Doamna toamnă ni le-adună
Fiindcă-i harnică şi bună!
¤ Pentru etapa de dinaintea şcolarităţii,în care preşcolarii se află deja la grupa
pregătitoare, natura reprezintă spaţiul descoperirilor personale, satisfacerii curiozităţilor,
dobândirea de noi răspunsuri la nenumăratele „de ce?”-uri. Aş trece în revistă poezia de mare
fineţe „Dimineaţa” de Nicolae Tache:

4
 Dragi copii, când vă treziţi,
De apă nu vă feriţi;
Că un strop de apă rece
Urma somnului o şterge.
Să nu fiţi delăsători!
Luaţi exemplu de la flori,
Că şi ele dimineaţa,
Îşi spală în rouă faţa.
Doar micuţul ghiocel,
Când grăbit se scoală,
Rouă neputând să cadă,
Tot se spală, cu zăpadă.

LOCUL LITERATURII PENTRU COPII ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

„Începeţi prin a studia copiii pentru că, cu siguranţă nu-i cunoaşteţi !”
(J.J.Rousseau)
Toţi marii scriitori şi poeţi, până a fi fost ceea ce-i cunoaşte întreaga naţiune că sunt, au trecut
prin toate etapele existenţei.
Aproape toţii au cochetat cu creaţiile pentru copii. Se cuvine să amintim importanţa operelor
câtorva oameni de litere români:
¤ „ Poezii” – Mihai Eminescu;
¤ „ Joc secund”- Ion Barbu;
¤ „ Balade vesele şi triste”- George Topîrceanu;
¤ „ Pasteluri” – Vasile Alecsandri;
¤ „ Basmele românilor” –Petre Ispirescu;
¤ „ Amintiri din copilărie”, „ Poveşti, povestiri” - Ion Creangă;
¤ „ În lumea celor care nu cuvântă”- Emil Gîrleanu;
¤ „ Dumbrava minunată” – Mihail Sadoveanu etc.

Consider că enumerarea ar putea continua cu mult mai multe opere literare ce au îmbogăţit
patrimoniul naţional, şi cu mult mai multe nume sonore în domeniu.
Meritul literaturii române este acela că a avut în frunte nume celebre de critici (Tudor Vianu,
George Călinescu, Şerban Cioculescu etc.), de iniţiatori de mişcări culturale (Paşoptiştii), de
cenacluri literareşi societăţi (Titu Maiorescu etc.)
Toţi aceştia şi încă mulţi alţii au ridicat cultura română pe soclul recunoscut al literaturii
universale.
Ca dascăli le aducem veşnic omagiu celor care trăiesc doar prin opere şi îi susţinem pe cei
care încă aduc contribuţii marcante prin creaţiile lor literare.

Bibliografie:
I. ANDREI, MARIANA – „ Introducere în Literatura pentru copii” , Colecţia Literatura
Română, Ed. Eminescu, Bucureşti, 2006;
II. STOICA, CORNELIA, -„ Literatura pentru copii”, Manual pentru licee pedagogice,
VASILESCU, EUGENIA E.D.P., 1982;
III. * * * - „ Antologie de poezii pentru copii, Lumea Copiilor”, Editată
de Revista Învăţământului Preşcolar, 1995;
IV. * * * - Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, Bucureşti, 2008