Raport Audit

CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI
RAPORT SPECIAL
privind
activitatea structurilor de audit public intern de la
nivelul autorităților administrației publice locale
București
Ianuarie 2019
C U P R I N S
IInnttrroodduucceerree Date generale ……………………………….……………………………...……… 4
C
Caappiittoolluull 11 Organizarea și funcționarea structurilor de audit public intern de la nivelul
autorităților administrației publice locale ……..………………………………… 7
1.1 Modul de organizare a activității de audit public intern ………...….………… 9
1.2 Modul de desfășurare a activității de audit public intern .……..………........… 21
1.3 Demersurile pe care și le propune Curtea de Conturi cu privire la organizarea
și funcționarea structurilor de audit public intern …………………………….. 26
C
Caappiittoolluull 22 Concluzii reieșite din analiza efectuată de către Curtea de Conturi asupra
rapoartelor de activitate ale structurilor de audit public intern de la nivelul
autorităților administrației publice locale ….......................................................... 28
2.1 Concluzii privind domeniul bugetar ..…………………………....................… 28
2.2 Concluzii privind domeniul financiar-contabil …………………..................… 31
2.3 Concluzii privind domeniul achizițiilor publice …………………………….... 35
2.4 Concluzii privind domeniul resurselor umane …………………………........... 39
2.5 Concluzii privind domeniul IT ………………............……………………..… 42
2.6 Concluzii privind domeniul juridic .………………………………………...… 45
2.7 Concluzii privind domeniul fondurilor europene …………………………….. 48
2.8 Concluzii privind domeniul funcțiilor specifice ……………………………… 50
2.9 Demersurile pe care și le propune Curtea de Conturi cu privire la activitatea
desfășurată de structurile de audit public intern …………….………………... 54
C
Caappiittoolluull 33 Dezvoltarea și consolidarea colaborării camerelor de conturi cu structurile de
audit public intern de la nivelul județelor ………………………….………….... 55
3.1 Întâlnirile organizate de către camerele de conturi cu auditorii din structurile
de audit intern de la nivelul județelor ……………………………………...…. 55
3.2 Propuneri ale structurilor de audit intern pentru îmbunătățirea calității
organizării și funcționării auditului public intern …………………………….. 63
A. Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirii calității organizării și funcționării
auditului intern ………………………………………………………………... 63
B. Propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ specific ……………………… 65
C
Coonncclluuzziiii Concluzii finale …..……………………………………...……………………….... 69
DDiiaaggrraammee // Figura nr.1 - Modul de organizare a auditului public intern la nivelul ordonatorilor
ttaabbeellee principali de credite ai bugetelor locale ……………..…….................... 9
Tabel nr.1 - Organizarea auditului public intern pe tipuri de unități administrativ-
teritoriale ………………………………………….………..……................. 10
Raport special privind activitatea structurilor de audit public intern de la nivelul autorităților administrației publice locale
Pag. 2 / 69
Figura nr.2 - Modalitățile de organizare a auditului public intern la unitățile
administrativ-teritoriale, pe județe ……………...………..………………. 11
Figura nr.3 - Ponderile unităților administrativ-teritoriale care au organizat
auditul public intern, pe tipuri de unități și pe județe ………………….. 11
Figura nr.4 -Ponderile unităților administrativ-teritoriale care au organizat auditul
public intern pe bază de contracte de prestări servicii, pe județe …….. 12
Figura nr.5 - Modul de organizare a auditului public intern în sistem de cooperare,
pe județe ……………………...………..………………………………...…… 14
Figura nr.6 - Modul de organizare a structurilor proprii de audit public intern de la
nivelul unităților administrativ-teritoriale …………………..…………… 15
Figura nr.7 - Gradul de ocupare a posturilor de auditori interni la nivelul unităților
administrativ-teritoriale care au organizat auditul public intern …….. 16
Figura nr.8 - Gruparea județelor după gradul de ocupare a posturilor de auditori
interni, pe total județ ……………………………………..…………………. 16
Figura nr.9 - Funcționalitatea activității de audit public intern (structură proprie și
cooperare) …………………………….……………………………………… 18
Figura nr.10 - Gruparea județelor după gradul de funcționalitate a structurilor de
audit public intern (structură proprie și cooperare)…………………..… 20
Figura nr.11 - Numărul și tipurile de acțiuni de audit public intern desfășurate la
nivelul unităților administrativ-teritoriale ……………………….………. 21
Figura nr.12 - Ponderea acțiunilor de audit care au abordat fiecare dintre
domeniile auditului, în totalul acțiunilor de asigurare ……………… 22
Figura nr.13 - Stadiul implementării recomandările formulate de către auditul
public intern la nivelul unităților administrativ-teritoriale ……………. 23
Figura nr.14 - Implementarea recomandările după expirarea termenului stabilit ….. 24
Pag. 3 / 69
Introducere
Date generale
Prezentul raport „privind activitatea structurilor de audit public intern de la nivelul
autorităților administrației publice locale” este al doilea raport pe care Curtea de Conturi
a României îl elaborează cu privire la auditul public intern, după raportul „privind
activitatea structurilor de audit public intern de la nivelul autorităților administrației
publice centrale” publicat în luna noiembrie 2018 pe Site-ul Curții de Conturi.
Motivația principală care a stat la baza redactării acestor rapoarte a constituit-o
faptul că este important pentru Curtea de Conturi ca activitatea de audit public intern să
fie eficace, în sensul că aceasta să anticipeze și să prevină erorile și omisiunile, frauda și
neregulile într-o fază incipientă, mai rapid decât o poate face auditul public extern ex-
post efectuat de către Curtea de Conturi. În același timp, fiabilitatea și eficacitatea
auditului intern pot determina optimizarea și eficientizarea utilizării resurselor aflate la
dispoziția Curții.
Din conținutul principalelor reglementări legale aplicabile(1) reiese că auditul
public intern este o activitate funcțional independentă şi obiectivă, concepută să adauge
valoare şi să susțină entitățile publice pentru realizarea obiectivelor, având ca scop
principal îmbunătățirea managementului acestora prin activități de asigurare și activități
de consiliere.
1 - Legea nr.672/2002, republicată, privind auditul public intern

- HG nr.1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern
- HG nr.235/2003 pentru aprobarea Normelor privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului pentru Audit
Public Intern
- HG nr.554/2014 pentru aprobarea Normelor privind înființarea comitetelor de audit intern
- HG nr.1259/2012 pentru aprobarea Normelor privind coordonarea şi desfășurarea proceselor de atestare națională şi
de pregătire profesională continuă a auditorilor interni din sectorul public şi a persoanelor fizice
- HG nr. 1183/2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de audit public
intern
- OMFP nr.252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului intern
- OMFP nr.768/2003 (nepublicat) (pentru delegarea unor atribuții din competența UCAAPI în competența serviciilor de
control şi audit intern ale Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice județene (…)
- OMFP nr.13/2015 pentru aprobarea Ghidului general privind metodologia specifică de derulare a misiunilor de
consiliere formalizate
- OMFP nr.769/2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a numirii/destituirii șefilor compartimentelor de audit
public intern din entitățile publice
- OMFP nr.14/2015 pentru aprobarea Ghidului general privind metodologia specifică de derulare a misiunilor de
evaluare a activității de audit public intern
- ORDIN nr. 232/2477 /2010 (MAI & MFP) privind aprobarea modelului-cadru al Acordului de cooperare pentru
organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării unor atribuţii stabilite prin lege autorităților
administrației publice locale
- alte ghiduri și metodologii
(http://www.mfinante.gov.ro/pagina.html;jsessionid=bi6ovERYbWuCWygCcaihe7u9qs6hOJl2sJzu1aRo.slave2:server2
2?categoriebunuri=ghiduri-audit&pagina=domenii&menu=Ucaapi)
Pag. 4 / 69
Tipurile de audit public intern de asigurare sunt următoarele:
- auditul de sistem, care reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de
conducere şi de control intern, pentru identificarea deficiențelor şi formularea
recomandărilor pentru corectarea acestora;
- auditul performanţei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru
implementarea obiectivelor şi a sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea
rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
- auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor sub aspectul
respectării principiilor și a regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.
Activitățile de consiliere pot viza:
- consultanța propriu-zisă sau consilierea, care are ca scop identificarea
obstacolelor care împiedică desfășurarea normală a proceselor, stabilirea cauzelor
acestora, determinarea consecințelor și prezentarea soluțiilor pentru eliminarea lor;
- facilitarea înțelegerii sistemelor, standardelor sau a prevederilor normative de
către personalul care are responsabilitatea implementării acestora;
- formarea şi perfecționarea pregătirii profesionale ș.a.
Auditul public intern este o parte integrantă a sistemului de control intern, are un
rol esențial în evaluarea sistemelor din cadrul entităților publice, sfera auditului
cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul entităţilor publice, iar auditarea trebuie
realizată cel puțin o dată la 3 ani (2).
Mai mult, un audit intern de succes recomandă schimbările care sunt necesare
pentru a îmbunătăți procesele interne și urmărește punerea în aplicare a recomandărilor,
fiind abilitat să ofere și o previziune credibilă prin identificarea tendințelor și prin
atragerea atenției asupra provocărilor ce pot să apară, înainte ca acestea să devină
critice, sau să recomande valorificarea unor oportunități atunci când ele sunt reale și
viabile.
Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,
republicată, la art.42 prevede următoarele:
„(1) În îndeplinirea atribuțiilor pe care i le conferă legea, Curtea de Conturi
mai are următoarele atribuții:
a) să evalueze activitatea de control financiar propriu și de audit intern a
persoanelor juridice controlate;
b) (…)
2 art.15 alin.(2) din Legea nr.672/2002 și pct. 1.4.3.2 din Normele generale privind exercitarea activităţii de audit public
intern (HG nr.1086/2013) („Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se limita la
acestea, următoarele (…)”
Pag. 5 / 69
c) să ceară și să utilizeze, pentru exercitarea funcțiilor sale de control și de audit,
rapoartele celorlalte organisme cu atribuții de control financiar, fiscal, de audit intern
și inspecție bancară;
d) (…)
(2) Persoanele juridice supuse controlului Curții de Conturi sunt obligate să
transmită acesteia, până la sfârșitul trimestrului I pentru anul precedent, Raportul
privind desfășurarea și realizarea programului de audit intern.
(3) Curtea de Conturi va dezvolta colaborarea cu structurile de audit intern de
la nivelul persoanelor juridice, în vederea asigurării complementarității și a creșterii
eficienței activității de audit”.
Ca urmare, Curtea de Conturi a României procedează la analizarea rapoartelor
privind activitatea de audit intern primite de la entitățile publice din sfera de
competență(3), precum și la evaluarea sistemului de control intern managerial (inclusiv a
auditului intern) în cadrul fiecărei acțiuni de audit extern desfășurate, pentru a stabili
capacitatea acestuia de a preveni, detecta și corecta erorile/abaterile semnificative care
pot să apară în activitatea entităților respective, pentru a identifica eventualele riscuri
existente și neabordate de către auditul public intern și pentru a încerca să realizeze o
complementaritate între cele două tipuri de audit.
3 Raportarea către Curtea de Conturi se face pe baza „raportului-cadru privind activitatea de audit intern” difuzat de
către Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice
Pag. 6 / 69
Capitolul 1
Organizarea și funcționarea structurilor de audit public
intern de la nivelul autorităților administrației publice locale
Asigurarea cadrului organizatoric şi funcțional necesar desfășurării activităţii de

audit public intern este obligatorie și revine conducătorului instituției publice sau, în
cazul altor entităţi publice, organului de conducere colectivă (4).
La nivelul entităților publice de nivel local, auditul public intern poate fi realizat
prin înființarea compartimentelor proprii de audit intern, sau în sistem de cooperare în
cazul entităților care nu şi-au constituit astfel de compartimente - în ambele cazuri fiind
obligatorie respectarea prevederilor Legii nr.672/2002 privind auditul public intern.
Activitatea de audit intern în sistem de cooperare poate fi realizată prin două
modalități, respectiv (5):
•prin cooperarea a două sau mai multe entităţi publice locale care nu sunt
subordonate altor entităţi publice, pe baza liberului consimțământ, dintre care una
îndeplinește rolul de organizator;
•prin cooperare în cadrul structurilor asociative, caz în care structura asociativă
îndeplinește rol de organizator, iar entităţile publice locale sunt partenere.
Participarea la una dintre cele două forme de cooperare pentru asigurarea funcției
de audit intern se realizează în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în ambele
situații entităţile publice locale organizatoare, respectiv structurile asociative
organizatoare având obligația constituirii unui compartiment funcțional de audit intern,
în directa subordine a conducătorului entităţii/structurii asociative organizatoare, astfel
dimensionat încât să asigure necesitățile de audit pentru toate entităţile partenere (6).
Compartimentele de audit intern organizate în cadrul celor două forme de
cooperare se subordonează administrativ față de entitatea publică locală/structura
asociativă organizatoare și răspund față de entităţile publice partenere în legătură cu
planificarea şi realizarea misiunilor de audit intern şi comunicarea rezultatelor.
Pentru menținerea independenței profesionale și pentru eficientizarea auditului,
activitatea compartimentului de audit intern nu trebuie supusă ingerințelor conducerii
entităţilor/structurilor asociative cărora li se subordonează administrativ, pe tot
parcursul derulării misiunilor de audit de la stabilirea obiectivelor și până la
comunicarea rezultatelor (7).
4 art.11, Legea nr.672/2002 privind auditul public intern

5 Anexă la HG nr.1183/2012 - Normele privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de audit public intern
6 art.8, HG nr.1183/2012
7 art.9, HG nr.1183/2012
Pag. 7 / 69
În sistemul de cooperare pentru exercitarea în comun a funcției de audit intern,
reglementările legale aplicabile prevăd că entitățile care au atribuții, competențe și
responsabilități sunt următoarele: •Ministerul Finanțelor Publice, prin Unitatea Centrală
de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) •entităţile publice
locale/structurile asociative organizatoare •compartimentele de audit intern constituite la
nivelul entităţilor publice/structurilor asociative organizatoare.
Indiferent de forma de organizare a auditului public intern - propriu sau în
cooperare - structurile de audit intern trebuie să fie formate din minim 2 auditori interni
angajați cu normă întreagă (8).
Camerele de conturi județene au primit pe principiul teritorialității, în baza art.42
din Legea nr.94/1992, rapoarte de activitate privind realizarea activității de audit public
intern la nivelul autorităților administrației publice locale pe anul 2017, de la entități
publice de nivel local (ordonatori principali de credite ai bugetelor locale și entități
subordonate) care și-au organizat compartimente proprii de audit intern funcționale,
precum și de la structurile asociative care au organizat audit prin cooperare (filialele
județene ale Asociației Comunelor din România - ACoR; Asociații de Dezvoltare
Intercomunitară - A.D.I. (9); alte sisteme de cooperare (10)).
Informațiile cu privire la auditul public intern de la nivel local nu sunt complete, ca
urmare a faptului că nu au fost primite rapoarte de la ordonatorii principali de credite ai
bugetelor locale care nu au organizat funcția de audit intern, de la cei care au organizat
compartimente proprii dar care au fost nefuncționale, precum și de la o serie de entități
de nivel local subordonate ordonatorilor principali.
Ca urmare, analiza efectuată de Curtea de Conturi cu privire la organizarea și
funcționarea structurilor de audit public intern de la nivelul autorităților administrației
publice locale s-a bazat, cu precădere, pe rapoartele primite de la ordonatorii principali
de credite (care au organizat audit public intern funcțional) și pe datele solicitate de
către camerele de conturi de la structurile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice
și transmise acestora.
8 Legea nr.672/2002, art.2 lit. f); Anexa la HG nr.1086/2013 - Norme generale privind exercitarea activităţii de audit
public intern, Partea a III-a
9 Exemple: A.D.I. „Consorțiul Zonal Topoloveni” (AG); A.D.I. „Bichigel Idieciu Telciu” (BH); Asociația pentru
Dezvoltarea Infrastructurii Locale Ialomița (IL); A.D.I. „Valea Barcăului” (SJ); ADI ACSA Satu Mare (SM) ș.a.
10 Exemple: Centrul Regional pentru Dezvoltare Durabilă și Promovarea Turismului „Țara Făgărașului” (BV); Asociația
„APICONSULT” Botoșani (BT); Asociația de Audit „CDS Slatina” (OT; VL) ș.a.
Pag. 8 / 69
Rezultatele și concluziile analizei Curții de Conturi, cu privire la organizarea și
funcționarea structurilor de audit public intern de la nivelul autorităților
administrației publice locale, sunt următoarele:
1.1)
Modul de organizare a activității de audit public intern
Înființarea structurilor de audit public intern și tipul acestora
La nivelul celor 3.228 de unități administrativ-teritoriale ai căror conducători au

calitatea de ordonatori principali de credite, activitatea de audit public intern a fost
organizată astfel: •595 de entități (19%) au organizat structură proprie de audit intern
•1.590 de entități (49%) au organizat audit intern în cooperare, prin structuri asociative
•101 de entități (3%) au organizat audit intern prin contracte de prestări servicii •942 de
entități (29%) nu au asigurat cadrul organizatoric şi funcțional necesar desfășurării
activităţii de audit public intern.
Figura nr. 1 Modul de organizare a auditului public intern la nivelul

ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale
nu este A.Co.R.
organizat 43%
29%
în sistem de
cooperae
49%
structura A.D.I.
contracte de proprie 4%
prestări servicii 19%
3%
Altele
2%
Pe tipuri de unități administrativ-teritoriale (UAT), situația organizării auditului

public intern se prezintă după cum urmează:
 toate unitățile administrativ-teritoriale județene (UATJ), municipale (UATM)
și ale sectoarelor Municipiului București și-au organizat structuri proprii de audit public
intern;
 la nivelul unităților administrativ-teritoriale orășenești (UATO) - 177 de unități
(82%) și-au organizat structuri proprii; 9 unități (cca 4%) au apelat la sistemul de
cooperare; 27 de unități (12%) nu au organizat audit public intern; 4 unități (2%) au
încheiat contracte de prestări servicii pentru realizarea auditului intern;
Pag. 9 / 69
Tabel nr. 1 Organizarea auditului public intern pe tipuri de unități
administrativ-teritoriale
ORGANIZARE
Structură
Număr proprie de
Tipul unității Contracte
total de a.p.i. // a.p.i. Sistem de cooperare
administrativ- de
Nr.crt. UAT neorganizat
teritoriale prestări
(ordonatori sub nicio formă
(UAT) servicii
principali)
da nu A.Co.R. A.D.I Altele
1 2 3 4 5 6 7 8 9
41 41 - - - - -
1 UATJ
100% 100% - - - - -
103 103 - - - - -
2 UATM
100% 100% - - - - -
217 177 27 3 3 3 4
3 UATO
100% 82% 12% 1% 1% 1% 2%
2.861 268 915 1.389 138 54 97
4 UATC
100% 9% 32% 49% 5% 2% 3%
Primăriile 6 6 - - - - -
sectoarelor
5 Municipiului
București 100% 100% - - - - -
3.228 595 942 1.392 141 57 101
TOTAL GENERAL
18% 29% 43% 4% 2% 3%
Exemple de unități administrativ-teritoriale orășenești care nu au organizat audit

public intern sau la care funcția de audit intern este efectuată pe bază de contracte
de prestări servicii:
◦UATO care nu au organizat audit public intern: (Gorj) - Turceni; Tismana;
Bumbești Jiu; Novaci; (Maramureș) - Cavnic; Dragomirești; Săliștea de Sus; Ulmeni;
(Galați) Târgu Bujor; Berești; (Sălaj) - Jibou; Șimleul Silvaniei; (Tulcea) - Sulina;
Măcin; (Ilfov) - Otopeni; (Iași) - Podu Iloaiei; (Arad) - Sebiș; (Harghita) - Băile
Tușnad;
◦UATO care efectuează în mod nelegal auditul public intern pe bază de
contracte de prestări servicii (11): (Olt) - Drăgănești Olt; Potcoava; (Argeș) - Ștefănești;
(Sălaj) - Cehu Silvaniei.
 la nivelul unităților administrativ-teritoriale comunale (UATC) - 268 de unități
(9% din total UATC) și-au organizat structuri proprii; 1.581 de unități (55%) au apelat
la sistemul de cooperare; 915 unități (32%) nu au organizat audit public intern; 97 de
unități (3%) la care auditul intern este asigurat pe bază de contracte de prestări servicii.
11 Interdicție reglementată prin OUG nr.26/2012, pct.1 al art.VI, prin care a fost abrogată modalitatea de asigurare a
activității de audit public intern prin contracte de prestări servicii - posibilitate prevăzută inițial la art.11, lit. c din Legea
nr.672/2002
Pag. 10 / 69
Figura nr. 2 Modalitățile de organizare a auditului public intern la
unitățile administrativ-teritoriale, pe județe
Figura nr. 3 Ponderile unităților administrativ-teritoriale care au organizat

auditul public intern, pe tipuri de unități și pe județe
Pag. 11 / 69
Exemple de „practică pozitivă” cu județele având ponderi ridicate ale unități
administrativ-teritoriale comunale care au organizat audit public intern: Argeș,
Vrancea - 100%; Galați, Satu Mare - 98% din total UATC; Bistrița Năsăud - 97%;
Botoșani, Dâmbovița; Mureș - 96%; Prahova - 94%; Mehedinți; Suceava, Tulcea -
93%; Brașov - 92%, Alba - 91%.
Exemple de județe cu număr ridicat de unități administrativ-teritoriale comunale

care nu au organizat audit public intern: Dolj - 102 unități (98% din total UATC);
Bacău - 83 de unități (98%); Vâlcea - 76 de unități (97%); Caraș Severin - 65 de
unități (94%); Hunedoara - 52 de unități (95%); Iași, Harghita - 39 de unități (42%,
respectiv 67%); Maramureș - 34 de unități (54%); Covasna - 34 de unități (85%);
Giurgiu - 31 de unități (61%); Teleorman - 30 de unități (33%).
Exemple de județele cu număr ridicat de unități administrativ-teritoriale comunale

care efectuează în mod nelegal auditul public intern pe bază de contracte de prestări
servicii: Olt - 29 de unități (28% din total UATC); Suceava - 26 de unități (27%);
Argeș - 7 unități (7%); Mureș, Sălaj, Tulcea - 6 unități (7%; 11%; 13%).
Figura nr. 4 Ponderile unităților administrativ-teritoriale comunale care au organizat

auditul public intern pe bază de contracte de prestări servicii, pe județe
audit intern efectuat prin contracte de

prestări servicii la UATC-uri
Pag. 12 / 69
Este semnificativ faptul că 942 dintre ordonatorii principali de credite ai bugetelor
locale (29%) nu și-au îndeplinit obligația legală de a asigura cadrul organizatoric şi
funcțional necesar desfășurării activităţii de audit public intern (art.11, Legea
nr.672/2002), precum și faptul că 101 de ordonatori principali de credite (3%) nu s-au
conformat interdicției legale (OUG nr.26/2012) de a desfășura auditul public intern prin
contracte de prestări servicii.
Această stare de fapt s-a menținut în condițiile în care Ministerul Finanțelor

Publice, prin UCAAPI, are atribuții, competențe și responsabilități în acest domeniu,
stabilite de legislația aplicabilă.
În acest context, Curtea de Conturi are în vedere și competențele/pârghiile stabilite
de Legea nr.672/2002 referitoare la aplicarea sancțiunilor contravenționale celor care nu
respectă prevederile legale privind organizarea și funcționarea auditului intern,
competențe pentru aplicarea cărora Ministerul Finanțelor Publice a manifestat
reticență(12), cu toate că legiuitorul nu le-a formulat ca fiind opționale:
„ART. 23
Constituie contravenții şi se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei
următoarele fapte:
a) încălcarea obligației de a asigura cadrul organizatoric şi funcțional necesar
desfășurării activităţii de audit public intern, potrivit prevederilor art. 11 lit. a); (…)
ART. 24
Constatarea contravențiilor şi aplicarea sancțiunilor se fac astfel:
a) de reprezentanți împuterniciți ai Ministerului Finanțelor Publice, pentru
contravențiile prevăzute la art. 23; (…)”.
În același timp, un fapt îmbucurător este că 1.590 de ordonatori principali de
credite (49%) - mulți dintre ei aflându-se în imposibilitatea de a organiza și susține
financiar un compartiment propriu de audit intern format din minim 2 auditori interni
angajați cu normă întreagă conform legii - au înțeles să respecte legea și au optat pentru
organizarea auditului intern în sistem de cooperare:
 ACoR - 1.392 de ordonatori principali, reprezentând 43% din totalul
ordonatorilor principali, respectiv 88% dintre cei care au optat pentru sistemul de
cooperare;
 ADI - 141 de ordonatori, reprezentând 4%, respectiv 9%;
 alte structuri de cooperare - 57 de ordonatori, reprezentând 2% și 4%.
12În „Raportul privind activitatea de audit intern din sectorul public din România”, pentru anul 2016, elaborat de
UCAAPI, se precizează că una dintre cauzele deficiențelor în organizarea auditului public intern este și faptul că „Nu
sunt aplicate sancțiuni pentru neorganizarea auditului intern, deși această faptă constituie contravenție conform
prevederilor art.23(a) din cadrul Legii nr. 672/2002 republicată, și este sancționată cu amendă între 3.000 și 5.000 de lei
(…)”
Pag. 13 / 69
Figura nr. 5 Modul de organizare a auditului intern în sistem de cooperare, pe județe
Reiese că județele în care unitățile administrativ-teritoriale comunale nu au utilizat

sistemul de cooperare pentru organizarea și desfășurarea auditului public intern (Dolj;
Bacău; Caraș Severin; Hunedoara; Covasna) fac parte din categoria județelor date
anterior ca exemple cu un număr ridicat de unități administrativ-teritoriale comunale
care nu au organizat audit public intern.
Cele 595 de unități administrativ-teritoriale care și-au organizat auditul public

intern prin structuri proprii - 41 UATJ (100% din total UATJ); 103 UATM (100%); 177
UATO (82%); 268 UATC (9%) și cele 6 sectoare ale Municipiului București - au optat,
în mare majoritate, pentru forma de organizare la nivel de „compartiment” (555 de
UAT, reprezentând 93%), precum și pentru: •„birou” (19 UAT; 3%) •„serviciu” (20 de
UAT; 3%) și •„direcție” (1 UAT; cca 1%).
Pag. 14 / 69
Figura nr. 6 Modul de organizare a structurilor proprii de audit public intern
de la nivelul unităților administrativ-teritoriale
Ocuparea posturilor de auditori interni

Ar fi fost necesar, conform legii, ca numărul efectiv de auditori ai structurilor de
audit public intern, indiferent de forma de organizare a auditului, să fie astfel
dimensionat încât să fie în măsură a acoperi întreaga sferă a activităților care trebuie
auditate la interval de maxim 3 ani, inclusiv necesitățile de audit pentru toate entităţile
partenere în sistemele de cooperare.
Din analiza efectuată, reiese că la nivelul celor 2.185 de unități administrativ-
teritoriale care au organizat activitatea de audit public intern, structură proprie și în
cooperare, au fost alocate 1.547 de posturi de auditori interni, din care numai 907
posturi erau ocupate la 31.12.2017 (59%) și 640 de posturi erau vacante (41%).
În funcție de modul de organizare a activității de audit intern, gradul de ocupare a
posturilor a fost de 56% în cazul unităților administrativ-teritoriale cu structură proprie
de audit intern și de 69% în cazul celor în cooperare, în ambele cazuri situația fiind
nesatisfăcătoare, având în vedere că și alocarea posturilor a fost, de regulă, sub
necesarul pentru asigurarea/acoperirea sferei auditabile și pentru respectarea intervalului
maxim de 3 ani de repetare a auditării, inclusiv pentru respectarea cerinței legale ca
structurile de audit intern să fie formate din minim 2 auditori interni angajați cu normă
întreagă (auditori angajați efectiv și nu doar posturile alocate) (13).
13 Existența a minim 2 auditori interni cu normă întreagă în fiecare structură de audit este nu numai condiție legală (art.2
lit. f. din Legea nr.672/2002) dar și absolut necesară având în vedere că întreaga metodologie de audit intern
(HGnr.1086/2013) face referire la existența echipelor de audit care trebuie să includă și câte un supervizor al misiunilor
Pag. 15 / 69
Figura nr. 7 Gradul de ocupare a posturilor de auditori interni la nivelul unităților
administrativ-teritoriale care au organizat auditul public intern
1.600
1.547
278
1.400
(18%)
1.200
1.000 907 (59%)

191
800 (69%) 640 (41%)
1.269
600 (82%) 87
(31%)
400 716
(56%) 553
200 (44%)
0
alocate ocupate vacante
structura proprie cooperare
Figura nr. 8 Gruparea județelor după gradul de ocupare a posturilor de

auditori interni, pe total județ
35 31 județe
30
25
20
15
8 județe
10
3 județe
5 0 județe
0
sub 40% 40%-79% 80-95% 100%
Analiza gradului de ocupare a posturilor, pe județe, relevă următoarele aspecte:

județe în care gradul de ocupare a posturilor, pe total județ, a fost mai mic de
8
40% - Argeș, Constanța, Covasna, Giurgiu, Ilfov, Mureș, Suceava, Vaslui;
de județe în care gradul de ocupare a posturilor, pe total județ, a fost cuprins
 31
între 40%-79% - Alba, Argeș, Bihor, Bistrița Năsăud, Botoșani, Brăila, Brașov,
București, Buzău, Călărași, Caraș Severin, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Galați, Harghita,
Pag. 16 / 69
Hunedoara, Ialomița, Iași, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Olt, Prahova, Sălaj, Satu
Mare, Sibiu, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vâlcea;
județe în care gradul de ocupare a posturilor, pe total județ, a fost cuprins
3
între 80-95% - Bacău, Gorj, Vrancea.
Curtea de Conturi reține că, indiferent de modul de organizare a activității de audit

public intern, structură proprie sau cooperare, ordonatorii principali de credite,
inclusiv în cadrul structurilor asociative, nu s-au preocupat și implicat îndeajuns pentru
recrutarea, selectarea și angajarea auditorilor interni la nivelul numărului de posturi
alocate, și nici nu au avut în vedere, în marea majoritate a cazurilor, respectarea
cerinței legale de a aloca și angaja minim 2 auditori cu normă întreagă la nivelul
fiecărei structuri de audit intern - situație care a reprezentat o vulnerabilitate pentru
realizarea funcției de audit intern și pentru atingerea scopului acesteia.
La formularea acestei concluzii, Curtea de Conturi a avut în vedere informațiile din

rapoartele de activitate privind auditul intern primite, cât și propriile constatări reieșite
din evaluarea sistemelor de control intern managerial (inclusiv a auditului intern)
efectuată în cadrul acțiunilor de audit desfășurate la unitățile administrativ-teritoriale din
sfera de competență.
De asemenea, au fost avuți în vedere și unii factori specifici, exteriori entităților
publice și, de cele mai multe ori obiectivi în raport cu acestea: ▫legislație restrictivă
▫bugete de austeritate ▫salarizare insuficientă ▫exigențe impuse de funcția de auditor
intern, uneori depășind necesitățile unităților administrativ-teritoriale comunale, mai
ales cele de dimensiuni reduse ▫posibilități locale limitate de recrutare, selecție și
angajare a auditorilor interni ș.a.
Funcționalitatea structurilor de audit intern

Din totalul de 2.185 de unități administrativ-teritoriale care au organizat auditul
public intern, prin structură proprie (595 UAT) sau în cooperare (1.590 UAT), la un
număr de:
•1.769 de unități (81%), activitatea de audit intern a fost funcțională:
◦319 unități cu structuri proprii de audit: 18% din totalul unităților cu audit
intern funcțional, respectiv 54% din totalul unităților cu structuri proprii de audit;
◦1.450 de unități cu structuri în cooperare: 82% din totalul unităților cu audit
intern funcțional, respectiv 91% din totalul unităților cu audit în cooperare;
•416 unități (19%), activitatea de audit intern a fost nefuncțională:
◦276 unități cu structuri proprii de audit: 66% din totalul unităților cu audit
intern nefuncțional, respectiv 46% din totalul unităților cu structuri proprii de audit
◦140 de unități cu structuri în cooperare: 34% din totalul unităților cu audit
intern nefuncțional, respectiv 9% din totalul unităților cu audit în cooperare.
Pag. 17 / 69
Figura nr. 9 Funcționalitatea activității de audit public intern (structură
proprie și cooperare)
Se poate constata că, din punctul de vedere al funcționalității, asocierea în vederea

realizării funcției de audit public intern prin cooperare s-a dovedit mai viabilă, la nivel
local, față de varianta înființării de structuri proprii de audit intern, astfel încât:
•ponderea unităților administrativ-teritoriale cu activitatea de audit intern în

cooperare, funcțională, a fost de 82% din totalul unităților cu audit intern funcțional,
față de numai 18% în cazul celor cu structuri proprii de audit;
•ponderea unităților administrativ-teritoriale cu activitatea de audit intern în
cooperare, nefuncțională, a fost de 34% din totalul unităților cu audit intern
nefuncțional, față de 66% în cazul celor cu structuri proprii de audit.
Tot din punctul de vedere al funcționalității, numai în 12 județe (inclusiv
Municipiul București) funcția de audit public intern a fost funcțională la nivelul tuturor
unităților administrativ-teritoriale care au organizat audit public intern, atât prin
structuri proprii, cât și în cooperare - Argeș; Botoșani; Brașov; Galați; Ialomița; Iași;
Mehedinți; Olt; Sălaj; Satu Mare; Tulcea; Municipiul București (audit public intern
organizat numai prin structuri proprii).
Totodată, sunt și județe cu o pondere semnificativă a unităților administrativ-
teritoriale la care auditul public intern este nefuncțional, atât prin structuri proprii cât și
în cooperare: Giurgiu (88% - la structuri proprii; 100% - la cooperare); Vaslui (81%;
100%); Arad (70%; 100%); Constanța (60%; 86%); Harghita (62%; 47%) ș.a.
Pag. 18 / 69
În concluzie, conexând datele referitoare la gradul de organizare a auditului public
intern la nivelul unităților administrativ-teritoriale, cu datele privind gradul de
funcționalitate a auditului intern, se constată că auditul public intern este funcțional
numai la nivelul a 1.769 de unități administrativ-teritoriale (14), adică la numai 55% din
cele 3.228 de unități administrativ-teritoriale ai căror conducători au calitatea de
ordonatori principali de credite.
Curtea de Conturi a României reține că, în anul 2017, în condițiile în care veniturile
totale ale bugetelor locale au fost de cca 63 de miliarde lei (cca 13,6 miliarde Euro) și
cheltuielile de cca 61 de miliarde lei (cca 13,2 miliarde Euro) (15), auditul public intern
care ar fi trebuit să auditeze aceste bugete a fost funcțional numai la jumătate dintre
unitățile administrativ-teritoriale (55%).
14 Nu au fost luate în considerare și cele 101 de unități administrativ-teritoriale care au organizat audit intern
contrar legii, prin contracte de prestări servicii - interdicție reglementată prin OUG nr.26/2012, pct.1 al art.VI
15 Sursa: Ministerul Finanțelor Publice - Centralizare Anexa 24 „Situația privind execuția veniturilor şi
cheltuielilor bugetelor locale pe unități administrativ- teritoriale”
Pag. 19 / 69
Figura nr. 10 Gruparea județelor după gradul de funcționalitate a structurilor de
audit public intern (structură proprie și cooperare)
Pag. 20 / 69
1.2) Modul de desfășurare a activității de audit public intern
Tipurile de acțiuni de audit public intern desfășurate
Din rapoartele primite privind realizarea activității de audit public intern pe anul
2017, reiese că la nivelul unităților administrativ-teritoriale au fost realizate în total
5.441 de misiuni de audit, dintre care 5.178 (95%) de misiuni de asigurare și 263 (5%)
de misiuni de consiliere.
Figura nr. 11 Numărul și tipurile de acțiuni de audit public intern desfășurate la nivelul
unităților administrativ-teritoriale
Structurile proprii de audit intern de la nivelul unităților administrativ-teritoriale au

efectuat 54% (2.946 de acțiuni) din totalul de 5.441 de acțiuni de audit intern
desfășurate, în condițiile în care ponderea unităților administrativ-teritoriale cu structuri
proprii a fost de numai 27% (595 de UAT) din totalul de 2.185 de unități administrativ-
teritoriale care au organizat auditul intern prin structuri proprii sau în cooperare (pct.1.1;
fig. nr.1 din prezentul raport).
De asemenea, ponderea acțiunilor de consiliere, mult mai mică decât aceea a

acțiunilor de asigurare, indiferent de modul de organizare a auditului intern, indică un
interes mai redus al conducătorilor unităților administrativ-teritoriale pentru funcția de
consiliere pe care auditul intern o poate oferi.
Pag. 21 / 69
Domeniile asupra cărora s-a efectuat audit public intern
La nivelul unităților administrativ-teritoriale, auditul public intern a abordat în mod

diferențiat cele 8 domenii ale auditului intern (bugetar, financiar-contabil, achiziții
publice, resurse umane, IT, juridic, fonduri europene și funcții specifice), cel mai
frecvent fiind abordate domeniul „funcții specifice” (în 31% din totalul acțiunilor
realizate) și domeniul „financiar-contabil” (30%), urmate de domeniul „bugetar” (15%),
„achiziții publice” (12%), „resurse umane” (11%), „juridic” (5%), „IT” (2%) și „fonduri
europene” (2%), toate sub forma acțiunilor de asigurare.
Figura nr. 12 Ponderea acțiunilor de audit care au abordat fiecare dintre domeniile
auditului, în totalul acțiunilor de asigurare
Urmărirea implementării recomandărilor formulate de auditul intern
Auditul public intern a formulat și a urmărit implementarea unui număr total de

cca 41.640 de recomandări, din care 51% formulate de către structurile proprii de audit
(21.210 recomandări) și 49% formulate de către structurile de audit în cooperare
(20.430 de recomandări).
Pag. 22 / 69
Figura nr. 13 Stadiul implementării recomandările formulate de către auditul
public intern la nivelul unităților administrativ-teritoriale
La finalul anului 2017, recomandările auditului intern de regăseau în unul dintre

următoarele stadii de implementare:
•implementate - 22.519 recomandări reprezentând 54% din totalul
recomandărilor formulate și urmărite, din care:
◦12.863 de recomandări ale structurilor proprii de audit (60% din
recomandările structurilor proprii);
◦9.656 de recomandări ale structurilor în cooperare (47% din recomandările
structurilor de audit în cooperare);
•parțial implementate - 8.465 de recomandări reprezentând 20% din totalul
◦3.549 de recomandări ale structurilor proprii (17% din recomandările
structurilor proprii);
structurilor în cooperare);
•neimplementate - 10.658 de recomandări reprezentând 26% din totalul
◦4.798 de recomandări ale structurilor proprii (23% din recomandările
structurilor proprii);
structurilor în cooperare).
Pag. 23 / 69
Structurile proprii de audit intern au formulat și au urmărit implementarea unui număr
superior de recomandări față de structurile în cooperare, la fel cum și eficacitatea
implementării recomandărilor la nivelul unităților cu structuri proprii de audit a fost
superioară față de aceea de la nivelul unităților cu audit intern în cooperare
(recomandări implementate: 60%, respectiv 47%; recomandări parțial implementate:
17% / 24%; recomandări neimplementate: 23% / 29%).
Din informațiile cuprinse în rapoartele de activitate privind auditul public intern

primite, Curtea de Conturi nu poate formula concluzii de fond referitoare la numărul
recomandărilor formulate (optim; insuficient; exagerat) și nici la conținutul acestora.
În schimb, reține faptul că implementarea recomandărilor și respectarea termenelor
stabilite constituie un „punct slab” pe ansamblul autorităților locale în sensul că
termenele de implementare au fost depășite sistematic, astfel încât 5.790 de recomandări
au fost implementate, sau implementate parțial, după expirarea termenului stabilit (14%
din totalul de 41.642 de recomandări), iar 3.372 de recomandări au fost raportate ca
fiind rămase neimplementate cu toate că termenele de implementare erau depășite (8%
din totalul recomandărilor).
Figura nr.14 Implementarea recomandările după expirarea termenului stabilit
Pag. 24 / 69
Din totalul de 9.162 de recomandări cu termenele de implementare depășite
(implementate/parțial implementate și rămase neimplementate), 68% sunt la nivelul
unităților administrativ-teritoriale cu audit intern în cooperare și 32% la nivelul
unităților cu structuri proprii de audit intern, de unde reiese că, la nivelul unităților cu
structuri proprii, preocuparea și implicarea pentru respectarea termenelor de
implementare a recomandărilor au fost superioare celor din unitățile cu auditul intern în
cooperare.
Depășirea sistematică a termenelor de implementare a recomandărilor, precum și

existența unor recomandări rămase neimplementate după termenele stabilite, au avut
cauze subiective, în mare parte, având în vedere că rapoartele de audit intern, implicit
recomandările și termenele de implementare, au fost aprobate în cunoștință de cauză de
către ordonatorii de credite ai unităților administrativ-teritoriale, inclusiv în cazul
structurilor asociative, iar implementarea recomandărilor se constituia ca sarcină de
serviciu pentru structurile auditate.
O parte dintre cauzele principale ale acestei situații de fapt, identificate de Curtea
de Conturi în urma evaluării activității de control intern managerial, inclusiv de audit
intern ca parte a controlului intern, realizată în cadrul acțiunilor proprii de audit, sunt
următoarele:
 implicarea
insuficientă a conducătorilor unităților administrativ-teritoriale în
asigurarea resurselor (umane, financiare, materiale ș.a.) necesare implementării
recomandărilor și în urmărirea respectării termenele stabilite;
 autoritate
și fermitate insuficiente ale conducătorilor unităților administrativ-
teritoriale față de managementul structurilor interne, în ceea ce privește rigoarea
implementării recomandărilor și respectării termenelor;
insuficientă de către structurile de audit intern a stadiului de
 monitorizare
implementare a recomandărilor formulate, în intervalul de până la expirarea termenului
final de implementare, precum și o anumită reținere în a propune măsuri în cazurile de
tergiversare sau de neimplementare a recomandărilor;
 acordareaunei autorități insuficiente conducătorilor structurilor de audit intern
și conștientizarea insuficientă, la nivelul managementului structurilor interne și al
personalului angajat, a poziției și a rolului pe care auditul intern ar trebui să le aibă în
cadrul entităților respective.
Pag. 25 / 69
1.3)
Demersurile pe care și le propune Curtea de Conturi cu privire la

organizarea și funcționarea structurilor de audit public intern
1) Camerele de conturi județene vor transmite tuturor autorităților administrației

publice locale, indiferent de modalitatea în care este organizată funcția de audit public
intern (compartiment propriu sau în cooperare) și entităților deconcentrate care au
structuri proprii de audit, aflate în sfera de competență, înștiințări cu privire la
obligativitatea legală de a le transmite rapoartele anuale privind realizarea activității de
audit public intern.
2) Camerele de conturi vor verifica și vor instrumenta, în cadrul fiecărei acțiuni de
audit desfășurate la entitățile publice din sfera de competență, modalitatea în care
conducerile acestora, precum și compartimentele de audit intern, proprii sau cele în
cooperare, au acționat cu privire la următoarele aspecte:
 transmiterea
către camerele de conturi județene a rapoartelor anuale privind
realizarea activității de audit public intern - inclusiv modalitatea în care conducătorii
unităților administrativ-teritoriale se implică pentru ca entitățile subordonate să-și
îndeplinească această obligație legală;
obligatorie, conform legii, a cadrului organizatoric şi funcțional
 asigurarea
necesar desfășurării activităţii de audit public intern, prin una dintre cele două forme
legale: compartimente proprii de audit intern sau în sistem de cooperare în cazul
entităților care nu şi-au constituit astfel de compartimente;
interdicției legale (OUG nr.26/2012) de a desfășura auditul
 respectarea
public intern prin contracte de prestări servicii, precum și a obligației legale de a asigura
minim 2 auditori interni angajați cu normă întreagă (posturile respective dar și auditorii
efectiv angajați) pentru fiecare compartiment de audit intern organizat;
 dimensionareafundamentată a numărului de posturi pentru structurile de
audit public intern, indiferent de forma de organizare a auditului (structură proprie sau
cooperare), precum și asigurarea ocupării acestora, astfel încât să fie în măsură a acoperi
întreaga sferă a activităților care trebuie auditate la interval de maxim 3 ani, conform
legii, inclusiv necesitățile de audit pentru toate entităţile partenere în sistemele de
cooperare;
funcționalității structurilor de audit intern, în cazurile în care
 asigurarea
acestea au fost organizate;
Pag. 26 / 69
 fundamentarea planului anual de audit intern pe baza analizei de risc
(stabilirea scorului de risc/punctajului total al riscurilor), astfel încât să fie supuse
auditării toate activitățile și domeniile cu risc semnificativ;
 calitatea
recomandărilor formulate de către auditul public intern, urmărirea
implementării acestora și respectarea termenelor stabilite și aprobate, precum și cauzele
care au dus la neimplementarea recomandărilor;
în care a fost elaborat, implementat și actualizat „Programul de
 modalitatea
asigurare şi îmbunătățire a calității activităţii de audit public intern” (PAIC - pct. 2.3.7
din Normele generale/HG nr.1086/2013).
3) Camerele de conturi vor analiza și vor consemna în rapoartele proprii de audit și
modalitatea în care auditul public intern de la nivelul entităților din sfera de competență
a fost supus evaluării externe de către UCAAPI.
4) Curtea de Conturi a României va propune și va susține completarea Legii
nr.672/2002 privind auditul public intern, cu următoarele prevederi:
 obligativitatea pentru Ministerul Finanțelor Publice, respectiv pentru
conducătorii organelor ierarhic superioare, de a-și împuternici reprezentanții care să
constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de lege în legătură cu auditul
public intern - având în vedere că legea nu prevede un caracter opțional pentru aceste
competențe acordate.
Pag. 27 / 69
Capitolul 2
Concluzii reieșite din analiza efectuată de către Curtea de Conturi
asupra rapoartelor de activitate ale structurilor de audit public intern
de la nivelul autorităților administrației publice locale
Sfera auditului public intern cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul

entităţilor publice pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv evaluarea
sistemului de control intern managerial, iar auditul intern trebuie exercitat asupra tuturor
acestor activități, conform legii (art.3; art.15 din Legea nr.672/2002 privind auditul
public intern).
În rapoartele anuale privind realizarea activității de audit public intern la nivelul
unităților administrativ-teritoriale, primite de către camerele de conturi conform legii,
activitățile care trebuiau să fie auditate de către structurile de audit intern, cel puțin o
dată la 3 ani, fără a se limita la acestea (16) au fost grupate generic pe 8 domenii, astfel:
•bugetar •financiar-contabil •achiziții publice •resurse umane •IT •juridic •fonduri
europene și •funcții specifice fiecărei entități.
Din rapoartele primite, reiese că auditul intern desfășurat la nivelul unităților
administrativ-teritoriale prin acțiuni de asigurare, a abordat diferențiat cele 8 domenii
ale auditului intern, cel mai frecvent fiind abordate domeniile „funcții specifice” și
„financiar-contabil”, urmate de domeniile: „bugetar”, „achiziții publice”, „resurse
umane”, „juridic”, „IT” și „fonduri europene”. (detaliere la subcapitolul 1.2)
Din analiza rapoartelor primite, Curtea de Conturi reține, în sinteză,
următoarele aspecte semnificative referitoare la principalele constatări (17) ale auditului
public intern, grupate pe fiecare dintre cele 8 domenii raportate, astfel:
2.1) Concluzii privind domeniul bugetar

Ansamblul de acțiuni şi operațiuni derulate pentru elaborarea, aprobarea,
executarea, controlul şi raportarea bugetului de venituri și cheltuieli reprezintă un
mecanism important din sfera finanțelor publice prin care se administrează veniturile şi
cheltuielile publice.
16 art.15 alin 2: •activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea publică din momentul
constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din
finanțare externă •plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile comunitare •administrarea
patrimoniului, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al
unităților administrativ-teritoriale •concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al
unităților administrativ-teritoriale •constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de
creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora •alocarea creditelor bugetare •sistemul contabil și
fiabilitatea acestuia •sistemul de luare a deciziilor •sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor
astfel de sisteme •sistemele informatice
17 Gruparea pe categorii a constatărilor și exemplificarea acestora sunt generice, deoarece constatările cuprinse în
rapoartele transmise de către entități au un grad ridicat de eterogenitate și prezintă neuniformitate din punctul de vedere
al frecvenței de apariție
Pag. 28 / 69
Domeniul „bugetar” a fost abordat în 15% dintre acțiunile de audit desfășurate,
situându-se la jumătate față de domeniile „funcții specifice” și „financiar-contabil”.
Principalele obiective pe care și le-a fixat și le-a abordat auditul public intern, în
ansamblu, cu privire la domeniul bugetar, pot fi grupate în următoarele categorii:
 organizarea, planificarea, evidența şi raportarea activităților specifice
domeniului bugetar;
 fundamentarea, aprobarea și execuția bugetelor de venituri și cheltuieli;
 elaborarea, aprobarea, implementarea și respectarea procedurilor referitoare la
angajarea, lichidarea şi ordonanțarea angajamentelor bugetare, inclusiv modul de
întocmire a documentelor aferente;
 realizarea și utilizarea veniturilor proprii;
 organizarea, implementarea și funcționarea sistemului de control intern
managerial în domeniul bugetar, inclusiv controlul financiar preventiv ș.a.
Constatările auditului public intern au vizat, în principal, următoarele aspecte
referitoare la domeniul „bugetar”:
 neelaborarea,
neactualizarea sau nerespectarea cadrului procedural intern
(proceduri operaționale specifice) referitor la domeniul „bugetar” (fundamentarea,
elaborarea și execuția bugetului ș.a.);
 neaprobarea sau nepunerea în dezbatere publică a bugetului de venituri și
cheltuieli, nerespectarea termenelor de efectuare a rectificărilor bugetare și neaprobarea
utilizării excedentului bugetului local;
 execuția
necorespunzătoare a bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, prin
nerealizarea sau/și neutilizarea veniturilor proprii încasate;
 neorganizarea
sau organizarea deficitară, incompletă, a cadrului procedural
intern cu privire la executarea silită, neimplementarea sau nerespectarea acestuia prin
parcurgerea incompletă a tuturor etapelor legale, cu impact asupra realizării veniturilor;
 nerespectareacadrului legal și procedural cu privire la depunerea declarațiilor
pe propria răspundere de către persoane fizice și juridice, la termenele stabilite, pentru
înscrierea datelor în registrul agricol;
 depășirea
bugetelor aprobate pentru unele proiecte/evenimente locale, prin
angajarea de cheltuieli suplimentare;
 neactualizarea
sau nerespectarea cadrului procedural intern referitor la
acordarea vizei de control financiar preventiv prin nestabilirea persoanelor
împuternicite, a operațiunilor și documentelor supuse controlului, a circuitului
documentelor, neefectuarea controlului asupra proiectului de buget ș.a.
Pag. 29 / 69
Concluzia Curții de Conturi a României este că domeniul bugetar nu s-a situat în
atenția auditului public intern la nivelul importanței pe care acesta o are pentru
activitatea autorităților administrației publice locale, iar accentul a fost pus, de regulă,
pe aspectele de „formalizare” (organizarea procesului bugetar; existența cadrului
procedural intern aferent; realizarea operațiunilor; structura și circuitul documentelor;
acordarea aprobărilor și a vizelor de control financiar preventiv ș.a.) și mai puțin pe
cele privind realitatea și temeinicia fundamentărilor, pe corectitudinea și performanța
execuției bugetare și pe efectele pe care disfuncționalitățile identificate le-au avut
asupra eficacității realizării obiectivelor entităților respective.
Altfel spus, auditul public intern a abordat domeniul bugetar mai mult prin prisma
încadrării cheltuielilor în bugetul aprobat și mai puțin din perspectiva celor „3E”
(economicitate, eficiență, eficacitate) și a faptului că reprezintă un instrument important
al managementului pentru obținerea rezultatelor scontate.
Recomandare
Curtea de Conturi a României consideră, având în vedere și

constatările proprii, că ar fi fost indicat ca în domeniul bugetar auditul
intern să fi abordat, instrumentat și valorificat într-o măsură mai mare și o
serie de aspecte referitoare la:
 realitateași corectitudinea fundamentării bugetelor anuale de venituri și

cheltuieli, inclusiv a rectificărilor, în strânsă corelare cu posibilitățile reale de încasare a
veniturilor bugetare, cu strategiile proprii de dezvoltare pe termen scurt și mediu, cu
programele de investiții noi și cu cele în curs, precum și cu nevoile și așteptările
comunităților locale;
 nerealizarea veniturilor proprii, cauzele reale ale acesteia (obiective și
subiective, interne sau exterioare entităților respective), precum și felul în care
managementul a abordat și s-a implicat pentru realizarea veniturilor proprii estimate,
inclusiv prin proceduri de identificare și monitorizare a unor activități desfășurate de
către terți și pentru care nu sunt declarate veniturile obținute;
 impactul efectiv pe care aprobarea unor bugete supra/subdimensionate, față de
valorile fundamentate în mod real și corect, l-a avut asupra performanței atingerii
obiectivelor entităților respective și asupra vieții și activității cetățenilor;
 modalitatea în care au fost revizuite formalizat obiectivele anuale ale entităților
(programul de investiții; planul anual de achiziții publice; activități și evenimente locale
ș.a.) cu ocazia rectificărilor bugetare;
 implicarea insuficientă și diferențiată a unor factori decizionali de la nivelul
entităților publice locale, precum și colaborarea și comunicarea neadecvate între
Pag. 30 / 69
structurile organizatorice interne în procesul de fundamentare și de elaborare a
bugetului de venituri și cheltuieli;
 cauzele reale pentru care procedurile interne referitoare la domeniul bugetar nu
au fost elaborate sau respectate în totalitate sau pentru care calitatea acestora nu a fost
suficientă pentru a asigura legalitatea și performanța activităților specifice domeniului
bugetar;
 implicarea insuficientă a managementului în elaborarea, aprobarea și
implementarea unui sistem de indicatori de performanță credibili, elocvenți și
cuantificabili cu privire la planificarea și execuția bugetară;
2.2) Concluzii privind domeniul financiar-contabil

Activităţile prin care se înregistrează și se evidențiază, în expresie valorică,
operațiunile economico-financiare derulate în vederea obținerii și utilizării resurselor
financiare ale entităților publice fac parte din domeniul financiar-contabil.
Domeniul „financiar-contabil” a fost abordat în 30% dintre acțiunile de audit
desfășurate, fiind domeniul cu cea mai frecventă abordare după domeniul „funcții
specifice”.
Principalele obiective pe care și le-a fixat și le-a abordat auditul intern, cu privire
la domeniul financiar-contabil, pot fi grupate în următoarele categorii:
 organizarea
și funcționarea procesului financiar-contabil, elaborarea situațiilor
financiare și efectuarea raportărilor periodice conform prevederilor legale aplicabile;
 elaborarea,aprobarea, implementarea și revizuirea/actualizarea cadrului
procedural intern aferent activităților domeniului financiar-contabil, inclusiv pentru
angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor;
 organizarea, desfășurarea și valorificarea inventarierii și a reevaluării
patrimoniului;
 organizareași funcționalitatea sistemului informatic financiar-contabil şi
organizarea şi efectuarea arhivării documentelor financiar-contabile;
 organizarea,
implementarea și funcționarea sistemului de control intern
managerial în domeniul financiar-contabil, inclusiv a controlului financiar preventiv ș.a.
referitoare la domeniul „financiar-contabil”:
 elaborarea
incompletă, neactualizarea și nerespectarea cadrului procedural
intern aferent tuturor activităților specifice domeniului financiar-contabil, inclusiv a
celor destinate procesului de inventariere și reevaluare a patrimoniului;
Pag. 31 / 69
 inexistențarapoartelor de performanță, anexate la situațiile financiare anuale,
care să prezinte, pentru fiecare program derulat: obiectivele, rezultatele preconizate și
pe cele obținute, indicatorii și costurile asociate, situațiile privind angajamentele legale;
 nerespectarea cadrului normativ privind organizarea şi efectuarea inventarierii
patrimoniului și a valorificării rezultatelor acesteia:
o neconcordanțe între listele de inventariere și evidența tehnico-operativă și
între „registrul inventar” și balanța de verificare;

o existența unui control deficitar asupra existenței și mișcării mijloacelor fixe,
ca urmare a neatribuirii de numere de inventar fiecărui mijloc fix și a necompletării la zi

a „registrului-inventar” cu toate datele cerute;
o neefectuarea inventarierii efective a obiectivelor de investiții noi și în curs,
datele consemnate în listele de inventariere fiind preluate numai din evidența contabilă;
o neelaborarea procedurilor operaționale privind organizarea și desfășurarea
operațiunilor de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar,

casarea efectivă și valorificarea acestora, respectiv întocmirea documentelor
justificative legale ș.a.;
 inexistența procedurilor operaționale privind organizarea și derularea
operațiunilor de angajare, lichidare, ordonanțare și plată a cheltuielilor și de
împuternicire prin decizie a persoanelor implicate în efectuarea acestor operațiuni,
precum și emiterea unor documente de angajare a cheltuielilor bugetare și de
ordonanțare la plată care nu întrunesc elementele legale obligatorii;
 nerespectarea cadrului normativ aplicabil sau a procedurilor interne cu privire
la efectuarea înregistrărilor contabile:
o neînregistrarea cronologică în contabilitate a operațiunilor economico-
financiare, nerespectarea funcțiunii conturilor și a monografiilor contabile, evidențierea

eronată a angajamentelor bugetare și a celor legale ș.a.;
o neconcordanța datelor înregistrate în evidența tehnico-operativă cu cele din
evidența financiar-contabilă şi cu cele preluate în balanțele de verificare şi înscrise în

situațiile financiare;
o nerespectarea condițiilor legale, de formă și/sau de fond, ale documentelor
justificative utilizate pentru înregistrarea operațiunilor în contabilitate și efectuarea de

înregistrări contabile în programul informatic fără a fi în concordanță cu documentele
justificative anexate sau fără a avea documente justificative;
 nerespectarea regulamentului operațiilor de casă și a procedurilor interne
aferente, privind înregistrările și documentele justificative, efectuarea controlului
inopinat al casieriei, efectuarea controlului ierarhic, autocontrolul exercitat de către
casier ș.a.
 sisteme informatice financiar-contabile inexistente, neadaptate specificului
entităților respective, insuficient de analitice sau cu disfuncționalități în funcționare, în
menținerea înregistrărilor, în accesarea operativă a datelor și a informațiilor, în
Pag. 32 / 69
generarea unor situații centralizatoare și comparative, precum și în transferul datelor
între diverse aplicații specializate;
 inexistența
procedurilor interne pentru arhivarea documentelor financiar-
contabile sau nerespectarea celor existente în ceea ce privește pregătirea documentelor
în vederea predării lor la arhiva entităților, predarea și arhivarea efectivă ș.a.;
 nerespectareași neactualizarea procedurilor interne pentru acordarea vizei de
control financiar preventiv propriu pentru domeniul financiar-contabil, referitoare la
tipurile operațiunilor și documentelor supuse controlului, stabilirea persoanelor
împuternicite și a circuitului documentelor, separația competențelor și a
responsabilităților:
o documente care nu poartă viza de control financiar preventiv propriu,
inclusiv dosare/contracte de concesiune, închiriere, achiziții publice ș.a., precum și

cheltuieli efectuate și înregistrate pe baza unor documente justificative nevizate pentru
controlul financiar preventiv și fără a fi angajate, lichidate și ordonanțate în mod
corespunzător;
o neactualizarea cadrului general al operațiunilor supuse vizei de control
financiar preventiv propriu și neelaborarea sau neactualizarea listelor de verificare

aferente;
elaborarea deficitară sau neaplicarea cadrului procedural intern
 neelaborarea,
pentru perfecționarea pregătirii profesionale continue a personalului de execuție și de
conducere din structurile financiar-contabile, inclusiv a celui cu atribuții în acordarea
vizei de control financiar preventiv propriu;
 organizarea și implementarea deficitară a sistemului de control intern
managerial la nivelul structurilor interne de specialitate financiar-contabilă:
o neelaborarea programului de dezvoltare a sistemului de control intern, a
raportului anual asupra acestuia, a situațiilor centralizatoare semestriale/anuale privind

stadiul implementării şi dezvoltării sistemului și a chestionarelor de autoevaluare a
stadiului de implementare a standardelor;
o diferențe între plățile înregistrate în contabilitate și cele înregistrate în alte
situații financiare, încadrarea neunitară/eronată a cheltuielilor în clasificația economică;

o lipsa vizei compartimentelor de specialitate pe documentele anexate la
deconturile pentru justificarea avansurilor în numerar;

o neconstituirea sau constituirea necorespunzătoare a dosarelor fiscale pentru
toţi contribuabilii persoane fizice, a dosarelor de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea

locuinței, neconcordanță între datele înscrise în evidența impozitelor și taxelor locale și
cele din registrul agricol, neorganizarea activității de inspecție fiscală sau realizarea ei
fără elaborarea și aprobarea unor programe de inspecție;
Pag. 33 / 69
erori de calcul în acordarea unor drepturi salariale, plata eronată în sistem de
o
plată cu ora, calcularea neconformă a indemnizației pentru concediul de odihnă,

acordarea burselor școlare fără respectarea în totalitate a criteriilor legale ș.a.
o calcularea eronată a taxelor pentru eliberarea autorizațiilor de construire,
necalcularea și nefacturarea contravalorii utilităților către chiriași conform clauzelor din

contractele/convențiile pentru închirierea spațiilor excedentare, nereținerea garanțiilor
de bună execuție în cazul unor contracte de lucrări ș.a.
Concluzia Curții de Conturi a României este că domeniul financiar-bugetar a fost

abordat la un nivel rezonabil în totalul acțiunilor de audit realizate, chiar dacă nu la
cel al importanței, întinderii și complexității acestuia, iar constatările făcute au reliefat
faptul că, în multe entități, activitatea financiar-contabilă nu s-a conformat în totalitate
reglementărilor legale aplicabile.
Totodată, Curtea de Conturi reține, ca fiind greu de explicat în mod formalizat, că
aceleași tipuri de neconformități continuă să se manifeste după atâția ani de
funcționare a auditului intern și în condițiile în care majoritatea activităților aferente
sunt reglementate în mod analitic prin legislația specifică (inventarierea patrimoniului;
înregistrările contabile; organizarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor;
controlul financiar preventiv propriu; controlul intern managerial ș.a.).
Recomandare
Curtea de Conturi a României consideră că ar fi fost în folosul creșterii

eficienței activității de audit intern, al consolidării complementarității între
auditul public extern și cel intern, precum și al utilizării performante a
fondurilor publice, dacă auditul intern ar fi abordat, instrumentat și
valorificat într-o măsură mai extinsă și o serie de aspecte referitoare la:
 dimensionarea neadecvată a structurilor financiar-contabile și necorelarea

resurselor umane alocate acestora cu volumul și complexitatea obiectivelor și a
operațiunilor realizate;
 nerespectarea principiului separării competențelor și a responsabilităților de
execuție, avizare, aprobare și control intern;
 cauzele reale și responsabilitățile pentru care procedurile interne referitoare la
domeniul financiar-contabil nu au fost elaborate, au fost elaborate inadecvat sau nu au
fost respectate în totalitate, precum și impactul avut asupra legalității și performanței
activităților specifice domeniului;
 legalitatea și corectitudinea acordării unor eșalonări la plata creanțelor
bugetare, inclusiv în cazurile documentațiilor incomplete, a neconstituirii garanțiilor și a
nedispunerii măsurilor asiguratorii;
Pag. 34 / 69
 legalitatea, corectitudinea și oportunitatea scutirii de la plata impozitelor și a
taxelor locale;
 neparcurgerea tuturor etapelor legale pentru stingerea integrală a debitelor
restante la contribuabilii aflați în evidența fiscală, precum și constituirea dosarelor de
executare silită fără a fi identificate bunurile debitorilor și supuse sechestrului;
 legalitatea și corectitudinea emiterii certificatelor de urbanism și a autorizațiilor
de construire, precum și a regularizării taxei de autorizare.
2.3) Concluzii privind domeniul achizițiilor publice

În domeniul achizițiilor publice pot fi încadrate activitățile care concură la
procurarea necesarului anual de produse, lucrări și servicii necesare desfășurării în
condiții optime a activității entităților publice contractante, începând cu fundamentarea
necesarului anual și cu încadrarea în prevederile bugetului aprobat, continuând cu
asigurarea cadrului organizatoric și procedural specific, cu asigurarea suportului tehnic
și al celui de asistență și consiliere cu privire la desfășurarea procedurilor de achiziție
publică și terminând cu derularea procedurilor legale de atribuire și cu încheierea și
derularea contractelor/contractelor-cadru de achiziții ș.a.
Domeniul „achiziții publice” a fost abordat în 12% dintre acțiunile de audit
desfășurate, situându-se la mai puțin de jumătate față de domeniile „funcții specifice” și
„financiar-contabil”.
Principalele obiective pe care și le-a fixat și le-a abordat auditul public intern, cu
privire la domeniul achizițiilor publice, pot fi grupate în următoarele categorii:
 modalitatea în care a fost asigurat cadrul organizatoric și necesarul de personal
pentru derularea activităţilor de achiziții publice;
 fundamentarea și elaborarea programului anual de achiziții publice;
 elaborarea, aprobarea și implementarea procedurilor interne privind achizițiile
publice;
 atribuirea, administrarea/derularea contractelor de achiziții publice și
efectuarea plăților aferente;
managerial în domeniul achizițiilor publice, inclusiv controlul financiar preventiv ș.a.
referitoare la domeniul „achiziții publice”:
 deficiențe cu privire la organizarea activității:
o neînființarea unui compartiment distinct de achiziții publice; aprobarea unei
structuri organizatorice în neconcordanță cu volumul și complexitatea obiectivelor;

fluctuația ridicată a personalului de specialitate, cu precădere din zona atribuirii
contractelor de achiziții publice;
Pag. 35 / 69
inexistența desemnării prin acte administrative/fișele posturilor a atribuțiilor,
o
competențelor și responsabilităților specifice domeniului achizițiilor publice;

neîndeplinirea sarcinilor pentru realizarea activităților în domeniul achizițiilor publice
de către persoanele desemnate prin decizii;
o necuprinderea în regulamentul de organizare și funcționare a atribuțiilor
referitoare la activitățile specifice achizițiilor directe; neprimirea fișei postului de către

persoanele cu atribuții și responsabilități în cadrul compartimentelor de achiziții publice;
neactualizarea fișei postului conform modificărilor intervenite (organizaționale,
legislative, de personal ș.a.);
o pregătire profesională insuficientă și lipsă de specializare în achiziții publice;
neparticipare la cursuri de perfecționare a pregătirii profesionale, inclusiv a celor

împuterniciți să acorde viza de control financiar preventiv pentru achiziții publice;
lacune în cunoașterea suficientă a Sistemului Electronic de Achiziții Publice (SEAP -
funcțional în anul 2017);
 elaborarea incompletă sau neactualizarea în conformitate cu modificările
legislative intervenite a cadrului procedural intern aferent activității de achiziții publice:
o neacoperirea cu proceduri a tuturor activităților desfășurate în cadrul
compartimentelor de achiziții publice;

o neelaborarea strategiei anuale de achiziție publică ; inadvertențe în
(18)
elaborarea și aprobarea programului anual de achiziții publice (fundamentare

insuficientă și în neconcordanță cu bugetul de venituri și cheltuieli aprobat;
necuprinderea tuturor elementelor obligatorii; neactualizare; neatribuirea codurilor CPV
unor categorii de bunuri/servicii/lucrări ș.a.);
o vulnerabilizarea sistemului de gestionarea a riscurilor aferente achizițiilor
publice, ca urmare a neelaborării, elaborării neadecvate și neactualizării registrului

riscurilor;
 neimplementarea sau nerespectarea prevederilor/metodologiilor legale privind
organizarea și derularea achizițiilor publice:
o neîntocmirea notei justificative privind estimarea valorii achizițiilor publice
sau estimarea incorectă a valorii acestora; divizarea achizițiilor în contracte

independente de valori mai mici pentru evitarea organizării licitațiilor publice;
o aplicarea selectivă a reglementărilor privind utilizarea SEAP; neîntocmirea
sau întocmirea incompletă a caietelor de sarcini sau a altor documente justificative

stabilite de legislație și de proceduri;
o neconstituirea garanțiilor de participare la licitație și a celor de bună
execuție, sau organizarea unei evidențe deficitare a acestora;
18 art.11-12 din HG nr.395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr.98/2016 privind achizițiile publice
Pag. 36 / 69
 organizareași desfășurarea deficitare a activității de derulare a contractelor de
achiziții publice și de efectuare a plăților aferente:
neconstituirea unui dosar de monitorizare a derulării fiecărui contract de
o
achiziție publică; neurmărirea termenelor intermediare și a celor finale de realizare;

acordarea de avansuri peste limitele prevăzute de lege;
control deficitar realizat de către persoanele responsabile, asupra modului de
o
decontare a facturilor de achiziții și de respectare a clauzelor contractuale;

neconcordanțe între cantitățile înscrise la unele articole din situațiile de lucrări cu cele
ofertate conform devizului; nerealizarea sau realizarea incompletă a recepției
produselor, lucrărilor și a serviciilor furnizate și neîntocmirea documentelor
justificative; neîncadrarea în valoarea contractului ș.a.;
 organizareași implementarea deficitară a sistemului de control intern
managerial la nivelul structurilor de achiziții, inclusiv a controlului financiar preventiv:
sistem de control intern managerial parțial conform, întrucât nu au fost
o
implementate toate standardele reglementate legal;

contracte de achiziții publice și acte adiționale la acestea nevizate de
o
controlul financiar preventiv sau de compartimentul juridic; contracte de achiziții a

căror valoare depășește suma totală aprobată prin bugetul anual;
 organizarea deficitară și utilizarea improprie a sistemelor informatice necesare
activității de achiziții publice: insuficiența dotărilor sau lipsa lor de performanță; acces
greoi sau limitat la Internet pentru colectarea informațiilor necesare, inclusiv la SEAP;
inexistența unor baze interne de date referitoare la furnizori ș.a.
Concluzia Curții de Conturi a României este că auditul public intern nu a abordat

domeniul achizițiilor publice decât în relativ puține acțiuni de audit desfășurate, cu
toate că fondurile publice alocate și utilizate în domeniul respectiv sunt semnificative și
riscurile sunt majore, iar accentul a fost pus, de regulă, mai mult pe aspecte privind
organizarea activității și a cadrului procedural, pe derularea etapelor reglementate,
existența documentelor și a actelor administrative, acordarea vizelor de control
financiar preventiv ș.a. și mai puțin pe identificarea cauzelor reale de apariție a
disfuncționalităților și pe efectele pe care acestea le-au avut asupra performanței
realizării obiectivelor entităților respective.
Pag. 37 / 69
Recomandare
Curtea de Conturi a României consideră că ar fi fost în folosul

realizării obiectivelor entităților publice și al utilizării performante a
fondurilor disponibile, dacă auditul intern ar fi abordat cu regularitate
domeniul achizițiilor publice și s-ar fi concentrat, într-o măsură
semnificativă, și asupra următoarelor aspecte de fond:
procedurilor interne referitoare la domeniul achizițiilor publice;

 calitatea
cauzele reale pentru care acestea nu au fost respectate în totalitate și măsurile interne
dispuse; stabilirea, implementarea și conținutul indicatorilor de performanță pentru
compartimentele de achiziții publice și pentru personalul acestora (funcție de volumul și
complexitatea activităților, de valoarea fondurilor utilizate ș.a.);
viabilitatea și oportunitatea fundamentării necesarului de achiziții
 realitatea,
publice cuprins în programul anual, precum și în referatele de necesitate, luându-se în
considerare: strategiile și planurile de dezvoltare proprii; obiectivele entității și interesul
public; stocurile existente; normativele de cheltuieli; obiectivele pentru care nu există
certitudinea realizării în cursul exercițiului bugetar; lucrările și proiectele începute și
aflate în stadii intermediare de execuție, cu termene de finalizare depășite ș.a.
procedurilor legale în toate situațiile în care sunt identificate
 aplicarea
iregularități și posibile prejudicii în activitățile de achiziții, nu doar formularea de
recomandări pentru îmbunătățirea procedurilor interne specifice(19) (inclusiv în cazurile
în care au fost aplicate sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea prevederilor
legale privind achizițiile publice, situații în care sancțiunile achitate de către entitățile
respective devin pagubă pentru acestea);
 stabilirea
corectă și legală a tipului de procedură aplicabilă fiecărei achiziții
publice, precum și a cerințelor caietului de sarcini și/sau a factorilor de evaluare, astfel
încât acestea să nu fie „dedicate” pentru un anume ofertant; identificarea „punctelor
slabe” care pot favoriza vicierea derulării procedurilor de achiziții publice, frauda și
prejudiciile;
 justificareași oportunitatea încheierii unor acte adiționale la contractele de
achiziții; realitatea situațiilor de lucrări, a documentelor justificative și a recepționării
lucrărilor; punerea în funcțiune/utilizarea efectivă a achizițiilor efectuate și impactul
avut asupra performanței realizării obiectivelor entităților; constituirea și menținerea
19 pct. 4.2.2 din Anexa nr.23 la „Normelor generale (…)” aprobate prin HG nr.1086/2013: „în cazul identificării unor
iregularități sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entităţii publice şi structurii de control intern
abilitate”
Pag. 38 / 69
garanției de bună execuție; responsabilități pentru degradări și vicii în perioada de
garanție ș.a.;
 justificarea legală și din punct de vedere al performanței (economicitate,
eficiență, eficacitate) a sistării finanțării unor obiective începute și neterminate, în
favoarea demarării altora.
2.4) Concluzii privind domeniul resurselor umane

Atenția pe care managementul o acordă resurselor umane (recrutare, selecție,
motivare, respect, cointeresare ș.a.) reprezintă un factor esențial care concură la
realizarea performantă a obiectivelor autorităților administrației publice locale,
indiferent de nivelul de organizare.
Prin implicarea și contribuția directă a resursei umane în toate etapele activităților
care concură la realizarea scopului și a obiectivelor entităților publice, aceasta poate fi
considerată ca fiind cea mai importantă dintre toate tipurile de resurse utilizate de către
entități și singura creatoare de valoare.
Domeniul „resurse umane” a fost abordat în 11% dintre acțiunile de audit
desfășurate, situându-se pe locul 5 din punctul de vedere al frecvenței abordărilor.
privire la domeniul resurselor umane, pot fi grupate în următoarele categorii:
 crearea cadrului organizatoric necesar activităţii de resurse umane; elaborarea
și implementarea cadrului procedural intern necesar derulării acestei activități;
 organizarea și desfășurarea activităților specifice asigurării necesarului de
personal, evaluării performanţelor, perfecționării profesionale a personalului ș.a.;
 respectarea prevederilor legale în stabilirea şi acordarea drepturilor de natură
salarială;
managerial în domeniul resurselor umane, inclusiv controlul financiar preventiv (CFP)
ș.a.
referitoare la domeniul „resurse umane”:
 nestabilirea prin dispoziție scrisă, a persoanei/persoanelor responsabile cu
activitatea de resurse umane, inclusiv cu gestionarea și actualizarea dosarelor personale;
neelaborarea strategiilor sau a politicilor de personal;
 necuprinderea în regulamentul de organizare și funcționare și în fișele postului
a tuturor activităților specifice domeniului resurselor umane și existența unor
neconcordanțe între prevederile din regulament, organigramă, statul de funcții și fișele
postului; neactualizarea acestora conform modificărilor intervenite în organizarea și
funcționarea entităților ș.a.;
Pag. 39 / 69
 neelaborarea, elaborarea incompletă și nerespectarea procedurilor operaționale
specifice compartimentelor de resurse umane și neactualizarea acestora în funcție de
modificările organizatorice şi legislative:
o disfuncționalități în selectarea şi încadrarea personalului: nerespectarea în
totalitate a procedurii legale privind organizarea concursurilor; inexistența deciziilor

pentru constituirea comisiilor de selecție/interviu, precum și a proceselor-verbale de
interviu/concurs; lipsa tuturor elementelor obligatorii, prevăzute de lege, din anunțurile
pentru ocuparea unor posturi vacante; nerespectarea în totalitate a reglementărilor
referitoare la organizarea, derularea și finalizarea perioadei de stagiu pentru funcționarii
publici debutanți;
o deficiențe în organizarea și efectuarea evaluării anuale a performanțelor
profesionale ale personalului: neefectuarea evaluărilor; neîntocmirea fișelor de evaluare

pentru tot personalul; criterii de evaluare cu grad ridicat de generalitate și necuprinderea
acestora în fișele de evaluare; calitate și rigoare insuficiente ale rapoartelor de evaluare
și neasocierea, în cadrul acestora, indicatorilor de performanță măsurabili cu obiectivele
de îndeplinit; neefectuarea unei evaluări continue pe măsura derulării activităților,
pentru asigurarea unei evaluări anuale obiective;
o gestionarea deficitară și neactualizarea contractelor individuale de muncă, a
dosarelor de personal și a celor profesionale; nedepunerea declarațiilor de avere și de

interese de către toți salariații care, legal, au această obligație; neînregistrarea și
neactualizarea datele în registrul general de evidență a salariaților REVISAL;
neînregistrarea și arhivarea defectuoasă a documentelor aferente domeniului;
 neelaborarea sau nerespectarea procedurilor interne operaționale cu privire la
perfecționarea pregătirii profesionale a personalului; necuprinderea în proceduri a
modalității de stabilire a necesarului de formare profesională, a obiectivelor, tipurilor de
acțiuni, sarcinilor, responsabilităților și a termenelor aferente; neelaborarea planului
anual de perfecționare profesională; neparticiparea salariaților din compartimentele de
resurse umane la cursuri de perfecționare; transmiterea/raportarea eronată a datelor și a
informațiilor privind planul de perfecționare profesională;
 stabilirea unor drepturi de natură salarială în afara grilelor de salarizare;
calculul eronat al bazei de impozitare; neefectuarea completă a concediilor de odihnă;
încheierea contractelor individuale de muncă, succesive, pe perioade determinate, în
număr care depășește maximul legal; existența unor documente nevizate de controlul
financiar preventiv privind angajarea și promovarea personalului și acordarea unor
drepturi salariale;
 sistem de control intern managerial parțial conform, ca urmare a
neimplementării în totalitate a standardelor reglementate legal; deficiențe în organizarea
și implementarea sistemului la nivelul structurilor de resurse umane, inclusiv a
controlului financiar preventiv:
Pag. 40 / 69
neelaborarea și neactualizarea registrului riscurilor; neidentificarea și
o
neînregistrarea în registru a riscurilor asociate activităților specifice resurselor umane;

neactualizarea fișei postului cu atribuții în domeniul controlului intern managerial
aferent resurselor umane.
Concluzia Curții de Conturi a României este că auditul intern nu a abordat întreaga

problematică a domeniului resurselor umane, limitându-se, de regulă, la aspectele de
organizare și implementare procedurală, de gestionare și de întocmire a documentelor;
la evaluarea anuală a performanțelor profesionale; la acordarea vizei de control
financiar preventiv și la corectitudinea calculelor salariale, fiind evitate acele aspecte
ale managementului cu impact în atingerea obiectivului principal al resurselor umane,
acela de creatoare de valoare (fundamentări organizaționale; oportunitatea și calitatea
recrutării și a selecției personalului; utilizarea indicatorilor de performanță;
corectitudinea încadrărilor și acordării unor sporuri ș.a.).
Recomandare
Curtea de Conturi a României consideră că ar fi fost în sprijinul

conducătorilor autorităților administrației publice locale, al performanței
utilizării fondurilor publice și al consolidării complementarității între
auditului public extern și cel intern, dacă auditul intern ar fi acordat mai
multă atenția unor aspecte referitoare la resursele umane, cum ar fi:
 fundamentarea structurii organizatorice și a necesarului de personal (număr,

specializare, pregătire profesională ș.a.) și justificarea oportunității creării unor structuri
și posturi noi în corelare cu obiectivele entității, cu țintele de performanță asumate, cu
posibilitățile reale de finanțare și cu mediul social și economic în care funcționează
entitățile;
 stabilirea
unor condiții de selecție a personalului pe baza sarcinilor, a
competențelor și a responsabilităților din fișa posturilor care urmează a fi scoase la
concurs; angajarea/promovarea unor persoane care nu corespund cerințelor posturilor și
impactul avut, asupra realizării obiectivelor entității, de angajarea și/sau promovarea de
personal de conducere și de execuție necorespunzător; gestionarea și monitorizarea
evoluției carierei profesionale a personalului ș.a.;
 impactul avut asupra performanței activității generale a entităților prin
neelaborarea, elaborarea superficială sau neimplementarea unui sistem realist și eficace
Pag. 41 / 69
de indicatori de performanță necesar stabilirii modului în care personalul cu funcții de
execuție și cel cu funcții de conducere își îndeplinesc sarcinile de serviciu;
 legalitatea acordării unor sporuri și avantaje; aplicarea procedurilor legale în
toate situațiile în care sunt identificate posibile prejudicii cauzate de încadrări eronate,
de acordarea necuvenită a unor drepturi salariale, de litigii de natură salarială pierdute în
favoarea personalului, inclusiv dobânzile aferente ș.a.;
 fiabilitatea, interoperabilitatea și performanța sistemelor informatice utilizate
pentru gestionarea resurselor umane (constituirea, actualizarea și accesarea operativă și
statistică a bazelor de date ș.a.);
 neelaborarea, neactualizarea sau nerespectarea cadrului intern de promovare a
conduitei etice și de implementare a legislației specifice privind prevenirea și
combaterea corupției(20), bazat atât pe legislația în vigoare cât și pe specificul
activităților, astfel încât pentru fiecare structură internă să fie detaliate măsurile concrete
aplicabile fiecărei categorii de personal, corecțiile necesare și sancțiunile aferente;
 impactul pe care inexistența sau nerespectarea procedurilor interne privind
promovarea conduitei etice în cadrul autorităților administrației publice locale l-a avut
în apariția deficiențelor constatate de către auditul intern;
 fundamentarea reală și riguroasă a necesităților de perfecționare a pregătirii
profesionale a personalului și stabilirea temelor și a seminarelor de pregătire pe baza
acestora și nu, prioritar, pe baza ofertelor externe propuse de firmele specializate.
2.5) Concluzii privind domeniul IT
Integrarea totală în societatea informațională de astăzi a devenit un imperativ

pentru autorităților administrației publice locale și, ca urmare, este necesară regândirea
și adaptarea abordărilor privind domeniul IT, atât cu privire la dotarea cu sisteme
informatice fiabile și performate, cât și la revizuirea percepției personalului față de
necesitatea și efectele utilizării generalizate a mijloacelor IT.
Domeniul „IT” a fost abordat în 2% dintre acțiunile de audit desfășurate, frecvența
înregistrată fiind aproape nesemnificativă și ocupând ultimul loc, alături de domeniul
„fonduri europene”.
privire la domeniul IT, pot fi grupate în următoarele categorii:
20 •Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

•Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și
completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și
pentru modificarea și completarea altor acte normative
•HG nr.215/2012 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor
preventive anticorupție și a indicatorilor de evaluare, precum și a Planului național de acțiune pentru implementarea
Strategiei naționale anticorupție 2012-2015
Pag. 42 / 69
 asigurarea condițiilor organizatorice, tehnice, materiale și de personal pentru
domeniul IT;
 elaborarea și respectarea cadrului procedural intern specific, inclusiv
procedurile pentru: asigurarea securității informatice; mentenanța sistemului IT;
continuitatea activității; pagina web ș.a.

referitoare la domeniul IT:
 neelaborarea strategiilor de informatizare a entităților; existența unor
documente de planificare strategică cu conținut incomplet sau neimplementarea lor;
 inexistența cadrului procedural pentru domeniului IT, pentru derularea
activităților specifice și pentru actualizarea procedurilor operaționale aferente; conținut
incomplet al acestora; inexistența desemnării formalizate a persoanei responsabile cu
identificarea și gestionarea riscurilor pentru activitatea IT; neidentificarea zonelor de
risc asociate sau identificarea incompletă și neincluderea în registrul riscurilor;
 organizarea și funcționarea deficitară a compartimentelor IT:
existența unor sarcini și responsabilități în domeniul IT care nu se regăsesc
o
în fișele posturilor, referitoare la întocmirea și actualizarea procedurilor, actualizarea

listei de reglementări specifice, urmărirea modului de aplicare a politicii de securitate IT
și a protecției prelucrării datelor cu caracter personal ș.a.;
nerespectarea principiului menținerii echilibrului între sarcini, competențe și
o
responsabilități la nivelul posturilor specifice domeniului IT;

neasigurarea condițiilor pentru continuitatea activităților IT în situații
o
neprevăzute; inexistența cadrului procedural și a echipamentelor specifice pentru

recuperarea datelor în cazuri de risc;
o echipamente IT care nu asigură recuperarea informațiilor în cazuri de risc;
 deficiențe
referitoare la modalitățile de organizare, implementare și
administrare a sistemelor IT:
sisteme IT subdimensionate, echipamente și aplicații informatice
o
insuficiente, neperformante, uzate moral și neadecvate nevoilor entităților și ale

personalului;
existența unor spații improprii destinate serverelor și celorlalte echipamente
o
IT, din punctul de vedere al dimensiunilor, climatizării, alarmării în caz de efracție și

incendiu ș.a.; neelaborare unei hărți a rețelei IT existente cu localizarea serverelor, a
sistemelor desktop, a router-lor, punctelor de acces și a imprimantelor ș.a.
inexistența contractelor de mentenanță pentru sistemele IT, precum și a
o
evidențelor legate de realizarea acesteia;

Pag. 43 / 69
inexistența paginii de internet sau neactualizarea acesteia; nepublicarea sau
o
neactualizarea tuturor informațiilor privind liberul acces la informațiile de interes

public, precum și a informațiilor de interes general specifice anumitor domenii și
activități din competența unităților administrativ-teritoriale;
 inexistența
unei politici/strategii interne de securitate a informațiilor;
neelaborarea sau neaplicarea procedurilor de asigurare a securității informatice sau
neimplementarea lor; administrarea deficitară a numelor de utilizator și a parolelor.
Concluzia Curții de Conturi a României este că domeniul IT a fost aproape ignorat de

către auditul public intern, având în vedere ponderea nesemnificativă a acțiunilor de
audit care au abordat acest domeniu, iar abordările au pus accentul mai ales pe
aspectele de organizare și mai puțin, sau deloc, pe aspecte de fond privind:
performanța sistemelor IT și compatibilitatea aplicațiilor; implicarea managementului
în susținerea și dezvoltarea lor; impactul pe care domeniul IT îl are sau l-ar putea avea
asupra realizării obiectivelor, a calității serviciilor și a relaționării cu comunitățile
locale ș.a.
Recomandare
Curtea de Conturi a României consideră că domeniul IT ar fi trebuit

abordat în mod regulat în acțiunile de audit intern, iar obiectivele să
cuprindă și aspecte referitoare la:
 fundamentări deficitare ale tipurilor și performanțelor sistemelor IT
achiziționate, cu efecte în posibilitățile limitate de interconexiune internă între sistemele
de operare sau între aplicațiile utilizate, sau între acestea și sistemele IT ale altor entități
publice de reglementare, supraveghere și control (raportări on-line ș.a.);
totală sau prin sondaj, prin teste de control, a modului de
 neverificarea
funcționare a programelor/aplicațiilor utilizate, în vederea depistării cu anticipație a
erorilor de program sau de operare;
 oportunitatea,economicitatea, eficiența și eficacitatea externalizării activității
specifice de IT, pe bază de contract de prestări servicii cu operatori economici
specializați; securitatea bazelor de date;
transmiterii on-line, de către cetățeni, a petițiilor pe pagina de
 complexitatea
internet, precum și primirea acestor petiții fără generarea automată a unui răspuns cu
indicarea numărului de înregistrare și a termenului de soluționare, fără generarea unui
Pag. 44 / 69
istoric al primirii petițiilor și fără existența unei protecții la ștergere a petițiilor
respective;
 neachiziționarea și neutilizarea aplicațiilor informatice anti-virus, ca elemente
ale politicii de securitate IT, precum și utilizarea unor programe informatice fără
deținerea de licențe, sau cu licențe având perioada de valabilitate expirată;
 neglijarea perfecționării pregătirii profesionale a personalului din domeniul IT
prin necuprinderea lor în planurile anuale de perfecționare, sau prin nealocarea de
fonduri pentru participare la seminare de specialitate.
2.6) Concluzii privind domeniul juridic

Funcționarea conformă a entităților administrației publice locale din punctul de
vedere al legalității și al regularității, precum și susținerea intereselor lor patrimoniale în
raporturile cu persoanele fizice sau juridice, sunt condiționate în mod direct și
indispensabil de activitatea juridică, sub rezerva cumulării a cel puțin două condiții:
organizarea și funcționarea adecvată a activității juridice și conștientizarea din partea
managementului a rolului activității juridice și a necesității de a solicita și de a respecta
avizele aferente.
Domeniul „juridic” a fost abordat în 5% dintre acțiunile de audit intern
desfășurate, situându-se pe locul 6 din punctul de vedere al frecvenței abordărilor.
privire la domeniul juridic, pot fi grupate în următoarele categorii:
 elaborarea cadrului organizatoric și procedural intern pentru activitatea
juridică;
și gestionarea documentelor juridice și a dosarelor aflate pe rolul
 evidența
instanțelor judecătorești; efectuarea raportărilor compartimentului juridic către
conducerea entităților ș.a.;
 perfecționarea
pregătirii profesionale a personalului de specialitate din
compartimentele juridice.

referitoare la domeniul juridic:
 neelaborarea,neimplementarea/nerespectarea sau neactualizarea cadrului

procedural intern specific domeniului juridic, inclusiv pentru identificarea, evaluarea şi
managementul riscurilor din activitatea juridică și pentru pregătirea și arhivarea
documentelor juridice;
Pag. 45 / 69
 lipsa
coroborării între sarcinile și responsabilitățile din fișele posturilor
compartimentului juridic, pentru unele activități specifice, cu cele din regulamentul de
organizare și funcționare;
 nedifuzarea
către toate compartimentele interne și către toți salariații a
procedurilor operaționale specifice activității juridice, care descriu etapele și pașii de
urmat în vederea conformării la legalitate și la regularitate;
 inexistența
sau nerespectarea procedurilor interne specifice referitoare la
obligațiile compartimentelor funcționale de a colabora cu compartimentul juridic în
vederea îndeplinirii cu eficiență și eficacitate a activităților juridice - urmare cărora au
apărut disfuncționalități în pregătirea de către compartimentul juridic a susținerii
dosarelor aflate pe rolul instanțelor, ca urmare a netransmiterii formalizate sau
transmiterii incomplete a informațiilor și a datelor de către celelalte compartimente;
 evidență incompletă și neunitară a documentelor și a dosarelor aferente
activității juridice, inclusiv a dosarelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, din cauza
neaplicării procedurilor operaționale privind registrele specifice activității juridice dar și
a inexistenței unor aplicații informatice care să permită crearea de baze de date care să
gestioneze informațiile respective;
 neîntocmirea unor rapoarte scrise către conducerea entității privind activitatea
compartimentului juridic, stadiul proceselor aflate pe rolul instanțelor, activitatea de
soluționare a petițiilor ș.a.;
 neparticiparea
personalului de specialitate din compartimentele juridice la
seminare de perfecționare a pregătirii profesionale, pe fondul unei preocupări și a unei
implicări scăzute a conducerilor entităților administrației publice locale pentru
elaborarea, finanțarea și implementarea unor programe anuale de perfecționare în
domeniu.
Concluzia Curții de Conturi a României este că auditul public intern nu a acordat

suficientă atenție domeniului juridic și rolului acestuia în conformarea funcționării
autorităților administrației publice locale la legalitate și regularitate și în susținerea
intereselor lor patrimoniale în raporturile cu alte persoanele juridice sau fizice.
Pag. 46 / 69
Recomandare
Curtea de Conturi a României consideră că pentru auditarea

domeniului juridic ar fi fost necesară și o abordare orientată spre
performanța organizării și funcționării activității juridice, precum și spre
următoarele aspecte referitoare la:
 neasigurarea
resurselor necesare pentru funcționarea adecvată a
compartimentelor juridice, inclusiv a personalului de specialitate, precum și cauzele
reale ale acesteia;
 disfuncționalitățimajore în organizarea și funcționarea compartimentelor
juridice care au cauzat pierderea unor acțiuni în instanțele de judecată, ca urmare a:
inițierii tardive a unor acțiuni în vederea recuperării debitelor; absenței reprezentanților
entităților de la ședințele de judecată; neîntocmirii sau transmiterii cu întârziere a
întâmpinărilor; formulării acțiunilor după expirarea termenelor de prescripție extinctivă;
patrimoniale suferite ca urmare a respingerii acțiunilor formulate în
 pierderile
instanță - cauzate de organizarea deficitară a compartimentelor juridice și nealocarea
resurselor necesare - comparativ cu fondurile care ar fi fost necesare pentru o organizare
adecvată;
 oportunitatea, realitatea fundamentărilor și existența aprobărilor legale cu
privire la „externalizarea” activităților juridice sau la achiziționarea de servicii juridice
în condițiile în care entitățile au personal propriu de specialitate juridică (21);
 abaterile
constatate de către alte instituții de control și/sau iregularitățile sau
posibilele prejudicii identificate de către structurile de audit intern sunt aferente unor
acțiuni sau documente care au fost vizate pentru legalitate de către compartimentul
juridic sau nu poartă viza de legalitate în condițiile în care procedurile interne prevedeau
acordarea acesteia;
 inexistența
sau implementarea deficitară a unor programe informatice specifice
domeniului juridic și a impactului acestora asupra performanței activității juridice (22).
21
OUG nr.26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de
modificare şi completare a unor acte normative - Art. I (1): „Autoritățile şi instituțiile publice ale administrației publice
centrale şi locale, indiferent de modul de finanțare şi subordonare, societățile naţionale (…) care au în structura
organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanţă, de asistență
şi/sau de reprezentare; (2): „În situații temeinic justificate (…)”
22 „Ghidul practic al misiunii de audit public privind activitatea juridică”, elaborat de UCAAPI, prevede că „sistemul
informațional şi raportarea activităţilor” reprezintă un obiectiv principal al activității de audit intern
Pag. 47 / 69
2.7) Concluzii privind domeniul fondurilor europene
Ponderea acțiunilor de audit intern în care a fost abordat și domeniul „fonduri
europene” a fost de sub 2% din totalul acțiunilor desfășurate, putând fi considerată ca
fiind nesemnificativă și ocupând ultimul loc, alături de domeniul „IT”.
privire la domeniul fondurilor europene, pot fi grupate în următoarele categorii:
 elaborarea
și implementarea cadrului organizatoric și procedural aferent pentru
accesarea și utilizarea fondurilor europene;
 implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene.
referitoare la domeniul fondurilor europene:
 inexistențaprocedurilor specifice domeniului fondurilor europene, inclusiv
pentru partea de contribuție financiară a unităților administrativ-teritoriale (cofinanțare);
neactualizarea și neaplicarea celor existente; neadaptarea procedurilor la specificul
entităților publice respective;
 nearmonizarea procedurilor pentru fondurile europene cu procedurile
operaționale specifice celorlalte activități (investiții; achiziții publice; financiar-
contabilitate; avizarea contractelor pentru conformitatea juridică; asigurarea resurselor
de finanțare; încadrarea în bugetele aprobate ș.a.);
posturilor pentru personalul implicat efectiv în domeniul fondurilor
 fișele
europene nu conțin toate sarcinile aferente, executive sau de management;
cu întârziere a demersurilor de etapă, necesare implementării unor
 efectuarea
proiecte, cu efecte directe asupra accesării efective a fondurilor; nerecuperarea
avansurilor acordate antreprenorilor; înregistrări eronate în contabilitate; deficiențe
legate de forma, conținutul și aprobările aferente unor documente justificative ș.a.
Concluzia Curții de Conturi a României este că auditarea „fondurilor europene” nu a

reprezentat un obiectiv prioritar pentru auditul public intern, cu toate că numărul
unităților administrativ-teritoriale care s-au calificat pentru finanțări din fonduri
europene și valoarea fondurilor atrase au fost în creștere, iar domeniul respectiv s-a
aflat în permanență în atenția publică, România fiind catalogată în continuare ca având
o rată insuficientă de absorbție.
Pag. 48 / 69
Recomandare
Curtea de Curtea de Conturi a României consideră că auditul public

intern ar fi trebuit să acorde o mai mare atenție domeniului fondurilor
europene - în condițiile în care resursele bugetelor locale au fost
insuficiente pentru finanțarea unor proiecte de importanță crescută pentru
comunitățile locale - și să abordeze și următoarele aspecte specifice
acestuia:
 neelaborarea
sau neimplementarea unor politici specifice domeniului
fondurilor europene; neinițierea demersurilor legale pentru accesarea fondurilor
europene pentru proiecte locale importante și cauzele reale ale acesteia, în condițiile în
care această sursă nerambursabilă reprezenta o variantă viabilă împreună cu sursa de
finanțare internă;
 neasigurarea
resurselor tehnice, financiare și de personal (număr, pregătire și
experiență profesională în domeniu, separarea sarcinilor și a responsabilităților ș.a.)
pentru derularea operațiunilor specifice domeniului;
 neimplementarea standardelor de control intern managerial și pentru domeniul
fondurilor europene;
 nerespectarea
cadrului reglementat sau a procedurilor interne referitoare la
etapele de derulare a activităților specifice: realizarea și selecția proiectelor; aprobarea
finanțării; respectarea clauzelor acordurilor de parteneriat; managementul financiar;
efectuarea plăților;
 deficiențe în implementarea și derularea proiectelor: întârzieri în realizarea și
finalizarea lucrărilor; nerespectarea/modificarea unor clauze contractuale; întârzierea
alocării și a virării, sau neutilizarea și nerestituirea contribuției financiare de la bugetele
locale pentru partea de cofinanțare;
indicatorilor de performanță aferenți realizării obiectivelor
 inexistența
individuale ale personalului cu funcții de execuție și a celui cu funcții de conducere
antrenat în accesarea fondurilor europene și în derularea proiectelor finanțate din
acestea;
 pregătirea
profesională insuficientă și lipsa de specializare a personalului
antrenat în domeniul fondurilor europene și neparticiparea acestuia la seminare de
perfecționare a pregătirii profesionale de specialitate.
Pag. 49 / 69
2.8) Concluzii privind domeniul funcțiilor specifice
Domeniul „funcțiilor specifice” grupează, în mod generic, acele activități specifice
entităților publice, circumscrise obiectului lor de activitate, care contribuie în mod direct
și nemijlocit la atingerea scopului pentru care entitățile respective au fost înființate și
sunt finanțate din fonduri publice.
Din rapoartele privind activitatea de audit public intern reiese că auditul a abordat,
la nivelul autorităților administrației publice locale, aspecte ale „funcțiilor specifice”
atât în cadrul domeniului respectiv cât și în cadrul celorlalte domenii raportate.
Ca urmare, având în vedere unicitatea unor funcții specifice, precum și
eterogenitatea constatărilor auditului intern, vor fi prezentate în continuare principalele
constatări fără a se insista asupra nivelului lor de generalizare.
Domeniul „funcții specifice” a fost abordat în 31% dintre acțiunile de audit
desfășurate, fiind domeniul cu cea mai frecventă prezență, alături de domeniul
„financiar-contabil”.
referitoare la domeniul funcțiilor specifice:
 organizareinadecvată, flexibilitate și eficiență scăzute ale structurilor interne
din domeniul funcțiilor specifice; fluxuri și circuite informaționale lungi; definirea
ambiguă a componentelor structural-organizatorice (posturi, funcții, atribuții, sarcini
ș.a.); paralelisme în realizarea sarcinilor; diluarea responsabilităților ș.a.
 organizarea, implementarea și funcționarea parțială a sistemului de control
intern managerial pentru funcțiile specifice, astfel încât acesta nu furnizează o asigurare
rezonabilă că fondurile publice gestionate în scopul îndeplinirii obiectivelor generale și
specifice au fost utilizate conform reglementărilor legale:
o „externalizarea” proiectării și implementării sistemului de control intern
managerial și furnizarea, de către entitatea cu care a fost încheiat contractul, de manuale

şi proceduri operaționale cu aplicabilitate limitată, cu erori de concepere și neadaptate
particularităților activităților interne;
o neactualizarea regulamentului de organizare și funcționare ca urmare a
schimbărilor organizatorice; neconcordanțe între conținutul regulamentului și cel al

fișelor posturilor; existența unor suprapuneri de atribuții și responsabilități ale unor
compartimente diferite;
o inexistența deciziilor interne pentru desemnarea unui responsabil cu
gestionarea riscurilor; neactualizarea registrului riscurilor; neintroducerea în fișele

posturilor personalului de conducere și de execuție a sarcinilor specifice
managementului riscurilor; absența acțiunilor de identificare și de evaluare a riscurilor
specifice;
Pag. 50 / 69
nedemararea, pentru toate cazurile în care situația o impunea, a procedurilor
o
de executare silită; apariția riscului de prescriere a creanțelor ca urmare a aplicării, în

cursul execuției bugetare, doar a etapei de transmitere a somațiilor ș.a.;
 deficiențeprivind elaborarea procedurilor operaționale:
o procedurile operaționale nu acoperă toate activităţile aparținând domeniului
„funcții specifice”, inclusiv cele privind perfecționarea pregătirii profesionale aferente

fiecăreia dintre acestea; nu sunt actualizate în concordanță cu prevederile normative în
vigoare și cu modificările organizatorice interne și nu sunt semnate de către persoanele
nominalizate;
o procedurile pentru concesionarea și închirierea bunurilor proprietate publică
sau privată a unităților administrativ-teritoriale sunt incomplete și nu reglementează în

mod clar aspectele privind stabilirea și încasarea cotelor cuvenite bugetelor locale;
o procedurile cu privire la autorizarea funcționării activităților comerciale, de
transport în comun, de taximetrie ș.a., desfășurate pe teritoriul unităților administrativ-

teritoriale, sunt incomplete, neactualizate sau ineficace, la fel ca cele pentru
monitorizarea și controlul funcționării acestor activități (fundamentarea și aprobarea
planului/graficului de control; derularea acțiunilor; întocmirea proceselor-verbale sau
notelor de constatare; constatarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale la termenele
legale pentru a se evita prescripția ș.a.);
 nerespectarea normelor legale referitoare la registrul agricol: înscrierea eronată
a datelor; necorelări între suprafața totală și categoria de folosință a terenurilor și datele
evidențiate în raportările statistice, evidența fiscală și registrul agricol; necomunicarea
în termen, către compartimentele de impozite și taxe, a modificărilor/completărilor
efectuate în registrul agricol;
 fundamentarea insuficientă a poziționării corecte a mijloacelor de alarmare pe
raza unităților administrativ-teritoriale, pentru obținerea celei mai ridicate eficacități a
acestora; neelaborarea planurilor de verificare și de întreținere periodică a acestora și
neîntocmirea unor evidențe centralizate din care să reiasă numărul și locația celor
verificate anual;
 preocupare scăzută pentru fundamentarea, elaborarea și implementarea unui
sistem de indicatori de performanță/rezultate cuantificabili, pentru toate
compartimentele cu activități din domeniul funcțiilor specifice, în vederea stabilirii
performanței compartimentelor respective și a activităților aferente;
 inexistența unor sisteme informatice integrate și compatibilitate redusă între
programele/aplicațiile informatice utilizate de către compartimentele care derulează
activități din domeniul funcțiilor specifice, cu efecte negative asupra comunicării
operative a datelor;
 nerespectarea normelor legale și a cadrului procedural intern, cauzatoare de
iregularități sau de posibile prejudicii:
Pag. 51 / 69
necalcularea diferențelor de taxe aferente autorizațiilor de construire
o
eliberate, ca urmare a nedeclarării de către beneficiarii autorizațiilor a valorii reale a

lucrărilor executate;
neefectuarea recepției construcțiilor, după finalizarea acestora și expirarea
o
termenelor de valabilitate a autorizațiilor, cu efecte asupra schimbării categoriei de

folosință a terenurilor, a efectuării modificărilor în evidența fiscală și a impozitării;
acordarea de scutiri și amânări la plata unor impozite și taxe locale fără
o
existența tuturor documentelor justificative stabilite de lege și de procedurile interne;

acordarea repetată de sprijin financiar nerambursabil pentru activități
o
sociale, de cultură, recreere, sport, religie ș.a., acelorași asociații, fără ca acestea să
prezinte bugete estimative ale acțiunilor și, ulterior, să justifice cu documente modul de
utilizare a sumelor primite;
nerespectarea procedurilor de efectuare a anchetelor sociale, în vederea
o
urmăririi respectării condițiilor acordării ajutorului de încălzire, de întocmire a dosarelor

aferente și de efectuare a plăților;
inexistența sau nerespectarea clauzelor contractuale sau a procedurilor
o
interne privitoare la administrarea pădurilor aparținând unităților administrativ-

teritoriale și la valorificarea masei lemnoase de către ocoale silvice private;
încheierea, fără temei legal, a unor acte juridice prin care unele spații, din
o
domeniul public sau privat local, au fost puse la dispoziție, gratuit, unor societăți
comerciale;
deficiențe în realizarea veniturilor și în efectuarea cheltuielilor serviciilor
o
publice de salubrizare a localităților și în verificarea activității și a decontării lucrărilor

efectuate pentru deszăpezire şi combaterea poleiului și a gheții, ca urmare a inexistenței
registrului special (jurnal de activitate pe timp de iarnă) întocmit pentru evidența acestor
activității ș.a.
Concluzia Curții de Conturi a României este că domeniul „funcții specifice” a fost

abordat la un nivel semnificativ în totalul acțiunilor de audit intern realizate,
comparativ cu majoritatea celorlalte domenii, însă nu s-a insistat cât ar fi fost necesar
asupra performanței acestor funcții specifice și a impactului acestora asupra
satisfacerii intereselor generale și individuale ale cetățenilor, asupra promovării
conduitei etice în comunicarea și relaționarea cu aceștia, a prevenirii și combaterii
corupției ș.a. - în condițiile în care acțiunile de auditul performanței reprezentau o cale
legală și eficientă de abordare a unor astfel de aspecte.
Pag. 52 / 69
Recomandare
Curtea de Conturi a României consideră că ar fi fost în sprijinul

realizării performante a scopului și a obiectivelor autorităților
administrației publice locale dacă auditul public intern ar fi abordat,
instrumentat și valorificat, într-o mai mare măsură și cu un accent mai
pronunțat spre performanță, și o serie de aspecte ale funcțiilor specifice,
referitoare la:
 calitateacadrului procedural elaborat pentru organizarea și desfășurarea
activităților specifice destinate cetățenilor și/sau a celor care necesită relaționare directă
sau indirectă cu aceștia, precum și calitatea implementării și a respectării lui (servicii
publice comunitare locale: de evidența persoanelor; pentru eliberarea și evidența
pașapoartelor; regim permise de conducere şi înmatricularea vehiculelor; relații cu
publicul; asistență socială și protecția copilului; arhitect șef; autorizare activități
comerciale; poliție locală; relații cu asociațiile de proprietari ș.a.);
nejustificate și soluționare inadecvată, superficială a petițiilor depuse
 întârzieri
de către cetățeni; cauzele reale ale acestora; necomunicare a răspunsurilor aferente sau
comunicare după termenul legal ș.a.;
termenelor legale pentru eliberarea certificatelor de urbanism și a
 nerespectarea
autorizațiilor de construire/desființare; implicare insuficientă și ineficace în elaborarea
și executarea programelor de control privind respectarea disciplinei în construcții
conform prevederilor legale;
 neaducereala cunoștința publică, în termenul legal, a proiectelor de hotărâri de
consiliu local înaintea punerii în dezbatere; structură, conținut și accesibilitate precare
ale paginilor de internet și neactualizarea acestora;
 neimplicare
sau implicare nesemnificativă a autorităților administrației publice
locale în monitorizarea și îndrumarea activității asociațiilor de proprietari;
 calitateredusă a prestării serviciilor comunitare de utilități publice(23),
indiferent de modalitățile de gestiune alese, precum și neacordarea atenției cuvenite
criteriilor legale(24) privind organizarea și funcționarea acestora: prioritatea interesului
general al colectivităților locale; satisfacerea cât mai completă a cerințelor utilizatorilor
și protejarea intereselor acestora; întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul
colectivităților locale; dezvoltarea durabilă a unităților administrativ-teritoriale ș.a.;
23alimentare cu apă; canalizarea şi epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
alimentarea cu energie termică în sistem centralizat; salubrizarea localităților; iluminatul public; alimentarea cu gaze
naturale; transportul public local de călători
24 Legea nr.51/2013 serviciilor comunitare de utilități publice
Pag. 53 / 69
 inexistențaevidenței centralizate a proiectelor de investiții de la inițierea
acestora și până la finalizarea lor, la recepția finală și darea în folosință (fundamentarea
necesității și a oportunității; programul de investiții; contractarea și derularea execuției;
recepția ș.a.);
tuturor etapelor legale și procedurale, de către structurile de audit
 parcurgerea
public intern, în toate situațiile în care identifică iregularități și posibile prejudicii în
activitățile din domeniului funcțiilor specifice.
2.9)
Demersurile pe care și le propune Curtea de Conturi cu privire la

activitatea desfășurată de structurile de audit public intern
1) Camerele de conturi județene vor verifica și vor instrumenta, în cadrul fiecărei

acțiuni de audit desfășurate la entitățile aflate în sfera lor de competență, modalitatea în
care structurile de audit public intern planifică, pe baza analizei de risc, și realizează
misiunile de audit - având în vedere și recomandările formulate la fiecare dintre
subcapitolele 2.1-2.8 din prezentul raport referitoare la domeniile: •bugetar •financiar-
contabil •achiziții publice •resurse umane •IT •juridic •fonduri europene •funcții
specifice.
2) În cadrul întâlnirilor periodice pe care le vor avea cu auditorii din structurile de

audit intern din județe(25), camerele de conturi vor prezenta și vor dezbate recomandările
din prezentul raport special referitoare la obiectivele pe care auditul intern ar trebui să le
abordeze pentru creșterea eficienței acestuia, a performanței generale a activității și a
utilizării fondurilor publice, precum și a gradului de complementaritate între cele două
tipuri de audit, extern și intern.
25 În prezent sunt elaborate, la nivelul Curții de Conturi, instrucțiunile interne pentru dezvoltarea și consolidarea
colaborării camerelor de conturi cu structurile de audit public intern de la nivelul județelor, în vederea asigurării
complementarității şi a creșterii eficacității activităţii de audit public intern
Pag. 54 / 69
Capitolul 3
Dezvoltarea și consolidarea colaborării camerelor de conturi
cu structurile de audit public intern de la nivelul județelor
3.1) Întâlnirile organizate de către camerele de conturi cu auditorii

din structurile de audit intern de la nivelul județelor
Așa cum a fost prezentată și în introducerea la prezentul raport special,
reglementarea legală pe care se bazează legătura dintre auditul public extern efectuat de
către Curtea de Conturi a României și auditul public intern exercitat la nivelul
autorităților administrației publice locale este Legea nr.94/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții de Conturi, republicată(26).
Conștientizând că ar fi putut contribui mai mult la consolidarea auditului public
intern în sectorul public - prin transpunerea în practică, cu mai multă eficacitate, a
atribuțiilor pe care le are cu privire la auditul intern - Curtea de Conturi și-a reconfigurat
în prezent abordarea și, ca un prim semnal al acestei schimbări, conducerile camerelor
de conturi județene au organizat, în trimestrul al II-lea al anului 2018, întâlniri cu
auditorii din structurile de audit public intern de la nivelul județelor, la care au participat
și auditori publici externi din cadrul camerelor de conturi.
Întâlnirile au reprezentat un prim pas spre consolidarea colaborării dintre
structurile de audit, au fost conduse și moderate de către directorii camerelor de conturi
organizatoare și vor fi organizate în continuare în vederea asigurării complementarității
activităţilor de audit public extern și de audit public intern și pentru creșterea eficacității
acestora.
Participanții au apreciat inițiativa, deschiderea și disponibilitatea Curții de Conturi
de a organiza aceste întâlniri pentru identificarea problemelor reale, care există la
nivelul autorităților administrației publice locale, în organizarea și funcționarea funcției
de audit public intern conform reglementărilor legale în vigoare.
Totodată, au fost apreciate aspectele prezentate și dezbătute, precum și atmosfera
colocvială în care au avut loc discuțiile pe teme de interes comun, subliniindu-se nevoia
continuării desfășurării unor astfel de întâlniri, poate pe teme prestabilite, cu o durată
mai mare și cu participarea și a conducătorilor entităților publice.
26 art. 42:
„(1) În îndeplinirea atribuțiilor pe care i le conferă legea, Curtea de Conturi mai are următoarele atribuții:
a) să evalueze activitatea de control financiar propriu și de audit intern a persoanelor juridice controlate (…);
b) (…);
c) să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcțiilor sale de control şi de audit, rapoartele celorlalte organisme cu
atribuţii de (…) audit intern (…)
d) (…)”
(2) Persoanele juridice supuse controlului Curții de Conturi sunt obligate să transmită acesteia, până la sfârșitul
trimestrului I pentru anul precedent, Raportul privind desfășurarea și realizarea programului de audit intern.
(3) Curtea de Conturi va dezvolta colaborarea cu structurile de audit intern de la nivelul persoanelor juridice, în vederea
asigurării complementarității și a creșterii eficienței activității de audit”
Pag. 55 / 69
Întâlnirile au fost organizate în toate județele și în Municipiul București și s-au
desfășurat în prezența a cca 1.200 de participanți din afara camerelor de conturi, astfel:
 1.050 de auditori de la structurile de audit public intern de la nivelul
autorităților administrației publice locale, din care:
◦900 de auditori de la entități publice de nivel local (ordonatori principali de
credite ai bugetelor locale și entități subordonate) care și-au organizat compartimente
proprii de audit intern;
◦150 de auditori de la structurile asociative care au organizat audit prin
cooperare (filialele județene ale Asociației Comunelor din România - A.Co.R.; Asociații
de Dezvoltare Intercomunitară - A.D.I.; alte sisteme de cooperare);
 35 de reprezentanți ai compartimentelor de audit public intern de la nivelul
direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice(27);
 115 auditori de la structurile de audit intern de la nivelul entităților
deconcentrate ale autorităților administrației publice centrale, aflate în sfera de
competență a camerelor de conturi.
Tema întâlnirilor a fost „Dezvoltarea colaborării cu structurile de audit intern de la
nivelul județelor, în vederea asigurării complementarității dintre auditul public extern și
auditul public intern şi a creșterii eficienței activităţii de audit public intern”.
Scopul principal al acestor întâlniri profesionale a fost:
 consolidarea auditului public intern în entitățile administrației publice locale
aflate în competența de audit a camerelor de conturi și creșterea conformării activității
acestora la legalitate, regularitate și performanță;
 îmbunătățirea activității de audit public intern, astfel încât aceasta să ajungă a fi
evaluată pozitiv de către camerele de conturi în cadrul acțiunilor de audit efectuate de
către acestea;
 intermedierea cunoașterii și a dezvoltării unor relații de colaborare și
comunicare între camerele de conturi și structurile de audit public intern din județe;
 diseminarea preocupărilor Curții de Conturi pentru transparență, pentru
deschidere și colaborare cu entitățile publice din sfera de competență, precum și pentru
crearea unor practici unitare de abordare a unor activități specifice (secțiunea
„Îndrumare/soluții, practici unitare” de pe site-ul Curții de Conturi).
Obiectivul general al întâlnirilor a fost ca auditul public intern să realizeze și să
finalizeze misiuni de calitate, iar constatările, concluziile și recomandările să fie reale,
credibile, corect fundamentate și bazate pe probe de audit suficiente și adecvate, astfel
încât camerele de conturi să se poată baza pe ele în activitatea de planificare a auditului
public extern.
27 Prin OMFP nr.768/2003, UCAAPI a delegat către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice (DGRFP)
îndeplinirea unor atribuții la nivel regional cu privire la auditul public intern
Pag. 56 / 69
Principalele aspecte dezbătute și concluziile reieșite sunt următoarele:
1) Aspecte semnificative privind organizarea și funcționarea auditului intern, în
cadrul dezbaterilor fiind conturate concluzii referitoare la principalele cauze ale
neorganizării și/sau nefuncționării adecvate a auditului public intern, cum ar fi:
a) restricții bugetare și de personal aplicate în administrația publică locală și
resurse financiare insuficiente la nivelul entităților publice, cu efecte în neorganizarea
activității de audit intern sau subdimensionarea compartimentelor de audit în raport cu
volumul activităţilor de auditat şi cu riscurile asociate - inclusiv compartimente care
funcționează cu un singur post de auditor, fără respectarea cerinței legale de supervizare
prin existența a minim 2 auditori cu normă întreagă la nivelul fiecărei structuri de audit
intern;
b) preocupare și implicare insuficiente din partea conducerilor entităților
publice pentru asigurarea, conform legii, a cadrului organizatoric și funcțional necesar
desfășurării activităţii de audit public intern - situație favorizată și de neaplicarea
măsurilor legale, de coerciție și sancționatorii, din partea entităților și a persoanelor
competente;
c) insuficienta conștientizare și, uneori, neînțelegerea de către conducere a
scopului și a rolului auditului intern - existând încă mentalitatea, în multe cazuri, că
auditorii interni nu-și justifică activitatea;
d) preocupare limitată a conducerilor entităților pentru organizarea
concursurilor și ocuparea posturilor vacante de auditori interni, accentuată și de
salarizarea neatractivă pentru posturile respective - grila de salarizare pentru auditorii
interni este inferioară altor posturi de execuție similare ca vechime și experiență
profesională și a fost eliminat sporul pentru activitatea de audit intern;
e) desființarea structurilor de audit public intern în cazul restructurării
entităților și redistribuirea sau transformarea posturilor de auditori interni;
f) nerespectarea prevederilor legale referitoare la numirea/destituirea
conducătorilor compartimentelor de audit intern de către conducătorii
entităților/structurilor asociative, cu avizul UCAAPI sau, după caz, cu avizul entității
publice ierarhic superioare;
g) acordarea unei independențe și a unei autorități insuficiente conducătorilor
structurilor de audit intern; implicarea auditului intern în activitățile care urmează a fi
auditate, cu efect în diminuarea independenței funcției de audit intern;
h) conducerile entităților publice și/sau conducătorii compartimentelor de
audit nu și-au îndeplinit responsabilitatea legală de a asigura condițiile necesare
realizării formării profesionale continue a auditorilor interni, în cadrul unei perioade de
minimum 15 zile lucrătoare pe an;
i) neasigurarea perfecționării pregătirii profesionale a auditorilor interni, cu
efecte directe în limitarea experienței în exercitarea tuturor tipurilor de audit intern, în
special auditul performanței și auditul de sistem;
Pag. 57 / 69
j) lipsa reglementărilor și procedurilor privind apelarea la serviciile unor
experți în domenii specifice (IT; medicină; construcții ș.a.);
k) structurile de audit intern nu au putut consulta în integralitate rapoartele de
audit întocmite de către camerele de conturi, astfel încât să-și poată planifica activitatea
având în vedere și constatările, concluziile și recomandările din rapoartele respective;
l) obținerea informațiilor necesare în derularea misiunilor de audit intern la
nivelul unor entități subordonate a fost îngreunată de lipsa sprijinului conducerii
acestora sau de lipsa de colaborare din partea personalului de execuție;
m) conducerile nou instalate ale unor entități publice aflate în subordinea, în
coordonarea sau sub autoritatea unor unități administrativ-teritoriale au formulat, la
preluarea funcției, solicitări exprese de efectuare a unor misiuni de audit intern, însă
recomandările auditului nu au fost luate în considerare și implementate tocmai de către
cei care au solicitat efectuarea misiunilor de audit;
n) descurajarea potențialilor candidați pentru posturile de auditori interni, ca
urmare a organizării concursurilor numai în București, de către Agenția Națională a
Funcționarilor Publici;
o) imposibilitatea evaluării de către direcțiile generale regionale ale finanțelor
publice (atribuție preluată de la UCAAPI) a activității de audit intern de la nivelul
autorităților administrației publice locale, cel puțin o dată la 5 ani, ca urmare a
numărului insuficient de posturi de auditori de la nivelul compartimentelor de audit din
cadrul acestora.
2) Recomandările formulate de către camerele de conturi și măsurile dispuse
prin deciziile emise de acestea ar trebui să constituie, pentru structurile de audit public
intern, repere importante în demersurile de îmbunătățire a calității și a performanței
activității de audit intern, cu efecte în perfecționarea managementului și în administrarea
legală și judicioasă a resurselor financiare ale sectorului public.
De asemenea, au fost aduse în discuție și dezbătute și aspecte privind rapoartele
de audit public intern, care de multe ori nu conțin constatări concludente sau conțin
constatări care privesc mai mult aspectele „de formă” și mai puțin pe cele „de fond”, și
cu rare constatări de posibile prejudicii - în condițiile în care misiunile de audit realizate
de către camerele de conturi au identificat și instrumentat numeroase abateri de la
legalitate și regularitate care au dus la prejudicierea entităților respective;
3) Lipsa de substanță a constatărilor și a recomandărilor auditului intern poate fi
un semnal elocvent al faptului că independența funcției de audit intern se află, de multe
ori, doar la nivel teoretic și nu se manifestă și în practică.
Auditorii interni au adus în discuție, cu o anumită reținere, o serie de aspecte
care vizează asigurarea independenței activității lor, considerând că, atâta timp cât sunt
în subordinea conducătorilor entităților publice, sau cât timp numărul de posturi și
salarizarea lor depind de conducătorii entităților partenere (structuri asociative), este
greu să instrumenteze constatări care, într-un fel sau altul, aduc atingere acestora;
Pag. 58 / 69
4) Aspecte practice privind realizarea complementarității programelor anuale de
activitate ale camerelor de conturi cu programele structurilor de audit public intern,
astfel încât, pe cât posibil, acțiunile de audit public intern să fie programate și să se
finalizeze înaintea acțiunilor camerelor de conturi.
În urma dezbaterilor, au fost identificate metode practice pentru a pune în
aplicare și a consolida complementaritatea, și anume:
 transmiterea la camerele de conturi, de către structurile de audit intern, a
proiectelor programelor anuale de audit intern, pentru formularea unor propuneri de
modificare a perioadei de efectuare a auditului intern;
 efectuarea unor consultări între conducătorii structurilor de audit intern și
conducerile camerelor de conturi, de câte ori este nevoie, pentru armonizarea
perioadelor de desfășurare a misiunilor de audit proprii fiecărei structuri, cât și a
tematicilor și a obiectivelor de audit.
Din discuțiile purtate a reieșit disponibilitatea auditorilor publici interni în ceea
ce privește realizarea complementarității programelor de audit, cu mențiunea că aceasta
este limitată atât de numărul insuficient de auditori din cadrul structurilor de audit, cât și
de modul de aprobare a programului multianual și a programelor anuale de audit intern -
mai ales în cazul structurilor asociative unde aprobarea se face în ședință, cu
participarea tuturor entităților partenere, procedură relativ greoaie din punct de vedere al
convocării și al realizării cvorumului.
5) Desfășurarea în continuare a funcției de audit public intern prin contracte de
prestări servicii, având în vedere interdicția legală de a se practica acest tip de audit.
S-a reiterat necesitatea luării unor măsuri urgente de intrare în legalitate, de către
entitățile publice la care auditul intern se desfășoară prin contracte de prestări servicii,
având în vedere interdicția reglementată prin OUG nr.26/2012, pct.1 al art.VI, prin care
a fost abrogată modalitatea de asigurare a activității de audit public intern prin contracte
de prestări servicii - posibilitate prevăzută inițial la art.11, lit. c din Legea nr.672/2002.
În cadrul întâlnirilor a fost adus în discuție eșecul discuțiilor inițiate de către
unele filiale județene ale Asociației Comunelor din România cu ordonatori de credite ai
unor unități administrativ-teritoriale asociate la care funcția de audit intern este
realizată, contrar legii, prin contracte de prestări servicii.
6) Aplicarea procedurilor legale cu privire la situațiile în care auditorii interni
identifică posibile prejudicii.
Auditorii interni au afirmat că informează conducătorul entității, eventual și pe
secretarul unității administrativ-teritoriale, pentru a dispune măsuri cu privire la
iregularitățile și posibilele prejudicii constatate, dar că în multe cazuri aceștia nu știu
cum să procedeze în continuare (pct.1.4.7.1 din „Normele generale privind exercitarea
activităţii de audit public intern” aprobate prin HG nr.1086/2013 - „Iregularitățile sau
posibilele prejudicii constatate de auditorii interni sunt raportate conducătorului
Pag. 59 / 69
entităţii publice şi structurii de control abilitate, în termen de 3 zile lucrătoare de la
constatare”).
În urma discuțiilor a reieșit că, pe lângă întocmirea „fișei de identificare și
analiză a problemei” și a „formularului de constatare și raportare a iregularităților”, este
necesar ca formularea recomandărilor cu privire la situațiile în care se constată
iregularități și posibile prejudicii să facă referire la măsurile concrete ce se impun a fi
luate, nu doar la revizuirea și îmbunătățirea procedurilor interne specifice activității
și/sau categoriei de operațiuni respective.
7) Acordarea unei atenții sporite, din partea structurilor de audit intern, pentru
evaluarea și pentru dinamica riscurilor asociate activităților derulate în cadrul entităților
publice, precum și pentru criteriile de apreciere a acestora, în scopul consolidării
eficacității rapoartelor de audit public intern și al creșterii încrederii pe care camerele de
conturi o au în constatările auditului intern.
În urma discuțiilor purtate a reieșit că, cel puțin la nivelul multor unități
administrativ-teritoriale comunale, temele și obiectivele misiunilor de audit intern au
fost stabilite exclusiv la solicitarea ordonatorilor de credite, fără a se face analiza
riscurilor.
Stabilirea scorului de risc/punctajului total al riscurilor, precum și ierarhizarea
acestora sunt necesare stabilirii activităților și operațiunilor cu risc ridicat care să fie
auditate cu prioritate, chiar dacă sunt printre activitățile „sensibile”, ca de
exemplu:▫constituirea și realizarea veniturilor unităților administrației publice locale,
facilitățile acordate, stabilirea și urmărirea titlurilor de creanță și a „rămășițelor”
▫angajamente/plăți pentru lucrările de investiții și reparații ▫achizițiile publice ▫sistemul
contabil şi fiabilitatea acestuia ▫sistemele IT ▫salarizarea ș.a.
8) Activitatea de audit intern a fost orientată cu precădere către activități de
asigurare și în mică măsură către activități de consiliere.
Dezbaterile au scos în evidență că auditorii interni nu sunt, de regulă, solicitați și
implicați în activități de consiliere, atât în varianta formalizată (cuprinderea misiunilor
de consiliere în cadrul planului anual de audit public intern), cât și în varianta
neformalizată (participarea auditorilor în diferite comisii şi comitete organizate la
nivelul entităților).
9) Structurile de audit intern nu trebuie implicate în elaborarea procedurilor de
control intern managerial.
10) Importanța fundamentării de către conducătorii structurilor de audit, la
momentul planificării anuale, a fondului de timp disponibil pentru auditarea în termen
de 3 ani a tuturor activităților/operațiunilor prevăzute de lege.
A fost reiterată importanța analizării cu mai multă responsabilitate, de către
conducătorii structurilor de audit, a resurselor umane disponibile pentru respectarea
periodicității efectuării auditurilor, precum și comunicarea către conducerile entităților
respective a insuficienței acestora, acest fapt având un impact major asupra modului în
Pag. 60 / 69
care este asigurat cadrul organizatoric şi funcțional al auditului public intern.
11) Necesitatea abordării tuturor variantelor de exercitare a auditului de
asigurare prevăzute de reglementările legale: auditul de regularitate; auditul
performanţei; auditul de sistem.
Majoritatea auditorilor interni prezenți au susținut că nu au efectuat misiuni de
audit de sistem și de performanță și că nu sunt familiarizați cu specificul acestora, fiind
de comun acord asupra importanței efectuării misiunilor de auditul performanței în care
sunt abordate nu numai efectele ci și cauzele reale ale unor deficiențe și abateri și ale
nerealizării unor obiective.
12) Realizarea auditului public intern în sistem de cooperare
Au fost prezentate și discutate aspecte privind organizarea și funcționarea
auditului intern în sistem de cooperare (filialele județene ale Asociației Comunelor din
România - A.Co.R.; Asociații de Dezvoltare Intercomunitară - A.D.I.; alte sisteme de
cooperare), din dezbateri conturându-se o serie de aspecte specifice, precum și cauze ale
disfuncționalităților existente, astfel:
a) realizarea auditului intern în sistem de cooperare (prin cele două modalități
reglementate: cooperarea a două sau mai multe entități publice locale, respectiv
cooperare în cadrul structurilor asociative) este o soluție benefică și care poate fi extinsă
și consolidată, mai ales în condițiile în care există în continuare unități administrativ-
teritoriale, mai ales comunale, la care funcția de audit intern este neorganizată sau
nefuncțională sau este realizată, contrar legii, prin contracte de prestări de servicii;
b) activitatea de audit în cooperare nu a reușit - chiar dacă, de regulă, au
existat bune intenții și implicare din partea auditorilor - să se organizeze și să
funcționeze la standardele pe care reglementările legale le-au stabilit și la cele necesare
unei funcționări performante a activității entităților partenere;
c) compartimentele de audit public intern nu au fost dimensionate în funcție
de necesitățile reale pentru auditarea activităților și a operațiunilor prevăzute de lege, cel
puțin o dată la 3 ani pentru toate entitățile semnatare ale acordurilor de cooperare, fiind
și cazuri în care cota-parte din cheltuielile de organizare și funcționare a fost încasată
chiar dacă prestarea nu a avut loc;
d) s-a conturat concluzia că, în multe cazuri, primarii de comune au preferat
să nu respecte legea și să nu organizeze auditul intern, decât să achite cota-parte din
cheltuielile structurii asociative aferentă activității de audit intern;
e) costurile suportate de către entitățile partenere, pentru organizarea și
desfășurarea auditului intern în sistem de cooperare, au fost mai mici, în unele cazuri,
sau mai mari, în altele, comparativ cu cheltuielile care ar fi fost suportate dacă această
activitate s-ar fi desfășurat cu personal angajat de către entitățile respective;
f) contravaloarea cotei-părți din cheltuielile determinate de organizarea și
funcționarea compartimentului de audit intern în sistem de cooperare, care a revenit
Pag. 61 / 69
fiecărei entități partenere, ar fi trebuit fundamentată pe baza costurilor reale (model
cadru al Acordului de cooperare pentru organizarea şi exercitarea funcției de audit
intern - Anexa la HG nr.1183/2012) și dimensionată/revizuită în funcție de nivelul
cheltuielilor efective realizate pentru această activitate;
g) lipsă de susținere din partea reprezentanților entităților partenere pentru
auditorii interni aflați în misiuni de audit, precum și lipsa de prioritare acordată acestei
activități.
Auditorii care au realizat audit în sistem de cooperare s-au confruntat deseori,
cu ocazia misiunilor desfășurate la entitățile partenere, cu dificultăți în ceea ce privește
obținerea actelor și a documentelor necesare auditului, colaborarea cu conducerea
entităților respective, reticențe ale personalului de specialitate ș.a.;
h) selectarea unor misiuni de audit, pentru a fi cuprinse în planurile anuale, a
fost făcută fără evaluarea riscurilor asociate și fără a se lua în considerare deficiențele
consemnate anterior în rapoartele de audit ale camerelor de conturi și nici alte informații
și indicii referitoare la disfuncționalități sau abateri specifice fiecărei unități
administrativ-teritoriale asociate;
i) gradul de implementare a recomandărilor formulate cu ocazia realizării
misiunilor de audit intern a fost relativ scăzut și, ca urmare, raportul „cost-beneficiu” nu
este în măsură să arate o maximizare a rezultatelor cooperării - una dintre cauze fiind
lipsa pârghiilor de conștientizare a conducătorilor entităților partenere cu privire la
importanța și necesitatea implementării recomandărilor;
j) „punctele tari” și „punctele slabe” ale modului actual de organizare și
funcționare a auditului prin sisteme de cooperare, cu precădere legate de asigurarea și
consolidarea independenței compartimentelor de audit intern și a auditorilor, astfel:
 „puncte tari”: auditul public intern în cooperare depersonalizează relația
directă dintre primari și proprii auditori interni angajați, precum și, într-o oarecare
măsură, dintre primari și contribuabilii rău platnici executați silit;
 „puncte slabe”: numărul de posturi și de auditori ai compartimentelor de
audit intern, nivelul salarizării auditorilor, limitele de cheltuieli aferente ș.a. depind în
mare măsură de numărul entităților participante, oricare dintre acestea putându-se
retrage, inclusiv ca mijloc de presiune față de constatările și recomandările mai puțin
„confortabile”, cu consecințe asupra stabilității financiare a asociației și, implicit, asupra
menținerii numărului de auditori și a nivelului de salarizare.
De asemenea, numărul de posturi și de auditori, nivelul salarizării, limitele de
cheltuieli aferente sunt aprobate în ședința membrilor asociațiilor respective, unde nu
întotdeauna se ține cont de fundamentările realizate pe baza cerințelor și a criteriilor
legale, de interesul pentru realizarea unui audit intern independent și imparțial și de
constatările și recomandările anterioare ale auditului;
k) neglijarea aproape generalizată a perfecționării pregătirii profesionale a
auditorilor publici interni din cadrul structurilor asociative; neînțelegerea necesității
Pag. 62 / 69
formării profesionale continue a acestora; inexistența unui cadru procedural specific
pentru evaluarea performanței auditului și a auditorilor, prin aprobarea și implementarea
unui sistem coerent de indicatori de performanță;
Directorii camerelor de conturi au solicitat participanților să informeze în scris,

în mod formalizat, conducerile autorităților administrației publice locale pe care le
auditează, cu privire la aspectele dezbătute și la prioritățile și soluțiile discutate privind
consolidarea auditului intern și dezvoltarea colaborării camerelor de conturi cu
structurile de audit intern de la nivelul județelor.
3.2)
Propuneri ale structurilor de audit intern pentru îmbunătățirea

calității organizării și funcționării auditului public intern
A.) Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea calității organizării și

funcționării auditului intern
În timpul întâlnirilor de lucru au fost dezbătute unele măsuri pe care participanții le

consideră necesare pentru îmbunătățirea calității organizării și funcționării auditului
intern, inclusiv a consolidării complementarității dintre auditul public intern și cel
extern.
Principalele propuneri ale auditorilor interni, pe care Curtea de Conturi consideră
că pot fi analizate, luate în considerare și aplicate în practică de către entitățile publice,
sunt următoarele:
 asigurarea cu prioritate a resurselor financiare, umane și materiale de către
conducătorii autorităților administrației publice locale pentru organizarea și
funcționarea, conform prevederilor legale, a funcției de audit public intern;
 elaborarea de către UCAAPI, și publicarea pe pagina proprie de Internet, a
manualelor/ghidurilor pentru derularea tuturor tipurilor de misiuni de audit intern,
inclusiv pentru auditul performanței, pentru activitățile „suport”, pentru evaluarea
sistemului de control intern managerial ș.a.;
 crearea și dezvoltarea unui forum de dezbateri pe teme de audit public intern,
moderat de către UCAAPI, prin organizarea de reuniuni, conferințe, video-conferințe
naționale/regionale în care să fie valorificată experiența internă dobândită în organizarea
și funcționarea auditului intern și să fie promovate exemple de bună practică internă și
externă;
Pag. 63 / 69
Prezentarea cu aceste ocazii și a modalităților concrete în care se elaborează,
implementează și actualizează „Programul de asigurare şi îmbunătățire a calității
activităţii de audit public intern” (PAIC - pct. 2.3.7 din Normele generale/HG
nr.1086/2013);
 crearea și actualizarea unor baze de date la nivelul direcțiilor generale
regionale ale finanțelor publice sau al unităților administrativ-teritoriale județene,
accesibile tuturor structurilor de audit public intern, în care să fie cuprinse principalele
riscuri asociate pe tipuri de procese/activități/operațiuni;
 exercitarea cu mai multă eficiență, de către UCAAPI, a rolului său de
coordonator al sistemului de perfecționare a pregătirii profesionale a auditorilor interni
din sectorul public, referitor la: ▫conștientizarea conducerii entităților publice în vederea
identificării și alocării resurselor necesare efectuării minimului obligatoriu de 15 zile de
pregătire profesională pentru fiecare auditor intern ▫organizarea cursurilor de
perfecționare profesională la nivel local sau regional, pe tot parcursul anului, în vederea
optimizării costurilor și atingerea scopului acestor cursuri ▫îndrumarea în vederea
elaborării de programe de perfecționare profesională pentru domenii cum ar fi auditul
performanței, auditul de sistem, auditarea fondurilor europene, poziționarea auditului
intern față de fenomenele și aspectele de fraudă ș.a.
 inițierea unui feedback din partea UCAAPI la raportările pe care le fac
structurile de audit public intern către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice,
cu privire la recomandările neimplementate - raportări centralizate și transmise de către
acestea la UCAAPI;
 acordarea sprijinului necesar, din partea camerelor de conturi, pentru
conștientizarea conducătorilor entităților publice asupra scopului și utilității activității
de audit intern, prin organizarea unor întâlniri cu aceștia, împreună cu auditorii interni
sau separat;
 diminuarea reticenței conducătorilor entităților publice cu bugete anuale mai
mici de 2 miliarde lei de a înființa comitete de audit intern (art.9 din Legea
nr.672/2002: „Instituțiile publice cu un buget mai mic de 2.000.000.000 lei în cursul
unui exercițiu bugetar pot constitui comitete de audit intern în scopul creșterii eficienței
activităţii de audit intern);
 organizarea și desfășurarea în continuare a întâlnirilor periodice dintre
camerele de conturi și structurile de audit intern de la nivel local, pentru clarificarea
unor aspecte concrete de organizare și funcționare, prezentarea cazuisticii unor abateri
constatate, diseminarea cazurilor de bună practică, implementarea complementarității
ș.a.;
 participarea conducătorilor compartimentelor de audit intern la întâlnirile de
prezentare la entități a echipelor de audit ale camerelor de conturi, la întâlnirile
organizate pe parcursul desfășurării acțiunilor, cât și la întâlnirile finale de conciliere a
constatărilor, concluziilor și a recomandărilor din proiectele rapoartelor de audit, astfel
Pag. 64 / 69
încât auditul intern să fie implicat și informat în mod direct asupra desfășurării
acțiunilor camerelor de conturi și a rezultatelor acestora;
 punerea accentului pe organizarea și funcționarea cu profesionalism și
responsabilitate a controlului financiar preventiv propriu, pentru ca auditul intern să se
poată baza pe avizele acestuia și, astfel, eșantioanele supuse auditării să fie mai reduse
și, implicit, să poată fi diminuate resursele alocate auditului intern, fără afectarea
calității acestuia;
 implicarea Asociației Comunelor din România în inițierea și organizarea unor
întâlniri de lucru la nivel regional și/sau național, cu participarea reprezentanților
compartimentelor de audit public intern de la nivelul filialelor județene și a primarilor
comunelor partenere, în vederea dezbaterii unor probleme și a unor soluții practice
privind organizarea și funcționarea auditului intern în cooperare, realizării schimbului
de experiență și a diseminării și uniformizării elementelor de practică pozitivă și de
bună practică ș.a.
B.) Propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ specific
La finalul întâlnirilor dintre camerele de conturi și auditorii interni de la nivel local

s-a convenit ca participanții să poată transmite, în perioada imediat următoare, pe
adresele de e-mail ale camerelor de conturi, propuneri de îmbunătățire a cadrului
legislativ în vederea creșterii eficacității auditului public intern.
Principalele propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ primite de la
participanți, pe care Curtea de Conturi consideră că pot fi analizate și luate în
considerare de către Guvern și Ministerul Finanțelor Publice pentru modificarea și
completarea legislației, respectiv pentru inițiativele legislative aferente, se referă la
următoarele aspecte:
 explicitarea expresiei „(…) raportează imediat (…) structurii de control intern
abilitate (…)” în cazurile în care auditorii interni constată iregularități sau posibilele
prejudicii. (art.13 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern și/sau pct. 1.4.7; 1.4.7.1;
3.8.4.3 din HG nr.1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de
audit public intern)
Propunerea vizează inclusiv necesitatea precizării structurilor de control
abilitate, a persoanelor competente și a modului concret în care acestea trebuie să
acționeze în situațiile în care auditul intern constată și raportează iregularități și posibile
prejudicii;
 transmiterea de către conducătorii structurilor de audit intern a formularelor de
constatare și raportare a iregularităților întocmite de către auditorii interni și la
structurile de specialitate ale Curții de Conturi în competența cărora se află entitățile
respective (cărora acestea le transmit rapoartele anuale privind activitatea de audit
public intern), în același termen în care trebuie să informeze „conducătorul entităţii
Pag. 65 / 69
publice care a aprobat misiunea de audit public intern şi structura de control abilitată,
care au obligația de a continua verificările şi de a stabili măsurile ce se impun”; (pct.
3.8.4.1; 3.8.4.3 din HG nr.1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea
activităţii de audit public intern)
independenței și autorității structurilor de audit intern, precum și a
 consolidarea
independenței și obiectivității auditorilor interni, prin:
o elaborarea de către UCAAPI a unor coeficienți normativi minimali,
reglementați legal și obligatorii pentru administrația publică locală, privind numărul de
posturi pentru structurile de audit public intern (inclusiv pentru compartimentele de
audit intern din cadrul structurilor asociative) în funcție de: tipul entităților publice și
volumul activității; specificul activităților din sfera de audit și riscurile asociate;
numărul total al personalului angajat ș.a.; (art.12 din Legea nr.672/2002 privind auditul public
intern)
o asigurarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare organizării și
funcționării structurilor de audit public intern, în cadrul „sumelor defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat” și cu stabilirea precisă a destinației pentru auditul public
intern; (art.5 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale)
o subordonarea structurilor de audit public intern la UCAAPI, prin intermediul
direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice;
 înăsprirea cadrului legal sancționatoriu prin care ordonatorii de credite să fie
obligați să scoată la concurs și să ocupe posturile vacante din structurile de audit intern;
 desfășurarea pe plan local, nu doar la București, cu reprezentanți din cadrul
Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a concursurilor pentru ocuparea posturilor
de auditori interni funcții publice, similar cu selecția pentru auditorii interni
contractuali;
 simplificarea instrumentelor și a documentelor aferente de colectare şi analiză a
datelor şi a informațiilor, de efectuare a testărilor și de formulare a constatărilor, de
analizare a problemelor și de formulare a recomandărilor ș.a. - pentru etapa de
„intervenție la fața locului” din metodologia derulării acțiunii de audit - astfel încât să
crească operativitatea auditului intern și sfera de cuprindere a obiectivelor, să scadă
necesarul de resurse alocate, să se elimine/simplifice unele documente de susținere a
unor afirmații evidente, incontestabile, cunoscute și recunoscute în cadrul entităților
respective; (HG nr.1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de
audit public intern)
 evaluarea anuală a performanțelor profesionale ale funcționarilor
publici/personalului cu funcții de conducere (aprecierea realizării obiectivelor
individuale, criteriilor de performanță/competență ș.a.), în funcție și de constatările
auditului public intern, ale auditului public extern și ale altor instituții cu atribuții de
control (acte de control definitive) pe domeniile, activitățile și operațiunile pentru care
persoanele respective au avut sarcini, competențe și responsabilități, inclusiv în funcție
de modul de implementare a recomandărilor sau a planurilor de remediere aferente;
Pag. 66 / 69
(art.112-113 din HG nr.611/2008 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi dezvoltarea
carierei funcționarilor publici; art.22 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;
ș.a.)
răspunderii conducerilor entităților publice și pentru implementarea
 extinderea
recomandărilor prezentate în rapoartele de audit intern, nu doar pentru „măsurile luate
în urma analizării recomandărilor prezentate (…)”, precum și extinderea
responsabilității implementării măsurilor și asupra personalului de conducere/execuție
direct răspunzător de desfășurarea activităților aferente; (art.21 din Legea nr.672/2002
privind auditul public intern)
 introducerea obligativității implementării recomandărilor din rapoartele de
audit intern, precum și reglementarea aplicării unor sancțiuni disciplinare personalului
care nu implementează recomandările, la propunerea/de către compartimentul de audit
public intern;
 reglementarea legală a unor măsuri care să faciliteze implementarea „Codului
controlului intern managerial al entităţilor publice” (OSGG nr.600/2018) și la nivelul
unităților administrativ-teritoriale comunale în cadrul cărora există posibilități restrânse
de asigurare a personalului necesar implementării acestuia, atât ca număr cât și ca
pregătire și experiență profesională, astfel:
o simplificarea „Codului controlului intern managerial al entităţilor publice”
pentru unitățile administrativ-teritoriale comunale mici;
o implicarea mai susținută a unităților administrativ-teritoriale județene în
crearea unui cadru general de implementare a controlului intern, adaptat și aplicabil
specificului unităților administrativ-teritoriale comunale aferente și îndrumarea acestora
pentru aplicarea lui unitară, după modelul demersului inițiat de Ministerul Educației
Naționale(28);
 repartizarea pe fiecare entitate publică parteneră a cheltuielilor cu organizarea
și funcționarea compartimentului de audit public intern de la nivelul structurilor
asociative conform cotelor și condițiilor specificate în acordurile de cooperare și
eliminarea condițiilor actuale: „în funcție de numărul de zile/auditor prestate” și „după
finalizarea misiunilor de audit public intern, în baza facturii emise de entitatea
publică/structura asociativă organizatoare”; (art.33 din HG nr.1183/2012 pentru aprobarea
Normelor privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de audit public intern”).
Cheltuielile ocazionate de organizarea și funcționarea compartimentelor de audit
public intern nu se limitează numai la contravaloarea numărului de zile/auditor prestate,
iar finanțarea activității acestora trebuie să aibă caracter de continuitate, în condițiile în
care activitatea de audit propriu-zisă nu începe exact în ziua de 1 ianuarie, pentru a se
încheia în ultima zi a anului și în care apar perioade când auditorii nu derulează efectiv
28
Instrucțiunile nr.1/2018 privind aplicarea unitară la nivelul unităților de învățământ preuniversitar a Standardului 9 -
Proceduri prevăzut în Codul controlului intern managerial al entităților publice, aprobat prin OSGG nr.600/2018 - (M.O.
nr.481/12.06.2018)
Pag. 67 / 69
activitate de audit dar pentru care se efectuează cheltuieli (perfecționare profesională,
concedii de odihnă și medicale ș.a.);
 reglementarea legală a posibilității și a condițiilor de retragere a unor entități
publice din parteneriatele/acordurile de cooperare pentru exercitarea în comun a
activităţii de audit intern, precum și a celor pentru excluderea entităților care nu respectă
condițiile acordului de cooperare și nu-și achită cotele de cheltuieli; (art.15 din HG
nr.1183/2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de
audit public intern”)
obiectivului UCAAPI de a aviza numirea/destituirea conducătorilor
 extinderea
structurilor de audit public intern din entităţile publice și la conducătorii
compartimentelor de audit intern de la nivelul structurilor asociative; (art. 8 Legea
nr.672/2002 privind auditul public intern; pct. 4.1.2 din HG nr.1086/2013 pentru aprobarea Normelor
generale privind exercitarea activităţii de audit public intern)
 extinderea
și asupra UCAAPI, nu doar asupra compartimentelor de audit și a
conducerilor entităților publice cum este reglementat în prezent, a responsabilității
organizării cursurilor de perfecționare profesională a auditorilor interni; (art.21 din Legea
nr.672/2002 privind auditul public intern)
 micșorarea
cvorumului necesar desfășurării ședințelor structurilor asociative
convocate pentru aprobarea programelor multianuale și a celor anuale de audit intern, a
rapoartelor anuale privind activitatea de audit intern elaborate la nivelul fiecărei entități
publice partenere ș.a., astfel încât „participarea tuturor entităților publice partenere” să
devină „participarea majorității” sau „majorității calificate a entităților partenere”.
În practică au apărut frecvente situații procedurale legate de imposibilitatea
realizării cvorumului de ședință ca urmare a neparticipării tuturor entităților partenere
(art.25; art.29 din HG nr.1183/2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru
asigurarea funcției de audit public intern”)
 operaționalizarea
efectuării auditului public intern de către compartimentele de
audit ale Ministerului Finanțelor Publice, la „instituțiile publice mici care nu sunt
subordonate altor entităţi publice”, prin redefinirea expresiei de „instituție publică mică”
în sensul majorării pragului existent care prevede derularea unui buget anual de până la
nivelul echivalentului în lei a 100.000 euro pe o perioadă de 3 ani consecutiv; (art.2;
art.11 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern; pct.1.3.1; pct.1.4.1.6 din HG nr.1086/2013
pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern).
Pag. 68 / 69
CONCLUZII FINALE
 Auditul public intern de la nivelul autorităților administrației publice locale nu
este în măsură să răspundă în totalitate obiectivelor stabilite prin reglementările legale
aplicabile, cauza principală fiind că la nivelul conducerilor acestor entități nu s-a înțeles
pe deplin rolul şi necesitatea auditului intern și nu a fost conștientizat faptul că acesta
reprezintă o pârghie eficientă pentru realizarea obiectivelor, pentru evaluarea şi
îmbunătățirea proceselor de management al riscului și pentru atingerea nivelurilor de
calitate în îndeplinirea responsabilităților individuale.
 Organizarea și funcționarea auditului intern la nivel local prezintă încă puncte
slabe și disfuncționalități legate de: ▫înființarea și organizarea structurilor de audit
public intern ▫identificarea riscurilor aferente și planificarea misiunilor de audit
▫asigurarea resurselor necesare (umane, financiare, de timp ș.a.) ▫funcționarea propriu-
zisă în condiții de eficacitate ▫implementarea recomandărilor ș.a.
 În anul 2017, în condițiile în care veniturile totale ale bugetelor locale au fost
de cca 63 de miliarde lei (cca 13,6 miliarde Euro) și cheltuielile de cca 61 de miliarde
lei (cca 13,2 miliarde Euro), auditul public intern a fost funcțional numai la jumătate
dintre unitățile administrativ-teritoriale ai căror conducători au calitatea de ordonatori
principali de credite (55%).
 Poziționarea structurilor de audit intern în cadrul entităților, independența,
autoritatea și eficacitatea lor nu sunt încă pe deplin consolidate, ca urmare a faptului că
organizarea și nivelul de resurse și de competență acordate acestora nu sunt aliniate cu
cerințele legale în materie de audit intern și cu strategiile organizaționale ale entităților.
 Există încă o aplicare neadecvată, de către conducerea entităților publice, a
poziționării ierarhice și a pârghiilor manageriale de susținere și de cointeresare, în
vederea consolidării independenței și a obiectivității auditorilor interni, inclusiv în
cadrul structurilor asociative.
 Este necesar ca Ministerului Finanțelor Publice, prin Unitatea Centrală de
Armonizare pentru Auditul Public Intern, să-și îndeplinească toate atribuțiile legale
privind auditul public intern, să-și repoziționeze atenția față de acesta și să performeze
în rolul important pe care legea i l-a conferit.
 O serie de propuneri cu privire la îmbunătățirea calității organizării și
funcționării auditului intern, respectiv îmbunătățirea cadrului legislativ aferent, primite
de către camerele de conturi ca urmare a desfășurării întâlnirilor de lucru cu auditorii
interni din județe, sunt considerate de către Curtea de Conturi ca putând fi analizate,
luate în considerare și aplicate în practică de către entitățile publice, respectiv analizate
și luate în considerare de către Guvern și Ministerul Finanțelor Publice pentru
modificarea și completarea legislației.
Pag. 69 / 69

Raport Audit

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Raport Audit

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

IInnttrroodduucceerree Date generale ……………………………….……………………………...……… 4

1 - Legea nr.672/2002, republicată, privind auditul public intern

Asigurarea cadrului organizatoric şi funcțional necesar desfășurării activităţii de

4 art.11, Legea nr.672/2002 privind auditul public intern

Înființarea structurilor de audit public intern și tipul acestora

La nivelul celor 3.228 de unități administrativ-teritoriale ai căror conducători au

Figura nr. 1 Modul de organizare a auditului public intern la nivelul

Pe tipuri de unități administrativ-teritoriale (UAT), situația organizării auditului

Exemple de unități administrativ-teritoriale orășenești care nu au organizat audit

Figura nr. 3 Ponderile unităților administrativ-teritoriale care au organizat

Exemple de județe cu număr ridicat de unități administrativ-teritoriale comunale

Exemple de județele cu număr ridicat de unități administrativ-teritoriale comunale

Figura nr. 4 Ponderile unităților administrativ-teritoriale comunale care au organizat

audit intern efectuat prin contracte de

Această stare de fapt s-a menținut în condițiile în care Ministerul Finanțelor

Reiese că județele în care unitățile administrativ-teritoriale comunale nu au utilizat

Cele 595 de unități administrativ-teritoriale care și-au organizat auditul public

Ocuparea posturilor de auditori interni

1.000 907 (59%)

Figura nr. 8 Gruparea județelor după gradul de ocupare a posturilor de

Analiza gradului de ocupare a posturilor, pe județe, relevă următoarele aspecte:

Curtea de Conturi reține că, indiferent de modul de organizare a activității de audit

La formularea acestei concluzii, Curtea de Conturi a avut în vedere informațiile din

Funcționalitatea structurilor de audit intern

Se poate constata că, din punctul de vedere al funcționalității, asocierea în vederea

•ponderea unităților administrativ-teritoriale cu activitatea de audit intern în

cheltuielilor bugetelor locale pe unități administrativ- teritoriale”

Tipurile de acțiuni de audit public intern desfășurate

Structurile proprii de audit intern de la nivelul unităților administrativ-teritoriale au

De asemenea, ponderea acțiunilor de consiliere, mult mai mică decât aceea a

La nivelul unităților administrativ-teritoriale, auditul public intern a abordat în mod

Urmărirea implementării recomandărilor formulate de auditul intern

Auditul public intern a formulat și a urmărit implementarea unui număr total de

La finalul anului 2017, recomandările auditului intern de regăseau în unul dintre

Din informațiile cuprinse în rapoartele de activitate privind auditul public intern

Figura nr.14 Implementarea recomandările după expirarea termenului stabilit

Depășirea sistematică a termenelor de implementare a recomandărilor, precum și

Demersurile pe care și le propune Curtea de Conturi cu privire la

1) Camerele de conturi județene vor transmite tuturor autorităților administrației

Sfera auditului public intern cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul

2.1) Concluzii privind domeniul bugetar

Curtea de Conturi a României consideră, având în vedere și

 realitateași corectitudinea fundamentării bugetelor anuale de venituri și

2.2) Concluzii privind domeniul financiar-contabil

între „registrul inventar” și balanța de verificare;

ca urmare a neatribuirii de numere de inventar fiecărui mijloc fix și a necompletării la zi

operațiunilor de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar,

financiare, nerespectarea funcțiunii conturilor și a monografiilor contabile, evidențierea

evidența financiar-contabilă şi cu cele preluate în balanțele de verificare şi înscrise în

justificative utilizate pentru înregistrarea operațiunilor în contabilitate și efectuarea de

inclusiv dosare/contracte de concesiune, închiriere, achiziții publice ș.a., precum și

financiar preventiv propriu și neelaborarea sau neactualizarea listelor de verificare

raportului anual asupra acestuia, a situațiilor centralizatoare semestriale/anuale privind

situații financiare, încadrarea neunitară/eronată a cheltuielilor în clasificația economică;

deconturile pentru justificarea avansurilor în numerar;

toţi contribuabilii persoane fizice, a dosarelor de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea

plată cu ora, calcularea neconformă a indemnizației pentru concediul de odihnă,

necalcularea și nefacturarea contravalorii utilităților către chiriași conform clauzelor din

Concluzia Curții de Conturi a României este că domeniul financiar-bugetar a fost

Curtea de Conturi a României consideră că ar fi fost în folosul creșterii

 dimensionarea neadecvată a structurilor financiar-contabile și necorelarea

2.3) Concluzii privind domeniul achizițiilor publice