Evolutia a materialelor textile

În Moldova producţia de fibre s-a dezvoltat în aceleaşi

condiţii ca şi producţia mondialã, adicã dupã anii 1960
accentul a fost pus pe dezvoltarea producţiei de fibrele
chimice.

Fibrele naturale care s-au produs, sau se pot produce la

noi în ţarã sunt: bumbacul, inul, cânepa, lâna şi mătasea
naturală.

Bumbacul s-a cultivat până în anul 1960. Cea mai

mare producţie de bumbac s-a înregistrat în 1950 (27,1 mii
tone). Treptat s-a renunţat la cultura bumbacului deoarece,
pe de o parte fibrele obţinute posedau caracteristici
necorespunzătoare, iar pe de altă parte plantele, foarte
sensibile şi cu o perioadă lungă de vegetaţie, adesea erau
distruse de brumele târzii de primăvară sau de cele timpurii
de toamnă.

Fibrele liberiene. Condiţiile pedoclimatice din ţara

noastră nu sunt propice cultivării iutei. Iuta se cultivă
numai în ţările tropicale. Inul şi cânepa se pot cultiva în
condiţii normale. În perioada 1970 - 1980 producţia de in
şi cânepa a crescut de la 21,4 mii tone la 54,3 mii tone
prin creşterea suprafeţelor cultivate de la 33 mii hectare la
76 mii hectare.

Lâna a avut o evoluţie ascendentă, atât din punct de

vedere al producţiei cât şi a calităţii fibrelor. Statisticile
indică faptul că, în 1938 se produceau 15130 tone,
dominantă fiind lâna groasă şi semigroasă, în 1960 din
producţia totală de lână (21,8 mii tone) 50% o reprezentau
fibrele de lână fină şi semifină, în anul 1970 producţia a
crescut la 34,2 mii tone din care 62% erau fibre de lână
fină şi 28 Fibre textile semifină, iar în 1980 aceste categorii
de fibre se produceau în proporţie 69 % din totalul de 43,8
mii tone.