CUPRINS

Introducere................................................................................................................................4

Capitolul 1 Importanţa valorificării potenţialului turistic...................................................6

1.1. Importanţa potenţialului turistic în dezvoltarea turismului...............................6

1.2. Valorificarea potenţialului turistic…………………………………………..10
1.3. Protecţia şi conservarea potenţialului turistic.................................................12
Capitolul 2 Descrierea generală a oraşului Horezu............................................................15

2.1. Aşezarea geografică şi clima..........................................................................15

2.2. Nivel de dezvoltare economică-socială...........................................................16
2.3. Utilităţi şi echipare edilitară............................................................................18
2.4. Căi de acces…………………………………………………………….........20
2.5. Oferta turistică.................................................................................................21
Capitolul 3 Analiza valorificării potenţialului turistic al oraşului Horezu.......................23

3.1. Oferta de cazare..............................................................................................23

3.2. Oferta de alimentaţie.......................................................................................25
3.3. Oferta de agrement.........................................................................................25
3.4. Circulaţia turistică...........................................................................................26
3.5. Analiza SWOT a Oraşului Horezu.................................................................31

Introducere

3
 Valorificarea potenţialului unei zone este foarte importantă deoarece contribuie
semnificativ la prosperitatea regiunii. Astfel va creşte numărul de locuri de muncă, zona va
deveni atractivă pentru investitori, infrastructura se va dezvolta şi se va moderniza, comerţul
cu suveniruri va creşte şi nu în ultimul rând calitatea vieţii locuitorilor se va îmbunătăţii.
Dezvoltarea turismului determină în plan social nu numai creşterea numărului
locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea
turismului, ca activitate alternativă, ci determină şi creşterea continuă a nivelului de pregatire
şi instruire profesională a personalului implicat în furnizarea serviciilor turistice. Nivelul de
pregătire a lucrătorilor este unul dintre cei mai importanţi factori ai productivităţii muncii,
permiţând obţinerea unor performanţe superioare, şi în acelasi timp, acesta se reflectă în mod
nemijlocit în calitatea serviciilor oferite turiştilor.
Turismul este capabil să determine chiar mutaţii în dezvoltarea în profil teritorial, din
acest punct de vedere, se consideră că turismul este o pârghie de atenuare a dezechilibrelor
interregionale şi intraregionale, privite la scară mondială, naţională. Pe lângă atragerea, în
circuitul de valori, a unor zone şi regiuni, turismul are consecinţe asupra geografiei acestora,
asupra urbanizării şi construcţiei de locuinţe, amenajării de drumuri, realizării de servicii
publice, industrializării etc.
Creşterea numărului de turişti va influenţa modul de viaţă al locuitorilor acţionând în
vederea lărgirii orizontului lor spiritual, încurajând păstrarea elementelor tradiţionale,
eliminând tendinţele de uniformizare şi generalizare, favorizând păstrarea identităţii socio-
culturale.
Această dezvoltare a turismului trebuie să ţină cont de principiile dezvoltării durabile,
în sensul conservării şi protejării patrimoniului natural şi cultural şi a reducerii presiunii
antropice asupra mediului. Creşterea numărului de turişti, aşteptată în condiţiile dezvoltării
turismului, va suprasolicita mediul înconjurător, afectând echilibrul ecosistemului. Presiunea
asupra mediului va fi ţinută sub control în aceasta regiune printr-o repartizare spaţială
uniformă a activităţilor turistice.
Având convingerea că zona şi-a păstrat frumuseţea naturală şi că sunt multe lucruri
minunate pe care ochiul trebuie să le descopere, lucrarea de faţă reprezintă un punct de
plecare pentru toţi cei care doresc să ia contact cu tradiţiile şi obiceiurile populare, cu sportul
şi natura, cu lumea monahală, într-un cuvânt spus cu o lume nealterată. Horezu este o
comunitate deschisă, armonios unită, în care oamenii învaţă şi sunt capabili să-i înveţe şi pe
ceilalţi. Toţi care vor păşii în acest ţinut vor scăpa de stresul cotidian al omului închis între
pereţii birolului sau imobilizat în faţa calculatorului, angrenat în «rezolvări urgente » şi vor fi
4
purtaţi prin cele mai frumoase locuri, pe aripiile propriilor lor vise şi fantezii de petrecere a
timpului liber. Turismul din aceasta zonă reprezintă poarta de intrare în lumea tradiţiilor şi
datinilor populare, reîntoarcerea la origini.
În cele ce urmează voi încerca o prezentare a potenţialului turistic care se întâlneşte în
oraşul Horezu şi împrejurimile sale şi o analiză a bazei tehnico-materiale, în vederea găsirii
unor soluţii pentru o antrenare mai largă în circuitul turistic. Oraşul Horezu deşi are potenţial
turistic, nu este suficient cunoscut şi antrenat în circuitul turistic.
De un real folos în realizarea lucrării mi-au fost informaţiile primite de la Primăria
Horezu, iar pe această cale doresc să exprim mulţumirile mele.

Capitolul 1 – Importanţa valorificării potenţialului turistic

5
 Parte integrantă a ofertei turistice, potenţialul, constituie, prin dimensiunile şi
varietatea componentelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, condiţia esenţială a
dezvoltării turismului în limitele unui perimetru. În acest context, capătă o semnificaţie
deosebită, pentru conturarea strategiei expansiunii turistice, evaluarea potenţialului şi a
structurii sale, a gradului de atractivitate, a stadiului de exploatare şi posibilităţilor de
valorificare în viitor.

1.1 Importanţa potenţialului turistic în dezvoltarea turismului

Organizaţia Mondială a Turismului şi alte organisme de profil din cadrul Comunităţii

Europene consideră că potenţialul turistic al unei ţări sau zone este dat de ansamblul
componentelor naturale, culturale şi socio-economice care exprimă posibilităţi de valorificare
în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcţionalitate teritoriului şi constituie premise pentru
dezvoltarea activităţilor de turism.
Astfel, un anumit spaţiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în
măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, care în urma unor amenajări
specifice pot fi puse în valoare, intrând în circuitul turistic intern şi internaţional.
Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor
calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni “atracţii turistice”, constituindu-se
în adevărate “resurse turistice” pentru industria turistică.1
Conceptul de atracţie turistică, exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv-
estetică a diferitelor elemente din structura potenţialului turistic, care produc impresii de o
intensitate deosebit de puternică, influenţând în mod direct, anumite segmente ale cererii
turistice. Turiştii vor fi atraşi de imaginea, măreţia, originalitatea, unicitatea, frumuseţea unor
componente ale potenţialului turistic (cascadă, chei, etc. ) încercând emoţii mai mult sau mai
puţin puternice. Cuvintele nu vor putea reda întotdeauna varietatea impresiilor, a gândurilor, a
sentimentelor ce se nasc sub imperiul emoţiilor trăite în străbaterea plaiurilor carpato-
dunărene.
Planificarea utilizării atracţiilor de către turişti trebuie realizată cu multă atenţie,
pentru ca aceasta să-şi atingă scopul propus, fără ca atracţiile să fie supuse degradării. În
planificarea utilizării atracţiilor de către turişti, trebuie luate în considerare urmatoarele
aspecte:
 să furnizeze vizitatorilor multiple oportunităţi de distracţie, dar şi apreciere şi
înţelegere a caracteristicilor atracţiilor din zonă;
1
Melinda Cândea, George Erdeli, Tamara Simon, “Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a
spaţiului”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003, pag. 32
6
  să se asigure că nu se va realiza o suprasolicitare a capacităţilor zonei, pentru că astfel
ar conduce la degradarea şi scăderea gradului de satisfacere a vizitatorilor;
 să se asigure că şi localnicii pot vizita aceste atracţii, la preţuri accesibile;
 folosirea unor tehnici care să evite suprautilizarea unei anumite zone, ca de exemplu:
descentralizarea turismului zonei pe diverse atracţii turistice pentru a nu se forma
presiuni într-un singur loc;
 pregătirea şi aplicarea unui flux raţional de vizitare;
 în cazul atracţiilor care necesită un anumit timp de aşteptare până în momentul
utilizării lor, să se organizeze activităţi de divertisment, pentru ca turiştii să nu se
plictisească pe timpul aşteptării;
 introducerea unor tehnici de combatere a sezonalităţii, pentru că suprautilizarea din
timpul perioadelor de vârf de sezon conduce la degradare;2
Pentru exprimarea ansamblului atracţiilor se mai utilizează şi conceptele de “fond
turistic” şi “patrimoniu turistic”. Fondul turistic este definit prin totalitatea resurselor
naturale şi culturale cu destinaţie turistică, poate fi echivalent cu noţiunea de potenţial
turistic3. Patrimoniul are o sferă mult mai cuprinzătoare, incluzând alături de atracţii şi baza
tehnico-materială şi chiar infrastructura, componente ce asigură exploatarea, valorificarea
bogăţiilor turistice.
Potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la modul general, prin ansamblul
elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru
vizitare şi primirea călătorilor. Pentru definirea conţinutului potenţialului turistic trebuie să se
facă deosebirea între atracţii turistice şi resurse turistice. Astfel, atracţiile turistice au o sferă
de cuprindere mai restrânsă, limitându-se la elementele care atrag atenţia, produc impresie,
incită la călătorie. Noţiunea de resursă turistică acoperă o arie mai largă, pe de o parte
termenul este utilizat pentru a desemna motivul de vizitare şi, în acest caz, se referă atât la
atracţia propriu-zisă, cât şi la modul de exploatare şi, pe de altă parte, este folosit pentru a
defini mijloacele, sursele necesare desfăşurării activităţii turistice, respectiv resursele naturale,
materiale, umane şi financiare.4
Caracteristicile principale ale resurselor turistice :
 Valoarea economică pentru industria turismului, a unui loc, a unui peisaj sau a unei
particularităţi naturale a mediului trebuie să fie recunoscută, înainte ca aceasta să

2
Gabriela Stănciulescu, “Managementul turismului durabil în centrele urbane”, Ed. Economică, Bucureşti,
2004, pag. 116
3
Vasile Glăvan, “Geografia turismului în România”, Ed. Institutului de Management Turism “EDEN”,
Bucureşti, 1996, pag . 7
4
Rodica Minciu, “Economia turismului”, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 161-162
7
 devină resursă turistică, atât de către turişti cât şi de cei ce organizează industria
turismului;
 Utilizarea complexă a resurselor turistice. Ele sunt folosite, în cele mai multe cazuri,
atât de turişti, cât şi de alţi utilizatori. Astfel cu greu pot fi separate ariile utilizate
predominant de către turişti;
 Resursele turistice sunt perisabile, fiind vulnerabile la alterare şi distrugere de către
presiunea turistică, dar şi în alt sens prin serviciile turistice. Dintre acestea, unele, cum
ar fi găzduirea (numărul nopţilor de cazare), trebuie consumate acolo unde şi când
există, deoarece sunt imposibil de stocat. 5
Varietatea resurselor turistice, specificul acţiunii şi influenţei lor în activitatea turistică
fac necesară delimitarea a doua categorii de potenţial turistic: natural şi antropic.
Potenţialul turistic natural cuprinde ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul
natural, prin componentele sale - relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, monumente
naturale, rezervaţii - pentru petrecerea vacanţei şi respectiv atragerea unor fluxuri turistice.
Componentele naturale, ca resurse turistice potenţiale, au un rol principal în
dezvoltarea turismului, ele interesând activitatea de turism prin următoarele elemente:
 Valoarea peisagistică, estetică şi recreativă indiferent de locul unde se află (munte,
deal, câmpie, litoral); uneori acestea sunt determinante în formarea motivaţiei
turistice;
 Calităţile unor factori naturali de cură, inclusiv a bioclimatului;
 Existenţa unor condiţii care generează forme de turism specifice (stratul de zăpadă,
oglinzile de apă, etc.) ;6
Nu toate elementele mediului natural au însă acelaşi grad de atractivitate pentru
turist. Astfel se detaşează ca atracţii deosebite unităţile montane, formele ciudate de relief,
masivele acoperite cu zăpadă tot anul, elemente deosebite ale vegetaţiei, râurile şi cascadele,
izvoarele minerale. Deşi reprezintă principalul element de atractivitate pentru un flux turistic,
ele nu trebuie desprinse din ansamblul componentelor mediului natural din care fac parte. Din
această cauză, elementele mediului natural ce devin obiective ale circulaţiei turistice trebuie
studiate în contextul peisajelor din care fac parte, evaluând gradul de integrare al acestora în
peisaj, nivelul lor de echilibru, starea de echilibru a componentelor peisajului. Tot acest
ansamblu generează în final gradul de atractivitate a mediului natural dintr-un teritoriu, care
însă trebuie apreciat la scări geografice distincte: la nivel local, regional, naţional şi global.7

5
Mihaela Dinu “Geografia Turismului”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, pag. 92
6
George Erdeli, Ioan Istrate, “Potenţialul turistic al României”, Ed. Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 1996,
pag. 10
7
Mihaela Dinu, op. cit., pag. 107
8
 Elementele care atrag şi determină în mare parte alegerea unei destinaţii turistice sau a
alteia sunt:
 factorii naturali;
 infrastructura generală;
 echipamente turistice;
 elementul uman: atitudinea populaţiei locale faţă de turişti, a prestatorilor, a
administraţiei;
 factorii generali ai existenţei şi activităţii umane trecute şi prezente: limba,
mentalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura, politica, economia;8
Potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului,
concretizate în elemente de cultură, istorie, artă şi civilizaţie, tehnico-conomice şi socio-
demografice care, prin caracteristicile lor atrag fluxurile de turişti.
În structura potenţialului antropic pot fi identificate mai multe grupe dintre care:
 Vestigii arheologice: cetăţi greceşti, cetăţi dacice, cetăţi medievale, cetăţi romane;
 Monumente istorice, de artă şi arhitectură: mănăstiri, biserici, cetăţi ţărăneşti, castele,
palate, edificii religioase, monumente şi statui;
 Elemente de etnografie şi folclor: arhitectură populară, portul, muzica şi dansul,
obiceiuri şi tradiţii, manifestări şi credinţe religioase, gastronomie;
 Instituţii şi evenimente cultural-artistice: muzee, case memoriale, festivaluri,
carnavaluri, manifestări sportive, concursuri de frumuseţe, târguri şi expoziţii;
 Realizări tehnico-economice şi ştiinţifice contemporane: baraje şi lacuri de acumulare,
canale, porturi, exploatări industriale, centre comerciale etc;
 Aşezări umane: centre urbane, sate turistice;
Atractivitatea obiectivelor turistice antropice rezultă din:
 Unicitate - determină atractivitatea turistică a unor obiective atunci când e vorba de un
unicat, care aşa a fost de la apariţia lui sau a dobândit această calitate în timp ;
 Dimensiune - poate fi element de atractivitate, atunci când atinge extremele: fie foarte
mare, fie cele de dimensiune mică;
 Inedit - atrage pentru că, prin firea lui, omul manifestă curiozitate faţa de nou, de ceva
ce nu a mai văzut. Ineditul poate apare în stilul arhitectonic, în natura materialului din
care este lucrat, culoarea şi amplasarea obiectivelor antropice în locuri deosebite;
 Funcţie – funcţia unor edificii poate avea rezonanţă istorică sau poate fi reflectarea
importanţei dobândite mai recent; 9
8
Puiu Nistoreanu, „Turism rural: o afacere mică cu perspective mari”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
pag. 99
9
Mihaela Dinu, op. cit., pag. 184-186
9
 România este deţinătoarea unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente
istorice, de arhitectură sau de artă, ca şi a unui patrimoniu etno-folcloric, care atestă evoluţia
şi continuitatea de viaţă pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei poporului român.
Tot acest fond cultural-istoric formează o parte însemnată a ofertei turistice potenţiale
şi o componentă a imaginii turistice a ţării noastre pe piaţa internaţională.

1.2 Valorificarea potenţialului turistic

Valorificarea resurselor turistice în turism s-a realizat încă din cele mai vechi timpuri,
fie că ne referim chiar şi numai la apele minerale sau aşezămintele religioase din antichitate şi
evul mediu, care generau anumite fluxuri de vizitatori.
În condiţiile dezvoltării durabile a României, valorificarea superioară a resurselor
turistice se impune cu pregnanţă, ca în orice domeniu economic. Aceasta presupune atât o
valorificare complexă şi eficientă în contextul unui turism intensiv, cât şi o protejare şi
conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un volum de timp redus. 10
România dispune, de un potenţial bogat şi variat din punct de vedere al tipologiei atracţiilor şi,
ca atare, competitive în raport cu oferta altor ţări.
Direcţii de valorificare a potenţialului turistic:
 Modernizarea întregii infrastructuri de unităţi turistice, alinierea lor la nivelul
unităţilor din ţările cu turism dezvoltat (ridicarea gradului de confort, dotarea unităţilor
cu utilaje, aparatură, maşini şi echipamente moderne de hotelărie şi restaurante);
 Promovarea şi publicitatea produselor turistice;
 Calitatea serviciilor (cazare, alimentaţie publică, tratament, agrement, transport,
informarea, instruirea şi pregătirea permanentă a personalului din turism);
 Organizarea, protecţia resurselor turistice;
 Creşterea atractivităţii staţiunilor de munte prin dezvoltarea agrementului diversificat
pentru toate categoriile de turişti şi pentru toate anotimpurile;
 Dezvoltarea accentuată a turismului cultural şi automobilistic, deschiderea de noi
itinerari turistice pentru valorificarea superioară a patrimoniului natural, istoric şi
cultural de care dispune ţara noastră;
 Punerea în valoare a obiectivelor turistice naturale şi antropice prin realizarea de noi
căi de acces şi îmbunătăţirea celor existente;
 Înfiinţarea de centre de informaţii turistice în mediul urban şi rural, în localităţile cu
vocaţie turistică;
10
Florina Bran, Marin Dinu, “Economia turismului şi mediul înconjurator”, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
pag . 144
10
  Atragerea de investitori pentru obiectivele strategice;
 Consolidarea şi diversificarea ofertelor turistice pentru grupuri ţintă, oameni de
afaceri, politicieni, turişti străini;11
 Asigurarea de spaţii de parcare auto în condiţii de securitate;
 Extinderea reţelelor de telefonie mobilă şi fixă în zonele de interes turistic;
 Informarea consiliilor locale cu privire la normele de clasificare a structurilor turistice
care să stea la baza eliberării autorizaţiilor de construcţie şi funcţionare;12
 Amenajarea de spaţii de parcare, zone de campare şi amplasamente pentru stocarea
temporară a deşeurilor;
 Organizarea şi derularea unor acţiuni privind creşterea conştiinţei civice a populaţiei;
 Organizarea unor campanii de ecologizare a zonelor turistice şi de popularizare a
legislaţiei de mediu;
Realizarea acestor direcţii presupune elaborarea unor proiecte, care trebuie să cuprindă
o detaliere a obiectivelor, sarcini şi responsabilităţi specifice, durata de realizare şi etapele
principale, resursele financiare, materiale şi umane necesare. De asemenea, caracterul realist,
viabil atât al obiectivelor cât şi al proiectelor trebuie susţinut prin studii de evaluare a
efectelor acestora, studii de fezabilitate şi eventuala ajustare pe parcurs. Materializarea acestor
proiecte şi a obiectivelor strategice astfel concretizate va asigura, indiscutabil, o mai bună
valorificare a resurselor şi sporirea aportului turismului la creşterea economică.13
Pentru ca aceste proiecte şi programe turistice să aibă succes este esenţială implicarea
comunităţilor locale în procesul de dezvoltare a turismului. Prin implicare, comunităţile locale
vor înţelege turismul, vor fi capabile să facă faţă dezvoltării în zona lor, să participe la
dezvoltarea turismului în beneficiul lor şi să susţină sectorul turistic. Trebuie stabilit un
consens cu comunităţile în privinţa modalităţilor de planificare a turismului în zona lor şi
pentru crearea unui program cu implicare locală.

1.3 Protecţia şi conservarea potenţialului turistic

Turismul este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând “materia sa

primă”, obiectul şi domeniul de activitate şi de desfăşurare a turismului, fiind suportul său
cadru, purtătorul resurselor sale. Turismul se desfăşoară în mediu şi prin mediu, “calitatea
acestuia putând favoriza sau nega activităţile turistice”.

11
George Erdeli, Ioan Istrate, op. cit., pag. 86
12
Nicolae Neacşu, Andreea Băltăreţu, “Economia turismului: lucrări practice, statistici, reglementări “, Ed.
Uranus, Bucureşti, 2005, pag . 79
13
Gabriela Stănciulescu, op. cit., pag. 134
11
 Cu cât resursele mediului înconjurător sunt mai variate şi complexe şi mai ales,
nealterate, cu proprietăţi cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este
mai mare, iar activităţile pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive răspunzând
unor foarte variate motivaţii turistice.
Conservarea înseamnă păstrarea şi utilizarea în cunoştinţă de cauză a potenţialului
natural şi antropic. Turismul nu oferă numai un motiv pentru conservarea mediului natural şi a
celui antropic, ci furnizează şi banii necesari pentru conservare: o parte din venitul din turism
poate fi utilizat pentru păstrarea mediului înconjurător. Reabilitarea însemnă redarea vieţii
unei clădiri sau unei zone şi renaşterea acesteia ca ceva diferit de starea sa iniţială. În timp ce
conservarea presupune păstrarea mediului înconjurător într-o formă cât mai apropiată de cea
originală, reabilitarea implică o schimbare majoră în utilizarea mediului.
Turiştii sunt atraşi întotdeauna de locurile frumoase, de regiunile cu un trecut istoric
bogat, de construcţiile arhitectonice interesante şi de areale cu o natură mai sălbatică în care
intervenţia omului este mai puţin vizibilă. În aceste condiţii, relaţia turism-mediu înconjurător,
are o semnificaţie deosebită, orice modificare produsă mediului înconjurător aduce prejudicii
şi potenţialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale.14
În acest sens concludentă este şi aprecierea facută de specialistul elveţian, prof.
Krippendorf: “Daca putem să pierdem şi apoi să ne reconstituim capitalul în alte domenii ale
economiei, nu acelaşi lucru se întamplă în turism, unde substanţa de bază – peisajul şi
pamântul – odată pierdută este iremediabil pierdută”.
În cazul turismului, consecinţele degradării resurselor turistice pot avea
implicaţii social-economice dintre cele mai grave.
Din punct de vedere economic, produsele turistice care includ resurse degradate, îşi
micşorează din valoare, consecinţele fiind directe, materializate în diminuarea cererii turistice
şi, implicit, utilizarea mai redusă a bazei materiale turistice şi scăderea încasărilor provenite
din comercializarea lor.
Din punct de vedere socio-cultural, se reduc posibilităţile de refacere a sănătăţii şi a
forţelor umane, prin diminuarea calităţii factorilor terapeutici sau a celor ce favorizează
odihna şi recreerea ca şi a posibilităţilor de satisfacere a necesităţilor de cultură şi educaţie a
oamenilor.
Potenţialul turistic fiind o parte integrantă a mediului înconjurător, existenţa şi
dezvoltarea lui depinde în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un
posibil indice de calitate pentru mediul său, astfel spus un “barometru” al calităţii acestuia. Se
practică intens acolo unde sunt întrunite condiţii bune sau se diminuează şi dispare treptat în

14
George Erdeli, Ioan Istrate, op. cit., pag . 88-90
12
zonele unde, din diverse motive, o componentă sau alta a mediului înconjurător, ca de
exemplu peisajul, aerul sau apa, se degradează.
Degradarea mediului înconjurător a resurselor turistice provine de la doua mari
grupe de factori :
 Factori care sunt urmare directă a dezvoltării economice;
 Factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism şi agrement;
Prima grupă de factori rezultaţi, în principal, din intensificarea activităţilor
industriale, agricole şi de transport, afectează atât mediu cât şi cadrul general de desfăşurare a
activităţilor turistice. Cei mai importanţi sunt: poluarea aerului, apei şi a solului, poluarea
sonoră, poluarea peisajului, degradarea pădurilor, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor
naturii.
În ceea ce priveşte a doua grupă de factori turismul ca orice activitate umană, fără să
conţină elemente intenţionale, fiind un consumator de spaţiu şi resurse turistice, participă
implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic, fie prin
presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei sau a altor obiective turistice pe
care le poate deteriora parţial sau total, fie prin concepţia greşită de valorificare a unor zone,
puncte şi obiective turistice.15
Acţiunile distructive ale turismului (impactul negativ), rezultat al lipsei de educaţie
turistică şi ecologică sunt provocate de: circulaţia turistică necontrolată (distrugerera
vegetaţiei şi florei, declanşarea de incendii, braconaje), lipsa locurilor amenajate destinate
popasului sau instalării de corturi, intensificarea turismului automobilistic (distrugerea de
floră, pajişti, arbuşti; gazul de eşapament influenţează negativ mediul înconjurător),
exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valenţe turistice (ape minerale, nămoluri, plaje,
apa lacurilor sărate etc.), structurile turistice de primire, alimentaţie publică nu prezintă dotări
de folosire a energiei alternative, a reciclării şi epurării apelor utilizate, a depozitării şi
compostării gunoaielor.16
Măsuri de protecţie a mediului care trebuie integrate în procesul de planificare,
dezvoltare şi administrare turistică:
 dezvoltarea şi proiectarea adecvată a unor sisteme utilitare corespunzătoare de
alimentare cu apă, energie electrică, administrare a deşeurilor pentru facilităţile
turistice;
 nedepăşirea capacităţii de susţinere a aşezărilor;

15
Ioan Istrate, Florina Bran, ”Economia turismului şi mediul înconjurător”, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, pag
. 244
16
Puiu Nistoreanu, „Ecoturism şi turism rural”, Ed. ASE, Bucureşti, 2003, pag . 40
13
  dezvoltarea unor sisteme adecvate de transport rutier şi alte tipuri de transport, cu
accent pe folosirea unor sisteme de transport public nepoluante;
 controlarea atentă a fluxului de vizitatori la obiectivele de atracţie turistică;
 în zonele naturale, se interzice turiştilor să rupă florile sau să taie copacii în zonele de
camping sau pe traseu sau să strângă plante rare, evitându-se astfel dezechilibrarea
faunei sălbatice;17
Protecţia mediului înconjurător şi a patrimoniului turistic este influenţată în mare
măsură şi de conştiinţa ecologică a populaţiei şi a sentimentului de dragoste şi respectul
acesteia pentru natura patriei, a locurilor istorice şi a monumentelor de artă şi arhitectură
create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o acţiune susţinută de educaţie cu
privire la mediu şi la potenţialul turistic, acţiune care trebuie să se realizeze la nivel naţional,
prin insuflarea unei atitudini de respect şi responsabilitate faţă de resursele naturale în vederea
ocrotirii lui.
Ocrotirea naturii şi conservarea calităţilor sale devin pentru turism o necesitate.
Trebuie să se caute un echilibru între turism şi natură, între dezvoltare şi conservare în fiecare
loc şi teritoriu.
Protecţia şi conservarea potenţialului turistic se conturează ca o activitate distinctă
având probleme specifice care solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate. Această
acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare numai în condiţiile asigurării unui cadru juridico-
administrativ de desfăşurare adecvat, ea impunând organizare administrativă, resurse
economice, un suport legislativ eficient şi o susţinută activitate de educaţie ecologică.

Capitolul 2 - Descrierea generală a oraşului Horezu

Oraşul Horezu din Judeţului Vâlcea este cunoscut ca centru etnografic şi ca un vechi
centru de ceramică populară. Din punct de vedere al ocupaţiilor tradiţionale, Horezu este
cunoscut ca zonă de practicare a pomiculturii, creşterii animalelor (bovine, caprine, oi),
olăritului şi de exploatare şi prelucrare a lemnului. Horezu este de asemenea un centru
comercial tradiţional, loc de târg pentru schimbul de produse agricole şi utilitare (de uz
casnic).

17
Gabriela Stănciulescu, op. cit., pag. 149

14
 2.1 Aşezarea geografică şi clima

Oraşul Horezu se află situat în partea de nord-vest a Judeţului Vâlcea, în depresiunea

omonimă, la poalele Munţilor Căpăţânii. Teritoriul administrativ al oraşului cuprinde un
număr de 7 localităţi, oraşul reşedinţă Horezu şi 6 sate aparţinătoare: Romanii de jos, Romanii
de sus, Rămeşti, Ifrimeşti, Tănăseşti şi Urşani. Distanţele dintre satele aparţinătoare şi centrul
administrativ-teritorial sunt de aproximativ 3-7 km.
Localitatea este parte componentă a Depresiunii Horezu, care se desfăşoară între
Dealul Costeştilor la est şi Dealul Milostea la vest. Altitudinea medie a localităţii se situează
la circa 550 m, dar variază între 470 - 2.124,6 m (Vf. Ursu). Teritoriul administrativ al
oraşului Horezu totalizează o suprafaţă de 11.800 ha şi se întinde spre nord până în creasta
principală a Munţilor Căpăţânii, având ca vecini, comunele: Costeşti spre est, Mălaia spre
nord, Vaideeni spre vest şi Măldăreşti şi Tomşani spre sud (A se vedea Anexa nr. 1).
În zona depresionară Horezu s-au dezvoltat în ultimul secol, alături de centrul urban,
mai multe localităţi rurale/comune, conturându-se o arie demografică culturală unitară, cu
elemente ligvistice, culturale şi tradiţii comune. În urma reorganizării unităţilor administrative
din anul 1968, cele cinci localităţi rurale ale depresiunii - comunele Costeşti, Măldăreşti,
Vaideeni, Tomşani şi Slătioara, s-au dezvoltat ca centre satelit ale Oraşului Horezu, existând o
permanentă legătură administrativă şi culturală, favorizate fiind şi de distanţele foarte mici
între acestea (Horezu - Costeşti: 7 km, Horezu - Măldăreşti: 2 km, Horezu - Vaideeni: 6 km,
Horezu - Slătioara: 8 km, Horezu - Tomşani: 6 km).18
Oraşul Horezu face parte dintr-un areal de mare valoare turistică, cunoscut în literatura
de specialitate sub numele de “Oltenia de sub Munte”, areal care include un mare număr de
monumente cultural-istorice, valori ale patrimoniului naţional şi universal, numeroase
obiective naturale, cea mai mare parte dintre acestea fiind şi rezervaţii, monumente ale naturii
sau arii protejate, la care se mai adaugă un bogat patrimoniu etnocultural, unic în România
prin specificul şi valoarea sa turistică şi culturală.
Climatul zonei aparţine tipului temperat-continental, cu nuanţe specifice date de
prezenţa elementelor locale de cadru natural, rezultând un climat de depresiune, răcoros, fără
temperaturi excesive, atât vara cât şi iarna. Temperatura medie multianuală a aerului, calculată
pentru perioada 1976 - 2000, este de 9,10C în zona deluroasă şi de 60C pe înălţimile care
depăşesc 800 m altitudine. Precipitaţiile atmosferice medii se încadrează în jurul valorii de
900 mm. Vânturile au intensitate redusă, zona fiind ferită de manifestări extreme. Condiţiile
de mediu nu crează probleme deosebite, iar calitatea aerului, apei şi solului se menţin în limite

18
http://www.ghidulturistic.ro/primarii.php?lang=ro&primarie=34
15
normale, lipsa activităţilor industriale poluante, pe o rază de cel puţin 30 km, contribuind la
menţinerea unui mediu curat, fără influenţe negative asupra organismului uman.
Particularităţile climatului favorizează desfăşurarea de variate activităţi turistice pe
parcursul întregului an.
2.2 Nivel de dezvoltare economică-socială

Suprafaţa teritoriului administrativ este acoperită în cea mai mare parte de păduri 40-
62%, urmate de păşuni, fâneţe şi livezi. Suprafeţele mari de păşuni alpine şi fâneţe au
favorizat în decursul timpului dezvoltarea creşterii animalelor. Majoritatea populaţiei active
este implicată în activităţi agricole. Există puţini agenţi economici activi în
industrie/prelucrare; câteva unităţi de prelucrare a lemnului, tâmplărie de aluminiu, morărit şi
panificaţie şi o fabrică de produse lactate aflată în probe tehnologice, extracţie calcar.
Conform datelor furnizate de Primăria Horezu, activitatea economică din oraş este
desfăşurată prin intermediul următoarelor tipuri de societăţi, ce produc bunuri sau prestează
servicii către populaţie :
 2006: 218 de asociaţii familiale şi persoane fizice plus 253 de agenţi economici, din
care 202 sunt societăţi având sediul şi puncte de lucru în Horezu, iar 51 au doar puncte
de lucru în oraş sub forma filialelor bancare, sucursale CEC etc;
 2007: 250 de asociaţii familiale şi persoane fizice plus 267 de agenţi economici, din
care 253 au sediul şi puncte de lucru în oraş, iar 14 au doar puncte de lucru în Horezu;
 în domeniul turismului îşi desfăşoară activitatea un număr de 11 agenţi economici
oferind fie servicii de cazare, fie servicii de alimentaţie publică, astfel: 8 pensiuni
turistice, un hotel (+camping), un restaurant şi o pizzerie. Agenţii economici care
activează în turism sunt fie persoane fizice, fie societăţi comerciale.
Principalele instituţii care funcţionează în localitate sunt: Administraţie Financiară -
Trezorerie, Judecătorie, Parchetul de pe lângă Judecătorie, 2 Birouri notariale, Birou de
Poliţie, 3 Agenţii bancare (Banca Comercială Română, Banca de Dezvoltare şi Raiffeisen
Bank), Spital, Liceu, Poştă, Centrala telefonică digitală cu peste 1500 de numere.
În ceea ce priveşte populaţia oraşul Horezu avea, la 1 iulie 2005, un număr de 6.939
de locuitori, în uşoară creştere faţă de anul 2002, când conform Recensământului Populaţiei,
se înregistrau 6.807 locuitori (+1,93 %). Din cei 6.939 de locuitori, 51,6 % sunt femei şi
48,4% bărbaţi.
Raportat la suprafaţa teritorială a localităţii, densitatea populaţiei la data de 1 iulie
2005 a fost de 58,8 locuitori/km2.

16
 Tabelul nr. 1 - Populaţia la 1 iulie 2005 Horezu
Nr.
Populaţia stabilă Total Masculin Feminin
crt
1 Judeţul Vâlcea 415.181 203.702 211.479
2 Horezu 6.939 3.358 3.581
3 % din judeţ 1,67 1,65 1,69
Sursa: INS, Direcţia Judeţeană de Statistică, 2005

Pentru anul 2005 se poate observa un echilibru între populaţia feminină şi cea
masculină atât la nivel de judeţ, cât şi pentru Horezu. În acelaşi an, 2005, populaţia Oraşului
Horezu a reprezentat circa 1,67 % din totalul populaţiei judeţului Vâlcea.
Situaţia centralizată a indicatorilor socio – demografici şi a celor privind forţa de muncă
la nivelul oraşului Horezu se prezintă astfel:
 populaţie stabilă: 6.816 locuitori;
 populaţie sezonieră: 423 (angajaţi în zonă ca sezonieri + proprietari ai caselor de vacanţă şi
invitaţii lor);
 populaţia activă (18 – 60 ani): 2.672 (39 %);
 populaţia cu vârsta cuprinsă între 15 – 60 ani: 4.328 (63,49 %);
 populaţie angajată în sectoarele economice şi cele administrative ale comunei: 1.850, (69,23
%), din care 585 în industrie, 275 în construcţii, 170 în transport + telecomunicaţii, 190 în
învăţământ, cultură, 630 în alte domenii;
 numărul şomerilor, înregistraţi în prezent la Agenţia de Ocupare şi Formare Profesională, în
căutarea unui loc de muncă, este de 454; nivelul ratei şomajului, raportat doar la cei
înregistraţi la AOFP, este de 16,99 %, în realitate procentul fiind mult mai mare,
apropiindu-se de 30 %;
 circa 542 de persoane, din populaţia activă (circa 20,3 %), îşi câştigă existenţa din sectorul
agricol privat;
 numărul celor care beneficiază de ajutor social este de 280 persoane fizice.
Semnificativ pentru Oraşul Horezu, ca pentru majoritatea localităţilor urbane mici, este
tendinţa de migrare spre mediile urbane mari, din lipsă de locuri de muncă pe plan local. Numărul
celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă este în creştere, în principal din cauza restructurării
activităţii miniere extractive (Berbeşti-Alunu) şi lipsa investiţiior pentru dezvoltarea altor
domenii de activitate, generatoare de locuri de muncă;
Grupa de vârstă tânără, cuprinsă între 0 - 18 ani reprezintă 22,39 % (1.601 persoane), fapt
care evidenţiază un proces de îmbătrânire accentuat. Numărul persoanelor absente temporar a
crescut continuu, în anul 2002 numărul acestora a fost de 423 persoane, adică 5,8 % din total
populaţie.

17
 Dezvoltarea turismului, constituie o alternativă viabilă pentru dezvoltarea economică a
oraşului Horezu. Turismul poate crea locuri de muncă şi absoarbe o bună parte din forţa de muncă
disponibilizată prin restructurarea unor activităţi industriale. Prin urmare, autorităţile locale
trebuie să conştientizeze importanţa turismului în relansarea economică a zonei.
2.3 Utilităţi şi echipare edilitară

Spaţii comerciale şi pentru activităţi de prestări de servicii: bancă, schimb

valutar
Oraşul Horezu dispune de numeroase spaţii comerciale pentru produse alimentare şi
nealimentare, o unitate CEC şi trei filiale bancare (BCR, Raiffeisen Bank şi BRD), care oferă
servicii de schimb valutar şi bancomat.
Săli de spectacole şi de conferinţe
Casa de cultură „Constantin Brâncoveanu” din oraşul Horezu are 23 de încăperi cu o
suprafaţă totală de 2.260 mp, dintre care, o sală de spectacole cu 400 de locuri, dotată cu
staţie de amplificare şi Galeria de Artă Populară, care adăposteşte o bogată colecţie muzeală
de etnografie.
În oraş mai funcţionează cinematograful „Mioriţa”, care dispune de o sală de
spectacole şi film cu 400 de locuri.
Pensiunea Alex (3 stele) are un spaţiu amenajat ca sală de conferinţe, a cărei capacitate
este de circa 40 locuri.
Asistenţă medicală permanentă şi mijloc de transport pentru urgenţe
În oraşul Horezu există două unităţi spitaliceşti care aparţin de Spitalul Orăşenesc, ce
acoperă toată gama de servicii medicale şi un spital nou, în construcţie, o policlinică cu peste
12 cabinete medicale şi laboratoare de analize, mai multe cabinete medicale private şi Staţie
de Salvare permanentă.
Punct de prim ajutor
Primul ajutor poate fi acordat în cadrul Spitalului Orăşenesc, la policlinică sau în
cabinetele medicale de specialitate; pentru urgenţele ce depăşesc competenţele locale,
bolnavii sunt trimişi cu salvarea la spitalele din municipiului Rm. Vâlcea sau Bucureşti.
Punct farmaceutic
Oraşul dispune de 6 farmacii, din care 6 sunt cu capital privat şi o farmacie
veterinară.
Amenajarea şi iluminarea locurilor de promenadă
Reţeaua stradală a oraşului, inclusiv locurile de promenadă sunt racordate la sistemul
public de alimentare cu energie electrică, fiind iluminate corespunzător pe timpul nopţii. În

18
zona centrului istoric a fost reabilitată întreaga instalaţie electrică, cu cabluri subterane şi
candelabre instalate pe centrul străzii pietonale.
Apă curentă
Oraşul Horezu beneficiază de alimentare cu apă în sistem centralizat, din două surse
(sursa Horezu, cu un rezervor de 2.500 mc şi sursa Râmeşti, cu două rezervoare de 500 mc).
Volumul de apă distribuit este de circa 48.000 mc / lună, iar lungimea reţelelor de distribuţie
este de circa 37 km pe sursa Râmeşti şi aproximativ 20 km pe sursa Romani. Se apreciază că
peste 80 % din populaţia oraşului (1.350 gospodării) este racordată la reţeaua de alimentare cu
apă potabilă. Gospodăriile mai izolate au surse proprii de alimentare - aducţiuni cu bazine de
stocare sau puţuri (fântâni).
Canalizare centralizată
Sistem centralizat de canalizare se găseşte în toată zona centrală a oraşului şi are o
lungime de circa 12 km.
Staţia de epurare, amplasată la limita teritoriului administrativ a oraşului, înspre
comuna Măldăreşti, are o capacitate proiectată de 107 l/s, este prevăzută cu trepte mecanice şi
biologice şi epurează circa 2.000 mc/zi, adică 23,14 l/s, ceea ce reprezintă doar 22,25 % din
capacitatea proiectată. În satele componente există fose septice vidanjabile.
Energie electrică
Alimentarea cu energie electrică este de tip reţea (asigurată de SC Electrica - centrul
Horezu), racordată la sistemul energetic naţional, cu LEA şi LES de înaltă - 110 kV, medie -
20 kV şi joasă tensiune – 0,4 kV, şi 24 posturi de transformare.

Servicii la care turiştii care vin cu autoturismul pot apela:

 Staţia PETROMV Nr. 6 Horezu, funcţionează non-stop, pe rutele Bucureşti - Rm.
Vâlcea - Târgu Jiu. Dispune de sistem de plată cu card bancar Visa şi Mastercard.
 AUTO GRUP SERVICE SCM. - are ca obiect de activitate întreţinerea şi repararea
autovehiculelor, remorcarea şi asistenţă pe şosele;
Principalele probleme cu care se confruntă zona se referă la lipsa unor spaţii adecvate
destinate parcării autovehiculeleor turiştilor sau autocarelor ca urmare a creşterii fără
precedent a numărului autovehiculelor înmatriculate dupa 1990. Mai poate fi menţionată
absenţa sau starea deplorabilă în care se află toaletele publice de la mănăstiri, alte obiective
turistice.
2.4 Căi de acces

19
  Rutieră - Accesul rutier în zona depresionară Horezu, dinspre capitala ţării, se
realizează prin intermediul unor drumuri de importanţă europeană sau naţională,
astfel:
 E 81 (Bucureşti - Piteşti - Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Sebeş - Cluj Napoca - Satu Mare
- Halmeu / punct de frontieră);
 DN 67 (Goranu / E 81 - Râmnicu Vâlcea – Costeşti – Horezu - Târgu Jiu – Motru -
Drobeta Turnu Severin / E 70);
Distanţa faţă de Bucureşti, pe cale rutieră (Bucureşti - Horezu), este de 220 km.
 Feroviară - Accesul feroviar este asigurat de staţiile de cale ferată Rm. Vâlcea
(situată la 44 km de Horezu) şi Govora (situată la 31 km de Horezu), de pe linia
secundară Piatra Olt – Podul Olt, ramificaţie a magistralei feroviare Bucureşti – Sibiu
– Arad – Curtici. De la aceste staţii de cale ferată se urmăreşte traseul rutier DN 67.
Distanţa, pe cale ferată, faţă de Bucureşti este de 263 km (Govora) şi respectiv 275 km
(Rm. Vâlcea).
 Aeriană - Cel mai apropiat aeroport care poate deservi zona (Horezu) este la Craiova,
la 111 km, pe DN65 C.19
Din câte se observă Horezu are numeroase căi şi mijloace de transport, fapt ce duce la
o accesibilitate bună în ceea ce priveşte drumul către Horezu.

2.5 Oferta turistică

Oferta turistică actuală a oraşului Horezu se compune din mai multe elemente care
conferă valoare produsului turistic şi anume:
 potenţial turistic natural remarcabil (A se vedea Anexa nr. 2 );
 potenţial turistic antropic, în cadrul căruia activităţile tradiţionale /
meşteşugurile cu valenţe etnoculturale sunt primordiale;
În cadrul natural atractiv de care dispune Horezu se desfăşoară activităţi
meşteşugăreşti vechi de sute de ani. La Horezu se lucrează una dintre cele mai frumoase
ceramici din România, atât datorită formelor perfecte pe care le execută olarii, cât şi a
decorului foarte delicat, obiecte realizate pe deja cunoscuta roată a olarului. Fiecare dintre
formele modelate de olarii din Horezu, într-o cromatică bazată pe ocru, verde şi brun,

19
http://www.valceaturistica.ro/prezentare/horezu.htm

20
aminteşte de ceramica smălţuită, lucrată cu secole în urmă, de pe vremea lui Constantin
Brâncoveanu (sec. al XVII-lea). Existenţa centrelor etnoculturale, păstrătoare a
meşteşugurilor populare tradiţionale, arhaice, unele cu valoare de unicat la nivel naţional şi
european, favorizează practicarea turismului etnocultural.
Potenţialul turistic antropic cuprinde:
 Ansamblul Mănăstirii Hurez (la 4 km de Horezu, în satul Romanii de Jos), ctitorie a
lui Constantin Brâncoveanu în anul 1694. În anul 1999 a fost înscrisă pe lista
patrimoniului mondial, fiind declarată monument UNESCO;
 Centrul istoric al Oraşului Horezu, un fond construit, cu vechime de peste un secol şi
valoare istorică şi arhitecturală;
 Biserica Urşani, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi „Sf. Ioan
Botezătorul” - ctitorită în anul 1800, de către Ioan Urşanu, monument de arhitectură,
inclus pe lista Legii nr. 5/2000, unică în România prin pictura naivă de pe pereţii
interiori;
 Biserica Horezu, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” - ctitorită în anul
1804 de către Ioan Urşanu, monument de arhitectură;
 Biserica Covreşti cu hramul “Sf. Vasile”, ctitorită în anul 1826 de către Stanciu
Covrea, monument de arhitectură; 20
 Biserica Romanii de Sus cu hramul “Sf. Voievozi Mihail şi Gavril”, ctitorită în anul
1877, monument de arhitectură (A se vedea Anexa nr. 3) ;

Elementele de atracţie ale zonelor limitrofe:

 Complexul Cheile Bistriţei (600 m lungime), cele mai înguste chei în calcare din
România şi Mănăstirea Bistriţa; Peştera Liliecilor face parte din Complexul Cheile
Bistriţei, este situată în versantul drept al cheilor, în zona cea mai îngustă a acestora;
 Cheile Costeşti sau ale Pietrenilor, urmăresc pârâul Costeşti, pe o lungime de circa 4
km, sunt deosebit de spectaculoase, dar mai puţin accesibile turistului obişnuit; zona
oferă numeroase trasee de alpinism;
 Muzeul Trovanţilor - Costeşti (rezervaţie de interes naţional), prezintă un interes
ştiinţific şi turistic deosebit;21
 Mănăstirea Arnota - sat Bistriţa, Comuna Costeşti (la 12 km de Horezu), este ctitoria
lui Matei Basarab, al cărui mormânt se află aici. Biserica mănăstirii are hramul „Sfinţii

20
http://www.olteniadesubmunte.ro/texte/horezu.htm
21
http://www.horezuonline.ro/
21
 Arhangheli “Mihail şi Gavril” şi deţine un mic muzeu de artă religioasă
(A se vedea Anexa nr. 4);
Manifestări etnofolclorice ale oraşului Horezu:
 Târgul ceramicii populare „Cocoşul de Hurez” (prima duminică a lunii iunie, Horezu)
este o manifestare destinată tuturor meşterilor olari din România, aflată la ediţia a
XXXVIII - a;
 Zilele Oraşului Horezu - manifestare care prilejuieşte evenimente etnoculturale
tradiţionale.
Horezu se caracterizează printr-un potenţial turistic bogat şi variat. Însă acest potenţial
trebuie susţinut şi de alte componente ale ofertei precum structurile de cazare existente şi de
forţa de muncă din turism, fără de care nu ar exista produsul turistic final, propus spre
comercializare.
De asemenea trebuie remarcată poziţia privilegiată din nordul Olteniei unde există cea
mai mare concentrare de mănăstiri din ţară, majoritatea aflându-se în apropierea Horezului.
Aceste valori culturale aflate într-o zonă cu floră şi faună bogată, cu peisaje deosebite, atrag
turiştii pe acest tărâm binecuvântat cu un mare potenţial turistic.
Practicarea turismului în oraşul Horezu are tradiţie şi prin urmare, mari perspective de
dezvoltare. Diversitatea şi bogăţia resurselor turistice de pe teritoriul administrativ al oraşului
conduce spre ideea că turismul poate îmbrăca aici numeroase forme - odihnă, recreere, turism
cultural, ştiinţific, etnocultural, de manifestări, afaceri sau evenimente. Totodată, dezvoltarea
turismului înseamnă crearea de noi locuri de muncă - o oportunitate în condiţiile actuale ale
restructurării industriei extractive locale.

Capitolul 3 – Analiza valorificării potenţialului turistic al oraşului Horezu

Se vor analiza toate tipurile de resurse turistice existente în oraşul Horezu, dotarea cu
infrastructură generală şi turistică, precum şi oportunităţile de valorificare a potenţialului.
Astfel vor fi stabilite obiectivele, căile şi mijloacele de remediere a decalajelor constatate, cu
scopul de a identifica posibile direcţii de valorificare a potenţialului turistic.
3.1 Oferta de cazare

În anul 1989, capacitatea de cazare a oraşului Horezu se rezuma la doar 2 unităţi de

cazare: un han turistic (în prezent clasificat ca „Hotel”) şi un complex de căsuţe turistice

22
(camping). În ultimii ani, au intrat în circuitul structurilor de cazare mai multe unităţi de tip
pensiune, ceea ce a condus la creşterea numărului de locuri de cazare.
În 2007 numărul de structuri de cazare în Staţiunea turistică Horezu se ridică la 10
unităţi care totalizează 140 de locuri (A se vedea Anexa nr. 5).
Oferta de cazare a staţiunii este completată şi de cele 32 de locuri de cazare de la
Mănăstirea Hurez: 20 de locuri în 10 camere cu două locuri şi 12 locuri în 3 camere cu câte 4
locuri.
În ceea ce priveşte evoluţia locurilor de cazare în perioada 2002 – 2007 în Horezu,
aceasta este prezentată în tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2 - Evoluţia locurilor de cazare Horezu

Nr.
Tipul unităţii
crt 2002 2003 2004 2005 2006 2007
1 Hoteluri 110 110 110 54 56 54
2 Campinguri 58 58 14 14 14 14
3 Pensiuni turistice - - 8 20 38 76
4 Total 168 168 132 88 108 140
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Vâlcea

În perioada 2002 – 2006 numărul locurilor de cazare cunoaşte o tendinţă

descrescătoare de la 168 de locuri în 2002 la 108 locuri în 2006. Această situaţie, în condiţiile
creşterii numărului de structuri, semnifică faptul că structurile nou apărute nu au putut
compensa cu oferta lor de cazare, scoaterea din funcţiune a unor locuri de cazare existente
(numărul locurilor în hotel s-au redus la jumătate). Se constată că maximul locurilor a fost
atins în anul 2007, datorită creşterii numărului unităţilor de tip pensiune, în total 8 pensiuni în
2007.
Din punct de vedere al categoriei de confort, cele mai multe structuri de cazare din
oraşul Horezu sunt de 2 stele (respectiv flori pentru pensiunile turistice), mai exact, 75 %. În
ceea ce priveşte unităţile de tip pensiune turistică, cele mai multe locuri, adică 57,89 %, sunt
încadrate la 3 flori (vezi tabelul nr. 3).
Tabelul nr. 3 - Structura capacităţii de cazare pe categorii de confort, în anul 2007
Nr. crt Categorie de confort Nr.total
Nr. total
Tip structură locuri
3 stele 2 stele 1 stea locuri
(%)
1 Hotel - 50 - 50 35,71
2 Pensiune 44 32 - 76 54,28
3 Camping - - 14 14 10,01
4 Total 4 82 14 140 100
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Vâlcea

23
 Dacă analizăm tipul structurilor de cazare, se observă că numărul de locuri în structuri
de tip hotel reprezintă 35,71 %, iar cele din pensiunile turistice reprezintă 54,28 % din total.
Ponderea cea mai scăzută o deţin unităţile tip camping 10,0 1% (vezi graficul nr. 1).
Graficul nr. 1

Sursa: realizat pe baza tabelului nr. 3

Raportat la structurile de cazare din judeţul Vâlcea, Staţiunea turistică Horezu

înregistrează 5,76 % din totalul structurilor de cazare aferente judeţului, iar ca număr de locuri
de cazare, un procent mai puţin semnificativ, de 1,17 %. Se observă o uriaşă disproporţie, în
special în ceea ce priveşte numărul de locuri. Acest raport este justificabil, având în vedere că
pe teritoriul judeţului se află câteva dintre cele mai importante staţiuni balneare din ţară:
Călimăneşti - Căciulata, Băile Olăneşti şi Băile Govora. Ponderea numărului de structuri de
cazare este totuşi mai mare datorită apariţiei în ultima vreme, pe teritoriul oraşului Horezu, a
unor unităţi de cazare de capacitate redusă (pensiunile turistice).

3.2 Oferta de alimentaţie

Alături de baza de cazare, structurile de alimentaţie contribuie la conturarea profilului

staţiunii şi la creşterea puterii de atracţie a acesteia.
Numărul locurilor la mese în Horezu, într-o proporţie de 88,52 %, corespunde
structurilor de alimentaţie aferente unităţilor de cazare, aşa cum este arătat în tabelul nr. 4.

Tabelul nr. 4 – Nr. locuri mese pt. structurile de alimentaţie aferente unităţilor de cazare 2007

Tip unitate de Număr de locuri la mese

cazare
Nr. crt restaurant cofetărie terasă bar de zi Total
1 Hotel Horezu 172 30 66 - 238
2 Pensiune Daniela 16 - - - 16
24
 3 Pensiune Alex 84 - - - 84
4 Pensiune Steldan 40 - 60 100 200
5 Camping Stejarii 80 - - - 80
6 Total 392 30 126 100 648
Sursa: Consiliul local Horezu

Numărul locurilor la mese aferente structurilor de alimentaţie independente:

 Restaurant „Casa Marcea” – 60 de locuri la mese;
 Pizzeria „Vital” – 24 de locuri la mese;
Totalul locurilor la mese în structuri independente este 84 de locuri, adică 11,47 %.
Numărul total al locurilor la mese în Staţiunea turistică Horezu este de 732 de locuri.
Se observă că există doar două unităţi de alimentaţie independente (restaurantul „Casa
Marcea” şi pizzeria „Vital”) din aceasta cauză se impune o creştere mai ales a numărului
restaurantelor. Acestea trebuie să utilizeze specificul local în meniuri sau în amenajarea
interioară şi să fie deservite de un personal atent şi instruit. Meniurile să fie atât în limba
română cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
Raportul dintre numărul locurilor la masă şi numărul locurilor de cazare este de 5,23.
În acest context, cererea pentru serviciul de alimentaţie este foarte bine satisfăcută şi se
consideră necesară creşterea numărului de locuri de cazare (raportul optim fiind de 1,2-1,5
locuri la masă pentru un loc de cazare).
3.3 Oferta de agrement

În concordanţă cu gusturile şi preferinţele turiştilor, mijloacele de agrement sunt

extrem de diverse: de la terenuri de sport, spaţii verzi / parcuri, săli de jocuri, până la cluburi,
discoteci etc. Alte forme de agrement sunt oferite şi în cadrul structurilor turistice de cazare.
Astfel, unele pensiuni turistice au terenuri proprii de agrement – saună, sală pentru jocuri de
interior (tenis, şah, table ş.a.), locuri de joacă pentru copii (A se vedea Anexa nr. 6 ).
Oraşul Horezu deşi deţine mijloace de agrement, acestea sunt încă deficitare în oferta
turistică de servicii şi este necesară o lărgire a gamei serviciilor şi o creştere a calităţii
acestora.
Posibile servicii de agreement care ar putea fi valorificate în zonă: plimbări cu trăsura
pentru a vizita zona şi împrejurimile, echitaţie, piste pentru biciclete, picnic organizat,
pelerinaje organizate la mănăstirile din zonă, sală de competiţii sportive la nivel regional,
piscine, patinoare artificiale, grădini botanice, zoologice, cazinouri, cluburi pentru agrement
etc.
3.4 Circulaţia turistică

25
 Circulaţia turistică este analizată prin prisma următorilor indicatori: sosirile de turişti,
înnoptările în structurile de cazare, densitatea circulaţiei turistice, durata medie a sejurului şi
coeficientul de utilizare a capacităţii. Evoluţia fiecăruia dintre aceşti indicatori este analizată
pentru perioada 2003 - 2006.
În intervalul 2003 - 2006 se constată o evoluţie oscilantă a numărului de turişti sosiţi
în oraşul Horezu. De la 1.289 de turişti în 2003, în anul 2006 se ajunge la 1.520 de sosiri, ceea
ce înseamnă o creştere cu 18 %, aşa cum se poate observa în tabelul nr. 5 şi graficul nr. 2.

Tabelul nr. 5 - Cererea turistică înregistrată în oraşul Horezu

Nr. Nr. sosiri Nr. înnoptări
crt Anii
Total Români Străini Total Români Străini
1 2003 1 289 1 240 49 1 295 1 246 49
2 2004 1 613 1 576 37 1 800 1 763 37
3 2005 1 472 1 366 106 2 450 2 344 106
4 2006 1 520 1 472 48 2 174 2 126 48
5 2006/2003 +17,9 % +18,7 % -1 % +67,88 % +70,63 % -1 %
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Vâlcea

Cel mai mare număr de turişti sosiţi se înregistrează în 2004, adică 1613 turişti,
reprezentând 27,36 % din numărul total de turişti sosiţi în perioada analizată. În perioada
2003 - 2006 numărul total de sosiri a fost de 5894.

Graficul nr. 2

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr. 5

26
 Din punct de vedere al distribuţiei pe tipuri de turişti, românii reprezintă principala
categorie pentru Staţiunea turistică Horezu. Ponderea turiştilor străini este extrem de scăzută,
sub 5 % din totalul turiştilor. Cea mai mare pondere înregistrată de turiştii străini a fost în
anul 2005, de 7,2 %, în timp ce în ultimul an al analizei atinge o valoare foarte scăzută, de
aproximativ 3 % .

Graficul nr. 3

Sursa: realizat pe baza datelor di tabelul nr. 5

În ceea ce priveşte provenienţa turiştilor străini, după ţara de origine, cei mai mulţi
turişti străini din totalul sosirilor, în 2006 provin din Italia, în proporţie de 37,5 %, restul
ţărilor situându-se sub valori de 15 % ( A se vedea Anexa nr. 7).
Indicatorul înnoptări cunoaşte un trend ascendent în perioada 2003 - 2005, doar în
2006 înregistrându-se o scădere faţă de anul anterior. În ciuda acestei scăderi din 2006, faţă de
anul de bază al analizei se constată o creştere semnificativă cu 70,63 % (vezi graficul nr. 4).

Graficul nr. 4

Sursa: realizat pe baza datelor din tabelul nr. 5

27
 Sejurul mediu reprezintă numărul mediu de zile de şedere a turiştilor într-o anumită
zonă. El se calculează conform următoarei formule:22
Sejurul mediu = număr înnoptări / număr turişti sosiţi
Pe toată perioada analizată, durata sejurului mediu se menţine la o valoare foarte
scăzută, nedepăşind 2 zile în nici unul dintre ani, după cum se poate observa în tabelul nr. 6.
O posibilă explicaţie este dată de apropierea oraşului Horezu de staţiunile de pe Valea Oltului
de dimensiuni mai mari unde turiştii merg pentru servicii de tratament balnear, iar în zilele
fără tratament vizitează împrejurimile. De altfel, se poate aprecia că turismul itinerant
caracterizează această zonă, în detrimentul celui de sejur.
Tabelul nr. 6 - Evoluţia duratei sejurului mediu

Nr. Durata sejurului

crt Anii
Total Români Străini
1 2003 1,005 1,005 1,000
2 2004 1,116 1,119 1,000
3 2005 1,664 1,716 1,000
4 2006 1,430 1,444 1,000
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Vâlcea

Densitatea circulaţiei turistice (DT) oferă informaţii cu privire la gradul de solicitare

a zonei şi indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor
turiştilor, fără a fi perturbată viaţa şi activitatea rezidenţilor.
Densitatea circulaţiei turistice se calculează atât în relaţie cu populaţia rezidentă, cât şi cu
suprafaţa zonei, astfel:
DT= numărul de turişti sosiţi / populaţia rezidentă a zonei
DT= numărul de turişti sosiţi / suprafaţa în kmp a zonei
În ceea ce priveşte densitatea circulaţiei turistice în raport cu populaţia în Horezu din
2003 până în 2006 ea cunoaşte o creştere mică ( + 22%). Acest lucru se poate datora creşterii
numărului de turişti sosiţi în perioada analizată (vezi tabelul nr. 7).
Tabelul nr.7 - Densitatea circulaţiei turistice
Nr. crt Anii DT în raport cu populaţia DT în raport cu suprafaţa
(turist/locuitor) (turist/km2)
1 2003 0,18 11,01
2 2006 0,22 12,91
3 2006/2003 + 22% + 17,25%
Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Vâlcea

22
Rodica Minciu, op, cit., pag. 97
28
 Creşterea mică a densităţii turistice conduce la o serie de avantaje cum ar fi: lipsa
aglomerării, a poluării fonice, a conflictelor sociale, dar există şi o serie de dezavantaje cum
ar fi: încasare turistică mică, economie locală slab dezvoltată etc.
Coeficientul de utilizare a capacităţii (gradul de ocupare) reflectă măsura în care
capacitatea de cazare disponibilă este utilizată şi se determină prin raportarea înnoptărilor la
numărul de locuri disponibile în staţiune.
În continuare am analizat gradul de ocupare la Hotel Horezu şi Camping “Stejari”.
Datele pe care le-am obţinut nu sunt foarte recente, dar reprezintă ultimele valori pe care le
deţinea Consiliul Local Horezu.
În anul 1989, atât pentru Hotel „Horezu”, cât şi pentru Camping „Stejarii”, gradul
mediu de ocupare a înregistrat valori foarte ridicate (90,3 % şi, respectiv 88,4 %).
În perioada anilor 2002 - 2003, Hotelul „Horezu” cunoaşte o scădere accentuată a
gradului de ocupare, în principal pe fondul unei reduceri a cererii turistice înregistrate la
nivelul întregii ţări, dar şi ca urmare a apariţiei unor noi unităţi de cazare de tip pensiune, ce
au preluat o parte din cererea pentru cazare (vezi tabelul nr. 8).
Tabelul nr. 8 - Gradul de ocupare pentru Hotel „Horezu”
Nr. crt Anul Gradul de ocupare (%)
1 1989 90,3
2 2002 27
3 2003 11
Sursa: Consiliul Local Horezu

Campingul „Stejarii” funcţionează doar 4 luni/an, cu un vârf de sezon în luna august,

în care se înregistrează cel mai ridicat grad de ocupare, respectiv 70 %. Pentru celelalte luni
de funcţionare, gradul de ocupare se situează în intervalul 30 – 65 %, media anuală, de 51,25
% fiind mult inferioară celei înregistrate în anul de referinţă 1989 (vezi tabelul nr. 9 şi graficul
nr. 5).

29
 Tabelul nr. 9 - Gradul de ocupare
pentru Camping „Stejari” Graficul nr. 5
Gradul de ocupare
Anul
%
1989 88,4
2004 51,25
iunie 30
iulie 40
august 70
septembrie 65

Sursa: Consiliul Local Horezu

Sursa: realizat pe baza tabelului nr. 9

Există tendinţa clară de creştere a circulaţiei turistice la nivelul staţiunii, la această

creştere contribuind în mod semnificativ organizarea de manifestări diverse de către
Administraţia locală, participarea autorităţilor locale la târgurile de turism din România şi
promovarea, cu această ocazie a ofertei turistice a Oraşului Horezu.
Deoarece numărul turiştilor cazaţi în structurile turistice clasificate nu reflectă cu
exactitate circulaţia turistică din Horezu se va lua în calcul şi situaţia vizitatorilor înregistraţi la
diferitele obiective turistice, precum şi a participanţilor la manifestările culturale (vezi tabelul nr.
10).
Tabelul nr. 10 - Situaţia numărului de vizitatori în Oraşul Horezu, 2002 - 2003
2002 2003
Obiectivul/Manifestarea
Total Români Străini Total Români Străini
Galeria de Artă
Populară a Casei de 1.609 1.520 89 1.812 1.710 102
Cultură
Manifestarea „Cocoşul
5.500 4.565 935 7.000 5.810 1.190
de Hurez”
Sursa: Consiliul Local Horezu

Pentru perioada 2004 - 2006, la manifestarea Târgul ceramicii populare „Cocoşul de

Hurez” a fost înregistrat un număr impresionant de vizitatori:
 2004 – aproximativ 10.000 de vizitatori;
 2005 – peste 15.000 de vizitatori;

30
  2006 – 12.000 de vizitatori (comparativ cu anul 2005 s-a înregistrat o scădere a
vizitatorilor cauzată de amânarea târgului, din cauza extinderii gripei aviare).
Tabelul nr. 11 - Situaţia numărului de vizitatori la Mănăstirea Hurez
Anul Total Români Străini
2002 67.900 65.035 2.865
2003 60.300 57.055 3.245
2004 60.500 - -
2005 60.000 - -
2006 65.000 61.548 3542
Sursa: Mănăstirea Hurez

În anul 2004, din cei 60.500 de vizitatori ai mănăstirii, mai mult de jumătate au sosit în
Horezu în grupuri organizate (815 grupuri), iar în 2005 numărul acestora scade uşor ajungând la
800 de grupuri de turişti. Aferent anului 2006, turiştii care vizitează mănăstirea pe cont propriu
reprezintă 35,4 % din totalul vizitatorilor, în timp ce 42.000 de vizitatori sosesc în grupuri
organizate.
Informaţiile prezentate mai sus completează datele referitoare la cererea turistică,
reflectând mult mai fidel dimensiunile fenomenului turistic în Oraşul Horezu. Se observă că
numărul vizitatorilor înregistraţi la aceste obiective este mult mai mare faţă de numărul turiştilor
care au înnoptat în spaţiile de cazare din oraşul Horezu. Acest lucru se explică prin faptul că
localitatea nu beneficiază încă de structuri de primire turistice variate ca tip şi grad de confort, în
corelaţie cu valoarea potenţialului său, dar şi datorită faptului că în apropiere se află câteva
staţiuni balneare de interes naţional (Călimăneşti - Căciulata, Băile Olăneşti, Băile Govora) şi
reşedinţa de judeţ (Municipiul Râmnicu Vâlcea), acestea reprezentând în prezent sursa principală
a fluxurilor de vizitatori din localitate.
3.5 Analiza SWOT a Oraşului Horezu

Pentru a putea propune o strategie de dezvoltare a turismului în zona Horezu este

necesară o analiză a situaţiei actuale a zonei, ca destinaţie turistică din perspectiva de marketing,
pentru a putea identifica zonele de acţiune şi modalităţile de intervenţie.
Am ales analiza SWOT pentru că este o metodă eficientă de analiză strategică şi uşor de
aplicat pentru identificarea celor mai potrivite direcţii de acţiune în vederea realizării strategiei
de valorificare. Se realizează astfel o listă a caracteristicilor pozitive şi negative ale zonei, care o

31
diferenţiază de celelalte zone concurente. În realizarea analizei SWOT, Horezu trebuie privit ca o
destinaţie turistică unitară care deţine atât puncte slabe cât şi puncte forte şi care acţionează pe o
piaţă în mişcare, beneficiind de oportunităţi, dar lovindu-se şi de ameninţările inerente unei pieţe
imperfecte.
Puncte tari:
 Potenţial turistic (natural şi antropic) deosebit de valoros, recunoscut la nivel naţional şi
internaţional (Mănăstirea Hurez este monument UNESCO);
 Existenţa unor activităţi tradiţionale/meşteşuguri cu valenţe etnoculturale şi implicit
turistice: ceramica populară, ţesături populare, cusături – costume populare, covoare
olteneşti, ştergare, feţe de mese;
 Existenţa unei cereri turistice permanente pentru turismul religios, târgurile de ceramică,
speoturism şi turism rural în zonă (existenţa a peste 30 de obiective turistice antropice şi
naturale);
 Apropierea de importante centre ale turismului balnear din România (Băile Govora, Băile
Olăneşti, staţiunea Călimăneşti – Căciulata), potenţial emiţătoare de vizitatori;
 Prezenţa unor structuri clasice de primire deja cunoscute, introduse în circuitul turistic şi
a unui număr apreciabil de pensiuni turistice rurale, autorizate de ministerul de resort,
existând posibilitatea extinderii acestora;
 Poziţia zonei în raport cu importante axe de circulaţie rutieră (DN 67 şi DN 65C);
 Reţele tehnico-edilitare: alimentare cu apă în sistem centralizat (în toate localităţile din
zonă), canalizare, staţie de epurare, telecomunicaţii – centrale telefonice, 3 servicii de
telefonie mobilă, alimentare cu energie electrică;
 Mediu înconjurător nepoluat cu noxe industriale;
Aceste puncte tari reprezintă factorii care îi dau Oraşului Horezu un avantaj competitiv
şi îi conferă atractivitate. Fiecare factor trebuie analizat în parte pentru a vedea modul cum acesta
influenţează activitatea turistică şi cum acesta poate fi folosit în avantajul zonei. Punctele tari
sunt caracteristicile favorabile ale zonei şi contribuie la realizarea unor acţiuni care au ca scop
atragerea unui număr cât mai mare de turişti.
Puncte slabe:
 Mentalitate conservatoare, reticenţă la nou şi resemnare;

32
  Număr redus de forme de asociere datorită lipsei culturii asociative, neîncrederii şi lipsei
de comunicare;
 Lipsa informaţiilor privind programele de finanţare;
 Lipsa micilor întreprinderi care să susţină o activitate economică profitabilă;
 Resurse financiare limitate ale administraţiilor publice locale;
 Tăierea, uneori necontrolată, a pădurilor, proprietate privată sau obştească;
 Servicii turistice insuficiente şi necorespunzătoare calitativ (cazare, masă, informaţii
turistice, petrecerea timpului liber);
 Slaba promovare a zonei;
 Lipsa unor amenajări specifice şi a unor condiţii optime pentru vizitarea obiectivelor
turistice (parcări, ghizi, marcarea unor trasee turistice montane);
 Structuri turistice de agrement puţin diversificate;
 Lipsa unui centru de informare – documentare turistică;
Punctele slabe sunt acei factori care creează obstacole în calea dezvoltării economico-
sociale a zonei. Trebuie determinate cauzele care au generat aceste puncte slabe şi luate măsuri
concrete pentru atenuarea sau eliminarea acestor obstacole, cum ar fi :
 Structuri asociative eficiente şi participativitate sporită la nivelul comunităţii;
 Calificarea şi formarea profesională permanentă a angajaţilor din turism este o garanţie
pentru o afacere profitabilă şi nu trebuie privită ca pe o cheltuială, ci ca pe o investiţie pe
termen lung;
 Având în vedere că agrementul este deficitar în oferta turistică de servicii a oraşului este
necesar a fi dezvoltat ca varietate şi capacitate;
 Pentru deţinătorii de structuri de cazare ar fi utilă o asociere cu meşterii olari în principal
pentru organizarea unor cursuri de olărit, în cadrul cărora turiştii interesaţi pot lua lecţii,
contra cost, de la meşterii olari; ar putea deveni o afacere profitabilă pentru ambii
parteneri;
 Este recomandat ca fiecare deţinător de structură de cazare să ofere gratuit turiştilor
materiale informative (hărţi ale zonei, pliante), servicii de ghidaj, mijloc de transport
pentru excursii locale, rezervări pentru mijloacele de transport în comun, servicii care pot
atrage un număr din ce în ce mai mare de turişti;
Oportunităţi:

33
  Existenţa unor puncte de interes turistic în imediata vecinătate (peşteri, chei, trovanţi);
 Includerea în circuitul turistic naţional şi internaţional a unor noi obiective momentan greu
accesibile;
 Introducerea zonei în circuitul turismului cultural;
 Apartenenţa zonei Horezu la un areal turistic renumit (Oltenia de sub Munte);
 Păstrarea tradiţiilor şi a identităţii culturale;
 Dezvoltarea zonei ca important pol de atractivitate turistică, uşor accesibil (apropierea de
două dintre marile coridoare europene: E 81 şi E 79);
 Gruparea localităţilor din zonă într-un areal relativ restrâns, cu distanţe relativ reduse între
ele, permite accesul facil către toate obiectivele;
 Dezvoltarea turismului creează condiţii pentru atragerea de noi investiţii;
 Posibilitatea dezvoltării sectorului privat prin activităţi conexe de susţinere a turismului;
 Crearea de noi locuri de muncă cu efecte asupra reducerii ratei şomajului;
 Valorificarea prin turism a produselor agro-alimentare locale (lactate, animaliere, fructe,
legume);
Oportunităţile reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru oraşul Horezu. Condiţia
pentru valorificarea acestor oportunităţi este crearea unui cadru organizatoric adecvat – de tip
partenerial – între organele administraţiei centrale şi locale de stat, agenţii economici, asociaţii şi
organizaţii profesionale, agenţii din turism şi comunitatea locală.
Ameninţări: 

 Migrarea forţei de muncă spre centrele urbane sau în afara ţării;

 Nivel scăzut de calificare a forţei de muncă locale în domeniul turismului;
 Scăderea interesului populaţiei locale pentru continuarea unor tradiţii, care au consacrat
zona;
 Declinul industriei miniere din jurul oraşului poate duce la creşterea şomajului;
 Posibile modificări în opţiunile turiştilor, orientarea acestora spre vacanţele în străinătate;
Analiza Swot a scos în evidenţă faptul că Oraşul Horezu dispune de un important
potenţial natural şi antropic iar printr-o implicare activă a autorităţilor locale şi judeţene,
comunitatea locală se poate dezvolta în ritm susţinut în beneficiul locuitorilor săi. Ea are rolul de
a orienta şi sprijinii fundamentarea deciziilor cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse

34
pentru o dezvoltare accentuată a turismului în zonă. Dezvoltarea turismului necesită investiţii
importante. Este necesar generarea de proiecte de finanţare pentru accesarea cât mai urgentă a
tuturor resurselor financiare.

35