Idolii Fără Fir" TELEFONIA MOBILĂ ŞI POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ

Idolii„ fără fir” 1
Andrei Drăgulinescu
IDOLII „ FĂRĂ FIR”

TELEFONIA MOBILĂ ŞI
POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ
2 Andrei Drăgulinescu
Lect. Univ. Dr. Ing. Andrei Drăgulinescu
IDOLII „FĂRĂ FIR”

TELEFONIA MOBILĂ ŞI
POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ
Cu un cuvânt înainte de
Virgiliu Gheorghe
EDITURA CHRISTIANA
Bucureşti - 2009
CUVÂNT ÎNAINTE
Telefonul mobil este în mod sigur tehnologia care s-a răspândit cu

cea mai mare rapiditate pe suprafaţa întregului glob (peste 1 miliard şi
600 de milioane în 2008). În numai câţiva ani, acesta a pătruns în viaţa
fiecăruia dintre noi, devenind în cazul celor mai mulţi un lucru aproa-
pe indispensabil. Din păcate însă, prea puţini ştiu sau conştientizează
cu adevărat efectele grave pe care acest tip de comunicare le are asupra
sănătăţii. Ce paradox! Deşi trăim într-o societate prin excelenţă infor-
maţională, cunoaşterea adevărului devine tot mai dificilă. Iar acest lucru
se întâmplă mai cu seamă atunci când adevărul vine în conflict major
cu profitul. De aceea, nu trebuie să ne mirăm că una dintre cele mai
mari afaceri ale zilelor noastre – telefonia mobilă – este ocrotită pa-
ternal de către mass-media. Estimările comerciale până în 2011 prevăd
vânzări de telefoane mobile şi alte dispozitive wireless în valoare de
aproximativ 250 miliarde de dolari, nemaivorbind despre costurile
convorbirilor.
Cartea lect. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu constituie din acest
punct de vedere o adevărată fereastră către înţelegerea pericolului pe
care tehnologia telefoniei fără fir îl reprezintă nu numai pentru sănă-
tatea omului dar şi pentru întreg biosul. Şi nu avem în faţă un eseu zi-
aristic sponsorizat de cei interesaţi de profit ci un studiu ce are în ve-
dere experimente desfăşurate pe parcursul a peste treizeci de ani de
cercetare ştiinţifică. Douăzeci de cărţi şi 700 de studii ştiinţifice alcătu-
iesc bibliografia acestei adevărate enciclopedii a tot ce implică telefo-
nia mobilă.
Atunci când studiile sunt finanţate de cei din industria telefoniei
mobile, acestea nu surprind o relaţie semnificativă între utilizarea
telefoanelor celulare şi problemele de sănătate, dar atunci când stu-
diile sunt independente se constată o legătură evidentă între cele două
fenomene.
Experimentele citate de dr. ing. Drăgulinescu, cadru didactic uni-

versitar, au darul de a înlătura orice îndoială: telefonul mobil este un
semnificativ factor cancerigen pentru cei care-l folosesc.
Riscul de neurom acustic, o tumoare benignă a nervului auditiv, a
fost cu 50% mai mare la persoanele care au raportat utilizarea
telefoanelor mobile timp de 6 ani sau mai mult; în plus, acea relaţie
între durata de utilizare a telefonului mobil şi această tumoare ur-
mează o curbă doză-răspuns. De asemenea, riscul apariţiei tumorilor
neuro-epiteliale rare situate în afara creierului a fost mai mult decât
dublat, ceea ce constituie o creştere semnificativă a riscului, la uti-
lizatorii de telefoane celulare în comparaţie cu persoanele care nu au
folosit telefoane mobile.
Totodată, din mai multe capitole ale cărţii deducem care sunt mo-
dalităţile prin care ne putem proteja cât de cât de influenţa acestei teh-
nologii atât de folositoare, dar pe măsură de nocive:
Rata decesului în urma cancerului cerebral în rândul utilizatorilor
de telefoane mobile fără hands-free a fost mai mare decât rata dece-
sului în urma cancerului cerebral în rândul celor care au utilizat te-
lefoane mobile hands-free, care erau ţinute departe de capul acestora.
Cartea dr. ing. Andrei Drăgulinescu trage un important semnal de
alarmă privind impactul pe care telefonia mobilă îl are asupra copiilor.
Craniul copiilor este adânc penetrat de către energia emisă de un tele-
fon celular, bariera sânge-creier care protejează creierul de atacul toxi-
nelor din sânge poate fi compromisă de radiaţiile emise de telefoanele
celulare, şi, cel mai uimitor lucru, radiaţiile din domeniul frecvenţelor
radio emise de aceste telefoane creează micronuclee în celulele sang-
vine, tip de deteriorare genetică cunoscută ca semn caracteristic al can-
cerului. Astfel poate fi explicată creşterea cu 21% a numărului tumo-
rilor cerebrale la copii.
Cartea se adresează nu numai acelora pentru care telefonul mobil
reprezintă un instrument principal în viaţa profesională, dar şi celor
care, chiar dacă nu folosesc deloc această tehnologie, sunt victimele
radiaţiei electromagnetice emise de antenele de telefonie mobilă am-
plasate pe blocurile din marile oraşe.
După mai mulţi specialişti, câmpurile electromagnetice reprezintă,

poate, cel mai mare pericol cu care se confruntă omenirea în acest
moment. În primul rând, apar afecţiunile neuropsihice – senzaţie de
greutate în cap, oboseală, iritare, stări de frică, insomnii şi pierderea
parţială a memoriei. Pe urmă, se evidenţiază durerile de cap, durerile
cardiace, insomnia, stările de oboseală avansată şi iritabilitate, pierde-
rile de memorie, scăderea atenţiei şi a concentrării, diminuarea moti-
vaţiei, nervozitate excesivă. Printre tulburările sistemului cardiovascu-
lar se regăsesc distonia neurocirculatorie, hipertensiunea, presiunea ar-
terială scăzută.
Este important să aflăm că în cele mai multe dintre ţările dezvoltate
există o adevărată revoluţie îndreptată împotriva antenelor de telefonie
mobilă, deşi acolo legislaţia este mult mai puţin permisivă decât în
România. Spre exemplu, în Franţa, atât asociaţiile cât şi primăriile cer
micşorarea numărului de antene de telefonie mobilă, în genere a radi-
aţiei electro-magnetice emise. În Noua Zeelandă, pilonii de telefonie
mobilă sunt interzişi pe proprietăţile şcolilor din cauza posibilelor
efecte dăunătoare sănătăţii. În Statele Unite cetăţenii au făcut eforturi
să blocheze instalarea de noi piloni de telefonie celulară în California,
New Jersey, Maryland, Illinois, Dakota de Nord, precum şi în regiuni-
le canadiene Ontario şi British Columbia. În numeroase districte este
interzisă amplasarea de antene de telefonie mobilă pe acoperişul şco-
lilor. De asemenea, de multă vreme, în Marea Britanie pilonii de tele-
fonie mobilă sunt şi mai puţin bineveniţi, ceea ce a provocat dispute în
toată ţara. Această reacţie se înregistrează în contextul în care pentru
amplasarea unei antene de telefonie mobilă se plăteşte până la 100 000
de euro pe an. Ce să mai vorbim de România, unde pentru mici repara-
ţii ale blocului se acceptă amplasarea unei antene care aduce Cernobâ-
lul în casele noastre. Să ne mai mirăm de ce în aceste locuri cresc cu
400, 500% rata îmbolnăvirilor de cancer?
De asemenea, radiaţia emisă de sistemele wireless şi antenele de
telefonie afectează grav dezvoltarea corticală a copiilor, mai cu seamă
în ceea ce priveşte abilităţile mentale superioare. La adult reţelele neu-
ronale ce răspund de aceste procese sunt deja configurate, de aceea
modificările au mai ales o componentă funcţională, în timp ce la copii
este împiedicată însăşi maturizarea acestor reţele. Ca atare, atenţia şi

concentrarea lor, motivaţia şi planificarea, controlul comportamentelor
şi al instinctelor nu vor mai fi dezvoltate normal. Din păcate, atâta
timp cât în vecinătatea locuinţelor şi a şcolilor se vor afla surse de
mare putere de radiaţie din domeniul microundelor, rezultatele şcolare
şi performanţele intelectuale ale copiilor vor fi afectate într-un grad
semnificativ.
Ce se poate face? În primul rând trebuie să fim mai bine informaţi
privind nocivitatea noilor tehnologii – în cazul nostru cele radiative –
privind sănătatea noastră în general. Iar în acest punct, cartea Idolii
„fără fir”. Telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică este extrem
de utilă. Citind-o cu atenţie, putem afla nu numai efectele folosirii tele-
fonului mobil, ci şi modalităţile prin care putem reduce aceste efecte: e
necesar să apelăm cu mult mai multă economie telefonul mobil, redu-
când convorbirile la strictul necesar; să folosim hands-free-ul, să nu vor-
bim în mijloace de transport, când emisia telefonului este mult sporită, etc.
La fel de important este să luptăm împotriva amplasării antenelor
de telefonie mobilă sau de wireless în vecinătatea caselor noastre, a
şcolilor şi instituţiilor unde ne desfăşurăm activitatea. Oricare dintre
dumneavoastră poate face o simplă investigaţie: aflaţi câţi bolnavi de
cancer, afecţiuni autoimune sau alte boli grave se înregistrează în blo-
curile pe care se află antene mobile sau în blocurile de vizavi, în com-
paraţie cu locuinţe aflate mult mai departe de oricare sursă de micro-
unde. Rezultatul va fi edificator.
Să nu ne surprindă faptul că ne simţim permanent obosiţi, deşi nu
am făcut mai nimic, nu ne putem concentra atenţia şi avem o imunitate
scăzută. Să nu ne mirăm că la ieşirea dintr-un mare oraş cum este
Bucureştiul simţim ca şi cum ni s-a luat o greutate de pe cap şi ne li-
niştim. Poluarea electromagnetică e, după cum dovedesc studiile, mult
mai periculoasă decât celelalte forme de poluare. Mai grav este însă că
acest tip de poluare nu poate fi sesizat direct, ci doar prin efectele sale
asupra stării de sănătate a populaţiei. Astfel încât, cei care câştigă e-
norm de pe urma folosirii tehnologiilor radiante pot foarte uşor să nege
efectul nociv al acesteia. Mai cu seamă în condiţiile în care-şi permit
să plătească milioane de dolari institutelor de cercetare care falsifică

adevărul.
În mod sigur, de poluarea electromagnetică este aproape imposibil
să te mai fereşti astăzi, însă dacă se va manifesta o opoziţie conştientă
şi activă din partea populaţiei, atunci poluarea ar putea fi mult diminu-
ată. În statul Israel, spre exemplu, populaţia desfăşoară o adevărată vâ-
nătoare de antene de telefonie mobilă, astfel că operatorii sunt obligaţi
să caute locuri de amplasare a antenelor aflate cât mai departe de zo-
nele locuite şi chiar sunt puşi în situaţia să cheltuiască mai mult pentru
găsirea unor tehnologii mult mai puţin radiante. Dar până a ajunge a-
colo, românul trebuie să se informeze cât mai bine, să conştientizeze
pericolul. În acest sens recomandăm cartea de faţă ca una dintre cele
mai bune scrise în domeniu. Poate că dacă am acorda mult mai puţină
atenţie informaţiilor perverse promovate prin mass-media astăzi şi ne
vom apleca mai atent asupra cărţii de calitate, am putea trăi o viaţă
mult mai sănătoasă.
Biofizician Virgiliu GHEORGHE,

autorul cărţii Efectele televiziunii asupra minţii umane
I
TELECOMUNICAŢIILE,
DE LA ÎNCEPUTURI ŞI PÂNĂ AZI
1.1 Scurt istoric al descoperirilor ce au dus la inventarea

telefonului
Cuvântul „telefon” provine din cuvintele greceşti „tele”, care în-

seamnă „de la distanţă”, şi „phonos” – sunet. În general, un telefon
este orice dispozitiv care transmite sunetul la distanţă. Un megafon sau
o portavoce pot fi considerate instrumente telefonice, însă nu sunt tele-
foane, fiindcă acestea transmit sunetul pe cale mecanică, nu electrică.
Un dicţionar obişnuit defineşte telefonul „un aparat pentru re-
producerea sunetului, în special cel al vocii, la o distanţă mare, prin
intermediul electricităţii; constă din instrumente transmiţătoare şi re-
ceptoare conectate între ele printr-o linie sau sârmă (fir) care transmite
curentul electric.”
Telefoanele moderne utilizează microfoane cu electreţi pentru trans-
miţători şi traductori piezoelectrici pentru receptori, însă principiul este
acelaşi cu cel descris. Undele sonore preluate de un microfon cu elec-
tret produc „vibraţia unei diafragme subţiri de plastic cu înveliş me-
talic, conducând la variaţia unui curent electric de-a lungul unui mic
spaţiu cu aer între diafragmă şi un electrod.” Un traductor piezoelectric
utilizează un material care transformă tensiunea mecanică a unei unde
sonore exercitată asupra acestuia într-un semnal electric variabil.
Istoria telefoniei începe probabil la începutul istoriei omenirii. Din-
totdeauna omul a dorit să comunice de la distanţă. Oamenii au utilizat
semnale cu ajutorul fumului, oglinzilor, tobelor africane, porumbeilor
călători şi semafoarelor, pentru a purta un mesaj dintr-un punct în
altul. Însă telefonul a fost ceva nou. Unii spun că Francis Bacon ar fi
prezis telefonul în 1627; totuşi, cartea sa „Noua Utopie” descria doar

un tub prin care se putea vorbi la distanţă. Telefonul real nu a putut fi
inventat înainte de începerea erei electrice. Principiile electrice nece-
sare pentru a construi un telefon erau cunoscute în 1831, însă abia în
1854 Bourseul a sugerat posibilitatea transmiterii vocii pe cale elec-
trică. Şi doar 22 de ani mai târziu, în 1876, ideea a devenit realitate. În
vreme ce Da Vinci a prezis zborul, iar Jules Verne a avut viziunea
călătoriilor spaţiale, oamenii nu au avut niciodată de-a lungul secolelor
insomnii din cauza visului de a efectua un apel telefonic. Cine şi-ar fi
imaginat de pildă în secolul XV un telefon public la colţ de stradă sau
un fax pe biroul personal? Dezvoltarea telefoniei nu s-a produs într-o
manieră organizată, cu un inventator după altul lucrând la realizarea
unui scop comun, ci a fost mai degrabă o serie de evenimente adeseori
fără legătură între ele, care au făcut posibilă apariţia telefonului. În ce-
le ce urmează vom prezenta pe scurt câteva dintre acestea.
În 1729, chimistul englez Stephen Graz a transmis pentru prima
oară electricitate printr-o sârmă.
În 1800, Alessandro Volta a produs prima baterie.
În 1820, fizicianul danez Christian Oersted a demonstrat electro-
magnetismul.
În 1821, Michael Faraday a inversat experienţa lui Oersted. Astfel,
un câmp magnetic producea sau inducea curgerea unui curent electric
printr-o sârmă situată în apropierea acestuia. În acest mod, Faraday a
construit primul generator electric din lume. Energia mecanică putea fi
acum transformată în energie electrică.
În 1830, marele om de ştiinţă american, profesorul Joseph Henry, a
transmis primul semnal electric practic. Puţin timp înainte, Henry
inventase primul electromagnet eficient. Locul lui Henry în istoria
electricităţii a fost asigurat mai ales prin faptul că a arătat că elec-
tromagnetismul putea face mai mult decât doar să creeze curent sau să
ridice greutăţi mari – putea realiza comunicaţie. De asemenea, Henry a
creat precursorul telegrafului. Şi în vreme ce Henry nu a continuat să
mai facă cercetări în domeniul semnalizărilor electrice, l-a ajutat prin
cercetările sale pe altcineva care le-a continuat. Iar acel om era Samuel
Finley Breese Morse.
În 1837, Samuel Morse a inventat primul telegraf funcţional. Sis-

temul său utiliza un comutator pentru pornirea sau oprirea circuitului
electric, o baterie pentru a produce putere, o linie unică ce lega între
ele staţiile de telegraf şi un receptor electromagnetic care, atunci când
era pornit sau oprit, producea un zgomot. Şi-a completat sistemul, con-
cepând codul Morse de linii şi puncte. Un comutator rapid întrerupea
momentan circuitul, transmiţând un puls scurt către un receptor aflat la
distanţă, unde operatorul îl interpreta ca pe un punct. O întrerupere mai
lungă a circuitului producea o linie. Telegrafia a devenit o afacere
mare, deoarece a înlocuit curierii, vapoarele transatlantice şi toate ce-
lelalte mijloace lente de comunicaţie.
În 1854, Charles Bourseul a scris despre transmiterea vocii pe cale
electrică într-un articol de largă circulaţie. În acea lucrare importantă,
inventatorul şi inginerul francez de origine belgiană descria un disc
flexibil care ar putea realiza şi întrerupe o conexiune electrică pentru a
reproduce sunetul. Bourseul n-a construit niciodată un instrument care
să realizeze aceasta şi nici nu şi-a dus ideile mai departe.
În 1861, Johann Phillip Reis, un fizician şi învăţător german, a
realizat primul telefon nefuncţional. Extrem de aproape de a reuşi
reproducerea vorbirii, instrumentul lui Reis transmitea anumite sunete,
având o calitate redusă, şi nimic mai mult. Această abordare era însă
complet eronată. Reproducerea vorbirii se bazează practic pe reali-
zarea de către transmiţător a contactului permanent cu circuitul elec-
tric. Un transmiţător face să varieze curentul electric în funcţie de câtă
presiune acustică primeşte. El trebuie să fie în contact continuu, chiar
şi atunci când oamenii fac o pauză sau încetează să mai vorbească.
Închiderea şi deschiderea curentului nu putea începe să reproducă vor-
birea, deoarece aceasta, odată începută, este ea însăşi o undă fluctuantă
având un caracter continuu. De fapt, instrumentul lui Reis funcţiona
doar atunci când sunetele erau atât de slabe încât contactul ce conecta
transmiţătorul cu circuitul rămânea neîntrerupt. Se pare totuşi că vocea
a călătorit pentru prima dată prin telefonul lui Reis, însă aceasta s-a
făcut accidental şi împotriva oricărui principiu la care acesta se gân-
dise că ar putea să îl facă să funcţioneze. Şi deşi descoperirea acciden-
tală constituie materialul invenţiilor, Reis nu şi-a dat seama de greşeala
sa, nici nu şi-a dezvoltat mai departe instrumentul şi nici nu a pretins

vreodată că el ar fi inventatorul telefonului.
La începutul anilor 1870, lumea încă nu avea un telefon funcţional.
Inventatorii s-au focalizat pe îmbunătăţirea telegrafului, deoarece pen-
tru acesta exista o piaţă în aşteptare. O idee bună, care putea fi paten-
tată, îi putea aduce unui inventator milioane de dolari. Pe de altă parte
însă, realizarea unui telefon nu îndeplinea vreo cerinţă imediată a
pieţei. Alexander Graham Bell, Elisha Gray şi mulţi alţii încercau în
schimb să realizeze un telegraf cu multiplexare – un dispozitiv care să
transmită mai multe mesaje pe un singur fir la un moment dat. Un
astfel de instrument ar fi crescut mult traficul, fără să fie nevoie de
construirea de către compania de telegrafe a mai multor linii. După cum
s-a văzut, pentru ambii oameni de ştiinţă dorinţa de a inventa ceva s-a
transformat într-o competiţie pentru a inventa ceva cu totul diferit. Iar
aceasta este cu adevărat istoria invenţiilor.
1.2 Apariţia şi răspândirea telefonului
Principiul telefonului a fost revelat în 1874, însă ceea ce a condus

la inventarea propriu-zisă a telefonului de către Bell în 1876 a fost
combinaţia unică dintre electricitate şi voce. Lui Bell nu i-a fost uşor
să-şi convingă partenerii de afaceri, Gardiner Greene Hubbard, un a-
vocat de prestigiu din Boston, şi Thomas Sanders, un negustor din
Salem, despre potenţialul pe care-l prezenta transmiterea vocii, şi ei au
ameninţat adesea cu încetarea finanţării pe care i-o acordau lui Bell.
Totuşi, în cele din urmă ei au ajuns la o înţelegere, iar trioul a primit
patentul US Patent nr. 174 465, datat 3 martie 1876, pentru „Îmbu-
nătăţiri în domeniul telegrafiei”, patent care astăzi este considerat ca
cel mai valoros patent emis vreodată. Bell considera că cel mai mare
avantaj al invenţiei sale faţă de orice alt tip de aparat electric consta în
faptul că putea fi utilizat de oricine, în vreme ce „toate celelalte maşini
telegrafice produc semnale ce necesită interpretarea lor de către ex-
perţi, şi de aceea astfel de instrumente au o aplicabilitate extrem de
limitată, însă prin intermediul telefonului se vorbeşte la fel ca şi în
conversaţiile obişnuite din viaţa reală, şi pentru acest motiv el poate

fi utilizat în aproape orice scop în care este implicată vorbirea”
(fragment dintr-o comunicare ţinută de Bell în 1878).
Se pare că un alt om de ştiinţă american, Elisha Gray, a realizat
independent de Bell o invenţie foarte asemănătoare, însă a ajuns la
Biroul de Patente doar cu câteva ore după Bell. Un alt inventator fai-
mos, Thomas Edison, a primit un patent pentru un nou tip de receptor,
„electro-motograful”. Bell poate fi creditat şi cu anticiparea fibrelor
optice – el a lucrat la un aşa-numit „fotofon”.
Prima linie telefonică permanentă exterioară, realizată în 1877,
acoperea o distanţă de trei mile. Serviciile telefonice comerciale au
fost lansate în Statele Unite în anul 1877. Transferurile erau realizate
manual, mai întâi de către băieţi, iar apoi de – astăzi faimoasele –
operatoare de telefonie.
Telefonul cu disc telefonic pentru formarea numărului a fost inven-
tat în anii 1880 de către Almond Brown Stroger din Kansas City. În
1924, Bell Telephone System a decis că folosirea operatorilor nu cons-
tituia mijlocul cel mai eficient şi a brevetat tehnologia lui Stroger.
Primul telefon cu fisă a fost instalat în Hartford, Connecticut, în 1900.
Un tânăr inventator, Dr. Lee De Forest, a început în 1906 să lucreze
la aplicarea aşa-numitului „audion”, un tub cu vid cu trei elemente,
care putea amplifica undele radio. El a recunoscut potenţialul pe care îl
prezenta instalarea de audion-uri sau de repetoare pe liniile telefonice
pentru a amplifica undele sonore în puncte intermediare situate de-a
lungul liniilor. Bell System a cumpărat în 1913 drepturile la patentele
lui De Forest. Serviciul telefonic pe distanţă lungă a fost construit pe
circuitul între New York şi San Francisco utilizând bobine de sarcină
şi repetoare.
În anul 1918, se aflau în serviciu zece milioane de telefoane Bell
System.
Primul serviciu telefonic transatlantic, realizat între New York şi
Londra, a devenit operaţional în anul 1927.
Primul serviciu comercial de telefonie mobilă a fost inaugurat în
1946, legând prin radio vehiculele aflate în mişcare cu reţeaua te-
lefonică. Acelaşi an a adus transmisiile prin cabluri coaxiale, condu-
când la o îmbunătăţire majoră a serviciilor, deoarece acestea erau mult

mai puţin probabil întrerupte de către alte interferenţe electrice. Trans-
misia radio prin microunde a fost folosită în 1947 pentru telefonia pe
distanţe lungi. Tranzistorul, cheia către electronica modernă, a fost in-
ventat în Laboratoarele Bell în 1947. O echipă alcătuită din William
Schockley, Walter Brattain şi John Bardeen a demonstrat „efectul de
tranzistor”, utilizând un cristal de germaniu pe care l-au pus în contact
cu două sârme situate la o distanţă de aproximativ 7 mm una de alta.
Întinderea de cabluri telefonice transatlantice a început în 1955. S-a
avut grijă ca repetoarele submarine să fie de cea mai bună calitate,
garantate să funcţioneze cel puţin douăzeci de ani înainte de a fi ne-
cesară înlocuirea lor.
Telstar, primul satelit internaţional de comunicaţii din lume, a fost
lansat pe orbită la data de 10 iulie 1962, ca rezultat al colaborării din-
tre NASA şi Bell System.
Videotelefoanele au fost realizate pe la mijlocul anilor ’60.
Cablurile pe fibră optică, realizate la începutul anilor ’80, ofereau
potenţialul de a purta volume mai mari de apeluri decât legăturile prin
satelit sau microunde. Semnalele electrice telefonice sunt alimentate în
mici laseri semiconductori, care produc pulsuri de lumină, ca răspuns
la semnalele incidente, şi parcurg în zig-zag interiorul extrem de sub-
ţire al fibrelor din sticlă.
Telefoanele celulare mobile de astăzi se bazează pe o serie de
„celule”, fiecare având propria sa centrală radio transmiţătoare şi
receptoare.
Impactul telefonului a fost descris ca fiind atât pozitiv cât şi nega-
tiv. Ca aspect negativ, războaiele sunt purtate mult mai uşor, conflic-
tele umane au fost purtate şi amplificate prin telefon, familiile cuprin-
zând mai multe generaţii s-au divizat, în condiţiile în care traiul de
unul singur nu mai constituie demult un experiment în izolare şi, nu în
ultimul rând, efectele nocive ale radiaţiilor emise de telefoanele mo-
bile, care au fost constatate în numeroase studii ştiinţifice şi la care ne
vom referi pe larg în această carte. Pe de altă parte, inventarea telefo-
nului a condus la o răspândire rapidă şi extinsă a informaţiei tehnice şi
ştiinţifice, a salvat vieţi prin legăturile cu serviciile de urgenţă şi a fă-

cut posibil oraşul modern prin conexiuni telefonice.
Combinarea din prezent şi din viitorul apropiat a diferitelor mij -
loace de telecomunicaţii cu computerul şi cu alte invenţii mai recente
păstrează un potenţial pentru schimbări vaste în mediul global pentru
societate, afaceri, industrie şi guverne.
1.3 Scurt istoric al telefoanelor mobile
Originile telefoniei mobile sunt în general considerate mult mai

vechi decât data inventării primului telefon mobil de către Martin
Cooper – încă din anii 1920 oamenii începuseră să se gândească la
posibilitatea realizării lor. La fel ca şi în cazul multor alte invenţii, şi
acestea au început în domeniul militar: telefoane ce operau prin radio,
instalate pe vapoare, avioane şi vehicule militare.
1.3.1 Precursoarele telefoanelor mobile în Statele Unite
Începând cu anul 1921, în Statele Unite au început să funcţioneze

radiourile mobile pe frecvenţa de 2 MHz, exact deasupra benzii de
astăzi de transmisie în A.M. a radiourilor. Acestea erau în principal ra-
diouri experimentale ale poliţiei departamentale, folosite pentru prima
dată de poliţia din Detroit. Mai târziu s-a definitivat standardul, iar du-
pă cel de-al doilea război mondial (1939-1945) au început să fie uti-
lizate de staţiile de poliţie, iar mai târziu (1947) de către staţiile de taxi
comerciale. Aceste radiouri bidirecţionale (cunoscute şi sub numele de
„echipamente mobile”) nu erau însă propriu-zis telefoane mobile,
deoarece nu erau conectate la reţeaua de telefonie. Utilizatorii nu
puteau să formeze numere de telefon pe radiourile lor mobile din
autovehicule.
În 1934, Congresul Statelor Unite a creat Comisia Federală a
Comunicaţiilor (FCC – Federal Communications Commission). Pe
lângă reglementarea comunicaţiilor telefonice interstatale terestre, ei
au început de asemenea administrarea spectrului radio. Astfel, orice

are legătură cu emisia şi transmiterea de mesaje radio şi de televiziune
din Statele Unite intră sub jurisdicţia FCC. Această comisie decidea
cine primea ce frecvenţe. FCC oferea prioritate serviciilor de urgenţă,
agenţiilor guvernamentale, companiilor de servicii publice şi servici-
ilor considerate a fi de ajutor pentru majoritatea populaţiei. FCC nu a
desemnat niciun canal radio-telefonic decât după cel de-al doilea răz-
boi mondial.
În data de 17 iunie 1946, în Saint Louis, Missouri, AT&T şi
Southwestern Bell au introdus primul serviciu comercial american
de radio-telefonie mobilă. Se foloseau nou-apărutele licenţe de
radio-telefonie pentru vehicule, oferite de FCC pentru Southwestern
Bell. Ele funcţionau pe şase canale în banda de 150 MHz, cu o sepa-
rare de 60 KHz între canale. Interferenţa stânjenitoare dintre canale i-a
forţat pe cei de la compania Bell să utilizeze doar trei canale.
Conceptul de bază al telefoanelor celulare a apărut în 1947, atunci
când cercetătorii s-au inspirat de la primele telefoane mobile folosite
în autovehicule şi şi-au dat seama că utilizarea de mici celule (în do-
meniul zonei deservite) cu reutilizarea frecvenţei ar putea duce la creş-
terea substanţială a capacităţii de trafic a telefoanelor mobile; cu toate
acestea, nu exista încă tehnologia pentru a face posibil acest lucru.
Oamenii de ştiinţă care au propus aceste celule hexagonale pentru te-
lefoanele mobile (în decembrie 1947) se numeau Douglas H. Ring şi
W. Rae Young, doi ingineri de la Laboratoarele Bell. Un alt om de şti-
inţă de la aceleaşi laboratoare, Philip T. Porter, a propus ca pilonii de
telefonie celulară să se situeze în colţurile hexagoanelor, în loc să se
afle în centrul acestora, şi să aibă antene direcţionale care să transmită
sau să recepţioneze pe trei direcţii în trei celule hexagonale alăturate.
Pe atunci nu exista tehnologia necesară, iar frecvenţele nu fuseseră în-
că alocate. Tehnologia telefoanelor celulare nu a fost dezvoltată până
în anii ’60, atunci când Richard H. Frenkiel şi Joel S. Engel de la La-
boratoarele Bell au realizat partea electronică.
În 1947, AT&T a propus Comisiei FCC să aloce un număr mare de
frecvenţe din spectrul radio, astfel încât să devină posibile servicii larg
răspândite de telefonie mobilă, iar AT&T să aibă un stimulent pentru
cercetarea noii tehnologii. Ca urmare a deciziei FCC din 1947 de a li-

mita numărul frecvenţelor alocate telefoanelor celulare, puteau avea
loc simultan doar 23 de conversaţii prin telefoane celulare în aceeaşi
zonă deservită – ceea ce nu constituia o piaţă stimulatoare pentru
cercetare.
FCC şi-a reconsiderat poziţia în 1968 şi a afirmat că „dacă teh-
nologia de realizare a unui serviciu îmbunătăţit de telefonie mobilă
funcţionează, vom creşte numărul de frecvenţe alocate telefoanelor ce-
lulare.” Laboratoarele Bell, împreună cu AT&T, au propus în 1970 un
sistem de telefonie celulară alcătuit din mai mulţi piloni mici de putere
redusă de transmisie la distanţă, fiecare dintre aceştia acoperind o
„celulă” având o rază de câteva mile, acoperind împreună o zonă mai
mare. Fiecare pilon urma să utilizeze doar o mică parte din întregul
domeniu de frecvenţe alocate sistemului de telefonie celulară, iar pe
măsură ce vehiculele se deplasau de-a lungul zonei, apelurile de
telefonie celulară realizate pe ele erau trecute de la un pilon la altul.
Acesta a constituit un progres important, deoarece până atunci fiecare
telefon mobil trebuia să rămână în decursul conversaţiei telefonice în
cadrul celulei deservite de o staţie de bază. Inventatorul noului sistem
automat, care permitea telefoanelor mobile să se deplaseze de-a lungul
mai multor zone celulare în decursul unei singure conversaţii tele-
fonice, fără ca aceasta să se întrerupă, se numea Amos E. Joel, Jr. şi
lucra ca inginer la Laboratoarele Bell.
În decembrie 1971, AT&T a prezentat comisiei FCC o propunere
de serviciu de telefonie celulară.
În februarie 1973, Motorola şi-a prezentat primul telefon mobil,
numit Motorola Dyna TAC, comisiei FCC, sperând să primească
finanţare.
În ziua de 3 aprilie 1973, un om ieşea din hotelul Hilton din
Manhattan. S-a oprit pe trotuar, a ridicat mâna în care ţinea o „că-
rămidă” ciudată, pe care şi-a pus-o la ureche şi a început să vorbească
la ea. Pe acel om îl chema Martin Cooper şi lucra la firma Motorola. În
acea zi, el l-a sunat pe rivalul său, Joel Engel, şeful cercetărilor de la
Laboratoarele Bell AT&T, în timp ce mergea pe străzile din New York
City, vorbind la primul prototip Motorola Dyna TAC în faţa repor-
terilor, întrebându-l la telefon pe Joel Engel: „Ia ghici de unde dau

telefon?”. Acesta a fost primul apel telefonic pe telefon mobil din lu-
me, iar Motorola a fost firma care a realizat primul telefon mobil cu
adevărat portabil, ce putea fi ţinut în mână.
În 1976, doar 545 de clienţi din New York City deţineau telefoane
mobile Bell Systems, cu 3700 de alţi clienţi pe lista de aşteptare. În
întreaga ţară 44 000 de abonaţi Bell deţineau telefoane mobile AT&T.
Au trecut 37 de ani de la introducerea telefoanelor mobile până când
acestea au devenit comerciale.
Până în 1977, AT&T Bell Labs construiseră şi puseseră în func-
ţiune un prototip de sistem de telefonie celulară. Un an mai târziu,
începeau în Chicago testări publice ale noului sistem de telefonie ce-
lulară, cu mai mult de 2000 de clienţi de probă ai telefoniei celulare.
În 1979, în Tokyo, a început să funcţioneze primul sistem co-
mercial de telefonie celulară. În 1981, Motorola şi American Radio
Phone au lansat în zona Washington-Baltimore cel de-al doilea pro-
totip de sistem de radio-telefonie celulară din S.U.A. În 1982, FCC a
aprobat introducerea telefoanelor celulare pe piaţa americană. În oc-
tombrie 1983, Ameritech a introdus un serviciu de telefonie mobilă în
Chicago, ce utiliza sistemul AMPS (Advanced Mobile Phone System)
realizat de firma Bell, şi a alocat frecvenţe în banda de frecvenţe
824-894 MHz.
În 1987, numărul abonaţilor de telefonie celulară depăşise un mi-
lion, iar căile de comunicaţie erau aglomerate. Existau trei modalităţi
de îmbunătăţire a serviciilor:
a) creşterea numărului de frecvenţe alocate telefoniei celulare;
b) divizarea celulelor de telefonie celulară existente;
c) îmbunătăţirea tehnologiei telefoniei celulare.
Cum FCC nu dorea să furnizeze o lărgime de bandă mai mare, iar
construirea sau divizarea celulelor ar fi fost costisitoare, industria te-
lefoniei celulare a început să cerceteze noi tehnologii de transmisie, ca
alternativă.
La început, telefoanele mobile cântăreau mult, erau costisitoare şi
consumau multă energie. În anii ’90 însă, telefoanele mobile au
devenit mai ieftine şi mai mici în dimensiuni, ceea ce a dus la o
creştere a cererii pe piaţă. Cea mai evidentă diferenţă între primele

telefoane mobile şi cele de astăzi constă în faptul că bateriile perfor-
mante din litiu de astăzi sunt de aproximativ 5 ori mai mici şi mai
uşoare decât uriaşele baterii de nichel-cadmiu de la mijlocul anilor ’80,
au un timp de viaţă de patru ori mai lung, iar tehnologiile consumă mai
puţină putere.
În 1990, sistemul AMPS analogic a fost înlocuit de sistemul AMPS
digital.
1.3.2 Precursoarele telefoanelor mobile în Europa
În Europa, radio-telefonia a fost folosită pentru prima dată în 1926

în trenurile de persoane de clasa întâi care circulau pe ruta dintre
Berlin şi Hamburg. În acelaşi an, radio-telefonia a fost introdusă pe
avioanele de pasageri pentru securitatea traficului aerian. Mai târziu,
radio-telefonia a fost introdusă pe scară largă pe tancurile germane în
timpul celui de-al doilea război mondial. În toate aceste cazuri, servici-
ile erau restrânse la specialiştii care erau instruiţi pentru a utiliza aceste
echipamente. La începutul anilor ’50, vapoarele de pe Rin au fost
printre primele care au folosit radio-telefonia cu utilizatori neinstruiţi.
Primele autovehicule din Europa echipate cu telefoane au început
să circule pe la mijlocul anilor ’50. Aceasta se întâmpla în Stockholm
– oraşul corporaţiei Ericsson. Dispozitivul consta dintr-un receptor, un
transmiţător şi o unitate logică montată în maşină, cu telefonul fixat pe
un panou atârnat de partea din spate a scaunului şoferului. Era ca şi
când ai fi condus având în maşină o staţie telefonică completă. Având
toate funcţiile unui telefon obişnuit, era alimentat de la bateria maşinii.
Anecdotele spuneau că echipamentul consuma atât de multă putere
încât puteai face doar două apeluri – cel de-al doilea pentru a chema
un camion-remorcă ca să-ţi tracteze maşina, cu bateria consumată.
Aceste prime telefoane pentru autovehicule erau mult prea mari şi
grele – şi prea costisitoare – pentru a fi utilizate de mai mult de o mână
de utilizatori. Abia la mijlocul anilor ’60 au fost aduse pe piaţă noile
echipamente ce utilizau tranzistori. Cântărind mult mai puţin şi con-
sumând mai puţină putere, telefoanele mobile ocupau mai puţin spaţiu
– însă aveau încă nevoie de un autovehicul pentru a le deplasa.
Primul sistem complet automatizat de telefon mobil, numit MTA
(Mobile Telephone System A), a fost realizat de firma Ericsson şi a
fost lansat pe piaţă în Suedia în anul 1956. Acesta a fost primul sistem
care nu necesita niciun tip de control manual, însă avea dezavantajul
că acele telefoane cântăreau 40 kg. MTB, o versiune îmbunătăţită cu
tranzistori, introdusă în 1965, utiliza semnalizarea DTMF şi cântărea 9
kg. A avut la început 150 de utilizatori, iar în anul 1983, când s-a în-
chis, avea 600.
În 1957, tânărul inginer radiotehnist Leonid Kiprianovici din
Moscova, URSS, a realizat modelul experimental al unui telefon mobil
automatizat (radiotelefon), pe care l-a denumit LK-1, având staţie de
bază. LK-1 cântărea 3 kg, avea o distanţă de operare de 20-30 km şi un
timp de viaţă al bateriei de 20-30 de ore. Leonid Kiprianovici şi-a
patentat telefonul mobil în 1957. Staţia de bază, în conformitate cu
descrierea făcută de inventator, putea deservi mai mulţi clienţi. În
1958, Kiprianovici a realizat un nou model experimental de telefon
mobil „de buzunar”. Acest telefon cântărea doar 0,5 kg.
În 1958, URSS au început să dezvolte serviciul naţional civil
„Altay” de telefoane mobile pentru autovehicule. În 1963, acest ser-
viciu a fost lansat în Moscova, iar în 1970 erau 30 de oraşe din URSS
care utilizau serviciul Altay.
În 1966, Bulgaria a prezentat la expoziţia internaţională
Interorgtechnika-66 staţia de bază RATZ-10 (RATC-10). O staţie de
bază, conectată la o line telefonică, putea deservi şase clienţi.
Una dintre primele reţele publice comerciale de succes de telefonie
mobilă din lume a fost reţeaua ARP din Finlanda, lansată în 1971.
Astăzi, ARP este considerată reţeaua celulară de generaţia zero (0 G).
1.3.3 Prima generaţie de telefoane mobile
Prima lansare comercială de telecomunicaţii celulare a fost făcută

de firma NET din Tokyo, Japonia în 1979. În 1981, sistemul NMT
(Nordic Mobile Telephone) a fost lansat în Danemarca, Finlanda, Nor-
vegia şi Suedia. Primul telefon mobil portabil de pe piaţa americană a

fost Motorola_Dyna 8000 X, care a primit aprobare de comercializare
în 1983. Telefoanele mobile au început să prolifereze în anii ’80, odată
cu introducerea telefoanelor „celulare” bazate pe reţele celulare cu
staţii de bază multiple localizate relativ aproape una de alta, precum şi
cu protocoale pentru transferul automat între două celule atunci când
un telefon se deplasa de la o celulă la alta. În acea vreme, transmisia
analogică era în uz în toate sistemele. Aceste sisteme de telefonie mo-
bilă au devenit mai târziu cunoscute sub numele de telefoane mobile
din prima generaţie (1 G).
1.3.4 A doua generaţie de telefoane mobile
În anii ’90 au început să fie introduse sisteme de telefonie mobilă

din a doua generaţie (2 G). Primul apel telefonic pre-comercial pe
telefon celular digital a fost făcut în Statele Unite în 1990, iar în 1991
a fost deschisă în Finlanda prima reţea GSM, numită Radiolinja. În
general, frecvenţele utilizate de sistemele 2G în Europa erau ceva mai
mari, deşi exista şi o anumită suprapunere, spre exemplu domeniul de
frecvenţă de 900 MHz era folosit atât de sistemele 1G, cât şi de
sistemele 2G în Europa, şi astfel sistemele 1G au cedat curând locul
sistemelor 2G. În America, standardul IS-54 din generaţia a doua a
fost dezvoltat în aceeaşi bandă ca şi standardul AMPS din prima
generaţie şi a înlocuit o parte dintre canalele analogice existente.
Coincizând cu introducerea sistemelor 2G, a existat şi o tendinţă de
micşorare a dimensiunilor telefoanelor mobile, de la cele mai mari
înspre dispozitivele mici de 100-200 de grame, ce puteau fi ţinute uşor
în mână şi care au devenit norma pentru telefoane mobile. Această
modificare a fost posibilă prin îmbunătăţiri tehnologice precum baterii
mai avansate şi electronică mai eficientă din punct de vedere energetic,
însă a fost legată în bună măsură şi de densitatea mai mare a celulelor
de telefonie mobilă.
Cea de-a doua generaţie a introdus o nouă variantă de comunicaţii,
atunci când a devenit posibilă mesageria prin texte SMS, iniţial pe
reţelele GSM şi apoi pe toate reţelele digitale. Primul mesaj SMS
generat de o maşină electronică a fost transmis în 1991 în Marea

Britanie. Primul mesaj text SMS din lume a fost trimis în 1993 în
Finlanda. Curând, SMS-ul a devenit metoda preferată de comunicare
a tinerilor. Şi astăzi pe multe pieţe avansate publicul general preferă să
trimită mesaje text în locul plasării de apeluri vocale.
Generaţia 2G a introdus de asemenea posibilitatea de a avea
conţinut media pe telefoanele mobile, atunci când firma Radiolinja
(astăzi Elisa) din Finlanda a introdus ringtone-urile (soneriile)
downloadabile (descărcabile). Finlanda a fost de asemenea prima ţară
în care s-a făcut publicitate pe telefonul mobil, atunci când, în anul
2000, a fost lansat un serviciu gratuit de ştiri zilnice prin mesagerie
text SMS, sponsorizat prin publicitate.
1.3.5 A treia generaţie de telefoane mobile
La scurtă vreme după introducerea reţelelor 2G, au început să fie

proiectate şi dezvoltate sisteme de generaţia a treia (3 G). Spre deo-
sebire de sistemele 2G, cele 3G au fost standardizate, în procesul de
standardizare IMT-2000. Acest proces nu a standardizat însă o tehno-
logie, ci mai degrabă un set de cerinţe (spre exemplu viteză maximă de
2 Mbit/s în spaţii închise şi de 384 Kbit/s în spaţii deschise). În acest
punct, viziunea unui singur standard mondial unificat s-a destrămat şi
au fost introduse mai multe standarde diferite.
Prima reţea pre-comercială experimentală cu 3G a fost lansată în
mai 2001 de firma NTT DoCoMo din Japonia în regiunea Tokyo. NTT
DoCoMo a lansat şi prima reţea 3G comercială, în data de 1 octombrie
2001, utilizând tehnologia WCDMA (Wideband Code Division Multiple
Access – acces multiplu prin divizarea codului în bandă largă). În
2002 au fost lansate de firmele SK Telecom şi KTF (Coreea de Sud)
şi Monet (Statele Unite) primele reţele 3G ale tehnologiei rivale
CDMA2000 1xEV-DO. Firma Monet însă a dat faliment. Spre sfâr-
şitul anului 2002 a fost lansată a doua reţea WCDMA, în Japonia, de
către Vodafone KK (astăzi Softbank). În martie 2002 s-au făcut pri-
mele lansări 3G şi în Europa, şi anume în Italia şi în Marea Britanie,
tot pe tehnologie WCDMA. În 2003 s-au făcut alte opt lansări co-
merciale de 3G, dintre care şase pe WCDMA şi două pe standardul

EV-DO (Evolution-Data Optimized).
În paralel cu dezvoltarea sistemelor 3G, au fost realizate şi sis-
temele 2.5G, cum ar fi CDMA2000 1x şi GPRS (General Packet Radio
Service – serviciul de transfer pe pachete de date), ca extensii ale
reţelei 2G existente. Acestea furnizează o parte dintre caracteristicile
3G, fără să atingă însă vitezele mari de date promise sau să realizeze
domeniul complet de servicii multimedia. Spre exemplu, CDMA2000
1x furnizează viteze teoretice maxime ale datelor de până la 307 Kbit/s.
La sfârşitul anului 2007 existau aproximativ 300 de milioane de
abonaţi ai reţelelor 3G în întreaga lume, ceea ce însemna 9% din baza
totală de abonaţi din întreaga lume. Aproximativ două treimi dintre
aceştia erau pe standard WCDMA şi o treime pe standard EV-DO.
Serviciile de telecomunicaţii 3G generaseră peste 120 de miliarde de
dolari venituri doar în anul 2007, iar pe multe pieţe majoritatea noilor
telefoane fabricate erau telefoane 3G. În Japonia şi în Coreea de Sud
piaţa nu mai furnizează telefoane din generaţia a doua. Deşi la început
existau dubii dacă 3G va deveni sau nu un succes comercial, spre
sfârşitul anului 2007 devenise clar că 3G constituia drumul către o
afacere profitabilă.
1.4 Scurt istoric al telefoanelor fixe fără fir (cordless)
Totul a început în jurul anului 1980. Telefoanele fixe portabile

(cordless, sau wireless) de atunci erau primitive după standardele de
astăzi. Aceste telefoane cordless au primit o frecvenţă de 27 MHz. Cu
acest standard, domeniul FCC era bun, nu însă şi calitatea sunetului.
FCC alocase zece canale. Atunci când erau portabile, telefoanele
cordless trebuiau să-şi caute staţia de bază. Exista însă posibilitatea să
găsească staţia de bază de care aparţinea telefonul cordless al vecinului
şi astfel, utilizând-o pe aceasta, se puteau face apeluri pe distanţe mari,
care erau taxate în contul vecinului.
În 1986, FCC a intervenit, modificând frecvenţa de lucru a te-
lefoanelor cordless de la 27 MHz la 47-49 MHz. Fiind o frecvenţă mai
mare, aceasta însemna mai puţin zgomot, deci o calitate mai bună a
sunetului.
În 1990, FCC a permis o nouă frecvenţă pentru telefoanele cordless,
la 900 MHz. Aceste telefoane cordless aveau o calitate încă şi mai
bună a sunetului şi puteau efectua apeluri pe distanţe mai mari decât
până atunci. De asemenea, FCC a oferit telefoanelor cordless un nu-
măr de 100 de canale între care să aleagă, ceea ce însemna mai puţină
aglomerare. Telefoanele cordless funcţionau mai bine, însă preţul lor
era încă foarte mare: 500 de dolari. Comercianţii au presupus că a-
cestea vor începe să se vândă bine atunci când preţul lor va scădea sub
200 de dolari.
În jurul anului 1994 s-au dezvoltat diferite opţiuni pentru tele-
foanele cordless pe 900 MHz. Până atunci, telefoanele cordless erau
analogice, ceea ce însemna că apelurile erau trimise şi recepţionate
într-un format obişnuit de voce. Inginerii au descoperit că puteau
transmite un semnal digital, transformându-l înapoi în semnal analogic
atunci când acesta era recepţionat de un telefon cordless. Aceasta a
condus la creşterea clarităţii şi a făcut imposibilă preluarea acestei
frecvenţe pentru a asculta conversaţiile altora.
1995 a fost un an bun pentru telefoanele cordless. DSS (Digital
Spread Spectrum) reprezenta un mod cu totul nou de transmisie a
semnalului unui telefon cordless de la staţia de bază la telefon. Sem-
nalul telefonului cordless era împrăştiat pe 360 de grade, astfel că nu
existau puncte moarte, iar distanţa pe care putea fi purtat telefonul
ajungea până la o jumătate de milă. Fiind digital, semnalul era secu-
rizat. Telefoanele cordless erau încă scumpe, iar variantele de alegere
erau limitate. Cel mai bun telefon cordless era Uniden 910, la preţul de
360 de dolari.
Apariţia facilităţii „Caller ID” a constituit o îmbunătăţire însemnată
a telefoanelor cordless. Prin această facilitate puteai vedea, înainte să
răspunzi, cine îţi dădea telefon. Pe măsură ce au fost introduse ca-
racteristici suplimentare, preţurile au continuat să scadă şi tot mai
multă lume a început să cumpere telefoane cordless. Clienţii nu se mai
mulţumeau cu un singur telefon cordless în casă. Acum vroiau două
sau trei, sau ca toate telefoanele familiei să fie cordless. Aceasta a
creat un nou set de probleme: dacă apărea o cădere de putere, nu ar

mai fi funcţionat niciunul dintre telefoane. Astfel că nu mai era sufi-
cientă o singură linie telefonică. În urma evoluţiei Internetului şi a
adolescenţilor, americanii s-au decis că aveau nevoie de două linii
telefonice în casă. Astfel, fabricanţii au început să vândă telefoane
cordless cu două linii, având incluse facilităţile „Caller ID” şi DSS.
Anul 1998 a adus un nou pas înainte pentru telefoanele cordless.
FCC a observat numărul mare de telefoane cordless ce erau utilizate şi
a oferit publicului american o nouă frecvenţă suplimentară pentru a-
ceste telefoane. Frecvenţa a crescut la 2,4 GHz. Fiind atât de mare,
claritatea era mult mai bună. În acest mod, telefoanele cordless şi-au
atins scopul de a avea aceeaşi calitate a sunetului ca în telefoanele fixe.
Te puteai plimba în jurul blocului fără vreo scădere a calităţii şi a
securităţii apelurilor.
În anul 2000, preţul unui telefon cordless scăzuse sub 100 de do-
lari. În 20 de ani, tehnologia telefoanelor cordless parcursese deja un
drum lung.
II
EFECTELE BIOLOGICE ALE
CÂMPURILOR ELECTROMAGNETICE
DE DIFERITE FRECVENŢE
Nu le puteţi vedea, gusta sau mirosi, însă reprezintă în prezent una

dintre cele mai răspândite expuneri ambientale din ţările industri-
alizate. Radiaţiile electromagnetice (EMR) sau câmpurile electromag-
netice (EMF) sunt termenii care descriu în linii mari expunerea creată
de vasta mulţime de tehnologii cu sau fără fir care au schimbat peisajul
vieţii noastre în numeroase moduri. Totuşi, aceste tehnologii erau me-
nite să maximizeze eficienţa energetică şi confortul, fără ca cei care
le-au realizat să se gândească şi la efectele biologice asupra populaţiei.
Conform foarte multor studii recente, există dovezi tot mai numeroase
ale riscurilor pentru sănătate asociate cu aceste tehnologii.
După cel de-al doilea război mondial, nivelul din mediul încon-
jurător al câmpurilor electromagnetice artificiale a crescut exponenţial,
în ultima vreme ca urmare a popularizării foarte extinse a tehnologiilor
wireless precum telefoanele celulare (două miliarde în 2006), tele-
foanele fixe wireless, tehnologiile wi-fi şi reţelele WI-MAX. Câteva
decenii de cercetare ştiinţifică internaţională confirmă faptul că ra-
diaţiile electromagnetice sunt active din punct de vedere biologic la
animale şi la oameni, ceea ce înseamnă că pot avea consecinţe majore
pentru sănătatea publică.
În lumea de azi, fiecare dintre noi este expus la două tipuri de
câmpuri electromagnetice: 1. câmpuri electromagnetice de frecvenţă
extrem de joasă (ELF) provenite de la aparate şi dispozitive electrice şi
electronice şi linii de înaltă tensiune, şi 2. radiaţiile de radiofrecvenţă
(RF) de la aparatele wireless precum telefoanele mobile şi telefoanele
fixe wireless, antenele şi pilonii de telefonie celulară şi turnurile de

televiziune. Toate aceste radiaţii sunt tipuri de radiaţie non-ionizantă,
ceea ce înseamnă că nu au suficientă energie pentru a scoate electronii
de pe orbitele lor din jurul atomilor şi să ionizeze atomii, aşa cum fac
razele X şi alte forme de radiaţie ionizantă.1
Dacă majoritatea celor care, în secolele trecute, au acordat interes
aplicaţiilor variate ale electricităţii, au văzut în ea o modalitate simplă
de obţinere a energiei, capabilă să pună în funcţiune motoare, să lu-
mineze şi să încălzească, o sursă de energie aparent nepoluantă, întru-
cât nu produce fum în timpul folosirii sau transportării, foarte puţini
însă şi-au dat seama că ea poate fi nefastă pentru sănătatea omului.
De mii de ani, planeta noastră este bombardată de particule ionizate
şi de radiaţii electromagnetice (neionizate) de origine cosmică sau
terestră. Cu toate acestea, rasa umană, precum şi ecosistemul încon-
jurător, nu mai fuseseră niciodată supuse – ca în prezent – acţiunii
continue a unor câmpuri electromagnetice, generate de echipamentele
industriale, medicale, comerciale etc. Printre aceste surse de radiaţii
electromagnetice se pot enumera emiţătoarele radio şi TV, cuptoarele
cu microunde, instalaţiile RADAR, precum şi diverse alte echipamente
utilizate în industrie, medicină, comerţ etc. Multe dintre acestea au fost
concepute pentru a fi utile omului, pentru a-i îmbunătăţi şi uşura
munca; cu toate acestea, s-a pus întrebarea dacă aceste surse de radiaţii
comportă sau nu comportă riscuri pentru sănătate asociate utilizării lor.
Începând cu secolul XX, mai ales cu începutul anilor 1940, odată cu
dezvoltarea radarelor în timpul celui de al II-lea război mondial şi cu
înmulţirea rapidă a staţiilor de radio şi televiziune, iar mai recent a ce-
lor de telefonie mobilă şi digitală, ne-am înconjurat de câmpuri elec-
tromagnetice produse artificial, toate având prezumţia de siguranţă,
care până în prezent nu a fost confirmată. Înmulţirea utilizatorilor de
surse emiţătoare de radiaţii electromagnetice, precum şi a persoanelor
care intră în contact involuntar cu astfel de radiaţii a făcut să sporească
îngrijorarea oamenilor de ştiinţă, precum şi a organismelor abilitate cu
protecţia mediului sau a sănătăţii, studiile care s-au făcut vis–à–vis de
1
Cf. Raportul BioInitiative: A Rationale for a Biologically-based
Exposure Standard for Electromagnetic Radiation, cap. 1, iulie 2007.
efectele acestor radiaţii fiind îngrijorătoare. Astfel, unele rapoarte şti-

inţifice sugerează că expunerea la radiaţii electromagnetice emise de
aceste instalaţii poate avea efecte adverse asupra sănătăţii, precum
producerea cancerului, reducerea fertilităţii, pierderea memoriei şi a-
fectarea dezvoltării normale a copiilor. Printre categoriile principale de
oameni expuşi la astfel de radiaţii amintim: specialiştii din instituţiile
de cercetare şi producţie, personalul de exploatare a instalaţiilor care
generează asemenea energie şi o parte a populaţiei care este iradiată
involuntar, habitatul lor sau locul de muncă fiind în preajma surselor
emiţătoare de radiaţii electromagnetice. Pentru toate grupele, gradul de
acţiune al radiaţiilor RF (radiofrecvenţă) depinde de intensitatea sursei
de energie RF, distanţa până la ea, durata expunerii şi de sensibilitatea
fiecărui organism. Acţiunea îndelungată şi sistematică a energiei RF,
care depăşeşte limitele de densitate admise, determină efecte biologice
asupra organismului uman. O parte din aceste efecte sunt: cancerele
glandulare şi în particular al sistemului nervos central, tulburări ale
sistemului imun, tulburări de reproducere (infertilitate) etc.
Efectele biologice ale radiaţiilor electromagnetice au fost constatate
încă de la începuturile producerii şi utilizării lor. Astfel, începând cu
anii 1898, Asociaţia Electroterapeutică Americană a oferit cadrul de
prezentare a lucrărilor lui Tesla privind aplicaţiile terapeutice ale cu-
renţilor de radiofrecvenţă. Printre principalele efecte ce au rezultat în
urma acestor tipuri de radiaţii electromagnetice de înaltă densitate erau
aşa-zisele „efecte termice”, iar cele cu nivele scăzute de densitate dau
efecte insidioase, ce se instalează după o perioadă mai îndelungată,
rezultând „efectele atermice”.2
2.1 Efectele câmpurilor electromagnetice create de curenţii

de 50 Hz
Câmpurile electromagnetice generate de curentul electric de uz

casnic de 50 Hz sunt departe de a fi inofensive.
2
Cf. *** Efectele radiaţiilor electromagnetice, f. ed., f. a.
Pilonii de înaltă tensiune care urâţesc peisajul nu prezintă doar un

inconvenient estetic. E binecunoscut faptul că nu e bine să trăieşti
aproape de o linie de înaltă tensiune, care poate cauza numeroase pro-
bleme de sănătate, cum ar fi tulburări psihice, depresie severă, cancere
şi leucemii.
Câmpurile electromagnetice de joasă frecvenţă diminuează atenţia,
afectează procesele de memorare, produc tulburări ale somnului, scad
imunitatea şi sunt responsabile pentru creşterea riscului de suicid.
O profesie în domeniul electricităţii poate uneori provoca tulburări
cardiovasculare, poate diminua producerea de melatonină – hormon
antistres secretat de creier – şi poate creşte riscul de cancer şi
leucemie.
O expunere cronică la aceste câmpuri electromagnetice, utilizarea
aparatelor electrocasnice şi prezenţa în locuinţe a câmpurilor electro-
magnetice statice şi a celor de joasă frecvenţă măresc riscul de leuce-
mie, mai ales la copii.
Păturile electrice şi paturile încălzite electric sunt responsabile pen-
tru creşterea frecvenţei avorturilor spontane. Dacă mama le foloseşte
în timpul sarcinii, acestea cresc riscul de cancer al creierului şi de leu-
cemie la viitorul nou-născut. Păturile electrice şi paturile încălzite elec-
tric folosite pentru copil sunt, de asemenea, un factor de risc de leucemie
pentru acesta.3
De asemenea, ceasurile electrice pot avea efecte negative semnifi-
cative, deoarece emit un câmp cu o putere de 5-10 mG la distanţa de 1
m (distanţa uzuală la care sunt ţinute), iar perioada de expunere este
destul de lungă.
Chiar şi banalele lămpi cu neon au o emisie de unde electro-
magnetice relativ importantă. Aparatele de ras electrice fac şi ele parte
din categoria generatoarelor de unde electromagnetice, la fel ca şi us-
cătoarele de păr, care nu sunt deloc recomandate a fi folosite pen-
tru copii, mult mai sensibili şi aflaţi în perioada de dezvoltare rapidă a
sistemului nervos.4
3
Cf. Jean Pilette, Antennes relais de téléphonie mobile, technologies sans
fil et santé, noiembrie 2008, pp. 16-17.
4
Cf. Ing. Lucian Cristian, „Electricitatea, atacul casnic la sănătate”,
Jurnalul Naţional, 12 iunie 2008.
S-a remarcat şi o legătură între expunerea la câmpurile electro-

magnetice de joasă frecvenţă şi apariţia maladiilor degenerative ale sis-
temului nervos central, cum ar fi demenţa senilă, maladia Parkinson,
scleroza laterală amiotrofică şi boala Alzheimer.
2.2 Efectele radiaţiilor din domeniul radiofrecvenţelor produse

de emiţătoarele radio şi TV
Apariţia aparatelor de radio şi mai târziu a televizoarelor a fost

făcută posibilă datorită dispozitivelor emiţătoare de unde de frecvenţă
medie şi înaltă. Transmisia sunetului şi a imaginii urma să cunoască o
dezvoltare formidabilă. „Însă fiinţele vii sunt sensibile la aceste unde
radio şi TV, de aceea se impune prudenţa în utilizarea lor”, afirmă
medicul belgian Jean Pilette.
Cei care locuiesc sau au locul de muncă în apropierea unui emiţător
(pilon) ce produce atât unde radio, cât şi TV sunt supuşi unui risc mult
mai mare de a avea probleme de sănătate, cum ar fi tulburări auditive,
modificări ale presiunii sangvine şi chiar apariţia anumitor cancere.
Aceleaşi probleme de sănătate pot însă apărea şi în apropierea unui
emiţător ce produce numai unde radio sau numai unde TV.
Mai mulţi oameni de ştiinţă au arătat că faptul de a locui sau a
munci în vecinătatea unui turn de televiziune poate da naştere la
tulburări neurovegetative şi poate favoriza apariţia leucemiei la copii.
Muncitorii expuşi la aceste unde radio pot suferi de oscilaţii ale
presiunii sangvine, tulburări ale ritmului cardiac şi modificări ale ac-
tivităţii electrice a creierului, în special în regiunea emisferei cerebrale
drepte.
În jurul emiţătorului radio din San Francisco (Sutro Tower) s-a
constatat o creştere a numărului de cancere cerebrale, de leucemii şi de
limfoame la copii. Frecvenţa acestor cancere a fost pusă în legătură de
cercetătorii ştiinţifici cu densitatea de putere a undelor radio ce provin
de la acest emiţător: cu cât această densitate de putere este mai mare,
cu atât creşte numărul de cancere la copii.
Aceste rezultate au fost coroborate cu constatările făcute în jurul

puternicului emiţător al Radio Vatican de la Roma. Studiul, întreprins
pe o rază de 10 km în jurul emiţătorului, arată că numărul copiilor
bolnavi de leucemie, ca şi numărul adulţilor care au murit de leucemie
creşte direct proporţional cu apropierea de emiţător.
Au fost de asemenea investigate performanţele intelectuale şi
neuro-musculare ale elevilor unei şcoli din Skrunda, Letonia. Elevii
care locuiau în apropierea emiţătorului radio din Skrunda au avut re-
zultate net mai slabe decât elevii care nu locuiau lângă acel emiţător.5
Locuitorii unor sate din Cipru, vecini cu antene militare radio,
manifestă mai frecvent decât cei din alte sate, aflate la distanţă faţă de
aceste antene, migrene, cefalee şi ameţeli.
Alte studii arată un risc crescut de melanom cutanat în urma
expunerii la undele cu modulaţie în frecvenţă generate de emiţătoarele
radio.
Undele utilizate de radioamatori

Radioamatorii sunt expuşi în mod cronic la câmpuri electromag-
netice. Frecvenţele pe care le utilizează pentru transmisiunile lor pot
varia de la câţiva MHz până la 250 GHz. S-a constatat că mortalitatea
în rândul radioamatorilor este mai ridicată decât cea a restului popu-
laţiei. Această creştere a ratei mortalităţii la radioamatori se datorează
unui număr mare de cancere ale sângelui şi de limfoame.6
2.3 Efectele radiaţiilor emise de computere şi de ecranele

video
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, memoria computerelor a

permis o dezvoltare tehnologică fără precedent. Computerele, a căror
dimensiune s-a redus considerabil, au invadat viaţa noastră cotidiană.
5
Cf. Jean Pilette, Antennes relais de téléphonie mobile, technologies sans
fil et santé, 2008, p. 17.
6
Idem, p. 18.
Microprocesoarele lor, din ce în ce mai complexe, le fac să fie tot mai

performante.
Din nefericire, computerele nu sunt doar nişte instrumente benefice
care ne permit să muncim mai repede şi mai bine. Ele prezintă, de
asemenea, efecte negative asupra sănătăţii. Utilizarea lor poate produ-
ce simptome precum: dureri de cap, conjunctivită, contracţii musculare
şi probleme ale pielii. Ele pot provoca, de asemenea, o scădere a pro-
ducerii de melatonină şi sunt responsabile pentru un risc crescut al
avorturilor spontane.7
Ca urmare a utilizării tot mai frecvente a calculatoarelor şi sis-
temelor de monitorizare în viaţa curentă şi în cele mai diverse profesii,
nocivitatea mediului electromagnetic creat de videoterminale este un
subiect controversat şi de larg interes. Emisia electromagnetică din
jurul videoterminalelor acoperă întregul spectru de frecvenţe: radiaţia
optică (spectrul vizibil în formarea imaginii, spectrul infraroşu în
căldura disipată şi spectrul ultraviolet în jurul tubului catodic), unde
electromagnetice în domeniul radiofrecvenţelor produse de circuitele
electronice şi semnalele primite de la calculator, unde electromag-
netice de joasă frecvenţă (15-35 KHz), de la bobinele de deflexie pe
orizontală şi câmpuri de frecvenţă industrială, provenite de la sursa de
alimentare, transformatorul de adaptare şi bobinele de deflexie pe
verticală. Este, de asemenea, prezent şi un câmp electrostatic, mai ales
în vecinătatea ecranului. Radiaţiile X produse în interiorul tubului
catodic sunt absorbite de ecran şi nu ajung în mediu.
Mai multe articole asociază utilizarea videoterminalelor cu efecte
adverse asupra sănătăţii (oboseală, dureri de cap, tulburări de vedere etc.),
mai ales în condiţiile unui program de lucru intensiv.8
În anul 2008 în lume erau 2 miliarde de calculatoare şi peste 6
miliarde de telefoane mobile. Creşte rapid şi consumul de energie. O-
mul, involuntar, trebuie să se afle permanent sub acţiunea periculoasă
pentru sănătatea sa a radiaţiilor câmpurilor artificiale, create de sis-
temele electronice şi de sistemele de alimentare cu energie. Iar inten-
7
Idem.
8
Cf. Mihaela Morega, Bioelectromagnetism, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 1999.
sitatea acestor câmpuri electromagnetice la care este expus omul creşte

rapid. Radiaţia electromagnetică artificială a tuturor aparatelor e-
lectronice de pe planetă depăşeşte nivelul câmpului geomagnetic total
al pământului de 1 miliard de ori!9
Specialiştii de pe www.torser.com consideră că „o parte însemnată
a bolilor „de computer” apărute este determinată de faptul că acţiunile
nocive ale unui asemenea mijloc popular şi, la prima vedere, inofensiv
precum este calculatorul sunt pentru mulţi încă necunoscute.
Monitoarele moderne ale PC-urilor, televizoarelor şi ale altor a-
parate electronice produc câmpuri magnetice şi electrice alternative.
Numai în ultimul timp, ca urmare a creşterii numărului de date privind
influenţa negativă a terminalelor video asupra sănătăţii utilizatorilor,
interesul cercetătorilor în această direcţie a crescut în mod substanţial.
Este stabilit în mod cert că asupra utilizatorului PC acţionează un
întreg complex de factori de intensitate a radiaţiilor, ascunse pentru
organele noastre de simţ obişnuite – acestea sunt radiaţiile ultra-
violete, infraroşii etc., a căror acţiune negativă se dezvoltă în mod
treptat, ascuns şi pe măsura acumulării lor în organismul uman. De
aceea, îmbolnăvirile pot apărea abia după mai multe luni, uneori
chiar ani de lucru cu PC-ul, când deja este foarte greu de stabilit care
sunt cauzele adevărate ale acestora.”10
Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră utilizarea
computerului personal un factor de stres continuu. O grupă de lucru a
OMS a determinat, din rândul aspectelor de igienă privitoare la u-
tilizarea terminalelor video şi cu display, dereglările stării de sănătate
ca urmare a utilizării aparatelor ce prezintă radiaţie electromagnetică
(REM) şi componenta de torsiune a acesteia, dintre care cele mai se-
rioase sunt următoarele:
9
Cf. Referitor la problema protejării omului de influenţa nocivă a
aparaturii electronice,
http://www.torser.com/ro/scientific_base/negativ_influience_for_health/health_
problems_ems/default.aspx.
10
Idem.
– bolile canceroase (probabilitatea de îmbolnăvire creşte propor-

ţional cu durata influenţei REM şi a componentei de torsiune a aces-
teia asupra organismului uman;
– inhibarea aparatului de reproducere (impotenţă, diminuarea li-
bidoului, dereglarea ciclului menstrual, încetinirea maturizării sexuale,
micşorarea capacităţii de fecundare etc);
– evoluţia nefavorabilă a sarcinii (la lucrul cu calculatorul per-
sonal de peste 20 h (!) pe săptămână la femeile gravide creşte de 2,7
ori posibilitatea de avort, iar naşterea copiilor cu malformaţii con-
genitale de 2,3 ori mai mult decât în grupele de control, probabilitatea
unei evoluţii anormale a sarcinii creşte de 1,3 dacă durata de lucru sub
influenţa emiţătorilor de radiaţii electromagnetice de torsiune este de
peste 4 (!) ore pe săptămână); ca urmare a acestui fapt OMS reco-
mandă atât femeilor însărcinate, cât şi femeilor care doresc să devină
mame să fie transferate în locuri de muncă fără contact cu REM;
– dereglarea sferei psihoemoţionale (sindrom UF, sindrom de stres,
agresivitate, irascibilitate etc.);
– înrăutăţirea vederii şi îmbolnăvirile organelor vizuale;
– dereglarea sistemului imunitar (stări imunodepresive);
– leucemia (cancerul sângelui) în rândul persoanelor care din mo-
tive profesionale se află în contact permanent cu REM, ce generează
câmpuri de torsiune, de 4,3 (!) ori depăşeşte valorile controlate în
rândul lucrătorilor cu alte specializări (Universitatea "G. Hopkins",
Baltimore, SUA ).
O mare îngrijorare o provoacă creşterea numărului de copii care
sunt supuşi influenţei negative a radiaţiilor electromagnetice. Orga-
nismul copiilor este cel mai puţin protejat de acţiunea radiaţiilor
electromagnetice.
Dereglarea activităţii neuroreflexe superioare ca urmare a prezenţei
copilului mai mult de 50 (!) de minute pe zi în faţa ecranului te -
levizorului sau a computerului, reduce de l,4 (!) ori capacitatea aces-
tuia de a memora informaţii noi, ceea ce este în legătură directă cu
influenţa REM şi a componentei de torsiune a acesteia asupra neu-
rostructurilor creierului uman; probabilitatea cancerului de creier este
de 8,2 ori (!) mai mare decât în grupele de control. Ca urmare a acestui
fapt, se observă un grad ridicat de excitabilitate, agresivitate, diminu-

area gradului de însuşire a materialului studiat la şcoală.
Absorbirea de către creier a REM se produce neuniform şi duce la
diferite modificări structurale ale celulelor nervoase în zona de ab-
sorbţie, iar din cauza acţiunii componentei de torsiune se creează o
imagine clinică foarte variată (bolile Parkinson, Alzheimer etc.).
În Elveţia, este interzis prin lege lucrul de peste 4 ore pe zi (!) la PC
pentru femeile care au vârsta maturităţii sexuale.
În Germania, lucrul cu calculatorul intră în lista celor mai nocive
10 activităţi pentru sănătatea omului.
În multe ţări din Europa, este interzisă utilizarea sistemelor de co-
municaţii radio-mobile în spitale şi instituţii pentru copii.
Problema securităţii în timpul lucrului cu REM este atât de seri-
oasă, încât aceasta îşi găseşte reflectarea la diferite simpozioane şi
congrese internaţionale şi în activitatea OMS. Ch. Laval, profesor,
laureat al premiului Nobel, vicepreşedinte al Institutului de Cercetări
Umane (Paris, Franţa), la conferinţa UNESCO din 04.10.1998 a spus:
"… din punctul de vedere al procesului de evoluţie, creşterea colosală
a intensităţii câmpului electromagnetic ce înconjoară omul la ora
actuală poate fi considerată ca un salt momentan, cu urmării biologice
necunoscute, deocamdată, pentru omenire …"11
Specialiştii de pe www.torser.com afirmă că, „deşi aplicarea mă-
surilor speciale de protecţie a omului împotriva radiaţiilor negative ale
terminalelor video, cum ar fi diferite mijloace de protecţie posibile:
perfecţionarea construcţiilor monitoarelor (televizoarelor) – ecrane
plate, ecranarea corpurilor displayurilor prin procedeul pulverizării
interne a acestora cu sistemul de compensare a câmpului magnetic
(marcarea "Low Radiation"), folosirea filtrelor de protecţie moderne
(din clasa "Total shield") permit înlăturarea aproape completă (98%) a
radiaţiei ultraviolete şi radiaţiei câmpurilor electrostatice şi electro-
magnetice, dar în niciun caz nu se poate afirma că cele mai moderne
computere şi aşa-numitele "biotelevizoare" şi "biomonitoare" repre-
zintă nişte sisteme sigure din punct de vedere biologic pentru om.
11
Idem.
Mai mult, după cum au demonstrat cercetările oamenilor de ştiinţă,

sunt nocive nu numai computerele fixe, dar şi cele mai moderne com-
putere portabile cu ecrane cu cristale lichide. Rezultatele cercetărilor
asupra a cinci tipuri de asemenea maşini în două centre de încercare au
demonstrat că normele REM depăşesc cu mult normativele ecologice.
S-a descoperit că la bărbaţii care utilizează calculatoare portabile au
loc modificări clare în conţinutul şi raportul dintre steroizii sexuali –
scăderea nivelului de testosteron şi creşterea nivelului de estradiol,
ceea ce duce în final la sterilitate şi impotenţă.”12
Situaţie paradoxală
„S-a creat o situaţie paradoxală – consideră aceiaşi cercetători – şi
anume că, la ora actuală, toate monitoarele se produc în conformitate
cu diferite normative. Puteţi să achiziţionaţi orice televizor sau mo-
nitor şi să-l verificaţi asupra concordanţei cu STAS-urile şi cu stan-
dardele mondiale adoptate. Radiaţia va fi conform normelor. Dar a-
ceastă radiaţie "normală" are efecte îngrozitoare asupra sănătăţii o-
mului, întrucât 64-76% (!) dintre utilizatori de PC se plâng de diferite
indispoziţii!
Fiecare dintre noi, probabil, a observat că cei mai mari producători
de monitoare PC "ultramoderne", în spoturile lor publicitare şi în
prospecte, atât la televiziune, cât şi în ediţiile tipărite, în documentaţia
de însoţire a produselor lor îşi asigură beneficiarii că aparatura lor este
cea mai sigură, are toate gradele de protecţie, este atestată în privinţa
securităţii biologice a omului, adică nu prezintă nici un fel de pericole
pentru sănătate.
Prin urmare, pornind de la acest fapt, va trebui să ne simţim în
timpul lucrului la PC (în faţa televizorului în funcţiune) confortabil,
fără nici un fel de indispoziţii fizice etc.
În realitate, totul este invers!

Ca rezultat al cercetărilor medico-biologice şi medico-clinice mi-
nuţioase efectuate de către oameni de ştiinţă este cert stabilit că, după
12
Idem.
doar 15-30 de minute (!) de lucru cu PC-ul, în organismul utilizato-

rului se modifică în mod substanţial, spre înrăutăţire, indicatorii sân-
gelui, scade activitatea creierului şi a altor organe vitale.
În mod cert, fiecare posesor de monitor PC ultramodern (sau de
televizor) a reuşit să simtă deja pe propria persoană o serie de in-
dispoziţii, cum ar fi: gradul ridicat de oboseală, insomnie, dureri de
cap, irascibilitate, diminuarea atenţiei, dereglarea vederii, dese ameţeli,
manifestări ale diferitelor boli respiratorii.
Şi toate acestea în pofida faptului că fiecare utilizator de PC tinde
să respecte toate regulile "tradiţionale" de lucru la PC: să lucreze cât
mai puţin timp la PC (sau să privească televizorul), să se aşeze cât mai
departe de ecran, să amplaseze cât mai mulţi cactuşi şi piramide în
jurul display-ului, să utilizeze mobilă specială şi confortabilă, să facă
exerciţii de înviorare pentru ochi, să facă scurte pauze în timpul
lucrului.”13
2.4 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor
2.4.1 Efectele radiaţiilor emise de cuptoarele cu microunde
Microundele, un risc?
„Cuptoarele cu microunde moderne sunt considerate sigure de
multă lume, dar – ne întreabă specialiştii de pe www.stilxxi.ro – când
aţi verificat ultima dată modelul acela vechi de 10 ani? Dacă şi voi aţi
păţit la fel ca şi o cunoştinţă care mi-a spus: "De câte ori pornesc
cuptorul cu microunde, ceasul digital de pe perete începe să se învârtă
de nebun", atunci ar fi cazul să-l schimbaţi. Ca să nu mai vorbim de
radiaţiile ce s-au infiltrat prin garniturile cauciucate roase de ceva timp
şi care vă afectează pe voi şi pe copiii voştri în mod constant. Pentru a
afla în ce măsură, există aparate de verificat ce pot fi cumpărate din
orice magazin de electronice la preţuri de nimic. Dacă nu vă este la
13
Idem.
îndemână să verificaţi aceste valori, ar fi bine eventual să staţi la o

distanţă ceva mai mare atunci când îl folosiţi la capacităţi de circa
1.000 waţi. În afară de aceasta, în timpul utilizării, copilul nu ar trebui
să folosească ecranul de sticlă al cuptorului pe post de televizor.”14
Cuptoarele cu microunde coc şi ţesuturile utilizatorilor

Până şi cuptoarele cu microunde confirmă zicala despre iadul pavat
cu bune intenţii, zicală profetică, foarte nimerită culturii şi civilizaţiei
zilelor noastre.
Mâncarea gătită la cuptoarele cu microunde este una din cauzele
cele mai semnificative ale unei sănătăţi proaste, şi este cu siguranţă şi
una dintre cele mai ignorate.
Un semnal de alarmă a fost constituit de un fapt întâmplat în 1991
la un spital din Oklahoma, S.U.A. Acolo, o pacientă, pe nume Norma
Levitt, a murit în urma unui banal transfer de sânge, deoarece asistenta
care trebuia să încălzească sângele a folosit pentru aceasta cuptorul cu
microunde, fapt care a dus la alterarea sângelui din cauza microun-
delor. Spitalul a fost dat în judecată.
Doi cercetători, Dr. Hans Ulrich Hertel şi Dr. Bernard H. Blanc, au
confirmat că gătitul la cuptoarele cu microunde modifică în mod
semnificativ nutrienţii alimentelor. Dr. Hertel a lucrat înainte ca
nutriţionist timp de câţiva ani la una dintre marile companii pro -
ducătoare de alimente din Elveţia. Atunci când a atras atenţia asupra
procedeelor dubioase folosite de acea companie pentru prelucrarea
alimentelor, procedee ce aveau ca efect denaturarea lor, a fost conce-
diat. Apoi s-a asociat cu Dr. Blanc de la Institutul Federal Elveţian de
Biochimie.
Cei doi au studiat efectul mâncării gătite la cuptoarele cu mi-
crounde asupra a opt persoane, luându-le eşantioane de sânge după ce
aceştia mâncaseră. Ei au găsit că, după ce subiecţii au consumat
alimente preparate la cuptorul cu microunde, nivelul hemoglo-
binei din sânge a scăzut. „Rezultatele au arătat tendinţe spre anemie.
14
Cf. Radiaţiile emise de telefoanele mobile, SAR şi pericolul radiaţiilor,
http://www.stilxxi.ro/telefoane-mobile/SAR-radiatii-telefoane-mobile-semnal
-emisie.php.
Situaţia a devenit încă mai pronunţată în timpul celei de-a doua luni a
studiului”, au declarat cei doi oameni de ştiinţă. Ne putem întreba care
ar fi fost rezultatele pe care le-ar fi obţinut dacă ar fi studiat persoane
care au consumat mâncare preparată la cuptoarele cu microunde timp
de un an sau mai mult...
Modificarea violentă pe care o produc cuptoarele cu microunde
asupra moleculelor alimentelor creează noi substanţe denumite com-
puşi radiolitici. Aceştia reprezintă mutaţii necunoscute în lumea na-
turală. Gătitul clasic duce şi el la formarea unor compuşi radiolitici
(de aceea este fără îndoială preferabil să consumăm cât mai multe
alimente crude), însă gătitul la cuptoare cu microunde produce in-
comparabil mai mulţi astfel de compuşi. Aceasta duce apoi la dete-
riorarea sângelui şi a sistemului imunitar.
Aceleaşi studii au arătat şi că numărul leucocitelor creşte după
fiecare masă la care se consumă alimente preparate la cuptoarele cu
microunde – fapt pe care hematologii îl iau foarte în serios, deoa-
rece reprezintă adesea semnul unor efecte extrem de vătămătoare,
ca de exemplu al otrăvirii.
De asemenea, după consumarea de alimente gătite la cuptorul
cu microunde, s-a constatat creşterea nivelului colesterolului. Dr.
Hertel a declarat: „Opiniile ştiinţifice obişnuite afirmă că valorile
colesterolului se modifică de obicei lent pe perioade lungi de timp. În
acest studiu însă, valorile au crescut rapid după consumarea legumelor
expuse la microunde.” El crede că studiul său confirmă noile date
ştiinţifice care sugerează că se pot ivi creşteri rapide de colesterol în
sânge din cauza stresului acut. „De asemenea – a adăugat el – nivelele
colesterolului din sânge sunt mai puţin influenţate de conţinutul de
colesterol al alimentelor decât de factorii de stres. Astfel de factori
cauzatori de stres pot fi constituiţi de alimente care virtual nu conţin
deloc colesterol – legumele expuse la microunde.”
Rezultatele au fost publicate în revista Search for Health în
primăvara anului 1992. Cum au fost întâmpinate aceste cercetări? O
puternică organizaţie comercială, Asociaţia Elveţiană a Dealerilor de
Aparate Electrocasnice şi Industriale, a reuşit să-l influenţeze pe pre-
şedintele Curţii Juridice din Seftingen, cantonul Berna, să emită un or-
din prin care lui Hertel şi Blanc li s-a interzis să îşi mai publice re-
zultatele cercetărilor, urmând ca în caz contrar să fie pasibili de amenzi
usturătoare sau de până la un an de închisoare. Ca răspuns la aceasta,
Blanc s-a dezis de rezultatele pe care le-a obţinut. În schimb, Hertel a
început o serie de conferinţe şi a cerut un proces la curtea cu juri.
În fine, în 1998, interdicţia Curţii Juridice a fost abrogată.
Într-un proces ce a avut loc la Strasbourg în ziua de 25 august 1998, în
care părţile au fost reprezentate de Dr. Hertel şi respectiv de statul
elveţian, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că a
avut loc o încălcare a drepturilor lui Hertel prin decizia din 1993.
Curtea a decis că acel ordin, care îi interzicea să declare că alimentele
gătite la cuptoarele cu microunde sunt periculoase pentru sănătate,
venea în contradicţie cu dreptul la libera exprimare. În plus, statul
elveţian a fost obligat să plătească despăgubiri în valoare de 40.000 de
franci.15
Diverse efecte ale cuptoarele cu microunde

Cuptoarele cu microunde generează microunde de intensitate mare.
„Scurgerile” de microunde prin racorduri sau fisuri nu sunt cazuri i-
zolate (Santini, 1998). Astfel, lângă un cuptor cu microunde densitatea
câmpului electromagnetic poate avea valori suficient de mari pentru a
produce efecte negative. Din acest motiv, pentru a evita accidentele,
este bine să nu stăm în apropierea unui cuptor cu microunde în timpul
funcţionării acestuia.
După cum am mai menţionat, căldura generată de microunde
provoacă efecte diferite de cele produse de alte surse de încălzire. Ce-
realelor şi legumelor, atunci când sunt încălzite la cuptorul cu mi-
crounde, li se alterează calităţile structurale şi nutritive într-o măsură
mult mai mare decât atunci când sunt încălzite prin metode clasice
(Blaszczak şi colab., 2002; Blaszczak şi colab., 2004; Doliniska şi co-
lab., 2004).
15
Stephanie Relfe, B. Sc., Microwave Cooking Is Killing You!, Sydney,
Australia, 4 august 2006,
http://www.articlestree.com/health/microwave-cooking-is-killing-you-tx2104
42.html.
Încălzit timp de doar 1 minut la cuptorul cu microunde, usturoiul

crud îşi pierde complet proprietăţile sale anticancerigene (Song şi
Milner, 2001).
Produşii de oxidare ai colesterolului sunt mai nocivi pentru pereţii
arteriali decât colesterolul propriu-zis. Cantitatea de compuşi de
oxidare ai colesterolului este de 2 până la de 3 ori mai mare în carnea
de pui şi de vită atunci când aceasta este gătită la cuptorul cu mi-
crounde decât atunci când este rumenită în ulei de măsline (Echarte şi
colab., 2003).
Acidul linoleic este un acid gras esenţial, pe care organismul uman
nu îl poate sintetiza. Acest acid este cel care generează acizii graşi
polinesaturaţi omega 3 şi omega 6 în corpul nostru, permiţâ ndu-i
acestuia să lupte împotriva excesului de colesterol. Alimentele în-
călzite la microunde îşi pierd o mare proporţie din conţinutul lor de
acid linoleic. Cercetătorii au realizat următoarea experienţă. Ei au luat
trei bucăţi identice de brânză şi le-au încălzit la aceeaşi temperatură,
utilizând diferite moduri de a le găti. Prima bucată de brânză a fost
aşezată într-un sac din polietilenă, după care a fost introdusă într-un
platou plin cu apă distilată, iar acel platou a fost încălzit pe un reşou cu
gaz (deci în acest caz nu s-a folosit deloc cuptorul cu microunde). A
doua bucată a fost de asemenea aşezată într-un sac din polietilenă şi
apoi introdusă într-un platou umplut cu apă distilată, numai că de
această dată platoul a fost încălzit în cuptorul cu microunde (deci
combinaţie între gătit tradiţional şi gătit la cuptorul cu microunde).
Cea de-a treia bucată de brânză a fost introdusă direct în cuptorul cu
microunde şi încălzită (deci gătită folosind numai cuptorul cu mi -
crounde). Cele trei bucăţi de brânză au prezentat o pierdere de acid
linoleic de 1% (prima, cea gătită tradiţional), 21% (cea gătită în parte
tradiţional, în parte la cuptorul cu microunde) şi respectiv de 53% (cea
gătită numai la cuptorul cu microunde). (Herzallah şi colab., 2005)
Acizii graşi polinesaturaţi pot exista în două forme izomere, adică
moleculele au aceeaşi formulă chimică, însă configuraţie diferită în
spaţiu. Aceştia sunt izomerii cis şi trans. Forma cis este benefică
pentru organism şi permite scăderea valorilor colesterolului din sânge.
Însă forma trans a fost pusă în relaţie cu diverse probleme de sănătate,
cum ar fi de exemplu boli ale arterelor coronariene. Laptele pasteurizat

conţine cu 4% mai mulţi acizi graşi trans decât laptele proaspăt, iar
laptele fiert în cuptorul cu microunde conţine cu 31% mai mulţi acizi
graşi trans decât laptele proaspăt. Consumul de lapte încălzit la mi-
crounde prezintă aşadar riscul de a afecta sănătatea. (Herzallah şi
colab., 2005)
Încălzirea laptelui matern uman la cuptorul cu microunde îl face
să-şi piardă proprietăţile anti-infecţioase. (Qan şi colab., 1992)
În concluzie, afirmă medicul belgian Jean Pilette, „valoarea di-
etetică a alimentelor încălzite la cuptorul cu microunde este foarte
discutabilă. Utilizarea acestuia este nerecomandată, cu atât mai mult
dacă este vorba de încălzit biberoanele.” (Pilette, 2008)16
Interzicerea cuptoarelor cu microunde în Rusia

După cel de-al doilea război mondial, ruşii au efectuat numeroase
experimente legate de cuptoarele cu microunde. Din 1957 şi până
recent, cercetările lor au fost efectuate în principal la Institutul de
tehnologie radio din Klinsk, Belarus. În conformitate cu spusele cer-
cetătorului american William Kopp, care a strâns laolaltă multe dintre
rezultatele cercetărilor efectuate în Rusia şi Germania – şi se pare că a
fost şi persecutat din cauza aceasta (J. Nat. Sci., 1998; 1:42-3) –
următoarele efecte au fost observate de echipele de cercetători ruşi:
1. Încălzirea cărnii preparate într-un cuptor cu microunde un timp
suficient pentru consum uman a creat:
* d-nitrosodietanolamină (un binecunoscut agent cauzator al
cancerului)
* destabilizarea compuşilor biomoleculari cu proteină activă
* crearea unui efect de legătură cu radioactivitatea din atmosferă
* crearea de agenţi cauzatori ai cancerului în cadrul compuşilor
proteină-hidrosilat în lapte şi cereale;
2. Emisiile de microunde au produs de asemenea alterarea com-
portării catabolice (de rupere) a glucosidei – şi galactosidei – elemente
din fructele îngheţate care sunt încălzite în acest mod;
16
J. Pilette, op. cit., p. 53.
3. Microundele au alterat comportarea catabolică a alcaloizilor din

plante atunci când legume crude, gătite sau îngheţate au fost expuse la
microunde chiar şi pe perioade foarte scurte de timp;
4. Radicalii liberi producători de cancer au fost creaţi în cadrul
anumitor formaţiuni moleculare din plante, în special în rădăcinile le-
gumelor crude;
5. Ingerarea alimentelor supuse la microunde a produs un procentaj
mai mare de celule canceroase în sânge;
6. Din cauza modificărilor chimice ale substanţelor din alimente, au
apărut disfuncţii ale sistemului limfatic, conducând la degenerarea
capacităţii sistemului imunitar de a se proteja împotriva extinderii
cancerului;
7. Catabolismul instabil al alimentelor supuse microundelor a
alterat substanţele elementare din alimente, conducând la tulburări ale
sistemului digestiv;
8. Cei care au ingerat alimente gătite în cuptoarele cu microunde au
prezentat o incidenţă statistică mai mare a cancerului stomacului şi
intestinelor, precum şi o degradare generală a ţesuturilor celulare
periferice, cu o deteriorare treptată a funcţiilor sistemelor digestiv şi
excretor;
9. Expunerea la microunde a produs descreşteri semnificative ale
valorii nutriţionale a tuturor alimentelor studiate, şi în particular:
* o descreştere a biodisponibilităţii vitaminelor B, C şi E, a mi-
neralelor esenţiale şi a lipotroficelor
* distrugerea valorii nutriţionale a nucleoproteinelor din carne
* scăderea activităţii metabolice a alcaloizilor, glucosidelor, galac-
tosidelor şi nitrilosidelor (adică a tuturor substanţelor de bază din fruc-
te şi legume)
* o marcată accelerare a dezintegrării structurale în toate alimen-
tele.17
S-a constatat de asemenea că efectele negative nu apar numai în
cazul ingerării alimentelor preparate la cuptorul cu microunde, ci şi în
17
Stephanie Relfe, B. Sc., op. cit.
cazul expunerii la câmpul energetic în sine (de exemplu, stând în

faţa cuptorului cu microunde). Printre aceste efecte biologice ale
cuptoarelor cu microunde se pot enumera:
1. Afectarea impulsurilor electrice nervoase în cadrul potenţialelor
joncţiunilor creierului;
2. Efecte negative asupra producerii hormonilor şi a menţinerii
echilibrului hormonal la bărbaţi şi femei;
3. Nivele semnificativ mai ridicate ale alterării formelor de undă ale
semnalelor alfa, teta şi delta din creier;
4. Din cauza acestei alterări a undelor din creier, s-au înregistrat
efecte negative asupra psihicului, precum pierderea memoriei, pierde-
rea capacităţii de concentrare, scăderea vitezei proceselor intelectului
şi insomnii la indivizii supuşi efectelor emisiei continue a aparatelor
cu microunde, fie acestea aparate de gătit sau staţii de transmisie.18
Ca urmare a acestor rezultate obţinute de oamenii de ştiinţă, cup-
toarele cu microunde au fost interzise în Rusia în 1976; interdicţia a
fost ridicată după Perestroika.
Alte studii despre efectele nocive ale cuptoarelor cu microunde

asupra sănătăţii
Dr. Lita Lee din Hawaii scrie în prestigioasa revistă „The Lancet”,
în numărul din 9 decembrie 1989: „Încălzirea la cuptorul cu mi-
crounde a laptelui pentru bebeluşi conduce la transformarea anumitor
trans-aminoacizi în cis-izomerii lor sintetici. Izomerii sintetici nu sunt
biologic activi. Mai mult, unul dintre aminoacizi, L-prolina, se trans-
formă în izomerul d al său, care este cunoscut ca neurotoxic (adică
otrăvitor pentru sistemul nervos) şi nefrotoxic (adică otrăvitor pentru
rinichi). Este suficient de rău că mulţi bebeluşi nu sunt alăptaţi de
mamele lor şi că în schimb li se dă lapte preparat în industrie, însă
acum acest lapte este făcut încă şi mai toxic prin supunerea sa la
radiaţiile cuptorului cu microunde.”
18
Anthony Wayne, Lawrence Newell, Radiation Ovens – The Proven
Dangers Of Microwaves, http://numismaticrareuscoin.com/nbn/microwave.html,
14 iunie 2000.
În cartea sa Health Effects of Microwave Radiation – Microwave

Ovens (Efectele asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de cuptoarele cu
microunde), precum şi în articolele semnate de ea în numerele din
martie şi septembrie 1991 ale revistei „Earthletter”, Dr. Lita Lee
afirmă că toate cuptoarele cu microunde emit radiaţii electromag-
netice, vatămă alimentele şi transformă substanţele din alimentele
gătite în ele în produse toxice şi cancerigene.
În cartea sa The Body Electric, Robert O. Becker descrie cercetările
efectuate de ruşi asupra efectelor asupra sănătăţii ale radiaţiilor din
domeniul microundelor, efecte descrise de aceştia sub numele de
„boala microundelor”. La pagina 314, Becker afirmă:
„Primele semne ale acestei boli sunt: o presiune redusă a sângelui şi
un puls slab. Manifestările ulterioare cele mai des întâlnite sunt:
excitarea cronică a sistemului nervos simpatic, dureri de cap, ameţeală,
dureri ale ochilor, insomnii, iritabilitate, anxietate, dureri de stomac,
incapacitatea de concentrare, căderea părului, precum şi o incidenţă
crescută a apendicitelor, cataractelor, problemelor aparatului reprodu-
cător şi cancerelor.”19
Şi totuşi, cuptoare cu microunde continuă să se vândă. De ce? Pur

şi simplu pentru că sunt fast şi, într-o lume fast, se cumpără tot ce e
fast.
2.4.2 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor, de alte

frecvenţe decât cele folosite în telefonia mobilă
În timp ce cea mai mare parte dintre cercetările în curs legate de

folosirea telefoanelor mobile examinează posibilitatea apariţiei cance-
rului cerebral, o imagine cu totul diferită se poate observa în literatura
medicală din fosta Uniune Sovietică, în care afecţiunea numită „mala-
dia microundelor” era de multă vreme acceptată de numeroşi oameni
de ştiinţă.
19
Cf. Anthony Wayne, Lawrence Newell, op. cit.
În timpul celui de-al doilea război mondial au început să crească

îngrijorările că în URSS personalul militar ar putea fi expus la pericole
pentru sănătate de la lucrul cu radare. În iernile reci siberiene, oamenii
de serviciu au descoperit curând că statul în faţa unei antene radar era
o bună modalitate de a se încălzi, însă au început de asemenea să
circule zvonuri că aceasta ar produce şi sterilitate.
În anii ’40, diverse agenţii militare şi guvernamentale americane au
început să investigheze posibilităţile apariţiei riscurilor asupra sănătăţii
induse de radiaţiile din domeniul radiofrecvenţelor şi microundelor.
Deşi au pretins că nu au găsit nicio dovadă a riscurilor, ei au reco-
mandat ca operatorii radar şi radio să evite expunerea prelungită, ca
măsură de precauţie.
La sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, mai multe studii noi
au evidenţiat posibilitatea riscurilor asupra sănătăţii implicate în u-
tilizarea microundelor. În 1948, două studii din SUA au raportat o po-
sibilă legătură cu apariţia cataractei şi cu degenerarea testiculelor la
câini. Aceste studii au fost în mare măsură ignorate, mai ales că acele
companii care realizau tehnologie în domeniul microundelor pentru
armată au început să întrevadă posibilităţi comerciale în rândul marelui
public. Acesta a fost momentul în care utilizarea comercială pe scară
largă a microundelor a înregistrat realizarea echipamentului diatermic,
a radarului civil şi mai târziu a cuptoarelor cu microunde – toate
acestea fiind privite atunci ca nişte minuni ale epocii.
În euforia tehnică ce a urmat războiului, a existat puţin interes în
asigurarea de fonduri pentru cercetări care s-ar fi putut să descurajeze
oportunităţile de extindere a afacerii. Apoi a început Războiul Rece,
iar utilizările militare ale radarului şi ale altor echipamente noi cons-
tituiau interesul naţional suprem. Astfel că orice cercetare legată de
efectele asupra sănătăţii oamenilor a fost încă şi mai mult trecută sub
tăcere şi învăluită în secret.
Cu toate acestea, în 1953, un studiu efectuat asupra lucrătorilor de
la Hughes Aircraft Corporation a relevat cantităţi excesive de sânge-
rări interne, precum şi leucemii, cataracte, dureri de cap, tumori cere-
brale, tulburări cardiace şi icter la acei angajaţi care lucrau cu radarul
(McLauchlin, 1953). Ca rezultat, armata SUA a fost forţată să iniţieze
prima investigaţie „deschisă şi publică” a efectelor biologice ale mi-

croundelor. Scopul a fost stabilirea „nivelelor de toleranţă” atât pentru
expunerile unice cât şi pentru cele repetate, deoarece era general ac-
ceptat că trebuie să existe praguri standard ale toleranţei la expunere.
Deoarece în acea vreme existau foarte puţine date de cercetare de acest
tip, s-a decis că proprietatea cunoscută a microundelor de a încălzi
ţesuturile („efectele termice” ale lor) ar constitui criteriul principal şi,
cu o marjă de securitate aplicată, aceasta a constituit baza aşa-numitelor
standarde occidentale de securitate care sunt şi în ziua de astăzi.
Decizia de a alege încălzirea ţesuturilor ca parametru-cheie al ex-
punerii s-a bazat mai mult pe o lipsă a datelor ştiinţifice decât pe mo-
tive pozitive; cu toate acestea, acest criteriu a câştigat repede atât fa-
voarea armatei, cât şi pe cea a industriei, deoarece se definise un cri-
teriu care ar fi putut constitui un standard de securitate, şi evita să ia în
considerare (fără a respinge făţiş) posibilitatea ca efectele non-termice
de nivele joase asupra sănătăţii să existe în afara încălzirii ţesuturilor.
„Şcoala de gândire termică” a devenit rapid norma acceptată de
organizaţiile occidentale de setare a standardelor şi, ca rezultat, marea
majoritate a cercetărilor „cu bază ştiinţifică” a fost dirijată către ex-
punerile de nivele înalte şi de scurtă durată. Cercetările expunerilor
prelungite la nivele ambientale care nu produceau încălziri ale ţesutu-
rilor nu au fost încurajate, pur şi simplu deoarece erau percepute ca o
posibilă ameninţare pentru dezvoltarea tehnologică.
Această situaţie a fost bine descrisă de Dr. Rochelle Medici, cerce-
tător al comportamentului animalelor, care a afirmat: „Este ca şi cum
oamenii de ştiinţă s-au retras din faţa efectuării unor studii de graniţă
provocatoare, deoarece aceste cercetări stârneau prea multe contro-
verse sau atrăgeau prea multe critici. Am fost lăsaţi cu experimente
„sigure” însă lipsite de sens. Rezultatele unor astfel de experimente
constituie o concluzie dinainte acceptată.”
Totuşi, în URSS un sistem politic şi economic în foarte mare mă-
sură diferit a condus, paradoxal, la a oferi oamenilor lor de ştiinţă mult
mai multă libertate democratică şi academică (precum şi finanţare) în
comparaţie cu colegii lor din Occident în alegerea centrului de interes
al eforturilor lor de cercetare. Corporaţii private nu existau, iar armata
sovietică era scutită de obligaţia de a se supune standardelor de expu-

nere. Din fericire, ei îşi puteau proiecta şi folosi echipamentele lor fără
teama de a intra în conflict cu reglementările sau cu rezultatele cerce-
tărilor. Rezultatul a fost cel mai redus standard al câmpurilor elec-
tromagnetice din lume, proiectat pentru a furniza protecţie împotriva
expunerilor prelungite de nivele joase (non-termice).
În vreme ce efectele termice ale microundelor au fost acceptate atât
de oamenii de ştiinţă din Occident cât şi de cei sovietici, doar aceştia
din urmă şi-au extins propriile lor cercetări pentru a include studii ex-
tinse efectuate asupra lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice
non-termice. Această cercetare, alcătuită din experimente de expunere
umană reală, a condus la recunoaşterea unei afecţiuni numită „maladia
microundelor”, caracterizată prin următoarele simptome: agitaţie cres-
cută (fluctuaţii emoţionale) în combinaţie cu extenuare nervoasă, obo-
seală, slăbiciune musculară, reducere a activităţii intelectuale, incapa-
citate de concentrare, sensibilitate crescută la factori externi precum
zgomote sau lumină puternică, insomnii şi coşmaruri, dureri de cap, a-
meţeală, mers nesigur, răcirea mâinilor şi a picioarelor, probleme de
inimă cum ar fi palpitaţiile, bătăi prea rapide sau prea lente ale inimii,
probleme de respiraţie, hiperactivitate a tiroidei şi neregularităţi ale
ciclului menstrual (Hecht, 1997).
Relevanţa „maladiei microundelor” în cazul utilizării telefoanelor
mobile constă în faptul că, atunci când un telefon este utilizat cu an-
tena aproape de cap, expunerea ţesutului creierului la microunde se
poate situa în domeniul expunerilor care au fost raportate drept cauza
maladiei microundelor. În plus, diverse cercetări despre telefoanele
mobile efectuate în mai multe ţări au găsit că utilizatorii raportează
simptome asemănătoare pe care le pun în legătură cu utilizarea tele-
fonului mobil. Ei se plâng de frecvente dureri de cap, oboseală, senza-
ţii de arsură, ameţeli, dificultăţi de concentrare şi pierderi de memorie.
Desigur, nu toată lumea experimentează aceste simptome, însă se
pare că unele persoane sunt mult mai sensibile decât altele. Astfel de
diferenţe biologice (mai degrabă decât psihologice) au fost raportate
adesea în cercetările din domenii precum studiul efectului Frey20, în

care unii oameni sunt cu certitudine capabili să detecteze efectele
directe ale undelor radio de înaltă frecvenţă asupra nervilor din ure-
chea lor internă.21
2.4.3 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor folosite în

telefonia mobilă
În prezent, în lume există peste 1,6 miliarde de utilizatori de te-

lefoane mobile.22
Parametrii radiaţiilor electromagnetice

Valoarea de 10 m W / cm 2 este considerată inofensivă atât în SUA,
cât şi în statele europene încă din anul 1966. Cu toate acestea, în 1973,
la un simpozion în Varşovia, doctorul M.N. Sadchikove a prezentat
concluziile unui studiu care arată că şi radiaţia de microunde de doar 3
mW / cm 2 conduce la apariţia afecţiunilor neurologice – senzaţie de
greutate în cap, oboseală, iritare, stări de frică, insomnii şi pierderea
parţială a memoriei.
Un grup de savanţi a realizat pe cont propriu un studiu privind
impactul radiaţiilor emanate de telefonul mobil asupra sănătăţii. Unul
dintre cercetători, profesorul Andrei Schitco, a arătat că după o convor-
bire de 5–10 minute la telefonul mobil, numărul eritrocitelor (celulele
roşii din sânge) scade cu 10–20%. Influenţa nocivă a antenelor GSM,
în opinia sa, este mult mai mare decât cea a terminalelor mobile. Una
dintre concluziile studiului este că expunerea îndelungată la radiaţii
electromagnetice poate provoca leucemie.
20
Efectul Frey constă din auzirea de către unii oameni a unor „click”-uri
sonore induse de microundele în pulsuri, care sunt generate direct în urechea
umană fără a fi nevoie de vreun dispozitiv electronic receptor.
21
Cf. D. Maisch, „Mobile Phone Use: it's time to take precautions”,
Journal of the Australasian College of Nutritional & Environmental
Medicine, vol. 20, nr. 1, pp. 3-10, aprilie 2001.
22
Cf. Andrei Cheran, „Atenţie la undele electromagnetice!”, Formula AS,
p. 19, septembrie 2008.
În Marea Britanie, National Radiological Protection Board (NRPB)

a lansat un raport în care se evidenţiază că o expunere mai mare de 0,4
microtesla poate cauza un risc crescut de apariţie a leucemiei la copii.
De asemenea, într-o investigaţie care a fost predată Camerei Co-
munelor, familiile din Irlanda de Nord împotriva plasării de antene de
telecomunicaţii (NIFATT), o coaliţie formată din mai mult de 70 de
grupuri din comunitate, au sugerat că Guvernul ar trebui să stabilească
o zonă tampon între case şi antene şi să încurajeze împărţirea locurilor
între operatorii de reţele.
Efecte asupra sănătăţii umane

Yuri Grigoriev (cercetător rus) a prezentat în cadrul Conferinţei
internaţionale „Câmpurile electromagnetice şi sănătatea”, desfăşurată
la Alma Ata, în Kazahstan, în perioada 4-12 septembrie 2003, mate-
rialul „Câmpul electromagnetic ca factor de risc pentru sănătatea
populaţiei (starea actuală a problemei)”. El a prezentat un raport al
cercetărilor ruseşti asupra expunerii la câmp electromagnetic desfă-
şurate pe parcursul a 20 de ani şi a declarat că fosta Uniune Sovietică a
cercetat timp de 50 de ani efectele dăunătoare ale expunerii la câmp
electromagnetic. Grigoriev este membru al Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii – WHO (World Health Organization). El a raportat atât pă-
rerile sale personale, cât şi poziţia oficială a Rusiei în această pro-
blemă. După părerea sa, câmpurile electromagnetice reprezintă, poa-
te, cel mai mare pericol cu care se confruntă omenirea în acest mo-
ment. S-a arătat în mod clar că expunerea la câmpuri magnetice mai
mari de 0.2 microTesla (2 miliGauss23) la frecvenţa de 50 Hz a liniilor
electrice produce leucemie la oameni. El a arătat cum diverse dispo-
zitive folosite în mod comun depăşesc nivelurile de expunere în si-
guranţă la câmp magnetic.
Dr. Valentina Nikitina a prezentat în cadrul aceleiaşi conferinţe
internaţionale: „Riscurile ocupaţionale şi riscurile pentru populaţie
23
Miligauss (mG): Un miligauss este o măsură a intensităţii câmpurilor
electrice şi se abreviază mG. Este folosit pentru a descrie câmpurile
electromagnetice provenite de la dispozitive electrice, linii de putere, cabluri
electrice interioare (Cf. BioInitiative).
ale câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă”. Expunerea la

locul de muncă la care erau supuşi subiecţii săi (E2T) nu depăşea
valorile maxime admisibile legal (7000 V/m2/oră). Ea a demonstrat că
la aceşti muncitori câmpul electromagnetic a afectat atât sistemul
nervos central cât şi cel cardiovascular, lucru demonstrat de indicii
hematologici şi biochimici modificaţi. Reacţiile adverse includ dureri
de cap, dureri cardiace, insomnie, stare de oboseală avansată şi
iritabilitate, pierderi de memorie, ca tulburări principale. Tulburările
funcţionale ale sistemului nervos s-au manifestat ca disfuncţii vege-
tative, sindrom de astenie vegetativă şi neurastenie. Printre tulburările
sistemului cardiovascular s-au numărat distonia neurocirculatorie, hi-
pertensiunea, presiunea arterială scăzută.
De asemenea, cercetările au arătat clar o creştere a accidentelor în
trafic când telefoanele mobile (indiferent dacă sunt ţinute în mână sau
puse pe „mâini libere”) sunt folosite în timpul condusului24.
2.4.4 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor folosite de

telefoanele fixe fără fir
Sunt nocive telefoanele fixe wireless?

Este preferabil – ne sfătuiesc mai mulţi oameni de ştiinţă – să nu ne
instalăm acasă telefon fix wireless (fără fir). Valorile ridicate ale câm-
purilor electromagnetice generate de aceste aparate nu sunt com-
patibile cu păstrarea unei bune sănătăţi, afirmă mulţi medici. Dacă nu
putem să renunţăm la telefonul fix wireless, trebuie cel puţin să de-
conectăm staţia de bază pe timpul nopţii. Această staţie de bază este de
fapt elementul care, conectat în priză, emite, la fel ca o antenă de te-
lefonie mobilă, radiaţii de microunde zi şi noapte. Trebuie neapărat să
evităm să punem staţia de bază pe noptieră şi să o lăsăm conectată în
priză în timp ce dormim. Câmpul electromagnetic la 25 cm distanţă
faţă de staţia de bază, atunci când aceasta este conectată, poate avea
valori de 10 ori până la de 50 de ori mai ridicate decât atunci când
24
Cf. Studiu – Efectele radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii umane,
www.apc-romania.ro/servicii/01_centrul_de_resurse_organizatii/05_publicatii.
staţia de bază este deconectată. În plus, vorbitul la telefonul fix fără fir
expune la aceleaşi efecte negative ca şi vorbitul la telefonul mobil. Şi,
în fine, utilizarea unui telefon fix fără fir expune şi persoanele din a-
partamentele vecine la radiaţii non-ionizante similare celor pe care
le-ar emite o antenă GSM amplasată în vecinătate. „În orice caz, utili-
zarea unui telefon fix fără fir este nerecomandată”, afirmă Jean Pilette,
doctor în ştiinţe medicale, în consens cu numeroşi alţi oameni de
ştiinţă25.
Pericolele pe care le prezintă noile telefoane fixe portabile

(cordless phones)
Experţii spun că telefoanele fixe portabile (telefoanele cordless) din
apartamente prezintă un risc pentru sănătate de 100 de ori mai mare
decât cel prezentat de utilizarea telefoanelor mobile. Aceste telefoane
emit nivele ridicate de radiaţii – chiar şi în afara timpului în care sunt
utilizate efectiv.
Emisiile de la încărcătorul unui telefon cordless pot atinge şase
volţi pe metru. La o distanţă de doi metri de telefonul cordless,
radiaţiile au o valoare de 2,5 volţi pe metru – ceea ce înseamnă de 50
de ori mai mult decât nivelul pe care oamenii de ştiinţă îl consideră a fi
nivelul de siguranţă. În cazul telefoanelor cordless, acest nivel de
siguranţă, care are valoarea de 0,05 volţi pe metru, este atins doar la o
distanţă de 100 de metri faţă de telefon. Din cauza modului în care
funcţionează telefonul cordless, încărcătorul acestuia emite constant
radiaţie la putere maximă chiar şi atunci când telefonul nu este în
funcţiune.
Aceste rezultate şocante obţinute de cercetătorii din Suedia
(Lennart Hardell, Michael Carlbery şi Kjell Hansson Mild) sunt con-
firmate de numeroşi experţi din domeniul medical. Spre exemplu, Dr.
David Dowson afirmă: „Să ai un telefon cordless este ca şi cum ai
avea în casă un stâlp de telefonie mobilă. Aş recomanda oricărei per-
25
J. Pilette, Antennes de téléphonie mobile, technologies sans fil et santé,
6 noiembrie 2008, http://www.robindestoits.org/attachment/112892/.
soane care deţine un telefon cordless să-l înlocuiască cu un telefon fix

clasic.”26
„Telefoanele cordless funcţionează cu aceleaşi microunde ca şi
telefoanele celulare şi ca alte mijloace de telecomunicaţii wireless şi
pot fi mult mai periculoase” afirma Dr. Mae-Wan Ho, medic gene-
tician din Hong Kong, directoare a institutului ISIS (Institute of Science
in Society) şi autoare a peste 10 cărţi în domeniu.
Focalizarea atenţiei (şi a îngrijorărilor) numai asupra telefoanelor
mobile a distras atenţia de la telefoanele cordless, care şi -au făcut
apariţia în locurile în care pot produce cele mai multe vătămări.
Telefoanele cordless sunt aşezate de regulă pe birou sau la capul pa-
tului, acolo unde oamenii sunt maxim expuşi la intensităţi ale ra-
diaţiilor de sute sau mii de ori mai puternice decât cele emise de
telefonul mobil şi suficiente pentru a produce cancer. Au început să
apară mai multe cazuri de persoane ce au acuzat efecte negative pre-
cum oboseală cronică şi tulburări ale somnului, simptome foarte ase-
mănătoare cu cele produse de radiaţiile emise de telefoanele mobile.
Un experiment realizat la Universitatea Landau din Germania a
arătat că albinele nu au mai reuşit să se întoarcă la stupurile lor atunci
când în apropierea acestora au fost amplasate staţii de bază de telefo-
nie cordless.
Actualele telefoane cordless digitale îmbunătăţite (DECT – digital
enhanced cordless telephone) care se vând în Europa constau din unul
sau mai multe aparate telefonice care comunică cu o staţie de bază prin
intermediul undelor electromagnetice din domeniul microundelor. Sta-
ţia de bază emite radiaţii din domeniul microundelor la putere maximă,
cu 100 de pulsuri pe secundă, atâta timp cât este conectată în priză.
S-au ridicat mai multe voci ale unor oameni de ştiinţă care au avertizat
în privinţa riscurilor asupra sănătăţii prezentate de telefoanele DECT,
iar unii chiar au cerut interzicerea lor totală.
Astăzi telefoanele DECT şi cele similare sunt folosite pe scară
largă pretutindeni în lume. Au fost realizate măsurători independente
ale puterii pe care o emit aceste microunde; dintre acestea, cele mai
26
Robbie Collin, „New Cordless Phones Danger”, News of the World, 5
februarie 2006.
extinse şi mai riguroase au fost realizate de Thomas Haumann de la

institutul Umweltanalytik und Baubiologie din Essen, Germania şi de
Peter Sierck de la Environmental Testing & Technology, Inc., din
Encinatas, California, SUA, în anul 2002. Ei au găsit o densitate maxi-
mă de putere de peste 600 000  W / m 2 la distanţa obişnuită de
aprox. 0,3 m, ca atunci când staţia de bază a telefonului cordless este
amplasată pe birou sau pe masa de la capătul patului. Valorile de vârf
ale radiaţiei măsurate în aceeaşi cameră au rezultat mai mari decât cele
ale radiaţiilor emise de orice transmiţător de telefonie mobilă localizat
în apropierea clădirilor rezidenţiale. Nivelul de radiaţii în absenţa sta-
ţiei de bază DECT era sub 0,3  W / m 2 (faţă de 600 000  W / m 2 în
cazul amplasării acesteia).
Telefonul cordless DFHSS (Digital Frequency Hopping Spread
Spectrum) vândut în Statele Unite este aproape identic cu telefonul
DECT din Europa. Ambele lucrează în pulsuri de 100 Hz. Telefoanele
cordless DFHSS funcţionează pe domeniul de frecvenţă de 2450 MHz,
iar cele DECT pe 1880 MHz.
Nivelele densităţii de putere emise de telefoanele fixe fără fir se
încadrează în limitele egale şi considerate „sigure”, în conformitate cu
standardele în vigoare, dar sunt de 10 000 de ori până la de 1 000 000
de ori mai ridicate decât cele maxime recomandate de numeroşi ex-
perţi pe baza studiilor ce demonstrează efecte biologice la nivele ale
densităţii de putere situate mult sub limitele legale.
Numeroşi medici, profesionişti în ecologie şi în toxicologie, au
semnat o rezoluţie în care cereau stoparea imediată a tehnologiei
DECT. Această rezoluţie a fost înaintată ministrului german al me-
diului, Jurgen Trittin, în octombrie 1999.
Microundele DECT sunt potenţial chiar mai nocive decât cele
emise de alte tehnologii wireless, deoarece microundele sunt furnizate
la o densitate de putere maximă tot timpul, chiar şi atunci când tele-
fonul cordless nu este în uz; sunt în pulsuri de 100 Hz, în domeniul rit-
murilor biochimice tipice din corp, iar utilizatorii sunt expuşi la nivele
maxime, atât în timpul zilei, cât şi în timpul somnului. Expunerea cro-
nică la o astfel de formă puternică, în pulsuri, de radiaţii de la staţiile
de bază DECT este mai vătămătoare decât expunerea acută sau decât
expunerea la o radiaţie constantă (care nu este în pulsuri). Radiaţia în

pulsuri, în care componenta electrică se schimbă de la zero până la
puterea maximă aproape instantaneu, induce un câmp magnetic mult
mai puternic, care poate penetra complet corpul (inducând un curent
electric corespunzător de valoare mare), spre deosebire de câmpul ra-
diaţiilor care nu sunt în pulsuri, care se modifică mult mai lent.
Routerele wireless de bandă largă sunt de asemenea emiţători

puternici de microunde
Routerele wireless de bandă largă (Home Hub – urile) şi modemurile
sunt de asemenea emiţători puternici de microunde şi, la fel ca şi staţi-
ile de bază DECT, emit constant la o densitate de putere maximă.
Cei care şi-au instalat în casele lor sau la locul lor de muncă routere
de bandă largă trebuie să fie atenţi: chiar dacă nu aţi cerut opţiunea
wireless şi dacă nu folosiţi facilităţile wireless, routerul va continua să
emită activ microunde, dacă nu-l deconectaţi. Similar, dacă aveţi un
computer cu modem wireless şi nu folosiţi conectarea wireless, atunci
trebuie să dezactivaţi opţiunea wireless27.
Avertizare oficială în Germania asupra pericolelor telefoanelor

cordless
(Agenţia Federală Germană pentru Protecţie împotriva Radiaţiilor –
Bundesamt fűr Strahlenschutz: BfS, 31 ianuarie 2006)
DECT – sursă de radiaţii în casă: telefoanele cordless emit zadarnic
Un telefon cordless având standardul DECT este adeseori cea mai
puternică sursă de radiaţie electromagnetică de înaltă frecvenţă dintr-o
casă. Renunţarea la telefonul dvs. cordless ca măsură de precauţie va
contribui la minimizarea expunerii personale la radiaţii. „Totuşi, in-
dustria producătoare de telefoane cordless este capabilă să realizeze
telefoane DECT care să răspundă la problemele de precauţie şi de
protecţie împotriva radiaţiilor mult mai bine decât dispozitivele ac-
27
Cf. Cordless Phones and Malignant Brain Tumours, ISIS (Institute of
Science in Society), 30 ianuarie 2008.
tuale”, a afirmat Rűdiger Matthes, expert de la Agenţia Federală Ger-

mană pentru Protecţie împotriva Radiaţiilor (BfS).
Telefoanele cordless având standardul DECT nu au niciun meca-
nism de control pentru reglarea puterii de ieşire, în conformitate cu ni-
velul de putere necesar în realitate. De aceea, staţia de bază şi aparatul
telefonic emit permanent radiaţii la acelaşi nivel al puterii în decursul
unui apel, indiferent dacă utilizatorul care vorbeşte la acest telefon se
află la un metru sau la 300 de metri distanţă faţă de staţia de bază.
După cum afirma Matthes, „din acest motiv cerem ca telefoanele
cordless să fie realizate astfel încât să cuprindă o caracteristică per-
miţând controlul puterii de ieşire, astfel încât puterea de ieşire în de-
cursul unui apel să fie adaptată în funcţie de distanţa dintre aparatul
telefonic şi staţia de bază, utilizând doar nivelul puterii necesar pentru
efectuarea în condiţii optime a apelului.”
Pentru a asigura buna funcţionare, staţia de bază continuă de ase-
menea să trimită un semnal de control către aparatele telefonice, in-
clusiv atunci când telefonul nu este în uz. În conformitate cu BFS,
telefoanele cordless ar trebui proiectate astfel încât să nu emită atunci
când se află în mod stand-by. „Din fericire, există o nouă generaţie de
dispozitive care ar putea îndeplini această cerinţă, şi astfel ar ajuta la
descreşterea cantităţii de radiaţii în casă”, a declarat Matthes.
Pentru a preveni posibilele riscuri asupra sănătăţii, BfS recomandă
minimizarea expunerii personale la radiaţii. Următoarele sfaturi v-ar
putea ajuta dacă nu doriţi să renunţaţi complet la telefonul cordless:
• Amplasaţi staţia de bază într-un loc în care nu petreceţi mult timp,
spre exemplu în hol.
• Nu o aşezaţi direct pe birou.
• Efectuaţi doar apeluri telefonice scurte.
• Utilizaţi ultima generaţie de telefoane care nu emit decât atunci
când aparatul telefonic este conectat la staţia de bază.28
28
Cf. DECT – The Radiation Source at Home: Cordless Phones Radiate
Unnecessarily, 31 ianuarie 2006.
Telefoanele fixe fără fir în vizor

Câmpurile electromagnetice şi îngrijorările populaţiei
Un institut din Bonn, de protecţie contra radiaţiilor, a elaborat o lu-
crare intitulată „Informarea populaţiei în legătură cu posibilele peri-
cole cauzate de câmpurile electromagnetice de frecvenţă înaltă ale
reţelei de telefonie mobilă”. Pe parcursul a mai mult de 50 de pagini,
institutul arată că cetăţeanul simplu percepe în principal staţiile de
bază de telefonie mobilă ca un potenţial pericol. Un procent de 29%
dintre cei chestionaţi sunt îngrijoraţi într-o măsură mai mult sau mai
puţin mare în legătură cu aceste instalaţii. Pe de altă parte, îngrijorarea
scade atunci când vine vorba despre utilizarea mobilului: doar 20%
dintre cei intervievaţi au răspuns pozitiv. Utilizarea aparatelor cordless
de telefonie fixă se află în capătul de jos al listei îngrijorărilor celor
chestionaţi prin 14 procente, imediat în urma aparatelor radio şi TV,
care au acumulat 15 procente. Primele cinci motive de îngrijorare nu
au nicio legătură cu reţeaua de telefonie mobilă: poluarea aerului (62%),
consumul de carne de provenienţă necunoscută (55%), alimentele
modificate genetic (54%), razele UV (48%) şi efectele secundare ale
medicamentelor (43%).29
Aparatele DECT – în vizor

„Rezultatele studiului – comentează specialiştii de pe www.stilxxi.com –
sunt menite să îmbunătăţească gradul de înţelegere de către populaţie a
efectelor câmpurilor electromagnetice. Faptul că telefoanele fixe por-
tabile, aparatele radio şi TV sunt situate în partea de jos a listei de în-
grijorări face dovada lipsei totale de informare. Aceasta pentru că mare
parte a câmpurilor electromagnetice detectate este generată de apara-
tele radio şi TV – chiar şi în spaţii cum ar fi apartamentele. Eliminarea
celor două surse de pe lista potenţialelor surse de radiaţii dăunătoare se
datorează oare faptului că suntem atât de familiarizaţi cu cele două
aparate încă din copilărie?
29
-emisie.php.
Şi mai evidentă este diferenţa dintre realitate şi părerea populaţiei

legată de telefoanele fixe cordless. O sursă puternică de radiaţii în
propria locuinţă este chiar şi un simplu telefon DECT (cordless). Nu
este vorba doar de faptul că staţiile de bază emit continuu, ci şi de
faptul că nici măcar ajustarea automată a nivelului emisiei dintre
terminal şi bază – funcţie implementată în reţeaua de telefonie mobilă
de ceva ani – nu a fost deloc luată în calcul la majoritatea telefoanelor
fixe cordless. În timp ce un mobil cu legătură optimă la staţia de bază
îşi reduce puterea de emisie la o fracţiune din puterea de emisie ma-
ximă, multe aparate de telefon cordless emit constant la nivel maxim,
chiar dacă utilizatorul se află lângă bază, unde ar fi necesar un nivel
mult mai scăzut de emisie. Nereguli criticate de ani de zile de cunos-
cători. "Telefoanele cordless emit inutil", a fost titlul unui articol apă-
rut la sfârşitul lunii ianuarie 2006 într-un ziar german”30 (vezi mai sus).
Scopul ce ar trebui urmărit în legătură cu telefoanele fixe fără fir
este, după părerea multor oameni de ştiinţă, producerea de aparate care
să nu emită inutil 24 de ore din 24. Un exemplu pozitiv ar fi compania
Swissvoice: producătorul elveţian oferă modelul Eurit 577, un telefon
DECT care nu emite în permanenţă, emisia acestuia fiind aproape
anulată odată cu activarea funcţiei "Eco", după ce unitatea mobilă a
fost poziţionată în bază. Deocamdată această soluţie nu este dispo-
nibilă posesorilor unei conexiuni ISDN, deoarece Eurit 577 nu poate fi
conectat la prize de telefonie analogică.31
WLAN – dezactivare pe timpul nopţii

Şi alţi producători s-au gândit la soluţii asemănătoare: astfel, com-
pania berlineză AVM, specialistă în centrale de telecomunicaţie, a do-
tat toate versiunile de Fritz!Box cu modul WLAN32 dezactivabil pe
timpul nopţii. Utilizatorul poate seta în mod automat prin intermediul
browser-ului web la ce oră trebuie să se oprească emisia/recepţia prin
respectivul modul. Acest lucru este de asemenea util, deoarece la urma
30
Idem.
31
Cf. Idem.
32
WLAN: reţea locală wireless (wireless local area network).
urmei nu are rost să fie activ 24 de ore din 24 dacă în timpul nopţii nu
este utilizat.
Mai mulţi specialişti afirmă că „măsurile necesare pot fi luate însă
şi fără implicarea directă a producătorilor, pentru a putea diminua cel
puţin în propria locuinţă cantitatea de unde electromagnetice. În mo-
mentul planificării unei construcţii noi sau a unei renovări, ar trebui
stabilită exact poziţia prizelor telefonice şi a eventualelor prize LAN.
Deoarece pentru DECT şi WLAN nu au fost însă stabilite valori
standard admise, recomandăm următoarele: router-ul WLAN sau baza
DECT să fie instalate cât mai departe posibil de spaţiile în care
petreceţi cel mai mult timp, fără a le duce însă în afara razei de
acţiune. Nu le instalaţi nici în camera copilului sau în dormitor, res-
pectiv pe niciunul din pereţii învecinaţi cu aceste încăperi. Aveţi în
schimb ghinion dacă access point-ul sau baza DECT a vecinului vostru
este amplasată pe partea cealaltă a peretului lângă care se află patul
dumneavoastră. Acesta este un factor ce nu poate fi influenţat. Totuşi,
un număr tot mai mare de locuinţe folosesc WLAN pentru partajarea
conexiunii DSL la Internet. Aceasta are ca efect nu numai scăderea
costurilor, ci şi scăderea intensităţii câmpului prezent.
Cei care zâmbesc citind aceste sugestii să-şi aducă aminte de
faptul că între intensitatea câmpului şi distanţă există un raport
direct. Ceea ce înseamnă că nu baza de pe acoperişul vecinilor sau
emiţătorul de ultrascurte aflat la câţiva kilometri distanţă repre-
zintă cele mai mari pericole, ci tocmai telefonul cordless din apar-
tamentul dumneavoastră.”33
Acum sunt disponibile şi telefoane cordless ce emit mai puţină radiaţie

Nu este nevoie ca telefoanele cordless să aibă o putere atât de mare,
nici nu este nevoie să emită radiaţii tot timpul, după cum a demonstrat
un fabricant de telefoane cordless. Firma Orchid a răspuns îngrijoră-
rilor legate de sănătate ale oamenilor, reproiectând telefonul cordless.
Compania a produs acum telefoane DECT „de joasă radiaţie” din ge-
33
-emisie.php.
neraţia a treia, care nu emit deloc atunci când telefonul nu este în uz şi

care îşi ajustează puterea de ieşire în funcţie de distanţa dintre staţia de
bază şi aparatul telefonic. Astfel, dacă apelul este făcut de la câţiva
metri faţă de staţia de bază, puterea de ieşire este redusă automat cu
până la 75 %. În plus, există şi un switch care să reducă permanent
puterea de ieşire cu 75 %, indiferent de distanţă, pentru persoanele
electrosensibile. Compania Rowtex Limited a preluat vânzarea şi dis-
tribuţia tuturor telefoanelor cordless Orchid de joasă radiaţie din Ma-
rea Britanie, vezi www.lowradiation.net34.
Celelalte aparate fără fir sunt de asemenea nocive

Marea majoritate a aparatelor fără fir funcţionează datorită micro-
undelor pe care le emit. Spre exemplu, aceasta este tehnologia pe care
o utilizează mouse-ul fără fir, tastatura fără fir pentru computer, căştile
fără fir, precum şi dispozitivele ce permit comunicaţiile dintre cal-
culatoare, furnizând accesul wireless la Internet. „În măsura în care
acest lucru este posibil, este mai bine să evităm să folosim astfel de
dispozitive”, ne sfătuieşte Jean Pilette, doctor în ştiinţe medicale din
Belgia. „Dacă într-adevăr nu putem renunţa la ele – adaugă Pilette –
trebuie neapărat să le deconectăm pe perioada nopţii.”35
34
Cf. Cordless Phones and Malignant Brain Tumours, ISIS (Institute of
35
III
MĂRTURII ALE UNOR PERSOANE
AFECTATE DE RADIAŢIILE EMISE DE
TELEFOANELE MOBILE
SAU WIRELESS
„Ca medic – afirmă Jean Pilette, doctor în ştiinţe medicale, care a

strâns numeroase astfel de mărturii – am avut adeseori pacienţi cu
probleme de sănătate datorate expunerii la radiaţii electromagnetice.
Am avut pacienţi cu simptome care au dispărut atunci când s-au
mutat departe de antenele GSM sau atunci când au renunţat la te-
lefonul fix fără fir din casă. Am avut, pe de altă parte, încă şi mai mulţi
pacienţi cu simptome care au apărut fie atunci când s-au mutat în
vecinătatea unui pilon GSM, fie atunci când un pilon GSM a fost am-
plasat în apropierea locuinţei lor, fie atunci când şi-au instalat în casă
(ei sau vecinii lor) un telefon fix fără fir sau un alt sistem wireless.
Iată câteva exemple:
• Dl. A... acuză dureri sciatice în partea dreaptă a corpului. Niciuna
din examinările clinice nu a arătat vreo problemă. El are obiceiul să
ţină un telefon mobil, care e mereu deschis, în buzunarul din dreapta al
pantalonilor. Înainte de a-i recomanda mai multe medicamente cal-
mante, l-am sfătuit să nu mai poarte telefonul mobil la el. Iată ce mi-a
spus la un consult ulterior: „N-am mai purtat la mine telefonul mobil
timp de câteva zile, iar durerea de la piciorul drept a dispărut. După
aceea am luat din nou cu mine telefonul mobil, însă l-am pus în bu-
zunarul stâng şi am început să am dureri la piciorul stâng, asemănă-
toare cu cele pe care le avusesem la dreptul. Am renunţat din nou să-l
mai iau cu mine, iar durerile au dispărut.”
• Dna B... se plânge de mai multe săptămâni de zgomote în urechi

şi de senzaţii de arsură ale capului. Am aflat de la ea că de 5 sau 6 ani
obişnuieşte seara să vorbească la un telefon fix fără fir. După ce a
renunţat la acest telefon, senzaţiile de arsură ale capului au dispărut
complet.
• Familia C... este o familie de persoane alergice. Mama şi fiul cel
mare suferă de astm. În mod inexplicabil, frecvenţa şi intensitatea
crizelor de astm au crescut de câteva săptămâni. Am aflat că această
familie şi-a instalat în casă cu câteva luni în urmă Internet wireless.
Conexiunea la Internet se găseşte în pivniţă, şi de acolo un dispozitiv
trimite microunde către diferitele computere din casă. Fiecare dintre
copii poate astfel să aibă uşor acces la Internet. I-am sfătuit să revină
la conectarea la Internet obişnuită, cu fir. Spre marea uşurare a întregii
familii, crizele de astm ale mamei şi ale fiului celui mare au devenit
mai rare şi mult mai slabe.
• Dl D..., de când au fost instalate antene de telefonie mobilă în
apropierea locuinţei sale, nu mai poate să meargă în grădina casei sale
fără să aibă dureri de cap, iar în unele zile chiar greaţă, simptome pe
care nu le mai acuzase niciodată până atunci când intra în grădina sa.
El a observat faptul că intensitatea acestor simptome variază de-a
lungul unei zile. „La prânz, spune el, şi spre seară e mai bine să rămân
în casă. Dacă ies în acele momente, capăt cu siguranţă nişte dureri
de cap.”
• Dnei E... a început să i se înrăutăţească sănătatea de când a fost
instalat un pilon de telefonie mobilă la o distanţă de 500 de metri de
locuinţa sa. Acest pilon este amplasat la marginea unei păduri în care
ea avea obiceiul să-şi facă plimbarea zilnică. Acum ea nu mai poate
face acest lucru. Când se apropie de acel pilon, încă de la aprox. 400 m
distanţă începe să se simtă rău, are dureri de cap, simte apăsări în
tâmple şi nu mai are decât un singur gând: să se întoarcă înapoi!
În mod progresiv se instalează diferite simptome: oboseală, pal-
pitaţii, hipertensiune, proastă digestie. Pentru a se putea reface, d-na E
iese adesea din casă şi merge în direcţie opusă celei în care se află
pilonul, sau se duce să se odihnească în pivniţă, unde se simte mai
bine. Însă de când o a treia companie de telefonie mobilă şi-a instalat
antenele pe pilonul existent, starea sa de sănătate s-a agravat. Ea nu

mai poate să se refacă şi se vede forţată să îşi schimbe domiciliul.
Trebuie subliniat că d-na E nu se uită decât foarte rar la televizor,
că nu utilizează vreun computer şi n-a avut niciodată telefon mobil sau
telefon fix fără fir. Simptomatologia este în mod evident rezultatul ac-
ţiunii radiaţiilor de microunde emise de antenele de telefonie mobilă.
• D-na F... deţine un telefon fix fără fir încă din 1995. Începând din
1999 ea acuză dureri de stomac, cu probleme digestive. În decembrie
2005, la acestea s-au adăugat şi dureri ale coloanei vertebrale, iar în
ianuarie 2006 şi o constipaţie persistentă, „un adevărat blocaj al in-
testinelor”, spune ea. Toată iarna i-a curs nasul. În martie 2006 a înce-
put să aibă zgomote neplăcute în urechi.
În mai 2006, când a aflat că telefonul fix fără fir poate avea efecte
negative asupra sănătăţii, s-a hotărât să renunţe la el şi să-şi reinstaleze
vechiul telefon fix cu fir. Spre marea sa uimire, durerile ei de spate
au dispărut, nasul a încetat să-i mai curgă şi, o lună şi jumătate mai
târziu, intestinul a reînceput să funcţioneze normal. Durerile de sto-
mac, pe care le avea de mai mult de 5 ani, au dispărut de asemenea în
întregime.
• D-l şi Dna G... locuiesc într-o casă situată la 20 de metri de un
castel de apă. Pe acest castel de apă au fost instalate 3 antene de
telefonie mobilă. Una dintre aceste antene este îndreptată chiar înspre
casa lor. Distanţa dintre mijlocul acestei antene şi uşa de intrare în casă
este de 30 m. La aproximativ 2 ani de la instalarea acestor antene,
cuplul a început să fie asaltat de probleme serioase de sănătate. Iată ce
declară D-l G: „În mai multe rânduri am căzut la pământ în casa
noastră. Căderi bruşte, inexplicabile, ale amândurora: şi eu, şi soţia
mea. Fiind de fiecare dată transportaţi la spital, nu ni s-a găsit nimic.
Medicii ne-au spus că erau accidente vasculare, „mici tromboze”.
Trebuia să luăm nişte medicamente anticoagulante. Nu mai puteam
dormi bine în nicio noapte. Ne trezeam tot timpul şi ne simţeam rău.
Pentru a ne putea reface puţin, am fost foarte adesea obligaţi să
mergem să dormim în altă parte, la cumnata mea sau în incinta unei
şcoli neocupate. Însă, o dată ce ne întorceam acasă, problemele re-
încep: senzaţii de înţepături la ochi, zgomote în urechi, furnicături ale
pielii, nopţi nedormite. Aceste antene ne otrăvesc viaţa. Ne-am pierdut

memoria, însă ceea ce n-am putut încă uita a fost pierderea câinelui
nostru. La câţiva ani după punerea în funcţiune a acelor antene de
telefonie mobilă, a trebuit să-l operăm de o tumoare cancerigenă la
testicule. A murit la scurtă vreme după operaţie. Am chemat experţi ca
să efectueze măsurători, însă valorile măsurate sunt mult sub cele
admise de normele în vigoare în Belgia, după cum ni s-a spus...””36
ELECTROSENSIBILITATEA
Electrosensibilitatea – o nouă afecţiune
Ce este electrosensibilitatea? Poate sunteţi deja familiarizaţi cu
sensibilitatea chimică multiplă (MCS), în care pacienţii dezvoltă
simptome în urma expunerii la doze obişnuite de compuşi chimici
sintetici utilizaţi în mod obişnuit, cum ar fi parfumurile, pesticidele sau
produsele de curăţat. Electrosensibilitatea (ES), o altă afecţiune pro-
vocată de mediul înconjurător, produce simptome la pacienţii expuşi la
nivele uzuale ale câmpurilor electromagnetice (EMF) emise de sursele
de electricitate din mediul înconjurător: linii de putere, motoare, com-
putere, telefoane mobile, dispozitive wireless etc. Pacienţii cu ES su-
feră adeseori şi de MCS. Alte grupuri expuse riscului de a se îm-
bolnăvi de sindromul ES sunt pacienţii cu sindrom de oboseală cronică
(CFS – chronic fatigue syndrome) şi cei expuşi toxicităţii mercurului
din amalgamuri dentare. Deoarece sistemul nervos este una dintre
principalele părţi ale corpului uman ce pot fi afectate atât de compuşii
chimici, cât şi de câmpurile electromagnetice, persoanele al căror sis-
tem nervos a suferit vătămări ca urmare a expunerii la substanţele
toxice sunt mai susceptibile să devină şi electrosensibile. De aseme-
nea, singură expunerea în exces la câmpuri electromagnetice poate
declanşa electrosensibilitatea, independent de alte afecţiuni. În trecut,
electrosensibilitatea era cunoscută sub nume precum afecţiunea un-
delor radio sau maladia microundelor37.
36
Cf. J. Pilette, Antennes de téléphonie mobile, technologies sans fil et
santé, 6 noiembrie 2008, http://www.robindestoits.org/attachment/112892/.
37
Cf. Lucinda Grant, Electrical Sensitivity as an Emerging Illness, 1997,
http://www.tldp.com/issue/179/emf179.htm.
Iată cum defineşte Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), într-o

notă din decembrie 2005, termenul „electrosensibilitate”:
„De mai mulţi ani, un anumit număr de persoane semnalează di-
verse probleme de sănătate pe care le atribuie expunerii la câmpuri
electromagnetice. În vreme ce unii acuză simptome benigne şi în-
cearcă să evite pe cât le e cu putinţă aceste radiaţii, alţii sunt atât de
grav afectaţi, încât nu mai pot nici să lucreze şi îşi schimbă în totalitate
modul de viaţă. Această sensibilitate la câmpurile electromagnetice
este în general denumită electrosensibilitate.”
Electrosensibilitatea a fost observată pentru prima dată în Suedia, la
persoanele care utilizau computere şi monitoare TV38.
În mai multe studii despre electrosensibilitate, cele mai des întâlnite
cinci simptome semnalate în urma expunerii la câmpuri electromag-
netice au fost iritaţii ale pielii (urticarii, înroşiri ale pielii etc.), stări de
confuzie (probleme de concentrare şi pierderi de memorie), oboseală
(stări de slăbiciune), dureri de cap şi probleme cardiace. Dintre aceste
simptome, cele care apăreau cel mai frecvent erau problemele pielii şi
tulburările de memorie. Alte simptome, care nu apar întotdeauna, pot
fi: greaţă, atacuri de panică, insomnie, zgomote în urechi, ameţeli. Unii
pacienţi electrosensibili prezintă câte un singur simptom atunci când
sunt expuşi la câmpuri electromagnetice, însă în majoritatea situaţiilor
apar mai multe simptome.
Importanţa faptului de a fi conştienţi de existenţa acestei boli de-
vine evidentă atunci când vine vorba de examinarea şi tratarea pa-
cienţilor, care pot prezenta simptome în urma expunerii la radiaţii
electromagnetice, într-o manieră similară celei în care funcţionarea
unui stimulator cardiac poate fi perturbată în urma expunerii la anu-
mite radiaţii electromagnetice. De obicei, cabinetul unui doctor este
plin de dispozitive şi de aparate ce emit radiaţii electromagnetice, cum
ar fi computerele, tuburile fluorescente, telefoanele mobile; de aseme-
nea, unele teste medicale necesită expunerea la surse electromagnetice
sau de ultrasunete. În special imagistica prin rezonanţă magnetică
38
(MRI) s-a dovedit problematică pentru mai mulţi pacienţi suferind de

electrosensibilitate.
Deoarece monitoarele computerelor pot produce reacţii la câmpul
electromagnetic din partea pacientului electrosensibil, acesta din urmă,
atunci când îşi face programarea la medic, poate să menţioneze că va
aştepta afară până când va fi chemat înăuntru de asistenta medicală.
De asemenea, poate fi nevoie să se stingă iluminatul cu tuburi fluo-
rescente în camera de examinare, acesta înlocuindu-se cu iluminatul cu
ajutorul unui bec obişnuit sau de la lumina naturală. Pacienţii cei mai
electrosensibili pot să aibă probleme chiar şi să ajungă la cabinetul
medicului, pentru că un drum până acolo îi poate expune la câmpurile
electromagnetice emise de pilonii de telefonie mobilă, de cele emise
de telefoanele mobile ale celorlalte persoane din autobuzul cu care
călătoresc etc.; deci în cazurile cele mai severe, poate fi nevoie ca
medicul însuşi să se deplaseze la locuinţa pacientului.
Odată ce pacientul devine conştient de faptul că proximitatea faţă
de sursele de radiaţii electromagnetice este factorul care le declanşează
simptomele, în cele mai multe cazuri evitarea acestor surse de radiaţii
se dovedeşte de ajutor în ameliorarea simptomelor. Din nefericire însă,
începând de la apariţia tehnologiei wireless, ce a continuat mereu să se
extindă, a devenit foarte dificil pentru pacienţii electrosensibili să gă-
sească locuri în care să evite expunerea la câmpurile electromagnetice,
creându-se astfel mai multă suferinţă şi, pentru cazurile mai grave,
conducând la consecinţe ce le pot pune chiar viaţa în pericol.
În trecut, dacă utilizarea zilnică la birou a computerului producea,
spre exemplu, iritaţii ale pielii şi dureri de cap, putea fi evidenţiată o
relaţie cauză-efect observându-se că aceste simptome dispăreau serile
şi în week-end-uri şi se intensificau în orele petrecute la muncă. În
aceste condiţii era clar cel puţin că locul de muncă era responsabil
pentru apariţia simptomelor. Pentru a verifica dacă sursa problemei era
reprezentată de computerul respectiv, se putea testa dacă simptomele
apăreau şi atunci când pacientul folosea un alt computer la locul de
muncă, sau pur şi simplu dacă stătea acolo atunci când computerul era
închis.
Însă astăzi pentru pacienţii electrosensibili este mai dificil de de-

terminat cauza precisă a simptomelor pe care le prezintă, deoarece ei
reacţionează la radiaţiile electromagnetice emise de numeroase servicii
wireless. În special telefoanele mobile reprezintă o problemă pentru
mulţi pacienţi electrosensibili.
Electrosensibilitatea este mai bine cunoscută în Europa decât în
Statele Unite, fapt datorat în parte şi grupului activ de sprijin FEB din
Suedia, care număra încă din 1997 aproximativ 2 000 de membri. În
special Suedia s-a confruntat cu această problemă, având în vedere că
utilizarea computerelor şi a telefoanelor mobile în această ţară are o
istorie mai îndelungată. De asemenea, acest grup a raportat frecvent în
diverse studii probleme ale pielii legate de utilizarea computerelor.
Încă de pe la mijlocul anilor ’90 au început să se ţină conferinţe şi
prezentări care au inclus printre subiectele discutate şi electrosensi-
bilitatea. Spre exemplu, simpozionul internaţional intitulat „Bioelec-
tricitate”, care a inclus electrosensibilitatea ca topic separat, a avut
până în 1997 patru ediţii, sponsorizate de Uniunea Europeană (Graz,
Austria, 1994), de grupul de sprijin Asociaţia Daneză pentru Per-
soanele cu Hipersensibilitate Electromagnetică (Copenhaga, Danemar-
ca, 1994 şi 1995) şi de Academia Americană de Medicină a Mediului
Înconjurător (SUA, februarie 1997)39.
Electrosensibilitatea în Suedia
Sylvia Lindholm
Sylvia Lindholm este o profesoară suedeză, acum (2009) în vârstă
de 63 de ani, ce locuieşte într-o casă de lemn, la ţară, nu departe de
Stockholm. Ea foloseşte pentru încălzirea casei o sobă cu lemne, nu
are lumină electrică, ci doar lumânări. Pare o viaţă simplă, aproape de
natură, în condiţiile în care se trăia până în secolele trecute. Oare
Sylvia este o persoană ce respinge total tehnologia modernă, sau este
doar o persoană puţin „ciudată”? Nici una, nici alta. Sylvia, ca şi multe
alte persoane din întreaga lume, suferă de electrosensibilitate.
39
Lucinda Grant, Electrical Sensitivity as an Emerging Illness, 1997,
În Suedia sunt din ce în ce mai numeroase persoanele care declară,

la fel ca şi Sylvia, că suferă de dureri cauzate de undele electromag-
netice. Şi ele sunt luate cât se poate de în serios. Efectele acestei sen-
sibilităţi la unde se manifestă prin migrene cumplite, ameţeli, palpi-
taţii, furnicături în mâini şi picioare, leziuni cutanate etc.
Pentru a se proteja, pe lângă faptul că a renunţat la toate aşa-zisele
„facilităţi moderne” oferite de electricitate, ca să nu vorbim şi de
telefon mobil, computer, telefon fix fără fir etc., Sylvia a luat şi alte
măsuri pentru a reduce nivelul radiaţiilor electromagnetice din locuinţa
sa. Astfel, ţesutul din care e realizat baldachinul patului ei este dintr-o
fibră de metal; toate ferestrele casei sunt acoperite cu nişte ecrane de
protecţie fine, precum plasa pentru ţânţari, iar perdelele şi pereţii sunt
acoperiţi de aluminiu. Aluminiul care căptuşeşte zidurile casei sale
trebuie să oprească toate aceste unde să pătrundă înăuntru. Când
Sylvia iese din casă, poartă o pălărie specială, la fel ca apicultorii, sau
un şal lung, de culoare neagră, pe care l-a conceput chiar ea, fiind ţesut
în mare parte din fibre metalice. În colegiul unde predă au fost scoase
toate neoanele (care emit de asemenea radiaţii electromagnetice destul
de semnificative – vezi capitolul 2.1). Elevii ei trebuie să îşi lase te-
lefoanele celulare oprite, într-un dulap încuiat.40
Ann Atterbom
Ann Rosenqvist Atterbom este un alt caz, mediatizat de televizi-
unea şi presa suedeză. Este o femeie în vârstă, palidă, cu părul blond
acum albit. Ea îşi descrie astfel simptomele: „Simt un fel de căldură ce
îmi arde faţa. Îmi este foarte greu să mă concentrez, mă tulbur, îmi
pierd şirul gândurilor. Uneori, nici măcar nu mai pot să vorbesc.”
Înainte de a se urca la volanul maşinii sale, Ann Atterbom îşi pune mai
întâi pe cap o cască anti-unde, care o ajută să nu sufere astfel de
simptome în timp ce conduce. Această cască, la fel ca şi majoritatea
echipamentelor de protecţie folosite de Sylvia din cazul de mai sus, a
40
Cf. In Sweden, they are recognized as electrosensitive,
http://groups.google.com/group/electromagnetic_radiation_victims/browse_
thread/thread/ffacfec23e0a5325 şi Andrei Cheran, „Atenţie la undele
electromagnetice!”, Formula AS, p. 19, septembrie 2008.
fost creată de Lars Rostlund, care fabrică majoritatea echipamentelor

folosite de către persoanele electrosensibile pentru a se proteja.41
Lars Rostlund
Rostlund a fost una dintre primele victime cunoscute ale undelor
electromagnetice. Până în 1994, el se putea considera un om realizat:
era inginer electronist, fiul managerului unei mari corporaţii, şi avea o
slujbă bună. Însă, după mulţi ani petrecuţi în preajma unor aparate
emiţătoare de unde radio, el a trebuit să îşi abandoneze meseria, în
1994, când a căpătat o maladie ciudată, pe atunci încă necunoscută de
către medici. Manifestările bolii sale erau: o agitaţie frenetică, imposi-
bilitatea de a intra în anumite camere ale casei, mai ales în bucătărie,
unde erau grupate numeroase aparate electrice, nevoia impulsivă de a
consuma vitamine în cantităţi foarte mari. Lars a dezvoltat, de aseme-
nea, o hipersensibilitate care îi face viaţa absolut insuportabilă: lumina
îl orbeşte, el nu mai poate lucra la calculator, pentru că ecranul clipeşte
pentru el ca un neon stricat. În prezent, el simte şi nişte mirosuri ciu-
date, pe care nu le mai simţise niciodată înainte.
Fiind convins că şi alţi oameni sunt atinşi de aceeaşi suferinţă, Lars
Rostlund a creat în 1997 o antrepriză specializată în conceperea şi
fabricarea materialelor anti-unde. De atunci, el a mai inventat foarte
multe procedee pentru a bloca undele electromagnetice: vopsele de
protecţie, ecrane de calculator speciale, umplute cu apă sărată, becuri
fără unde, tuburi de plastic ce înlocuiesc kiturile „hands-free” ale te-
lefoanelor portabile. Lars este un adevărat pionier în lupta pentru
recunoaşterea sensibilităţii la unde.42
Per Segerbäck
În prezent, în Suedia se aud din ce în ce mai multe voci care atrag
atenţia asupra undelor electromagnetice. La loc de frunte în opinia
publică se află Per Segerbäck, în vârstă de 38 de ani, unul dintre in-
ginerii care au făcut ca firma Sony Ericsson să-şi câştige reputaţia
internaţională. El îşi iubeşte mult munca, însă a trebuit să plătească un
41
Idem.
42
Idem.
preţ mare pentru ea. În 1989, pe când avea doar 17 ani, s-a îmbolnăvit
brusc. La început nu şi-a dat seama de unde provenea răul pe care îl
simţea, însă apoi a constatat că, atunci când nu este expus la radiaţiile
electromagnetice, se simte bine. Astfel, el a obţinut de la patronii săi
autorizaţia de a tapeta cu fier biroul unde lucrează, ca să fie ferit de
probleme, atât timp cât stă acolo. Dar imediat ce iese pe culoarele an-
treprizei, i se face foarte rău, după doar 2-3 minute. Simte mâncărimi
pe tot corpul, apoi senzaţii puternice de arsură, ca de la soare. Iar pe
final, o stare de epuizare totală, ca şi cum ar fi fost pe punctul de a
adormi.43
Arthur Firstenberg şi Susan Molloy – doi americani electrosensibili

Arthur Firstenberg este fondatorul şi directorul Cellular Phones
Taskforce, o organizaţie non-profit care oferă informaţii despre ra-
diaţiile electromagnetice şi militează pentru drepturile persoanelor
electrosensibile. Este editorul publicaţiei Taskforce No Place to Hide
şi este autorul cărţii Microwaving Our Planet: The Environmental
Impact of the Wireless Revolution.
După absolvirea în 1971 a Facultăţii de Matematică în cadrul U-
niversităţii Cornell, a urmat cursurile şcolii medicale între 1978-1982.
Vătămările în urma expunerii la o supradoză de raze X i-au curmat
brusc cariera medicală. Firstenberg explică faptul că, după ce a fost
supus la aproximativ 50 de diagnosticări cu raze X în cadrul unei
lucrări dentare extinse, a devenit sensibil la echipamentele de mare
putere din spitalele în care lucra. „Puteam să simt la modul literal
radiaţiile emise de acele echipamente; mă simţeam slăbit şi ameţit, dar
am continuat să lucrez. După câteva luni n-am mai putut face faţă.
Aveam 31 de ani, şi nimeni nu ştia cauza bolii mele. A trebuit să stau
în pat timp de 3 luni şi la început nu eram sigur dacă voi supravieţui.”
Simptomele lui Firstenberg includeau o micşorare a ritmului car-
diac, dureri de piept, respiraţii extrem de rapide în timpul efortului şi
pierdere în greutate. Citind literatura ştiinţifică publicată în Europa de
Est pe acest subiect, a descoperit în cele din urmă că el prezenta
43
Idem.
simptomele maladiei undelor radio. Mai târziu a aflat că orice tip de

câmp electromagnetic poate provoca boli similare la persoanele e-
lectrosensibile, cu manifestări ca: greaţă, ameţeli, dureri de cap, irita-
bilitate, insomnii şi dificultăţi de memorie şi concentrare. Treptat, el a
început să devină hipersensibil şi la substanţele chimice.
Abordarea sa terapeutică este evitarea totală. Acasă nu are com-
puter, nici televizor, nici vreun echipament wireless sau cu microunde
şi foloseşte doar iluminarea cu becuri incandescente (nu şi tuburi cu
neon). S-a mutat în cealaltă parte a ţării, în Mendocino, California,
unde poluarea electrică este minimă şi, atâta timp cât evită expunerea,
nu mai prezintă niciunul dintre simptome.
Susan Molloy deţine un masterat în tratarea persoanelor cu di-
zabilităţi şi furnizează referinţe şi ajutor pentru persoanele având
simptome provocate de expunerea la radiaţiile din mediul înconjurător.
Este cofondatoare a reţelei EHN (Environmental Health Network) din
California şi a editat timp de 11 ani Newsletter-ul EHN. A fost mem-
bră în Consiliul pentru o Viaţă Independentă (pentru persoanele cu
dizabilităţi) din Arizona, şi lucrează la Centrul pentru Viaţă Inde-
pendentă Noi Orizonturi din Prescott Valley. Ea lucrează numai acasă,
din cauza incapacităţii sale de a rezista la expunerea la radiaţii elec-
tromagnetice, şi foloseşte un computer cu ecran de protecţie specială.
Molloy a suferit de alergii încă din copilărie, iar la vârsta de 31 de
ani a fost spitalizată cu diagnosticul de sensibilitate la substanţe chi-
mice. La scurtă vreme după aceasta au început să-i apară simptome ale
afecţiunii ES (electrosensibilitate). „Când trec pe sub linii de putere
sau pe sub tuburi cu lumină fluorescentă, mă simt ca şi cum aş primi o
lovitură în creştetul capului”, explică ea. Întrebată dacă poate să iasă
din casă şi să meargă prin oraş, Molloy explică: „Pot merge în ma-
gazine sau în alte clădiri. Problema este însă la întoarcere. Am tendinţa
de a-mi pierde simţul orientării şi, dacă n-aş folosi un scaun cu rotile,
m-aş împiedica adesea. Devin dezorientată şi, de asemenea, mi-este
afectată vorbirea”. Dispozitivele performante de protecţie a urechii pe
care le foloseşte o ajută să atenueze impactul zgomotelor automo-
bilelor asupra hipersensibilităţii sale auditive. Ea simte că, locuind
într-o zonă mai izolată şi reducând la minimum numărul dispozitivelor
electronice pe care le foloseşte acasă, au început să-i revină puterea şi

vigoarea.
„Mi-ar plăcea să cred că eu şi Arthur suntem cazuri izolate. Că nu
mai suferă şi alţii de probleme similare. Din păcate însă nu este aşa, ci,
dimpotrivă, numărul persoanelor electrosensibile este în continuă creş-
tere şi nimănui nu-i pasă”, a afirmat ea.44
Calvarul zilnic a două surori electrosensibile din Franţa

Véronique Perrault şi Bénédicte Michel din Rancy (Franţa) suferă
de migrene, greaţă, ameţeli… Pentru ele, cauza acestor simptome o
constituie undele emise de telefoanele mobile, de antenele de telefonie
mobilă, de aparatura Wi-Fi etc. Iată în continuare viaţa a două femei
electrosensibile ajunse aproape de limita suportabilului.
„…Şi mai ales fără telefoane mobile deschise, chiar şi în stand-by.
Lăsaţi-le închise în maşină şi cât mai departe posibil de casă.” Acest
consemn pe care îl primesc toţi înainte de a le întâlni pe cele două
surori din Rancy, Véronique Perrault şi Bénédicte Michel, nu putea fi
mai clar. Acesta nu este ultimul capriciu al momentului, nici vorbă de
aşa ceva.
De aproximativ 5 ani, Véronique şi Bénédicte suferă zilnic de mi-
grene, greţuri, vertije, tremurături etc., încât viaţa lor a devenit un a-
devărat calvar. Ele sunt absolut sigure: undele electromagnetice emise
de telefoanele mobile, de cele fixe fără fir (cordless), de antenele de
telefonie mobilă şi de dispozitivele Wi-Fi constituie cauza suferinţelor
lor. Cele două surori suferă de electrosensibilitate.
Pentru a se proteja, a trebuit ca ele să se echipeze: „De fiecare dată
când ieşim – mărturisesc ele – sau când suntem în faţa calculatorului,
ne protejăm cu un voal. Nu contează ce fel de voal, e vorba de o
ţesătură realizată pentru armată, cu fibre de argint în interior.” Pro-
blema o constituie costul său: 59 de euro metrul, nerambursabili de
către securitatea socială, aceasta bineînţeles pentru că electrosensibi-
litatea nu este încă recunoscută în Franţa ca boală. „Eu am cheltuit
deja în jur de 20 000 de franci pentru a-mi echipa locuinţa”, mărtu-
44
Cf. Firstenberg A., Molloy S., „Electrical Sensitivity”, Latitudes, vol. 5,
nr. 4, iulie 2002.
riseşte Bénédicte. În afară de acele ţesături, cele două surori au investit

bani şi pentru a cumpăra un pat cu baldachin, prevăzut, la rândul său,
cu ţesături din fibre metalizate destinate să blocheze câmpurile elec-
tromagnetice.
Anterior, Véronique locuia în centrul Parisului cu fiica sa şi cu
soţul său. În ultimii cinci ani, viaţa ei s-a schimbat o dată cu apariţia
primelor simptome. Pe lângă suferinţa produsă în corpul ei de maladia
microundelor, ea a fost obligată şi să renunţe la serviciul pe care îl
avea la Căile Ferate. Prea multe unde, prea multă durere, prea multă
suferinţă. Soţul ei, sau mai degrabă fostul ei soţ, nu a întârziat să ceară
divorţul. „Nu mai puteam rezista. Trebuia să părăsesc Parisul. Soţul
meu era lipit de ecranul calculatorului. Era online 24 de ore din 24, iar
migrenele mele nu se opreau niciodată. Chiar şi fiica mea, în anumite
zile, se plângea de dureri de cap după ce venea de la şcoală. Aveam
nevoie să mă duc la ţară pentru a mă proteja. Era vital.”
Până în anul 2008, ea locuia foarte aproape de sora ei Bénédicte şi
de cumnatul ei. Însă la un moment dat a fost constrânsă să îşi facă de
urgenţă bagajele, împreună cu fiica sa, din cauza prea multelor radiaţii
la care erau expuse de la dispozitivele Wi-Fi. „Tremuram din toate
încheieturile. Nu mă mai puteam concentra. Plângeam mereu.”
Sora ei, Bénédicte, a fost şi ea obligată să renunţe la meseria ei de
profesoară. Maladia de care suferă ele nu este, din păcate, deloc rară.
În iunie 2008, ele au înfiinţat grupul EHS 71 – o asociaţie foarte puţin
mediatizată, care însă numără deja o mulţime de membri, cu toţii
persoane electrosensibile.
„Aparatura Wi-Fi reprezintă pentru noi infernul; ce să mai vorbim
atunci de Wi-Max? Maladia noastră ne obligă să părăsim oraşele, iar
în curând nu se va mai putea să locuim nici măcar la ţară. Unde să ne
mai ducem dacă va continua tot aşa?”
Câteodată Véronique şi Bénédicte se mulţumesc să viseze la un sat
sau la un cătun dintr-o zonă care să rămână nepoluată electromagnetic
pe o durată nedeterminată. Pentru ele, este urgent45.
45
Nicolas Desroches, „Le calvaire au quotidien de deux soeurs électrosensibles”,
Le Journal de Saône et Loire, 28 iunie 2008.
Un primar alsacian îl trimite la azil pe un german electrosensibil

Un german de 39 de ani, care se declară electrosensibil la radiaţii, a
fost internat 24 de ore într-un spital psihiatric, la cererea primarului
comunei Bollwiller (din Haut-Rhin, Alsacia, Franţa), care a declarat că
a acţionat din necesitate, în ziua de 21 ianuarie 2009.
Matthias Moser, un fost învăţător care spunea că nu mai poate să
trăiască decât în natură, din cauza unei hipersensibilităţi la undele
electromagnetice emise de antene, emiţători sau stâlpi de electricitate,
a fost reţinut din ordinul primarului pentru a fi internat în spitalul din
Rouffach. În urma presiunii prietenilor, a asociaţiei Robin des Toits
(care militează pentru recunoaşterea toxicităţii radiaţiilor) şi a can-
cerologului Prof. Dominique Belpomme, el a fost externat a doua zi
din spitalul psihiatric.
După informaţiile culese de asociaţia Robin des Toits, Matthias
Moser a fost interogat de un medic al stabilimentului, căruia i-a pre-
zentat un certificat de electrosensibilitate, precizând că îi era imposibil
să stea într-un loc electrificat. Acest handicap este recunoscut de
O.M.S. şi de mai multe state, dar nu şi în Franţa – explică asociaţia
într-un comunicat care relatează această întâmplare. Medicul psihiatru
nu a ţinut cont de aceasta şi a hotărât să-l interneze.
Primarul alsacian s-a apărat la acuzaţia că „a vrut să se debaraseze
de acel om”, argumentând că îi fusese făcută o propunere din partea
serviciilor sociale de a-l transfera unui centru de îngrijire din Germa-
nia. Primarul asigură că l-a vizitat regulat pe Matthias Moser care,
afirmă el, locuia „la poalele unui nuc” de pe un câmp din comună, a-
vând ca singură protecţie o prelată şi un ţesut izolator. „În perioada
valului de frig am încercat să-l convingem să locuiască într-un bun-
căr”, îşi aminteşte primarul. După afirmaţiile unuia dintre cunoscuţi,
Matthias Moser „se simte acum ceva mai bine în urma şocului”. S-a
mutat în Aspach, la sud de Mulhouse, unde trăieşte într-o cabană
făcută din fier, „însă, din păcate, nu foarte departe de un pilon emiţător
de radiaţii electromagnetice”46.
Cf. „Un maire alsacien envoie un Allemand électro-sensible à l'asile”,

46
Le Monde, 22 ianuarie 2009.

„Utilizarea dispozitivelor Wi-Fi47 m-a costat viaţa”

Împreună cu profesorii care solicită Guvernului să suspende utilizarea
reţelelor Wi-Fi în clasă până când siguranţa lor va fi confirmată definitiv,
Joani Walsh relatează despre simptomele electrosensibilităţii şi vorbeşte
victimelor care spun că viaţa lor a fost devastată de efectele tehnologiei
wireless.
Faisal Khawaja, 28 de ani, calificat în fotografie şi asistent al unui
fotograf profesionist de reclame – lucrase pentru firme ca Mercedes,
BT şi Starbucks numai un an, când a început să se simtă rău folosind
telefoane mobile şi laptopuri wireless.
„Slujba mea – îşi aminteşte el – era să îi fac pe oameni să se simtă
mulţumiţi, aşa că petreceam ore întregi pe mobilul meu, făcând le-
gături între furnizorii de echipament, făcând propuneri, vorbind cu
clienţii. După un an în acest job, am început să am dureri de cap în
partea unde foloseam mobilul, împreună cu o senzaţie de presiune în
urechi când eram la telefon. Din urechi chiar a început să se scurgă un
lichid limpede.
La început această problemă dura minute, apoi ore, apoi zile. Apoi
am început să prezint simptomele când foloseam şi telefoanele fixe
wireless. Mi-a apărut o urticarie roşie pe obraji şi pe nas, faţa îmi era
fierbinte şi simţeam înţepături, aveam mintea confuză şi nu mă puteam
concentra. Nu puteam să formulez propoziţii, iar maxilarul îl simţeam
încleştat, de parcă vorbeam prin nisip.
Flashurile de lumină pe care le foloseam în studio, iar apoi şi
aparatele foto digitale au început să aibă aceleaşi efecte asupra mea.
Când nu am mai putut nici să folosesc un laptop – esenţial pentru
stocarea şi transmiterea fotografiilor – pentru că degetele mă frigeau
47
Wi-Fi: este o abreviere de la wireless fidelity. Sistemele Wi-Fi creează
zone wireless de radiaţii electromagnetice care permit accesul la internet
wireless pentru computere, telefoane mobile cu internet şi pentru alte servicii
wireless. Punctele de acces care furnizează accesul Wi-Fi la reţelele LAN
(Land Area Networks) pot fi instalate pe străzi (pentru acoperirea întregului
oraş) sau în interiorul clădirilor. Restaurantele, hotelurile, cafenelele, aeropor-
turile, mall-urile şi alte antreprize comerciale instalează foarte adesea servicii
Wi-Fi. Domeniul de acoperire pentru un sistem Wi-Fi tipic este de aproxima-
tiv 7,5 metri (Cf. BioInitiative).
când atingeam tastatura, a trebuit să-mi dau demisia. Am pierdut toate

lucrurile pentru care mă instruisem.
A trebuit să mă mut treptat tot mai departe de Londra, la ţară, pe
măsură ce apăreau tot mai mulţi piloni şi reţele Wi-Fi – când vecinul
meu trece pe wireless, trebuie să-mi schimb domiciliul.
În final m-am mutat într-o casă din Costwolds, fără niciun vecin la
aproximativ 50 de metri distanţă în toate direcţiile. Am fost norocos că
prietena mea Laura, 29 de ani, s-a mutat cu mine şi chiar s-a recalificat
în meseria de tapiţer, în timp ce eu încerc să-mi câştig existenţa ca
artist, astfel încât nu trebuie să ne bazăm pe tehnologie în munca
noastră.”
Michael Bevington ştie exact cum este să fii alergic la viaţa mo-
dernă. Profesor la şcoala publică Stowe din Buckingham, tată a trei
copii, Bevington s-a îmbolnăvit în 2006 după ce şcoala a instalat reţele
wi-fi în clasa lui, încât după o săptămână era gata ca mai bine să
renunţe la o carieră de 30 de ani decât să-şi rişte sănătatea continuând
să lucreze cu ceea ce reprezenta cauza simptomelor sale. „După ce a
fost instalată reţeaua wi-fi, am început să sufăr de dureri de cap, pal-
pitaţii, greaţă şi dureri în tot corpul ori de câte ori eram în clasă”, a
spus Michael. „Şi totuşi aceste simptome s-au atenuat când am plecat
din clasă şi au dispărut complet în week-end-uri.”
Michael, în vârstă de 50 de ani, a căutat pe internet persoane care
au relatat că au dureri de cap legate de dispozitivele wi-fi şi a fost
uimit să afle sute de persoane, în toată lumea, care susţineau că suferă
exact de aceleaşi simptome şi considerau că ele sunt cauzate de
telefoanele mobile, de pilonii de telefonie mobilă şi de tehnologia wi-fi
care permite computerelor să se conecteze la internet fără fir. Este un
fenomen care a devenit cunoscut ca electrosensibilitate.
„Eu am fost şocat”, declară el. „Sunt atât de mulţi oameni care
suferă, încât nu putem nega că poate fi o problemă cu această teh-
nologie.”
Situaţia lui Michael s-a îmbunătăţit de când directorul şcolii a fost
de acord să mute reţeaua wi-fi din clasă, dar îngrijorarea în legătură cu
efectele folosirii acesteia în şcoli se menţine şi a fost făcută publică
în iulie 2007 de sindicatul său – Asociaţia Profesională a Cadrelor
Didactice. La conferinţa anuală a acesteia, secretarul general Philip

Parkin a cerut să se realizeze cercetări ştiinţifice mai extinse şi a
propus ca şcolile să nu mai instaleze aceste reţele până când vor fi
cunoscute rezultatele acestor studii. Până atunci, a afirmat Parkin, în-
grijorarea sa reală este că „în prezent copiii noştri sunt trataţi ca nişte
cobai într-un experiment pe scară largă”. El a adăugat: „Niciodată
până acum n-am mai fost implicat într-o dezbatere care să provoace o
asemenea polarizare a opiniilor şi asemenea venin la unii participanţi.”
Unii dintre „electrosensibilii autodeclaraţi”, care s-a retras dintr-un
studiu recent efectuat de oameni de ştiinţă de la Universitatea din
Essex despre efectele pe termen scurt ale pilonilor de telefonie mobilă
asupra persoanelor electrosensibile, a fost omul de afaceri Brian Stein,
pe motivul că a suferit repetat de sângerări interne pe care, spune el, le
suferă ori de câte ori este expus la influenţa pilonilor de telefonie
mobilă sau la cea a dispozitivelor wi-fi.
Stein, directorul unei companii de multe milioane de lire sterline ce
se ocupă cu aprovizionarea unor supermarketuri-gigant precum M&S
şi Tesco, şi care locuieşte în Nottingham, întreabă: „Cum poate acest
lucru să fie psihosomatic? Poate intestinul meu s-a aliat cu creierul
meu ca să mă inducă în eroare.” Stein spune că a făcut mai multe
analize interne, dar că doctorii nu au reuşit să găsească o cauză a
sângerării.
Cu toată averea sa, Stein nu mai poate să urmărească la televizor
meciurile echipei sale de fotbal favorite, Liverpool, nu mai poate
să-şi conducă maşina, să călătorească într-un tren electric sau să stea
într-un hotel conectat la reţele wi-fi48.
Prima victorie în justiţie a unei persoane care s-a îmbolnăvit de

la radiaţiile electromagnetice
Sharesa Price a crezut că e vorba doar de o nouă infecţie dintr-o
serie de infecţii ale sinusurilor. O dureau ochii şi capul şi voma. Dar
după aceea Price a avut un atac de apoplexie şi la o scanare cerebrală
s-a găsit ceva mult mai îngrijorător.
48
„Using Wi-fi has Cost Me My Life”, Sunday Express (Marea Britanie),
pp. 50-51, 5 august 2007.
„Când am ajuns acasă a sunat telefonul. Era de la cabinetul doc-

torului şi mi s-a spus: Sprijină-te de ceva. Draga mea, ai o tumoare
cerebrală. Stăteam în picioare lângă frigider şi pur şi simplu m-am
prăbuşit, zicând: Nu, nu, nu, nu poate fi o tumoare cerebrală!”, şi-a
amintit ea.
După diagnosticul acesta din 1999 şi după operaţia de extirpare a
tumorii, Price a început să caute răspunsuri. A ajuns la concluzia că
expunerea la radiaţiile electromagnetice de la ea de la serviciu, unde
programa telefoane celulare pentru noii clienţi, îi provocase tumoarea.
În mai 2005, un judecător în drept administrativ care se ocupă cu
revendicările de compensaţii din partea angajaţilor i-a acordat 30 000
de dolari pentru a-i plăti facturile medicale şi alte cheltuieli. Price pare
a fi prima persoană care a convins un judecător că boala sa a fost
cauzată de radiaţiile electromagnetice. Totuşi, este puţin probabil că
decizia a avut repercusiuni importante în industria de telefoane
celulare.
Clienţii lui Price de la firma Advanced Communications Systems
din California de Nord erau doctori, pompieri, secţii de poliţie şi de-
partamente de securitate pentru cazinouri, iar ea îşi iubea munca. Ea
vorbea la telefonul mobil mai multe ore pe zi, iar camera în care lucra
conţinea transmiţători care emiteau radiaţii de radiofrecvenţă, a spus ea.
Price nu a putut găsi un avocat care să preia cazul ei până când
l-a contactat pe Carl Hilliard, un jurist mai în vârstă, preşedinte al
Wireless Consumers Alliance (Alianţa Utilizatorilor de Wireless).
Hilliard s-a oferit în mod voluntar să o reprezinte fără plată. El a
spus că grupul său a reprezentat utilizatorii de telefoane mobile în
litigii datorate unor servicii nesatisfăcătoare din partea furnizorilor de
servicii de telefonie mobilă.
Hilliard l-a adus pe Dr. Nachman Brautbar, medic toxicolog de boli
cauzate de locul de muncă şi profesor la Şcoala de Medicină a Uni-
versităţii din California de Sud, pentru a reexamina fişele medicale ale
lui Price.
Brautbar a fost martor expert într-o serie de cazuri de înalt profil,
inclusiv în cel al otrăvirii cu crom din apa de băut poluată, prezentat în
filmul Erin Brokovitch.
Brautbar a reexaminat cazul lui Price şi a scris un raport în care

susţine reclamaţia ei că tumoarea a fost cauzată de expunerea la ra-
diaţie de radiofrecvenţă49.
Persoane din Belgia suferind de electrosensibilitate

Iată trei mărturii ale unor belgieni ce suferă de electrosensibilitate:
• D-na H...: „Cu câţiva ani în urmă, am observat că era suficient să
merg şi să mă aşez doar 10 minute în anumite locuri din casă pentru a
simţi că îmi pierd întreaga energie. Am observat asta, însă nu mi-am
putut explica de ce mă simţeam rău în acele locuri. Am vorbit despre
asta cu medicul meu. M-a ascultat, dar n-a avut ce să-mi spună. Mai
târziu, mi-a propus să-mi facă o vizită, luând cu el nişte aparate de
măsurare a câmpurilor electromagnetice. Am avut surpriza de a afla că
locurile care mă secătuiau de energie erau cele în care nivelul ra-
diaţiilor electromagnetice era mai mare. Mi-a dat sfatul să evit sau să
diminuez aceste câmpuri. Faptul că am înţeles cauza celor pe care
le simţeam mi-a schimbat realmente viaţa. Până atunci doar făceam
constatările, fără însă a înţelege. Acum însă îmi pot adapta compor-
tamentul la situaţia respectivă.
Spre exemplu:
– atunci când stau în pat, ţin lampa departe de cap,
– înainte de a adormi, scot din priză lampa,
– nu mă mai duc în magazine în care tavanele joase sunt pline de
tuburi fluorescente, de lămpi „economice” ş.a.
– evit chiar şi magazinele situate în apropierea unor antene GSM,
magazine din care ieşeam de obicei cu dureri de cap.
Am avut marea şansă de a avea un medic care m-a luat în serios.
De când ştiu de unde provin durerile mele de cap şi pierderea energiei,
am o viaţă mai bună, cu toate că devine tot mai greu să găsesc locuri în
care nu sunt prea multe radiaţii electromagnetice şi unde să mă simt
excelent.”
49
Cf. Nancy McVicar, „Court Victory is a First for Cell -phone
Programmers”, Sun Sentinel, 2 octombrie 2005.
• D-na J...: „Mi-am dat seama, într-o zi din anul 1999, că nu supor-
tam radiaţiile GSM. Aşteptam la rând la o bancă şi aproape îmi venise
rândul când, deodată, am simţit dureri de cap şi, în acelaşi timp, am
auzit pe cineva care începuse să vorbească. Surprinsă, mă întorc ca să
văd ce se întâmplă şi observ, cu două persoane în spatele meu, un
domn care vorbea la un telefon mobil. Era clar, nu suportam radiaţiile
emise de această nouă tehnologie. Avusesem deja ocazia de a da te-
lefon de pe un celular, atunci când un coleg al copiilor mei mi-l îm-
prumutase pe al său, foarte mândru de noua sa achiziţie. Acea con-
vorbire la telefonul mobil mi-a dat dureri de cap şi m-am întrebat cum
de oamenilor putea să le placă să telefoneze de la un asemenea aparat.
Pe atunci nu înţelesesem că nu toată lumea avea durerile de cap pe
care le aveam eu atunci când vorbeam la un telefon mobil.
Am făcut şi alte constatări care m-au făcut să-mi dau seama că
eram „alergică” la aceste radiaţii GSM. Aveam obiceiul să urmez o
anumită rută atunci când mergeam cu maşina. Într-o zi, într-un anumit
loc, am simţit dureri de cap. M-am uitat în jurul meu şi am observat pe
partea dreaptă a şoselei un pilon de telefonie mobilă. În acea zi nu
purtam proteza dentară, pe care o dădusem la reparat. Din ziua când
mi-am pus iarăşi proteza, care conţine mult metal, când treceam pe
acelaşi drum, am simţit dureri de cap violente de câte ori treceam pe
lângă acel pilon de telefonie mobilă.
De atunci îmi scot foarte des proteza dentară şi evit pe cât pot de
mult să mă apropii de pilonii şi de antenele de telefonie mobilă. Nu
este simplu şi am adesea dureri de cap din cauza acestei tehnologii, în
condiţiile în care înainte nu aveam niciodată dureri de cap.”
• D-l P...: „Sănătatea nu îmi permite să ies din casă prea des. Când
vine cineva în vizită la mine mă bucur foarte mult, însă după vreun
sfert de oră simt dureri de cap, ca şi cum aş avea o rană dureroasă care
îmi acoperă cel mai adesea toată partea dreaptă a capului. Am observat
că aceste dureri de cap specifice, care nu seamănă cu durerile de cap
pe care le mai simţeam uneori, aveau legătură cu telefonul GSM aflat
în stand-by al vizitatorului meu. Dacă în plus acea persoană primeşte
un apel sau vrea să telefoneze în prezenţa mea, aceste dureri de cap
devin foarte puternice şi este sigur că în acea seară îmi va fi greu să

adorm.
Adeseori am aceleaşi senzaţii atunci când mă apropii de antenele de
telefonie mobilă. Unele antene le „simt” de foarte departe, chiar şi de
la 500 de metri, totul depinde de vegetaţia şi de casele care se interpun
între antenă şi locul în care mă găsesc, precum şi de – presupun –
numărul antenelor şi puterea lor. Însă mi-ar fi cu neputinţă să trăiesc
într-o regiune situată în interiorul unei raze de 300 m în jurul unei
antene de telefonie mobilă.
Când stau lângă un computer în funcţiune, simt după câteva minute
o stare de iritare şi de nervozitate, iar după un sfert de oră simt nevoia
de a ieşi din cameră de parcă aş fi rămas fără aer.”50
Latura întunecată a tehnologiei wireless

Meredith şi soţul ei sunt nişte fermieri americani care deţineau un
pământ de 150 de acri ce fusese transmis din generaţie în generaţie. Ei
se obişnuiseră să iubească stilul de viaţă simplu, cu munca în aerul
curat de la fermă. Împreună cu cei patru copii ai lor, se bucurau de o
sănătate bună şi de zile fericite.
Atunci când, cu vreo 15 ani în urmă, s-a construit pilonul de te-
lefonie celulară, ei n-au fost prea îngrijoraţi, deşi evident nu le plăcea
că fusese amplasat chiar lângă marginea proprietăţii lor, şi la o distanţă
de doar 250 de metri faţă de casa lor. Nu era o privelişte plăcută
ochiului, însă au fost asiguraţi de compania care instalase pilonul că
erau în perfectă siguranţă. „E la fel ca un bec obişnuit de 100 de waţi”,
le spuneau oamenilor cei de la companie.
„Eram naivi”, recunoaşte Meredith. „În următoarele câteva luni, am
văzut cum turma noastră care păştea în apropierea pilonului a devenit
agitată şi slăbită – ceea ce era o schimbare faţă de starea lor dinainte,
când erau grase şi mulţumite. Medicul veterinar era nedumerit, iar tes-
tul sângelui nu a adus nicio lămurire.”
Între timp, la şase luni după ce fusese instalat pilonul de telefonie
celulară, părinţii au observat schimbări la copiii lor. Aceştia au început
50
să aibă urticarii – „pete roşii” neobişnuite; de asemenea, începuseră să

aibă repetate infecţii la rinichi. Cei doi copii mai mici au devenit
îngrijorător de hiperactivi, iar cei doi copii mai mari au început să se
plângă de tulburări de memorie şi de concentrare. Apoi au apărut şi
tulburări ale somnului. Meredith, care de-abia împlinise 30 de ani, a
început să aibă dureri de articulaţii.
„Simptomele tuturor se înrăutăţeau şi mai mult – explică ea – în
zilele ceţoase sau ploioase. De atunci am aflat că explicaţia este aceea
că umiditatea duce la creşterea conductivităţii electrice. Câteodată
copilul meu preşcolar pur şi simplu simţea nevoia să se învârtească
mereu în cerc.” Într-o zi, ea a aflat că pilonul din vecinătatea lor de-
venise staţia de bază pentru întreg statul. „În acea iarnă am îngropat
mai multe vaci”, îşi aminteşte ea.
Căutând soluţii şi variante, ei au întâlnit un cercetător ştiinţific de la
Agenţia de Protecţie a Mediului Înconjurător, care a fost prima per-
soană de la care au primit un sfat util. El le-a spus că, în calitate de
persoană oficială, ca membru în guvern, ar trebui s-o asigure că sunt în
siguranţă. Însă în calitate de cetăţean, îi dădea sfatul că ar trebui să se
mute numaidecât.
În speranţa că se vor reîntoarce într-o bună zi, ei şi-au vândut
turma, mai puţin vacile, pe care le-au lăsat în grija cuiva. În decursul a
2-3 luni după mutarea lor în Michigan, într-o zonă fără poluare e-
lectromagnetică, starea sănătăţii lor a început să se îmbunătăţească.
După un an, se simţeau iarăşi în putere la fel ca odinioară. Singura
problemă era că ferma rămăsese părăsită, iar ei nu mai aveau bani şi de
aceea aveau din nou nevoie disperată de veniturile pe care le aducea
ferma.
Cam în aceeaşi vreme, ei au vorbit cu noii proprietari ai companiei
de telefonie mobilă care amplasase acel pilon în vecinătatea fermei lor.
Stafful şi-a exprimat dezaprobarea pentru flagrantele încălcări ale
siguranţei din partea foştilor proprietari ai pilonului de telefonie
celulară. Familia a primit asigurarea că, dacă se vor întoarce acum,
totul va merge bine. Entuziasmaţi de aceste veşti, s-au întors cu toţii la
fermă.
Însă nu după multă vreme simptomele au reapărut. Copiii au în-

ceput să piardă în greutate, iar fetelor a început să le cadă părul.
Meredith era însărcinată, dar nu lua deloc în greutate. Din nefericire,
acel copil s-a născut cu malformaţii congenitale ce nu corespundeau
niciunui sindrom cunoscut. Vecinii lor se plângeau şi ei; rata sinuci-
derilor crescuse în oraş şi fuseseră raportate afecţiuni şi accese ne-
obişnuite.
Acum, se născuseră la ferma lor şi viţei care aveau picioarele din
faţă mai scurte decât cele din spate şi copite deformate; unii viţei
aveau tumori de dimensiuni mari – una dintre tumori avea un diametru
de 90 cm (aproape un metru!), iar viţelul nu a mai putut fi salvat. Iar
aceste tumori nu erau tipice pentru specie.
Trecuseră trei ani de când se întorseseră la fermă, când un medic
pediatru l-a consultat pe fiul lor cel mai mic, a văzut malformaţiile lui
pe care le avea de la naştere, a aflat de la părinţi ce se întâmplase şi
le-a spus să părăsească oraşul. De ce a trebuit să rămână acolo atât de
multă vreme? „Trebuia să ne câştigăm existenţa. Şi, într-un fel, atunci
când lucrurile se întâmplă treptat, tinzi să negi evidenţa”, a spus
Meredith.
Au reuşit să cumpere o fermă într-o regiune ce prezenta siguranţă şi
au luat-o de la capăt. „Soţul meu a insistat să luăm vacile cu noi, şi
după trei zile au început să se hrănească normal, cum nu se mai în-
tâmplase în cei trei ani anteriori.” Totuşi, băieţelul lor a rămas elec-
trosensibil şi hiperactiv. Meredith spune că, dacă se apropie până la 4
km de vreun pilon de telefonie mobilă, el dezvoltă erupţii cutanate.
Terminalele computerelor şi luminile fluorescente din magazine îi în-
răutăţesc simptomele. El este sensibil şi la anumite alimente, iar
vremea umedă continuă să-l afecteze.
Şi ce s-a întâmplat cu fosta proprietate? Meredith oftează. „Se află
acolo, părăsită. Nu am luat în discuţie eventualitatea vinderii ei. Cum
am putea suporta ca altora să li se întâmple acelaşi lucru ca şi nouă?”51
51
Cf. Sheila Rogers, „The Dark Side of Wireless Technology”, Latitudes,
http://www.latitudes.org/articles/electrical_sensitivity_articles.html#The%20
Dark%20Side.
Lumea animală şi microundele – ce spun oamenii de ştiinţă

Numeroase experimente realizate pe animale au arătat că acestea
sunt sensibile atât la undele de joasă frecvenţă, cât şi la undele emise
de ecranele TV şi la microunde.
Youbicier-Simo, un cercetător francez, a arătat că embrionii de pui
de găină au prezentat o mortalitate de 72% când sunt expuşi la
radiaţiile emise de telefonul mobil, în timp ce embrionii din grupul de
control, neexpuşi la aceste unde, au avut o mortalitate de numai 12%.
(Youbicier-Simo şi colab., 1998)
Grigoriev, un cercetător rus, a obţinut, câţiva ani mai târziu, re-
zultate asemănătoare. Experimentul lui a arătat că embrionii de pui
expuşi la radiaţiile emise de telefonul mobil au avut o mortalitate de
75%, în timp ce embrionii din grupul de control, neexpuşi la unde, au
avut o mortalitate de doar 16%. (Grigoriev, 2003)
Doctorul Schmid, medic veterinar german, a constatat, într-o fermă
situată aproape de o antenă de telefonie mobilă, probleme de sănătate
la vacile de lapte. Nicio cauză aparentă nu putea să le explice. Era
vorba de o creştere a numărului de naşteri premature, de tulburări
de fertilitate, de o stare de slăbiciune accentuată a animalelor, de in-
flamaţii ale ochilor şi de diverse tulburări de comportament. Exame-
nele sângelui au arătat mai ales o pierdere de calciu. Toate aceste tul-
burări dispăreau dacă animalele erau duse într-un mediu cu mai puţine
radiaţii electromagnetice, dar reapăreau dacă ele erau aduse înapoi în
mediul de origine.
Acelaşi medic veterinar a mai constatat că şase rândunici îşi
făcuseră cuibul, în cursul verii anului 1996, în staulul aceleiaşi ferme,
dar că mulţimea de păsări nou-născute au murit toate la puţin timp
după ieşirea din găoace. (Schmid, 1998)
Un studiu al efectelor antenelor de telefonie mobilă asupra vitelor
cornute a fost finanţat de Ministerul Dezvoltării şi Mediului din landul
Bavaria – Germania. Experimentele au fost realizate de Facultatea de
Medicină Veterinară a Universităţii din München în 30 de ferme. În
cadrul studiului, animalele au fost împărţite în diferite grupuri, după
nivelul de expunere la microunde. A fost analizat comportamentul
vacilor şi au fost găsite diferenţe semnificative: tulburările de com-
portament creşteau în funcţie de nivelul expunerii la microunde. Sim-

ptomele prezentate de animale au fost aceleaşi care apar şi în starea
numită „stress cronic”.(Wenzel şi colab., 2002)
În mai 1999, societatea ORANGE a instalat o antenă într-o fermă
din Elveţia. De atunci necazurile nu au încetat să se abată asupra acelei
ferme.
Foarte curând după naştere, viţeii prezintă o opacitate a cristalinului
ochiului. Nimic nu poate explica această cataractă.
Într-o zi, una dintre vaci începe să sângereze pe neaşteptate. Când a
sosit medicul veterinar, ea a născut prematur doi viţei. Unul dintre ei
nu avea decât un ochi – un ochi unic –, iar celălalt, al cărui gât era
umflat, a murit într-un acces de tuse violentă.
Iepurii de la fermă nu se mai reproduc, şoimii şi cucuvelele din jur
clocesc fără succes.
S-a efectuat o măsurare a câmpului electromagnetic, care a arătat o
valoare de 2,6 V/m, care este inferioară valorii maxime legale de 6
V/m în vigoare în Elveţia, dar mai mare decât norma recomandată de
oamenii de ştiinţă independenţi. Pentru această familie de fermieri, s-a
dovedit o adevărată catastrofă. (Rensch, 2002)
Mai multe studii au arătat că radiaţiile de tipul celor emise de te-
lefoanele mobile GSM 900 MHz provoacă modificări în activitatea
majorităţii celulelor nervoase ale păsărilor. (Beason şi Semm, 2002)
Numeroşi columbofili ştiu că porumbeii lor sunt influenţaţi negativ
de antenele GSM, ceea ce îi determină pe unii dintre aceşti crescători
de porumbei să se mute pentru a salva sănătatea păsărilor lor.
S-a evidenţiat faptul că microundele pot avea efecte directe asupra
circulaţiei, asupra sistemului nervos şi asupra reproducerii păsărilor.
Microundele pot avea de asemenea şi efecte indirecte asupra lor, o-
morând insectele cu care ele se hrănesc.
Zonele urbane sunt din ce în ce mai mult atinse de efectele nefaste
ale microundelor. Balmori-Martinez a observat în oraşul Valladolid
din Spania următoarele fapte:
1. Diminuarea numărului vrăbiilor într-un mediu puternic con-
taminat de microunde, precum şi creşterea din nou a numărului lor
dacă acea contaminare a încetat.
2. Deplasarea sturzilor, iarna, spre alte cartiere mai puţin poluate cu

microunde, precum şi moartea unora dintre ei.
3. Vântureii (o specie de şoim mic), care veneau în fiecare an să-şi
facă cuiburi sub acoperişuri, aproape au dispărut când mediul a fost
poluat cu microunde.
4. Numeroase berze îşi abandonează cuiburile aproape de care s-au
ridicat piloni de telefonie mobilă. În cuiburile rămase se observă o
diminuare a numărului puişorilor şi o creştere globală a mortalităţii lor.
5. Numeroşi porumbei domestici sunt găsiţi morţi în apropiere de
antene.
6. În zonele poluate cu microunde, un mare număr de coţofene
prezintă diverse anomalii ca: deteriorarea penajului, dificultăţi de zbor,
tendinţa de a rămâne mai mult timp pe crengile joase ale arborilor sau
la sol.
7. O diminuare marcată a numărului porumbeilor guleraţi, acolo
unde au fost amplasate antene.
8. În zonele poluate cu microunde, penajul păsărilor din oraş –
primul semn al stării lor de sănătate – prezintă în general un colorit
tern, care şi-a pierdut strălucirea. Acelaşi lucru s-a observat şi la
păsările ornamentale, cum este păunul, precum şi la toate păsările
sălbatice.
9. S-a constatat şi reducerea drastică a numărului liliecilor, anumite
colonii fiind direct afectate de antene situate la 80 m de acestea.
10. Scăderea numărului de insecte şi de păianjeni în vecinătatea
pilonilor de telefonie mobilă. Absenţa muştelor, chiar şi în timpul
verii, în casele situate în apropiere de aceşti piloni.
11. Moartea frecventă a animalelor domestice, cum ar fi hamsterii
şi porcuşorii de Guineea, care trăiesc în locuinţe situate în apropierea
antenelor de telefonie mobilă.
12. Vârful copacilor se usucă dacă acesta se află în raza de pro-
pagare directă a antenelor. Plantele care se află în fasciculul central al
antenelor contractează cu uşurinţă diverse boli. (Balmori Martinez, 2003)
Balmori a observat efectele antenelor nu numai asupra faunei o-

raşului Valladolid, ci şi-a îndreptat atenţia şi asupra faunei din Campo
Grande, parcul oraşului Valladolid. În perioada 1997-2002, el a cons-
tatat că în acest parc 67% dintre diferitele populaţii de păsări au în-
registrat o diminuare accentuată a numărului lor, iar unele dintre aceste
populaţii au dispărut în totalitate. În timpul aceleiaşi perioade, emisiile
de SO2, NO2, CO şi benzen au scăzut drastic, aşadar poluarea aerului
nu poate să explice aceste rezultate. Singura raţiune posibilă care poate
să le explice este instalarea a cinci staţii de bază de telefonie mobilă
în trei puncte diferite, situate la mai puţin de 100 de metri de parc.
(Balmori Martinez, 2003)
Studiul realizat în 2003 pe berzele din acelaşi oraş (Valladolid,
Spania) a cuprins observarea a 60 de cuiburi. Jumătate din aceste
cuiburi, constituind primul lot din cadrul studiului, erau situate într-un
perimetru de 200 de metri în jurul antenelor de telefonie mobilă
(funcţionând pe 900 MHz şi pe 1800 MHz). Densitatea de putere a
câmpului electromagnetic al microundelor, măsurată în apropierea
cuiburilor din acest prim lot, a avut variaţii între 0,6 şi 3,5 V/m, cu o
medie de 2,36 V/m. Cealaltă jumătate de cuiburi, constituind grupul de
control, erau situate la distanţe mai mari de 300 de metri de orice
antenă. Densitatea de putere a câmpului electromagnetic al microun-
delor, măsurată în apropierea cuiburilor din acest al doilea lot, a avut
variaţii între 0 şi 1,4 V/m, cu o medie de 0,53 V/m.
S-a remarcat o scădere cu 50% a fertilităţii în cazul în care cui-
burile erau situate la mai puţin de 200 de metri de antene, comparativ
cu cazul în care cuiburile se aflau la o distanţă de peste 300 de metri de
antene. S-a remarcat de asemenea că 40% dintre cuiburile din primul
lot nu aveau puişori, faţă de numai 3,3% în cuiburile din cel de-al
doilea lot.
Pentru cuiburile situate la mai puţin de 100 de metri de o antenă,
s-au observat de asemenea următoarele efecte:
• moartea frecventă a puilor la o vârstă precoce;
• construirea laborioasă a cuibului;
• dispute frecvente ale cuplurilor la construirea cuiburilor
• unele cupluri rămâneau pasive şi erau incapabile să-şi termine

cuibul. (Balmori, 2005)
Un alt studiu, realizat în perioada octombrie 2002 – mai 2006, tot la
Valladolid, a evidenţiat o strânsă legătură între numărul vrăbiilor
prezente într-o zonă şi densitatea de putere a câmpului electromagnetic
din acea zonă. Acolo unde densitatea de putere este mai puternică,
numărul vrăbiilor este mai redus. (Balmori şi Hallberg, 2007)
Influenţa antenelor de telefonie mobilă asupra populaţiilor de păsări
se observă chiar şi la puteri foarte reduse ale câmpurilor electromag-
netice. Un studiu apărut în 2007, realizat în Belgia, în 6 cartiere re-
zidenţiale din regiunea Gent-Sint-Niklaas confirmă acest fapt. Acest
studiu examinează intensitatea câmpurilor electromagnetice din aceste
cartiere rezidenţiale, precum şi numărul vrăbiilor din aceste cartiere.
Pentru banda de frecvenţă de 900 MHz, valoarea medie a intensităţii
câmpului a prezentat variaţii, în funcţie de locaţie, între 0,043 şi 0,245
V/m, iar pentru banda de frecvenţă de 1800 MHz, valoarea medie a
intensităţii câmpului a avut variaţii de la 0,017 până la 0,083 V/m. A
fost evidenţiată o corelaţie foarte semnificativă între intensitatea câm-
purilor electromagnetice şi numărul vrăbiilor din cele 6 cartiere re-
zidenţiale studiate. Numărul vrăbiilor se diminua pe măsura creşterii
intensităţii câmpurilor electromagnetice emise de antenele de telefonie
mobilă (Everaert şi Bauwens, 2007).
Efectele negative asupra animalelor în urma expunerii la microunde
se întâlnesc în aceeaşi măsură şi în lumea vegetală, care este la fel de
sensibilă la câmpurile electromagnetice ca şi lumea animală (Ahmad şi
colab., 2007). S-a observat de exemplu că anumite plante suferă per-
turbări ale creşterii normale sub efectul microundelor (Tafforeau şi
colab., 2004).
În concluzie, microundele sunt capabile să afecteze toate regnurile
lumii vii52.
52
santé, 6 noiembrie 2008, http://www.robindestoits.org/attachment/112892/
Proliferare scăpată de sub control

Într-un articol, Arthur Firstenberg (vezi mai sus) conchidea:
„Vastele consecinţe asupra oamenilor continuă să fie ignorate. Înce-
pând din ultimii ani ai secolului XX a apărut o nouă clasă de refugiaţi
din cauza mediului înconjurător. Din ce în ce mai multe persoane
electrosensibile se îmbolnăvesc, mor, sau îşi caută alinarea suferinţelor
părăsindu-şi casele şi mediul de viaţă, locuind în maşini, în camioane
sau în corturi în regiuni îndepărtate. Spre deosebire de victimele ura-
ganelor şi ale cutremurelor, nu se depune absolut niciun efort pentru
uşurarea situaţiei persoanelor electrosensibile. Nimeni nu donează bani
ca să-i ajute, nimeni nu le cumpără un refugiu protejat, nimeni nu se
oferă voluntar să renunţe la propriile telefoane celulare, computere
wireless sau telefoane fixe fără fir, astfel încât persoanele electrosen-
sibile să poată redeveni vecinii lor şi să trăiască alături de ei.
Astăzi nu se mai află decât foarte puţine locuri pe Terra în care
cineva să se poată duce pentru a scăpa de aceste radiaţii şi pentru a se
reface. Radiaţiile provin şi de la sateliţi; aceştia constituie o parte din
problemă, iar nu o posibilă soluţie a acesteia. Pur şi simplu nu există
niciun mod prin care tehnologia wireless să fie făcută să prezinte
siguranţă.
Societatea noastră a devenit, în decursul unui singur deceniu, de-
pendentă din punct de vedere social şi economic de o tehnologie ce
produce pagube uriaşe întregii lumi. Cu cât suntem mai prinşi în ea,
cu atât mai greu ne va fi să ne schimbăm calea pe care o urmăm.
Vremea potrivită pentru a ne descurca din iţele ei, atât individual cât
şi colectiv – pe cât de dificil ne este deja să facem acest lucru – este
acum.”53
53
Cf. Arthur Firstenberg, Cell Phones and Wireless Dangers – The
Fundamentals, octombrie 2007,
http://educate-yourself.org/cn/wirelessandcellphonedangers05oct07.shtml.
IV
OMUL SECOLULUI XXI ŞI
TELEFONUL MOBIL
4.1 Utilizarea telefoanelor mobile: este timpul să ne luăm

măsuri de precauţie
Este un lucru obişnuit să aflăm din ziare despre noi cercetări

ştiinţifice, şi să acceptăm necritic tot ceea ce este scris acolo ca fapte
incontestabile. Dacă însă privim în spatele scenei, putem observa că
articolele sunt scrise de reporteri hărţuiţi de termene limită foarte
stricte. Ei pur şi simplu nu au timpul necesar, şi adesea nici dorinţa de
a verifica acurateţea ştirilor difuzate de presă care sosesc pe birourile
lor. Mult prea des ei doar retipăresc, cu mici modificări, cuvintele pe
care le-au primit. Şi mult prea adesea aceste cuvinte sunt despre
cercetări sponsorizate şi controlate de către industria producătoare.
Un caz tipic: studiul danez despre telefonia mobilă

Acest studiu danez, intitulat „Telefoanele celulare şi cancerul” – un
studiu de grup la nivelul întregii ţări – de C. Johansen şi alţii, a fost
publicat în „Journal of the National Cancer Institute” în februarie
2001. Ziarul „Australian” din 7 februarie 2001 a raportat acest studiu
sub titlul „Mobiles Get Clean Bill of Health” („Telefoanele mobile
primesc o notă de plată curată – goală – din partea sănătăţii”).
Raportul din „Australian” afirmă:
„La urma urmei, utilizarea telefoanelor mobile prezintă siguranţă.
În pofida temerilor, studiul efectuat asupra a 420.000 de utilizatori
danezi de telefoane mobile nu a descoperit nicio dovadă că aceste dis-
pozitive ar duce la creşterea riscului apariţiei cancerului. Acesta este
cel mai mare şi mai cuprinzător studiu efectuat până acum, iar în
conformitate cu American Physical Society [Robert L. Park, vezi mai

jos], „baza de date solidă ca o stâncă face dificil să contrazici con-
cluzia raportului.” Studiul, publicat în numărul de astăzi al „Journal of
the National Cancer Institute”, afirmă că utilizatorii de telefoane mo-
bile nu prezintă un risc sporit faţă de ceilalţi de a suferi cancere ale
creierului sau ale sistemului nervos, leucemie sau tumori ale glandelor
salivare.”
O altă ştire de presă afirmă: „Telefoanele mobile, chiar şi atunci
când au fost utilizate cu regularitate pe o perioadă de până la 18 ani,
nu au sporit riscul apariţiei cancerului creierului... Studiul a fost e-
fectuat asupra a 420.000 de danezi care au folosit telefoane celulare
pe o perioadă între 4 şi 18 ani.”
La câteva zile după publicarea articolului din „Journal of the
National Cancer Institute”, acest studiu finanţat de industria produ-
cătoare a fost promovat în toată lumea ca fiind dovada finală că te-
lefoanele mobile prezintă siguranţă de utilizare, acordându-se foarte
puţină atenţie sursei finanţărilor, sau cuvintelor reale din concluziile
studiului. În Danemarca, ţara gazdă a studiului, unul dintre ziarele
importante titra: „Mergeţi şi folosiţi-vă telefonul mobil – acum nu mai
aveţi de ce să vă îngrijoraţi”.
Totuşi, în pofida acestor asigurări repetate despre „baza de date
solidă ca o stâncă” a studiului şi despre pretenţia de finalitate în
răspunsul la întrebarea privind telefoanele mobile şi sănătate, adevărul
este cu totul altul. În vreme ce studiul a inclus mai mult de 420.000 de
subiecţi, aleşi dintre utilizatorii danezi de telefoane mobile pe perioada
situată între anii 1982 şi 1995, numai câteva mii dintre aceştia uti-
lizaseră telefonul mobil pe o perioadă de mai mult de zece ani. De
fapt, majoritatea dintre cei supuşi studiului le-au folosit doar pe o
perioadă de aproximativ 3 ani. De asemenea, raportul însuşi pune sub
semnul întrebării temeinicia propriilor sale măsurători ale utilizării
telefoanelor mobile, şi autorii înşişi avertizează că „se poate ca studiul
nostru să cuprindă insuficienţi utilizatori „înrăiţi” pentru a putea ex-
clude cu certitudine un efect cancerigen asupra ţesutului creierului în
urma utilizării intensive, prelungite a telefoanelor celulare.”
Aşadar, cum poate un studiu, având astfel de rezultate neconclu-

dente, înconjurate de dubii legate de siguranţa utilizării pe termen scurt
în condiţiile unor boli cu incubaţie de lungă durată, să ajungă a fi
promovat în întreaga lume ca o dovadă finală a siguranţei utilizării
telefoanelor celulare?
Cancerele nu apar peste noapte, iar opinia celor mai mulţi oameni
de ştiinţă arată că este nevoie de cel puţin 10 ani de expunere la
telefoanele mobile pentru ca epidemiologii să poată detecta vreo creş-
tere semnificativă a cancerelor legate de această expunere – dacă
există o astfel de relaţie cauzală. Tumorile cerebrale ale adulţilor au
tipic latenţe mai mari de 10 ani. Aşa că, atunci când majoritatea u-
tilizatorilor au propriile lor telefoane mobile de doar trei ani, este e-
vident că acest fapt va tinde să diminueze semnificaţia statistică a
studiului aproape până la limita absurdului.
Două studii epidemiologice americane, de asemenea privitoare la
utilizarea pe termen scurt a telefoanelor mobile, nu au găsit nicio do-
vadă a unui risc crescut al cancerului cerebral. Studiul NCI (National
Cancer Institute), condus de doctorii Peter Inskip, Martha Linet şi
Robert Tarone, a găsit că utilizarea medie a telefoanelor mobile timp
de mai puţin de trei ani nu a dus la vreo creştere semnificativă a
cancerelor cerebrale şi a conchis că „aceste date nu susţin ipoteza
că folosirea recentă a telefoanelor celulare ar cauza tumori cerebrale,
însă nu sunt suficiente pentru a evalua riscurile în rândurile utiliza-
torilor „înrăiţi”, pe termen lung şi pentru potenţiale perioade lungi de
inducţie.” Aceasta ar fi situaţia, luând în considerare faptul că doar
35 dintre cele 782 de cazuri de tumori cerebrale de la NCI prezen-
taseră o utilizare a telefonului mobil mai lungă de 15 minute pe zi, şi
doar 52 utilizaseră telefonul mobil pe o perioadă mai mare de 3 ani
(Inskip, 2001).
Studiul AHF (American Health Foundation), condus de Joshua
Muscat, a avut în vedere o durată medie de utilizare de 2,8 ani pentru
cazurile de tumori cerebrale. Muscat a conchis că: „Datele nu au arătat
nicio corelaţie între utilizarea telefoanelor celulare şi apariţia cance-
rului cerebral.” Totuşi, dintr-un total de 469 de cazuri de tumori ce-
rebrale din studiul AHF, doar 13 utilizaseră telefonul mobil timp de
mai mult de 20 de minute zilnic şi numai 17 utilizaseră telefoane

mobile pe o perioadă de 4 ani sau mai mult (Muscat, 2000).
Comentând studiile NCI şi AHF în ziarul „Melbourne Age” din 22
decembrie 2000, Dr. David Samuels de la ARPANSA (Australian
Radiation Protection and Nuclear Safety Agency) a declarat că „Ra-
diaţiile de ionizare, cum ar fi razele X, care reprezintă un cunoscut
cancerigen, pot avea nevoie de până la 20 de ani” pentru a-şi arăta
efectele. „Aşadar aceste studii nu s-au derulat pe o perioadă suficient
de lungă.”
Cum se pot înşela experţii

Într-o discuţie editorială care însoţea raportul studiului danez din
„Journal of the National Cancer Institute”, Dr. Robert L. Park susţinea
în mod eronat că faimosul studiu din 1997 al NCI Linet despre can-
cerul la copii şi câmpurile electromagnetice rezidenţiale „ ... a fost
făcut la o scară atât de mare şi cu atâta atenţie la potenţialele surse de
erori încât rămâne foarte puţin loc pentru controverse.” (Park, 2001).
În realitate însă, studiul Linet a fost în mod constant controversat
încă de când a fost publicat şi până acum de numeroşi experţi mondiali
de top din acest domeniu. De asemenea, Park acceptă fără vreo rezervă
afirmaţia studiului Linet că „orice legătură între apariţia la copii a le-
ucemiei limfoblastice acute şi expunerea la câmpuri electromagnetice
este prea slabă pentru a fi detectată sau ca să ne preocupe.”
Cu toate acestea, zeci de studii de acelaşi tip au găsit astfel de le-
gături, iar o echipă internaţională de epidemiologi marcanţi a constatat
că o analiză coordonată a datelor de la nouă studii diferite a arătat că
acei copii expuşi la 4mG sau mai mult sunt de două ori mai expuşi la
riscul de a se îmbolnăvi de leucemie (Microwave News, 2000).
De fapt, studiul Linet a ajuns la acea concluzie prin excluderea
copiilor cu expuneri mai mari de 2 mG la câmpurile electromagnetice,
iar sub acest nivel de expunere, în urma studiilor epidemiologice an-
terioare s-a acceptat pe scară largă că radiaţiile electromagnetice nu
prezintă o asociaţie semnificativă statistic cu leucemia la copii.
Reanalizarea ulterioară a datelor Linet arată destul de clar că, dacă

un nivel de tăiere de 3mG ar fi fost folosit în locul celui de 2 mG,
concluzia ar fi fost tocmai cea opusă (Maisch, 1998).
Studiul danez a făcut încă de la început obiectul controverselor. A
doua zi după publicarea sa, o comisie formată din oameni de ştiinţă din
Danemarca a dezbătut rezultatele şi a pus sub semnul întrebării va-
liditatea concluziilor despre siguranţa utilizării telefoanelor mobile.
În rezumat, preşedintele comisiei, profesorul Albert Gjedde, un re-
putat specialist în domeniul creierului, a afirmat că studiul este necon-
cludent şi a recomandat efectuarea unui studiu corespunzător, folosind
criterii îmbunătăţite. Profesorul Gjedde a remarcat că grupul-ţintă din
studiul danez nu a fost comparat cu un grup de control format din per-
soane cu tumori cerebrale. Michael Repacholi, şeful proiectului de cer-
cetare a câmpurilor electromagnetice din cadrul Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii (OMS), a observat de asemenea acest lucru şi a comentat că
studiul a încălcat regulile OMS şi este aşadar neconcludent.
Profesorul Gjedde şi-a exprimat îngrijorarea că copiii pot fi mai
vulnerabili, deoarece creierul lor este încă în creştere, şi de aceea câm-
purile electromagnetice au potenţialul de a conduce la vătămări ale
creierului mai serioase decât la adulţi. El a îndemnat la prudenţă ma-
ximă în acceptarea asigurărilor despre securitatea utilizării telefoanelor
mobile şi a sugerat ca Danemarca să reducă la minimum expunerea
copiilor la emisiile telefoanelor mobile. El a conchis că de asemenea
chestiunea altor bioefecte nelegate de cancer necesită mai multe in-
vestigaţii, analizând posibilitatea ca acele câmpuri de microunde emise
de telefoanele mobile să interfere cu propriile câmpuri electrice ale
creierului şi, până la urmă, să deterioreze funcţionarea creierului.
O problemă publică de sănătate?

Ultimele câteva decenii au constituit o perioadă de dezvoltare teh-
nologică fără precedent, care ne influenţează din ce în ce mai mult
felul în care trăim, lucrăm şi comunicăm, utilizarea extrem de răspân-
dită a telefoanelor mobile fiind cel mai vizibil simbol al acestei re-
voluţii tehnologice. În Australia erau în 2001 patru milioane de uti-
lizatori. Conform statisticilor din 2001 (evident, între timp aceste nu-
mere au crescut încă şi mai mult), în America aproximativ 30% din

populaţie deţinea un telefon mobil, în vreme ce liderii mondiali erau
ţările nordice, cu 40% dintre danezi, 50% dintre norvegieni şi suedezi,
şi aproape 60% dintre finlandezi. În Marea Britanie, aproape jumătate
dintre copii cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani au acum telefon mobil.
Nokia a estimat că până la sfârşitul anului 2000 vor fi peste 700 de
milioane de utilizatori de telefoane mobile în întreaga lume.
În acelaşi timp, această tehnologie dă naştere acum unor întrebări
importante despre posibilităţile consecinţe pe termen lung asupra să-
nătăţii cauzate de utilizarea telefoanelor mobile. Din pricina acelor
multe milioane de persoane care acum le utilizează, chiar şi dacă nu-
mai un mic procent ar fi constituit din cei afectaţi, tot ar reprezenta o
semnificativă problemă publică de sănătate din cauza numărului po-
tenţial al victimelor.
S-a dovedit cu adevărat că telefoanele mobile prezintă siguranţă?

În 1995, o broşură Optus intitulată „Efectele telefoanelor mobile
asupra sănătăţii” afirma:
„După mai mult de 6.000 de studii ştiinţifice în întreaga lume, încă
nu există dovezi convingătoare despre efecte adverse asupra sănătăţii
cauzate de câmpurile electromagnetice provenite de la telefoanele
mobile... corpul internaţional de cercetare ştiinţifică conchide că nu
există nicio legătură între telefoanele mobile şi efectele adverse asupra
sănătăţii.”
Acest punct de vedere nu s-a schimbat prea mult de atunci şi până
acum. Spre exemplu, într-o scrisoare din 6 februarie 2001 adresată zi-
arului „Australian”, Keith Anderson de la Asociaţia Australiană de
Telefonie Mobilă îi asigura pe cititori că telefoanele mobile prezintă
siguranţă, deoarece sunt proiectate, construite şi testate pentru a se
conforma „standardelor ştiinţifice de securitate” şi că telefoanele, a-
vând această „acreditare, prezintă siguranţă”.
Cu toate acestea, ceea ce nu s-a spus de către industria producă-
toare este faptul că sintagmele adesea citate: „corp internaţional de
cercetare ştiinţifică” şi „standarde ştiinţifice de securitate” sunt ire-
levante pentru utilizarea telefoanelor mobile. Ele se referă aproape în
exclusivitate la cercetări asupra efectele biologice ale expunerii pe

termen scurt (acute) la radiaţii din domeniul radiofrecvenţelor sau
microundelor de nivele ridicate – însă cele mai multe condiţii de
îmbolnăvire despre care se crede că au legătură cu expunerea la aceste
radiaţii sunt acelea cu perioade lungi de incubaţie în urma expunerii
la radiaţii de nivele joase – şi sunt multi-cauzale (cancer, maladii
Alzheimer, compromiteri ale sistemului imunitar).
Un fapt admis de ICNIRP (Comisia Internaţională de Protecţie
Împotriva Radiaţiilor Non-Ionizante) este – cităm:
„Cele mai multe dintre efectele biologice stabilite ale expunerii la
câmpuri de radiaţii din domeniul radiofrecvenţelor sunt compatibile cu
răspunsurile la încălzirea indusă... Cele mai multe dintre studii au e-
xaminat alte consecinţe decât cancerul, multe au examinat răspunsurile
fiziologice şi termo-reglatoare, efectele asupra comportării lentilei o-
culare şi asupra inducerii de opacităţi ale acesteia (cataracte), şi efec-
tele adverse asupra reproducerii în urma expunerii acute la nivele re-
lativ ridicate ale câmpurilor de radiaţii din domeniul radiofrecvenţelor.
Foarte puţine studii sunt relevante pentru evaluarea efectului acestor
expuneri asupra apariţiei cancerului la om.”
Ceea ce este evident din afirmaţiile ICNIRP este că cercetările
necesare pentru a oferi o asigurare despre securitatea utilizării tele-
foanelor mobile nu au fost încă efectuate. Este neştiinţific şi profund
iresponsabil din partea industriei producătoare să facă referire la
cercetări irelevante şi să încerce să le folosească drept dovezi ale
securităţii utilizării telefoanelor mobile.
Efectul termic al telefoanelor mobile

Diversele cercetări arată că între 20% şi 60% din energia emisă de
un telefon mobil este absorbită în capul utilizatorului. Procentul ab-
sorbit depinde şi de designul telefonului, de tipul de antenă exterioară
sau de antenă neextensibilă (aceste antene scurte şi groase care nu se
pot extinde sunt chiar mai dăunătoare, deoarece îşi concentrează e-
nergia în creierul utilizatorului), şi de cât de departe se află faţă de cel
mai apropiat stâlp de telefonie mobilă, deoarece cu cât este mai slab
semnalul de la staţia de bază, cu atât mai multă putere va avea nevoie

să dezvolte telefonul pentru a menţine contactul cu reţeaua.
Folosirea telefonului mobil poate într-adevăr să încălzească struc-
turile creierului. Acest fapt a fost recunoscut într-un articol din martie
1997 editat de guvernul australian:
„Expunerea populaţiei la radiaţii din domeniul radiofrecvenţelor
este maximă în cazul telefoanelor mobile, din cauza modului de uti-
lizare a acestora, cu antena de transmisie a telefonului mobil situată în
apropierea capului. Există dovezi că spoturile fierbinţi localizate de
depunere de energie în creier pot să apară ca o consecinţă a reflexiilor
interne.”
Pe lângă antenă, carcasa unui telefon mobil emite şi ea microunde,
din cauza lipsei unei ecranări corespunzătoare a carcasei. Extensia a-
cestei probleme depinde foarte mult de tipul de telefon utilizat.54
4.2 Copiii şi telefoanele mobile
Doctorul George Carlo, fost cercetător-şef în cadrul unuia dintre

cele mai extinse eforturi realizate în lume pentru cercetarea siguranţei
tehnologiei wireless, a fost angajat de industria telefoanelor celulare
pentru a dovedi că telefoanele mobile sunt sigure – nu a putut!
„Unul câte unul, în studiul doctorului Carlo au apărut semne a-
larmante: telefoanele celulare interferă cu stimulatoarele cardiace,
craniul aflat în dezvoltare al copiilor este adânc penetrat de către
energia emisă de un telefon celular, bariera de sânge din creier care îl
protejează pe acesta împotriva atacului toxinelor poate fi compromisă
de radiaţiile emise de telefoanele celulare, şi, cel mai uimitor lucru,
radiaţiile din domeniul frecvenţelor radio emise de aceste telefoane
54
Journal of the Australasian College of Nutritional & Environmental Medicine,
vol. 20, nr. 1, pp. 3-10, aprilie 2001.
creează micronuclee în celulele sangvine, tip de deteriorare genetică

cunoscută ca semn caracteristic al cancerului.”55
Iată câteva imagini care nu reprezintă, după cum v-aţi putea închi-
pui, creierul unor persoane după ce au consumat droguri, ci creierul
copiilor noştri în timp ce vorbesc la telefonul mobil!56
Penetrarea Penetrarea Penetrarea

radiaţiilor de radiaţiilor în radiaţiilor în
la telefonul creierul unui creierul unui
mobil în copil de 10 ani copil de 5 ani
creierul unui
adult
Copiii sunt mai susceptibili la deteriorări genetice deoarece ţe-

suturile din creierul lor sunt încă în creştere, iar celulele lor se divid
rapid. Distrugerile materialului genetic în celulele aflate în creştere
conduc la întreruperea funcţionării celulelor, moartea acestora,
dezvoltarea tumorilor şi deteriorarea sistemului imunitar şi a
sistemului nervos. Mai mult, sistemele de protecţie care permit a-
daptarea la atacuri de orice fel din partea mediului nu sunt încă
dezvoltate complet la copii. În creier, spre exemplu, aceste sisteme se
dezvoltă şi cresc până la vârsta de 20 de ani.
Marea susceptibilitate a copiilor şi adolescenţilor la tipurile de ris-
curi pentru sănătate, arătată acum de datele ştiinţifice despre radiaţiile
din domeniul microundelor, cumulată cu pătrunderea semnificativ mai
55
Dr. George Carlo, Martin Schram, Cell Phones: Invisible Hazards in
the Wireless Age, 2001.
56
Vezi Cell Phones Endanger Children, http://www.emf-health.com/children.htm
mare a acestor radiaţii în creierul copiilor, necesită o acţiune ime-

diată pentru a-i proteja pe copii.
Un studiu recent realizat în Marea Britanie arată că 87% dintre
copiii cu vârste cuprinse între 11 şi 16 ani deţin propriile lor telefoane
mobile, iar 40% dintre ei îşi petrec zilnic 15 minute sau mai mult vor-
bind la telefoanele lor celulare. Un fapt şi mai tulburător este că 70%
dintre aceşti copii au afirmat că nu vor renunţa la folosirea telefonului
mobil nici chiar dacă Guvernul le va recomanda aceasta. Se estimează
că numărul de utilizatori de telefoane mobile din întreaga lume este de
2 miliarde de persoane; 500 de milioane dintre ei sunt copii.
Radiaţiile emise de telefoanele mobile şi riscul apariţiei leucemiei

la copii
O analiză a efectelor câmpurilor electromagnetice (şi în particular
ale radiaţiilor emise de telefoanele mobile), folosind datele provenind
de la nouă studii diferite, a ajuns la rezultatul că, în cazul copiilor
expuşi la mai mult de 4mG există o probabilitate de două ori mai mare
ca aceştia să se îmbolnăvească de leucemie.
„Nivelul semnificaţiei pe care o prezintă excesul de risc la expuneri
ridicate face ca simpla întâmplare să reprezinte o explicaţie foarte
improbabilă”, a conchis o echipă internaţională alcătuită din epide-
miologi dintre cei mai de seamă, în numărul din septembrie 2000 al
prestigioasei reviste British Journal of Cancer (83, p. 692-698, 2000).
Condusă de Dr. Anders Ahlbom de la Institutul Karolinska din
Stockholm, echipa care a efectuat studiul include pe doctorii Nicholas
Day din Marea Britanie, Maria Feychting din Suedia, Martha Linet
din S.U.A., Mary McBride din Canada, Jörg Michaelis din Germania,
Jørgen Olsen din Danemarca, Tore Tynes din Norvegia şi Pia Verkasalo
din Finlanda, fiecare dintre ei conducând câte un studiu important în
propria lor ţară.
Aceste rezultate sunt similare cu cele anunţate cu un an înainte de
Dr. Sander Greenland de la Universitatea California din Los Angeles
(vezi Microwave News, septembrie/octombrie 1999), într-o analiză ca-
re a combinat de asemenea rezultatele mai multor studii. „Rezultatele
sunt foarte asemănătoare. Sunt mult mai asemănătoare decât ne-am fi
putut aştepta, având în vedere modurile diferite în care au fost realizate

aceste studii”, a declarat Greenland pentru Microwave News în sep-
tembrie 2000.57
Cei mai competenţi oameni de ştiinţă acuză companiile de

telefonie mobilă că pun în pericol sănătatea tinerilor prin ofertele
care îi vizează
Firmele de telefonie mobilă îşi iau în mod cinic ca public ţintă
copiii, deşi aceştia sunt cei mai sensibili la radiaţii, a declarat unul din
cei mai de seamă oameni de ştiinţă. Sir William Stewart, care a condus
una dintre cele mai vaste investigaţii din lume asupra siguranţei
telefoanelor mobile, a afirmat că cei care-i încurajează pe copiii sub 16
ani să cumpere telefoane mobile sunt iresponsabili.58
Copii nenăscuţi afectaţi de radiaţiile emise de telefoanele mobile

Posibilitatea aceasta creşte atunci când dispozitivele sunt purtate
aproape de locul în care se află embrionul sau fătul. Oamenii de ştiinţă
au accentuat faptul că embrionul sau fătul nu trebuie expus la radiaţii
din domeniul radiofrecvenţelor (RF), precum sunt cele emise de te-
lefonul mobil.
Rezultatele cercetărilor publicate continuă să arate înţelegerea ge-
nerală că expunerea oamenilor la radiaţii RF poate produce efecte de
distrugere genetică. Aceste efecte includ distrugerea cromozomilor,
deteriorarea ADN-ului, cancer, pierderea memoriei ş.a.59
„Telefoanele mobile mi-au ucis fiica”

O mamă lovită de durere a afirmat că radiaţiile de la telefonul
mobil au provocat moartea fiicei sale adolescente.
57
„Leading Epidemiologists See Childhood Leukemia Risk at 4 mG”,
Microwave News, vol. 20, nr. 5, septembrie / octombrie 2000.
58
„Top Scientists Damn Companies for Targeting the Young and Putting
Their Health at Risk”, Daily Mail, Londra, 26 ianuarie 2002.
59
„Fetal Exposure to Radiofrequency Radiation (EMF/EMR)”, Citizens'
Initiative Omega, Chicago, 22 august 2002.
Blonda Samantha Miller, în vârstă de 17 ani, îşi petrecea fiecare

moment liber vorbind cu prietenul ei şi cu amicele ei la telefonul
mobil cumpărat cu doi ani înainte. Însă fata a început să se plângă de
dureri de cap acute. Consultată de un specialist, a fost diagnosticată cu
o tumoare cerebrală în partea stângă a capului – exact acolo unde ţinea
telefonul mobil la ureche. Samantha a fost doborâtă de forma cea mai
severă de tumoare – glioblastom multiform. Şi-a petrecut ultimele ei
săptămâni de viaţă imobilizată într-un scaun cu rotile. Samantha a
murit în spital.
Mama ei, Janet, a declarat: „Era foarte vorbăreaţă, plină de viaţă şi
deschisă, şi telefonul ei suna încontinuu. Însă dintr-o dată a început să
aibă dureri de cap şi se simţea tot mai rău. Îmi rupea inima să o văd
aşa. Am pierdut o fiică minunată. Acum e prea târziu pentru ea, dar aş
vrea ca ceilalţi, şi în special copiii, să fie conştienţi de pericol. De când
s-a întâmplat asta, toţi din familia noastră au încetat să mai folosească
telefoane mobile.”60
Guvernul Marii Britanii interzice telefoanele celulare în toate

şcolile
În noiembrie 2003, învăţătorii britanici au primit dispoziţia din
partea guvernului de a interzice elevilor folosirea telefoanelor mobile,
în condiţiile creşterii temerilor legate de siguranţa pe care o prezintă
acestea. Secretarul de stat pentru educaţie al Marii Britanii, David
Blunkett, a afirmat că telefoanele mobile nu trebuie folosite de elevii
sub 16 ani decât în cazuri de urgenţă.
Această dispoziţie guvernamentală a fost dată după publicarea, în
acelaşi an, a rezultatelor investigaţiilor conduse de fostul cercetător-şef
al guvernului, Sir William Stewart. Acesta a atras atenţia asupra sus-
ceptibilităţii mai ridicate a copiilor la efectele negative ale radiaţiilor,
din pricina faptului că sistemul lor imunitar nu este încă dezvoltat
complet.61
60
John Coles, „Mobile Phones Killed My Daughter”, The Times, 28
august 2002.
61
„U.K. Government Bans Cell Phones in All Schools”, The Sun, 16
noiembrie 2003.
Radiaţiile din domeniul frecvenţelor radio şi autismul la copii

Studii din 2004 au sugerat posibilitatea unei asocieri între ex-
punerea fetală/neonatală la radiaţii electromagnetice din domeniul
frecvenţelor radio şi incidenţa crescută a sindromului ASD (Autism
Spectrum Disorders).
Datele epidemiologice obţinute indică o creştere dramatică a sin-
dromului ASD. Rezultatele cele mai recente indică o incidenţă a
acestuia de aproximativ un caz la fiecare 500 de copii. Totuşi, etiolo-
gia autismului urmează să fie determinată.
Datele obţinute sugerează o posibilă corelaţie între incidenţa au-
tismului şi o toxină din mediu neluată în considerare până acum.
Faptul că radiaţia din domeniul frecvenţelor radio este o substanţă
biologic activă reprezintă un fapt general acceptat de comunitatea şti-
inţifică. De asemenea este recunoscut faptul că în ultimii douăzeci de
ani oamenii au devenit expuşi pretutindeni la radiaţiile din domeniul
frecvenţelor radio, în vreme ce astfel de expuneri erau destul de rare
înaintea acestei perioade.62
Creşterea numărului de cancere ale creierului la copii datorită

utilizării de către aceştia a telefoanelor mobile
Unul dintre episoadele TV ale emisiunii australiene A Current
Affair l-a avut în prim plan pe unul dintre cei mai de seamă (şi unul
dintre cei mai curajoşi) neurochirurgi australieni, dr. Charlie Teo.
Acesta a recunoscut că această creştere alarmantă din ultimii ani a
numărului cancerelor la creier ale copiilor poate fi pusă în legătură cu
folosirea de către aceştia a telefoanelor mobile, precum şi cu expune-
rea acestora la alte surse de câmp electromagnetic.
Dr. Charlie Teo, îngrijorat de statisticile care au arătat o creştere cu
21% a numărului tumorilor cerebrale ale copiilor, a efectuat cercetări
despre efectul radiaţiilor emise de telefoanele mobile şi în general de
62
Robert C. Kane, „A Possible Association Between Fetal/neonatal
Exposure to Radiofrequency Electromagnetic Radiation and the Increased
Incidence of Autism Spectrum Disorders (ASD)”, Medical Hypotheses, vol.
62, nr. 2, pp. 195-197, februarie 2004.
radiaţiile electromagnetice asupra acestor statistici, şi a lansat un

avertisment către părinţi.
Dr. Teo este acum atât de precaut, încât faptul că fiica sa de
doisprezece ani posedă un telefon mobil reprezintă un punct dureros în
familie. „Argumentul ei ca să mă convingă să-şi ia un telefon mobil a
fost că există anumite beneficii, mai ales în situaţii de urgenţă, dar
mi-a promis că va fi înţeleaptă şi va folosi întotdeauna facilitatea
oferită de căşti”, a afirmat el.
Dr. Teo are toate motivele să fie îngrijorat, în urma rezultatelor
studiilor care arată legătura dintre radiaţiile electromagnetice şi tu-
morile cerebrale. Şi, fără a căuta cu orice preţ să fie alarmist, vrea să-i
facă pe oameni conştienţi în special de efectele asupra copiilor.
De asemenea, senatoarea Lyn Allison, care a cercetat timp de un an
rezultatele obţinute de oamenii de ştiinţă, a declarat că studiile reali-
zate arată că „în ultimii douăzeci de ani s-a înregistrat o creştere de
21% a numărului de tumori cerebrale la copii”, adăugând că „această
perioadă de douăzeci de ani coincide cu perioada de când au început
să fie folosite telefoanele mobile.” Iar grosimea craniului unei persoa-
ne, în conformitate cu studiile ştiinţifice citite de senatoarea Allison,
este un criteriu de distingere a unor nivele diferite de vulnerabi-
litate. „Oamenii de ştiinţă spun că grosimea craniului copiilor este
elementul care face diferenţa, deoarece este mai subţire în comparaţie
cu cel al adulţilor şi conţine mai mult fluid cerebral, ceea ce înseamnă
că radiaţiile emise de telefoanele mobile pot străbate creierul cu mai
multă uşurinţă”, afirmă ea.
Dr. Teo oferă şi exemple concrete de pacienţi ale căror tumori sunt
asociate folosirii de către aceştia a telefoanelor mobile: „Atunci când
pacienţii bolnavi de cancer vin la mine, pun următoarea întrebare celor
mai mulţi dintre ei: Tumoarea ta este localizată în partea dreaptă a
creierului, este chiar în zona aflată deasupra urechii; poţi să-mi spui
dacă te-ai expus mai mult decât majoritatea persoanelor la radiaţiile
emise de telefoanele mobile?, şi am fost surprins să primesc de la cei
mai mulţi dintre ei următorul răspuns: Da, am folosit telefonul mobil
continuu în ultimii şapte ani şi am aproape mereu telefonul lipit de
ureche pe acea parte, adică acolo unde a apărut tumoarea.”
Geoff şi Denise O’Connell din Canberra şi-au pierdut fiica în vârstă

de şapte ani, Kessie, din cauza unei tumori cerebrale. Propriile lor cer-
cetări ştiinţifice pe care le-au efectuat i-au făcut conştienţi de riscurile
asociate expunerii la radiaţiile câmpurilor electromagnetice.63
Cancerul cavităţii bucale şi folosirea telefoanelor mobile de

către copii
John Hamburger, conferenţiar la Birmingham Dental Hospital, a
atras atenţia asupra unei creşteri a numărului de cancere ale cavităţii
bucale în rândul copiilor şi adolescenţilor.
Fumatul şi băutura în exces sunt factorii care sunt de obicei asociaţi
cu creşterea riscului de a contacta cancer al cavităţii bucale, şi pot fi
implicate în creşterea numărului de cancere în rândul adolescenţilor,
însă este foarte puţin probabil ca aceşti factori să constituie motivul
pentru nivelele ridicate ale incidenţei acestor cancere în rândul copiilor.
Eileen O’Connor din Sutton Coldfield este convinsă că această
creştere a numărului cancerelor la copii este mult mai probabil cauzată
de folosirea telefoanelor mobile. Copiii nu ascultă de recomandările
Departamentului Sănătăţii de a-şi folosi telefoanele mobile doar în
situaţii de urgenţă, şi sunt deseori utilizatori „înrăiţi” de telefoane
mobile.64
Preocupări speciale legate de folosirea de către copii a telefoanelor

mobile
În 1999, Guvernul Marii Britanii a instituit un grup independent de
experţi, „Grupul Stewart”, pentru a examina posibilele efecte asupra
sănătăţii ale telefoanelor mobile, staţiilor de bază şi transmiţătoarelor.
Ei au conchis în aprilie 2000 că, punând în balanţă dovezile curente,
acestea nu au sugerat că tehnologia telefoniei mobile ar crea un risc
asupra sănătăţii populaţiei Marii Britanii. Totuşi, ei au atras atenţia că
golurile din cunoştinţele prezente arată că nu este posibil să afirmăm în
63
Ray Martin, „Brain Tumours: the Silent Killer”, A Current Affair,
Australia, 7 iulie 2004.
64
„Mouth Cancer and Mobile Phone Use by Children, PowerWatch, 17
noiembrie 2004.
stadiul actual că expunerea nu prezintă potenţiale efecte adver se

asupra sănătăţii, şi astfel este necesară o abordare de precauţiune.
Luând în considerare în special numărul în creştere de copii ce
utilizează telefoane mobile, comisia a afirmat:
„Dacă există efecte adverse asupra sănătăţii care acum nu sunt
recunoscute, provenite de la utilizarea telefoanelor mobile, copiii pot fi
mai vulnerabili din cauza sistemului lor nervos aflat în dezvoltare, a
absorbţiei mai mari de energie în ţesuturile capului... şi a timpului de
viaţă mai mare al expunerii. În spiritul abordării noastre preventive,
considerăm că utilizarea pe scară largă a telefoanelor mobile de către
copii pentru apeluri neesenţiale trebuie descurajată. Recomandăm de
asemenea ca industria telefoniei mobile să se abţină de la promovarea
utilizării telefoanelor mobile de către copii.”
În 8 decembrie 2000, Academia Germană de Pediatrie a publicat o
declaraţie ce îi sfătuia pe părinţi să restricţioneze utilizarea de către
copiii lor a telefoanelor mobile şi solicita limite mai stricte de expu-
nere la radiaţiile din domeniul microundelor. „Folosirea nenecesară,
frecventă şi extinsă trebuie să fie puternic descurajată. Copiii au cu
adevărat nevoie de telefoanele lor mobile pentru a comunica foarte rar,
în situaţii excepţionale”, a afirmat Academia. Ea a sfătuit ca toţi
utilizatorii de telefoane mobile să efectueze conversaţii „cât mai scurte
posibil”, iar în cazul copiilor se impun precauţii suplimentare, având în
vedere „riscurile speciale asupra sănătăţii” asociate cu condiţia lor de
organisme în creştere.
Între cercetările privind un număr sporit de efecte adverse asupra
sănătăţii copiilor în urma expunerii la radiaţii din domeniul radio-
frecvenţelor, este considerat cel mai important un studiu din Letonia
efectuat pe un număr de 966 de copii şcolari, o parte dintre ei con-
cepuţi, născuţi şi crescuţi în zona unei staţii radar ruseşti. Funcţiile
motorii, memoria şi atenţia au diferit semnficativ între cei expuşi şi cei
ce nu au fost expuşi. Copiii ce au locuit în vecinătatea staţiei aveau o
memorie şi o atenţie mai puţin dezvoltate, timpul lor de reacţie era mai
lent, iar rezistenţa lor fizică era scăzută. Autorii studiului au propus
ipoteza că aceste efecte adverse sunt rezultatele efectelor cronice ale
radiaţiei electromagnetice (Kolodynski, 1996).
Într-un studiu al Senatului Australiei din 2001, şeful Centrului

CSIRO de Telecomunicaţii şi Fizică Industrială, Gerry Haddad, a
avertizat că noile standarde de expunere din domeniul telecomuni-
caţiilor care au fost proiectate nu au prevăzut un nivel suficient de
ridicat de protecţie, în particular în legătură cu copiii. Haddad a
afirmat: „Restricţionaţi utilizarea telefoanelor mobile de către copii la
convorbirile esenţiale... Un principiu de precauţie constituie o idee
bună.” Haddad şi-a exprimat nemulţumirea că nu s-a ţinut cont de
punctul de vedere al CSIRO în formularea noilor standarde de emisie
care au omis să avertizeze că trebuie restricţionată folosirea tele -
foanelor mobile de către copii.”65
Copiii şi telefoanele mobile... Există vreun risc pentru sănătate?

Necesitatea de a lua precauţii suplimentare
Pe data de 3 martie 2003, Agenţia Americană de Protecţie a
Mediului (EPA) a propus noi linii directoare pentru evaluarea
riscurilor de cancer în cazul copiilor, întemeiate pe faptul că copiii pot
fi de 10 ori mai vulnerabili decât adulţii la riscul de cancer în urma
expunerii la un domeniu larg de substanţe chimice. Aceasta este prima
dată când EPA a luat în considerare diferenţele dintre adulţi şi copii în
evaluarea riscurilor de cancer în urma expunerilor chimice. EPA con-
sideră chestiunea expunerii chimice atât de semnificativă, încât a
elaborat un ghid separat despre riscul cancerului la copii, deoarece ex-
punerea la substanţe chimice mutagene poate fi semnificativ mai
periculoasă în cazul copiilor.
La prima vedere, aceste consideraţii pot părea irelevante pentru
cazul utilizării de către copii a telefoanelor mobile, până ne dăm seama
de faptul că există de asemenea un număr însemnat de dovezi ştiin-
ţifice, dintre care o parte sunt examinate în această lucrare, care in-
dică faptul că copiii pot fi mult mai vulnerabili decât adulţii la efectele
asupra sănătăţii în urma expunerii la radiaţia din domeniul micro-
undelor emisă de telefoanele mobile.
65
vol. 20, nr. 1, pp. 3-10, aprilie 2001.
Noile linii directoare propuse de EPA ar putea servi ca un semnal

de alarmă. Ele subliniază că trebuie acordată o grijă suplimentară
pentru a-i proteja pe tineri atunci când dovezile pe care le avem indică
un risc crescut pentru sănătate din partea agentului de mediu, fie el de
natură chimică, microunde, sau alţi factori posibili.
Este îngrijorătoare posibilitatea pentru copii de a întâmpina riscuri
sporite pentru sănătate în urma folosirii telefoanelor mobile, ţinând
cont de faptul că grupul de utilizatori ai telefoanelor mobile care creşte
cel mai rapid este alcătuit din copii şi tineri. Această creştere este în
mod activ încurajată de companiile de reclame profesionale din cadrul
industriei de telefonie mobilă, care ridică în slăvi caracterul indispen-
sabil al telefoanelor pentru stilul lor de viaţă. S-ar părea că, în goana
nebună a corporaţiilor de a-şi spori la maximum profiturile, aceste cor-
poraţii au lăsat la o parte prudenţa în favoarea profiturilor pe termen
scurt. Există, oricum, costuri pe termen lung, iar acestea constituie obi-
ectivul central al acestui articol.
În cadrul permanentului atac masiv al reclamelor pentru telefoanele
mobile, produs de aceleaşi corporaţii de relaţii publice transnaţionale
care mai înainte ne-au dat acele personaje încântătoare de desene
animate precum „Joe Camel” pentru industria tutunului, nu se aude
niciun cuvânt de avertizare. Cu toate acestea, în comunitatea ştiinţifică
există tot mai multe voci ale experţilor care solicită prudenţă, pentru
că, dacă utilizarea telefoanelor mobile produce efecte dăunătoare asu-
pra sănătăţii, copiii sunt primii care vor fi afectaţi şi care vor plăti cel
mai mare preţ. De dragul sănătăţii viitoare a copiilor noştri, trebuie să
acordăm mare atenţie acestor voci şi să limităm folosirea de către copii
a telefoanelor mobile.
Istoria unui caz: Walt Disney Co.

Un exemplu nefericit al felului în care în mod deliberat tinerii sunt
luaţi drept ţintă a fost investigat de către revista tehnică „Microwave
News” din New York. În numărul din mai/iunie 2002 s-a menţionat că
în noiembrie 2002, chiar în momentul în care ABC News era pe
punctul de a transmite un program în care se prezenta îngrijorarea
asupra folosirii telefoanelor mobile de către copii, Compania Walt
Disney a anunţat că nu va mai permite ca personajele reale de desene

animate să mai fie folosite pentru lansarea pe piaţă a telefoanelor
mobile. ABC este o filială a companiei Walt Disney. Un purtător de
cuvânt al companiei Disney a spus în momentul acela că noua politică
va rămâne în vigoare „până când vom avea o dovadă sigură care să
stabilească absenţa oricărui risc asupra sănătăţii” şi că „bunăstarea
clienţilor noştri este prioritatea noastră”.
La început aceasta părea o poziţie responsabilă a companiei Disney,
dar a fost demascată ca o ipocrizie în numărul din iulie/august 2002 al
revistei „Microwave News”:
„Disney şi Motorola fac echipă pentru a capta piaţa de electronice a
clienţilor cu vârste între 6 şi 12 ani. Ei vor introduce primele produse –
un „two-way radio”66 şi un telefon cordless de 2,45 GHz – în toamnă
[2002], şi vor fi urmate de alte produse în anul următor. Motorola
afirmă că aparatele portabile vor avea o sferă de cuprindere de până la
două mile. Iar către sfârşitul lui iulie 2002, compania Disney a anunţat
că va lansa un serviciu care va permite clienţilor din Taiwan să
descarce imagini cu Mickey, Donald şi Goofy pe ecranele telefoanelor
lor mobile. În 2000 Disney făgăduise să nu permită ca personajele sale
să fie folosite pe telefoanele celulare «până când nu va exista o dovadă
sigură care să demonstreze absenţa oricărui risc pentru sănătate»”.
Disney a reafirmat recent acest angajament, în revista Microwave News.
Singura concluzie pe care o putem trage de aici este că, în vreme ce
toţi oamenii de ştiinţă care cercetează efectele telefoanelor mobile
asupra sănătăţii nu pot încă să răspundă aşteptărilor pe care le ridică
riscurile pentru sănătate, Disney a găsit „dovada sigură care stabileşte
absenţa oricărui risc de sănătate.” Veşti norocoase pentru compania
Disney, pentru că acum ei pot merge mai departe cu noua aventură a
telecomunicaţiilor, în parteneriat cu compania Motorola – model de
cercetare cu adevărat independentă. Acest lucru constituie un serios
conflict de interese dacă Motorola asigură „dovezi ale lipsei de risc”,
iar în acelaşi timp intră într-o aventură majoră de capital cu Disney.
Ca să fim cinstiţi cu Disney, administratorii lor au primit probabil
doar opiniile firmei Motorola despre siguranţa utilizării de către copii
66
„Two-way radio”: un radio care poate atât să transmită, cât şi să recepţioneze.
a telefoanelor mobile şi ar putea să nu fie conştienţi că ştiinţa nu este

doar în alb şi negru, după cum au fost ei dirijaţi să creadă. Ţinând sea-
ma că Disney are o influenţă semnificativă asupra multor milioane de
copii, posibilitatea ca aceşti copii să fie vătămaţi de telefoanele mobile
trebuie să fie serios luată în considerare.
Relatări pline de îngrijorare din partea comunităţii ştiinţifice

1. În 1999, ca urmare a îngrijorărilor publice privind posibilele
riscuri pentru sănătate produse de tehnologia telefoanelor mobile,
Guvernul Marii Britanii a constituit Grupul de Experţi Independenţi
privitor la Telefoanele Mobile (IEGMP) pentru a examina posibilele
efecte ale telefoanelor mobile şi ale staţiilor de bază transmiţătoare.
Acest grup era condus de Sir William Stewart, renumitul biochimist şi
preşedinte al Asociaţiei Britanice pentru Progresul Ştiinţei. Faptul care
a asigurat unicitatea echipei de investigaţie a lui Stewart este că era
alcătuită aproape în întregime din specialişti din domeniul biomedical
şi astfel a fost capabilă să concentreze mulţi ani de cunoştinţe de
specialitate dobândite despre această problemă.
Raportul lor „Telefoanele mobile şi sănătatea” a fost publicat în
aprilie 2000. IEGMP a afirmat următoarele cu privire la folosirea te-
lefoanelor mobile de către copii: „Dacă există actualmente efecte dă-
unătoare sănătăţii provocate de folosirea telefoanelor mobile, copiii
pot fi mai vulnerabili la acestea din cauza sistemului lor nervos în curs
de dezvoltare, a absorbţiei mai mari de energie în ţesuturile craniene şi
a duratei mai mari a expunerii. În conformitate cu abordarea noastră
preventivă, noi considerăm că utilizarea larg răspândită a telefoanelor
mobile de către copii pentru apeluri ne-esenţiale nu trebuie încurajată.
De asemenea recomandăm ca industria telefoniei mobile să se abţină
de la promovarea folosirii telefoanelor mobile de către copii.”
Sir William a afirmat la o conferinţă ştiinţifică ce a avut loc la
Universitatea din Glasgow în septembrie 2001 că producătorii de te-
lefoane mobile deseori îşi prezintă în reclame produsele lor ca fiind
articole esenţiale pentru copii. „Aceste reclame sunt iresponsabile, a
spus Sir William, deoarece craniul copiilor nu este deplin dezvoltat. Ei
vor folosi telefoanele mobile timp îndelungat, iar efectele nu vor fi, un
timp, cunoscute. Părerea mea este că ar trebui să efectuăm mai multă

muncă în privinţa evaluării potenţialelor efecte biologice.”
În ianuarie 2003, Prof. Lawrie Challis, care l-a înlocuit pe Sir
William Stewart în funcţia de preşedinte al Echipei de Cercetare pen-
tru Sănătate în Telecomunicaţiile Mobile (Comisia Stewart), a reafir-
mat opiniile Comisiei cu privire la copii şi folosirea telefoanelor
mobile. Într-un interviu dintr-un ziar britanic, Prof. Challis a menţionat
că este îngrijorat de nivelul ridicat al folosirii telefoanelor mobile în
rândul copiilor. El a adăugat că trebuie făcut mai mult în privinţa
educării tinerilor înspre limitarea timpului pe care-l petrec la telefon.
2. Preocupări privitoare la copiii care folosesc telefoanele mobile
au fost menţionate într-un raport din iulie 2002 al Institutului de Ştiinţă
şi Politică Publică din Arlington, Virginia, SUA. Institutul a fost fon-
dat de Dr. George Carlo, care anterior condusese programul de cerce-
tări de 28 milioane de dolari al industriei wireless a SUA în domeniul
potenţialelor riscuri pentru sănătate produse de folosirea telefonului
celular.
Raportul „Propuneri pentru fonduri suplimetare” afirmă la pag. 4:
„Îngrijorări speciale pentru copii au rezultat din cercetare. Studiile
au arătat că radiaţia pătrunde mai adânc în craniul copiilor şi adoles-
cenţilor, având drept rezultat o expunere mai mare decât în cazul a-
dulţilor la unde radio potenţial dăunătoare; tipul de leziune genetică ce
a fost constatat – micronuclee în sângele uman – este mai probabil să
apară în ţesutul care se află în creştere (dezvoltare) şi care suferă mi-
toză67, precum ţesutul cerebral în creştere la copii; industria wireless îi
alesese drept ţintă pe copii ca pe o piaţă în dezvoltare şi reuşea să
crească folosirea telefonului celular în rândul copiilor şi adolescenţilor.”
Raportul recomandă de asemenea „dezvoltarea materialelor infor-
maţionale pentru copii şi părinţii lor, cu privire la cunoştinţe şi soluţii
care pot fi folosite în şcoli.”
67
Mitoză = procesul de diviziune celulară, specific celulelor eucariote,
prin care dintr-o celulă-mamă rezultă 2 celule-fiice, identice din punct de
vedere genetic.
3. În 8 decembrie 2000 a fost emisă o declaraţie de către Academia

Germană de Pediatrie, care sfătuia părinţii să limiteze folosirea tele-
foanelor mobile de către copii. Ei sfătuiau ca toţi utilizatorii de tele-
foane mobile să ţină conversaţii cât mai scurte posibil, iar în cazul
copiilor sunt necesare precauţii suplimentare, existând „riscuri speciale
pentru sănătate” din cauza organismului lor aflat în creştere.
4. În 31 iulie 2001, Wolfram Koenig, noul şef al Bundesamt für
Strahlenschutz, care este autoritatea federală din Germania pentru
protecţia împotriva radiaţiilor, a afirmat într-un interviu din Berliner
Morgenpost că „Părinţii trebuie să-i ţină pe copii departe de această
tehnologie [a telefoanelor mobile]. Dl. Koenig, de asemenea membru
al Partidului Verzilor din Germania, a spus că „Unii oameni sunt foar-
te sensibili la radiaţii” şi a solicitat companiilor să nu-i ia pe copii
drept ţintă în campaniile lor de publicitate.
5. Într-o expunere făcută la o şedinţă a Senatului australian în anul
2000, şeful CSIRO al Telecomunicaţiilor şi Fizicii Industriale, Gerry
Haddad, a avertizat că noile standarde de expunere în telecomunicaţii
care sunt proiectate au neglijat să prevadă un nivel destul de ridicat de
protecţie, în special în cazul copiilor. Dl. Haddad a spus: „Limitaţi
folosirea telefoanelor mobile de către copii la convorbirile esenţiale...
Un principiu preventiv pare să fie o idee bună”. Dr. Haddad s-a plâns
că nu s-a ţinut cont de opinia CSIRO în formularea noilor standarde de
emisii, care au evitat să recomande limitarea utilizării telefoanelor
mobile de către copii.
6. La o zi după publicarea unui studiu danez despre telefonia
mobilă intitulat „Telefoanele celulare şi cancerul – un studiu naţional
de grup din Danemarca”, o comisie de oameni de ştiinţă danezi au
dezbătut cercetările şi au pus în discuţie validitatea concluziilor stu-
diului. Preşedintele comisiei, profesorul Albert Gjedde, specialist în
neurologie, şi-a exprimat şi el îngrijorarea că copiii pot fi mai vul-
nerabili din cauză că celulele lor cerebrale sunt încă în dezvoltare şi
deci EMF au potenţialul de a provoca vătămări ale creierului mai
grave decât la adulţi. El a recomandat extremă precauţie în acceptarea
asigurărilor în privinţa lipsei de riscuri şi a sugerat ca Danemarca să
reducă la minimum expunerea copiilor la emisiile telefoanelor mobile.
7. Dintr-o declaraţie a lui Olle Johansson, profesor asociat la Secţia

Experimentală de Dermatologie, Departamentul de Neuroştiinţe, Insti-
tutul Karolinska, Suedia (septembrie 2001):
„...Încă din 1996 am început să avertizez în mod public asupra
efectelor în cazul copiilor ale iradierii cu microunde, în urma utilizării
telefoanelor mobile. Dezbaterea s-a concentrat foarte mult asupra res-
ponsabilităţii publicităţii şi a produselor destinate copiilor, iar aici în
Suedia a fost provocată o serioasă alarmă în jurul propunerilor de a se
realiza şi vinde telefoane celulare pentru copii de vârste mici de până
la 5 ani.”
8. Dintr-o declaraţie dată de Sianette Kwee, profesor la Departa-
mentul de Biochimie Medicală, Universitatea din Aarhus, Danemarca
(Membru al comisiei editoriale de bioelectrochimie, expert danez, re-
prezentant în cadrul proiectului COST 281 al Uniunii Europene „Efecte
potenţiale asupra sănătăţii produse de noile sisteme de comunicaţie
wireless”, grupul de bază de cercetare).
Domenii de cercetare: bioelectrochimie: electroporaţia – electrochi-
mia sistemelor biologice, bioelectromagnetică: efectele biologice ale
câmpurilor electromagnetice din mediul înconjurător (frecvenţe extrem
de reduse – ELF şi microunde – MW), asupra dezvoltării celulare în
celulele amniotice umane.
„Studiile noastre au arătat că există o modificare semnificativă în
dezvoltarea celulară în aceste celule după ce au fost expuse la câmpuri
EMF provenite atât de la liniile de putere (ELF), cât şi de la telefoa-
nele mobile (MW). Aceste efecte biologice au fost foarte intense în
cazul celulelor tinere şi viguroase în curs de dezvoltare, dar mult mai
mici în cazul celulelor bătrâne. Aceste rezultate ne arată că, de exem-
plu, câmpurile de microunde produse de telefoanele mobile îi pot a-
fecta pe copii într-o măsură mult mai mare decât pe adulţi.”
9. Declaraţie a Dr. Gerard Hyland de la Universitatea Warwick,
Coventry, Marea Britanie, şi de la Institutul Internaţional de Biofizică
din Neuss-Holzheim, Germania. Fragment (care se ocupă în special de
copii şi de utilizarea de către aceştia a telefoanelor mobile) din raportul
său pentru Comisia STOA a Uniunii Europene.
„Vulnerabilitatea crescută a copiilor pre-adolescenţi”: „Ne putem

aştepta ca pre-adolescenţii să fie (potenţial) într-un risc mai mare decât
adulţii – după cum se arată în Raportul Grupului Independent de
Experţi din Marea Britanie asupra Telefoanelor Mobile (Raportul
Stewart) – pentru următoarele motive:
* Absorbţia microundelor cu frecvenţa folosită în telefonia mobilă
e mai mare (în special la 900 MHz) în cazul unui obiect de mărimea
capului unui copil – aşa-numita rezonanţă a capului – decât în cel al
unui adult, şi în consecinţă, cu cât e mai subţire craniul unui copil, cu
atât penetrarea radiaţiei în creier este mai mare decât la un adult.
* Sistemul nervos încă în curs de dezvoltare şi activitatea undelor
cerebrale asociate în cazul unui copil (şi în special al unuia care este
epileptic) sunt mult mai vulnerabile la agresiunea pulsurilor de mi-
crounde folosite în GSM decât în cazul unui adult. Şi aceasta din cauză
că frecvenţa de repetare multi-cadru de 8,34 Hz şi pulsul de 2 Hz care
caracterizează semnalul de la un telefon echipat cu modul de trans-
misie discontinuă pentru economisirea de energie se găsesc în inte-
riorul domeniului de valori în care se situează activităţile undelor ce-
rebrale alfa şi respectiv delta. Faptul că aceste două activităţi electrice
particulare se modifică în mod constant la copil până la vârsta de
aproximativ 12 ani, când undele delta dispar şi ritmul alfa este în cele
din urmă stabilizat, arată că ne putem aştepta la o vulnerabilitate de
două ori mai mare a copilului la radiaţiile GSM decât în cazul creie-
rului unui adult.
* Activitatea mitotică crescută în celulele copiilor în dezvoltare îi
face mai susceptibili la vătămări genetice.
* Sistemul imunitar al copilului, a cărui eficienţă este degradată de
radiaţia de tipul folosit în telefonia mobilă, este în general mai puţin
robust decât acela al unui adult, aşadar copilul este mai puţin capabil
să facă faţă oricărui efect dăunător sănătăţii provocat de expunerea
(cronică) la o astfel de radiaţie.
10. Dr. Hyland a fost de asemenea consultant într-un mic studiu
spaniol nepublicat, care examina modificările care se produc în activi-
tatea cerebrală a unui copil după ce acesta foloseşte un telefon mobil.
Studiul, realizat de Dr. Michael Klieeisen de la Institutul de Cercetări

pentru Neuro Diagnostic din Mirabella, Spania, a constatat că un sin-
gur apel telefonic care durează doar două minute poate modifica ac-
tivitatea electrică normală a creierului unui copil pentru timp de o oră
după aceea. S-a constatat de asemenea că microundele pătrund adânc
în creier şi nu doar în jurul urechii.
Subiecţii au fost un băiat de 11 ani şi o fată de 13 ani. Folosind un
scanner CATEEN, conectat la o maşină care măsura activitatea un-
delor cerebrale, cercetătorii au putut să obţină imagini fotografice ale
modificărilor produse în activitatea electrică cerebrală.
Într-un interviu dintr-un ziar, Dr. Hyland a afirmat că el consideră
rezultatele „extrem de tulburătoare”. „Asta te face să te întrebi dacă
copiii, al căror creier este încă în dezvoltare, trebuie să folosească
telefoane mobile”, a adăugat el. Rezultatele arată că creierul copiilor
este afectat pentru lungi perioade de timp după o utilizare de foarte
scurtă durată. Modelul undelor lor cerebrale este anormal şi se menţine
ca atare pentru o perioadă lungă. Aceasta ar putea afecta modul şi ca-
pacitatea de a învăţa în clasă dacă ei folosesc telefonul în timpul
pauzei, de exemplu. Încă nu cunoaştem toate răspunsurile, dar modi-
ficările din undele cerebrale ar putea duce la: lipsă de concentrare,
pierderi de memorie, incapacitate de a învăţa şi comportament agresiv.
Dacă aş fi părinte, aş fi extrem de precaut în a permite copiilor mei să
folosească un mobil chiar pentru un timp foarte scurt. Sfatul meu ar fi
să evite telefoanele mobile.”
Dr. Michael Klieeisen, care a condus studiul, a spus: „Noi am putut
vedea în cel mai mic amănunt ce se petrece în creier. Niciodată nu
ne-am aşteptat să vedem această activitate desfăşurându-se în creier.
Suntem îngrijoraţi că aceste echilibre delicate care există – ca de
exemplu imunitatea la infecţie şi boală – ar putea fi alterate.”
11. Prof. Leif Salford şi colaboratorii, autori ai studiului asupra
posibilei vătămări a sistemului nervos datorate radiaţiei telefoanelor
mobile, avertizează asupra posibilelor implicaţii pentru adolescenţi.
Prof. Salford şi colegii săi de la Universitatea Lund din Suedia au
expus cobai de 12 şi de 26 de săptămâni la o radiaţie de microunde
timp de două ore, radiaţie comparabilă cu aceea a unui telefon mobil
GSM. Au fost aleşi cobai cu aceste vârste pentru că vârsta lor de dez-
voltare este comparabilă cu aceea a persoanelor adolescente. „Condiţia
de creier aflat în dezvoltare merită o preocupare specială – au scris
autorii – deoarece procesele biologice şi de maturizare sunt deosebit
de vulnerabile.”
După 50 de zile creierele cobailor au fost examinate. Studiul a
constatat că expunerea la microunde a fost asociată cu scurgerea de
albumină prin bariera sânge-creier şi cu vătămarea neuronală care a
crescut proporţional cu mărimea expunerii. Deşi numărul cobailor cu-
prins în studiu a fost mic, autorii au afirmat că „rezultatele combinate
sunt foarte semnificative şi arată o relaţie clară doză-răspuns.” Ei au
avertizat: „Nu putem exclude faptul că după câteva decenii de utilizare
frecventă zilnică, o întreagă generaţie de utilizatori pot suferi efecte
negative când vor ajunge la o vârstă mijlocie.”
Într-un interviu pentru BBC News, Prof. Salford a afirmat că
„Creierul unui cobai este foarte asemănător cu al omului. Ei au aceeaşi
barieră sânge-creier şi acelaşi tip de neuroni. Pe bună dreptate putem
să credem că efectele ce au loc în creierul cobailor se petrec şi în cel al
oamenilor.” „Dacă acest efect urmează să se manifeste şi la utilizatorii
tineri de telefoane mobile, efectele ar putea fi terifiante. S-ar putea
observa o capacitate redusă a rezervei creierului, ceea ce înseamnă că
acei care ar putea în mod normal să aibă boala Alzheimer la bătrâneţe
ar putea să o facă mult mai devreme.”
Prof. Salford a spus după aceea că utilizatorii de telefoane mobile
nu trebuie să fie alarmaţi de aceste cercetări, pentru că ele constituie o
observaţie, într-un laborator, pe un număr mic de animale, şi este ne-
voie ca aceste cercetări să fie repetate. „Cu toate acestea, experimentul
realizat este destul de puternic pentru a merita mai multe cercetări în
această zonă.” Apoi a adăugat: „Probabil faptul că ţinem în mod
repetat telefonul mobil la cap ar putea avea efecte dăunătoare pe
termen lung... Poate că trebuie să ne gândim să restrângem folosirea
telefoanelor mobile.”
Într-un program radio BBC „Tu şi ai tăi” din 5 februarie 2003, Prof.
Salford a spus că el nu ar îngădui copiilor săi să folosească un telefon
mobil altfel decât pentru o urgenţă şi el însuşi nu-l foloseşte decât când
este absolut necesar. El a spus că evaluează realitatea vătămării cre-

ierului ca „o probabilitate mai degrabă decât ca o posibilitate.”
12. Directorul general al OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii),
vorbind despre copii şi folosirea telefoanelor mobile: Dr. Gro Harlem
Brundtland, fost prim ministru al Norvegiei şi director general OMS,
este în favoarea unei abordări precaute a utilizării telefoanelor mobile
şi i-a sfătuit în mod public pe copii să nu folosească telefoane mobile.
Doamna Brundtland recomandă tuturor să limiteze timpul petrecut
vorbind la telefon, dar ea nu consideră că există suficiente dovezi
ştiinţifice pentru a emite o avertizare oficială. Brundtland spune că are
dureri de cap ori de câte ori foloseşte un telefon mobil. „La început
simţeam o căldură în jurul urechii. Dar disconfortul s-a înrăutăţit şi s-a
transformat în durere de cap de fiecare dată când foloseam un telefon
mobil.” Nu te ajută dacă ai convorbiri scurte, a spus ea într-un interviu
într-un ziar. Interviul a fost publicat pe prima pagină a ziarului Dagbladet
Norge şi a fost apoi reluat de presa suedeză.
13. Prof. Michael Kundi de la Institutul de Sănătate a Mediului,
Universitatea din Viena, Austria, a afirmat într-un articol apărut în nu-
mărul din iulie/august 2002 al revistei Microwave News: „Am citit cu
mare interes raportul dvs. despre întrunirea de la Roma în legătură cu
riscurile posibile pentru copii ale telefoanelor mobile (MWN, M/J
2002). Instituţia mea de la Universitatea din Viena şi Medicii pentru
un Mediu Sănătos (o organizaţie non-guvernamentală) au publicat o
broşură informativă „Telefoanele mobile şi copiii”, sponsorizată de
Partidul Verzilor din Austria. Aceasta descurajează folosirea de către
copii a telefoanelor mobile. „Argumentele sunt similare cu acelea care
au fost înfăţişate şi de alţii. Totuşi, în plus, broşura se bazează pe un
fapt care nu a fost evidenţiat anterior şi, spre suprinderea mea, se pare
că nu a fost discutat la Roma. Craniul unui copil este nu doar mai
subţire – şi în mod sigur are proprietăţi dielectrice diferite pentru că
are mai multe vase de sânge – ci de asemenea el conţine mai multe
celule stem care pot forma globule sangvine. De aici, dacă radiaţia
RF/MW are o influenţă asupra producerii cancerului, efectele ei vor fi
mai mari din două motive: primul, celulele cele mai vulnerabile sunt la
numai milimetri de antenă. (Din câte cunosc eu, nimeni nu a calculat
SAR-ul din măduva osoasă a craniului); al doilea, cu cât are loc o

transformare malignă mai devreme în viaţă, cu atât mai probabil ea va
duce la o stare malignă clinică.”
14. Scrisoare de la Norbert Hankin, om de ştiinţă în domeniul
mediului, Agenţia pentru Protecţia Mediului SUA, răspunzând lui
George Carlo, şeful Proiectului pentru Protecţie împotriva Radiaţiilor.
„Vă mulţumesc că mi-aţi trimis e-mailul cu comunicatul de presă ce
anunţa noul proiect care investighează posibilitatea existenţei unei
relaţii între utilizarea telefoanelor mobile şi riscuri variate pentru să-
nătate. Sugerez că o altă zonă de îngrijorare care nu trebuie trecută cu
vederea, din cauza potenţialului impact asupra calităţii vieţii viitorilor
adulţi (actualmente copii), este posibilul impact al tehnologiei teleco-
municaţiilor wireless şi al produselor acesteia asupra capacităţii de
învăţare a copiilor.
Utilizarea în continuă creştere a comunicaţiilor wireless de către
copii, precum şi în şcoli, va avea ca rezultat expunerea prelungită a
copiilor la radiaţii din domeniul microundelor (posibil mai multe ore
pe zi), pe termen lung (12 sau mai mulţi ani de expunere în sălile de
clasă conectate la reţelele de computere prin reţele wireless de tele-
comunicaţii).
Studii recente, implicând expuneri pe termen scurt, au demonstrat
că efecte subtile asupra funcţiilor cerebrale pot fi cauzate de radiaţiile
din domeniul microundelor de tipul celor folosite în comunicaţiile mo-
bile. Unele cercetări pe rozătoare au arătat efecte adverse asupra me-
moriei pe termen scurt şi pe termen lung. Există deci îngrijorarea că,
dacă astfel de efecte pot apărea la copiii preadolescenţi, atunci chiar o
uşoară deteriorare a capacităţii de învăţare de-a lungul anilor de în-
văţământ ar putea afecta calitatea vieţii acestor indivizi atunci când vor
ajunge la vârsta adultă. Efectul potenţial asupra învăţării al expunerii
prin aparate de telecomunicaţii folosite de copii trebuie avut în vedere
pentru studiu de către Proiectul pentru Protecţie împotriva Radiaţiilor.”
15. Guvernul francez, în data de 1 martie 2002, a reiterat o reco-
mandare utilizatorilor de telefoane mobile, amintindu-le că părinţii tre-
buie să le spună copiilor să limiteze folosirea telefoanelor mobile şi că,
atunci când folosesc căşti, femeile însărcinate trebuie să ţină telefonul
departe de abdomen, iar adolescenţii trebuie să-l ţină departe de orga-

nele genitale, aflate în curs de dezvoltare.
16. În data de 9 octombrie 2002, 22 de doctori în medicină de
la Asociaţia Germană Interdisciplinară pentru Medicina Mediului
(Interdisziplinäre Gesellschaft für Umweltmedizin e. V. – IGUMED)
s-au întâlnit pentru a discuta în legătură cu îngrijorările lor referitoare
la nivelul în scădere al calităţii sănătăţii publice, pe care ei îl consideră
ca fiind o consecinţă a nivelelor din ce în ce mai mari ale radiaţiilor de
înaltă frecvenţă (radiofrecvenţă/radiaţie de microunde) din tehnologia
telecomunicaţiilor.
Unele dintre situaţiile pe care ei le-au constatat ca fiind o conse-
cinţă a tehnologiei au fost: tulburări de învăţare, de concentrare şi de
comportament; crize cardiace şi accidente vasculare cerebrale în rân-
dul unei populaţii tot mai tinere; boli cerebrale degenerative (de exem-
plu Alzheimer); epilepsie, leucemie, tumori cerebrale.
Alături de numeroase recomandări, ei au cerut în mod special in-
terzicerea folosirii telefoanelor mobile de către copii şi restricţii în fo-
losirea lor de către adolescenţi.
17. Departamentul de Ştiinţă şi Educaţie al Asociaţiei Medicale
Britanice a publicat un raport provizoriu „Telefoanele mobile şi să-
nătatea” în 24 mai 2001. Raportul declară că persoanele trebuie să-şi
limiteze expunerea la radiaţii de frecvenţă radio (RFR) şi să adopte o
abordare precaută, în special în cazul utilizării telefoanelor mobile de
către copii.
18. Sfaturi ale Comitetului Naţional Rus pentru Protecţia împotriva
Radiaţiei Non-Ionizante (RNCNIRP) în legătură cu utilizarea tele-
foanelor mobile. RNCNIRP dă următoarele sfaturi pentru utilizarea în
siguranţă a telefoanelor mobile. Aceste recomandări se bazează pe
principiul de precauţie al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pe studiile
ştiinţifice şi medicale publicate, pe analize şi recomandări făcute de
grupuri ştiinţifice şi pe opinii de specialitate ale membrilor RNCNIRP.
a. Copiii sub vârsta de 16 ani nu trebuie să folosească telefoane
mobile.
b. Femeile însărcinate nu trebuie să folosească telefoane mobile.
c. Cei care suferă de următoarele boli şi tulburări nu trebuie să

folosească telefoane mobile: boli neurologice precum neurastenia, psi-
hopatia, psihastenia, şi toate nevrozele cu tulburări astenice, isterice,
obsesive şi cu scăderi ale activităţii mentale, fizice, pierderi de me-
morie, tulburări de somn, epilepsie şi sindrom epileptic, predispoziţie
pentru epilepsie.
d. Durata convorbirilor trebuie să fie limitată la maximum trei mi-
nute şi, după ce a avut o convorbire, persoana respectivă trebuie să
aştepte minimum 15 minute înainte de a face un nou apel. Este puter-
nic încurajată utilizarea de căşti şi sisteme hands-free. Fabricanţii şi
comercianţii de telefoane mobile trebuie să includă, alături de specifi-
caţiile tehnice, următoarele informaţii: toate recomandările precedente
referitoare la utilizare; toate datele relevante sanitare şi epidemiologice
despre telefoanele mobile, împreună cu nivelele de expunere la radiaţii
asociate cu telefoanele, precum şi numele laboratorului care a efectuat
măsurătorile.
19. Fragment din articolul „Expunerea la radiaţii din domeniul ra-
diofrecvenţelor şi microundelor – criză în creştere a sănătăţii me-
diului?” de Cindy Sage de la Sage Consultant, extras de pe website-ul
Societăţii Medicale din San Francisco:
„Sunt copiii supuşi unui risc mai mare? Probabil că da, deoarece
copiii sunt încă în creştere, iar celulele lor se transformă mai repede
decât cele ale adulţilor. Multe din studiile care indică o legătură între
liniile de putere şi cancer arată că copiii sunt în mod particular sen-
sibili la nivelurile joase EMF în urma unor expuneri cronice şi ca
urmare există riscul îmbolnăvirii de leucemie. Utilizarea „telefoanelor
mobile pentru puştani”, cu un buton pentru mami şi unul pentru tati,
este una dintre ideile groaznice în această privinţă.”
20. Miniştrii din guvernele Thailandei şi Bangladesh-ului şi-au ex-
primat îngrijorările în legătură cu utilizarea telefoanelor mobile de
către copii. În Thailanda, Purachai Piemsomboon, a cărui campanie du-
să împotriva viciilor a interzis adolescenţilor să frecventeze cârciumi şi
localuri de noapte, a citat un studiu japonez care, afirmă el, a precizat
că telefoanele mobile emit radiaţii dăunătoare celulelor din creier şi
nervilor, în special la tineri. El a spus că dacă adolescenţii continuă să
ignore acest avertisment, ar putea deveni necesară o lege care să in-

terzică folosirea lor. În Bangladesh, Ministrul Mediului a menţionat
posibilitatea promulgării legilor care interzic telefoanele mobile pentru
copiii sub 16 ani pentru a-i proteja de expunerea la radiaţii ce pot
aduce vătămări creierului. El a schiţat acest plan la o conferinţă cu
doctori şi oameni de ştiinţă din capitala Dhaka. Sunt de asemenea pla-
nificate reglementări pentru a interzice companiilor să vândă telefoane
mobile copiilor. Familiile vor fi sfătuite să le ţină departe de copii.
Companiile de telefonie mobilă din Bangladesh au criticat propunerea,
spunând că nu există o bază ştiinţifică pentru această măsură.
Ce spun autorităţile
În 2001, Autoritatea Australiană în Comunicaţii (ACA) a distribuit
în toate şcolile din această ţară o broşură intitulată „Telefoanele
mobile... sănătatea dumneavoastră şi reglementările în domeniul ra-
diaţiilor electromagnetice din domeniul microundelor”. În legătură cu
posibilele efecte asupra sănătăţii, broşura afirmă numai că „ponderea
opiniei ştiinţifice naţionale şi internaţionale este că nu există nicio
dovadă susţinută că utilizarea unui telefon mobil provoacă efecte dă-
unătoare sănătăţii”.
Această broşură induce în eroare pentru că oferă un punct de vedere
limitat asupra aşa-numitei „opinii ştiinţifice”. Când se referă la „pon-
derea opiniei ştiinţifice naţionale şi internaţionale”, se referă de fapt
la opinia şi la liniile directoare ale expunerii la frecvenţele radio
stabilite de Comisia Internaţională pentru Protecţia împotriva Radiaţiei
Non-Ionizante (ICNIRP) – linii directoare încorporate în Standardul
Australian de Expunere la Radiofrecvenţă (RF). Ceea ce se omite din
broşură este admiterea relevanţei limitate a liniilor directoare ICNIRP
în legătură cu expunerile umane reale.
Liniile directoare ICNIRP se bazează în mare măsură pe studii de
expunere de scurtă durată şi de nivel ridicat, efectuate pe animale, re-
alizate pentru a determina limitele expunerii astfel încât să nu apară
riscuri imediate asupra sănătăţii (cum ar fi încălzirea ţesuturilor cor-
pului, denumită efect termic) în urma expunerii la niveluri ridicate.
Cităm: „Cele mai multe dintre efectele biologice determinate ale ex-
punerii la câmpuri de RF sunt compatibile cu răspunsurile la căldura

indusă. Cele mai multe studii au examinat alte efecte decât cancerul,
multe au examinat răspunsuri fiziologice şi termo-reglatoare, efecte a-
supra comportamentului şi asupra producerii opacizării lentilei ochiu-
lui (cataracte) şi efecte negative asupra reproducerii ca urmare a expu-
nerii acute la niveluri relativ înalte ale câmpurilor RF. Foarte puţine
studii sunt relevante pentru evaluarea legăturii dintre expunerea la RF
şi producerea cancerului la oameni.” Broşura ACA ar fi mai conformă
cu adevărul dacă ar adăuga în concluzie: „Nu există nicio dovadă de-
monstrată că folosirea telefoanelor mobile cauzează efecte dăunătoare
sănătăţii, deoarece încă nu s-au făcut cercetările necesare.”
Este oare într-adevăr ştiinţific ca ACA şi alte departamente guver-
namentale să se bazeze pe studii de expunere de scurtă durată şi ni-
veluri ridicate făcute pe animale pentru a da asigurarea că utilizarea te-
lefoanelor mobile nu este dăunătoare, mai ales atunci când este vorba
de copii?
Încă mai important, ICNIRP nu examinează posibilitatea exis-
tenţei unor efecte non-termice pentru sănătate provenind din ex-
punerea de lungă durată şi niveluri joase la radiaţii din domeniul
microundelor/RF, ca de exemplu în urma utilizării unui telefon mobil
timp de ani de zile. Ca atare, afirmaţiile ICNIRP sunt irelevante din
punct de vedere ştiinţific pentru problema de faţă. Însă dintr-un punct
de vedere al omului obişnuit, care nu e de specialitate, aceste afirmaţii
ca „ponderea opiniei ştiinţifice naţionale şi internaţionale” sună
într-adevăr impresionant la prima vedere.
În 1995, Dr. Ross Adey, unul dintre cei mai importanţi şi mai res-
pectaţi oameni de ştiinţă din lume, a comentat sintagma „ponderea o-
piniei ştiinţifice naţionale şi internaţionale” afirmând: „Probele de la-
borator ale existenţei efectelor non-termice ale câmpurilor EMF şi ale
câmpurilor de microunde/RF constituie acum un corp major de lite-
ratură ştiinţifică în jurnale certificate. Opinia mea personală este că a
continua să ignori această muncă în cursul stabilirii unui standard este
un fapt iresponsabil, până la punctul de a deveni un scandal public.”
În concluzie
Asistăm la o bătălie ideologică între un număr tot mai mare de ex-
perţi ce solicită o abordare plină de precauţie pentru a proteja sănătatea
copiilor, şi puterea de corporaţie a unei industrii de miliarde de dolari
având preocupări bazate numai pe maximizarea profiturilor corpora-
ţiilor pe posibila cheltuială a bunăstării viitoare a copiilor noştri.
Este îngrijorător faptul că multe comisii de reglementare ce au
sarcina de a proteja sănătatea publică preiau informaţiile privind pro-
blemele de sănătate de la consilierii experţi în radiaţii care în multe
cazuri sunt totodată angajaţi ai corporaţiilor de telecomunicaţii. Acest
lucru poate fi justificat în unele situaţii, pentru că mulţi experţi în ra-
diaţii lucrează desigur în cadrul industriei. Totuşi, trebuie clar recunos-
cut faptul că o asemenea colaborare plasează sus pe agenda acestor
comisii riscul lipsei de imparţialitate.
Se poate ca rezultatul acestui conflict să nu se cunoască încă mulţi
ani, până când utilizatorii tineri de azi ai telefoanelor mobile înaintează
mult în vârsta adultă. Dar după aceea, dacă avertismentele despre ris-
curile asupra sănătăţii se vor dovedi adevărate, în cazul multora din
aceşti indivizi se vor fi produs deja daune ireversibile pentru sănătatea
lor. Fiecare părinte care e tentat să îngăduie copiilor săi să folosească
fără restricţie telefoanele mobile trebuie să-şi pună întrebarea: „Merită
oare riscul?”.68
4.3 Pilonii şi antenele de telefonie mobilă
Pilonii de telefonie mobilă: înlesnire wireless? sau pericol

pentru mediul înconjurător?
Pilonii de telefonie mobilă se ivesc pretutindeni, precum ciupercile.
Îi vedem plasaţi neadecvat în vecinătăţi rezidenţiale, pe terenurile
şcolilor, de-a lungul frumoaselor drumuri de ţară şi al şoselelor pi-
toreşti – de obicei în pofida obiecţiilor vehemente ale celor din veci-
68
Cf. D. Maisch, „Children and Mobile Phones… Is There a Health Risk?
The case for extra precautions”, EMFacts Consultancy, februarie 2003.
nătate, ale părinţilor şi ale ecologiştilor. Pilonii sunt adesea plasaţi în

acele locuri chiar de acei oameni pe care noi i-am ales să ne protejeze
comunităţile.
Mulţi dintre agenţii americani municipali au fost intimidaţi de o
prevedere oneroasă dintr-o lege federală – numită secţiunea 704 a
Actului Telecomunicaţiilor din 1996, precum şi de o agresivă industrie
a telecomunicaţiilor care ameninţă cu darea în judecată. Cei din oraş,
temându-se de nişte reclamaţii judecătoreşti, au ajuns să aibă impresia
că au mâinile legate şi că siguranţa unei părţi din populaţie, situată în
vecinătatea acestor piloni, trebuie sacrificată de dragul comunităţii mai
mari. Iar în condiţiile apariţiei atâtor arii de antene necesare pentru a
susţine tot mai multe structuri wireless, acum aproape toată lumea
trebuie să se supună acestui „sacrificiu”. Nicio regiune, nicio privelişte
pitorească sau construcţie istorică nu este exclusă de la amplasarea în
vecinătate a acestor piloni.
Agenţii municipali se simt extrem de frustraţi şi neputincioşi în faţa
unei industrii de multe miliarde de dolari care se pare că are de partea
ei Congresul. E ca şi cum am fi devenit lumânări în furtuna wireless,
deşi continuă să existe o serioasă incertitudine ştiinţifică asupra sigu-
ranţei acestei tehnologii.
Nu există nicio comunitate care să nu fie afectată astăzi de pilonii
de telefonie mobilă. Amplasarea lor este una dintre cele mai litigioase
puncte din legea utilizării terenurilor, atât în America, cât şi în multe
ţări europene unde au fost stabilite standarde de expunere mult mai
stricte pentru radiaţiile din domeniul radiofrecvenţelor – domeniul din
spectrul electromagnetic folosit pentru această tehnologie wireless.
Cu numai câţiva ani în urmă această situaţie nu exista. Într-adevăr,
dezvoltarea rapace a acestei tehnologii a luat complet prin surprindere
cele mai multe comunităţi.
Cum s-a întâmplat să ajungem în acest punct în care simţim că am
pierdut controlul fundamental asupra celui mai preţuit drept şi anume
acela de a ne proteja sănătatea, siguranţa şi bunăstarea comunităţilor
noastre, şi de a ne păstra valorile proprietăţii? Cât de reale sunt în-
grijorările pentru sănătate privind această tehnologie? Cum putem să
ne recăpătăm drepturile? Ce este rezonabil să cerem, ţinând cont de
faptul că mulţi americani doresc să beneficieze de serviciile oferite de

telefonia mobilă?
În decembrie 2000 a avut loc o conferinţă în districtul Lichfield,
Connecticut, la care au luat cuvântul specialişti foarte buni din dome-
niu, pentru a oferi răspunsuri la astfel de întrebări. Cartea ce conţine
lucrările prezentate la conferinţă împărtăşeşte această experienţă unui
public mai larg. Niciunei comunităţi nu trebuie să-i lipsească aceste
informaţii, deoarece un lucru e sigur – milioane de oameni îndrăgesc
telefoanele celulare, dar nimeni nu îndrăgeşte infrastructura necesară
pentru a susţine un sistem civil de telefonie wireless. Noile tehnologii
wireless – TV wireless, computere wireless, faxuri wireless, modemuri
wireless, ca să menţionăm doar câteva – au fost deja lansate. Toate
acestea vor necesita spectru şi antene suplimentare, pentru radiaţia
corespunzătoare – iar aceasta în condiţiile în care nu există o înţelegere
clară a consecinţelor biologice pentru oameni sau pentru alte specii.
Este imperativ să dobândim mult mai multă înţelepciune în a
cântări nevoile conflictuale ale celor care doresc să beneficieze de
astfel de servicii şi ale acelora care nu vor să trăiască în vecinătatea
acestor infrastructuri, şi să căutăm soluţii.69
Antenele de telefonie mobilă şi efectele instalării lor

Multe persoane sunt îngrijorate deoarece locuiesc la ultimele etaje
ale unor blocuri pe terasa cărora administratorii acestora au permis
unor firme de telefonie mobilă amplasarea de antene pentru recepţia
semnalului. Legea prevede ca hotărârea de a amplasa o astfel de
antenă pe un bloc nu poate fi luată decât prin votul asociaţiei de
proprietari a imobilului respectiv, luat cu cvorumul prevăzut în actele
constitutive ale asociaţiei (act constitutiv şi statut) şi atunci când
şedinţa respectivă a fost convocată legal, prin afişare la avizier, astfel
încât toţi locatarii imobilului să fie anunţaţi pentru a participa şi a-şi
exercita dreptul de a decide în această problemă. Adeseori, firmele de
telefonie mobilă care instalează antene pe blocuri se obligă prin con-
tract cu asociaţia la repararea acoperişului sau la alte cheltuieli legate
69
Cf. B. Blake Levitt (Ed.), Cell Towers: Wireless Convenience? or
Environmental Hazard?, Ed. Safe Goods/New Century, 2001.
de repararea unei părţi din spaţiile comune ale blocului, fapt care îi
face pe cei mai mulţi locatari, care altfel ar fi fost obligaţi la acele
cheltuieli, să accepte contractul cu firma de telefonie mobilă, fără a se
mai preocupa prea mult de efectele posibile pe termen lung ale emi-
siilor de radiaţii din domeniul microundelor produse de antena de te-
lefonie mobilă amplasată pe imobilul lor. Totuşi aceasta este o pro-
blemă reală, iar fiecare persoană are dreptul de a se opune unei decizii
care ar putea să-i afecteze sănătatea. În ţările civilizate această pro-
blemă este de multă vreme reglementată prin legi specifice şi res-
trictive care, dincolo de marile interese financiare ale companiilor de
telefonie mobilă, acordă prioritate protecţiei cetăţenilor şi eliminării
oricăror potenţiale riscuri.70
Consiliul de conducere al liceului West Linn din Wilsonville a

cerut demontarea pilonilor de telefonie mobilă
Membrii consiliului de conducere al liceului West Linn din
Wilsonville, SUA, sunt îngrijoraţi de efectele asupra sănătăţii pe care
aceste emisii electromagnetice le pot avea asupra celor 8 300 de elevi
ai liceului. În prezent, liceul West Linn are în vecinătate un pilon de
telefonie mobilă, chiar la marginea campusului. Consiliul de condu-
cere al şcolii a decis în septembrie 2008 să interzică siturile comerciale
de tehnologie wireless şi a afirmat că se va opune celor propuse pentru
a fi instalate în vecinătatea şcolii.
Aceasta nu este o decizie uşor de luat. Chiria plătită de companii
pentru amplasarea de piloni sau de echipamente de telefonie mobilă pe
o clădire le poate aduce aproximativ 2 000 de $ pe lună, pentru fiecare
locaţie. Spre exemplu, cele nouă situri de telefonie celulară / wireless
din vecinătatea a două licee şi a două gimnazii din districtul Lake
Oswego aduc venituri de 200 000 de $ pe an.
Liceul West Linn are un pilon care se afla acolo în 1998 atunci
când a cumpărat terenul, însă plănuieşte să lase contractul să expire.
Districtul câştigă 27 000 de $ pe an de la cele trei companii care uti-
lizează pilonul de lângă liceul West Linn.
70
Cf. Av. Melania Floarea, „Antenele de telefonie mobilă şi efectele
instalării lor”, Jurnalul Naţional, 20 iulie 2006.
Barry Albertson, membru în consiliul director al şcolii din

Tigard-Tualatin, SUA, deţinător al unui doctorat în biologie, biochimie
şi endocrinologie, şi care efectuează cercetare ştiinţifică pentru o
clinică medicală, a afirmat că copiii au o sensibilitate mai mare decât
adulţii la radiaţiile electromagnetice. „Nu vreau să risc”, a spus el,
„copiii sunt mult prea importanţi pentru mine.”
Astfel de reacţii pun companiile de telefonie celulară într-o poziţie
dificilă. „Clienţii noştri ne cer din ce în ce mai multe servicii, însă
singura modalitate de a le furniza este cu ajutorul infrastructurii (a
pilonilor de telefonie mobilă)”, a afirmat Joe Farren de la CTIA – The
Wireless Association. Numărul utilizatorilor de telefonie celulară a
crescut de la aproximativ 28 de milioane în 1995 la 262 de milioane în
2008 (numai în SUA). Conform asociaţiilor din industria wireless, în
SUA se găsesc aproximativ 120 000 de piloni de telefonie mobilă71.
Reacţii ale populaţiei împotriva pilonilor de telefonie mobilă

În dimineaţa zilei de 14 iulie 2007, un australian în vârstă de 45 de
ani, pe nume John Patterson, s-a urcat într-un tanc şi l-a condus pe
străzile din Sydney, dărâmând în drumul său şase piloni de telefonie
celulară şi o substaţie electrică. Patterson, fost lucrător în telecomu-
nicaţii, localizase pe o hartă pilonii care, susţinea el, erau vătămători
pentru sănătate.
În ultimii ani, protestatarii din Anglia şi din Irlanda de Nord au
doborât mai mulţi piloni de telefonie celulară, tăindu-i cu ferăstrăul,
scoţându-le şuruburile sau trăgându-i cu ajutorul unor camioane-remorcă
şi cu funii. Într-unul dintre aceste cazuri, localnicii au cumpărat struc-
tura doborâtă şi au vândut bucăţi din ea ca suveniruri, pentru a strânge
fonduri pentru viitoarele proteste.
Au început să se audă din ce în ce mai multe proteste în cadrul
întâlnirilor din consiliile orăşeneşti, din comisiile de planificare şi din
alte corpuri guvernamentale. De asemenea, în Statele Unite au avut loc
eforturi ale cetăţenilor de a bloca instalarea de noi piloni de telefonie
celulară în California, New Jersey, Maryland, Illinois, Dakota de Nord,
71
Cf. Wendy Owen, „West Linn – Wilsonville school board to unplug cell
towers, and some income”, Oregonian Sunday, 14 septembrie 2008.
precum şi în regiunile canadiene Ontario şi British Columbia. În nu-

meroase districte este interzisă amplasarea de antene de telefonie mo-
bilă pe acoperişul şcolilor.
De asemenea, de multă vreme, în Marea Britanie pilonii de tele-
fonie mobilă sunt încă şi mai puţin bineveniţi şi s-au înregistrat dispute
de-a lungul întregii ţări.
Majoritatea oponenţilor citează nu doar argumente legate de este-
tică, ci în special îngrijorările legate de efectele asupra sănătăţii pro-
duse de câmpurile electromagnetice generate de aceşti piloni. Odinioară
ridiculizaţi, oponenţii încep acum să fie sprijiniţi de studiile comunită-
ţii ştiinţifice.
Îngrijorările existente nu sunt legate doar de telefoanele celulare.
Regiunea Tottenham din Londra a început să ia în considerare su-
primarea tuturor tehnologiilor wireless în şcoli. În 2006, Fred Gilbert,
un respectat om de ştiinţă şi preşedinte al Universităţii Lakefield din
Ontario, a interzis internetul wireless în campusul său.
La întrunirea din anul 2006 a Comisiei Internaţionale pentru Si-
guranţă Electromagnetică, ce a avut loc la Benevento, în Italia, 42 de
oameni de ştiinţă din 16 ţări au semnat o rezoluţie prin care cereau o
reglementare mult mai strictă pentru câmpurile electromagnetice ge-
nerate în cadrul comunicaţiilor wireless.
Cu patru ani înainte, un grup de medici întruniţi la Freiburg, în
Germania, semnaseră un document prin care cereau standarde mai
stricte pentru comunicaţiile wireless, precum şi interzicerea utilizării
dispozitivelor wireless de către copii. În anii următori, mai mult de
3000 de medici au semnat aşa-numitul „Apel de la Freiburg” şi do-
cumentele bazate pe acesta.
Oamenii de ştiinţă şi mai multe grupuri îngrijorate cu privire la
standardele stabilite pentru câmpurile electromagnetice au criticat Or-
ganizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi alte organizaţii pentru faptul
că minimalizează riscurile. Mai multe voci au evidenţiat interesele fi-
nanciare imense implicate în legătură cu o industrie de comunicaţii
globale despre care se aşteaptă că va vinde până în 2011 telefoane
mobile şi alte dispozitive wireless în valoare de aproximativ 250 de
miliarde de dolari. Microwave News au citat nişte rapoarte belgiene
apărute spre sfârşitul anului 2006 care arătau că două grupuri in -

dustriale – Asociaţia GSM şi Forumul Fabricanţilor de Telefoane
Mobile – au furnizat mai mult de 40 % din bugetul pentru proiectul de
studiu OMS al câmpurilor electromagnetice din anii 2005-2006.
Autorii unui articol publicat în ianuarie 2007 în revista Environmental
Health Perspectives au descoperit că, atunci când studiile erau finan-
ţate de cei din industria telefoniei mobile, acestea nu au găsit o relaţie
semnificativă între utilizarea telefoanelor celulare şi problemele de
sănătate, iar atunci când studiile erau independente, acestea au găsit în
marea majoritate o astfel de legătură72.
În Noua Zeelandă, pilonii de telefonie mobilă sunt interzişi pe pro-
prietăţile şcolilor din cauza posibilelor efecte dăunătoare sănătăţii. Dar
reglementările în vigoare în multe state, ca de exemplu cele ale asoci-
aţiei Health Canada, ignoră pericolele ascunse ale telefoanelor celu-
lare, care emit semnale ce vibrează prin cutia craniană într-un mod pe
care un expert îl aseamănă cu lovituri de ciocan în creier. „Codul de
siguranţă 6” ia în considerare doar microundele care ard pielea. „În
esenţă, Health Canada pretinde că dacă nu te prăjesc, înseamnă că
nu-ţi fac rău”, spune Walter McGinnis. „Este ca şi cum ai spune că ţi-
gările nu sunt periculoase dacă nu te ard.”73
Orange: o staţie de emisie interzisă

Prin decizia din 5 martie 2009, Tribunalul din Angers a dat dreptate
locuitorilor din Notre Dame d’Allençon, districtul francez Maine-et-Loire,
care protestau contra instalării unei antene de telefonie mobilă Orange
în clopotniţa bisericii. Magistratul a hotărât să interzică această ins-
talare, relatează ziarul francez Le Figaro. Locuitorii au invocat proxi-
mitatea grădiniţei de copii şi a şcolii primare, situate la mai puţin de 50
de metri.
72
Stan Cox, „Are Your Cell Phone and Laptop Bad for your Health?”,
AlterNet, 31 iulie 2007, http://www.alternet.org/story/58354.
73
Cf. Will Thomas, „GRAVE Cell Phone Dangers Revealed...”, New Media
Explorer, 15 februarie 2005,
http://www.newmediaexplorer.org/chris/2005/02/15/grave_cell_phone_dangers
_revealed.htm.
După cum a spus magistratul, „există un risc sanitar pentru popu-

laţiile riverane”. Judecătorul s-a bazat pe un raport al Direcţiei Gene-
rale de Sănătate care precizează: „Este preferabil să se reducă la mi-
nimum nivelul de expunere a persoanelor potenţial sensibile cum sunt
copiii sau anumite persoane bolnave.”74
Staţiile de emisie de telefonie mobilă şi justiţia: niciodată două

fără trei
(Comunicat de presă al asociaţiei Robin des Toits, 6 martie 2009)
Prin decizia din 5 martie 2009, Tribunalul din Angers a interzis
societăţii Orange France să efectueze instalarea unei staţii de emisie de
telefonie mobilă în clopotniţa unei biserici din Notre Dame d’Allençon,
districtul francez Maine-et-Loire, invocând „riscul sanitar pentru po-
pulaţiile riverane”.
După recentele procese prin care firmele de telefonie mobilă Bouygues
Telecom şi SFR au fost condamnate să demonteze staţiile de emisie de
telefonie mobilă din motive de risc pentru sănătate, această a treia
decizie la puţin timp după celelalte două confirmă că Justiţia a început
să ia măsuri într-o problemă sanitară ce poate afecta populaţia în to-
talitatea ei.
Aşadar Justiţia a mers mai repede decât Politica, aceasta din urmă
continuând să servească interesele Industriei telefoniei mobile în de-
trimentul Sănătăţii Publice.
Extras din sentinţa judecătorească:

„În condiţiile incertitudinilor asupra caracteristicilor tehnice ale
instalării proiectate privitoare la riscurile dovedite pentru sănătatea
publică în cazul depăşirii normelor actualmente în vigoare, norme
care au fost dovedite că sunt extrem de puţin restrictive şi de-
nunţate ca atare, în condiţiile incertitudinilor asupra garanţiilor aduse
pentru protecţia clădirii sensibile pe care o constituie grădiniţa de co-
pii, în sfârşit în condiţiile absenţei justificării imposibilităţii amplasării
74
Cf. Orange: une antenne-relais interdite,
http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2009/03/05/01011-20090305FILWWW0051
0-orange-une-antenne-relais-interdite.php.
într-un alt spaţiu, principiul precauţiei ne obligă să ordonăm interzi-

cerea efectuării proiectului de amplasare a staţiei de emisie de te-
lefonie mobilă pe clopotniţa bisericii din Notre Dame d’Allençon, in-
terdicţie ce constituie o măsură potrivită şi eficientă ce urmăreşte
să prevină riscul unor daune grave şi ireversibile ale mediului
înconjurător, la un cost acceptabil economic.”75
Telefonia mobilă – scrisoare deschisă din partea asociaţiei

Robin des Toits adresată politicienilor francezi – februarie 2009
Starea lucrurilor
Curtea de Apel de la Versailles, printr-o decizie judecătorească din
data de 4 februarie 2009, a condamnat compania de telefonie mobilă
BOUYGUES TELECOM să-şi demonteze antenele amplasate în co-
muna Tassin La Demi-Lune ce face parte din Grand Lyon.
Această decizie judecătorească s-a bazat pe necesitatea de aplicare
a Principiului constituţional (în Franţa) al Precauţiei şi a menţionat
principalele documente care în stadiul actual al cunoştinţelor demon-
strează că vătămările grave ale Sănătăţii Publice în urma radiaţiilor
emise de telefonia mobilă sunt recunoscute pe plan ştiinţific.
În lista documentelor enumerate la judecată figurează ca document
principal „Raportul internaţional BIOINITIATIVE”, publicat în august
2007. Acest raport trece în revistă şi analizează mai mult de 1 500 de
articole ştiinţifice publicate şi necontestate. Acestea corespund unei
perioade de peste 10 ani de activitate ştiinţifică. Toate capitolele aces-
tui raport , prezentând diversele forme de patologii constatate, încep cu
cuvintele: „S-a dovedit că”.
Consecinţe politice
Având în vedere stadiul actual al cunoştinţelor şi extinderea pro-
blemei, nu mai este posibil nici să ignorăm, nici să negăm vătămările
grave ale sănătăţii publice în urma emisiilor de radiaţii generate în
75
Cf. Antennes-relais et Justice : jamais deux sans trois !, 6 martie 2009,
http://www.robindestoits.org/Antennes-relais-et-Justice-jamais-deux-sans-trois-
!-06-03-2009_a746.html.
cadrul telefoniei mobile (GSM – UMTS sau 3G – WiFi – WiMax –

DECT – BLUETOOTH etc.).
De aici – se propune în scrisoarea deschisă a asociaţiei Robin des
Toits – trebuie să rezulte o linie clară de acţiune pentru toţi politicienii:
• să se distanţeze de dezinformarea organizată de grupurile din
industria telefoniei mobile;
• să aibă acces la studiile ştiinţifice care au demonstrat efectele
negative ale acestor radiaţii asupra sănătăţii;
• în consecinţă, să facă distincţie între interesele legate de economia
publică şi interesele private şi să acţioneze pentru ca forţele economice
să se pună în slujba interesului public76.
Într-un comunicat intitulat „Pericolul pentru sănătate al antenelor
de telefonie mobilă este în fine recunoscut”, semnat de Jean Desessard,
grupul senatorilor din Partidul Verde din Franţa le oferă un exemplu77.
„Cât costă viaţa ta?”

Oferim în cele ce urmează un articol realizat în 2005 de Active
Information Media, referitor la problemele pe care le pune amplasarea
de antene de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţelor noastre.
„S-au extins amplasamentele antenelor de emisie-recepţie GSM
(microunde) pe blocurile de locuinţe şi, mai ales, la nivelul apartamentelor.
Acoperirea cât mai bună cu semnal în zonele locuite este o pro-
blemă foarte complicată pentru inginerii care răspund de planificarea
reţelei operatorilor mobili: nimic din ceea ce este pe hârtie nu se po-
triveşte sută la sută în teren unde apar reflexii, perturbaţii, toata gama
de bruiaje posibile. O soluţie la problema lor este coborârea antenelor
76
Asociaţia Robin des Toits, TELEPHONIE MOBILE: Lettre ouverte aux
politiques, februarie 2009,
http://www.robindestoits.org/TELEPHONIE-MOBILE-Lettre-ouverte-aux-
politiques-Fevrier-2009_a721.html.
77
Jean Desessard, senator de Paris, Le danger des antennes-relais pour la
santé enfin reconnu, comunicat, Paris, 5 februarie 2009,
http://www.robindestoits.org/Le-danger-des-antennes-relais-pour-la-sante-enfin
-reconnu-!-Jean-DESESSARD,-Senateur-de-Paris-05-02-2009_a709.html.
spre nivelurile 9,8,7 ale blocurilor pentru o mai bună "penetrare" a

clădirilor din jur.
Aici încep problemele. Lumea din apartamentele care au pe pereţii
exteriori astfel de "monştri" a început să se plângă că nu mai merg
bine televizoarele, radiourile, chiar şi telefoanele mobile (zumzăitul
acela clasic) şi să acuze şi stări de oboseală continuă, ameţeli etc...
Pentru că în România nu sunt reglementări în privinţa amplasamen-
tului antenelor GSM, ca în ţările civilizate (distanţa minimă de 150 m
de şcoli, de spitale şi interzicerea amplasării pe blocuri de locuinţe etc),
companiile de telefonie mobilă de pe piaţa românească licitează cu
administratorii de bloc şi contra unor chirii grase (şi probabil a unor
şpăgi la fel de grase), permit amplasarea unor BS-uri (unităţi compuse
din mai multe antene de recepţie şi emisie a microundelor) în detri-
mentul tuturor locatarilor, pentru că efectiv acestea sunt un mic Cer-
nobâl pentru fiecare locatar.
Sfaturi:
• Nu cumpăraţi apartamente care au astfel de BS-uri pe bloc şi nici
chiar în blocuri vecine care au antene pe ele.
• Evitaţi să locuiţi în construcţii care sunt vizate direct de la mică
distanţă de aceste instalaţii.
• Refuzaţi-le orice încercare firmelor de telefonie mobilă care do-
resc amplasarea instalaţiilor pe locuinţa dumneavoastră sau în apropi-
ere. E sănătatea dumneavoastră în joc.
Oamenii ăia sunt chiar inconştienţi?

Acum să trecem la cifre.
După frecvenţele planificate, un BS poate să aibă de la un singur
transceiver (partea de amplificare pentru o singură frecvenţă) până la
16 astfel de frecvenţe. Un transceiver are ca putere maximă de emisie
40 W pentru reţelele de 1800 MHz şi circa 36 W pentru 900 MHz
(frecvenţele generale de operare a reţelelor de telefonie mobilă).
Dacă înmulţim 16 cu 40 avem o putere de emisie ameţitoare de 640
W, pentru un singur BS. Totuşi, în oraşe puterea nu are valori chiar
atât de mari, datorită reflexiilor, perturbaţiilor şi a faptului că nu este
necesară o propagare pe spaţii mari, deoarece celulele reţelei sunt

apropiate una de alta, şi astfel se face un management strict al emisiei
din punct de vedere al puterii.
Pe şosele, unde se folosesc de regulă maxim 3 frecvenţe (respectiv
3 transceivere), câte una pe fiecare din cele 3 zone sectoriale (de 120
de grade) în care se împarte câmpul geometric de 360 grade, puterea
ajunge până la 500 W pe frecvenţă, pentru că se doreşte o acoperire
foarte mare şi de obicei se folosesc şi antene combinate, adică transceiver-ul
se află montat în antenă. Normele de protecţie pentru cei care întreţin
sau montează astfel de echipamente specifică clar să nu se intervină la
un BS fără a fi total oprit. Când ele sunt în funcţiune nu se stă sub nici
o formă în faţa antenelor, iar în spatele lor la minim 1,5 m, dar această
distanţă este pur speculativă, fiindcă aria de acoperire reală a câm-
purilor periculoase este mult mai întinsă.
Am urcat pe un bloc unde sunt 4 instalaţii sectoriale de la Connex
şi o alta ce realizează o legătură dublă de la Cosmorom. Nu am putut
sta acolo mai mult de 10 minute. Nu pot să descriu cum mă simţeam.
Locatarii de acolo spun că, de când au fost puse antenele, au început
să se defecteze frigiderele, televizoarele, şi acuza tot felul de dureri
ciudate.
Preţul sănătăţii
Exemplu: 2000 $ pe an (în Bucureşti) pentru o antenă Connex pusă
pe un bloc plin cu locatari.
Stăteam la stop la Nerva Traian şi mă uitam la clădirea CONNEX,
şi ce văd eu? NICI O ANTENĂ, DE NICIUN FEL pe clădirea lor
şi nici în apropiere! Hmmm, am zis, ia să vedem, nu cumva şefii
sunt acolo şi se protejează de radiaţii? Am verificat, şi, pe lângă
Managementul superior Mobifon, tot acolo este şi partea de Vânzari şi
Marketing. Concluzia este clară: ei ştiu pericolul la care s-ar expune
dacă ar avea echipamente de transmisiune pe clădire şi ne fentează pe
toţi, inclusiv pe propriii lor angajaţi.
Să vedem ce e cu angajaţii. Mobifon are în Bucureşti 3 sedii mari.
Unul din ele este cel de care v-am vorbit mai sus, iar celelalte sunt:
Avrig, mai precis lângă Obor, şi Valea Cascadelor pe Bulevardul Păcii.
Acestea din urmă au turnuri de transmisiuni destul de bine echipate; la

prima vedere, cel din Păcii pare mai "ocupat".
Oricum, ideea e că sunt "tunuri" de microunde de putere foarte
mare şi o serie de relee cu puteri relativ asemănătoare, TOATE con-
centrate pe un singur stâlp, la o înălţime de cel mult 30 m în zonă
locuită, astfel încât bate puţin deasupra blocurilor. La Obor, stâlpul
este mai înalt doar pentru că sunt blocuri turn împrejur. Vă daţi seama
că cei care stau pe acolo sunt practic nişte mici fiinţe radioactive de la
atâta expunere, fie că sunt simpli locatari la bloc sau angajaţi în bi-
rourile Connex. Probabil că angajaţii Connex de la tehnic, cei ce se a-
flă în sediile acestea şi copiii lor vor fi cei care vor avea cele mai multe
probleme cu sănătatea în viitor. Nu este de glumă cu radiaţiile. Turnu-
rile ce găzduiesc "pădurea" cu antene de microunde (adevăraţi copaci
artificiali) SE POT MUTA, dar lipseşte voinţa. Nu le mută nimeni, în-
trucât aceasta ar însemna bani pentru investiţii, pe care nicio firmă nu
este dispusă să îi dea. Patronii se gândesc doar la profit.
Problema este foarte gravă. Şi mai grav, guvernul nu face nimic
pentru a reglementa această situaţie. În 1997, când a început amplasa-
rea intensivă a acestor antene pe blocuri, oamenii au fost încântaţi că
vor avea mai puţin de plată la întreţinere. Ei nu ştiau (şi nu ştiu nici
acum) ce cancer o să îi aştepte peste câţiva ani. Asta dovedeşte încă o
dată că în România nimeni nu are vreun respect pentru viaţă şi sănă-
tatea oamenilor.”
În altă parte, se poate...

Agenţia France Presse anunţa că „Parisul şi alte oraşe din Franţa
urmăresc reducerea numărului de antene ale telefoniei mobile”. An-
tenele folosite de companiile de telefonie mobilă, în număr de 30.000
în Franţa, sunt contestate de mai multe asociaţii şi primării, printre
care şi cea din Paris, care cer reducerea emisiilor de unde electromag-
netice, suspectate că ar fi periculoase pentru sănătate.
Atentat la sănătate
Este evident şi de bun-simţ pentru oricine a făcut puţină fizică în
şcoală că orice depăşire a nivelului natural al radiaţiilor îţi va afecta
sănătatea. Toţi angajaţii firmelor de telecomunicaţii care lucrează în

mediu încărcat electromagnetic au, prin contractul colectiv de muncă,
alocate sporuri de tot felul – inclusiv cei din vechile centrale electro-
magnetice, staţii de frecvenţă şi radiorelee.
Cei din Ministerul Apărării care lucrează cu echipamentele de
transmisiuni au spor de toxicitate şi concediu suplimentar; cei care
întreţin releul de pe Coştila îşi bazează alimentaţia foarte mult pe lapte
şi brânzeturi şi nu urcă la antene decât dacă sunt oprite. Am un prieten
care a muncit în New York ca alpinist utilitar şi care monta antene pe
zgârie-nori unde existau deja alte echipamente GSM, care nu erau o-
prite când el executa lucrări. Un coleg de-al lui american (care a lucrat
o perioadă mai lungă în acel serviciu) a făcut o formă rară de cancer
bucal şi la ora asta este mort; un altul are o problemă cu ficatul; chiar
şi prietenul de care spuneam se simţea slăbit şi fără vlagă şi s-a întors
în România să facă altceva decât acolo. Dacă l-aţi vedea cum arată
acum, v-aţi schimba opinia despre ce vă spun eu; este îmbătrânit şi
foarte obosit, arată de 35 ani, când el are în jur de 26.
La Tâncăbeşti se află staţia de emisie a Radiodifuziunii Române,
care emite cu 750 KW, putere măsurată la antenă. Locuitorii de acolo
nu mai fac copii, mai fac în schimb câte un cancer, iar neoanele la ei în
casă nu se pot stinge din cauza radiaţiilor. Dacă aveţi o vilă la ţară,
lângă care este un stâlp de telecomunicaţii, e timpul să părăsiţi casa
sau... să mutaţi stâlpul împreună cu vecinii dumneavoastră.
La Păltiniş în judeţul Sibiu şi la Dumbrăviţa de Codru în judeţul
Bihor sunt montate relee ale TVR care emit la peste 700 KW.
Telemobil are montate pe aceleaşi relee antenele pentru NMT/Suntel,
care emit de asemeni la o putere incredibilă (650 KW) pentru a acoperi
cu un singur echipament întreaga zonă a munţilor Retezat, respectiv
Apuseni!
Mai nou, pe lângă antenele NMT, Telemobil montează acum şi an-
tene CDMA la frecvenţa de 450 MHz pentru Zapp. Închipuiţi-vă ce se
va alege din Păltiniş şi Dumbrăviţa de Codru... Vor deveni, din staţiuni
turistice, staţiuni de îmbătrânire rapidă.
Gândiţi-vă, vreţi 600-800 $ acum, sau să prindeţi a doua jumătate a
vieţii? De fapt, cât costă viaţa noastră? Asta e întrebarea la care trebuie
să răspundem atunci când Connex, Orange, Zapp sau Cosmorom vin

cu "oferta" lor.”78
4.4 Poluarea electromagnetică
Perioada ultimelor decenii ne îngrijorează printr-o creştere alar-

mantă a ratei îmbolnăvirilor de cancer, în mod deosebit în ţările cu
civilizaţie tehnică foarte avansată. Numeroase studii au indicat că o
posibilă explicaţie a acestui fapt o reprezintă schimbarea condiţiilor de
mediu în care trăim, unul dintre factorii suspectaţi fiind nivelul tot mai
ridicat al emisiei electromagnetice din jurul instalaţiilor electro-energetice
şi de comunicaţii care fac parte tot mai mult din mediul de viaţă uman.
Efectele interacţiunii dintre câmpul electromagnetic şi materia vie
sunt foarte diferite în funcţie de domeniul de frecvenţă al undelor
electromagnetice, în funcţie de amplitudinea parametrilor caracteristici
câmpului şi de cantitatea de energie transmisă organismului.
Un număr impresionant de studii epidemiologice şi de programe
experimentale de expunere controlată desfăşurate în laborator au a-
cuzat câmpurile electrice şi magnetice statice şi de frecvenţă foarte
joasă (cu deosebire frecvenţele industriale, asociate sistemului ener-
getic şi utilizării aparaturii electrocasnice şi de birou), dar şi undele
electromagnetice din domeniul radiofrecvenţelor şi microundelor
(utilizate în comunicaţii), de acţiune favorizantă a apariţiei şi mai ales
a accelerării dezvoltării celulelor canceroase, prin diverse mecanisme
(distrugerea echilibrului electrochimic al celulelor, influenţe mutage-
nice, diminuarea secreţiei de melatonină). Alături de efectele canceri-
gene, câmpurile electromagnetice sunt acuzate şi de influenţe negative
asupra fenomenelor electrofiziologice naturale, de producerea unor a-
fecţiuni degenerative ale sistemului nervos, de modificări genetice cu
efecte ereditare, de tulburări psihice şi comportamentale etc.79
78
Cf. Active Information Media, Cât costă viaţa ta ?, 22 noiembrie 2005,
http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/cat-cost-viaa-ta_3171.html.
79
Cf. Mihaela Morega, Bioelectromagnetism, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 1999, p. 112.
Un alt aspect al problemei este constituit de faptul că efectele ne-

gative ale expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile nu se
manifestă de obicei imediat, ci în decursul a mai mulţi ani. Astfel, ca-
zurile care au apărut în anii 90 ai secolului trecut îşi au originea cel
mai probabil în anii 80 sau chiar mai înainte. Problema efectelor no-
cive ale câmpurilor electromagnetice a fost inclusă ca o nouă formă în
categoria tipurilor de poluare, cu consecinţe comparabile cu cele ale
poluării aerului şi a apei. Efectele acestor radiaţii au fost comparate şi
cu efectele fumatului, iar în privinţa efectului de avalanşă asupra să-
nătăţii, cu procesul lent al otrăvirii cu mercur.
„Expunerea voluntară a creierului la microundele provenite de
la telefoanele mobile reprezintă cel mai vast experiment biologic
uman din toate timpurile”, a declarat reputatul profesor Leif Salford,
şef de cercetare la Universitatea Lund din Suedia. Iar conform unei
statistici furnizate de NeurologyChannel.com, „Tumorile maligne ale
creierului reprezintă cea de-a doua cauză a morţii copiilor [sub 15
ani] şi tinerilor adulţi [sub 34 ani].” În Australia, ele reprezintă chiar
prima cauză. Iar experţii sugerează o conexiune a acestor rezultate cu
creşterea expunerii la radiaţiile generate prin folosirea telefoanelor
mobile.
O privire aruncată asupra titlurilor publicaţiilor din ultimii ani ne va
arăta că această problemă este mai mult decât o „sperietoare a pu-
blicului”. S-a scris foarte mult despre efectele negative ale radiaţiilor
emise de telefoanele mobile. În cele ce urmează vom oferi mai multe
exemple.80
Blestemul erei telefoanelor mobile: smogul electronic

În jurul caselor noastre există nenumărate dispozitive ale căror
câmpuri electrice – după cum avertizează oamenii de ştiinţă – produc
depresii, avorturi spontane şi cancer.
„Smogul” invizibil, creat de electricitatea care alimentează civili-
zaţia noastră produce cancer la copii, avorturi spontane şi îi face pe
unii oameni alergici la viaţa modernă, după cum arată noile dovezi
80
Cf. Cell Phones Endanger Children,
http://www.emf-health.com/children.htm.
ştiinţifice. Aceste dovezi – care au fost luate în serios de autorităţile

internaţionale – sugerează faptul că aproape toată lumea este expusă
astăzi la o nouă formă de poluare, cu nenumărate surse în cadrul
utilizării zilnice din fiecare casă.
Două departamente oficiale ale sănătăţii au prezentat rapoarte, iar
Agenţia de Protecţie a Sănătăţii (HPA – Health Protection Agency) a
ţinut în anul 2006 prima întrunire a unui grup de experţi însărcinaţi cu
elaborarea unor sfaturi pentru public legate de această ameninţare.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a Naţiunilor Unite numeşte
smogul electronic „una din cele mai des întâlnite şi mai rapid crescă-
toare influenţe ale mediului” şi accentuează faptul că „se preocupă în
mod serios” de efectele asupra sănătăţii. OMS adaugă că „orice om din
lume” e expus şi că „nivelul smogului electronic va continua să creas-
că o dată cu dezvoltarea tehnologiei.”
Dispozitivele electronice dau naştere unor câmpuri electrice şi
magnetice care scad rapid cu distanţa, însă aplicaţii precum uscătoa-
rele de păr şi aparatele de ras electrice, folosite la mică distanţă de cap,
pot da nivele ridicate ale expunerii. Păturile electrice şi radiourile cu
ceas din apropierea patului produc doze încă şi mai mari, deoarece oa-
menii sunt expuşi la ele pe durate de multe ore în timpul somnului.
Câmpurile de radiofrecvenţă – o altă componentă a smogului elec-
tronic – sunt emise de cuptoarele cu microunde, transmiţătoarele TV şi
radio, stâlpii de telefonie mobilă şi de telefoanele mobile însele.
OMS afirmă că smogul poate să interfereze cu curenţii electrici
slabi naturali care ajută la funcţionarea organismului uman. Există de
mai multă vreme îngrijorări legate de expunerea la câmpurile emise de
stâlpii de electricitate, însă, până nu de mult, acestea au fost ignorate,
ba uneori chiar ridiculizate de autorităţi. Însă în 2005, un studiu oficial
al National Radiological Protection Board a conchis că, pentru copiii
care locuiesc în apropierea acestor stâlpi de electricitate, riscul de a se
îmbolnăvi de leucemie este mult mai probabil.
Agenţia Internaţională de Cercetare a Cancerului – componentă a
OMS şi cea mai importantă organizaţie internaţională ce se ocupă cu
studiul acestei boli – clasează smogul electronic ca „posibil cancerigen
pentru om”. Iar profesorul David Carpenter, decanul Şcolii de Sănătate
Publică din New York, a declarat pentru ziarul The Independent din 30
aprilie 2006 că este foarte probabil ca smogul electronic să fie respon-
sabil pentru 30% dintre cancerele la copii. Un raport al Departamen-
tului Sănătăţii din California conchide că este de asemenea foarte
probabil ca smogul electronic să producă la adulţi leucemie şi cancer
la creier, şi poate fi responsabil pentru 10% din totalul pierderilor de
sarcină. Profesorul Denis Henshaw de la Universitatea din Bristol, pro-
fesor de efectele radiaţiei asupra omului, afirmă că „o cantitate uriaşă
de dovezi indică o gamă întreagă de efecte adverse asupra sănătăţii”.
El estimează de asemenea că smogul electronic produce aproximativ
9000 de cazuri de depresie.
Poate aspectul cel mai ciudat dintre toate, există din ce în ce mai
multe dovezi că smogul electronic îi face pe unii oameni să devină
alergici la electricitate, acuzând greaţă, dureri, ameţeală, depresii, in-
somnii şi dificultăţi de concentrare atunci când utilizează aparatură
electrică sau se află în apropierea stâlpilor de telefonie mobilă. Unii
sunt atât de rău afectaţi, încât sunt nevoiţi să îşi schimbe stilul de viaţă.
Se estimează că numărul persoanelor afectate de acestea se ridică până
la un total de 3% din întreaga populaţie a globului.
Iată şi un exemplu al unui caz al unei persoane afectate de aceste
efecte nocive ale smogului electronic. Până acum doi ani, Sarah Dacre
mărturiseşte că ducea o „viaţă binecuvântată”. Conducea propria ei
companie şi locuia într-o casă scumpă din nordul Londrei, când, deo-
dată, i-a slăbit vederea la ochiul drept: a observat prima dată acest
efect atunci când a fost incapabilă să citească o hartă. Curând după
aceea, a început să simtă dureri în încheieturi. Nu mai putea să doarmă
şi îşi petrecea nopţile „plimbându-se ca un leu în cuşcă”. I-a slăbit
memoria, până în asemenea măsură încât, dacă îşi nota pe hârtie ce
lucruri vroia să-şi amintească să le facă, uita chiar şi că a scris acele
notiţe. Simptomele se înrăutăţeau ori de câte ori se expunea la elec-
tricitate. Nu putea să folosească computerul nici măcar cinci minute
fără să i se facă rău... Toate acestea îi creau senzaţia că se topeşte în-
cetul cu încetul...81
81
Geoffrey Lean, „The Curse of the Mobile Phone Age: Electronic Smog”,
The Independent, 7 mai 2006.
Mai multe biblioteci publice din Franţa renunţă la sistemele

fără fir
Recent, patru biblioteci pariziene, printre care şi Biblioteca Naţi-
onală, au deconectat toate sistemele wireless din interior. E vorba de
dispozitivele ce permit accesul fără fir la internet şi care, până de cu-
rând, erau prezentate drept un mare progres. Întreg personalul din zo-
nele respective se plângea de probleme de sănătate.82
Şocul electric al Wi-Fi83

Magda Havas, profesor de ştiinţe ale mediului din Trent, predă un
curs despre impactul biologic al radiaţiilor electromagnetice – singurul
de acest fel din Canada.
Activitatea sa cu persoanele suferind de scleroză multiplă, de diabet
şi de alte boli confirmă documentat cât de mulţi dintre aceşti pacienţi
şi-au diminuat simptomele atunci când mediul lor înconjurător a fost
„curăţat” din punct de vedere electric, plasându-se filtre în casele lor.
De exemplu, Brad Blumbergs are scleroză multiplă progresivă şi spu-
ne că a umblat cu baston până când a servit ca voluntar în experi-
mentul doamnei Havas, iar fiica doamnei Michelle Illiatovich suferea
de oboseală cronică de la vârsta de opt ani şi a constatat că şi-a re-
căpătat energia şi vitalitatea după ce un electrician a reparat nişte sâr-
me defecte din casa lor şi după ce au fost instalate filtre în şcoala ei din
North York.
Doamna Havas explică: „Dacă ducem nişte bolnavi de diabet într-un
mediu „murdar” din punct de vedere electric, nivelul zahărului din
sângele lor va creşte. Apoi îi punem într-un mediu curat şi, într-o ju-
mătate de oră, nivelul glicemiei scade. Aceasta a devenit un barometru.”
De ce diabetul? Oamenii de ştiinţă ştiu de mult timp că stresul a-
fectează această boală. Dar ceea ce afirmă oameni de ştiinţă precum
profesorul de biologie celulară Martin Blank din districtul Columbia,
82
83
Vezi nota despre WiFi din cap. 3.
SUA, este că radiaţiile electromagnetice declanşează într-adevăr răs-

punsuri de stres în celule84.
4.5 Telefoanele mobile şi riscurile pentru sănătate – rezultate

ale studiilor ştiinţifice
În anexă cititorul poate găsi rezultatele a aproximativ o sută din

cele peste o mie de studii ştiinţifice efectuate până acum care au
evidenţiat efecte negative asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de
telefoanele mobile. În acest subcapitol însă vom prezenta pe scurt doar
o foarte mică parte dintre ele, într-un limbaj mai accesibil, recomandându-i
cititorului interesat să afle mai multe şi deprins într-o oarecare măsură
cu „limbajul ştiinţific” să parcurgă şi trecerea în revistă a rezultatelor
acestor studii ştiinţifice din anexă.
Riscurile la care sunt expuşi adolescenţii de la radiaţiile emise

de telefoanele mobile
„Producătorii de telefonie mobilă ar trebui să ia în serios rezultatele
cercetărilor ştiinţifice efectuate în Suedia care au demonstrat că pro-
dusele lor sunt periculoase pentru adolescenţi, şi ar trebui să lucreze la
realizarea unor telefoane mai sigure”, a declarat omul de ştiinţă dr.
Neil Cherry.
Cherry, profesor asociat la Universitatea Lincoln din Christchurch,
Noua Zeelandă, a afirmat că există mai mult de 50 de patente de dis-
pozitive sau de metode de a face telefoanele mobile mai sigure şi care
nu sunt folosite de producătorii de telefonie mobilă. „Estimarea mea
este că acestea ar reduce expunerea utilizatorilor de 100 până la 1000
de ori”, a afirmat el.
Cherry a comentat un studiu efectuat de oameni de ştiinţă din
Suedia, conduşi de neurochirurgul Leif Salford, publicat în martie
2003. Rezultatele acestui studiu au arătat că celulele din creierul şo-
bolanilor care controlează senzaţiile, memoria şi mişcarea au murit
84
Cf. „Wi-Fi's Electric Shock”, NOW Toronto News, 15 martie 2006.
după ce au fost expuse la radiaţiile provenite de la diverse telefoane

mobile, la nivele diferite ale radiaţiei, timp de două ore. S-a afirmat că
vârsta şobolanilor testaţi era echivalentă cu vârsta unei persoane
adolescente. Salford a avertizat că expunerea pe durată lungă ar putea
diminua capacităţile creierului. „Nu putem exclude posibilitatea ca,
după câteva decenii de utilizare zilnică a telefoanelor mobile, o în-
treagă generaţie de utilizatori să sufere efectele negative ale acestora”,
a declarat el. În anul 2003 existau, numai în Noua Zeelandă, 2,3 mi-
lioane de telefoane mobile în folosinţă, şi se estima că 60% dintre fa-
milii deţineau cel puţin unul (între timp, evident, acest procent a cres-
cut încă şi mai mult).
Cherry a afirmat că producătorii de telefonie mobilă îşi promovau
produsele adolescenţilor şi copiilor, pentru a crea o bază de clienţi pe
toată durata vieţii acestora. „Deşi ştiinţa arată că telefoanele mobile
sunt mult mai periculoase decât tutunul, ei profită de faptul că ra-
diaţia este invizibilă şi deci nu poate fi văzută sau mirosită precum
fumul de tutun”, a adăugat omul de ştiinţă. El a îndemnat Guvernul
să-i oblige pe producători să plaseze avertismente de siguranţă pe
telefoanele mobile. „Ar trebui să se ceară companiilor să accepte în
mod public să facă telefoanele mobile mai sigure.” De asemenea,
Cherry i-a îndemnat pe părinţi să-şi convingă copiii să minimizeze
folosirea telefoanelor mobile.
Telefoanele mobile pot declanşa maladia Alzheimer

Telefoanele mobile vatămă celulele cerebrale cheie şi pot declanşa
un debut timpuriu al bolii Alzheimer, sugerează un studiu.
Cercetători din Suedia au constatat că radiaţiile emise de telefoa-
nele mobile vatămă zonele creierului asociate cu învăţarea, memoria şi
mişcarea. Studiul, care a fost efectuat pe şobolani, a constituit la apari-
ţia sa în 2003 un punct de cotitură în îndelungata dezbatere asupra
problemei dacă telefoanele mobile prezintă sau nu un risc pentru să-
nătate. Autorii acestui studiu au fost Prof. Leif Salford şi colegii lui de
la Universitatea Lund din Malmo.
Ei au făcut experienţa pe şobolani cu vârste între 12 şi 26 de săp-
tămâni. Se consideră că creierul lor este în acelaşi stadiu de dezvoltare
ca şi cel al adolescenţilor. Şobolanii au fost expuşi timp de două ore la

radiaţii echivalente celor emise de telefoanele mobile. Creierele lor au
fost examinate la microscop după 50 de zile.
Cercetătorii au constatat că şobolanii care au fost expuşi la radiaţii
de nivel mediu şi înalt prezentau o abundenţă de celule cerebrale
moarte.
Prof. Salford a spus că există un motiv valabil să credem că te-
lefoanele mobile pot avea acelaşi efect şi la oameni. „Creierul unui
şobolan este foarte asemănător cu cel al omului. Ambii au aceeaşi
barieră sânge-creier şi aceiaşi neuroni”, a declarat el pentru BBC News
Online. „Avem un bun motiv să credem că ceea ce se întâmplă în
creierul şobolanilor se întâmplă şi în cel al oamenilor.”
Prof. Salford a afirmat şi că este posibil ca expunerea la radiaţiile
emise de telefonul mobil să declanşeze boala Alzheimer la unii oa-
meni, explicând că „acei neuroni care sunt deja predispuşi la boala
Alzheimer pot fi stimulaţi mai devreme.”
Studiul a fost publicat în revista Environmental Health Perspectives
a Institutului Naţional de Sănătate al guvernului Statelor Unite. În în-
cheierea studiului, cercetătorii au avertizat că „după câteva zeci de ani
de utilizare zilnică, o întreagă generaţie de utilizatori de telefoane
mobile poate suferi efecte nocive asupra sănătăţii, încă de la atingerea
vârstei mijlocii.”85
Telefoanele mobile şi astmul

Un studiu realizat de Dr. Peter French a constatat fără echivoc că
„celulele sunt în permanenţă afectate de frecvenţele telefoniei mobile”.
Încercând să explice creşterea de 25% a cazurilor de astm şi de 5% a
ratei deceselor legate de astm în aria metropolitană Sydney, Australia,
Dr. French a constatat că producerea de histamină, care declanşează
spasmele bronhice, este aproape dublată după expunerea la radiaţiile
emise de telefoanele mobile. Telefoanele celulare reduc de asemenea
eficacitatea medicamentelor antiasmatice şi întârzie vindecarea bolilor86.
„Mobile Phones «May Trigger Alzheimer's»”, BBC News, 5 februarie 2003.

85
86
Cf. Will Thomas, „GRAVE Cell Phone Dangers Revealed...”, New
Media Explorer, 15 februarie 2005,
Telefoanele mobile şi senilitatea prematură

Noile cercetări sugerează că telefoanele mobile şi noua tehnologie
wireless pot produce unei „întregi generaţii” de adolescenţi de astăzi
senilitate încă din prima jumătate a vieţii. Studiul – care avertizează
în special asupra „utilizării intensive a telefoanelor mobile de către
tineri” – vine pe fondul unei diminuări a cercetării efectelor telefoa-
nelor mobile asupra sănătăţii, diminuare datorată presiunilor din partea
industriei producătoare de telefoane mobile.
Profesorul Leif Salford de la prestigioasa universitate Lund din
Suedia, care a condus cercetările, şi căruia îi aparţine afirmaţia men-
ţionată mai devreme: „Expunerea voluntară a creierului la microundele
provenite de la telefoanele mobile reprezintă cel mai vast experiment
biologic uman din toate timpurile”, este preocupat de faptul că, pe
măsura răspândirii noilor tehnologii wireless, lumea „se poate îneca
într-un ocean de microunde”.
Studiul – finanţat de Swedish Council for Work Life Research şi
publicat de National Institute of Environmental Health Sciences al
guvernului S.U.A. – deschide noi perspective, arătând modul în care
chiar şi nivele joase de radiaţii din domeniul microundelor pot face ca
proteinele să se scurgă de-a lungul barierei sanguine a creierului.
Profesorul Salford şi echipa sa au efectuat aceste investigaţii timp
de cincisprezece ani. Ultimele lor cercetări trec cu încă un pas mai
departe, arătând că acest proces prezintă efecte negative extrem de
nocive pentru creier. Astfel, în cazul neuronilor care, în condiţii nor-
male, nu ar fi fost atinşi de „senilitate” înainte ca persoanele respective
să ajungă la şaizeci de ani, acest fenomen se manifestă înainte de
vârsta de treizeci de ani.87
Efectele asupra barierei sânge-creier

Unul dintre efectele microundelor, „poate cel mai perfid dintre toa-
te” (Jean Pilette), este de a altera bariera sânge-creier. Creierul este
_revealed.htm.
87
Geoffrey Lean, „Mobiles «make you senile»”, The Independent, 14
septembrie 2003.
protejat de joncţiuni etanşe între celulele alăturate ale pereţilor vaselor

capilare, care alcătuiesc aşa-numita barieră sânge-creier care, la fel ca
un paznic de frontieră, permite trecerea nutrienţilor din sânge în creier,
însă nu lasă să intre substanţele toxice. Funcţia acestei „bariere” este
deci de a proteja creierul, împiedicând substanţele nocive să pătrundă
în acesta, dar lăsând să treacă, atât din sânge în creier, cât şi de la
creier către sânge, o serie întreagă de substanţe indispensabile bunei
funcţionări atât a creierului, cât şi a întregului corp.
Începând încă din 1988, oamenii de ştiinţă care făceau cercetări în
laboratorul unui neurochirurg suedez, Leif Salford, au efectuat vari-
aţiuni ale următorului experiment simplu: ei au expus cobai de labo-
rator la radiaţii emise de telefonul celular sau la alte surse de micro-
unde, după care au sacrificat animalele şi au căutat prezenţa albuminei
în ţesutul lor cerebral. Albumina este o proteină care este o compo-
nentă normală a sângelui, însă în mod normal nu trece prin bariera
sânge-creier. Prezenţa albuminei în ţesutul cerebral este întotdeauna
un semn că vasele de sânge au fost vătămate şi că creierul şi-a
pierdut o parte din protecţie.
Iată ce au descoperit cercetătorii, după o muncă de 18 ani: Radi-
aţiile de microunde, în doze egale cu cele emise de un telefon celular
obişnuit timp de doar două minute conduce la scurgerea albuminei în
creier. Într-un set de experimente, reducerea nivelului expunerii de
1000 de ori a condus la o vătămare sporită a barierei sânge-creier,
acest fapt arătând că efectul nu este de tip doză-răspuns şi că reduce-
rea puterii nu face ca tehnologia wireless să fie mai sigură. În fine, în
studiul publicat în iunie 2003, o singură expunere de două ore la radi-
aţiile emise de un telefon celular – deci doar o dată în întreaga viaţă –
a dus la vătămarea permanentă a barierei sânge-creier, iar la autopsia
făcută 50 de zile mai târziu, atunci când au fost sacrificaţi cobaii, s-a
găsit că fuseseră vătămate sau distruse 2% dintre celulele cerebrale,
inclusiv celulele din regiunile creierului asociate învăţării, memorării
şi deplasării (Salford şi colab., 2003). În urma reducerii nivelului ex-
punerii de 10 ori sau de 100 de ori – adică aceleaşi condiţii ca atunci
când utilizatorul de telefon mobil foloseşte căştile – precum şi în urma
deplasării telefonului celular la o distanţă mai mare faţă de corp (sau
ca atunci când stăm lângă cineva care vorbeşte la telefonul mobil), nu
s-a observat vreo modificare apreciabilă a rezultatelor! Chiar şi la

aceste expuneri de nivele mai joase ale radiaţiilor, jumătate dintre ani-
male aveau un număr mediu până la ridicat de neuroni vătămaţi.
Care sunt implicaţiile pentru noi? Două minute de conversaţie la
un telefon celular pot produce vătămări ale barierei sânge-creier, iar
două ore de conversaţie neîntreruptă la un telefon celular pot duce
la vătămarea permanentă a creierului; de asemenea, radiaţia „in-
directă” (provenită de la alte persoane care vorbesc lângă noi la te-
lefonul mobil) poate fi la fel de nocivă. Bariera sânge-creier este la fel
şi la cobai, şi la oameni.
Aceste rezultate au produs o adevărată agitaţie în Europa, astfel
încât în noiembrie 2003 s-a ţinut special o conferinţă, sponsorizată de
Uniunea Europeană, intitulată „Poate fi influenţată bariera sânge-creier
de interacţiunile cu câmpurile de radiofrecvenţă?”, ca şi cum ar fi ur-
mărit să-i liniştească pe oameni: „Vedeţi că facem ceva în această
problemă!” Însă, după cum şi era de aşteptat, nu s-a făcut nimic în
legătură cu aceasta, la fel cum de 30 de ani nu s-a luat nicio măsură.
În anii ’70, cercetătorul american Allan Frey fusese primul dintre
numeroşii oameni de ştiinţă care au demonstrat că radiaţiile de micro-
unde de nivele joase pot duce la vătămări ale barierei sânge-creier
(Frey şi colab., 1975). Există mecanisme similare care protejează o-
chiul (bariera sânge-corp vitros) şi fătul (bariera placentară), iar cer-
cetările lui Frey au arătat că radiaţiile din domeniul microundelor pot
duce şi la vătămarea acestor bariere (Frey şi colab., 1988). Implicaţia
este următoarea: nicio femeie însărcinată nu trebuie să folosească
vreodată telefonul celular.
Dr. Salford vorbeşte destul de direct despre cercetările lui. El a
numit utilizarea telefoanelor celulare „cel mai mare experiment
biologic din toate timpurile făcut pe oameni” şi a avertizat în mod
public că o întreagă generaţie de adolescenţi utilizatori de telefoane
celulare pot suferi deficienţe mentale şi se pot îmbolnăvi de Alzheimer
înainte de a atinge vârsta senectuţii.88
88
Cf. Arthur Firstenberg, Cell Phones and Wireless Dangers – The
Fundamentals, octombrie 2007,
Diverse alte studii despre efectele microundelor asupra barierei

sânge-creier
Proprietatea microundelor de a vătăma bariera sânge-creier este
binecunoscută de cei care fac experienţe cu medicamente. Aceştia,
pentru a face să pătrundă în creierul animalelor de laborator o sub-
stanţă care în mod normal nu pătrunde acolo, supun aceste animale
timp de câteva minute la radiaţii din domeniul microundelor. Bariera
sânge-creier fiind vătămată, substanţa respectivă se regăseşte în cre-
ierul animalelor, ceea ce permite să se studieze efectele ei asupra ţe-
sutului nervos. (Baxter şi colab., 1989)
Modificarea permeabilităţii barierei sânge-creier sub acţiunea mi-
croundelor poate să aducă în creier unele substanţe care sunt cons-
tituenţi ai sângelui. Spre exemplu fluxul zaharurilor din sânge poate
creşte sau scădea de-a lungul acestei bariere (Oscar şi Hawkins, 1977;
Williams şi colab., 1984; Schirmacher şi colab., 2000), ceea ce pertur-
bă buna funcţionare a creierului şi a întregului organism.
Modificarea permeabilităţii barierei sânge-creier sub acţiunea mi-
croundelor poate de asemenea să aibă ca efect faptul ca anumite
substanţe, ce în mod normal rămân în sânge, să pătrundă brusc în
creier. În acest fel, albumina, care, dintre proteinele din sânge, este cea
mai abundentă, ajunge să penetreze în creier, unde în mod normal nu
poate pătrunde (Salford şi colab., 1994; Salford şi colab., 2001;
Leszczynski şi colab., 2002; Salford şi colab., 2003; Eberhardt şi
colab., 2008; Nittby şi colab., 2008). Albumina, substanţă indispensa-
bilă în sânge pentru buna funcţionare a organismului, constituie însă,
atunci când pătrunde în creier, o adevărată otravă pentru acesta. Aici
ea provoacă leziuni ale celulelor nervoase. Albumina este o neuroto-
xină, a cărei toxicitate este proporţională cu concentraţia sa. (Hassel şi
colab., 1994)
Intensitatea acţiunii microundelor asupra barierei sânge-creier de-
pinde de densitatea de putere a câmpului electromagnetic al microun-
delor şi de durata expunerii la acesta. (Neubauer şi colab., 1990)
Această acţiune poate explica simptomele care survin foarte rapid
după o expunere la microunde, cum sunt vertijele şi durerile de cap.
(Frey, 1998; Bortkiewicz, 2001; Huber şi colab., 2003)
Alterarea permanentă a barierei sânge-creier printr-o expunere cro-

nică la microunde poate facilita acumularea în creier a unor substanţe
toxice, printre care metale ca aluminiul, manganul, fierul, cuprul, mer-
curul, metale suspectate de inducerea bolilor degenerative ale siste-
mului nervos central, ca de exemplu maladiile Parkinson şi Alzheimer.
(Pluta şi colab., 1996; Stuerenburg, 2000; Hautot şi colab., 2003;
Yokel, 2006 etc.) (Cf. Jean Pilette, op.cit.)
Mai mult de 1 din 10 utilizatori coreeni de telefoane celulare

acuză simptome legate de radiaţiile emise de acestea
Companiile de telefonie mobilă şi guvernanţii pretind că micro-
undele emise de telefoanele celulare sunt insuficiente pentru a fi vă-
tămătoare pentru oameni, însă numeroase persoane simt efectele ne-
gative ale acestora. În conformitate cu un studiu făcut de Suh Hae-suk
în rândul membrilor partidului sud-coreean Uri, 10,9% dintre cele 1034
de persoane care au participat la studiu au afirmat că sufereau de
diverse tulburări fizice în urma utilizării telefonului mobil89.
Riscul de accidente la şoferii ce vorbesc la celular

Cercetătorii de la Universitatea din Toronto afirmă că, pentru toţi
conducătorii auto care vorbesc la telefoanele mobile, probabilitatea
crescută de a avea un accident persistă până la 15 minute după ce au
terminat convorbirea. Acest lucru este comparabil cu riscul de a face
accident în timp ce conduci beat mort, afirmă Dr. Chris Runball, pre-
şedintele serviciilor medicale de urgenţă ale Asociaţiei Medicilor din
British Columbia, SUA.90
89
Cf. Kim Tae-gyu, „Over 1 in 10 Complain About Cell Sickness”, The
Korea Times, mai 2006.
90
Cf. Will Thomas, „GRAVE Cell Phone Dangers Revealed...”, New
Media Explorer, 15 februarie 2005,
_revealed.htm.
Despre electrosensibilitate – un articol de Arthur Firstenberg şi

Susan Molloy
Radarul Doppler de 750 000 watt pentru meteorologie de la Fort
Dix, New Jersey, are privire înspre oraşul Brick. De ce ar prezenta
interes lucrul acesta şi pentru altcineva în afară de meteorologi? Pentru
că opt din fiecare 1000 de copii născuţi în Brick din 1994 de când a
fost construită staţia radar suferă de autism.
Investigaţia făcută asupra problemei autismului din oraşul Brick
(Bertrand şi alţii, 2001), realizată în 1998 de către Centrele de Control
şi Prevenire a Bolilor, a cuprins 60 de cazuri de autism în rândul co-
piilor cu vârste cuprinse între trei şi zece ani din acest oraş având 77
000 de locuitori. La fel ca în multe alte locuri din lume, numărul ca-
zurilor de autism este şi aici în creştere. Însă prevalenţa în anul 1998 a
autismului în oraşul Brick a fost găsită a fi dramatic mai mare decât
cea obişnuită la grupa de vârstă între 3 şi 5 ani, adică a celor născuţi
după 1994.
În ultimii ani, educatorii cu vederi largi şi părinţii au realizat o
muncă încununată de succes în tratarea dificilelor probleme legate de
protejarea copiilor mai sensibili de contaminanţii chimici, vopsele,
conservanţi şi alergeni din alimente, medicamente, din sălile de clasă
şi din casă. Totuşi, ei au trecut cu vederea sau chiar au ridiculizat in-
fluenţa nocivă a radiaţiilor electromagnetice în numeroase probleme
grave neurologice şi comportamentale ale copiilor. Chiar şi unii cititori
ar putea reacţiona neîncrezători la sugestia că radarul Doppler de la
Fort Dix ar fi influenţat epidemia locală de autism.
Autorii care au studiat această problemă sunt adulţi care se simt
extrem de rău, uneori fiind incapabili de a mai întreprinde orice acti-
vitate obişnuită, în urma expunerii la nivele „normale” de energie
electromagnetică. Ei afirmă că au văzut copii care au aceleaşi simp-
tome şi pe care părinţii şi învăţătorii lor bine-intenţionaţi îi înzestraseră
cu cele mai noi şi mai performante dispozitive de comunicaţie mobilă
„ce prezintă perfectă siguranţă”, fără să se gândească la posibilele
consecinţe asupra sănătăţii şi dezvoltării copiilor lor. „Noi însă – con-
tinuă autorii articolului – nu ignorăm aceste consecinţe, deoarece noi
înşine răspundem direct şi imediat, prin dureri îngrozitoare, stări de
confuzie, precum şi prin simptome neurologice, la radiaţiile emise de

telefoanele celulare, de telefoanele fixe portabile (wireless), de computere,
televizoare, şi de alte dispozitive obişnuite în casă, la serviciu şi la
şcoală. Iar « buna companie » a celor ce prezintă aceleaşi simptome
este în continuă creştere.”
Gro Harlem Brundtland era în acea perioadă directoarea generală
a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Doctor în medicină, având şi un
masterat în sănătate publică, precum şi fost prim-ministru al Norve-
giei, ea a vorbit de mai multe ori în public, la conferinţe, despre pro-
pria ei sensibilitate la computere, telefoane wireless şi telefoane celu-
lare. Ea nu numai că i-a avertizat pe părinţi să nu le permită copiilor
lor să folosească telefoane celulare sau cuptoare cu microunde, ci a
adăugat şi că ea însăşi a devenit atât de sensibilă la radiaţii încât nu dă
voie nimănui să intre în biroul ei cu un telefon mobil deschis: „Dacă
intri în biroul meu, asta înseamnă că eşti invitatul meu. Nimeni care
este invitat nu ar dori să-mi producă dureri de cap”, a afirmat ea la o
conferinţă ţinută în Oslo în data de 1 iulie 2002, unde participa la o
conferinţă internaţională despre cancer.
Conştientizarea faptului că electricitatea poate afecta sănătatea şi
dezvoltarea copiilor poate fi în primă instanţă un fapt descurajator,
deoarece e imposibil să scapi undeva de poluarea electromagnetică, iar
sursele acestea sunt adeseori considerate „înlesniri” pentru care am
cheltuit cu entuziasm resurse considerabile.
Ambii autori ai articolului mărturisesc că au mers la şcoală şi au
absolvit liceul înainte să fi existat computerele personale, telefoanele
celulare, internetul şi tot ce ţine de acestea. Ei adaugă că, în postura lor
de persoane electrosensibile, se simt norocoase că au crescut înainte ca
toate acestea să se fi răspândit atât de mult încât să se găsească
pretutindeni.
Ce putem face?
Practic, nimeni nu mai contestă astăzi prezenţa computerelor în
toate sălile de clasă. Cu toate acestea, societatea noastră ar trebui să
furnizeze şi săli de clasă fără computere, pentru acei copii vulnerabili,
electrosensibili.
În şcolile în care sunt instalate computere wireless, sau computere

obişnuite, dar cu tastatură sau mouse wireless, nici măcar o clasă fără
computere nu va constitui o intervenţie eficientă pentru un copil al
cărui sindrom ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder – tul-
burarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie) sau OCD (Obsessive
Compulsive Disorder – tulburarea obsesiv-compulsivă) este generat
sau exacerbat de către radiaţia electromagnetică. Aceasta deoarece
frecvenţele din domeniul microundelor utilizate de aceste tehnologii,
identice cu frecvenţele folosite într-un cuptor cu microunde străbat
pereţii sălilor de clasă şi trec dincolo de ele.
Sugestiile oferite de autorii articolului se opun tendinţei educaţi-
onale predominante care constă în oferirea a cât mai multe computere
copiilor cu dizabilităţi fizice şi de dezvoltare, într-un efort de a le uşura
viaţa, fără să fie luate în considerare efectele posibile ale surplusului
de radiaţii la care sunt expuşi asupra sistemului lor nervos aflat în
dezvoltare. Atunci când, în anul 2001, populaţia adultă a fost testată
pentru a găsi prevalenţa electrosensibilităţii, estimările făcute de cer-
cetători au variat de la 1,5% (Stockholm, Suedia) la 3,3% (statul Ca-
lifornia) şi până la 7% (districtul Martin din California) din întreaga
populaţie. Se estimează că aceste procente ar putea fi în realitate chiar
mai mari, deoarece electrosensibilitatea este o problemă care te izo-
lează, ca un fel de dizabilitate, şi este adeseori ridiculizată. Şi mulţi
dintre cei ce suferă de ea se ruşinează să şi-o recunoască public. Copiii
reprezintă segmentul cel mai vulnerabil al populaţiei. De asemenea, ei
sunt cei mai necunoscători în privinţa efectelor acestui poluant in-
vizibil, efecte pe care mulţi nu vor să le admită, care provin de la dis-
pozitive şi echipamente, sunt căutate cu ardoare de colegii lor şi foarte
apreciate de părinţii şi de învăţătorii şi profesorii lor.
Unele dispozitive gândite ca facilităţi în medicină sunt de asemenea
o sursă de proliferare a radiaţiilor electromagnetice. Un domeniu în
dezvoltare este cel al telemetriei medicale, care utilizează tehnologie
wireless pentru a monitoriza semnele vitale ale pacienţilor din spital.
Dispozitive ce emit radiaţii electromagnetice se folosesc şi în mater-
nităţi, clinici, instituţii pentru tratarea bolilor mentale etc. În cadrul
acestora pacienţii sunt tot mai des monitorizaţi de la distanţă nu numai
în scopuri medicale, ci şi pur şi simplu pentru a reduce costurile an-

gajării de personal suplimentar.
Automobilele noi au acum câmpuri electromagnetice mult mai mari
decât aveau în urmă cu 10-20 de ani. Acest lucru se datorează sis-
temelor de operare multiplă controlate prin computer, dispozitivelor
de urmărire prin satelit, afişajelor digitale şi omniprezentului telefon
celular91.
Petiţia medicilor: apelul de la Freiburg

Sute de medici au semnat în anul 2002 o petiţie în care îşi exprimau
îngrijorările legate de efectele asupra sănătăţii ale tehnologiei telefo-
niei mobile: staţii de bază, telefoane mobile şi telefoane cordless di-
gitale. În apel se afirmă:
„Am observat, în ultimii ani, o creştere dramatică a bolilor grave şi
cronice în rândul pacienţilor noştri, în special:
• Tulburări de memorie, de concentrare şi comportamentale
(ADD – attention deficit disorder)
• Fluctuaţii extrem de mari ale presiunii sângelui, mai greu de tratat
ca niciodată prin medicamente
• Tulburări ale ritmului cardiac
• Infarcturi şi congestii cerebrale la persoane din ce în ce mai tinere
• Boli degenerative ale creierului (de ex. boala lui Alzheimer) şi
epilepsie
• Cancere: leucemii, tumori cerebrale.
Mai mult, am constatat o frecvenţă tot mai mare a apariţiei di-
feritelor afecţiuni, adeseori diagnosticate greşit la pacienţi ca fiind psi-
hosomatice:
• Dureri de cap, migrene
• Oboseală cronică
• Agitaţie
91
Cf. Firstenberg A., Molloy S., „Electrical Sensitivity”, Latitudes, vol. 5,
nr. 4, iulie 2002.
• Insomnii, stări de somnolenţă în timpul zilei

• Tinitus (zgomote în urechi)
• Susceptibilitate la infecţii
• Dureri ale ţesuturilor nervoase şi articulare, pentru care cauzele
obişnuite nu explică nici măcar simptomele cele mai evidente.”
Apelul de la Freiburg afirmă mai departe: „Nu mai putem crede că
acestea sunt doar nişte coincidenţe, căci vedem mult prea des o
concentrare puternică a unor anumite boli în zonele cu poluare elec-
tromagnetică mare. Adeseori o afecţiune ce durează de multă vreme
dispare într-un timp relativ scurt după reducerea sau eliminarea ra-
diaţiilor electromagnetice la care fuseseră expuşi bolnavii. Foarte ade-
sea observaţiile noastre despre poluarea electromagnetică a mediului
în care trăiau bolnavii au fost confirmate de măsurătorile radiaţiilor
RF/MW de intensitate neobişnuită, efectuate la faţa locului. Pe baza
experienţei noastre de zi cu zi, afirmăm că tehnologia actuală a co-
municaţiilor mobile (introdusă în 1992 [iar la noi în ţară în 1997] şi
de atunci extinsă la scară globală) şi a telefoanelor cordless digitale
(standardul DECT) se află printre cauzele fundamentale ale acestei
creşteri fatale a acestor afecţiuni. Nu mai ai unde să scapi de aceste
microunde. Ele cresc riscul influenţelor fizico-chimice deja existente,
sunt un factor de stres pentru sistemul imunitar al corpului şi pot stopa
mecanismele de reglare ale corpului. Femeile însărcinate, copiii, ado-
lescenţii, persoanele în vârstă şi cele bolnave sunt persoanele expuse
celui mai mare risc.”92
Efectele asupra sănătăţii ale radiaţiilor de tipul celor emise de

telefoanele mobile
(Comunicare ştiinţifică a lui Marc Cendrier, 03.07.2008)
Raportul Bioinitiative
Raportul grupului de lucru Bioinitiative, publicat în august 2007,
prezintă mai multe caracteristici particulare:
92
Cf. The Freiburger Appeal,
http://www.latitudes.org/articles/electrical_sensitivity_articles.html#A%20
Physician
• este internaţional
• autorii săi sunt din 6 ţări şi sunt somităţi recunoscute în domeniu
(bioelectromagnetism)
• ei sunt independenţi, fără nicio legătură de dependenţă cu grupuri
industriale sau financiare ori cu puteri publice; ei sunt reprezentanţi ai
Ştiinţei propriu-zise
• Raportul este recapitulativ: el se referă la mai mult de 1500 lucrări
publicate şi necontestate, adică la lucrări ştiinţifice apărute pe o pe-
rioadă de mai mult de 10 ani de studiu al diverselor forme de toxicitate
• concluziile sale se referă la întreaga familie tehnologică ce cu-
prinde telefonia mobilă, UMTS sau 3G, Wi-Fi, WiMax93, Bluetooth.
• Raportul este centrat pe cuvântul DOVADĂ (PROBĂ); deşi în
general oamenii de ştiinţă sunt reticenţi în a folosi cuvântul „probă”, ei
au trecut aici Rubiconul şi astfel toate articolele Raportului, consacrate
diverselor forme de toxicitate, încep cu cuvântul „PROBĂ”.
Pentru Ştiinţa adevărată ce vorbeşte prin reprezentanţii săi de
nivelul cel mai înalt, nu subzistă nicio îndoială asupra multitoxicităţii
acestor radiaţii.
Este dovedit că:

a. Normele oficiale nu protejează cu nimic populaţia. Acest lucru
tăgăduieşte reglementările ICNIRP, cât şi pe cele ale OMS şi ale
AFSSE/AFSSET. Neîncrederea în creştere faţă de OMS îşi găseşte
aici o confirmare suplimentară.
b. Principalele agresiuni fiziologice care rezultă în urma expunerii
la radiaţiile electromagnetice sunt:
• distrugerea etanşeităţii barierei sânge-creier,
93
WiMax: este o abreviere de la Wireless interoperability for Microwave
Access şi este o tehnologie de telecomunicaţii pentru furnizarea datelor
wireless pe distanţe lungi. Ca şi Wi-Fi, sistemele WiMax sunt proiectate
pentru a furniza accesul wireless, însă pe arii geografice mult mai largi, unele
sisteme transmiţând semnale pe distanţe de până la aprox. 15 km. În cadrul
acestei tehnologii se produc nivele de radiaţii electromagnetice încă şi mai
mari decât în cazul sistemelor Wi-Fi (Cf. BioInitiative).
• perturbarea producerii de melatonină,

• perturbarea mecanismelor de reglare membranară a celulelor,
• vătămări genetice prin rupturi ireversibile ale ADN-ului.
c. Expunerea fiinţelor vii la emisii de radiaţii electromagnetice
modifică activitatea genetică şi modul de expresie a proteinelor, acti-
varea proteinelor de stres, provoacă alterări ireversibile ale ADN-ului.
d. Expunerea la aceste emisii alterează activitatea sistemului
imunitar.
e. Expunerea la aceste emisii alterează activitatea sistemului nervos
şi provoacă tulburări de comportament.
f. Ea declanşează procese de formare a anumitor tipuri de tumori
cerebrale şi neurinoame acustice, declanşează procese de formare a
leucemiei infantile, a maladiei Alzheimer, a cancerului de sân.
De menţionat că o instituţie europeană, Agenţia Europeană a
Mediului, a validat şi apoi a publicat Raportul Bioinitiative. În schimb,
până astăzi nu a fost publicată nicio contestare reală a acestui Raport,
pe plan ştiinţific.
Profesorul Leif Salford, eminent om de ştiinţă, specialist în do-
meniu (cercetător în neurocancerologie la Facultatea de Medicină a
Universităţii din Lund, Suedia), a declarat: „Un adolescent care ţine un
telefon mobil la cap o jumătate de oră sau mai mult pe zi va avea
Alzheimer la 30 de ani.”94
Operatorii de telefonie mobilă din România

În prezent, în România există patru operatori publici de telefonie
mobilă:
• Vodafone – operator GSM şi 3G-UMTS în bandă de frecvenţe de
900 MHz şi 2 GHz;
94
Cf. Marc Cendrier, „Effets sur la santé des ondes «type téléphonie
mobile»”, Robin des Toits, 3 iulie 2008,
http://www.robindestoits.org/Effets-sur-la-sante-des-ondes-type-telephonie-
mobile-Communication-scientifique-de-Marc-Cendrier-03-07-2008_a460.html.
• Orange – operator GSM 900 MHZ şi 3G-EDGE în bandă de

frecvenţe de 900MHz şi 2GHz;
• Telemobil (Zapp) – operator CDMA şi EV-DO în bandă de
frecvenţe de 450MHz;
• Cosmote – operator DCS în bandă de frecvenţe de 1800MHz.
Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România a solicitat
în mod oficial celor patru companii de telefonie mobilă informaţii
despre puterea de emisie a unui transceiver şi în baza căror reglemen-
tări sunt instalate astfel de echipamente pe miile de blocuri şi clădiri
din România, precum şi dacă s-au făcut studii privind radiaţia şi dacă
locatarii au fost atentionaţi asupra pericolelor la care se expun.
După zece zile de aşteptare, Vodafone nu a vrut să ofere date teh-
nice despre echipamentele pe care le montează pe clădiri. La fel a pro-
cedat şi firma Cosmote. Singura firmă care a răspuns cât de cât, ofe-
rind unele date despre puterea transceiverelor, dar total neconcludente,
a fost Orange. De la compania care operează reţeaua ZAPP nu a venit
niciun răspuns.
În România instituţiile autorizate de lege să facă măsurători şi să
dea explicaţii referitoare la limitele care implică sau nu riscuri asupra
sănătăţii sunt Direcţia de Sănătate Publică, Direcţiile Judeţene de Să-
nătate şi Direcţia de Sănătate din Ministerul Apărării şi Direcţia de
Sănătate din Ministerul Transporturilor.
Chiar dacă oficial nimeni nu recunoaşte că aceste BS-uri sunt per-
iculoase, personalul din unele instituţii publice ale statului a început
să primească "spor de antenă". Angajaţii Direcţiei Generale de Evi-
denţă a Persoanelor (DGEP) din Municipiul Bucureşti vor beneficia de
un spor salarial de 10% şi trei zile suplimentare de concediu pentru
condiţii vătămătoare de muncă.
Pe clădirea din Bulevardul Dimitrie Cantemir din Bucureşti, unde
se află sediul DGEP, se găsesc mai multe antene de tip satelit şi antene
aparţinând unei firme de telecomunicaţii. Directorii de la evidenţa
persoanelor au făcut o cerere, solicitând măsurători specifice. În urma
măsurării câmpurilor electromagnetice s-a constatat că personalul este
radiat. Direcţia de Sănătate Publică din Bucureşti a eliberat un act prin
care se arată că sănătatea angajaţilor de la evidenţa persoanelor este
pusă în pericol de câmpurile magnetice. De asemenea, mai multe cadre

medicale care lucrează în Spitalul Judeţean din Zalău, mai ales cele de
la etajele superioare, au sesizat conducerea unităţii în privinţa discon-
fortului şi chiar a unor stări de rău care ar fi cauzate de radiaţiile
antenelor de telefonie mobilă amplasate pe clădire.
O privire de la înălţime arată că Bucureştiul este împânzit de astfel
de antene GSM. Însă multe dintre ele au fost instalate fără acordul
tuturor proprietarilor, firmele respective profitând de naivitatea şi ne-
cunoştinta oamenilor, sau de multe ori fiind mai degrabă nişte afaceri
ale administratorilor de bloc. Şi asta deoarece firmele plătesc o chirie
lunară asociaţiei.
Legislaţia ce reglementează vânzarea telefoanelor mobile, montarea
staţiilor de bază pentru acestea a apărut un pic mai târziu. Mai exact,
este vorba de Ordinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei
nr.125, care respectă recomandarea Comunităţii Europene 519/1999 cu
privire la anumite măsuri privind comercializarea telefoanelor mobile.
Un al doilea Ordin, cu privire la limita de expunere a populaţiei la
radiaţiile electromagnetice, a intrat în vigoare în 2003.
Principiul precauţiei, înscris în Tratatul de la Maastricht, semnat de
Statele Membre ale Uniunii Europene, este prevăzut şi în Recoman-
darea Comisiei Europene (CE) 519/1999. Conform principiului, atunci
când există elemente ştiinţifice suficiente, chiar în absenţa unor cer-
titudini sau probe absolute, dar ţinând cont de cunoştinţele ştiinţifice
şi tehnice ale momentului, autorităţile trebuie să protejeze, înainte de
toate, cetăţenii, contra riscului şi prejudiciilor cauzate de expunerea la
câmpurile electromagnetice. Normele UE prevăd limitarea expunerii
publicului la câmpurile electromagnetice şi protejarea de efectele no-
cive ale acestora.
Radiaţiile de tip ELF (de la celulare şi emiţătoare ale telefoniei
mobile) sunt considerate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
ca potenţial periculoase pentru om, respectiv "pot fi cancerigene pen-
tru om" (conform unei Circulare a OMS). Nocivitatea potenţială este,
aşadar, oficial recunoscută şi, ca urmare, ar trebui aplicat nu principiul
precauţiei, ci principiul prevenţiei. Conform tratatului, Statele Membre
au posibilitatea de a prevedea un nivel de protecţie superior celui
prevăzut prin recomandarea CE. În România, nivelul este mult peste

cel admis în state dezvoltate din UE.
Frecvenţele la care operează telefonia mobilă în România sunt 450,
900 şi 1800 MHz.
Se recomandă adoptarea principiului precauţiei (deja adoptat în
Italia, Franţa, Belgia), care presupune reconsiderarea limitelor propuse
de ICNIRP pentru anumite frecvenţe, precum şi măsuri administrative,
de exemplu, amplasarea antenelor de telefonie mobilă la distanţă de
zonele în care se desfăşoară activităţi cu copii sau persoane bolnave,
interzicerea utilizării telefoanelor mobile de către copii cu vârsta mai
mică de 16 ani, informarea şi formarea populaţiei, şi nu în ultimul rând
susţinere din partea factorilor de decizie privind dezvoltarea unei lo-
gistici adecvate de monitorizare a câmpurilor şi a efectelor, gestionată
de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti din structura Ministerului
de Sănătate95.
Avertizare a Comitetului Naţional Rus de Protecţie contra

Radiaţiilor Neionizante asupra folosirii telefoanelor mobile de
către copii
Comitetul Naţional Rus de Protecţie contra Radiaţiilor Neionizante
(RNCNIRP) declară că vrea să protejeze sănătatea copiilor în faţa
pericolelor pe care le reprezintă telefoanele mobile şi îi sfătuieşte ferm
să nu le folosească.
Comitetul subliniază vulnerabilitatea mai mare a copiilor din mai
multe motive fiziologice şi totala inadecvare a normelor de protecţie la
radiaţiile emise de telefoanele mobile, care au fost create pentru adulţi
şi nu ţin cont de morfologia infantilă.
Iată în cele ce urmează traducerea comunicării originale a RNCNIRP:
Copiii şi telefoanele mobile: Sănătatea generaţiilor viitoare este în
pericol
(Moscova, Rusia, 14 aprilie 2008)
Pentru prima dată în istorie suntem confruntaţi cu o situaţie în care
cei mai mulţi dintre copiii şi adolescenţii din lume sunt în perma-
95
nenţă expuşi la câmpurile electromagnetice (EMF) emise de telefoa-

nele mobile.
Câmpurile electromagnetice sunt un factor biotropic important care
afectează nu numai sănătatea umană în general, ci în aceeaşi măsură şi
activitatea centrilor nervoşi, incluzând comportamentul şi gândirea.
Radiaţiile afectează direct creierul persoanelor care utilizează tele-
foanele mobile.
În ciuda recomandărilor enumerate în Regulamentele Sanitare ale
Ministerului Sănătăţii, care susţin că persoanele sub 18 ani nu ar trebui
să folosească telefoanele mobile (SanPiN 2.1.8/2.2.4.1190-03 punctul
6.9), copiii şi adolescenţii au devenit grupul ţintă al marketingului de
comunicaţii mobile.
Normele actuale de securitate a expunerii la microundele emise de
telefoanele mobile au fost instituite pentru adulţi şi nu iau în con-
siderare caracteristicile specifice ale organismului copilului. O.M.S.
consideră că protecţia sănătăţii copiilor împotriva radiaţiilor emise de
telefoanele mobile constituie o sarcină de maximă prioritate. Această
problemă a fost confirmată şi de Comitetul Ştiinţific al Comisiei
Europene, de către autorităţile naţionale ale multor ţări din Europa şi
Asia, de către participanţii la conferinţele ştiinţifice internaţionale
despre efectele biologice ale radiaţiilor electromagnetice.
Riscul potenţial pentru sănătatea copiilor este foarte ridicat:

• absorbţia energiei electromagnetice în capul unui copil este
considerabil mai ridicată decât în capul unui adult (creierul copiilor
are o conductivitate mai ridicată, o dimensiune mai redusă, oasele cu-
tiei craniene sunt mai mici, distanţa faţă de antenă e mai mică etc.)
• organismul copiilor este mai sensibil decât cel al adulţilor la EMF
• creierul copiilor are o sensibilitate mai accentuată la acumularea
efectelor adverse în condiţiile expunerii cronice la EMF
• EMF afectează procesele activităţii nervoase superioare
• copiii de astăzi vor petrece considerabil mai mult timp folosind
telefoanele mobile decât adulţii.
Conform opiniei Comitetului Naţional Rus de Protecţie contra
Radiaţiilor Neionizante, în viitorul apropiat copiii utilizatori de tele-
foane mobile se vor confrunta cu următoarele riscuri pentru sănătatea

lor: perturbări ale memoriei, scăderea atenţiei, diminuarea capacităţilor
cognitive şi de învăţare, iritabilitate crescută, tulburări ale somnului,
accentuarea sensibilităţii la stres, creşterea predispoziţiei la epilepsie.
Riscuri pentru sănătate posibile în viitor:

Tumori cerebrale, tumori ale nervilor acustici şi vestibulari (la
vârsta de 25-30 de ani), boala Alzheimer, demenţă, sindrom depresiv,
precum şi alte tipuri de degenerescenţă a structurilor nervoase ale
creierului (către 50-60 de ani).
Membrii Comitetului Naţional Rus de Protecţie contra Radiaţiilor
Neionizante accentuează urgenţa apărării sănătăţii copiilor de influenţa
radiaţiilor emise de sistemele de comunicaţie mobilă. Noi facem apel
la autorităţile guvernamentale şi la societate în ansamblu să acorde cea
mai mare atenţie acestei ameninţări iminente şi să ia măsurile adecvate
pentru a preveni consecinţele negative asupra sănătăţii generaţiei
viitoare.
Copiii care folosesc telefoanele mobile nu sunt capabili să realizeze
că îşi expun creierul la radiaţii şi îşi pun în pericol sănătatea. Noi
credem că acest risc nu este mult inferior celui provocat sănătăţii
copiilor de tutun sau alcool. Este obligaţia noastră profesională să nu
lăsăm, prin lipsă de acţiune, să se deterioreze sănătatea copiilor.
(Comitetul Naţional Rus de Protecţie contra Radiaţiilor Neionizante)96
4.6 Ce trebuie să ştim despre radiaţiile electromagnetice

emise în cadrul comunicaţiilor wireless
După Margaret Meade Glaser, din Chicago, Illinois, membră a

Consiliului Director al organizaţiei EMR Network, „ceea ce ar trebui să
96
MISE EN GARDE du Comité Russe de Protection contre les Rayonnements
Non-ionisants sur l'utilisation du portable par les enfants, 14 aprilie 2008,
http://www.robindestoits.org/MISE-EN-GARDE-du-Comite-Russe-de-Protection
-contre-les-Rayonnements-Non-ionisants-sur-l-utilisation-du-portable-par-les_a
310.html.
ştim, însă nu ni se spune, este că trei din patru studii de cercetare

ştiinţifică independente (adică nefinanţate de industria telefoniei
mobile) atestă efecte biologice provenind de la radiaţii neionizante de
joase nivele similare celor folosite în comunicaţiile wireless.” Acestea
sunt numite „efecte non-termice”, deoarece au loc la nivele prea joase
pentru a putea produce încălzirea ţesuturilor. Industria telecomunica-
ţiilor, precum şi standardele FCC pentru „siguranţa expunerii”, recu-
nosc doar efectele termice (de încălzire). Aceasta înseamnă că ex-
punerile la nivele ale intensităţii (ale puterii) situate sub acel prag sunt
oficial considerate „sigure”, în vreme ce rezultatele cercetărilor arată
cu totul altceva.
Domeniul de frecvenţe ale radiaţiei neionizante utilizate în comu-
nicaţiile wireless cuprinde radiaţiile RF/MW (radiofrecvenţă/microunde).
Cuptoarele cu microunde îşi datorează numele faptului că folosesc
acest tip de radiaţie pentru a găti mâncarea (putem numi aceasta un
exemplu al efectului termic). Frecvenţele radar se situează de aseme-
nea în acest domeniu.
În vreme ce FCC continuă să susţină că standardul său oferă
siguranţă, nu aceeaşi este şi poziţia unui grup de lucru federal format
din experţi în radiaţiile neionizante. Într-o scrisoare din 1999 către o
comisie care seta aceste standarde, ei au evidenţiat 14 puncte care,
afirmau ei, trebuie rezolvate pentru ca standardele FCC să devină
suficient de protectoare pentru public. Însă aceste recomandări au fost
complet ignorate.
În scrisorile datate iulie şi septembrie 2002, oamenii de ştiinţă de la
Departamentul de Protecţie împotriva Radiaţiilor din cadrul agenţiei
americane EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului Înconjurător) au
afirmat că sunt îngrijoraţi din cauza expunerii publicului la radiaţii
neionizante şi că ceea ce pretinde FCC, şi anume că standardele sale
protejează împotriva oricăror efecte adverse, este total nejustificat.
Oare publicul larg entuziasmat de tehnologiile wireless are o idee
despre aceste lucruri?
Dacă toate acestea ar fi doar nişte teorii şi dacă ar trebui să aş-
teptăm mulţi ani până să apară vreun efect măsurabil, aceasta ar fi
altceva. „Am vorbit cu numeroase persoane normale, „cu picioarele pe
pământ”, lucrând sau nu în domeniu, care au experimentat simptome
de ameţeală, dureri de cap, zgomote în urechi, diferite dureri ş.a. a-

tunci când utilizau telefoanele celulare sau PCS”, afirma Margaret
Meade Glaser, membră a Consiliului Director al EMR Network din
Chicago.
În octombrie 2002, mai mult de 100 de doctori din Germania au
semnat un document în care declarau că au observat probleme de
sănătate în creştere în rândul pacienţilor, legate de utilizarea telefo-
nului mobil şi de expunerea cronică la radiaţii provenind de la pilonii
şi antenele de telefonie mobilă. În Franţa, au fost de asemenea efec-
tuate mai multe studii (Santini şi colaboratorii etc.) care corelau simp-
tomele cu proximitatea faţă de pilonii de telefonie mobilă. „În mod
clar ceva se întâmplă”, exclama Glaser.
Dacă ne uităm la istoria cercetărilor din domeniul radiaţiilor ne-
ionizante (unde energetice cu frecvenţa mai mică decât cea a luminii
vizibile din spectrul electromagnetic), se poate observa că efectele
non-termice au fost raportate pentru prima oară cu mai multe decenii
în urmă. „În decursul timpului – mărturiseşte Glaser – am aflat cât de
multe ştiau sovieticii despre aceste efecte încă de pe atunci, după cum
s-a dovedit când au iradiat ambasada Statelor Unite din Moscova cu
nivele joase ale acestor radiaţii. Atunci, mulţi americani de la amba-
sadă s-au îmbolnăvit grav”. Amănunte despre aceasta pot fi citite în
cartea din 1986 a lui Nicholas Steneck, The Microwave Debate.
În ultimii 15 ani s-au efectuat sute de studii ce prezentau aceste
efecte non-termice – precum deteriorarea ireversibilă a ADN-ului,
deschiderea barierei sânge-creier (permiţând toxinelor şi substanţelor
patogene să pătrundă în creier), scăderea imunităţii, descreşterea ni-
velelor de melatonină, efecte asupra proteinelor de stres (indicând
vătămări ale celulelor), formarea de micronuclee (anormalităţi ale nu-
cleelor celulelor, care adeseori sunt semne de cancer), modificări ale
metabolismului calciului, afectând comunicaţia între celule, modificări
ale formei undelor cerebrale, plus efecte observate asupra multor altor
părţi ale corpului.
În momentul de faţă multe şcoli trec prin probleme financiare, iar
promisiunea unei sume de bani lunare în schimbul acceptării instalării
de antene de telefonie mobilă este adesea foarte atrăgătoare. (Acelaşi
lucru este valabil şi pentru spitale, clădiri de birouri, blocuri de aparta-
mente, biserici etc.) „Există o presiune puternică având ca scop dez-

voltarea învăţământului care determină cele mai prestigioase şcoli
care-şi pot permite efortul financiar să-şi instaleze reţele de computere
cu conexiune wireless la Internet, multe dintre acestea transmiţând
radiaţii din domeniul microundelor pe parcursul întregii zile. Atunci
când copiii se întorc de la şcoală, mulţi dintre ei folosesc telefoane ce-
lulare şi/sau fixe fără fir, la care se adaugă faptul că mulţi locuiesc în
imediata vecinătate a pilonilor şi a antenelor de telefonie celulară
montate pe clădiri. Deoarece copiii sunt mai vulnerabili la aceste ra-
diaţii şi întrucât corpul lor este încă în creştere, ce se va întâmpla cu
ei?”, se întreabă Margaret Glaser.
Unele ţări descurajează folosirea de către copii a dispozitivelor
wireless, iar mai multe ţări interzic amplasarea de antene lângă şcoli şi
spitale. Cu toate acestea, în SUA şi în alte ţări este ilegal să ţii cont de
posibilele riscuri asupra sănătăţii atunci când decizi unde să amplasezi
antenele de telefonie mobilă. Ca urmare a Actului Telecomunicaţiilor
din 1996, companiile de telefonie mobilă au primit din partea guver-
nului american libertate nelimitată în amplasarea antenelor şi pilonilor.
Unele comunităţi au fost chiar date în judecată atunci când au încercat
să se opună acestor măsuri. Mai multe delegaţii, având şi sprijinul unor
membri ai Congresului, au introdus moţiuni în vederea modificării
acestei legi. „Însă – este de părere Glaser – va fi nevoie de eforturi
uriaşe şi de foarte mulţi susţinători pentru a putea contrabalansa
influenţa banilor industriei telecomunicaţiilor...”97
4.7 „Atunci când ştiinţa întâlneşte politica...”
Iată cum descrie jurnalistul Martin Schram una dintre primele con-
ferinţe la care au fost aduse în discuţie efectele negative ale radiaţiilor
emise de telefoanele mobile asupra sănătăţii:
97
Meade Glaser, Margaret, „What Americans Need to Know about
Radiation (or EMR) from Wireless Communications ”, Latitudes,
http://www.latitudes.org/articles/electrical_sensitivity_articles.html#What%
20Americans%20Need.
„Străzile şi trotuarele din Long Beach, California erau fierbinţi ca

un cuptor în acea zi de mijloc de iunie a anului 1999, dar aceasta nu se
putea compara cu fierbinţeala stârnită în confortul oferit de aerul
condiţionat al Hotelului Hyatt Regency. Acolo, într-o sală de confe-
rinţe, mai mult de 100 de oameni de ştiinţă şi zeci de jurnalişti din
cinci continente participau la un colocviu „State of the Science”
organizat pentru a se discuta despre impactul telefoanelor mobile
asupra sănătăţii publice. Audienţa asculta cu un interes mai mare decât
unul pur ştiinţific, pentru că pe podium se afla organizatorul acestui
colocviu, Dr. George Carlo, un om de ştiinţă din domeniul sănătăţii
publice, cu părul cărunt şi cu o barbă şi mai căruntă, pe care mulţi
dintre cei prezenţi în sală obişnuiau să-l numească „mâna tocmită” a
industriei telefoniei mobile (dar, bineînţeles, totdeauna în absenţa lui).
Acum Carlo făcea să răsune acel avertisment pe care puterea executivă
a industriei producătoare care finanţase cercetările lui dorea cel mai
puţin să îl audă.
„Îmi este foarte clar că toţi îşi urmăresc afacerile lor – iar consu-
matorii nu sunt protejaţi”, a declarat Carlo cu mâhnire. El a conturat
noi probe care indicau că telefoanele mobile pot într-adevăr să pro-
voace cancer şi alte prejudicii pentru sănătatea consumatorilor. Cu luni
înainte, el prezentase constatările sale şefului celor care făceau lobby
pentru industria telecomunicaţiilor celulare din Washington, Thomas
E. Wheeler – omul care îl angajase cu şase ani în urmă să conducă
programul cercetărilor ştiinţifice ale industriei. Dar industria ţinuse
ascunse cu multă grijă aceste noi descoperiri îngrijorătoare ale lui
Carlo. Acum Carlo îi şoca pe cei mai mulţi dintre ascultători solicitând
funcţionarilor superiori ai industriei să spună publicului tot ceea ce
ştiau despre riscurile pentru sănătate prezentate de telefoanele mobile
şi să stabilească un standard complet nou privind cantitatea maxim
admisibilă de unde din domeniul RF care pot fi emise fără risc de
aceste aparate pe care oamenii le ţin lângă cap. Vechiul standard, a
spus el, se baza pe date vechi, pe teorii vechi care acum nu mai sunt
valabile – poate chiar periculos de vechi. Vorbele sale au tras sem-
nalele de alarmă în întreaga industrie.
Tom Wheeler nu se obosise să ia avionul până la Washington D. C.
pentru a auzi acest avertisment „prea” public emis de omul de ştiinţă
pe care el personal îl adusese în cercul său din domeniul telefoniei

mobile în 1993. Pe atunci, strategia industriei părea a consta dintr-o
mişcare de maestru a controlului daunelor mascate de ştiinţă; era
nevoie de un om de ştiinţă care să-şi asume sarcina de a ţine sub
control comunitatea ştiinţifică şi reglementatorii guvernamentali şi de
a-i face pe consumatorii de telefonie mobilă să cumpere cu voioşie –
asigurându-i pe fiecare în parte şi pe toţi la un loc că telefoanele
mobile nu prezintă niciun risc.
Mai întâi, pe la începutul şi la mijlocul anilor ’90, Carlo, profesor
de epidemiologie şi cercetător precaut şi chibzuit, emitea asigurări
publice că cercetările ştiinţifice nu au găsit niciun risc pentru sănătate
de la radiaţia emisă de telefoanele celulare. Dar după aceea, continuându-şi
cercetările ştiinţifice, a ajuns la dovezi noi care aruncau dubii serioase
asupra acelor prime studii. La începutul anului 1999, noile probe au
generat serioase îngrijorări în legătură cu riscurile asupra sănătăţii şi
au arătat că sunt necesare şi urgente cercetări suplimentare. Carlo s-a
dus la departamentul preşedintelui Asociaţiei Industriei de Telecomu-
nicaţii Celulare (CTIA) şi i-a spus lui Wheeler despre existenţa unor
noi dovezi credibile ale existenţei riscurilor pentru sănătate. Când a
adăugat că el nu mai poate afirma public că cercetările nu evidenţi-
aseră existenţa unor riscuri pentru sănătate din partea radiaţiilor emise
de telefoanele celulare, lobbyistul industriei (persoana care îi influen-
ţează pe membrii Congresului în favoarea proiectului industriei de
telefonie mobilă) s-a distanţat urgent de omul de ştiinţă care îi aducea
asemenea veşti rele.
Iar când noile constatări ştiinţifice au trebuit să fie aduse la cu-
noştinţa membrilor CTIA (Asociaţia Industriei de Telecomunicaţii
Celulare), Wheeler i-a spus lui Carlo să transmită ştirile la o şedinţă a
departamentului la care să nu se permită accesul publicului şi al presei.
Carlo a ales însă să prezinte rezultatele sale la un colocviu ştiinţific
internaţional, care să fie deschis publicului şi presei.
La acel colocviu ştiinţific mondial din Long Beach, Wheeler a
trimis-o pe vice-preşedinta CTIA, Jo-Anne Basile, să reprezinte in-
dustria şi să încerce să-i influenţeze pe oamenii de ştiinţă şi pe jur-
nalişti. Între timp, Wheeler a rămas la cartierul său general de co-
mandă din Washington D. C., la 3000 de mile distanţă. Strategia
noului război al lui Wheeler pentru industria telefoniei mobile părea

clară: regrupaţi-vă, dar niciodată nu vă retrageţi.
Astfel că la Long Beach, când Carlo a încheiat cerând noi standarde
de siguranţă în industrie, toate privirile păreau să se mute dinspre
podium către reprezentantul CTIA trimis de Wheeler. Jo-Anne Basile
s-a ridicat de pe locul ei din public. Desigur, publicul aştepta ca ea să
spună ceva. „Ne-ai produs multe nopţi de insomnie”, i-a spus ea lui
Carlo, care stătea în picioare, nemişcat, pe podium. Răspunsul ei pu-
blic în acea sală s-a bazat totuşi pe o atitudine politicoasă, mai degrabă
decât pe conflict.
Dar la puţin timp după ce şedinţa a fost întreruptă, Basile şi Carlo
au ajuns faţă în faţă pe coridor şi întâlnirea lor întâmplătoare a izbucnit
într-o competiţie de vociferări. Reprezentanta industriei l-a blamat pe
Carlo pentru că a îndrăznit să facă o cerere publică pentru elaborarea
unui nou standard pentru emisia de radiaţii, înainte de a fi discutat
acest lucru cu CTIA. Carlo i-a răspuns că industria refuză să îşi asume
responsabilitatea faţă de sănătatea publică şi că asta „este scandalos”.
Basile a izbucnit: „Cum îndrăzneşti să ne vorbeşti astfel, după ce ai
fost plătit cu atât de mulţi bani?”
Brusc, Carlo şi-a dat seama că oamenii de pe coridor se opriseră ca
să asculte. Faptul că proiectul său de cercetare a fost finanţat de in-
dustrie fusese totdeauna un punct sensibil pentru Carlo. El s-a con-
siderat un cercetător independent, al cărui singur scop era să urmeze
probele ştiinţifice şi să protejeze sănătatea publică. Totuşi ştia că lu-
mea spunea de mult că el era mâna plătită a industriei. Timp de mai
mult de cinci ani el a auzit asta de fiecare dată când făcea o afirmaţie
publică prin care se aducea sprijin industriei producătoare, diminuând
credibilitatea unor studii ştiinţifice alarmante pe motiv că ele aveau,
de fapt, puncte slabe. „Eu îmi iau munca în serios”, a zis Carlo,
asigurându-se acum că vorbea suficient de tare pentru a fi auzit de toţi
cei care trăgeau cu urechea la discuţie. „Banii nu au nimic de a face cu
aceasta.”
Dr. George Carlo fusese angajat de industria telefoniei mobile în
1993 pentru a studia siguranţa acestui produs. În 1999 fondurile sale
pentru cercetare nu au fost reînnoite, iar industria a căutat să-l dis-
crediteze. Constatările lui George Carlo asupra pericolelor provocate

de radiaţia din domeniul microundelor provenite de la antenele tele-
foanelor celulare – interferenţa cu pacemake-urile cardiace, penetrarea
craniului în dezvoltare al copiilor, compromiterea barierei sânge-creier
şi, cel mai surprinzător, producerea de leziuni genetice care constituie
un cunoscut semn de diagnostic pentru cancer – se fac cunoscute când
el aduce rezultatele cercetărilor sale în faţa publicului prin această
examinare a ştiinţei, dar şi a politicii unei industrii producătoare ne-
păsătoare faţă de sănătatea publică.98
Telefonia mobilă: trafic de influenţă la O.M.S.?

Operatorii, fabricanţii de telefoane portabile, puterea politică: toată
lumea, fără excepţie, se refugiază în spatele recomandărilor sacrosancte
ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în materie de radiaţie
electromagnetică. Dar oare OMS este într-adevăr neutră şi obiectivă?
Lobby intens, trafic de influenţă, finanţare interesată... În iulie
2000, un comitet de experţi independenţi mandatat de OMS publica o
bombă de 260 de pagini expunând în amănunt tacticile sumbre uti-
lizate de fabricanţii de tutun pentru a mina campaniile antitabac ale
OMS. În acelaşi timp, pentru a dezamorsa scandalul, agenţia OMS
emitea 15 pagini de recomandări pentru ca, pe viitor, munca sa să nu
mai fie niciodată subminată de interese industriale. Dar oare astăzi
OMS a învăţat ceva din cele ce s-au întâmplat în trecut? Din ce în ce
mai multă lume începe să se îndoiască de acest lucru.
În aceşti ultimi ani, menghina suspiciunii s-a strâns în jurul unui
om care, până de curând, deţinea o putere considerabilă. Dacă numele
lui Mike Repacholi nu evocă nimic muritorului de rând, el are, dim-
potrivă, conotaţii foarte neplăcute pentru mulţi oameni de ştiinţă, ca
şi pentru asociaţiile care militează pentru norme mai stricte de pro-
tecţie la expunerea la radiaţii electromagnetice.
98
Cf. G. Carlo, M. Schram, Cell Phones: Invisible Hazards in the Wireless
Age: An Insider’s Alarming Discoveries About Cancer and Genetic Damage,
Ed. Carroll & Graf, 2001.
Petiţie şi scrisoare deschisă

Fizician şi doctor în biologie, Mike Repacholi a fost în aceşti ultimi
zece ani coordonatorul proiectului internaţional pentru studiul câm-
purilor electromagnetice (sau „proiectul CEM”), lansat de OMS în
1996. Rolul său? Acela de „supersecretar” însărcinat să coordoneze
programele de cercetare în lumea întreagă cu scopul de a se evalua
eventualele riscuri pentru sănătate legate de liniile de înaltă tensiune,
de antenele de telefonie mobilă şi de alte dispozitive wireless. Pe baza
rezultatelor ştiinţifice obţinute, OMS emite recomandări mondiale de
sănătate publică.
Dar cei care-l critică pe Mike Repacholi îi reproşează că a eliminat
sau minimalizat studiile „deranjante” pentru industrie, că a implicat-o
pe aceasta în procesul de decizie, că a îndepărtat oameni de ştiinţă de
renume din grupurile de experţi reuniţi prin grija sa la OMS, dar şi
pentru că a fost foarte timorat în recomandările sale privind să-
nătatea publică şi că a făcut ca proiectul „său” CEM să fie finanţat în
mare parte de către industriaşi din telefonia mobilă. Omul este deci
acuzat, nici mai mult, nici mai puţin, că a pedalat timp de 10 ani
pentru industrie.
În 2006, a circulat o petiţie prin care i se cerea capul. Fără rezultat.
În iulie 2006, salvat de vârsta legală de pensionare, Mike Repacholi a
părăsit agenţia OMS pe uşa din spate. Ceea ce nu a împiedicat mai
multe organizaţii non-guvernamentale franceze să adreseze, în oc-
tombrie şi decembrie 2006, două scrisori deschise direcţiei generale a
OMS, pentru ca aceasta să ceară cât mai repede o anchetă asupra
acţiunilor suspecte ale lui Mike Repacholi în timpul mandatului său99.
4.8 Telefoanele mobile: mâine ar putea fi prea târziu
În pofida ezitărilor Ministerului Sănătăţii şi a tacticilor de amânare

din partea companiilor de telefonie mobilă, începe acum să devină clar
99
Cf. David Leloup, „Téléphonie mobile: trafic d’influence à l’OMS ?”,
AgoraVox, 26 ianuarie 2007.
că telefonul mobil este un agent patogen virulent cu efecte vătămă-

toare care sunt încă insuficient cunoscute. Recent s-a dovedit ştiinţific
că există o conexiune între anumite tipuri de tumori şi utilizarea in-
tensivă a telefonului mobil. Cele mai multe dovezi ştiinţifice sunt des-
pre neuromul acustic, o tumoare care se dezvoltă pe nervul auditiv,
precum şi despre tumori cerebrale maligne. În conformitate cu acest
studiu, riscurile sunt multiplicate de două sau de mai multe ori pe
partea capului pe care este ţinut telefonul.
Sunt oare autorităţile din sănătate îngrijorate de aceste rezultate?
Câtuşi de puţin, deoarece conform experţilor oficiali, la riscurile cele
mai mari sunt supuşi utilizatorii „intensivi” ai telefonului mobil şi,
după cum adaugă ei cu o evidentă tentă de cinism, nimic nu dove-
deşte că utilizarea unui telefon mobil produce absolut întotdeauna o
tumoare.
Însă în condiţiile în care ştim că unei tumori îi ia de obicei 15–20
de ani ca să se dezvolte, pare logic să conchidem că apariţia tumorilor
după 4-5 ani la utilizatorii intensivi de telefoane mobile este un semn
sigur că ne aşteaptă o catastrofă de sănătate peste 10 ani. 10 ani!
Pentru cei care au copii, asta nu înseamnă o perioadă prea lungă, însă
se pare că producătorii de telefoane consideră că este o perioadă
suficient de îndelungată.
Cel mai rău lucru în această situaţie este că generaţia tânără este
cel mai mult expusă pericolului. Copiii şi adolescenţii sunt cei care
utilizează cel mai mult telefoanele mobile. Şi exact la aceste vârste
creierul este cel mai expus: aproximativ două treimi din creierul co-
pilului sunt afectate de radiaţii, în timp ce la un adult radiaţiile pe-
netrează doar o treime din creier, ceea ce este oricum prea mult!
Un lucru şi mai îngrijorător este că radiaţiile cresc în intensitate
pe măsură ce devine mai dificilă recepţia. Astfel, atunci când utilizaţi
telefonul în tren sau în automobil, sau dacă vă aflaţi într-o zonă cu
acoperire mai slabă, telefonul trebuie să continue să caute noi semnale,
iar intensitatea microundelor emise este considerabil mai mare.
Iar cu fiecare zi ce trece găsim tot mai multe radiaţii electromag-
netice în jurul nostru: ecranele televizoarelor şi monitoarele compute-
relor, telefoanele cordless şi sistemele wi-fi. Acest lucru este îngro-
zitor. Toate aceste radiaţii sunt neionizante şi sunt capabile să afecteze
funcţionarea celulelor noastre, în particular a ADN-ului, precum şi

funcţionarea glandelor noastre. Printre acestea se numără şi glanda
pineală, sursa hormonului care induce somnul şi dă rezistenţa la can-
cer, şi a cărei funcţionare normală este cel mai uşor afectată.
Dr. Paul Dupont consideră că „am putea să înlăturăm această tra-
gedie care ne aşteaptă, pe care toată lumea o vede venind, dar nimeni
nu face nimic, iar astăzi există sute de milioane de telefoane mobile în
uz. Iar într-o zi, lipsa noastră de voinţă de a înfrunta această problemă
ne va pune în faţa unei alegeri teribile: telefonul mobil sau viaţa! În
acel punct, vom fi siliţi să renunţăm la această unealtă magică, să ne
resemnăm a face un pas înapoi, să tragem o linie cântărind avantajele
şi dezavantajele pe care ni le-a adus – oare vom îndrăzni să facem
aceasta? În acel moment vom vedea dacă omenirea mai are dorinţa de
a trăi sau nu.”100
Nokia urmărită în instanţă de propriile sale companii de

asigurare
În 29 august 2008, Curtea Supremă din Texas, S.U.A., s-a pronun-
ţat în cadrul unei proceduri judiciare mai degrabă inedite: fabricantul
Nokia de telefoane mobile a fost dat în judecată de propriile sale
companii de asigurare: Zürich American Insurance Company, Federal
Insurance Company şi National Union Fire Insurance Company.
Nokia, alături de alţi fabricanţi, a fost implicată în Statele Unite în
aşa-numite „class actions” (procese de masă).
Acuzaţiile au fost aduse în problema efectelor asupra sănătăţii
provocate de telefoanele celulare. În acest context, companiile de asi-
gurare s-au întors împotriva propriului lor client (Nokia), refuzând să
acopere costul daunelor asupra sănătăţii.
Încă din anul 2000, tot mai multe companii de asigurare au început
să refuze să mai asigure companiile de telefonie mobilă pentru orice
efect negativ asupra sănătăţii produs ca urmare a radiaţiilor electro-
magnetice101.
100
Dr. Paul Dupont, „Mobile phones: tomorrow will be too late”, In These
New Times, 15 aprilie 2008.
101
„Téléphones portables: Nokia poursuivi par ses assurances”,
Biocontacts, p. 18, noiembrie 2008.
Concluzii
Începând din anul 2002, companiile de asigurări au încetat să mai
ofere asigurări pentru „vreo vătămare de orice natură cauzată direct
sau indirect, rezultând din sau legată într-un mod de câmpurile elec-
tromagnetice” (cf. Santini şi colab., 2004).
„Companiile de asigurări – precizează Jean Pilette – cunosc faptul
că radiaţiile electromagnetice sunt capabile de a provoca efecte ne-
gative pe care nu le pot asigura, la fel cum nu pot asigura nici riscurile
nucleare, care sunt excluse din politica lor de asigurări.”
Cum tehnologia microundelor nu generează nici poluanţi chimici
lichizi, nici emisii gazoase toxice, nici deşeuri radioactive, ea este
considerată o tehnologie „curată”. Cu toate acestea, nocivitatea ei este
încă şi mai insidioasă întrucât microundele sunt invizibile, incolore şi
inodore.
Dr. Jean Pilette, bazându-se pe cele peste o mie de studii care au
evidenţiat efectele negative ale radiaţiilor emise de telefoanele mobile
asupra sănătăţii, conchidea că „antenele de telefonie mobilă, telefoa-
nele mobile şi dispozitivele fără fir care funcţionează cu microunde
constituie un veritabil pericol pentru sănătatea umană”.
Un studiu apărut în 2005 şi în care au fost chestionaţi numeroşi
medici generalişti austrieci a arătat că 66% dintre aceştia au avut
pacienţi ce sufereau de hipersensibilitate electromagnetică şi că 96%
dintre aceşti medici credeau că există o influenţă negativă a „poluării
electromagnetice din mediul înconjurător” asupra sănătăţii (Leitgeb şi
colab., 2005).
David Servan-Schreiber, medic şi doctor în ştiinţe medicale, pro-
fesor la Universitatea din Lyon, Franţa, şi la Universitatea din Pittsburgh,
S.U.A., a lansat în iunie 2008, împreună cu alţi 19 oameni de ştiinţă
(în majoritate oncologi) din întreaga lume, un apel prin care avertiza
asupra riscurilor la care este expus creierul ca urmare a utilizării te-
lefoanelor mobile (Philippin şi Quemener, 2008).
Medicul belgian Jean Pilette, în încheierea cărţii sale Antennes
relais de téléphonie mobile, technologies sans fil et santé (2008),
afirma următoarele: „Ne aşteptăm din partea autorităţilor publice la o
preocupare reală pentru sănătatea populaţiei. Ne aşteptăm ca ei să re-
cunoască realitatea efectelor nefaste ale microundelor şi să informeze

populaţia, şi în mod special pe părinţi, ai căror copii sunt expuşi la
aceste radiaţii încă de la cea mai fragedă vârstă sau chiar au ei înşişi
acces la aceste tehnologii fără fir.”
Fumatul este reglementat în locurile publice; în acelaşi mod,
utilizarea tehnologiilor „fără fir” în locurile publice, şi cu precă-
dere în toate mijloacele de transport în comun, ar trebui supusă
reglementărilor. Spre exemplu, ar trebui ca în metrouri şi în trenuri să
existe compartimente în care să nu fie permisă utilizarea telefoanelor
mobile sau a echipamentelor WiFi.
Noi cerem ca autorităţile publice să ia în cele din urmă măsurile
necesare pentru a proteja oamenii de aceste noi pericole şi să pună
sănătatea populaţiei mai presus de interesele financiare”102.
102
V
DEPENDENŢA DE TELEFONUL MOBIL
Un număr tot mai mare de ţări, în special din Europa, au mai

multe telefoane mobile decât locuitori. Conform cifrelor furnizate de
Eurostat (biroul de statistici al Comisiei Europene), Luxemburgul are
cea mai ridicată rată de penetrare a telefoniei mobile: 158 de telefoane
mobile la fiecare 100 de persoane (158%, în 2007), fiind urmat în-
deaproape de Lituania şi Italia103. În Hong Kong, rata de penetrare a
atins în februarie 2009 cifra de 164%104. Peste 50 de ţări au mai multe
telefoane mobile decât locuitori, iar în ţările vest-europene media era
de 110% în 2007105. În România, conform raportului de date statistice
al ANRCTI, rata de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă a ajuns
la 106,2% la sfârşitul anului 2007, dată la care se înregistrau aproxi-
mativ 23 de milioane de utilizatori (cartele SIM active)106.
5.1. Cel mai nou tip de dependenţă
Tendinţe de dependenţă de telefonul mobil la tineri

Nevoia de a fi în contact permanent cu prietenii constituie una
dintre cele mai puternice motivaţii ale tinerilor pentru a utiliza în exces
103
Cf. Europeans hang up on fixed lines, BBC News, 28 noiembrie 2007,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/technology/7116599.stm.
104
Cf. Key Telecommunications Statistics, Office of the Telecommunications
Authority, Hong Kong, 2009, http://www.ofta.gov.hk/en/datastat/key_stat.html.
105
Cf. Mobile Telephony, Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Mobile_telephony#Usage.
106
Cf. „România are 22,9 milioane de utilizatori de telefonie mobilă”,
Capital, 8 mai 2008,
http://www.capital.ro/articol/rom-nia-are-22-9-milioane-de-utilizatori-de-telefonie
-mobil-x103-108690.html.
telefonul mobil. Aceasta a fost concluzia la care au ajuns Shari Walsh

şi colaboratorii de la Universitatea Tehnologică din Queensland, Aus-
tralia. Ei şi-au prezentat rezultatele cercetărilor la conferinţa anuală a
Societăţii Britanice de Psihologie ţinută pe 6 septembrie 2007 la Uni-
versitatea Kent din Canterbury, Marea Britanie.
Aceste rezultate s-au bazat pe două studii efectuate asupra unor
tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Rezultatele au arătat că
ei preţuiau cel mai mult la telefonul lor mobil faptul că se aflau în
permanent contact unii cu alţii. Un fapt semnificativ a fost că mulţi
dintre ei tindeau să devină dependenţi de telefonul mobil; ei au măr-
turisit că deveniseră incapabili de a-şi ţine sub control obsesia şi se
simţeau rău atunci când nu puteau să vorbească la telefonul mobil.
Tendinţa de a dezvolta dependenţă apărea cel mai adesea în rândul
tinerilor a căror concepţie despre sine includea faptul de a fi utilizator
de telefon mobil.
Comentând aceste descoperiri, cercetătoarea Shari Walsh a afirmat:
„Utilizarea telefonului mobil a devenit o parte atât de importantă a
vieţii tinerilor, încât unii dintre ei prezintă semne de tendinţe înspre
dependenţă. Utilizarea telefonului mobil este un nou tip de dependen-
ţă, în cadrul căreia oamenii devin dependenţi de contactul permanent
cu ceilalţi”107.
Dependenţa de telefonul mobil a adolescenţilor poate cauza

tulburări psihice grave
Un obiect atât de răspândit în societatea noastră constituie o
adevărată problemă pentru 4 din 10 tineri adulţi din Spania, care au
devenit dependenţi de telefonul mobil, dependenţă care poate avea
consecinţe la fel de periculoase ca şi cele cauzate de dependenţa de
alcool sau de droguri.
Aceasta a fost concluzia la care a ajuns Francisca Lopez Torrecillas,
profesoară la Universitatea din Granada, Spania, şi expert în psiho-
logia dependenţelor, care a efectuat un studiu pe mai multe sute de
tineri din oraşul Granada având vârste cuprinse între 18 şi 25 ani.
107
Cf. Mobile phone addiction tendencies in young people, septembrie 2007,
http://www.bps.org.uk/media-centre/press-releases/releases$/social-psychology
-section/mobile-phone-addiction-tendencies-in-young-people.cfm.
Profesoara de la Universitatea din Granada avertizează asupra pe-

ricolului pe care îl reprezintă faptul că 40% dintre tinerii adulţi admit
că utilizează telefonul mobil timp de mai mult de 4 ore pe zi. Majo-
ritatea afirmă că îşi petrec „câteva ore pe zi” vorbind la telefonul
mobil sau trimiţând mesaje text. Mulţi dintre ei consideră că este o
adevărată ofensă să nu răspunzi la un mesaj sau apel nepreluat, fapt
care i-ar face să se simtă „foarte trişti şi nefericiţi”.
Lopez Torrecillas pune în lumină faptul că această dependenţă
constituie rezultatul schimbărilor sociale ce au survenit în ultimul de-
ceniu. Principala diferenţă dintre acest tip de dependenţă şi cele de
alcool sau de droguri este că dependenţa de telefonul mobil nu produce
efecte fizice vizibile pe termen scurt, ca în cazul dependenţei de alcool
sau de droguri, ci efecte asupra psihicului. „Dependenţii de telefonul
mobil pot fi afectaţi grav la nivel psihologic, însă, deoarece nu arată
simptome fizice, tulburarea lor de comportament trece neobservată”, a
afirmat profesoara spaniolă.
Cei care sunt dependenţi de telefonul mobil tind să-şi neglijeze
obligaţiile de a efectua activităţi importante (de exemplu munca sau
studiile), să se îndepărteze de prieteni şi de rudele apropiate; ei refuză
să-şi recunoască problema şi se gândesc tot timpul la telefonul mobil
atunci când nu îl au la ei. „Majoritatea celor care sunt dependenţi de
telefoanele mobile sunt persoane având o încredere în sine scăzută,
care au probleme în a-şi dezvolta relaţii sociale şi care simt permanent
nevoia de a fi conectaţi şi în contact cu alţii.”
Francisca Lopez Torrecillas spune că aceşti oameni „pot deveni
foarte nefericiţi atunci când sunt privaţi pentru un timp, indiferent de
motiv, de telefonul lor mobil”. „Atunci când îşi închid telefonul, acest
fapt le produce anxietate, iritabilitate, tulburări de somn şi insomnii,
până la tremurături şi probleme digestive”, evidenţiază profesoara de
la Universitatea din Granada.
Lopez Torrecillas afirmă că dependenţa de telefonul mobil „poate
avea efecte ireversibile asupra dezvoltării personalităţii adolescenţilor”.
Dependenţa de telefoanele mobile trebuie inclusă într-un grup mai
cuprinzător – cel al dependenţei de noile tehnologii. „Acesta este re-
zultatul schimbărilor dramatice de valori ce au loc în vremurile
noastre. În acelaşi fel ca în cazul mişcării hippie, se formează o nouă

generaţie de adolescenţi care au crescut înconjuraţi de telefoanele
mobile şi de Internet”, afirmă autoarea studiului şi care accentuează
partea de vină pe care o au „mulţi părinţi care le cumpără un
telefon mobil copiilor lor şi îi forţează să-l ţină la ei mereu deschis
astfel ca ei, părinţii, să ştie mereu unde se află aceştia”108.
Telefoanele mobile produc dependenţă

Dependenţa de telefoanele mobile poate fi considerată cea mai
nouă formă de dependenţă, după cum arată un studiu condus de Dr.
David Sheffield de la Universitatea din Staffordshire, Marea Britanie.
El a afirmat că mulţi oameni devin din ce în ce mai obsedaţi de te-
lefoanele lor mobile, folosindu-le non-stop, fiind excesiv de preocupaţi
de telefoanele lor şi chiar minţind în legătură cu cât de mult timp le
utilizează. Dependenţa de telefoanele celulare duce la stres şi iritabi-
litate, afirmă Dr. Sheffield. Dintre cei 106 utilizatori de telefoane mo-
bile investigaţi în acest studiu, 16% îşi dezvoltaseră un comportament
problematic legat de utilizarea telefoanelor mobile. Ori de câte ori
nu-şi puteau folosi telefonul celular, deveneau nervoşi şi agitaţi.
Un alt studiu, condus tot de Dr. David Sheffield, a investigat 20 de
persoane care utilizau foarte des telefonul mobil. Omul de ştiinţă a
măsurat presiunea sângelui participanţilor la studiu, în timp ce aceştia
îşi foloseau telefonul mobil, precum şi la o anumită perioadă de timp
după ce aceştia renunţaseră la telefonul lor mobil. Testele au arătat că,
atunci când subiecţii îşi utilizau telefoanele celulare, prezentau nivele
mai ridicate ale presiunii sângelui decât atunci când nu mai vorbiseră
de o perioadă de timp la telefonul mobil, la care renunţaseră.
„Telefoanele mobile au impact asupra fiecărui aspect al vieţii
sociale. Foarte mulţi oameni au devenit utilizatori „înrăiţi” de telefoa-
ne mobile, iar acest fapt are un impact asupra vieţii lor în felul ur-
mător: când cineva îţi dă telefon, te simţi mai bine şi cu mai multă
încredere în tine, în timp ce, atunci când nu eşti sunat, te poţi simţi
108
Cf. Mobile-phone addiction in teenagers may cause severe psychological
disorders, 27 februarie 2007,
http://www.news-medical.net/news/2007/02/27/22245.aspx.
deprimat sau neimportant”, a afirmat Dr. Sheffield. El recomandă

tuturor să încerce să reducă timpul de utilizare a telefonului lor mobil
atunci când vor să se relaxeze sau să îşi ia o pauză de la activităţile
stresante de fiecare zi: „Poate ar fi bine să renunţaţi la folosirea te-
lefonului mobil pentru anumite perioade de timp. Nu este uşor să vă
lăsaţi telefonul acasă atunci când plecaţi într-o vacanţă, însă poate n-ar
fi o idee chiar atât de rea”109.
Dependenţa de telefoanele celulare – cel mai recent tip de

dependenţă
Atracţia americanilor pentru telefoanele mobile s-a transformat
într-o adevărată dependenţă, telefoanele mobile fiind nelipsite în re-
laţiile personale, în clasă, la serviciu, în afaceri etc.
Unii chiar au numit telefoanele celulare „noile ţigări”, văzând cum
oamenii nu se abţin să vorbească nici măcar în lift, îşi iau pauze la
serviciu ca să vorbească la telefonul mobil, iar îndată ce pleacă de la
serviciu, încep din nou să vorbească în timp ce merg pe jos sau conduc
maşina etc.
Iar când telefonul nu sună, creierul le joacă feste şi li se pare că
sună (aud „sunete fantomă”) – fenomen care a fost botezat „ringxietate”
(o combinaţie între cuvântul ring – sunetul pe care îl scoate telefonul
când sună – şi cuvântul anxietate). „Niciodată nu mă despart de te-
lefonul meu mobil”, scria într-un e-mail Courtney Tompkins, purtă-
toarea de cuvânt a şcolii medicale de la Universitatea din Des Moines,
SUA, şi deţinătoare a unei mici afaceri. „Când eu şi soţul meu mergem
la culcare, avem câte un telefon celular de fiecare parte a patului. Eu îl
folosesc întreaga zi, trimiţând mereu texte şi fotografii. Pot să scriu un
mesaj în timp ce conduc sau în timp ce vorbesc la un alt telefon.
Deseori aud sunând „telefoane fantomă”. Am fost ironizată la serviciu
pentru că ţin telefonul în mână în timp ce merg, şi lângă mine când
lucrez. Da, sunt dependentă de telefonul mobil!”
109
Cf. Alexandra Lupu, Mobile Phones Cause Addiction in Individuals,
15 septembrie 2006,
http://news.softpedia.com/news/Mobile-Phones-Cause-Addiction-in-Individuals-
35614.shtml.
În 2003, profesorul de informatică Sergio Chaparro a vrut să tes-

teze cât de profund au pătruns telefoanele celulare în viaţa studenţilor
săi de la Universitatea Rutgers din New Jersey, SUA.Chaparro le-a dat
o temă pentru acasă aparent simplă: să-şi închidă telefoanele celulare
timp de 72 de ore. Din 220 de studenţi ce aveau telefoane celulare,
numai 3 au reuşit să-şi facă tema complet. „Le era frică. Le era
într-adevăr teamă”, a spus Chaparro. „Ceea ce am constatat – a
adăugat el – a fost în esenţă un nivel ridicat de dependenţă de te-
lefonul celular. Aş zice că cei mai mulţi dintre studenţi au fost extrem
de înspăimântaţi de experiment.”
Ca parte a experimentului, studenţilor li s-a cerut să ţină jurnale ale
gândurilor şi sentimentelor lor pe perioada în care erau fără telefoane
mobile. „Răspunsurile au fost elocvente – a subliniat profesorul din
New Jersey. Ei prezentau nivele ridicate de anxietate, de stres, de
insecuritate. Unii dintre ei mi-au istorisit şi unele întâmplări personale.
O studentă mi-a spus că în anul anterior plecase într-o excursie de o
săptămână, iar în momentul în care urca în avion şi-a dat seama că
îşi uitase acasă telefonul celular. Aşa că mama ei a fost nevoită să-i
trimită prin curier special telefonul, de care studenta nu se putea
despărţi nici măcar câteva zile. Îi era frică chiar şi să conducă maşina
fără să aibă telefonul la ea.”
„Eu cred cu tărie că utilizarea telefoanelor mobile, ca orice alt
comportament din viaţa omului, se poate transforma în dependenţă, iar
modul în care eu aş defini dependenţa în sens clinic este: orice com-
portament pe care o persoană îl practică în exces, în detrimentul altor
părţi importante din viaţa sa”, a afirmat Christopher Knippers, care
deţine un doctorat în psihologie clinică şi lucrează în California.
Un alt expert, deţinătoare şi ea a unui doctorat în psihologie clinică
şi şcolară – Andrea Macari, profesoară de psihologie la un colegiu din
districtul Suffolk (statul New York) – a spus că ar putea dura mult
timp până când dependenţa de telefonul celular ar putea fi recunoscută
oficial ca o tulburare mentală autentică, deşi poate fi considerată un
comportament maladiv. „Simptomele sunt similare celor pe care le
observăm în cazul altor tipuri de dependenţă”, a scris ea într-un e-mail.
„Următoarele sunt simptome comune: persoana se simte neliniştită
când nu foloseşte un telefon celular; folosirea de către o persoană a

telefonului celular creşte considerabil; nevoia de a vorbi la telefon este
nestăpânită; nota de plată a telefonului provoacă neplăceri financiare;
persoana are probleme la şcoală sau la serviciu pentru că foloseşte tot
timpul telefonul celular; are probleme de relaţionare cu celelalte
persoane pentru că foloseşte constant telefonul celular; îşi pune în
pericol sănătatea pentru că foloseşte telefonul celular în momente
nepotrivite – ca de ex. condusul maşinii etc.”
Knippers oferă un exemplu de situaţie, la care a fost el însuşi
martor, în care telefoanele celulare dăunează relaţiilor între persoane:
„Seara trecută m-am dus la un mic restaurant şi îl urmăream cu
privirea pe un bărbat aşezat la o masă vecină, care era împreună cu
copiii lui destul de mici. Încă dinainte de a comanda meniul şi până
când a ieşit din restaurant şi-a ţinut telefonul mobil la ureche. Iar co-
pilaşii lui şedeau fără să vorbească şi mâncând zgomotos. El îi ignora
complet, fapt ce nu poate fi numit chiar o crimă, dar e un exemplu
grăitor în care telefonul mobil interferă cu un aspect important al
vieţii unei persoane.”
Andrea Macari oferă câteva sfaturi pentru evitarea dezvoltării de-
pendenţei de telefonul mobil: „Fixaţi-vă anumite perioade specifice
când puteţi să folosiţi telefonul. Spre exemplu, vă puteţi hotărî să
folosiţi telefonul numai în intervalul orar între 6 şi 8 p.m. Aş reco-
manda de asemenea să vă cumpăraţi un telefon celular care funcţio-
nează cu un card prepaid, aşa încât, atunci când minutele au expirat,
zici: asta e! şi te opreşti”.
Macari a afirmat de asemenea că dependenţii de celular trebuie să
cerceteze bine motivele pentru care simt nevoia să vorbească la te-
lefon: „Se simt nesiguri în viaţă, dar când vorbesc la telefon se simt
importanţi? Nu se simt bine singuri? Fug de singurătate?”
În lumea de azi a devenit aproape imposibil să nu ai telefon mobil,
în condiţiile în care multe companii pretind angajaţilor lor să aibă
celulare. „Nu poţi să-ţi interzici categoric folosirea telefonului mobil,
dar când începi să te surprinzi folosind telefonul mobil în loc să te
ocupi cu o problemă la lucru sau într-o relaţie, trebuie să-ţi fixezi nişte
limite, de exemplu când şi unde îl foloseşti”, a afirmat Knippers.
Se pare că, la fiecare persoană care îşi învinge dependenţa de te-

lefonul mobil, există alte patru care tocmai încep să-i „prindă gustul”.
Ca exemplu, putem da cazul lui Chaparro (vezi mai sus), acum în
vârstă de 39 de ani. Când a condus prima dată studiul său de la
Universitatea Rutgers, el era unul dintre puţinele persoane care nu
aveau telefon mobil. „Am refuzat să îmi iau telefon celular”, a zis el,
râzând. „Mi-am luat unul un an mai târziu. Şi acum constat că eu
însumi am început să copiez comportamentul studenţilor mei.”110
Devin copiii dependenţi de telefonul mobil?

A fost o vreme când telecomunicaţiile dintre copii erau efectuate cu
ajutorul a două cutii de conserve legate cu sfoară sau, în cazul unora
mai norocoşi, cu un aparat walkie-talkie. Dar astăzi telefonul mobil a
devenit omniprezent pe terenul de joacă din şcoli, chiar şi unii copii de
cinci ani având telefoane proprii. O companie din Anglia realizează
telefoane mobile special destinate copiilor preşcolari, având un design
în formă de ursuleţ. În Australia, trei sferturi dintre copiii cu vârste
între 12 şi 14 ani au telefon celular, iar procentul ajunge aproape de
90% atunci când ajung la vârsta de 15 ani, conform datelor oferite de
Australian Communications and Media Authority.
Cei mai mulţi părinţi aduc ca argument pentru cumpărarea de
telefoane mobile pentru copiii lor faptul că se simt foarte liniştiţi
datorită posibilităţii pe care o au astfel de a fi în contact cu copiii lor în
orice moment. „Toate cercetările privind această tendinţă sugerează că
părinţii cred că pot îmbunătăţi siguranţa şi protecţia copiilor lor
dându-le un telefon mobil”, spune Randal Markey de la Asociaţia
Australiană de Telecomunicaţii Mobile. Acest punct de vedere este
susţinut de unul dintre cele mai recente studii despre folosirea tele-
fonului mobil, realizat în rândul tinerilor de către Comisia NSW pentru
Copii şi Tineri. După intervievarea a 1.500 de copii, autorii studiului
au ajuns la concluzia că aproape întotdeauna părinţii sunt cei care
decid să le dea copiilor telefoane mobile – pentru a-i contacta „în caz
110
Cf. Michael Park, „Cell Phones Are the Latest «Addiction»”, Fox
News, 18 iulie 2006, http://www.foxnews.com/story/0,2933,204046,00.html.
de urgenţă”. Alt motiv a fost că un telefon mobil le-ar oferi mai multă
independenţă.
Totuşi, această tendinţă a creat îngijorări. În septembrie 2008, un
om de ştiinţă suedez, Lennart Hardell, a afirmat că tinerii şi copiii sunt
de cinci ori mai predispuşi la cancer cerebral dacă sunt utilizatori de
telefon mobil.
Psihologii au avertizat că cei mici ajung să fie prea mult legaţi de
telefonul lor – adică „dependenţi de telefon”. Ei au sugerat de ase-
menea că aceştia nu sunt pregătiţi să înţeleagă responsabilităţile
financiare ce decurg din folosirea telefonului mobil. Mulţi copii pot
ajunge la note de plată uriaşe. Dr. Nina Weerakkody de la Univer-
sitatea Deakin a studiat implicaţiile financiare ale utilizării de către
copii a telefoanelor mobile. „Aceasta poate fi o problemă foarte se-
rioasă pentru unii copii, ale căror note de plată se ridică până la 500
de dolari pe lună. Ei nu-şi dau seama cât de mult cheltuiesc. Aceasta
poate duce la datorii constante, la o situaţie financiară foarte proastă pe
care ei o vor perpetua în viaţa de adult, de exemplu în privinţa cărţilor
de credit.”
Dependenţa de telefonul mobil a dus la cazuri precum acesta: doi
adolescenţi spanioli au ajuns în centrul atenţiei lumii întregi în iunie
2008, când au fost internaţi într-o clinică de boli mintale pentru „de-
pendenţă de telefon”. Copiii, în vârstă de 12 şi 13 ani, au fost trimişi
acolo de părinţii lor, care spuneau că ei nu puteau să-şi îndeplinească
activităţile lor obişnuite fără telefoanele mobile şi petreceau la telefon
şase ore pe zi.
Acest comportament extrem este neobişnuit, consideră Shari Walsh,
psiholog de la Universitatea Tehnologică din Queensland. „Există de-
sigur adolescenţi care îşi dau seama că se bazează în mod exagerat pe
telefoanele lor mobile şi care devin îngrijoraţi de perspectiva de a se
lipsi de ele. Ei se îngrijorează că vor rămâne fără baterie sau fără credit
şi că vor fi nevoiţi să fie lipsiţi de această modalitate de comunicare cu
grupul lor de prieteni. Aceasta este o mare teamă a lor şi ilustrează cât
de important consideră ei că este telefonul mobil în viaţa lor”, a
afirmat Walsh111.
111
Cf. Tom Reilly, „Are kids becoming phone addicts?”, The Sydney
Morning Herald, Australia, 26 aprilie 2009.
Telefoanele mobile au devenit o sursă majoră de dependenţă

Emma ar fi o adolescentă spaniolă obişnuită dacă n-ar exista te-
lefoanele ei mobile. Ea are nouă telefoane şi e cuprinsă de o nelinişte
severă dacă intră într-un loc în care nu au semnal. Ea şi-a părăsit pri-
etenii de dragul unor parteneri de discuţie necunoscuţi, cărora le tri-
mitea uneori mai mult de 200 de mesaje într-o noapte. Mama ei spune
că Emma nu mai doarme suficient de trei ani, că are facturi de telefon
uriaşe şi că a devenit iritabilă şi înclinată spre minciună.
Psihiatrii spun că dependenţa de telefonul mobil este o tulburare
compulsiv-obsesivă care pare să devină una dintre cele mai serioase
forme de dependenţă ale secolului XXI. Dependenţa de telefonul mo-
bil poate să izoleze total victimele, să le ruineze din punct de vedere
economic şi chiar să le transforme în criminali.
În Spania, o ţară cu 41 de milioane de locuitori, care au aproape 35
de milioane de telefoane celulare, se estimează că utilizatorii cheltu-
iesc mai mult de 500 de milioane de euro (825 de milioane de dolari
americani) anual cu convorbiri nenecesare pe telefonul mobil.
Majoritatea dependenţilor sunt adolescenţi a căror timiditate şi
încredere în sine scăzută îi determină să cedeze unei publicităţi agre-
sive, cumpărând un mijloc prin care pot intra în legătură cu oameni
fără a trebui să-i întâlnească. „Mie îmi plăcea să vorbesc la telefonul
mobil, pentru că partenerii de discuţie îmi spuneau lucruri drăguţe, pe
care nu le auzeam în viaţa reală, pentru că sunt cam grasă”, a declarat
pentru cotidianul El Pais o fostă dependentă de telefonul mobil.
„Telefoanele mobile le conferă tinerilor prestigiu”, explică psiho-
logul Andres Gonzales din Barcelona. „Persoana care primeşte cele
mai multe mesaje este cea mai preţuită.”
Cei mai mulţi adolescenţi spanioli primesc primul lor telefon ce-
lular la vârsta de 13 ani. Tinerii dependenţi pot consuma atât de mult
timp apelând, primind mesaje şi conectându-se la internet de pe te-
lefonul mobil, încât ajung să aibă eşecuri şcolare şi în cele din urmă
chiar să renunţe la şcoală.
Dependenţii pot ajunge uşor la facturi telefonice de 800 de euro
(1300 dolari americani) pe lună, iar unii dintre ei recurg la crimă ca să
le plătească.
O asociaţie a psihologilor spanioli a primit sute de întrebări legate

de dependenţa de telefonul mobil. Gonzales estimează că până la 15%
dintre adolescenţii spanioli dorm cu telefonul mobil la îndemână pen-
tru a putea răspunde mesajelor din timpul nopţii. O persoană trebuie
suspectată de dependenţă dacă simte o nevoie irezistibilă de a folosi
telefonul mobil mai mult de o jumătate de oră pe zi.
Dependenţa de telefonul mobil nu este mult diferită de alte tipuri de
dependenţă, de la droguri şi până la obsesia cumpărăturilor, consideră
ziarul El Pais. Vulnerabilitatea faţă de dependenţă a unei persoane
„depinde în mare măsură de un mic număr de gene”, a afirmat Carlos
Alvarez-Vara, specialist în domeniul dependenţei. „Dacă un părinte
este obsesiv-compulsiv, copiii au o probabilitate de 30% să dezvolte
caracteristici similare.”
Dependenţele moderne de telefoanele mobile şi de internet sunt
totuşi paradoxale prin aceea că victimele folosesc tehnologiile de
comunicare pentru a se izola. În societăţile în care legăturile de familie
au slăbit, iar singurătatea urbană a crescut, oamenii devin dependenţi
de „comunicări la distanţă pentru că nu mai sunt capabili să realizeze
relaţii umane prin mijloace tradiţionale”, a afirmat psihologul Jaume
Almenara.
Gonzales a spus că adolescenţii obţin uşor acces la diverse teh-
nologii, dar primesc foarte puţine sfaturi despre cum să le folosească.
Specialiştii spanioli tratează dependenţa de telefonul mobil prin
terapii ce durează câte trei luni. Experţii subliniază că dependenţa de
telefonul mobil poate uneori să fie preîntâmpinată, dacă părinţii sau
profesorii o observă din timp.112
Pentru cei mai mulţi oameni, reguli de tipul „Închideţi telefoanele
celulare şi pagerele” afişate la intrarea în spitale sau la cinema sunt la
fel de uşor de urmat ca şi simpla apăsare pe un buton. Dar pentru un
număr tot mai mare de persoane de pe glob, ideea de a nu mai fi în
contact , chiar şi numai pe durata unui film de 90 de minute, este
suficientă pentru a produce anxietate, spune un psiholog de la Uni-
versitatea din Florida, care studiază dependenţa de internet şi de alte
tehnologii.
112
Cf. „Mobile phones becoming a major addiction”, The Sydney Morning
Herald, Australia, 10 decembrie 2003.
Deşi telefoanele celulare şi PDA-uri113 ca BlackBerry au fost create

pentru a face viaţa modernă mai confortabilă, ele au început să in-
fluenţeze viaţa utilizatorilor acestora, care nu ştiu când trebuie să le
închidă, afirmă Lisa Merlo, profesor de psihiatrie la Şcoala de Me-
dicină din cadrul Universităţii Florida, SUA.
Spre deosebire de dependenţa de alcool, de droguri sau chiar de cea
de jocurile de noroc, poate fi uneori dificil de evaluat în ce cazuri
utilizarea telefonului mobil se transformă în dependenţă. Aproape toa-
tă lumea are acum telefon mobil şi îl foloseşte regulat. Dar dacă de
exemplu cineva nu poate să-şi ia masa fără să trimită mesaje-text sau
să tasteze nervos la un PDA în timpul unei şedinţe, comportamentul
acelui utilizator începe să devină problematic, spune Merlo.
Modul în care oamenii reacţionează atunci când sunt despărţiţi de
telefoanele lor celulare sau de PDA-urile lor este un punct ce trebuie
evidenţiat. Adesea, mulţi utilizatori devin atât de anxioşi atunci când
sunt obligaţi să-şi închidă telefonul sau dacă şi-l uită acasă, încât nu se
pot bucura de orice activitate ar întreprinde, a adăugat Merlo. De multe
ori, dependenţii de telefonul mobil nu se pot abţine să nu-şi verifice în
mod obsesiv telefonul ca să vadă dacă au primit mesaje vocale sau
scrise, a spus ea.
Psihologul de la Universitatea din Florida a accentuat că „folosirea
exagerată a telefonului mobil devine într-adevăr o problemă pentru
mulţi oameni dacă există o predispoziţie spre anxietate sau depresie.
113
Personal digital assistant (prescurtat PDA; expresie care se traduce
„asistent personal digital”) reprezintă calculatoare mici, de ţinut în mână, care
au fost iniţial proiectate să fie agende personale electronice, dar care în decur-
sul timpului au devenit polivalente. PDA-urile au multe întrebuinţări: calcu-
lator aritmetic, ceas cu alarmă şi agendă calendaristică, aparat pentru jocuri
electronice (console de joc portabile), pentru accesul la Internet şi web, trans-
mitere şi primire de e-mail-uri, înregistrare video, editare de documente de tip
text, agende electronice de contacte, editare a foilor de calcul tabelar, receptor
radio, redare a fişierelor multimedia, şi chiar dispozitiv de stabilit coordona-
tele geografice bazat pe Global Positioning System, GPS. Unele modele de
PDA au ecrane color, de asemenea posibilităţi de redare audio, ceea ce le
permite să fie întrebuinţate şi drept telefoanele mobile (Smartphone) (Cf.
Personal digital assistant, Wikipedia,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Personal_digital_assistant
Acest exces de utilizare a telefonului mobil poate să exacerbeze anxi-

etatea şi depresia, sau să determine ca simptomele lor să se manifeste”.
De exemplu, cineva care îşi face griji în legătură cu ceea ce cred alţii
despre el/ea ar putea deveni repede agitat(ă) şi să aibă gânduri pesi-
miste dacă nu i se răspunde imediat la telefon sau la mesaje.
Se pare că această problemă ia amploare. Conform unui studiu
japonez, de cele mai multe ori copiii ce au telefoane celulare nu accep-
tă să se împrietenească cu copiii mai puţin preocupaţi de noile teh-
nologii. Un alt studiu, efectuat în Ungaria, a constatat că trei sferturi
dintre copiii din această ţară au telefon mobil, iar un studiu din Italia a
arătat că un sfert dintre adolescenţi posedă mai multe telefoane şi mulţi
dintre ei recunoşteau că erau într-o anumită măsură dependenţi de ele.
Un alt studiu recent, realizat în Marea Britanie, a constatat că 36%
dintre studenţii ce au participat la studiu au recunoscut că nu ar putea
rezista fără telefonul celular. Dar „cifra cea mai şocantă ce a rezultat
din acest studiu – a spus psihologul ce l-a efectuat, David Sheffield, de
la Universitatea Staffordshire din Anglia, – a fost acel procent de 7%
dintre studenţi care au mărturisit că folosirea telefonului mobil i-a
adus în situaţia de a pierde o relaţie sau o slujbă”.
Lisa Merlo îi sfătuieşte pe cei care utilizează frecvent telefonul
mobil, precum şi pe părinţii copiilor obsedaţi de telefoanele lor mo-
bile, să se limiteze la un singur telefon, cu mai puţine caracteristici, şi
să fixeze limite legate de locul unde şi de cât timp folosesc telefonul
mobil.114
Eşti dependent de telefonul mobil?

(experienţa lui Nick, din Marea Britanie)
Ai putea trăi măcar o zi fără telefonul tău mobil? După cum se
pare, 45% dintre noi nu ar putea!
Ca urmare a unei căderi de reţea, de curând am petrecut trei (da,
trei!) zile întregi fără minunata mea cutiuţă de plastic. Nu am atins
chiar punctul în care să încep să am sudori reci sau nopţi nedormite din
114
Cf. Addicted to phones? Cell phone use becoming a major problem for
some, expert says, 18 ianuarie 2007,
www.physorg.com/news88356303.html.
cauza asta, dar am constatat că am devenit, vai, atât de dependent de

micul meu camarad! La început, am crezut că această experienţă de a
fi lipsit pentru o scurtă vreme de telefonul mobil avea să fie poate
chiar agreabilă. Urma să fie, credeam eu, o perioadă în care nu aş mai
fi controlat şi nu mi s-ar mai da tot felul de sarcini în orice secundă a
fiecărei zile de către prieteni şi familie. Nu numai că m-am delectat
zicându-mi că aproape sigur aveam să supravieţuiesc fără el, dar vro-
iam să gust pe deplin această experienţă.
Însă nu a fost aşa cum credeam. Am descoperit că au suficiente
doar câteva ore în care mobilul meu nu a funcţionat ca să nu mă simt
anxios. Şi asta nu din cauză că aş fi pierdut nişte apeluri telefonice
importante, sau pentru că nu aş fi putut să trimit unui prieten al
meu vreun text stupid, ci mai ales din cauză că mă simţeam des-
prins de lume. M-am întrerupt de mai multe ori din ceea ce făceam,
părându-mi-se că aud telefonul. L-am verificat de mai multe ori, deşi
ştiam prea bine că n-avea de gând să funcţioneze. Îl tot închideam şi
redeschideam, ca să văd dacă asta nu-mi rezolvă problema, şi chiar am
cerut prietenilor mei să mă sune, de parcă asta ar fi schimbat ceva!
Nu este deloc surprinzător că telefonul mobil se află în fruntea to-
pului aparatelor fără de care celebrităţile n-ar putea trăi, dar mai sur-
prinzătoare sunt declaraţiile unor copii de 12-13 ani, consemnate în
ziarul britanic Newsround. Jo din oraşul Swindon, în vârstă de 12 ani,
spune: „AM NEVOIE DE TELEFONUL MEU! Pot să vorbesc cu co-
legii în weekend, să fac poze şi să mă joc! Sunt dependent!”. James
din localitatea Great Yarmouth, Anglia, a mărturisit: „Aş putea trăi
fără telefon mobil, dar aş lua-o razna”. Iar Janni, în vârstă de 13 ani,
din Motherwell, Scoţia, zice: „Când îmi las telefonul acasă, intru în
panică”.
Oare cum de ne descurcam atunci când telefoanele mobile nu de-
veniseră încă parte integrantă a vieţii noastre de zi cu zi?!115
115
Cf. Are you a Mobile Phone Addict?, 1 februarie 2007,
http://www.dialaphone.co.uk/blog/?p=217.
Doi copii, de 12 şi respectiv de 13 ani, trataţi pentru dependenţa

de telefonul mobil
Ei vorbeau la telefon câte 6 ore pe zi, spune psihiatrul care îi tra-
tează. Cazurile celor doi copii spanioli pot fi doar vârful aisbergului,
avertizează expertul.
Doi copii spanioli au fost trataţi în anul 2008 pentru dependenţa de

telefonul mobil. Copiii, de 12 şi respectiv 13 ani, au fost internaţi de
părinţii lor într-o clinică de boli mentale, pentru că nu puteau efectua
activităţi normale fără telefoanele lor mobile.
Copiii aveau rezultate proaste la şcoală şi, fără ştirea părinţilor, îşi
înşelau rudele încercând să obţină bani pentru a plăti facturile tele-
foanelor. Ambii copii petreceau în jur de 6 ore pe zi la telefon, vor-
bind, trimiţând mesaje text sau jucând jocuri video.
Dr. Maite Utgès, directoarea Centrului de Sănătate Mentală pentru
Copii şi Tineri din Lleida, oraş din nord-estul Spaniei, în care au fost
trataţi cei doi copii, a spus: „Este pentru prima dată când folosim un
tratament specific pentru a vindeca o dependenţă de telefonul mobil.
Ambii copii prezentau tulburări de comportament, iar acestea s-au
concretizat în eşecul şcolar. Amândoi aveau dificultăţi serioase de a
duce o viaţă normală.” Ea a adăugat: „Când se ajunge la un asemenea
grad de dependenţă, nu e uşor pentru copiii de vârsta aceasta să
întrerupă brusc folosirea telefonului.”
Înainte să înceapă tratamentul, ambii copii deţineau de 18 luni
propriile lor telefoane mobile şi nu erau controlaţi de părinţi. Făceau
rost de bani pentru telefon de la bunică şi de la alţi membri ai familiei,
fără să le spună ce aveau de gând să facă cu ei”, a spus dr. Utgès.
Copiii au avut nevoie de mai multe luni de tratament în spitalul de
psihiatrie pentru a scăpa de „drog”.
Dr. José Martinez-Raga, expert în dependenţe, de la un centru de
tratament de lângă Valencia, Spania, a afirmat că aceste cazuri pot fi
doar „vârful aisbergului”. „Părinţii celor doi copii au avut curajul de a
recunoaşte problema şi de a-şi lăsa copiii la tratament. Ca şi depen-
denţa de jocuri video şi ca şi alte tipuri de dependenţă provocate de
substanţe chimice (droguri etc.), şi dependenţa de telefoanele mobile
face parte din categoria „bolilor pe care le suferi în tăcere”, căci foarte
puţini sunt cei care mărturisesc în faţa celorlalţi că au o problemă”, a
spus el. „Cu siguranţă, această dependenţă va constitui un pericol în
viitor”, a adăugat el, spunând că, în cazuri ca acesta, copiii au eşecuri
şcolare, sunt iritabili, retraşi şi nesociabili. „Ei trăiesc doar pentru jo-
curi video sau, în acest caz, pentru telefoanele mobile. Totodată ei
încep să umble să facă rost de bani, la fel ca dependenţii de droguri. Ei
pot să fure sau să mintă pentru a obţine bani”, a arătat acelaşi medic
spaniol.
Îngrijorarea cauzată de dependenţa de telefonul mobil a apărut în
mai multe ţări. În Japonia, părinţii au fost avertizaţi să limiteze folo-
sirea telefonului mobil, din cauza efectelor secundare la copiii care le
folosesc prea mult. În Marea Britanie au fost raportate cel puţin două
cazuri de tineri obsedaţi de telefonul lor mobil, care deveneau depri-
maţi atunci când nu mai puteau primi apeluri sau mesaje.
Un studiu realizat în 2007 la Madrid arăta că 30% dintre copiii cu
vârste între 11 şi 17 ani s-au simţit „extrem de persecutaţi” când li s-a
luat telefonul mobil. Un alt studiu, realizat de Institutul Spaniol de
Statistică Naţională în 2007, a constatat că 65% dintre copiii cu vârste
între 10 şi 15 ani deţineau un telefon mobil personal. În 2004, cifra era
de doar 45,7%.
Dr. Utgès a afirmat că părinţii nu trebuie să permită copiilor lor să
aibă telefoane mobile înainte de vârsta de 16 ani.116
5.2 Furturi prin telefonul mobil
Hackerii vă pot fura banii prin intermediul propriului dvs.

telefon mobil!
Gândiţi-vă de două ori înainte de a downloada servicii de telefonie
mobilă! Hackerii au descoperit o nouă modalitate de a vă fura banii:
chiar de pe telefonul dvs. mobil.
116
Graham Keeley, Jo Adetunji, „Children, 12 and 13, treated for addiction
to mobile phones”, The Guardian, 13 iunie 2008.
Ei fac aceasta folosind o variantă a programului Russian Trojan

Horse, numită Trojan-SMS.Python.Flocker pe modelele de telefoane
mobile care au instalate pe ele sistemul de operare Symbian. Unele
telefoanele realizate de Nokia, Motorola, Samsung şi Sony Ericsson au
acest sistem de operare.
Pentru ca atacul să funcţioneze, victima trebuie mai întâi păcălită să
downloadeze pe telefonul mobil programul Python.Flocker (spre
exemplu, pentru a lua ringtone-uri sau altceva de acest gen). Odată
instalat, software-ul foloseşte o caracteristică a unor telefoane mobile
care permite utilizatorilor să trimită un mesaj SMS unui alt abonat prin
care transferă bani în contul acestuia. Atunci virusul troian este capabil
să vă fure banii puţin câte puţin de pe telefonul dvs. mobil!117
Troienii îşi iau drept ţintă telefoanele mobile care folosesc

Symbian
Descoperirile recente ale unui mare număr de programe-viruşi de
telefon mobil pot constitui o îngrijorare pentru industria wireless, a
afirmat o companie ce se ocupă cu realizarea de programe anti-virus.
Compania SimWorks a anunţat în aprilie 2005 că au apărut 52 de
noi troieni, care se ascund în diferite jocuri pentru telefonul mobil şi în
diverse softuri disponibile. Deşi aparent softul prezintă siguranţă, în
realitate troienii ce se ascund în acest soft conţin la rândul lor alte
softuri ce distrug mai multe componente critice ale sistemului pe care
funcţionează telefonul mobil.
Troienii îşi iau drept ţintă doar telefoanele mobile ce folosesc sis-
temul Symbian (un sistem de operare avansat, sau pentru „telefoane
inteligente”, care constituie un competitor al softurilor similare oferite
de Microsoft pentru asigurarea funcţiilor de tip PC pe telefoanele
mobil).
„Telefoanele inteligente” continuă să reprezinte astăzi doar un mic
procent din numărul total al telefoanelor mobile vândute. Însă mulţi
analişti şi persoane din industria telefoniei mobile afirmă că, pe mă-
117
Cf. Mobile Phone Hack can steal your Money, 28 ianuarie 2009,
http://www.ruralstar.com/blog/2009/01/28/mobile-phone-hack-can-steal-your
-money/.
sură ce, în următorul deceniu, aceste sisteme de operare avansate vor

deveni din ce în ce mai răspândite, viruşii de telefon mobil se vor
răspândi şi ei în aceeaşi măsură. Se pare că deja cei care creează
viruşii produc programe-virus la o rată fără precedent. Între iunie şi
octombrie 2004, un nou virus pentru Symbian apărea la fiecare lună.
După aceea rata a crescut la mai mult de unul pe săptămână, după
afirmaţiile lui Aaron Davidson, director executiv al companiei de
programe anti-virus SimWorks.118
5.3 Telefoanele mobile şi pornografia
Pornografie pe telefonul mobil

Un studiu recent realizat de doi cercetători de la Google arată că
utilizatorii de telefoane mobile caută pornografie mai mult decât orice
altceva.
Pornografia a ajuns pe telefonul mobil. Aceasta este concluzia unui
studiu realizat de Maryam Kamvar şi de Shumeet Baluja, profesori de
informatică, afiliaţi la Google. Cei doi au analizat, în 2005, un eşantion
aleator de un milion de căutări de pagini web făcute de pe telefonul
mobil, în încercarea de a înţelege mai bine comportamentul acestora.
Rezultatele studiului au arătat că mai mult de 20% dintre utilizatorii de
telefoane mobile ce se conectează la Internet prin intermediul mobi-
lului au căutat site-uri pornografice. Acest lucru poate părea paradoxal
în mai multe privinţe. În primul rând, căutarea pe internet de pe
telefonul mobil poate fi mai costisitoare decât de pe computer, pe care
cei mai mulţi utilizatori de telefoane mobile îl deţin oricum. În al
doilea rând este problema ecranului. Cine preferă să urmărească
videoclipuri pe un telefon mobil, când se poate aşeza în faţa computerului,
unde poate avea un monitor de 21 de inci (aprox. 54 cm)? Se pare că,
118
Cf. Ben Charny, „Trojan horses take aim at Symbian mobile phones”,
CNET News, 21 aprilie 2005,
http://www.zdnet.com.au/news/security/soa/Trojan-horses-take-aim-at-Symbian-
mobile-phones/0,130061744,139189068,00.htm.
în acest caz, facilităţi precum costul sau calitatea sunt învinse la scor
de marele „avantaj” al telefoanelor mobile – intimitatea. Autorii stu-
diului afirmă: „Mulţi oameni se simt mai confortabil să caute site-uri
pornografice de pe dispozitive private. Noi am observat că utilizatorii
consideră adesea telefonul celular ca pe un aparat foarte personal şi
intim, probabil chiar mai mult decât consideră că este computerul lor,
iar probabilitatea ca alţii să descopere ce pagini de internet au căutat
este mult mai redusă decât în cazul computerului.”
Având în vedere faptul că adolescenţii constituie segmentul cel mai
mare din populaţie care posedă telefoane mobile, procentul obţinut de
acest studiu nu este atât de surprinzător. Desigur că este periculos să
folosească PC-ul familiei, aşa că adolescentul cu telefon mobil poate
considera că acesta din urmă îi oferă cel mai sigur mod de a face
puţină „navigare” privată pe internet, deşi calitatea imaginilor lasă
mult de dorit.
Pornografia pe telefoanele mobile ar putea în curând să valoreze
mulţi bani. E foarte probabil ca ea să continue să existe pe telefoanele
mobile. Deja materialele „pentru adulţi”, incluzând pornografie, jocuri
violente pe computer, precum şi alte activităţi cu restricţie de vârstă se
dovedesc profitabile pentru multe firme de telefonie mobilă.
Dacă până acum credeaţi că este periculos să vorbiţi la telefon în
timp ce conduceţi maşina, încă nu ştiţi tot. E doar o chestiune de timp
până vom auzi prima ştire despre vreun om de afaceri, sau adolescent,
sau altă persoană care a avut un accident de maşină pentru că, în timp
ce conducea, se uita la pornografie pe telefonul mobil.119
Pornografie pentru „condimentarea” telefoanelor mobile

În pornografie mărimea contează, excepţia constituind-o ecranele
mici ale telefoanelor mobile, ultima frontieră cucerită de pornografie.
Dacă industria pornografiei îşi va urma calea pe care a pornit, se va
extinde din ce în ce mai mult şi pe telefoanele mobile. În Europa se
119
Cf. Nate Anderson, „Mobile phone users love their pornography”, Ars
Technica, 17 aprilie 2006,
http://arstechnica.com/old/content/2006/04/6610.ars
pare că are deja aproape cale liberă, mai mult decât în America de
Nord, unde există o împotrivire din partea unor grupuri religioase şi
politice, precum şi din partea multor părinţi care sunt preocupaţi să nu
fie expuşi copiii lor la materiale pornografice. Companiile de telefonie
mobilă plănuiesc să slăbească controlul asupra reţelelor lor, pentru a
permite introducerea pe piaţă a unei mai mari varietăţi de dispozitive
şi de servicii. Noile telefoane mai performante, cu web browsere mai
bune, ca de exemplu iPhone realizat de firma Apple Inc, oferă posi-
bilitatea de a viziona imagini şi filme de calitate superioară.
„Va fi imposibil să opreşti exploatarea mediului oferit de telefoane
mobile de către industria pornografiei”, a afirmat avocatul american
Gregory Piccionelli. El a prezis că în curând li se va oferi consuma-
torilor din Statele Unite pornografie gratuită pe telefoanele mobile,
alături de alte servicii plătite.
Pornografia a luat cu asalt telefoanele celulare în Europa, unde în
anul 2007 exista deja o industrie de 775 de milioane de dolari, care
este estimată să crească la 1,5 miliarde de dolari până în 2012, piaţa
globală urmând să ajungă la 3,5 miliarde de dolari până în anul 2010,
potrivit analiştilor britanici de la Juniper Research. În schimb, în
America de Nord veniturile au fost doar de 26 de milioane de dolari.
Spre exemplu, Telus Corporation, a doua companie de telefonie mo-
bilă din Canada ca mărime, şi-a retras în 2007 un serviciu de porno-
grafie pe telefonul mobil în urma reclamaţiilor primite din partea a
sute de clienţi şi a criticii din partea bisericii catolice.
Analistul Michael King de la Gartner Telecoms a afirmat că se
aşteaptă ca pornografia pe telefonul mobil să aibă o mai largă răs-
pândire începând din anul 2009, când vor fi mai multe telefoane mo-
bile care să prezinte grafică de înaltă calitate. Pornografia „este una
dintre cele mai mari surse de venit pe care le aduce internetul. Este
firesc de presupus că următorul loc unde se va extinde va fi pe tele-
foanele mobile”, a spus King.120
120
Cf. Sinead Carew, Porn to spice up cell phones, Reuters, 30 ianuarie 2008,
http://www.reuters.com/article/technologyNews/idUSN3030000720080130
?feedType=nl&feedName=ustechnology&sp=true.
Poliţia chineză îşi înăspreşte măsurile împotriva pornografiei

pe telefoanele mobile
„Dacă ai de gând să trimiţi unui prieten sau coleg o fotografie sau
un mesaj text cu conţinut pornografic pe telefonul mobil, atunci ai face
mai bine să te mai gândeşti”. Astfel îşi începe Zhu Zhe articolul
publicat în China Daily în martie 2007, în care informează că poliţia
din Beijing a anunţat în aceeaşi lună că oricine e găsit vinovat de
trimiterea de mesaje cu conţinut sexual explicit riscă să primească o
amendă de până la 3.000 de yuani (echivalentul a 388 de dolari) şi
două săptămâni de detenţie. Poliţia din Beijing a citat Legea Penală şi
Legea privind Administraţia Securităţii Publice, care stabilesc că ori-
cine este găsit vinovat de vinderea de materiale pornografice poate
primi condamnare între şase luni şi trei ani.
„Trimiterea de mesaje pornografice devine mai răspândită în ca-
pitală şi este evident că sunt implicaţi dealeri de telefonie mobilă în
număr din ce în ce mai mare”, se spune în nota emisă de biroul de
poliţie al oraşului Beijing. Astfel de dealeri oferă servicii care permit
utilizatorilor de telefoane mobile să downloadeze texte, imagini şi fil-
me pornografice. Imaginile pot să coste doar 5 yuani (65 de cenţi), iar
un film pornografic de o oră, mai puţin de 10 yuani (1,30 dolari).
Li Xiao, un student din Beijing, a spus că primeşte săptămânal pe
telefonul mobil 5-6 mesaje-text cu conţinut sexual explicit şi a re-
cunoscut că uneori trimite şi el. Totuşi, el a spus că nu ştia că este
ilegal ceea ce făcea. „E un lucru foarte obişnuit. Doar ne distrăm puţin
şi noi”, a adăugat el.
Poliţiştii au spus că mulţi oameni consideră trimiterea de texte şi
fotografii pornografice ca „distracţie”, dar Legea chineză privind Ad-
ministraţia Securităţii Publice, intrată în vigoare în anul 2006, interzice
strict acest lucru. China este ţara cu cel mai mare număr de utilizatori
de telefoane mobile din lume: 461 de milioane. Ei îşi trimit mai mult
de un miliard de mesaje text în fiecare zi.121
121
Cf. Zhu Zhe, „Police get tough on mobile-phone porn”, China Daily, p.
5, 29 martie 2007,
www.chinadaily.com.cn/china/2007-03/29/content_838930.htm.
5.4 Internetul pe telefonul mobil
Internetul de pe telefoanele mobile, un posibil pericol pentru

copii
Şase februarie este ziua siguranţei pe Internet şi reuneşte în fiecare
an o multitudine de parteneri din aproape 30 de ţări din toată lumea,
care discută despre creşterea siguranţei şi modalităţi de eliminare a
problemelor ce apar din cauza Internetului. Ediţia din 2007 a zilei
siguranţei pe Internet s-a focalizat asupra telefoanelor mobile de pe
care te poţi conecta la Internet şi la problemele ce pot apărea legate de
siguranţa copiilor. Dacă acasă părinţii pot supraveghea în oarecare
măsură modul în care minorii folosesc Internetul, acest lucru devine
aproape imposibil în momentul în care aceştia au posibilitatea de a
naviga online cu telefonul. Cu toate că accesul copiilor la Internet prin
intermediul telefonului mobil pare, la prima vedere, un lucru bun, el
ascunde pericole mari, cum ar fi "prădătorii sexuali" care vor să intre
în contact cu ei. O altă problemă ar fi imaginile sau filmele violente
sau pornografice care au invadat Internetul.
Internetul, mai puternic decât televiziunea

Magnitudinea "Fenomenului Internet" arată că influenţa noilor
tehnologii este cu mult mai puternică decât a fost cea a televiziunii
asupra adulţilor de astăzi. Iar această influenţă provine mai ales din
caracterul interactiv al Internetului.
Probabil cea mai importantă modificare a structurii web-ului din
ultimii cinci ani o reprezintă transformarea utilizatorului şi a consu-
matorului de Internet în furnizor şi creator de conţinut. Mai mult, uti-
lizatorul e din ce în ce mai înclinat să-şi producă propria agendă,
organizându-şi după voie fluxul de informaţii pe care vrea să îl pri-
mească. Iar cei mai receptivi la această nouă tendinţă sunt adolescenţii.
Majoritatea copiilor au acces la Internet

Dintr-un studiu elaborat în 2005 reiese că aproape 50% dintre co-
piii europeni au folosit Internetul în ultima lună, iar 36% dintre aceştia,
cu vârste până la 17 ani, deţin telefoane mobile.
Un alt studiu recent arată că în Statele Unite 42% dintre ado-

lescenţii cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani ce navighează pe Internet
au fost expuşi vrând sau nevrând site-urilor pornografice. Introduce-
rea Internetului pe terminalele mobile agravează şi mai mult această
statistică.122
5.5 Ziare pe telefonul mobil
Primul ziar ce se poate citi integral de pe telefonul mobil a fost

lansat în China în anul 2005, ca urmare a colaborării dintre firma de
telefonie mobilă Guangdong Mobile Communication Co., Ltd., agenţia
de ştiri Xinhua şi câteva dintre cele mai importante ziare din provincia
Guangdong.123
În România, odată cu creşterea numărului utilizatorilor de internet
pe mobil, trustul Ringier România a lansat în 2009 versiunile de mobil
ale publicaţiilor Evenimentul Zilei, Capital şi Libertatea. Astfel, de-
pendenţa de telefonul mobil s-a „îmbogăţit” cu o nouă componentă…124
5.6 Cauza spirituală a dependenţei de telefonul mobil
Comportamentul dependenţei de telefonul mobil pune în evidenţă

faptul că este vorba de o maladie psihică şi sufletească:
– nelinişte;
– tremor al mâinii drepte în special;
– stare de aşteptare;
122
Cf. „Internetul de pe telefoanele mobile, un posibil pericol pentru
copii”, Curierul Naţional, 7 februarie 2007,
http://www.basarabeni.net/moldova/internetul-de-pe-telefoanele-mobile-un-
posibil-pericol-pentru-copii-/.
123
Cf. „First Mobile Phone Newspaper Launched”, China News, 20 iulie
2005, http://china.org.cn/english/scitech/135534.htm.
124
Cf. Ziare româneşti în variante pentru telefonul mobil, 14 mai 2009,
http://www.9fix.ro/ziare-romanesti-in-variante-pentru-telefonul-mobil.html.
– abaterea atenţiei de la mediu şi interlocutori;

– dialog neatent;
– necesitatea de a atinge telefonul sau de a-l privi cerându-i
parcă apelarea dorită;
– tresărirea şi bucuria din ochii celui apelat, înainte de a şti cine
îl sună;
– când cel ce aşteaptă nu este apelat, apelează el pe oricine,
pentru nimicuri;
– nevrozare tot mai accentuată până la nevroze grave;
– criză identitară;
– subiectul se vrea în centrul atenţiei şi crede că performanţele
telefonului şi numărul abonamentelor îi conferă acest loc; cu
timpul, manifestări privind patologia isteriei, mândrie.
Ce vede un ochi cu discernământ spiritual? Vede lipsa de comu-

niune autentică, profund sufletească şi dorinţa vederii faţă către faţă cu
cei dragi; o comunicare superficială care nu se implică trup şi suflet;
comunicare egoistă, nu comuniune. Când este vorba de părinţi şi copii,
fraţi şi alţi oameni care se iubesc, telefoanele dese determinate de în-
grijorare dovedesc în afară de bunele sentimente şi o lipsă de credinţă
în grija lui Dumnezeu faţă de cei iubiţi şi lipsa rugăciunii. Singurătate
cu telefon. Fără Dumnezeu.125
125
Andrei Drăgulinescu, Dependenţa în cultura şi civilizaţia morţii,
Editura Christiana, Bucureşti, 2008.
VI
TERAPII
6.1 O Abordare preventivă
Dacă privim în urmă la cele mai multe bătălii care s-au purtat în
jurul unor probleme de sănătate publică în ultimele câteva decenii –
azbestul, pesticidele, erbicidele, dioxina, ţigările şi poluarea generală a
mediului – toate acestea au fost câştigate în cele din urmă datorită
celor care activează în domeniul sănătăţii publice, care au insistat ca
moderatorii guvernamentali să-şi însuşească o abordare preventivă, în
timp ce industriile implicate încercau să convingă guvernele să nu
aplice măsuri restrictive înainte de apariţia unor „dovezi ştiinţifice”
irevocabile.
Corporaţiile ştiu foarte bine că descoperirea „dovezilor ştiinţifice”
este virtual imposibilă înainte ca răul să se fi făcut deja, iar dacă sunt
luate în considerare efectele de-a lungul întregii vieţi, va trece atâta
timp cât să fie afectată şi următoarea generaţie.
În domeniul telefoanelor celulare, disputa este foarte asemănătoare.
În cazul bolilor cronice precum cancerul cerebral este absolut impo-
sibil să se obţină în doar câţiva ani vreun fel de „dovadă ştiinţifică” ce
să poată fi susţinută la tribunal „dincolo de orice îndoială rezonabilă”.
De aceea, reglementatorii raţionali tind să ia în considerare posibili-
tatea vătămării sănătăţii şi fericirii unei largi comunităţi. Drept care ei
pronunţă judecăţi preventive, bazate pe cele mai bune dovezi ştiinţifice
disponibile în acel moment, chiar dacă unele dintre aceste descoperiri
pot fi discutabile.
Astfel de măsuri au fost favorabile în trecut pentru Australia şi
Statele Unite, de exemplu în protejarea Statelor Unite împotriva rava-
giilor talidomidei sau a bolii vacii nebune. Pe măsură ce globalizarea
tinde tot mai mult să ne transforme treptat într-o piaţă universală fără
un sistem corespunzător de reglementare globală a acţiunilor comune

sau fără finanţări independente ale cercetării în domeniul sănătăţii,
esenţiale pentru comunitate, aceste măsuri preventive devin chiar mai
importante atât la nivel personal cât şi la nivel naţional.
În opoziţie cu această abordare preventivă se află puterea crescândă
a corporaţiilor asupra politicienilor şi ingeniozitatea desfăşurată de cei
din corporaţii pentru a face trafic de influenţă, prin societăţi de sondare
a opiniei publice, precum şi prin consultanţi ai opiniei publice pentru
manipularea opiniei publice. Aceste grupuri sunt ajutate şi instigate de
oameni de ştiinţă care sunt uneori vădit corupţi, dar e mai probabil să
fie pur şi simplu corupţi de sistemul de finanţare şi de control al
cercetărilor.
Sau, după cum menţionează succint Joseph Hotchkiss de la Uni-
versitatea Cornell:
„Există o mulţime de tehnici de manipulare a protocoalelor cercetă-
rii pentru a produce studii ale căror concluzii să se potrivească cu inte-
resele predeterminate ale celor care le-au sponsorizat. Aceste tehnici
includ ajustarea timpului unui studiu, astfel încât efectele toxice să nu
aibă timp să iasă la iveală, manipulări subtile ale grupurilor ţintă şi ale
grupurilor de control sau ale nivelelor de dozare, precum şi interpretări
subiective ale datelor complexe. Adesea astfel de metode merg până
aproape de frauda făţişă, însă conduc la rezultate previzibile. De obicei
asociaţiile care sponsorizează cercetarea cunosc destul de bine care va
fi rezultatul, în caz contrar neoferind fonduri pentru aceasta.”
Pentru cele aproximativ 700 de milioane de persoane care utili-
zează astăzi (2001) telefoane mobile, asigurările industriei telefoanelor
celulare asupra siguranţei folosirii lor sunt lipsite de temei atunci când
se iau în considerare ştiinţa şi încercările evidente ale industriei de a o
influenţa pe aceasta. În opinia unei părţi tot mai mari a corpului juridic
mondial, încercările industriei de a „perverti mersul ştiinţei” vor con-
duce la propria lor distrugere, exact la fel cum s-a întâmplat în cazul
corporaţiilor tutunului.
Totuşi, în acest context nu sunt implicaţi numai fabricanţii (şi vân-
zătorii) de telefoane mobile. George Carlo, fostul şef al proiectului
WTR al industriei americane de telefoane celulare, a avertizat asupra
responsabilităţii generale a membrilor corporaţiilor. Carlo a afirmat că
directorii generali executivi „trebuie să se asigure că angajaţii com-

paniilor lor produc telefoane celulare şi alte aparate wireless într-un
mod care să reducă riscurile pentru sănătate asociate radiaţiilor emise
[de telefoanele celulare] – sau să suporte consecinţele.”
Acelaşi punct de vedere asupra riscurilor prezentate de telefoanele
mobile a fost exprimat în emisiunea Insight de la postul de televiziune
australian SBS de avocatul Peter Cashman de la biroul de avocatură
Maurice Blackman & Cashman:
„După părerea mea, există acum dovezi suficiente pentru ca orice
patron care îngăduie ca angajaţii săi să fie expuşi să trebuiască să
ia măsuri preventive, să furnizeze telefoane mobile hands-free, să fie
atent la design-ul aparatelor şi să reducă la minimum durata expunerii.
Este interesant că unele din cele mai moderne telefoane sunt acum
reproiectate pentru a încerca să se reducă la minimum riscurile, deşi
industria nu vrea să facă public acest lucru (prin radio sau TV). Ei nu
vor să sugereze că designul anterior ar putea fi deficient şi astfel să fie
expuşi la o posibilă tragere la răspundere.”
O analiză a principiului preventiv realizată de oameni de ştiinţă
britanici a conchis:
„Noi trebuie să acţionăm pe bază de fapte folosind informaţii ştiin-
ţifice. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm cu mâinile încrucişate
până când avem 100% dovezi despre orice. Când sănătatea publică
este în pericol, riscurile pot fi atât de grave, iar costurile unei acţiuni
ulterioare de corectare atât de mari, încât este evident că e mai bine să
previi decât să vindeci. Acolo unde sunt riscuri semnificative de vătă-
mare a sănătăţii publice, trebuie să fim pregătiţi să luăm măsuri pentru
a diminua acele riscuri, chiar şi atunci când cunoştinţele ştiinţifice nu
sunt inatacabile, dacă balanţa între costuri şi beneficii o justifică.”
Exemple
A. Spitalul North Shore Hospital, care este şi principala instituţie
medicală de învăţământ din Sydney, a emis în martie 2000 pentru
personalul spitalului, ca măsură preventivă, recomandarea de a evita
folosirea nenecesară a telefoanelor mobile pentru a minimiza riscul
potenţial din partea microundelor emise. Acest spital este de asemenea
implicat în studii despre posibila legătură între telefoanele NSW cu-

rente şi tumorile cerebrale, studii care examinează utilizarea telefoa-
nelor mobile de către pacienţii cu tumori cerebrale;
B. Tot în anul 2000, Uniunea Serviciilor Britanice Publice şi Co-
merciale, care cuprinde aproximativ 266.000 de membri, a emis reco-
mandări membrilor săi asupra căilor de a reduce expunerea la radia-
ţiile din domeniul microundelor în urma utilizării telefoanelor celulare.
Recomandări (D. Maisch, Australia)

A. Pentru motivele menţionate mai sus, copiii trebuie să fie con-
vinşi să nu folosească telefoane mobile (şi telefoane cordless) pentru
că organismul lor în dezvoltare poate fi mai uşor predispus la vătăma-
rea produsă de radiaţii;
B. Apelurile primite pe telefonul mobil trebuie să fie cât mai scurte
posibil şi returnate pe un telefon tradiţional cu fir;
C. Când folosiţi un telefon mobil, acesta trebuie ţinut cât mai de-
parte posibil de corp, nu apăsat pe ureche sau prins de centură. Unele
telefoane au un microfon încorporat care permite conversaţii cu antena
ţinută departe de cap;
D. Pe cât posibil, folosiţi pagere sau serviciul de mesagerie al te-
lefonului mobil şi returnaţi apelurile pe un telefon tradiţional;
E. Există opinii contradictorii asupra faptului că utilizarea echipa-
mentelor hands-free împreună cu telefonul mobil ar putea totuşi să-l
expună pe utilizatorul lor la emisii de radiaţii din domeniul microun-
delor datorate unui „efect de cuplare” cu plumbul care intră în alcătui-
rea căştilor. Dimensiunile acestei probleme depind foarte mult de tipul
de telefon celular, însă în general echipamentele hands-free reduc în
mare măsură expunerea. Echipamente hands-free sunt acum disponi-
bile pentru majoritatea telefoanelor celulare, încorporând filtre de fe-
rită pentru a elimina orice emisie de microunde care ar putea pătrunde
în căşti. Utilizarea lor trebuie preferată celor „fără filtru”.126
126
vol. 20, nr. 1, pp. 3-10, aprilie 2001.
6.2 Sfaturi pentru utilizarea telefonului mobil
Sfaturi generale pentru acasă

Prin intermediul câtorva măsuri simple, poţi împiedica faptul ca
dvs. şi familia dvs. să fie inutil afectate de câmpurile electromagnetice.
• Unde se află baza telefonului dvs. cordless? Nu are ce căuta lângă
pat sau în camera copilului. Dacă e necesar, mutaţi-l.
• Un grad mai ridicat de flexibilitate este atins prin utilizarea de
baze separate de încărcătorul unităţii mobile. Acest lucru este valabil
chiar şi atunci când aparatul original îmbină încărcătorul cu unitatea de
bază. Puteţi cumpăra un încărcător separat.
• Telefonul cordless trebuie să funcţioneze şi noaptea? Dacă dis-
ponibilitatea în timpul nopţii este asigurată printr-un telefon mobil sau
printr-un telefon fix cu fir, atunci DECT-ul poate fi oprit.
• Orice telefon mobil cu modulul bluetooth activat reprezintă o
sursă de unde electromagnetice. Mai bine dezactivaţi-l!
• Access Point-ul WLAN poate fi activat doar atunci când aveţi
într-adevăr nevoie de conexiunea wireless la Internet. În mod alterna-
tiv, se poate seta şi aici dezactivarea programată a modulului. Unele
produse, ca Fritz!Box-urile AVM, activează sau dezactivează modulul
WLAN la anumite ore prestabilite.
• După câţiva ani de utilizare, reparaţi-vă cuptorul cu microunde,
deoarece garniturile uşii acestuia se uzează.
• Scăpaţi din dormitor de ceasurile cu alarmă pe 220 volţi de exem-
plu, ce creează în jurul lor un câmp electromagnetic de joasă frecvenţă.
• Procuraţi-vă display-uri TFT moderne la calculator, în locul ve-
chilor monitoare ce utilizează radiaţii Roentgen.127
• Racordaţi cât mai multe dintre aparatele electrice la pământ.
Scoateţi-le din priză atunci când nu le folosiţi. Trebuie să vă îndepăr-
taţi la cel puţin doi metri de un aparat care nu este legat de pământ. De
asemenea, trebuie evitat pe cât se poate să folosim prelungitoare şi
127
Sfaturi pentru utilizarea telefonului mobil,
http://www.stilxxi.ro/telefoane-mobile/sfaturi-utilizare-telefoane-mobile.php.
prize multiple, precum şi statul în spatele sau lateral faţă de ecranul

unui calculator.128
Sfaturi pentru utilizarea telefonului mobil

• Nu purtaţi conversaţii îndelungate la telefonul mobil. Discuţiile cu
cea mai bună prietenă sunt de obicei mai confortabile atunci când le
faceţi pe telefonul fix sau prin handsfree.
• Nu purtaţi convorbiri prelungite de pe telefonul mobil în locurile
în care acoperirea nu este ideală.
• În locurile în care telefonul pierde aproape în totalitate contactul
cu baza, trebuie să compenseze puternic prin creşterea nivelului
emisiei/recepţiei, pentru ca legătura să nu se piardă. Emisia creşte în
aceste condiţii la nivel maxim.
• Nu purtaţi mobilul 24 ore din 24 asupra dumneavoastră. Aceasta
pentru că aparatul se conectează periodic la reţea chiar şi atunci când
nu se poartă nicio convorbire.
• În mijloacele de transport, dezactivaţi pe cât posibil telefoanele
mobile. Ceea ce este obligatoriu în avion, poate avea sens şi în maşină
sau în tren. Aceasta pentru că telefonul este încontinuu ocupat cu păs-
trarea conexiunii cu cea mai apropiată bază, din cauza vitezei mari de
deplasare. Rezultatul este o emisie continuă, ceea ce se traduce prin
golirea inutilă a acumulatorului.
• Încercaţi să controlaţi utilizarea telefonului mobil de către copii.
Numeroase studii au arătat că sensibilitatea copiilor la câmpurile e-
lectromagnetice este mai mare decât la adulţi. Aşadar, copiii sub 14
ani ar trebui să folosească telefonul mobil doar în situaţii de excepţie.
Nici convorbirile prelungite cu telefonul cordless nu ar trebui să fie
permise.
• Nu vă bazaţi pe aşa-numitele instalaţii de blocare a radiaţiilor.
Pietrele miraculoase sau cristalele pentru antenă sau acumulator nu au
niciun efect. În cazul în care ar avea totuşi un efect de "absorbant" al
radiaţiilor, rezultatul ar fi creşterea emisiei mobilului pentru a păstra
128
calitatea conexiunii – ceea ce ar avea exact efectul invers faţă de cel

scontat.
"Fiecare ar trebui să aibă grijă de el însuşi"

(fragment dintr-un interviu cu Wolfram König, Preşedintele Biroului
Federal pentru Protecţie împotriva Radiaţiilor)
connect: Ce le recomandaţi utilizatorilor de telefoane mobile?
Wolfram König: Valoarea SAR a mobilului nu are voie să depă-
şească 2 W/kg. Recomandată este însă o valoare maximă preventivă
de 0,6 W per kilogram corp. Scurtaţi convorbirile cu mobilul pe cât
posibil şi efectuaţi-le doar în zonele cu recepţie bună. Cei ce folosesc
headset-uri, scriu SMS-uri, sau profită de prezenţa unei conexiuni de
telefonie fixă reduc la minim expunerea.
connect: Care sunt sfaturile dumneavoastră pentru utilizatorii te-
lefoanelor cordless?
Wolfram König: În cazul în care nu vreţi să renunţaţi la utilizarea
unui telefon cordless, alegeţi unul cu un grad cât mai scăzut de emisie,
sau nul, atunci când unitatea mobilă este plasată în bază. Plasaţi baza
acolo unde nu petreceţi prea mult timp. Convorbirile telefonice să fie
cât mai scurte. În cazul telefoanelor cordeless, ar trebui stabilit în vii-
torul apropiat un standard pentru reglementarea nivelului de emisie129.
6.3 Soluţii propuse de oamenii de ştiinţă pentru reducerea

expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile
Laboratorul Naţional al Radiaţiilor din cadrul Ministerului Sănătăţii

din Noua Zeelandă a recomandat utilizatorilor de telefoane mobile:
– folosirea telefoanelor doar în locurile cu semnal puternic.
Acest fapt permite ca telefonul să transmită cu o putere redusă
(de până la 100 de ori mai mică decât valoarea sa maximă),
reducând corespunzător expunerea;
129
Sfaturi pentru utilizarea telefonului mobil,
– minimizarea duratei convorbirilor;

– desfăşurarea antenei şi menţinerea ei departe de cap;
– folosirea unui kit hands-free cu antenă externă.130
7 sfaturi de protecţie împotriva radiaţiilor emise de telefoanele

mobile
Specialistul Taraka Serrano propune şapte recomandări pentru mi-
nimizarea efectelor expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile:
1. Limitaţi folosirea telefonului mobil la apelurile cele mai im-
portante şi limitaţi durata convorbirilor. Rezultatele cercetărilor
au arătat că şi numai o convorbire de două minute modifică activi-
tatea electrică naturală a creierului timp de până la o oră după acea
convorbire.
2. Copiilor nu trebuie să li se permită folosirea telefonului
mobil decât în cazuri de urgenţă. Deoarece craniul copiilor se află
încă în creştere, radiaţia îl poate penetra mult mai adânc.
3. Nu ţineţi telefonul mobil în buzunar în apropierea vreunui
organ vital (de exemplu inima) sau la centura pantalonilor. Ţesutu-
rile corpului din partea inferioară prezintă o bună conductivitate a
radiaţiei şi o absorb mai repede decât o absoarbe creierul. Rezultatele
unor studii arată că bărbaţii care îşi ţin telefoanele mobile în apropie-
rea organelor genitale sunt supuşi riscului unei scăderi a numărului de
spermatozoizi cu până la 30%.
4. Nu folosiţi telefoanele mobile în spaţii închise ai căror pereţi
conţin metal, precum autovehiculele şi lifturile. Acestea se com-
portă ca o cuşcă Faraday care captează radiaţia şi o reflectă înapoi
către ocupanţii acestora.
5. Nu efectuaţi un apel atunci când semnalul este slab, deoarece
expunerea la radiaţii se măreşte în mod corespunzător, telefonul având
nevoie de o putere mai mare pentru a realiza conexiunea.
6. Nu cumpăraţi un telefon mobil cu o rată specifică de ab-
sorbţie (SAR) mare. Multe dintre telefoanele mobile conţin în ma-
130
Anita Mathews, „Teen Cell Phone Radiation Risk”, CPR News Bureau,
4 aprilie 2003.
nualul lor de folosire indicaţia nivelului SAR. Aceasta reprezintă o

modalitate de a măsura cantitatea de energie RF (de radiofrecvenţă)
care este absorbită în corp. Evident, SAR trebuie să fie cât mai mic.
(Nu uitaţi, totuşi, că studiile care au fost efectuate folosind radiaţii si-
tuate chiar şi de sute de ori sub limitele SAR curente au dovedit că
aceste radiaţii prezintă efecte biologice negative).
7. Folosiţi un dispozitiv de protecţie validat ştiinţific împotriva
radiaţiilor electromagnetice.
Desigur, această listă nu este exhaustivă, dar prezintă câteva nivele
de intervenţie rapidă pentru protecţia dumneavoastră şi a copiilor
dumneavoastră.131
Faptul că rezultatele studiilor privind activitatea telefoniei mobile şi
fixe fără fir şi sfaturile specialiştilor de bună credinţă îngrijorează, dar
nu diminuează numărul utilizatorilor, ci dimpotrivă, trecerea este ex-
ponenţială, este o dovadă de dependenţă instalată.
Totuşi, situaţia nu este fără speranţă

Acasă, fiecare părinte poate să realizeze cu uşurinţă următorul ex-
periment: chiar în seara aceasta, înainte ca familia dvs. să se culce,
deconectaţi toate aceste dispozitive pe care le puteţi avea în casă: te-
levizorul, computerul, unitatea de bază a telefonului fix wireless, com-
bina audio-video şi sistemul de supraveghere a bebeluşului. Aparatele
trebuie însă complet scoase din priză, nu doar trecute pe stand -by.
Observaţi îmbunătăţirea calităţii somnului fiecăruia, felul în care vă
simţiţi dimineaţa la trezire, şi observaţi dacă dvs. şi copilul dvs. păreţi
mai calmi decât de obicei.132
În finalul unui studiu, redat de revista WICH, specialiştii au oferit

consumatorilor de servicii de telefonie mobilă următoarele sfaturi:
• „Când vă aflaţi în maşină, nu telefonaţi fără o antenă externă co-
rect conectată, în caz contrar mobilul emite cu putere maximă. Dacã
131
Taraka Serrano, 10 Cell Phone Radiation Protection Tips,
http://www.emf-health.com/articles-10tips.htm, 30 iulie 2006.
132
Cf. Firstenberg A., Molloy S., „Electrical Sensitivity”, Latitudes, vol.
5, nr. 4, iulie 2002.
nu se foloseşte o antenă externă, undele radio sunt reflectate de carose-

rie, iar intensitatea radiaţiilor din interior creşte semnificativ;
• Nu vă lansaţi în conferinţe telefonice în locurile unde există pro-
bleme de semnal, pentru că acolo mobilul emite cu putere maximă şi
riscaţi o expunere îndelungată la radiaţii puternice;
• În trenurile care se deplasează rapid, mobilul trece permanent de
la o staţie de bază la alta şi emite frecvent cu putere maximă. Dacă nu
aveţi neapărată nevoie de el, opriţi mobilul în tren. Dacă vă aflaţi într-un
tren rapid, în străinătate, utilizaţi vagoanele speciale, care sunt marcate
pentru mobile dotate cu "repeatere" (dispozitiv care serveşte la trans-
miterea unui semnal radioelectronic, amplificându-l);
• Dispozitive precum „blocatoarele de radiaţie” nu sunt deloc folo-
sitoare. Materialele folosite pentru a "înghiţi" radiaţiile nu fac decât să
forţeze telefonul să treacă automat la putere maximă. Veţi fi astfel su-
pus unor radiaţii de intensitate mai mare.”
Cercetătorii străini au propus şi metode pentru reducerea efec-
telor utilizării mobilului, respectiv:
• evitarea conversaţiilor telefonice lungi – apelurile trebuie astfel
planificate în aşa fel încât să se folosească mai mult telefonul fix pen-
tru convorbiri lungi şi nu telefonul mobil;
• evitarea conversaţiilor telefonice efectuate din maşină – dacă
totuşi nu se poate evita acest lucru, se montează o antenă exterioară;
• protejarea copilului – nu se pune un telefon mobil pornit în că-
ruciorul copilului, întrucât emite unde electromagnetice chiar dacă nu
se vorbeşte la telefon;
• evitarea curelelor – nu se poartă telefonul mobil la curea. Este
inutilă expunerea oaselor şoldurilor şi organelor din zonă undelor
electromagnetice. Cel mai bun loc în care se poate purta mobilul este
buzunarul de la picior al unor pantaloni militari;
• direcţionarea antenei – se scoate întotdeauna antena (dacă este
rabatabilă) când se vorbeşte la telefonul mobil şi se direcţionează de-
parte de cap, nu în sus, paralel cu capul. Pare o diferenţă nesemnifica-
tivă, dar reduce într-o anumită măsură radiaţiile.133
133
PERICOLUL TELEFOANELOR MOBILE: APELUL MEDICILOR

David Servan-Schreiber şi alţi 19 cancerologi avertizează – zece
recomandări ale lor
• Nu permiteţi copiilor mai mici de 12 ani să folosească un telefon
mobil, în afară de cazuri de urgenţă. Organele în dezvoltare sunt cele
mai sensibile la influenţe negative în urma expunerii la câmpurile
electromagnetice.
• În timpul convorbirii, menţineţi telefonul la o distanţă cât mai
mare de corp (amplitudinea câmpului scade de 4 ori la o distanţă de
10 cm şi de 50 de ori la o distanţă de 1 m), folosind eventual kitul
hands-free.
• Depărtaţi-vă la o distanţă de mai mult de 1 m de o persoană ce
vorbeşte la telefonul mobil şi evitaţi să folosiţi telefonul mobil în lo-
curi precum metrou, tren sau autobuz, unde îi supuneţi pe cei din jurul
dumneavoastră la o expunere pasivă la radiaţiile emise de telefonul
mobil.
• Evitaţi pe cât posibil să purtaţi la dvs. un telefon mobil, chiar şi
în stand-by. Nu-l lăsaţi în timpul nopţii în apropierea corpului sau
puneţi-l în mod off-line, caz în care nu mai emite radiaţii electro-
magnetice.
• Dacă trebuie să aveţi la dvs. telefonul, asiguraţi-vă că antena este
îndreptată spre exterior, nu spre corpul vostru.
• Utilizaţi telefonul mobil doar pentru a stabili o întâlnire sau pen-
tru conversaţii de numai câteva minute (efectele biologice sunt direct
legate de durata expunerii). E preferabil să reapelaţi de la un telefon
fix obişnuit şi nu de la unul fix fără fir (cordless, DECT) care foloseşte
o tehnologie cu microunde înrudită cu cea a telefoanelor mobile.
• Când folosiţi telefonul portabil, schimbaţi în mod regulat la dife-
rite conversaţii partea capului de care sprijiniţi telefonul şi, înainte de a
pune telefonul mobil la ureche, aşteptaţi până când cel cu care vorbiţi a
ridicat receptorul.
• Evitaţi să folosiţi telefonul mobil când semnalul este slab sau în
cazul deplasărilor rapide, precum cele cu maşina sau cu trenul.
• Comunicaţi mai degrabă prin SMS decât prin telefon (aceasta

limitează durata expunerii şi proximitatea corpului).
• Alegeţi (la cumpărare) un telefon cu o rată de absorbţie speci-
fică (SAR – ce măsoară puterea absorbită de corp) cât mai scăzută
posibil134.
Cum ne putem proteja de radiaţiile emise de antenele de

telefonie mobilă? – soluţii propuse de medicul belgian Jean Pilette
• Atunci când se deschide o anchetă publică privind instalarea unei
antene de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţei noastre (lucru vala-
bil în ţările occidentale, însă la noi, din păcate, de cele mai multe ori
aceste antene sunt instalate fără să ni se ceară în vreun fel acordul) este
recomandabil să ne manifestăm, individual sau colectiv, dezacordul.
Este mai uşor să împiedicăm instalarea unei antene decât să înlăturăm
o antenă deja instalată.
• Trebuie să evităm să ţinem în locuinţa noastră obiecte cu supra-
feţe metalice mari, oglinzi mari şi structuri metalice prea voluminoase
pe care se reflectă microundele, sporind astfel densitatea câmpului
electromagnetic.
• Orice structură metalică trebuie să aibă legătură la pământ.
• Este preferabil să amplasaţi fotoliul şi patul la distanţă de ferestre.
Valorile câmpului datorate microundelor ce vin din exterior se măresc
semnificativ atunci când ne apropiem de ferestre, deoarece geamurile,
chiar şi cele duble, protejează mai puţin decât pereţii în faţa microun-
delor.
• Sunt de preferat paturile cu armătură din lemn în locul celor cu
armătură metalică.
• O bună instalaţie electrică, cu cabluri blindate şi cu legătură la
pământ poate duce la diminuarea valorii câmpurilor electromagnetice
de microunde în interiorul locuinţei. În fapt, microundele sunt trans-
134
Cf. „Dangers du portable: l’appel des médecins”, JDD, 15 iunie 2008,
http://www.robindestoits.org/Dangers-du-portable-l-appel-des-medecins-le-
JDD-15-06-2008_a383.html.
portate şi prin cablurile electrice care pătrund în casă. O bună împă-

mântare a cablurilor permite curenţilor paraziţi să se scurgă în pământ.
• Este recomandabil să purtăm haine confecţionate din fibre natu-
rale (lână, bumbac, mătase, in, cânepă etc.), în scopul evitării acumulă-
rii de electricitate statică în corp.
• Ferestrele duble oferă o mai bună protecţie decât ferestrele sim-
ple. Ferestrele duble cu film metalic, precum şi obloanele şi storurile
metalice pot oferi protecţie împotriva unei iradieri din exterior cu mi-
crounde, deoarece acestea din urmă se reflectă în mare parte pe aceste
suprafeţe. Însă dacă microundele pătrund în locuinţă prin alte locuri
decât prin ferestre şi prin uşi, ca de exemplu dacă intră traversând
acoperişul sau pereţii subţiri, ele pot ajunge să se reflecte de suprafaţa
internă a acestor ferestre sau de acele obloane sau storuri şi astfel pot
duce la creşterea intensităţii câmpului electromagnetic în interiorul
locuinţei. Aceleaşi efecte pot avea loc şi dacă în casă se găsesc surse
de radiaţii de microunde (de exemplu telefoane mobile, telefoane fixe
fără fir etc.). Aşadar beneficiul acestor ferestre ce conţin un film me-
talic sau al acestor storuri metalice trebuie examinat cu atenţie în fi-
ecare caz.
• O alegere foarte bună o constituie interpunerea între antenă şi
locuinţa noastră a unor perdele de vegetaţie, arbori sau arbuşti, care
absorb parţial microundele.
• O măsură eficientă de protecţie o constituie îmbrăcarea pereţilor
interiori ai casei cu unul sau mai multe straturi de argilă. Un strat de
argilă chiar şi de numai 3 cm grosime reduce densitatea de putere a
unui câmp electromagnetic de microunde.
• Diverse firme specializate în protecţia împotriva microundelor
(în ţările occidentale; la noi în ţară, după cunoştinţa noastră, încă nu
există) oferă perdele, cuverturi, tapete pentru pereţi sau pentru duşu-
mea, care atenuează microundele. Totuşi, eficacitatea acestor sisteme
depinde de numeroşi factori.
• De asemenea, se găsesc de vânzare (cu aceeaşi menţiune ca şi la
punctul anterior) aparate şi dispozitive care pot fi instalate în casă sau
în locul în care se află antenele şi care au proprietatea de a atenua
nivelul radiaţiilor. Aceste dispozitive necesită o studiere mai apro-

fundată.
Cum fiecare caz are particularităţile proprii, nu există o soluţie
standard pentru a ne proteja de radiaţiile emise de antenele de telefonie
mobilă.
Atunci când ne alegem o locuinţă nouă, este bine să ţinem cont şi
de următoarele puncte:
• Dacă este posibil, să ne alegem locuinţa într-o zonă situată la
distanţă mai mare de locurile în care sunt amplasaţi piloni de telefonie
mobilă şi antene.
• Este bine să nu alegeţi un apartament care se găseşte la aceeaşi
înălţime cu o antenă de telefonie mobilă şi este preferabil să evitaţi
imobilele care au antene de telefonie mobilă pe acoperiş.
• O casă cu ziduri groase şi prevăzută cu pivniţe bune constituie o
alegere mai bună decât o casă cu ziduri subţiri şi fără pivniţe. Zidurile
sunt un ecran parţial în faţa microundelor care, atunci când le traver-
sează, îşi pierd o parte din energia lor. Pământul se comportă de ase-
menea ca un ecran în faţa microundelor; în consecinţă, densitatea de
putere măsurată într-o pivniţă este semnificativ mai redusă decât cea
măsurată la parterul sau la etajele casei. Astfel, pivniţa poate fi un loc
de refugiu135.
6.4 Kit-urile hands-free
Un studiu preluat de revista WICH arată că, dacă se folosesc kit-uri

hands-free pentru protejarea împotriva radiaţiilor emise de telefoanele
mobile, nivelul radiaţiei în interiorul capului este mai ridicat decât
dacă telefonul mobil ar fi ţinut lângă ureche. Scuturile care ar trebui să
blocheze radiaţia nu oferă, de altfel, nicio protecţie. În realitate, firul
din dispozitivul hands-free care se găseşte lângă ureche funcţionează
ca un transmiţător (aerial) şi transmite de 3 ori mai multă radiaţie către
135
cap. Hands-free-urile telefoanelor mobile care au fost testate triplează

radiaţia care pătrunde în cap. Pentru a măsura nivelul radiaţiilor, cei
care au efectuat studiul redat în revista WICH au folosit un laborator
cu o reputaţie internaţională în ceea ce priveşte testele pentru telefoane
mobile. Au fost testate două kit-uri hands-free, două ataşamente şi trei
scuturi.
Referitor la kit-urile hands-free, în studiu se arată că Nokia a de-
clarat că a efectuat teste independente şi că, de altfel, kit-urile lor
hands-free reduc nivelul radiaţiilor, dar nu au fost de acord să arate re-
zultatele. Ericsson şi Panasonic au declarat că telefoanele lor şi kit-urile
hands-free sunt în concordanţă cu standardele – dar nu au declarat şi
dacă kit-urile măresc sau reduc radiaţiile care ajung la cap. Mulţi oa-
meni au instrumente care să ţină radiaţia departe de capul lor – kit-uri
hands-free, scuturi şi alte ataşamente. Unele dintre acestea sunt vân-
dute în Marea Britanie de către distribuitori sau sunt împachetate la un
loc cu telefonul. Altele sunt disponibile prin comanda prin internet sau
poştă. Dar cele care au fost testate au un lucru în comun – nu funcţi-
onează. Kit-urile hands-free emit mai multe radiaţii către cap, ataşa-
mentele nu funcţionează şi, chiar când scuturile mai reduc din nivelul
de radiaţie, telefonul poate să-şi mărească capacitatea şi deci nivelul de
radiaţii emis136.
De ce seturile hands-free obişnuite NU vă protejează de

radiaţiile emise de telefoanele mobile
Riscurile pentru sănătate ale radiaţiilor electromagnetice emise de
telefoanele celulare sunt acum un fapt dovedit ştiinţific. Chiar şi in-
dustria de telefonie mobilă şi oficialii guvernamentali care încă neagă
astfel de riscuri emit precauţii pentru a calma îngrijorările publice. Una
dintre cele mai obişnuite măsuri de precauţie sugerate este utilizarea
setului hands-free când vorbim la telefonul mobil.
Dr. George Carlo, omul de ştiinţă care a scris cartea deschiză-
toare de drum Cell Phones – Invisible Hazards of the Wireless Age
(„Telefoanele mobile – pericole invizibile în era wireless”), chiar re-
136
comanda acolo utilizarea setului hands-free. Ideea din spatele funcţi-

onării acestora este simplă. Intensitatea radiaţiilor electromagnetice
descreşte rapid, proporţional cu distanţa faţă de telefon. Expunerea la
radiaţiile emise de un telefon mobil, chiar şi numai la zece centimetri
distanţă faţă de cap, este mult mai joasă decât dacă telefonul este ţinut
lipit de ureche. Antena telefonului mobil este locul de unde sunt emise
radiaţiile şi, dacă ţinem antena departe de cap, expunerea se va reduce.
Dar în ultima vreme chiar şi această practică este pusă sub semnul
întrebării. În prezent, industria telefoniei celulare încurajează folosirea
setului hands-free numai pentru că acesta dă impresia publicului că
este mai sigur, şi nu pentru că este într-adevăr. Singurul avantaj real
al opţiunii hands-free este că oferă mai multă libertate celui care îl
foloseşte, nimic altceva.
Adevărul este că seturile hands-free nu oferă nicio garanţie a
reducerii emisiilor de radiaţii de la telefoanele mobile. În unele
cazuri, acestea chiar cresc.
În timp ce unele teste recente au arătat că folosirea unui dispozitiv
hands-free poate reduce expunerea capului la emisii de radiaţii elec-
tromagnetice cu aproximativ 70%, acest fapt nu înseamnă nicidecum
că restul corpului ar fi protejat. Dacă purtaţi telefonul la brâu, de e-
xemplu, sunt expuse la radiaţii ficatul, rinichii, prostata, uterul şi ova-
rele. Noi cercetări au arătat că bărbaţii care de regulă poartă telefoane
mobile aproape de testicule – pe o curea sau în buzunar – prezintă o
reducere cu până la 30% a numărului spermatozoizilor. Tot această
practică este implicată şi într-un număr crescut de cazuri de cancer
testicular. Şi asta nu e tot.
Deşi expunerea la nivelul capului poate fi diminuată prin folosirea
unui set hands-free, acest lucru poate să nu fie suficient pentru a scă-
dea nivelul radiaţiei sub pragul la care apar efectele biologice. Studii
ştiinţifice au evidenţiat efecte biologice produse de radiaţii la in-
tensităţi de câteva mii de ori sub nivelul emis în mod obişnuit de
telefoanele mobile, ceea ce înseamnă că o reducere chiar cu 70% a
expunerii capului la radiaţii electromagnetice nu este atât de eficientă
pe cât s-ar părea.
Aşa că tot ceea ce se realizează prin folosirea echipamentului
hands-free este că radiaţia este transferată într-o altă parte a cor-
pului, care ar putea fi mai vulnerabilă, deoarece nu posedă grosimea

craniului pentru a se proteja.
Dar realitatea poate fi mult mai rea.
Studii şi teste în legătură cu echipamentele hands-free realizate de
oameni de ştiinţă şi de grupuri de utilizatori din Europa au constatat că
înseşi căştile setului hands-free servesc drept antene care direcţio-
nează mai multă radiaţie electromagnetică în urechi. Modelele de te-
lefoane pot diferi între ele prin gradul în care conexiunile lor in-
terne conduc electricitatea. Dar aceste studii arată că echipamentul
hands-free intensifică expunerea la radiaţii către canalul auricular, şi
în realitate poate mări cantitatea de radiaţie direcţionată spre cap
cu mai mult de 300%!
Când foloseşti un set hands-free şi porţi o convorbire ţinând te-
lefonul mobil prins la cingătoare, telefonul mobil va funcţiona la un
nivel de putere mai mare. Şi asta pentru că în general e mai greu să
transmiţi de la înălţimea taliei decât de la cea a capului. Cu cât tele-
fonul respectiv trebuie să facă un „efort” mai mare pentru a realiza
convorbirea, cu atât e mai mare cantitatea de radiaţii emise. Asta în-
seamnă că ţesutul corpului din zona inferioară a acestuia – care are
conductibilitate mai bună şi absoarbe radiaţia mai repede decât
capul – primeşte mai multă radiaţie când folosim setul hands-free
decât ar fi primit capul dacă telefonul ar fi folosit fără căşti. În
plus, deoarece oamenii cred că seturile hands-free sunt mai sigure, ei
tind să vorbească mai mult la telefonul mobil atunci când folosesc un
astfel de echipament.
Cu toate acestea, chiar şi autorităţile guvernamentale şi-au re-
tras susţinerea făcută setului hands-free deoarece siguranţa utili-
zării lui este pusă la îndoială. Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie
a hotărât în 2002 să nu aprobe folosirea echipamentelor hands-free. În
broşura pentru utilizatori „Telefoanele mobile şi sănătatea”, publicată
în anul 2000, Ministerul îi informează pe utilizatorii de telefoane ce-
lulare că „gradul de eficacitate al echipamentelor hands-free de a
reduce rata de absorbţie specifică este încă nesigur.” (Microwave
News, ianuarie-februarie 2002).
„În privinţa informaţiilor despre folosirea seturilor hands-free,
există rezultate contradictorii. Unele studii sugerează că expunerea la
radiaţie poate fi chiar mai ridicată în cazul folosirii setului hands-free,

deoarece căştile sunt mai aproape de creier.”, a afirmat Martin Whild,
de la Comisia Naţională de Protecţie contra Radiaţiilor din Marea
Britanie, informând atât publicul cât şi guvernul asupra riscurilor radi-
aţiilor. (Evening Times, Londra, 30 aprilie 2004).
Dar seturile hands-free wireless? Acestea prezintă un risc chiar
mai mare, pentru că firul de la setul hands-free obişnuit este înlocuit
cu un transmiţător şi un receptor care funcţionează cu putere joasă la
nivele de frecvenţă între 900 MHz şi 2,4 GHz. Cuptoarele cu mi -
crounde funcţionează la 2,4 GHz, iar frecvenţele maxime pentru pro-
dusele wireless, în conformitate cu specificaţiile Bluetooth şi 3G, sunt
2,497 GHz şi respectiv 2,17 GHz137.
6.5 Câteva soluţii propuse şi implementate în Suedia
În Suedia, electrosensibilitatea este recunoscută oficial ca dizabi-

litate. Studiile arată că aproximativ 230.000 – 290.000 de bărbaţi şi
femei din Suedia, dintr-un total al populaţiei de 9 milioane de locu-
itori, acuză o varietate de simptome atunci când se află în apropierea
unor surse de câmpuri electromagnetice.
În capitala Stockholm, astfel de persoane au posibilitatea de a-şi
proteja casele de radiaţiile electromagnetice. Aceasta presupune de
exemplu înlocuirea cablurilor obişnuite de electricitate cu cabluri spe-
ciale. Mai mult, încălzirea electrică poate fi înlocuită cu o sobă cu gaz,
iar pereţii, tavanul şi podelele pot fi acoperite cu tapet sau vopsele
speciale care să împiedice pătrunderea radiaţiilor electromagnetice din
exterior (de la vecini şi de la staţiile de bază de emisie de telefonie
mobilă). Chiar şi ferestrele pot fi acoperite cu o folie subţire de alumi-
niu, ca măsură eficientă de a opri pătrunderea înăuntru a radiaţiilor
electromagnetice. Dacă toate aceste modificări se dovedesc a fi insufi-
ciente, aceste persoane mai au şi posibilitatea de a închiria căsuţe la
137
Cf. Why Regular Hands-Free Headsets DO NOT Protect You from
Cell Phone Radiation, http://www.emf-health.com/airtube-headset.htm.
ţară, deţinute de municipalitatea din Stockholm. Aceste zone au nivele

mai reduse de iradiere decât celelalte. Municipalitatea din Stockholm
intenţionează de asemenea să construiască un sat întreg alcătuit din
case special proiectate pentru persoanele electrosensibile, satul fiind am-
plasat într-o zonă cu nivele foarte reduse ale radiaţiilor electromagnetice.
De asemenea, în Suedia persoanele electrosensibile au dreptul
(conferit prin lege) de a fi ajutate de angajatorii lor, astfel încât să
poată lucra în pofida dizabilităţii lor. Spre exemplu, aceste persoane
pot primi echipamente speciale precum computere cu ecran de tip
low-emission; tuburile cu fluorescenţă (neon) pot fi înlocuite cu becuri
obişnuite; în biroul de lucru nu există niciun telefon fix fără fir etc.
Unele spitale din Suedia (de exemplu cele din localităţile Umeå,
Skellefteå şi Karlskoga) şi-au construit camere speciale în care nive-
lele radiaţiilor electromagnetice sunt foarte reduse, astfel încât per -
soanele electrosensibile să poată veni şi ele pentru a primi îngrijire
medicală. Un alt exemplu îl constituie posibilitatea persoanelor elec-
trosensibile de a primi un automobil special proiectat şi protejat astfel
ca aceste persoane să poată avea asigurat transportul între casă şi locul
de muncă.
Mai mult chiar, recent, nişte politicieni suedezi din Stockholm au
propus politicienilor responsabili cu metroul din capitala Suediei ca o
parte (de exemplu un vagon) din fiecare metrou să fie liber de radiaţi-
ile telefoanelor mobile, în acest vagon comutatoarele să blocheze aco-
perirea pentru telefonia mobilă, pentru a permite astfel şi persoanelor
electrosensibile să călătorească cu metroul (a se compara acest lucru
cu cazul persoanelor ce au alergie la blana animalelor, cauză din care
în Suedia în anumite vagoane ale fiecărui tren este interzis persoanelor
să transporte împreună cu ele câini, pisici sau orice alte animale)138.
138
Cf. O. Johansson, „Evidence for Effects on the Immune System,”
Raportul BioInitiative: A Rationale for a Biologically -based Exposure
Standard for Electromagnetic Radiation, cap. 8, iulie 2007.
6.6 Câteva întrebări legate de telefonul mobil
Ce telefon mobil să cumpărăm?

Medicul Jean Pilette ne sfătuieşte ca, la cumpărarea unui telefon
mobil, să ne uităm la valoarea ratei de absorbţie specifică (SAR)
înscrisă pe ambalaj. „Acest parametru este legat de efectul termic pro-
dus de către aparat. Valoarea ratei SAR variază cu fiecare aparat.
Aceasta poate fi, de pildă, de 0,46 W/kg pentru un telefon Panasonic
X70 şi de 1,41 W/kg pentru un Sony Ericsson 21010 model 3G. Din
categoria aparatelor dintre care selectaţi în vederea cumpărării, mai
mulţi specialişti recomandă alegerea telefonului care prezintă cea mai
redusă valoare a ratei SAR.”139
Rata SAR şi telefoanele mobile

Nu toţi oamenii de ştiinţă sunt însă de părere că rata SAR este sin-
gurul element pe care trebuie să îl luăm în considerare atunci când
cumpărăm un telefon mobil.
Specialiştii de pe www.stilxxi.com spun: „Ceea ce este valabil
acasă, se poate aplica şi în momentul în care ieşiţi din locuinţă. Deşi
cea mai mare parte a câmpurilor electromagnetice nu poate fi nici de-
tectată şi nici controlată, împotriva unor vârfuri de sarcină putem face
şi noi ceva. Nu celulele de telefonie mobilă sau hotspot-urile WLAN
sunt cele care ne afectează cel mai tare, ci modul în care folosim pro-
priul telefon mobil. La urma urmei, nu există nici o altă sursă de câmp
electromagnetic pe care să o ţinem la cap intenţionat. Se ştie că s -a
stabilit prin lege comercializarea doar a acelor telefoane mobile a căror
valoare SAR nu depăşeşte valoarea limită de 2W/kg. În acest fel sunt
eliminate riscurile unor deteriorări ale ţesuturilor din cauza efectelor
termice (ceea ce nu exclude însă efectele non-termice, care pot fi mult
mai grave decât cele termice). Cine vrea să ia măsuri suplimentare de
precauţie, o poate face prin aplicarea câtorva reguli simple, împiedi-
când astfel expunerea inutilă la alte radiaţii. Un alt lucru important: nu
vă lăsaţi influenţaţi de nebunia valorii SAR, care de ceva vreme a
139
început să fie trecută de producători în manualul ce vine cu orice

telefon nou. Aceasta pentru că valoarea SAR reprezintă doar un singur
aspect, fără a oferi o imagine completă: efectul termic al emisiei mo-
bilului asupra capului se măsoară la puterea de emisie maximă. La
valoarea SAR nu se ia în considerare o bună parte a emisiei-recepţiei.
Mobilele de calitate comunică însă foarte eficient cu baza, fiind capa-
bile aşadar de o emisie mult mai redusă ca intensitate decât mobilele
ce au inclus un modul de emisie recepţie mai slab calitativ. Connect
oferă informaţii mai exacte în acest domeniu prin factorul de emisie
connect, obţinut prin raportarea valorii SAR la puterea de emisie
efectivă a unui telefon mobil. Astfel, un factor de emisie mai scăzut
determinat la un moment dat oferă informaţii legate de eficienţa comu-
nicării telefonului mobil cu baza, având în acelaşi timp o valoare SAR
scăzută. Înarmaţi cu aceste informaţii şi cu sfaturile din celelalte pagini
despre acest subiect, sunteţi pregătiţi pentru pericolul reprezentat de
undele invizibile”140.
Telefonul mobil aflat în stand-by emite şi el radiaţii?

Un telefon mobil GSM aflat în stand-by continuă să emită micro-
unde şi nu încetează să le emită decât atunci când este închis. De aceea
este recomandabil să închideţi telefonul GSM ori de câte ori acest lu-
cru este posibil.
Cum să utilizăm telefonul nostru mobil?

Trebuie, în măsura în care este posibil, să evităm contactul direct al
telefonului mobil GSM cu capul nostru. Este bine să-l ţinem la o anu-
mită distanţă faţă de cap, în special atunci când telefonul caută reţeaua
persoanei apelate, moment în care emisia de microunde poate fi mult
mai puternică (Santini şi colab., 1998).
S-a făcut un studiu asupra utilizatorilor de telefoane mobile dintr-un
cartier al oraşului Singapore. Dintre aceştia, 80% aveau telefoane ce
funcţionau pe frecvenţele GSM de 900 MHz, iar 20% dintre ei aveau
140
Radiaţiile emise de telefoanele mobile, SAR şi pericolul radiaţiilor,
-emisie.php.
telefoane pe frecvenţele DCS de 1800 MHz. Dintre toţi aceşti utili-

zatori, peste 50% acuzau dureri de cap. S-a observat că acest procentaj
prezenta variaţii în funcţie de modul în care era utilizat telefonul
mobil. Dintre utilizatori, 65% ţineau telefonul mobil la ureche în tim-
pul conversaţiilor, iar ceilalţi utilizau întotdeauna un set hands-free
(Chia şi colab., 2000a; Chia şi colab., 2000b).
Totuşi, setul hands-free nu face decât să diminueze anumite efecte
negative, aşadar nu constituie nicidecum o garanţie a securităţii absolute.
De asemenea, este recomandat să nu ţinem la noi telefonul mobil
aflat în stand-by (deschis) şi mai ales nu în buzunarul pantalonilor, în
apropierea organelor genitale, ori într-un buzunar de la piept, aproape
de inimă.
De unde putem telefona de pe mobil?

Nu este bine să utilizăm un telefon mobil într-un spaţiu închis, în
pivniţele sau în subsolul clădirilor, în parcajele subterane sau în oricare
alt loc în care conexiunea cu reţeaua este insuficientă pentru o comu-
nicare optimă. În aceste cazuri, câmpul electromagnetic emis de tele-
fonul mobil are valori mult mai ridicate decât într-o situaţie normală.
Folosirea unui telefon mobil într-un autoturism, în tren sau în me-
trou este nerecomandată. Telefonul trebuie să caute permanent o altă
staţie de bază de emisie, atunci când vehiculul se deplasează, pentru a
putea permite menţinerea conversaţiei, fapt care-l face să-şi crească
puterea cu care emite microunde.
Puterea de emisie a telefonului mobil este mai ridicată în zonele
rurale decât în cele urbane, deoarece acoperirea este mai redusă în
acele zone (Hillert şi colab., 2006). Aşadar este bine să nu vorbim
mult la telefonul mobil atunci când mergem la ţară.
Nu trebuie să telefonăm de pe mobil atunci când ne aflăm în apro-
pierea unor produse inflamabile precum benzina, alcoolul sau eterul.
Aşadar trebuie să fim prudenţi în locurile în care se găsesc astfel de
substanţe (staţii de benzină, spitale etc.). În prezenţa acestor substanţe,
un telefon mobil este capabil să declanşeze un incendiu; nu trebuie să
uităm acest lucru (Potokar şi colab., 2003).
Când să dăm un telefon de pe un mobil?

Trebuie să evităm să dăm telefon de pe un mobil pe timp de ploaie,
ninsoare sau ceaţă, deoarece în acele condiţii comunicaţiile sunt uneori
mai dificile, iar telefonul trebuie să îşi crească puterea de emisie pen-
tru a putea efectua convorbirea (Santini, 1998). Pe timp de furtună,
este mai bine să evitaţi orice conversaţie la telefonul celular şi chiar
să-l închideţi complet pentru a evita orice risc de electrocutare.
Universitatea Catolică din Leuven, Belgia, a realizat un studiu pen-
tru a cunoaşte efectele utillizării telefonului mobil după stingerea lu-
minii asupra stării de oboseală a adolescenţilor. Un prim chestionar a
privit utilizarea telefonului mobil după stingerea luminii. Un al doilea
chestionar, realizat un an mai târziu s-a referit la starea de oboseală.
Din cei 1656 de adolescenţi interogaţi 62% utilizau telefonul mobil şi
după stingerea luminii ca să trimită sau să primească SMS-uri şi pentru
a apela sau a primi telefoane. Acest fapt arată că utilizarea telefonului
mobil noaptea este o practică foarte larg răspândită în rândul elevilor
de liceu.
Riscul de oboseală foarte pronunţată sporeşte considerabil atunci
când telefonul mobil este folosit noaptea mai des decât o dată pe lună
(vezi tabelul următor). Utilizarea telefonului mobil în intervalul orar
dintre miezul nopţii şi ora 3 dimineaţa multiplică de 4 ori riscul de
oboseală pronunţată (Van den Bulck, 2007).
Tabel. Riscul de oboseală foarte pronunţată la adolescenţii ce

utilizau telefonul mobil după ora de stingere a luminii.
Frecvenţa de utilizare a te-
Riscul de oboseală foarte pro-
lefonului mobil pentru mesaje şi
nunţată (rată OR)
apeluri
Niciodată 1
Mai rar decât o dată pe lună 1,8
Între o dată pe lună şi o dată pe
2,2
săptămână
Aproximativ o dată pe săptămână 3,3
Mai des decât o dată pe săp-
5,1
tămână
Ora la care se trimit sau se pri- Riscul de oboseală foarte pro-

mesc mesaje nunţată (rată OR)
Niciodată după ora de stingere a
1
luminii
Imediat după ora de stingere a
2,2
luminii
Între miezul nopţii şi ora 3 di-
3,9
mineaţa
Indiferent de ora din noapte 3,3
În ce situaţii trebuie să evităm să folosim un telefon mobil?

Un studiu a arătat că şoferii care vorbeau la telefonul mobil (chiar
şi folosind setul hands-free) când se află la volan sunt susceptibili gre-
şelilor şi accidentelor în aceeaşi măsură ca şi şoferii având o alcoole-
mie ce depăşeşte limita maximă admisă pentru a putea conduce un
vehicul (Strayer şi colab., 2006).
Acest fapt poate fi explicat nu numai prin distragerea ocazională a
atenţiei ca urmare a conversaţiei la telefonul mobil, ci şi în special prin
acţiunea microundelor asupra barierei sânge-creier, fapt care permite
substanţelor nocive să pătrundă în creier şi să perturbe comportamen-
tul şoferului.
Comportamentele şi gesturile agresive se întâlnesc mai frecvent la
şoferii care vorbesc la telefonul mobil în timp ce conduc, decât la cei
care nu vorbesc la celular atunci când sunt la volan (McGarva şi
colab., 2006).
Numărul şoferilor ce vorbesc la telefonul mobil la volan este în
permanentă creştere, după cum arată şi un studiu italian (Lorini şi
colab., 2007).
De asemenea, pietonii care vorbesc la celular în timp ce merg pe
stradă sunt supuşi unui risc sporit de accidente, în special la traversa-
rea străzii şi în intersecţii (Hatfield şi Murphy, 2007).
Cine trebuie să evite folosirea telefonului mobil?

Radiaţiile emise de telefoanele mobile sunt în particular nocive
pentru următoarele categorii de persoane:
– copiii
– femeile însărcinate
– persoanele în vârstă
– persoanele suferind de maladii imunodepresive
– persoanele cu hipersensibilitate la radiaţiile electromagnetice.
Utilizarea telefonului mobil va trebui să fie evitată:
– dacă luăm anumite medicamente, în special picăturile pentru
afecţiuni oculare (Kues şi colab., 1992);
– dacă purtăm, în momentul în care telefonăm, ochelari ce
conţin metal (de exemplu, cu rame metalice), deoarece ab-
sorbţia microundelor la nivelul ochilor se intensifică, valoarea
ratei specifice de absorbţie putând creşte cu 9% până la 29%
(Anderson şi Joyner, 1995);
– dacă în corp se află implantat material medical metalic (de
exemplu, în amalgamuri dentare);
– în cazul în care electroencefalograma este perturbată;
– în timpul perioadelor depresive sau de stres;
– în cazul maladiilor grave;
– când traversăm perioade de oboseală.
Mai mulţi oameni de ştiinţă ridică problema unei legături între
utilizarea telefonului mobil şi autism. Numărul cazurilor de autism a
crescut într-adevăr considerabil în ultimii ani în ţările cu nivel de trai
ridicat. Studii epidemiologice realizate în Anglia, în regiunea Stafford,
au arătat, pentru anii 1998-1999, un caz de autism la 595 de copii, iar
pentru anul 2002, un caz la doar 454 de copii (Chakrabarti şi Fombonne,
2001; 2005). În Statele Unite, în Minnesota, în perioada 1991-1992 se
întâlnea un caz de autism la 3.300 de copii; în anii 2001-2002, rata
autismului ajunsese la o valoare alarmantă de un caz la doar 192 de
copii (Gurney şi colab., 2003). Pentru întreg teritoriul Statelor Unite,
pe perioada 1992-2003, s-a găsit o relaţie aproape liniară între nu-
mărul cazurilor de autism diagnosticate în şcoli şi numărul telefoa-
nelor mobile vândute. În SUA, numărul cazurilor de autism a crescut
de la aproximativ 8.200 de cazuri în 1992 până la 148.200 de cazuri în
anul 2003, în timp ce numărul telefoanelor mobile vândute a crescut
de la aproximativ 15 milioane în 1992 până la 140 de milioane în 2003
(Thornton, 2006).
La persoanele ce suferă de autism apare o disfuncţie a sistemului

celular special ce este implicat în capacitatea de imitare, de învăţare a
limbajului şi de învăţare a conduitelor sociale. Acest sistem celular
special este compus din celule nervoase ale cortexului cerebral, celu-
lele „oglindă”, situate în regiunile frontală, parietală şi temporală ale
creierului. Microundele pot altera buna funcţionare a acestor celule şi
pot astfel favoriza apariţia de probleme de autism.
Deoarece sistemul nervos al copiilor se află în plină dezvoltare, este
esenţial ca aceştia să nu folosească telefoane mobile. Acest sfat este
valabil şi pentru femeile însărcinate, deoarece expunerea fătului la ra-
diaţii electromagnetice poate duce la o creştere a numărului cazurilor
de autism (Kane, 2004).
Trebuie de asemenea să evităm să dăm telefon de pe mobil atunci
când ne aflăm în prezenţa femeilor însărcinate, a nou-născuţilor sau a
copiilor.
Expunerea unei femei însărcinate la undele emise de un telefon
mobil timp de 10 minute conduce la creşterea frecvenţei cardiace a
fătului şi la diminuarea cantităţii de sânge evacuat de inima acestuia
la fiecare bătaie. De asemenea, acest efect are loc şi la expunerea
nou-născutului la aceleaşi radiaţii emise de telefonul mobil, tot timp de
10 minute (Rezk şi colab., 2008).
Expunerea unui copil la radiaţiile emise de telefonul mobil, în
special pe perioada vieţii sale intra-uterine, dar şi după naştere, duce
la creşterea probabilităţii ca el să sufere de tulburări comportamenta-
le atunci când va merge la şcoală. Aceşti copii sunt predispuşi în spe-
cial la contractarea tulburării de hiperactivitate (Divan şi colab., 2008).
Cât timp putem vorbi la telefonul mobil?

Asociate utilizării telefoanelor mobile, pot să apară simptome
precum senzaţii de căldură în jurul urechii şi dureri de cap. Aceste
simptome survin mai frecvent atunci când durata apelurilor creşte sau
atunci când creşte numărul apelurilor efectuate zilnic (Sandstrom şi
colab., 2001).
Într-un studiu realizat în facultăţile din cadrul Universităţii din
Alexandria, Egipt, s-au observat tulburări ale sănătăţii la 72,5% dintre
utilizatorii de telefoane mobile. Dintre aceştia, 43% s-au plâns de du-
reri de cap, 38,3% de dureri ale urechilor, 31,6% de senzaţii de obo-

seală, 29,8% de tulburări ale somnului, 28,5% de dificultăţi de con-
centrare şi 19,2% de senzaţii de arsuri ale feţei.
Bazându-se pe frecvenţa şi pe durata apelurilor ce produc aceste
probleme de sănătate, autorii acestui studiu recomandă limitarea du-
ratei fiecărui apel la 4 minute, limitarea numărului apelurilor la 6
pe zi şi nedepăşirea duratei de 22 de minute de expunere zilnică la
radiaţiile emise de telefonul mobil (Salama şi colab., 2004).
Prudenţa ne îndeamnă aşadar să limităm utilizarea telefonului mo-
bil. În practică, trebuie să limităm conversaţiile la telefonul mobil
doar la ceea ce este esenţial, indispensabil sau urgent.141
Vitaminele şi suplimentele alimentare pot atenua efectele

nocive ale microundelor?
Numeroase studii ştiinţifice au arătat că microundele provoacă
formarea radicalilor liberi în ţesuturile expuse acestor radiaţii, iar
aceşti radicali liberi sunt responsabili de o creştere a stresului oxidativ
(vezi anexa).
Substanţe anti-oxidante precum melatonina (Koylu şi colab., 2006;
Ayata şi colab., 2004; Oktem şi colab., 2005), CAPE (esterul feniletilic
al acidului cafeic) (Ozguner şi colab., 2005; Yildiz şi colab., 2006) şi
plante ca Gingko Biloba (Ilhan şi colab., 2004) sunt capabile să dimi-
nueze stresul oxidativ provocat de microunde.
În cadrul unui studiu, opt femele de şobolan, expuse radiaţiilor
GSM 900 MHz emise de un telefon mobil, au prezentat, la nivelul mu-
coasei lor uterine, leziuni ale ţesuturilor, precum şi o creştere a stresu-
lui oxidativ. Aceste efecte au fost mult atenuate la un alt grup de opt
femele de şobolan, care au fost expuse la aceleaşi radiaţii, însă au pri-
mit în acelaşi timp vitaminele C şi E. (Guney şi colab., 2007)
Numeroase studii au arătat că mai mulţi antioxidanţi au capacitatea
de a ne proteja împotriva consecinţelor negative ale expunerii la radi-
aţii electromagnetice. Totuşi, fiecare antioxidant lucrează diferit în
corp; unii antioxidanţi oferă mai multă protecţie pentru anumite organe
141
ale corpului (de exemplu, s-a arătat că silimarina oferă o protecţie spe-
cifică ficatului), în vreme ce alţi antioxidanţi au o acţiune conjugată.
De aceea, unii autori (ex. Doyon, 2007) au propus analogia dintre
antioxidanţi şi o „echipă de fotbal”, fiecare dintre aceşti antioxidanţi
îndeplinind o funcţie specifică, însă lucrând împreună ca o echipă.
Următorii antioxidanţi au fost recomandaţi în mai multe studii ca
substanţe ce oferă o anumită protecţie împotriva radiaţiilor electro-
magnetice: acidul alfa-lipoic (ALA), acetil-L-carnitina, vitamina C,
vitamina A, vitamina E, vitaminele B, carotenul, criptoxantina, luteina,
zeaxantina, licopenul, flavonoizii, Gingko Biloba, picnogenolul, uleiul
din seminţe de struguri, quercetina, izoflavonele, silimarina, afinele,
coacăzele, păducelul, glutationul (din zer praf), n-acetil-L-cisteina,
superoxid dismutaza (SOD), seleniul, catalaza, propolisul şi coenzima
Q10. De asemenea, s-a arătat că produse precum Noni Juice (suc ex-
tras din fructul Noni din Tahiti), coacăzele, propolisul, veninul de şar-
pe, anumite plante chinezeşti, inozitolul ş.a. stimulează producerea în
corp a celulelor NK (natural killers). (Doyon, 2007)
Aşadar poate fi de folos consumul regulat de substanţe antioxi-
dante, sub formă de suplimente alimentare. Însă nu trebuie uitat faptul
că principala sursă din care trebuie luate aceste substanţe o constituie
alimentele naturale. Substanţele antioxidante se găsesc în special în
legumele şi fructele proaspete (vitaminele A şi C) şi în cerealele inte-
grale (vitamina E).
Soluţii precum folosirea de substanţe antioxidante ca supliment
alimentar sunt însă doar soluţii pe termen scurt. „Singura soluţie pe
termen lung – afirma prof. Paul Raymond Doyon de la Universitatea
Yunnan din China – este de a reduce drastic actualul nivel, periculos şi
inacceptabil, al radiaţiilor electromagnetice din mediul înconjurător.”
Acelaşi om de ştiinţă propune „regiuni umbrelă” (similare pentru
zonele speciale pentru fumători) pentru cei ce utilizează radiaţiile
emise de telefoanele mobile sau de echipamentele WiFi, aceste regiuni
„având o întindere foarte limitată şi în care cei care vor să se ducă să-şi
coacă la microunde creierul pot să facă acest lucru fără a-i afecta şi pe
cei ce nu vor aşa ceva”. În final, acelaşi cercetător îndeamnă la acţiu-
ne, citând o maximă ce afirmă: „Pentru ca răul să triumfe este suficient
ca oamenii buni să nu facă nimic”.
ANEXĂ
STUDII ŞTIINŢIFICE CARE
ATESTĂ EFECTELE RADIAŢIILOR EMISE
DE TELEFOANELE MOBILE ASUPRA SĂNĂTĂŢII
Efectele biologice ale radiaţiilor electromagnetice

Efecte biologice ale radiaţiilor electromagnetice au început să fie
observate încă din cele mai vechi studii realizate în acest domeniu.
Experienţele efectuate de Danilewsky şi Worobjew (1935), Audiat
(1932), Delherm şi Fishgold (1934) asupra efectelor câmpului elec-
tromagnetic asupra sistemului nervos au demonstrat că excitaţii ma-
xime de curent continuu cresc excitabilitatea unui muşchi inervat, iar
depăşirea unui anumit prag al curenţilor de radiofrecvenţă determină
diminuarea excitabilităţii nervilor. Weissenberg (1935) a emis ipoteza
că nervul prezintă proprietatea de a rectifica o anumită parte din cu-
renţii de înaltă frecvenţă.
Un fenomen curios legat de subiecţii expuşi la iradieri cu micro-
unde modulate cu impulsuri de joasă frecvenţă a fost cel al unor sen-
zaţii auditive pe care le-au semnalat tehnicienii staţiilor RADAR din
timpul celui de al II-lea Război Mondial. Explicaţia acestui fenomen,
bazată pe teoria perturbaţiilor acustice termoelastice, a fost dată mai
întâi pentru materiale nonbiologice de către White (1963), iar rapor-
tarea lui la senzaţiile auditive percepute de către subiecţii umani a fost
realizată 11 ani mai târziu de către Foster şi Finch (1974).
Începând cu anul 1930, radiaţiile electromagnetice de radiofrec-
venţă au început să fie utilizate în practica medicală în scopul inducerii
hipertermiei în scop terapeutic. Astfel, începând cu acea perioadă şi
câţiva ani mai târziu, în cadrul Congresului American de Medicină
Fizică au fost prezentate o serie de lucrări ştiinţifice şi conferinţe na-
ţionale în care se constata faptul că prin creşterea puterii generatoare

de unde electromagnetice în vederea inducerii hipertermiei în ţesutu-
rile profunde, se determinau arsuri în ţesuturile superficiale aflate între
ţesuturile profunde şi aplicatorii instalaţiei de iradiere. De aici se im-
punea necesitatea stabilirii unor metode dozimetrice care să prevadă
creşterea de temperatură în urma unui protocol de iradieri.
O serie de cercetări au fost direcţionate în sensul înţelegerii riscu-
rilor ce decurg din expunerea unei persoane la iradierea cu câmp elec-
tromagnetic de microunde la nivele atermice de densităţi de putere. În
urma cercetărilor efectelor biologice se consideră că o radiaţie elec-
tromagnetică este de nivel scăzut de densitate de putere, deci poate
produce efecte atermice, dacă creşterea de temperatură indusă de ea
în mediul radiat nu este mai mare de 0,1 0C. Se consideră că la ni-
vele scăzute de densităţi de putere, uzual sub 10 mW/cm2, predomină
efectele atermice. Peste această valoare încep să se manifeste efectele
termice, iar la densităţi mari de putere (sute de miliwatti-watti/cm2) ele
maschează complet efectele atermice.
Cercetările efectuate după anii ’50 au relevat faptul că în lichidele
biologice, sub influenţa câmpurilor de microunde de joasă densitate de
putere, se formează lanţuri moleculare.
Primele experimente efectuate asupra unor mamifere vii au fost
făcute începând din anul 1943 de către Daily (1943), Follis (1946) şi
Lidman şi Cohn (1945) la comanda Forţelor Aeriene ale SUA, cu sco-
pul de a stabili măsura în care iradierea cu microunde poate induce
îmbolnăvirea personalului operant la instalaţiile de radiolocaţie. Iniţial,
materialele publicate nu au raportat efecte patologice, însă, ulterior, în
cadrul unor experimente mai elaborate, Richardson şi colab. (1948) au
indus opacifieri ale mediilor transparente ale ochilor de câini şi iepuri
iradiaţi de la 5 cm. Daily şi colab. (1952) au produs prin iradiere cu
microunde cataracta şi alte distrugeri ale ţesuturilor oculare la iepuri,
iar Imig şi colab. (1948) au constatat degenerări testiculare la şobolanii
expuşi în aceleaşi condiţii.
Între anii 1956-1960, majoritatea studiilor, efectuate tot sub co-
manda Forţelor Armate ale SUA, în legătură cu asigurarea protecţiei
personalului operant de la instalaţiile RADAR, au indicat faptul că
principalele efecte ale microundelor asupra mediilor biologice se dato-

rează hipertermiei, localizate sau generalizate.
Astfel, Michaelson (1967) a demonstrat, în urma studiilor sale efec-
tuate, că o expunere suficient de lungă la un nivel de putere ridicat
duce în cele din urmă la prăbuşirea sistemului de reglare termică şi la
moartea organismului. De asemenea, a mai constatat efecte asupra
compoziţiei sângelui, iar zonele cele mai afectate au fost cele slab
iradiate, respectiv globii oculari şi testiculele. Alte organe şi funcţii
care s-au găsit a fi afectate în urma iradierii cu microunde au fost:
sistemul imun, sistemul endocrin (glanda tiroidă în special), aparatul
cardio-vascular şi sistemul nervos central.
În anii ’70, asistăm la o dezvoltare puternică pe trei direcţii, care
vor revoluţiona domeniul: tehnicile de calcul, algoritmi matematici
complecşi (permişi de noile generaţii de calculatoare) şi instrumente
de măsură performante, lucrând în combinaţie cu calculatoarele.
Aceste noi facilităţi au permis obţinerea unor rezultate teoretice şi ex-
perimentale inabordabile până atunci. De exemplu, noile metode ma-
tematice au permis modelarea unui creier uman în cutia craniană prin
două sfere concentrice, cu dimensiuni şi parametri dielectrici cores-
punzători.
Multe dintre lucrările ştiinţifice şi rapoartele clinice care s-au ocu-
pat de problema efectelor biologice ale microundelor până la mijlocul
anilor ’60, au fost publicate în periodice medicale precum American
Journal of Physical Medicine şi Archives of Physical Medicine and
Rehabilitation.
Prima organizaţie inginerească ce şi-a dedicat constant atenţia
acestui domeniu a fost International Microwave Power Institute
(IMPI). De la înfiinţarea ei în anul 1966, prin numeroase simpozioane
şi articole publicate în revista Journal of Microwave Power, această
asociaţie a acoperit domeniul aplicaţiilor civile ale microundelor, in-
clusiv cele medicale şi biologice.
Primul laborator de cercetări guvernamental nemilitar implicat în
cercetări bioelectromagnetice a fost Bureau of Radiological Health
(BRH), în a cărui responsabilitate au intrat, pe lângă altele, sponsoriza-
rea cercetărilor şi stabilirea criteriilor de siguranţă în ceea ce priveşte
efectele asupra sănătăţii ale radiaţiilor electromagnetice emise de apa-

ratura electronică. BRH şi-a început activitatea prin sponsorizarea, în
1969, a primului simpozion dedicat în întregime efectelor radiaţiilor
neionizante asupra sănătăţii. La această întrunire s-au confruntat din
nou cele două abordări ale problemei limitei maxime admisibile de
densitate de putere: standardul ANSI, valabil în emisfera occidentală,
care stabilea ca nivel-limită valoarea de 10 mW / cm 2 , şi standardele
sovietice şi est-europene, care impuneau valoarea, substanţial mai re-
dusă, de 10 W / cm 2 (adică 0,01 mW / cm 2 ).
După 1968, au fost create mai multe comitete şi organizaţii din di-
ferite zone de interes în ceea ce priveşte problema efectelor biologice
ale radiaţiilor electromagnetice: din partea industriaşilor, din domeniul
public, din domeniul biomedical şi din partea autorităţilor statale. S-au
înmulţit, de asemenea, mitingurile, simpozioanele şi alte manifestări,
evidenţiindu-se doua tendinţe: una care susţinea că efectele biologice
ale radiaţiilor electromagnetice (în limitele permise de standardul ANSI)
nu prezintă risc patologic, alta care susţinea că asemenea riscuri există,
dar sunt escamotate de interese economice. În această conjunctură, un
proiect american de amplasare în statul Michigan a unui sistem de
comunicaţii de foarte mare putere, pe frecvenţe foarte joase, a întâmpi-
nat o rezistenţă publică îndârjită, alimentată de teama posibilelor efec-
te negative ale oscilaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii populaţiei
din zonă. Acest fapt nu a rămas fără urmări, forţele navale americane
declanşând un foarte serios program de cercetare asupra riscurilor pa-
tologice induse de undele electromagnetice de foarte joasă frecvenţă.
Alte laboratoare de cercetare şi agenţii guvernamentale au fost impli-
cate în studierea posibilelor efecte biologice produse de câmpurile
iradiate de liniile electrice de înaltă tensiune cu frecvenţă de 60 Hz
asupra locuitorilor aflaţi în vecinătatea acestora.
A crescut, de asemenea, implicarea guvernamentală prin înfiinţarea
Agenţiei pentru Protecţia Mediului – EPA (Environmental Protection
Agency) care avea în atenţie şi cercetările din domeniul efectelor bio-
logice ale undelor radio. A fost impulsionată şi activitatea mai
vechiului laborator BRH în care a fost creat un grup interdisciplinar de
oameni de ştiinţă din domeniul tehnicii, biologiei şi medicinei. Prin
ordin guvernamental, jumătate din acest grup a fost transferat la EPA,

formând un nou laborator cu preocupări în domeniu.
Extinderea cercetărilor şi acumularea de rezultate au avut implicaţii
şi la nivele politice înalte, deschizându-se dialogul est-vest în acest
domeniu prin semnarea, în anul 1972, a unei convenţii între S.U.A. şi
U.R.S.S. privind protecţia mediului. Cooperarea est-vest a demarat
concret în anul 1973 când, la Varşovia, a fost organizat Primul Simpo-
zion Internaţional asupra Efectelor Biologice şi a Riscurilor asupra
Sănătăţii ale Radiaţiilor de Microunde. Ca urmare a deschiderii aces-
tui dialog s-a remarcat, atât în ţările din estul Europei, cât şi în cele din
vest, o accelerare a cercetărilor asupra efectelor biologice ale microun-
delor. Cooperarea a continuat prin cercetări comune ale oamenilor de
ştiinţă din S.U.A. şi U.R.S.S. şi schimburi de informaţii între institute-
le de cercetare din aceste ţări.
În cele din urmă, s-a constatat că multitudinea de laboratoare, orga-
nizaţii, comitet şi alte forme de organizare create pentru a studia, mo-
nitoriza, interpreta şi publica datele ştiinţifice relative la efectele bio-
logice ale câmpurilor electromagnetice duce la crearea de dificultăţi în
ceea ce priveşte comunicarea între diferitele sectoare implicate în
aceste activităţi. În aceste condiţii, comunitatea ştiinţifică a agreat i-
deea de a se organiza o conferinţă internaţională anuală care să asigure
participarea tuturor oamenilor de ştiinţă implicaţi în aceste cercetări. În
acest sens a fost acceptată ideea că cea mai bună acoperire în ceea ce
priveşte audienţa şi resursele le poate oferi Uniunea Internaţională a
Ştiinţelor Radio – URSI (Union Radio-Scientifique Internationale)
care, nefiind o organizaţie pur inginerească, putea armoniza interesele
tuturor grupurilor interesate în problema abordată. Prima manifestare
în această nouă organizare a avut loc în anul 1975, când Comitetul
Naţional URSI al S.U.A. a acceptat includerea efectelor biologice în
topica conferinţei ce a avut loc la Boulder, Colorado. Ca urmare, au
fost prezentate cu acea ocazie mai mult de 100 de comunicări privind
acest subiect. Conferinţa s-a dovedit un succes care a condus, în anii
următori, la instituirea unei cooperări cuprinzătoare interesând atât ţări
din blocul sovietic, cât şi din occident, implicate în acest gen de cer-
cetări. Conferinţele sub egida URSI au continuat şi în anii următori:
1977 – S.U.A., 1978 – Finlanda etc.
Din păcate, progresele înregistrate în cadrul cercetărilor asupra

efectelor radiaţiilor de microunde asupra mediilor biologice au condus
şi la realizarea de arme neconvenţionale bazate pe distrugerea sau
afectarea prin iradiere cu câmp electromagnetic a sănătăţii oamenilor.
Unele referinţe din literatura de specialitate atenţionează asupra cerce-
tărilor ce se efectuează în vederea producerii de armament de distru-
gere în masă, bazat în special pe efectele non-termice ale radiaţiilor
electromagnetice asupra ţintelor biologice, constând din afectarea se-
veră a funcţionării diferitelor organe interne. Cercetările au evidenţiat
că există domenii de frecvenţă la care organe importante ale omului,
precum inima, creierul sau alte părţi ale sistemului nervos pot fi puter-
nic afectate.
În ceea ce priveşte posibilităţile tehnice, există la ora actuală mai
multe state care au capabilitatea de a produce generatoare de unde ra-
dio şi de microunde de puteri impresionante, servind deocamdată altor
scopuri (RADAR, bruiaje prin „orbirea” electromagnetică a sateliţilor
sau avioanelor de recunoaştere etc.). Însă eforturile de cercetare depu-
se pentru îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice, miniaturizarea şi efi-
cientizarea funcţionării acestor instalaţii trădează preocupările pentru
utilizarea lor ca armament neconvenţional. Datele publicate în literatu-
ra de specialitate demonstrează faptul că puterea de vârf disponibilă la
ieşirea generatoarelor de câmp electromagnetic a crescut de câteva
sute de ori în decursul ultimului deceniu. Este de aşteptat ca, în acest
ritm de creştere, în următorii ani să fie disponibile mijloace tehnice
capabile să producă o iradiere direcţională cu unde electromagnetice
care să depăşească nivelele admise de standardele de protecţie pe arii
de câteva zeci de kilometri pătraţi. De aici până la a utiliza aceste po-
sibilităţi ca mijloace de luptă şi de distrugere în masă este doar un pas
foarte mic.
Folosind mijloacele tehnice ale vremii, cercetătorii au estimat că
efectele biologice cu o oarecare semnificaţie ar apărea de la densităţi
2
de putere de microunde de 100 mW / cm . Ca urmare, în anul 1953,
la recomandarea oamenilor de ştiinţă (Schwan), cu un factor de sigu-
ranţă de 10, a fost acceptată şi standardizată ca limită maximă a den-
2
sităţii de putere la care poate fi expus un om valoarea de 10 mW / cm .
Această limită de densitate de putere a fost acceptată, în cele din urmă,

în toate ţările din vestul Europei şi din America.
În ţările din est a fost impusă în 1958 o altă limită de densitate de
putere în cazul expunerii ocupaţionale, de 10  W / cm 2 , derivată din
rezultatele cercetătorilor din fosta Uniune Sovietică. Această valoare,
de 1 000 de ori mai redusă decât cea acceptată în standardele occiden-
tale, rezultă din aserţiunea cercetătorilor sovietici că efecte ale micro-
undelor asupra sistemului nervos uman au loc şi la nivele non-termice
de densităţi de putere.
Limitările tehnologice ale timpului au făcut ca în anii ’60 un seg-
ment populaţional important să fie expus unor doze în exces de radiaţii
X provenind de la unele aparate de televiziune în culori. Sensibilizat,
Congresul American a emis în anul 1968 o lege pentru protecţia publi-
cului faţă de orice formă de radiaţii electromagnetice, inclusiv faţă de
microundele care ar putea fi emise de către diversele aparate electro-
nice. Această lege a apărut exact în perioada în care pe piaţă vânzările
de cuptoare de gătit cu microunde erau în plină creştere. Conjugată cu
sesizarea de către public a diferenţelor mari ce existau în comparaţie
cu legislaţia sovietică în materie, noua lege apărută a condus la con-
fruntări aprinse între factorii guvernamentali şi producătorii de cuptoa-
re cu microunde.
Reprezentanţii industriei producătoare de cuptoare cu microunde,
reprezentată prin Asociaţia Producătorilor de Aparatură Casnică –
AHAM – considerau că aparatele produse sunt perfect sigure în ex-
ploatare şi deci pot fi comercializate fără nicio grijă către publicul
larg. Uşile acestor aparate, părţile cele mai sensibile şi mai susceptibile
de a permite scăpări de radiaţii de microunde, au fost proiectate şi
executate astfel încât să nu se permită scurgeri de câmp electromag-
netic cu densităţi de putere mai mari de 10 mW / cm 2 în afara cupto-
rului, cu toate că în interior puterile debitate de magnetroanele utilizate
puteau atinge valori de 600 W – 1 000 W. Au fost luate măsuri şi pen-
tru cazul deschiderii neautorizate a uşii cuptorului în timpul funcţionă-
rii acestuia: un sistem de blocaj nu permitea deschiderea uşii dacă
magnetronul se afla în emisie, iar dacă, totuşi, uşa se deschidea, un sis-
tem de întrerupătoare scotea din funcţiune aparatul.
Pe de altă parte, anchetele guvernamentale au stabilit faptul că, în

ciuda asigurărilor date de AHAM, funcţionarea cuptoarelor de gătit cu
microunde permitea ca aproape fiecare utilizator să fie expus unor
scurgeri de radiaţii de microunde cu densităţi de putere superioare li-
mitei de 10 mW / cm 2 . În plus, agenţiile guvernamentale erau îngrijo-
rate de diferenţa foarte mare în ceea ce priveşte nivelele de densităţi de
putere admisibile prevăzute în standardele americane în comparaţie cu
cele sovietice. La aceasta contribuia şi abundenţa literaturii ştiinţifice
sovietice şi est-europene descriind efecte non-termice ale radiaţiilor
electromagnetice. Ca urmare, în anul 1970, Biroul de Sănătate Radio-
logică al S.U.A. a încercat să impună limita de 1 mW / cm 2 ca valoa-
re pentru densitatea de putere de câmp electromagnetic scăpat din cup-
toarele cu microunde (în cazul aparatelor noi). Acest nivel urma să fie
măsurat pe oricare direcţie la distanţa de 5 cm de la cuptor. La sfârşitul
duratei normale de exploatare a cuptorului, valorile admisibile pentru
scăpările de câmp electromagnetic nu puteau depăşi densităţile de 5
mW / cm 2 . De remarcat că aceste prevederi constituiau un standard
de performanţă pentru cuptor şi nu se refereau la nivelul maxim ac-
ceptabil pentru expunerea unei fiinţe umane la iradierea cu microunde.
Specialiştii Biroului considerau că dacă se are în vedere dependenţa
pătratică inversă cu distanţa a intensităţii câmpurilor electromagnetice,
un nivel de densitate de putere de 1 mW / cm 2 la distanţa de 5 cm
de cuptor echivalează cu un nivel de expunere de 10  W / cm 2 la dis-
tanţa de 50 cm. Deoarece expunerea întregului corp omenesc la influ-
enţa acestui câmp de scăpări necesită o distanţă de cel puţin 50 cm de
la cuptor, prevederile noului standard american ofereau acelaşi grad de
protecţie cu cel al standardului sovietic.
Evident, aceste noi prevederi au fost contestate de către AHAM,
care afirma că nu ar exista o bază ştiinţifică pentru diminuarea densi-
tăţilor de putere prevăzute în noul standard şi că menţinerea lor con-
duce la preţuri prohibitive pentru cuptoarele cu microunde. Ca urmare
Subcomitetul C 95 IV al ANSI a organizat o serie de mitinguri pentru
a răspunde valului de critici la adresa vechilor norme de standardizare.
În urma multelor controverse şi dezbateri la toate nivelele, s -a re-
2
venit în anul 1974 la limita de densitate de putere de 10 mW / cm ,
motivându-se că nu ar exista încă suficientă informaţie în baza de date
disponibilă pentru a se justifica modificarea acestei valori.
Până la începutul anilor ’80, cercetările privind efectele biologice

ale câmpurilor electromagnetice ţin, într-un anume fel, de perioada
„romantică” a dezvoltării domeniului. După această perioadă, cerceta-
rea ştiinţifică a condus la realizarea unor materiale, tehnologii şi apa-
rate inexistente în perioada precedentă, fapt ce a permis achiziţionarea
de noi date de la nivele microscopice şi chiar submicroscopice.
Cu toate acestea, principalul obstacol îl constituie realizarea unei
legături directe (cantitativă) între parametrii unei anumite radiaţii şi
efectul ei asupra unei persoane, respectiv necunoaşterea în totalitate a
fenomenelor din interiorul organismelor vii, deci, pe scurt, în stabilirea
relaţiei cauză-efect.
În lipsa unei metode simple care să fie neechivocă şi unanim recu-
noscută s-au încercat unele tehnici care să realizeze legătura cauză-efect,
printre care: metoda statistică – ce constă în efectuarea de studii epi-
demiologice asupra unor persoane expuse în medii aproximativ iden-
tice, în funcţie de intensitatea câmpului electromagnetic, de timpul de
expunere şi interpretarea rezultatelor. De exemplu, Smith şi colab.
(1997) au ajuns la concluzia că femeile care lucrează la terminalele
video de calculator sunt supuse riscului de a le scădea fertilitatea prin
apariţia unor dereglări, cum ar fi: endometroza şi infertilitatea cervixu-
lui. Scăderea fertilităţii s-a observat şi la bărbaţi (Cox şi colab., 2000).
Unele studii atrag atenţia că ar exista o relaţie doză-răspuns în genera-
rea fenomenelor de carcinogeneză (Ivanchenco şi colab., 2000).
O altă metodă folosită este metoda fantomei, care se bazează
pe producerea unor corpuri asemănătoare cu forma sau celula umană
(inclusiv interiorul) şi cu aceleaşi proprietăţi materiale. Aceste corpuri
sunt expuse iradierii, măsurându-se cantitatea de câmp absorbită.
Metoda dozimetrelor teoretice se bazează pe evaluarea teoretică a
interacţiunii câmpului electromagnetic cu organismul uman, presupu-
nând o măsurare anterioară a câmpului în zona de interes.
În numeroase studii, cercetătorii au găsit o creştere sigură a multor
forme de cancer (independent de formele provocate de fumat sau de
alţi factori), în paralel cu creşterea câmpului electromagnetic ambiental,
ce include radiofrecvenţa şi microundele. În acest mod, s-ar putea ex-
plica înmulţirea formelor de cancere glandulare şi ale sistemului ner-
vos central. În prezent este descris aşa-numitul sindrom al sensibilităţii
electromagnetice, care însumează o serie de simptome: incapacitate de

concentrare, uşoară panică, dezorientare, tulburări vizuale, slăbiciune
musculară etc.
Alte studii au arătat că, prin iradierea cu doze crescânde de radiaţii
a unei populaţii celulare menţinută în cultură, apar efecte măsurabile în
următoarea ordine (Robert şi colab., 2000): modificarea ratei de creş-
tere: pentru doze mici masa culturii celulare creşte iniţial, după care
scade; întârzierea mitozei, în cazul iradierii cu doze mici, sau suprima-
rea ei în cazul iradierii cu doze mai mari; moarte celulară întârziată sau
imediată. În toate aceste cazuri se produce inhibarea sintezei de ADN,
ARN şi a proteinelor enzimatice sau de structură. Tot Robert şi colab.
(2001) au stabilit că emisia de frecvenţă între 5–50 MHz determină
efecte celulare, respectiv ale cromozomilor din nucleul limfocitelor şi
celulelor măduvei osoase.
În experimente făcute pe diferite animale supuse radiaţiilor de frec-
venţe diferite şi la timp de expunere diferit, s-au obţinut următoarele
rezultate: Heller, pe hamsteri supuşi la o iradiere la un câmp cu o frec-
venţă de 5–50 MHz, a obţinut mutaţii cromozomiale; pe şobolan expus
la o iradiere cu o frecvenţă de 3 GHz, timp de 4 ore/zi timp de 3-5 zile,
a obţinut transformare limfoblastică etc. De asemenea s-a constatat şi
apariţia fenomenului de infertilitate, la subiecţii umani expuşi la o ira-
diere cu densitate de putere 10 mW/cm2. Acest lucru l-a observat şi
Gorodetsky la şoareci, la o iradiere de 10 GHz şi 40 mW/cm2, timp de
5 min. La om, Lăncrănjan a constatat alterarea spermatogenezei, apa-
riţia cancerului testicular, sindromul asteno-vegetativ, cancer de pros-
tată, la o frecvenţă înaltă a câmpului electromagnetic şi expunere timp
de 3-11 ani. De asemenea, radiaţiile electromagnetice pot determina a-
pariţia de boli viscerale: întârzieri în golirea stomacului, denervarea
stomacului cu scăderea peristaltismului, distrugeri la nivelul ficatului,
acumulări de eritrocite, apariţia diferitelor tumori canceroase, cu pre-
dilecţie în plămâni şi stomac, ulcere frecvente, creşterea numărului de
leucocite, inflamarea ganglionilor limfatici, distrugerea splinei etc. La
nivelul hematopoiezei, se constată faptul că radiaţiile electromagnetice
determină distrugerea măduvei osoase femurale, granulocitoza, trom-
bocitopenie, distrugerea ţesutului limfatic, anemie severă şi apariţia de
neutrofile anormale care atacă celulele roşii ale sângelui. La nivelul
sistemului nervos se constată, în general, afectarea comportamentului:

agitaţie, akinezie, hipoestezie, ameţeli puternice, tulburări de vedere şi
gust, încetinirea reacţiilor crizelor de epilepsie chimică, tulburări de
somn, halucinaţii auditive şi vizuale, distrugerea unor centri nervoşi, a
stratului de mielină şi scleroză în plăci. Toate aceste afecţiuni sunt
doar o parte din rezultatele cercetărilor efectuate privind efectul radi-
aţiilor electromagnetice asupra organismelor, rezultate destul de alar-
mante şi care trag semnale de alarmă pentru revizuirea continuă a
standardelor de limită de expunere acceptate, ceea ce în Occident se
întâmplă frecvent. Aceste rezultate îşi găsesc aplicabilitate în sensul
orientării specialiştilor în vederea emiterii de legi care să asigure o
protecţie eficientă a populaţiei globale, precum şi a tuturor elementelor
vii din mediu (Zamfirescu şi colab., 2000).
Studiu epidemiologic privind efectele induse de iradierea cu

microunde a personalului ambasadei americane din Moscova
Iradierea pe termen lung cu unde electromagnetice din domeniul
microundelor a ambasadei SUA din Moscova a beneficiat de o largă
publicitate în anul 1976 şi a condus la întocmirea unui studiu (cu nu-
mele de cod „Pandora”) relativ la posibilele efecte adverse asupra să-
nătăţii personalului expus. Scopul studiului a fost să compare morbi-
ditatea şi mortalitatea în rândul personalului ambasadei de la Moscova
în perioada 1953-1976 cu cea a altor persoane care au lucrat în aceeaşi
perioadă la alte ambasade, dar care nu au fost supuse unui tratament
similar. Ca termen de comparaţie a fost folosită starea de sănătate
a persoanelor care au activat în perioada amintită la Budapesta,
Leningrad, Praga, Varşovia, Belgrad, Bucureşti, Sofia şi Zagreb. Aten-
ţia principală a fost focalizată pe angajaţii ambasadei, dar au fost luate
în considerare şi celelalte persoane care s-au aflat, pe perioade de timp
mai lungi sau mai scurte, în clădirea ambasadei: soţiile (soţii) persona-
lului, copii şi celelalte persoane rezidente. În final, studiul a cuprins un
eşantion de 1827 de angajaţi ai ambasadei şi peste 3000 de alte persoa-
ne rezidente, eşantion care a fost comparat cu eşantionul martor de la
celelalte ambasade est-europene, care a cuprins 2561 angajaţi şi peste
5000 de alte persoane rezidente. În total, grupul persoanelor investiga-
te a fost de 4388 angajaţi şi 8283 de alte persoane.
Semnalul de microunde la care a fost expusă clădirea ambasadei a

variat în decursul perioadei amintite, însă cu începere din anul 1975
fasciculul a fost direcţionat către etajele superioare ale clădirii. Estima-
rea specialiştilor americani cu privire la ariile expuse şi la nivelele ma-
xime de putere au fost următoarele:
• În perioada din 1953 până pe 3 mai 1975 a fost iradiată faţada de
vest, cu o densitate maximă de putere de microunde de 5  W / cm 2
timp de 9 ore pe zi.
• Între iunie 1975 şi 7 februarie 1976 au fost iradiate faţadele de
sud şi de est, cu o densitate de putere de microunde de 15  W / cm 2
timp de 18 ore pe zi.
• După 7 februarie 1976 au fost iradiate toate faţadele de sud şi
de est, cu densităţi de putere mai mici de 1  W / cm 2 , timp de 18 ore
pe zi.
Presupunerea serviciilor americane de investigaţii a fost că, înce-
pând din februarie 1976, experimentul de iradiere cu microunde efec-
tuat asupra ambasadei SUA a încetat.
Măsurările densităţilor de putere prezentate mai sus au fost efectu-
ate la nivelul ferestrelor etajelor superioare ale clădirii centrale, separat
pentru fiecare etaj, atât în birouri, cât şi în încăperile destinate locuin-
ţelor. De notat că au fost monitorizate şi celelalte clădiri din Moscova
folosite ca locuinţe de personalul ambasadei şi nu au fost determinate
puteri de microunde diferite de nivelul mediului natural. Acelaşi tip de
monitorizare, la frecvenţe cuprinse între 0,5 GHz şi 10 GHz, a fost
întreprins la toate celelalte opt ambasade americane din capitalele
est-europene, al căror personal a fost folosit ca termen de comparaţie.
Şi în aceste cazuri a putut fi detectat doar fondul natural de radiaţie de
microunde, sub 1  W / cm 2 .
Studiul în sine a constat în identificarea şi găsirea persoanelor în
cauză, completarea de către aceştia a unor chestionare, realizarea unor
interviuri telefonice, consultarea fişelor medicale, precum şi înregistra-
rea datelor de sănătate şi a evoluţiei lor în timp. Au fost înregistrate, de
asemenea, datele referitoare la cauzele de deces în cazul persoanelor
decedate (Zamfirescu şi colab., 2000).
Studii epidemiologice despre radiaţia din domeniul radiofrecvenţelor:

starea curentă şi puncte de îngrijorare
Studiile efectuate evidenţiază patru tipuri de efecte posibile asupra
sănătăţii în urma expunerii la radiaţii din domeniul radiofrecvenţelor:
(A) variaţii ale numărului de globule albe şi roşii din sânge; (B) modi-
ficări ale cromozomilor leucocitelor; (C) creşterea frecvenţei tulbură-
rilor de reproducere, în special a avorturilor spontane, şi (D) creşterea
numărului cancerelor.
Un studiu hematologic efectuat asupra angajaţilor americani ce lu-
crau la Ambasada S.U.A. din Moscova şi care au fost iradiaţi de so-
vietici a fost prezentat Guvernului American în 7 octombrie 1976 de
cercetătorii ştiinţifici J. A. Tonascia şi S. Tonascia. Printre descoperiri-
le lor au fost şi acelea că, în urma comparării testelor pentru angajaţii
de la Ambasada din Moscova cu datele de la examinările pentru Cor-
pul Diplomatic realizate în Washington D.C., „diferenţele dintre cele
două grupuri în ceea ce priveşte fiecare parametru, cu excepţia mono-
citelor, au o semnificaţie statistică foarte ridicată (P < 0,001) în urma
transformării matematice corespunzătoare”. Mai precis, grupul din
Moscova prezenta un hematocrit mediu mai ridicat, precum şi un pro-
cent mai scăzut al neutrofilelor.
„Există puternice motivaţii politice şi economice pentru a se dori

să nu se afle despre efectele adverse asupra sănătăţii ale radiaţiilor
din domeniul radiofrecvenţelor”. (John Goldsmith, Universitatea Ben
Gurion, Israel) (Goldsmith, 1996)
Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor emise de staţiile

de bază de telecomunicaţii
Efectele emisiilor de microunde asupra organismelor vii
Oamenii, păsările, mamiferele, având în corpul lor un conţinut ma-
re de apă, absorb undele electromagnetice. Astfel, pot fi generaţi cu-
renţi electrici în interiorul celulelor. Acest fapt este analog efectului
undelor radio asupra unui radioreceptor din cristal, generând curenţi
electrici în antenă. Aceştia sunt curenţii despre care se crede că sunt
responsabili pentru efectele descrise în lucrările ştiinţifice discutate

mai jos.
Efectele se împart în efecte de încălzire şi efecte care nu produc
încălzire.
Efecte de încălzire
Efectul de încălzire este identic cu cel utilizat într-un cuptor cu mi-
crounde. Energia furnizată de microunde este absorbită de către apa
conţinută de alimente, acesta fiind motivul pentru care mâncarea se
încălzeşte, dar farfuria rămâne rece. Efectele de încălzire devin nesem-
nificative atunci când distanţa faţă de un transmiţător de radiaţii din
domeniul microundelor depăşeşte câţiva metri. De aceea zonele de ex-
cludere din jurul staţiilor de bază de telefonie mobilă sunt lăsate relativ
mici. Totuşi, o pasăre care s-ar opri pe un transmiţător de telefonie
mobilă ar simţi foarte repede efectul de încălzire. (Este interesant că
Trustul Britanic de Ornitologie investighează efectele emisiilor staţii-
lor de telefonie mobilă asupra populaţiilor de păsări urbane.) Principa-
lul pericol provenit de la efectele de încălzire constă în folosirea unui
receptor de telefonie mobilă. Au fost efectuate mai multe studii asupra
acestor efecte, cum ar fi spre exemplu studiul lui Frey din 1998, care a
raportat cauzele potenţiale ale durerilor de cap asociate cu folosirea te-
lefoanelor mobile. Alte studii au raportat insomnii, oboseală, senzaţii
de căldură în spatele urechii şi senzaţii de arsuri ale pielii (Coghill,
1998). Utilizarea telefoanelor mobile se face de obicei în emisii de
pulsuri scurte de putere relativ mare. Acest fapt este în contrast cu ex-
punerea la staţiile de bază de telefonie mobilă, ale căror emisii sunt de
mult mai mică intensitate, însă pot fi continue.
Efecte care nu produc încălzire

Cercetările asupra efectelor tehnologiei comunicaţiilor mobile sunt
încă în faza de început, însă efectele negative ale emisiilor de radiaţii
din domeniul microundelor, din domeniul frecvenţelor radio (RF) şi
ale câmpurilor electromagnetice (EMF) asupra sistemelor vii sunt cu-
noscute încă din timpul celui de-al doilea război mondial. Folosirea
microundelor ca armă a fost exploatată de ruşi şi de americani. Simon
Best (2001) scrie despre armele cu microunde pentru controlul mase-

lor: „După 20 de ani de zvonuri şi de speculaţii, în fine Pentagonul a
confirmat că a realizat un dispozitiv ca parte a programului său comun
de arme neletale...” Tot el continuă: „În Marea Britanie, multe dintre
femeile protestatare de la Greenham Common în anii ’80 au avut
simptome pe care le-au atribuit armelor cu microunde de la baza
SUA.” S-a iscat un scandal atunci când personalul ambasadei ame-
ricane din Moscova a fost iradiat cu microunde având până la 18
 W / cm 2 , timp de până la 18 ore/zi ca parte a unui efort de spionaj.
Există dovezi că doi ambasadori s-au îmbolnăvit de leucemie.
Numeroase studii de laborator au avut în vedere efectul radi-
aţiilor din domeniul microundelor asupra rozătoarelor. Este uşor
de lucrat cu acestea, şi pot produce multe generaţii într-un timp
scurt.142
Studii ştiinţifice ce dovedesc necesitatea de a lua măsuri de

precauţie
WTR şi George Carlo
Ca rezultat al unui caz de tribunal intens mediatizat la începutul
anilor ’90 în America, în care se susţinea că o tumoare cerebrală fa-
tală a fost cauzată de folosirea extensivă a telefonului mobil, CTIA
(Cellular Telephone Industry Association) a creat în 1993 programul
de cercetare WTR (Wireless Technology Research). Acest program de
cercetare a fost finanţat cu o sumă de 27 de milioane de dolari „pentru
a identifica şi rezolva orice problemă privind sănătatea clienţilor, care
ar putea apărea în urma utilizării acestor telefoane.”
În februarie 1999, George Carlo, şeful programului de cercetare
WTR, şi care înainte susţinea linia industriei producătoare că telefoa-
nele mobile ar prezenta siguranţă, a şocat industria producătoare cu un
raport pe care l-a prezentat la convenţia anuală a CTIA. Concret, Dr.
Carlo a raportat la convenţia industrială că:
142
Cf. D. Ford, The effects of microwave radiation from telecommunication
base stations, f. a.
1. Rata decesului în urma cancerului cerebral în rândul utilizatorilor

de telefoane mobile fără hands-free a fost mai mare decât rata dece-
sului în urma cancerului cerebral în rândul celor care au utilizat te-
lefoane mobile hands-free care erau ţinute departe de capul acestora;
2. Riscul de neurom acustic, o tumoare benignă a nervului auditiv,
a fost cu 50% mai mare la persoanele care au raportat utilizarea te-
lefoanelor mobile timp de 6 ani sau mai mult; în plus, acea relaţie între
durata de utilizare a telefonului mobil şi această tumoare urma o curbă
doză-răspuns;
3. Riscul apariţiei tumorilor neuro-epiteliale rare situate în afara
creierului a fost mai mult decât dublat, ceea ce constituie o creştere
semnificativă a riscului, la utilizatorii de telefoane celulare în compa-
raţie cu persoanele care nu au folosit telefoane mobile.
Dr. Carlo a afirmat faptul important că „paşii corespunzători nu au
fost încă făcuţi pentru a-i proteja pe utilizatori în acest moment de in-
certitudine asupra siguranţei folosirii telefoanelor mobile” şi că indus-
tria producătoare „pierde o oportunitate importantă de a se ocupa de
aceste îngrijorări legate de sănătatea publică prin intermediul organis-
melor politice, creând iluzia că mai multe cercetări din următorii câţiva
ani îi vor ajuta pe utilizatorii de azi.” Dr. Carlo a afirmat de asemenea
că a fost „alarmat că o parte din industria producătoare a ignorat re-
zultatele ştiinţifice care sugerau potenţiale efecte asupra sănătăţii, a
pretins în mod fals, în repetate rânduri, că telefoanele mobile prezintă
siguranţă pentru toţi utilizatorii, inclusiv pentru copii, şi a creat iluzia
de supraveghere responsabilă prin solicitarea şi sprijinirea efectuării de
noi cercetări.”
În cartea sa, „Telefoanele celulare: Pericole invizibile ale erei
wireless”, Dr. Carlo expune trucurile şi înşelăciunea pe care industria
producătoare le foloseşte în mod global pentru a crea confuzie în şti-
inţă şi a distorsiona evidenţa. Din punct de vedere litigios, aceasta este
o mină de aur pentru avocaţi deoarece, la fel cum a fost cazul litigiului
tutunului, ei pot să câştige milioane dacă pot să-i convingă pe juraţi că
un produs utilizat pe scară largă este potenţial dăunător sănătăţii. Im-
portant este că un avocat nu are nevoie să stabilească o cauzalitate
absolută, ci îi este suficient să aibă dovezi că industria producătoare a
ascuns sistematic şi a încurcat dovezile ştiinţifice pentru a face dificil

pentru utilizator să judece care este adevărul. Urmând această linie, în
ianuarie 2001 renumitul avocat Peter Angelos a preluat în Maryland
un proces de 800 de milioane de dolari legat de litigiul telefoane mo-
bile – cancer împotriva industriei producătoare. Angelos, care a deve-
nit faimos pentru litigiul său împotriva industriei azbestului şi a tutu-
nului, a câştigat mai mult de 1 miliard de dolari în urma proceselor de
ultraj la adresa persoanei.
Câteva studii efectuate pe animale indicând efecte adverse

Folosirea şoarecilor şi cobailor crescuţi special pentru cercetări de
laborator a fost acceptată de multă vreme ca formă de evaluare a efec-
telor substanţelor chimice posibil toxice asupra oamenilor. Aceasta a
fost de asemenea principala metodă de a încerca determinarea oricăror
efecte adverse ale expunerii la radiaţii din domeniul microundelor,
similare cu cele care sunt emise de telefoanele mobile.
A. O echipă de oameni de ştiinţă finanţaţi de Telstra, investigând
posibila legătură dintre telefoanele celulare şi cancer, au constatat un
fapt semnificativ îngrijorător. Ei au folosit 200 de şoareci predispuşi la
limfom pe post de detectori foarte sensibili ai posibilei experimentări a
cancerului pe durata scurtei lor vieţi. Jumătate dintre ei au fost expuşi,
şi jumătate nu, la radiaţii în pulsuri de la telefoanele mobile. Cercetări-
le au fost conduse de Spitalul Regal din Adelaide (Australia) şi a reve-
lat o extrem de semnificativă dublare a ratelor cancerului în grupul
expus. Şoarecii au fost expuşi la microunde în pulsuri de tip GSM la o
densitate de putere egală brut cu cea a unui telefon celular transmiţând
pe perioade de două minute şi jumătate în fiecare zi (Repacholi, 1997).
Răspunsul general din partea industriei şi a guvernelor la aceste re-
zultate a fost că ele nu trebuie aplicate la oameni – ceea ce, dacă ar fi
adevărat, ar însemna că miliardele de dolari investiţi anual în cercetări
similare folosind rozătoarele se duc pe apa sâmbetei.
B. Investigând efectele posibile ale radiaţiilor telefoanelor celulare
asupra funcţionării pe termen lung a memoriei, Dr. Henry Lai de la
Universitatea din Washington a condus în 1999 o serie de experimente
pe 100 de cobai. El a umplut un bazin mare cu apă lăptoasă, opacă, şi
i-a supus pe cobai la şase probe de înot, în care ei au învăţat să gă-

sească platforme de siguranţă ascunse imediat sub nivelul apei şi deci
ascunse vederii.
El a găsit că cobaii expuşi la trenuri de impulsuri de microunde de
nivel redus uitau repede locaţia platformelor de siguranţă, în timp ce
cobaii neexpuşi păstrau în memorie aceste amintiri spaţiale importante.
Dr. Lai a declarat în legătură cu aceste rezultate: „Memoria pe
termen lung a tuturor cobailor expuşi a fost afectată... Pierderile de
memorie pe termen scurt înseamnă să fii incapabil să-ţi aduci aminte
ceva ce tocmai ai făcut sau ceva la care tocmai te-ai uitat. Memoria pe
termen lung înseamnă ceva ce a fost învăţat sau reamintit şi care a fost
stocat în creier. Datele din acest din urmă studiu sunt cu certitudine un
motiv de îngrijorare.” (Wang şi Lai, 2000).
Într-un studiu mai vechi (1994) despre efectele expunerii la micro-
unde asupra memoriei pe termen scurt legată de abilitatea cobailor de a
se orienta într-un labirint, Lai şi colaboratorii săi au găsit un efect si-
milar (Lai, 1994).
C. Dr. Lai şi colaboratorii săi au publicat de asemenea patru arti-
cole despre distrugerea ADN-ului în urma expunerii la microunde. Ei
au observat deteriorarea ADN-ului în celulele creierului cobailor vii
după numai două ore de expunere la microunde de nivel relativ redus.
Frecvenţele folosite de Dr. Lai erau situate sub cele ale telefoanelor
mobile obişnuite, însă apropiate de cele ale noilor telefoane mobile
PCN folosite de adolescenţii americani şi europeni, iar intensitatea cea
mai joasă la care au fost descoperite ruperi ale lanţurilor de ADN s-a
situat în cadrul domeniului în care se află intensităţile microundelor
emise în situaţia expunerii la radiaţiile de la telefoanele mobile (Lai,
1995; Lai, 1996; Lai, 1997a; Lai, 1997b).
D. Cercetători de la Universitatea Lund din Suedia au realizat în
1999 experimente legate de un posibil efect al radiaţiilor provenite de
la telefoanele mobile asupra barierei sânge-creier, care este un filtru
biologic ce izolează creierul şi sistemul nervos central de materialul
din sânge care ar putea crea probleme ale memoriei şi ale funcţiilor de
procesare. Ţesuturile nervoase nu pot fi înlocuite dacă sunt atacate de
reacţii ale corpului ce ţin de imunitate, astfel că trebuie să se împiedice
intrarea toxinelor şi a altor substanţe, precum albumina proteică, în

ţesutul creierului, unde ar putea avea efecte toxice pe termen lung.
Cercetătorii au folosit cobai şi i-au expus la microunde imitând
emisiile telefoanelor mobile. După o expunere de două minute, bariera
sânge-creier din creierul cobailor s-a deschis, permiţând pătrunderea în
creier a albuminei proteice. Chiar şi atunci când microundele nu erau
suficient de puternice pentru a duce la încălzirea capului cobailor, oa-
menii de ştiinţă au detectat efectul în adâncime în centrul creierului
acestora.
Profesorul Leif Salford, neurologul care a întreprins cercetarea, a
afirmat: „Am observat deschiderea barierei sânge-creier chiar şi în ur-
ma unei scurte expuneri la radiaţie de acelaşi nivel cu cea emisă de te-
lefoanele mobile... Nu suntem încă siguri dacă este un efect vătămător,
însă se pare că molecule precum proteine şi toxine pot să treacă din
sânge în creier, în timp ce telefonul este în funcţiune... Nu trebuie să
uităm de maladii ca MS şi Alzheimer, care au legătură cu proteinele
descoperite în creierul celor care s-au îmbolnăvit de aceste maladii.”
Profesorul Salford a afirmat că echipa sa a ajuns la aceleaşi rezul-
tate atunci când experimentul a fost repetat. „Aşadar credem că suntem
în faţa unui lucru foarte semnificativ”, a afirmat el. Proteinele repre-
zintă un constituent normal al sângelui, însă pot cauza vătămări ale
nervilor dacă reuşesc să pătrundă în creier (Persson, Salford şi Brun,
1997). Salford lucrează de zeci de ani în domeniul barierei sânge-creier,
şi a descoperit acum aceste efecte la nivele atât de reduse ale radiaţi-
ilor din domeniul radiofrecvenţelor / microundelor, deoarece sensibili-
tatea sistemului său de detecţie a toxinelor a fost progresiv îmbunătă-
ţită în decursul anilor.
E. Cercetări similare, realizate de oameni de ştiinţă de la Uni -
versitatea din Műnchen, Germania, au găsit că microundele cu frec-
venţa de 1,8 GHz duc la creşterea semnificativă a permeabilităţii
la sucroză a barierei sânge-creier în celulele cerebrale in vitro ale co-
bailor (Schirmacher, 2000).
F. Într-un articol intitulat „Potenţiala interacţiune dintre clase spe-
cifice de medicamente prescrise şi câmpurile RF provenite de la tele-
foanele mobile”, oamenii de ştiinţă de la Biroul de Protecţie împotriva
Radiaţiilor (RPB) din Canada au avertizat că radiaţia din domeniul

radiofrecvenţelor sau a microundelor poate „duce la creşterea perme-
abilităţii barierei sânge-creier şi poate modula acţiunea unor substanţe
psihoactive” (Canada Health Agency, 1999).
Câteva studii asupra expunerii umane

A. Cercetările făcute în 2000 de Lebedeva şi colaboratorii săi de la
Academia de Ştiinţe a Rusiei au evidenţiat stimularea directă a corte-
xului ca rezultat al expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile.
Într-o serie de experimente cu 24 de voluntari, folosind o expunere de
tipul expunerii la telefoanele celulare, ei au găsit dovezi ale unor „mo-
dificări funcţionale ale creierului” care au continuat după ce expunerea
a fost oprită (Lebedeva, 2000).
B. Alte cercetări efectuate în Rusia, examinând influenţa radiaţiilor
din domeniul microundelor emise de telefoanele celulare asupra siste-
mului nervos central şi asupra sistemului cardiovascular, precum şi
modificările de temperatură din capul utilizatorilor de telefoane celu-
lare, au constatat că radiaţia de frecvenţă foarte înaltă [microunde]
induce modificări semnificative ale temperaturii locale şi ale parame-
trilor fiziologici ai sistemului nervos central şi ai sistemului cardiovas-
cular (Khudnitskii, 1999).
C. Într-un studiu finanţat de guvernul Marii Britanii, Dr. Alan
Preece a constatat că radiaţiile emise de telefoanele celulare au produs
timpi mai rapizi de reacţie în testele efectuate asupra a 35 de voluntari
expuşi la microunde continui sau în pulsuri. Preece crede că efectele
microundelor situate sub nivelele termice nu pot fi excluse, şi observă
că proteinele de şoc termic143 pot de asemenea să producă un flux cres-
cut al sângelui (Preece, 1999).
143
Proteinele de şoc termic reprezintă un grup de proteine care su nt
prezente în celulele tuturor formelor de viaţă. Ele sunt produse atunci când o
celulă este supusă unui stress din partea mediului înconjurător: căldură, frig
sau privare de oxigen. Aceste proteine există în celule şi în condiţii normale,
având rolul principal de a asigura că proteinele celulei au forma potrivită şi se
află în locul potrivit la momentul potrivit (n.a.)
D. Un laborator de cercetări asupra somnului, renumit pe plan mon-

dial, de la Universitatea din Zűrich, a publicat de asemenea un articol
de cercetare în revista NeuroReport, care sugerează că utilizarea te-
lefoanelor mobile imediat înainte de culcare poate perturba modelul
normal de electroencefalogramă din timpul somnului. Cercetătorii au
constatat că expunerea voluntarilor la radiaţii de la telefoanele mobile
timp de 30 de minute când aceştia erau treji a condus la o modificare
semnificativă a activităţii EEG a acestora după ce au adormit, în
comparaţie cu grupul de control alcătuit din cei care nu au fost expuşi.
Într-un comentariu însoţitor din NeuroReport, Dr. Michael Petrides
observă că: „Literatura disponibilă actualmente sugerează că unele as-
pecte ale funcţiei cognitive şi unele măsurări directe ale fiziologiei
creierului pot fi afectate de expunerea la câmpuri electromagnetice de
tipul celor emise de telefoanele celulare” (Huber, 2000).
E. Dr. Bruce Hocking, într-un timp deţinător al funcţiei de Chief
Medical Officer144 al companiei naţionale Telstra de telecomunicaţii a
Australiei, a examinat 40 de utilizatori de telefonie mobilă care au acu-
zat senzaţii neplăcute, cum ar fi o senzaţie de arsură sau o durere surdă
în special în zonele temporală, occipitală sau auriculară. Simptomele
începeau deseori după câteva minute de la începutul unui apel, dar
puteau apărea şi mai târziu în timpul zilei. Simptomele încetau de
obicei în decurs de o oră după apel, însă puteau să dureze până seara.
Simptomele nu au apărut când a fost folosit un telefon fix, şi erau dife-
rite de durerile de cap obişnuite. Au existat mai multe raportări care
sugerau efecte intra-craniene. Trei respondenţi au raportat simptome
asociate cu purtarea telefonului mobil la centură. Dr. Hocking a con-
chis: „Simptomele craniene şi diverse alte simptome pot fi asociate cu
folosirea telefoanelor mobile. Medicii şi utilizatorii de telefoane mo-
bile deopotrivă trebuie să fie atenţi la acest lucru.” (Hocking, 1998).
144
Chief Medical Officer (CMO) este un termen ce desemnează un medic
specialist în sănătate publică şi în probleme de sănătate ale comunităţilor, mai
degrabă decât în cele ale indivizilor. În Marea Britanie, de pildă, există patru
astfel de CMO (câte unul pentru Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi respectiv
Irlanda de Nord) care sunt numiţi în funcţie în scopul de a fi consultanţi ai
guvernului în probleme de sănătate (n.a.)
F. Un studiu efectuat pe o perioadă de 20 de ani asupra militarilor

(în Polonia) a stabilit cea mai puternică legătură evidenţiată până acum
între telefoanele mobile şi cancer. Cercetările efectuate de oamenii de
ştiinţă polonezi au arătat o rată ridicată a decesului în urma cancerului
în rândul soldaţilor expuşi la radiaţii din domeniul microundelor – de
nivele comparabile cu cele emise de telefoanele mobile atunci când
sunt în uz. Acesta este considerat a fi primul studiu semnificativ care
să arate o legătură între oameni, radiaţiile din domeniul microundelor
şi cancer.
Echipa a verificat datele medicale ale militarilor care au fost expuşi
la radiaţii între anii 1970 şi 1990. Echipa a comparat apoi istoriile lor
medicale şi ratele deceselor cu un grup de soldaţi care nu au fost ex-
puşi. Cercetătorii au constatat că era mai probabil ca aceia care au fost
expuşi – în mare parte prin folosirea echipamentului militar – să facă
unele forme de cancer. De asemenea era mai probabil ca aceia să facă
o serie întreagă de cancere cu 10 ani mai devreme decât aceia care nu
fuseseră expuşi. Au fost rate mai înalte de decese din cauza cancerului
de piele, cerebral, al sângelui, al sistemului digestiv şi al celui limfatic
în grupul celor expuşi. Studiul polonez conchide: „După cunoştinţa
noastră, datele prezintă pentru prima oară un indiciu că există o relaţie
între riscul de cancer şi expunerea la câmpuri de radiaţii din domeniul
microundelor. Dr. Neil Cherry de la Universitatea Lincoln din Noua
Zeelandă a constatat că, în funcţie de telefonul mobil utilizat, „expune-
rile în zona capului pot depăşi cele mai mari expuneri menţionate în
studiul polonez” (Szmigielski, 1996; Cherry, 2000).
G. Cercetătorii de la Universitatea din Essen, Germania, au consta-
tat că utilizarea telefoanelor mobile poate fi asociată cu cancerul
ochiului. Cercetătorii au dirijat un studiu în condiţii de spital ale mela-
nomului uveal şi al expunerilor la surse diferite de radiaţie electromag-
netică. Ei au intervievat un număr de 118 femei şi bărbaţi cu melanom
uveal şi 475 de persoane din grupuri de control, combinate după gen,
vârstă şi locaţie. Ei au găsit un risc semnificativ sporit pentru utiliza-
torii de telefoane mobile. Alte surse de radiaţie electromagnetică pre-
cum liniile de înaltă tensiune, maşinile electrice, mediile electrice
complexe, monitoarele şi radarele nu au fost asociate cu cancerul
ochiului (Stang, 2001).
Proteinele de şoc termic şi radiaţiile din domeniul microundelor: un

posibil mecanism
Dr. Peter French, de la Centrul pentru Imunologie de la Spitalul St.
Vincent din Darlinghurst (Sydney) a coordonat cercetări despre posi-
bila producere a proteinelor de şoc termic în creier ca rezultat al utili-
zării telefoanelor mobile.
Producerea proteinelor de şoc termic este o măsură defensivă natu-
rală luată de celule împotriva vătămării biologice care rezultă din des-
facerea proteinelor. Există un domeniu larg de proteine de şoc termic,
însă toate îndeplinesc funcţii similare prin faptul că se leagă la orice
proteine nelegate şi ajută la refacerea lor. Aceste proteine de şoc ter-
mic pot fi produse de stressul termic, de anumite substanţe chimice şi
posibil de asemenea de expunerea la radiaţii non-termice din domeniul
microundelor.
La prima vedere aceasta poate părea în regulă, deoarece celulele
reacţionează la un stress extern pentru a preveni distrugerea celulelor.
Totuşi, într-o trecere în revistă a cercetărilor despre proteinele de şoc
termic şi rolul lor în cancer, publicată în 2000 în „Journal of the
National Cancer Institute”, autorii menţionează cercetările care au des-
coperit că activarea proteinelor de şoc termic în mod repetat poate de-
termina celulele să devină canceroase (Jolly, 2000). Până acum (2001)
nu există nicio cercetare publicată care să fi căutat în mod expres dacă
proteinele de şoc termic sunt sau nu produse în creierul utilizatorilor
de telefoane mobile, dar există motive să credem că aceasta este o pro-
babilitate, deoarece:
 S-a arătat că microundele la nivele non-termice de putere
provoacă reacţia proteinelor de şoc termic în organism (De Pomerai,
1999).
 Radiaţiile din domeniul microundelor pot produce modificări fi-
ziologice în creier şi în celulele creierului.
 Utilizarea telefoanelor mobile poate într-adevăr încălzi structu-
rile creierului, după cum s-a menţionat anterior.
Există indicii că reacţia proteinelor de şoc termic poate fi provocată
în urma unei scurte expuneri la microunde, dar poate fi nevoie de un
număr de ore pentru a dispărea din sistem. Acesta ar fi un motiv de
îngrijorare pentru utilizatorii înrăiţi de telefoane mobile, deoarece pro-

teinele de şoc termic pot fi în mod cronic prezente şi după un număr de
ani pot să mărească riscul de cancer. O altă posibilitate de asemenea
justifică investigaţiile. Este posibil ca la utilizatorii înrăiţi reacţia pro-
teinelor de şoc termic să fie sistată din cauza activării repetate. În acest
caz, răspunsul natural protector al celulelor n-ar mai fi prezent în situ-
aţii în care este necesar. Pe de altă parte, acesta nu este un răspuns de-
zirabil şi efectuarea de investigaţii suplimentare trebuie să constituie o
prioritate.
Implicaţii pentru noua tehnologie

Dr. French teoretizează că desfacerea proteinelor indusă de micro-
unde nu este făcută prin încălzire, ci prin rezonanţă cu moleculele
de apă care sunt asociate proteinei. Dacă aceasta este situaţia, atunci
multe dintre noile dispozitive de telecomunicaţie care operează în ju-
rul frecvenţei de 2,4 GHz pot provoca o mai mare producere de prote-
ine de şoc termic.
Cazul telefoanelor cordless

Deşi telefoanele cordless operează la frecvenţe mai mari şi nivele
de putere mai reduse decât telefoanele mobile, oamenii tind să le utili-
zeze pe perioade extinse. Acest lucru poate fi îngrijorător, în special
pentru copii şi adolescenţi, care pot deveni utilizatori înrăiţi de telefoa-
ne cordless când sunt acasă.145
Efecte asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de pilonii de

telefonie mobilă
Siguranţa prezentată de pilonii de telefonie mobilă este subiectul
unor dezbateri ştiinţifice extinse. Există un corp în creştere de dovezi
ştiinţifice că radiaţiile electromagnetice pe care acestea le emit, chiar şi
la nivele joase, sunt periculoase pentru sănătatea oamenilor.
145
Cf. D. Maisch, „Mobile Phone Use: it's time to take precautions”, Journal
of the Australasian College of Nutritional & Environmental Medicine, vol. 20,
nr. 1, pp. 3-10, aprilie 2001.
Industria telefoniei celulare se extinde rapid, cu o rată de creştere a

numărului de piloni de telefonie mobilă de zece ori în numai cinci ani.
Industria a setat ceea ce ei numesc a fi „nivelele de siguranţă” ale
expunerii la radiaţii, însă un număr tot mai mare de doctori, oameni de
ştiinţă şi oficiali din domeniul sănătăţii publice le dezaprobă ferm şi
prevăd o criză a sănătăţii publice.
Aceşti piloni emit pe o distanţă de până la 4-5 km. Radiaţiile au în
esenţă aceeaşi frecvenţă ca şi microundele dintr-un cuptor cu mi-
crounde.
Studiile au arătat că şi la nivele reduse ale acestei radiaţii există do-
vezi de deteriorări ale ţesutului celular şi ADN-ului, şi aceste radiaţii
au fost puse în legătură cu tumorile cerebrale, cancere, suprimarea
funcţiilor imunitare, depresii, avorturi spontane, boala lui Alzheimer şi
cu numeroase alte afecţiuni grave.
Copiii sunt supuşi unui risc încă şi mai mare, din cauza craniului
lor mai subţire şi a ratei rapide de creştere. De asemenea, la un risc
sporit sunt supuse şi persoanele mai în vârstă, cele cu o constituţie mai
fragilă, precum şi femeile însărcinate. Medicii din Marea Britanie au
emis avertizări, îndemnându-i pe copiii sub 16 ani să nu utilizeze tele-
foanele celulare, pentru a reduce expunerea lor la radiaţii.
Peste 100 de medici şi de oameni de ştiinţă de la Şcolile de Sănă-
tate Publică din cadrul Universităţilor Harvard şi Boston au numit pi-
lonii de telefonie mobilă „un risc pentru sănătate”, iar 33 de medici
delegaţi din 7 ţări au declarat că pilonii de telefonie celulară sunt „o
urgenţă pentru sănătatea publică”.
Comisia FCC (Federal Communications Commission) a Statelor
Unite are sarcina de a seta standardele de expunere a publicului şi pre-
tinde că, pe baza studiilor ştiinţifice, nivelele curente prezintă sigu-
ranţă. Însă FCC nu este o agenţie de sănătate publică, şi a fost criticată
ca fiind „o prelungire a braţului industriei”. Mulţi dintre cei care lu-
crează pentru FCC sunt foşti, actuali sau viitori angajaţi chiar ai indus-
triei de telefonie mobilă a cărei activitate ar trebui să o supună re-
glementărilor. Fiind în joc o industrie extrem de bănoasă ce aduce
peste 40 de miliarde de dolari pe an, criticii au afirmat că „poţi pune
pariu că studiile lor vor arăta orice vor ei să arate”.
„Guvernul nostru federal ne-a spus de asemenea, mai demult, că

azbestul, ţigările, talidomida146 şi altele nu ar prezenta vreun pericol,
însă mai târziu s-a dovedit că acestea sunt vătămătoare”, a afirmat
Cathy Bergman-Veniza, în cadrul Conferinţei Centrului de Drept al
Mediului Înconjurător ţinute în 1996 la Şcoala de Drept din Vermont.
Standardul american actual pentru expunerea la radiaţiile expuse de
pilonii de telefonie mobilă este de 580-1000 mW/cm2, printre cele mai
puţin protectoare din lume pentru sănătatea populaţiei. Multe ţări eu-
ropene progresiste au setat standarde de 100 sau chiar de 1000 de ori
mai reduse decât cele din Statele Unite. Să comparăm cu Australia, cu
200 mW/cm2, cu Rusia, Italia şi regiunea Toronto din Canada, cu 10
mW/cm2 , China cu 6 mW/cm2 şi Elveţia cu 4 mW/cm2. În Salzburg,
Austria, nivelul este de 1 mW/cm2, de 1000 de ori mai mic decât în
SUA. Noua Zeelandă a propus nivele încă şi mai stricte, la 0,02
mW/cm2, de 50 000 de ori mai protectoare pentru sănătatea populaţiei
decât standardul american.
Contrar faţă de ce susţin cei din industria telecomunicaţiilor, există
numeroase dovezi ştiinţifice, epidemiologice şi medicale care confir-
mă faptul că expunerea la radiaţii din domeniul RF şi al microundelor
emise de pilonii de telefonie mobilă, chiar şi la nivele reduse, poate
avea efecte adverse semnificative asupra sistemelor biologice.
Oamenii de ştiinţă afirmă că standardele actuale de „securitate” ale
FCC se bazează pe cercetările de până în anul 1985, şi nu iau în consi-
derare studiile ştiinţifice mai recente care au descoperit efecte precum:
cancere cerebrale, tulburări de memorie, ruperi ale lanţului ADN şi
probleme neurologice în urma expunerii la radiaţii de nivele mult mai
joase decât nivelul limită al standardului de siguranţă oficial. Studiile
mai vechi luau în considerare doar efectele „termice” sau cele de în-
călzire produse de aceste radiaţii – cu alte cuvinte, nivelul la care radi-
aţiile vor încălzi ţesuturile sau „vor coace” o persoană, exact în acelaşi
146
Talidomida = medicament utilizat pentru proprietăţile sale antiinflama-
toare şi imunosupresive. Talidomida era utilizată în anii '60 ca hipnotic
(împotriva insomniei). Prescrisă multor femei gravide, talidomida a provocat
nou-născuţilor focomelii (malformaţii ale membrelor, mâinile şi picioarele fi-
ind legate direct de trunchi);
[http://www.sfatulmedicului.ro/Dictionar_medical/talidomida_7764.html]
mod în care funcţionează un cuptor cu microunde. Nivelele FCC ne

pot asigura că ţesuturile noastre „nu ni se coc”, însă ele eşuează în
încercarea lor de a evita efectele adverse ale expunerii cronice pe
termen lung la nivele reduse ale radiaţiilor, numite de obicei efecte
„non-termice”.
Doctorii spun că radiaţiile RF deteriorează funcţiile biologice nor-
male ale celulelor. „RF alterează fiziologia ţesuturilor”, afirmă Dr.George
Carlo, care a descoperit deteriorări genetice în cadrul unui program de
cercetare de 28 de milioane de dolari, finanţat de industria telefoniei
mobile. Acum el luptă pentru coborârea nivelului maxim de iradiere
considerat sigur de standarde.
În 1998, Rezoluţia de la Viena, semnată de 16 dintre cei mai pro-
eminenţi cercetători din domeniul bioelectromagnetismului, arăta că
există un acord ştiinţific asupra faptului că există efecte biologice în
urma expunerii la nivele de joasă intensitate ale radiaţiilor RF. Aceeaşi
rezoluţie afirma insuficienţa cunoştinţelor ştiinţifice de până atunci
(1998) pentru a putea stabili standarde de expunere care să prezinte
siguranţă.
Rezoluţia de la Salzburg, adoptată în 2000 la Conferinţa Internaţio-
nală despre amplasarea pilonilor de telefonie mobilă, interzicea orică-
rui site celular să emită mai mult de 1 mW/cm2 – un standard de 1000
de ori mai strict decât actualul standard american. Această limită ia în
considerare dovezile tot mai multe ale bioefectelor radiaţiilor RF
non-termice.
Pilonii de telefonie celulară expun publicul la radiaţii RF involun-
tare, cronice şi cumulative. S-a arătat că inclusiv nivele reduse de radi-
aţii au fost asociate unor modificări ale proliferării celulelor şi deterio-
rării ADN-ului. Alte studii ştiinţifice au arătat efecte adverse asupra
sănătăţii raportate pentru domeniul situat între 0,01 şi 100 mW/cm2,
deci la nivele de sute sau chiar mii de ori sub limita minimă stabilită
de standardul american oficial. Aceste radiaţii de nivele joase pot
ajunge până la o milă distanţă de pilonul de telefonie mobilă. Proble-
mele de sănătate raportate includ dureri de cap, tulburări de somn, de
memorie, hemoragii nazale, probleme ale barierei sânge-creier, viteze
crescute ale bătăilor inimii, micşorarea numărului celulelor spermatice
şi tulburări ale sistemului nervos. Expunerea cumulată pe termen lung
la radiaţiile emise de pilonii de telefonie celulară nu are niciun prece-

dent în istorie. Nu există nici un studiu concludent asupra siguranţei
unor astfel de expuneri, iar numărul în creştere de studii ştiinţifice ara-
tă că astfel de efecte adverse asupra sănătăţii sunt foarte răspândite.
Dr. Neil Cherry, biofizician din Noua Zeelandă, raportează că: „Nu
există nici un nivel de siguranţă al expunerii la radiaţiile electromag-
netice”. El a afirmat că standardele sunt bazate pe efectele termice,
însă au loc şi efecte non-termice importante precum moartea celulelor
şi ruperea lanţului ADN. Dr. Cherry a elaborat o trecere în revistă, în
120 de pagini, a 188 de studii ştiinţifice. „Radiaţia electromagnetică
produce o modificare a celulelor într-un mod care le face producătoare
de cancer”. De asemenea, a afirmat că riscul de cancer creşte de 2 până
la 5 ori. „În faţa unui corp de dovezi atât de mare nu mai poţi pretinde
că nu există vreun efect advers al pilonilor de telefonie mobilă”, scrie
Dr. Cherry. De asemenea, Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA –
Environmental Protection Agency) nu este de acord cu standardele
FCC, iar analiştii au recomandat ca radiaţiile electromagnetice să fie
clasificate ca „probabil cancerigene pentru om”.
Directorul Departamentului de Sănătate şi Servicii Umane, Elisabeth
Jacobsen, a afirmat că siguranţa radiaţiilor „nu a putut fi stabilită, nici
cercetările ştiinţifice nu au putut-o testa”, şi citează riscurile de cancer
cerebral, de tumori şi de ruperi ale lanţului ADN. Comisia de Servicii
Publice din California i-a îndemnat pe cei din industria producătoare
de telefoane mobile să nu-şi amplaseze pilonii în apropierea şcolilor
sau a spitalelor.
„Corpul nostru este extrem de sensibil la undele electromagnetice,
şi noi depindem de micile impulsuri electrice care dirijează pro-
cesele complexe ale vieţii”, spunea reputatul Dr. Robert Becker,
autorul cărţilor The Body Electric şi Cross Currents, The Perils of
Electropollution. El afirma că „în prezent, elementul cel mai poluant al
mediului înconjurător este constituit de proliferarea acestor câmpuri
electro-magnetice”. Dr. Becker adăuga că radiaţiile despre care odini-
oară se credea că prezintă siguranţă sunt astăzi corelate cu creşterea nu-
mărului de malformaţii la nou-născuţi, depresii, boala lui Alzheimer,
dizabilităţi de învăţare, sindromul de oboseală cronică şi cancer.
Incidenţa cancerului cerebral a crescut cu 25% din 1973, iar în 2002,

185 000 de persoane fuseseră diagnosticate cu cancer cerebral numai
în SUA. Tumorile cerebrale reprezintă cea de-a doua cauză de deces în
urma cancerului la copii şi tineri.
Unele efecte adverse ale radiaţiilor se manifestă imediat, însă altele
apar numai după mulţi ani de expunere – spre exemplu, între 3 şi 10
ani în cazul cancerului. Numeroşi cercetători, oficialităţi din domeniul
sănătăţii publice şi cetăţeni cred că utilizatorii de telefoane mobile nu
ar trebui forţaţi să joace în următorii 20 de ani rolul de cobai într-un
experiment care să demonstreze efectele radiaţiilor asupra sănătăţii.
Dr. Gerard Hyland, fizician, afirmă că liniile directoare de securi-
tate pentru pilonii de telefonie celulară sunt complet inadecvate, de-
oarece se concentrează doar pe efectele termice ale acestei expuneri.
Hyland, care a fost de 2 ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Me-
dicină, spune că liniile directoare de securitate existente „nu oferă nici
o protecţie în faţa influenţelor non-termice”. „În mod destul de justifi-
cat – continuă Hyland – publicul rămâne sceptic la încercările guver-
nelor şi ale industriei de telefonie mobilă de a-i asigura că totul este în
regulă, având în vedere în special modul non-etic în care [guvernul şi
industria] colaborează adeseori astfel încât să-şi poată realiza intere-
sele lor ascunse.”
În 1996, industria de telefonie mobilă a făcut lobby cu 39 de mi-
lioane de dolari la Congresul American pentru a-i convinge să voteze o
lege care în esenţă urma să le dea dreptul de a-şi plasa aceşti piloni de
telefonie în vecinătatea noastră şi pentru ca mai apoi să fie aproape
imposibil să te mai opui lor cu argumente ce vizează efectele adverse
ale radiaţiilor asupra sănătăţii. Nu este nici o coincidenţă că, în acelaşi
an 1996, organizaţiei EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului Înconju-
rător) i s-au tăiat fondurile alocate pentru studiul efectelor radiaţiilor
electromagnetice asupra sănătăţii. Numeroase comunităţi au protestat
împotriva obligaţiei expunerii involuntare, 24 de ore din 24, la radiaţii
din domeniul microundelor, fără nivele de siguranţă dovedite. După
cum a afirmat, „nu mai ai nici un loc unde să scapi”.
De asemenea, o dată ce este construit un pilon de telefonie celulară,
s-a dovedit că este foarte dificil să verifici dacă radiaţiile emise se
încadrează măcar în limitele legale. Nu s-au luat nici un fel de măsuri

pentru a ne asigura că pilonii nu emit la nivele de radiaţii mai mari
decât cele permise de lege. În Statele Unite un cetăţean frustrat a chel-
tuit 7000 de dolari ca să-şi cumpere propriul echipament pentru a testa
pilonul de telefonie celulară ce fusese amplasat chiar lângă locuinţa
lui, şi a descoperit că emitea radiaţii la nivele cu 250% mai mari decât
limita legală. S-a observat şi că preţurile proprietăţilor lângă care s-au
construit piloni de telefonie celulară au scăzut brusc din cauza riscului
perceput al efectelor negative asupra sănătăţii.
Avocatul Mark Berthiaume din Massachusetts, opunându-se ampla-
sării pilonilor de telefonie celulară, a spus: „Municipalităţile (...) sunt
în fiecare zi terorizate de furnizorii de servicii de telefonie wireless,
care folosesc banii şi legea pentru a intimida comunităţile astfel încât
să le forţeze să accepte amplasarea de piloni mari de telefonie mobilă
în locaţii necorespunzătoare”.
Câteva întrebări şi răspunsuri

1. – Dar nu avem nevoie şi nu depindem de telefoanele celulare?
– Desigur. Nimeni nu spune să interzicem telefoanele celulare şi
pilonii, ci numai să le facem să prezinte siguranţă. Dacă Austria poate
avea nivele de siguranţă de 10 000 de ori mai protectoare (decât SUA
de exemplu), la fel putem avea şi noi. Este doar puţin mai costisitor
pentru companiile producătoare. De asemenea, nu trebuie să lăsăm in-
dustria să amplaseze pilonii oriunde vor ei. Putem să cerem să nu li se
permită să amplaseze mai multe decât numărul minim necesar pentru a
furniza o acoperire adecvată, precum şi să le pună în locurile ce pre-
zintă cea mai mare siguranţă.
2. – Oare n-ar fi mai bine ca pur şi simplu să ne opunem construirii
de piloni de telefonie celulară în regiunea noastră?
– Printr-o mutare strategică, industria telefoanelor celulare a încer-
cat să impună guvernului [american] să adopte o lege care să stipuleze
că este ilegal ca cetăţenii, invocând îngrijorările legate de efectele asu-
pra sănătăţii publice, să se opună amplasării pilonilor. Prin Actul Te-
lecomunicaţiilor, adoptat în SUA încă din 1996, drepturile cetăţenilor
erau sever limitate în ce priveşte opoziţia pe care aveau voie să o aibă
împotriva pilonilor atunci când aduceau ca argument efectele negative

ale acestora asupra sănătăţii. Caracterul constituţional al acestui Act
a fost contestat la Curtea Supremă. Totuşi, vor trece ani până când se
va lua o decizie, în vreme ce publicul continuă să fie expus în mod
cronic şi cumulativ la radiaţii cu fiecare nou pilon de telefonie mobilă
construit.
3. – Aşadar, ce putem noi să facem?
– Actul Telecomunicaţiilor îi împiedică pe cetăţeni să se opună
pilonilor, luând ca argumente îngrijorările legate de emisiile de radia-
ţii, însă aceştia se pot opune invocând şi numeroase alte motive valide.
Există încă drepturi ale oamenilor care permit controlul local al numă-
rului, dimensiunilor şi locului de amplasare ale pilonilor de telefonie
celulară, menţinându-se în acelaşi timp o acoperire adecvată. Nume-
roase comunităţi au cerut moratorii asupra construirii pilonilor, astfel
încât să se emită ordonanţe stricte, care să ceară industriei să respecte
dorinţele comunităţilor, cum ar fi construirea doar a numărului necesar
şi suficient de piloni, în locaţiile corespunzătoare. În cadrul acestor
moratorii, comunităţile pregătesc studii efectuate de oameni de ştiinţă
ce nu lucrează pentru industria telefoniei celulare, şi creează planuri de
protecţie a drepturilor şi a sănătăţii cetăţenilor, în limitele legale.
Amplasarea pilonilor de telefonie celulară este una dintre funcţiile
importante ale „aleşilor noştri”. Protecţia sănătăţii cetăţeanului şi drep-
turile de proprietate ar trebui să se numere printre principalele respon-
sabilităţi ale autorităţilor locale. „Aleşii noştri” ar trebui să protejeze
sănătatea şi bunăstarea oamenilor ce locuiesc acolo, iar nu să-şi urmă-
rească interesele din care să obţină ei profituri cu multe zerouri, fără să
le pese deloc de cei pe care îi guvernează147.
STUDII PRIVIND EFECTELE RADIAŢIILOR EM ISE DE

TELEFOANELE MOBILE ASUPRA ORGANISMELOR VII
Un număr de efecte biologice non-termice grave, variind de la alte-
rarea funcţionării celulare, manifestată prin modificarea ratelor de pro-
147
Cf. Karen J. Rogers, B.S., Health Effects from Cell Phone Tower
Radiation, 2002,
http://www.mountshastaecology.org/17other01cellphones.html.
liferare sau a expresiei genelor şi până la inducerea morţii celulelor,

descreşterea ratei de producere a melatoninei şi modificări ale formei
electroencefalogramelor la oameni, descreşterea populaţiei la păsări şi
insecte, precum şi creşteri semnificative statistic pentru mai multe ti-
puri de cancer, toate acestea sunt atribuite în zilele noastre radiaţiilor
emise de antenele de telefonie mobilă, atât cele ale telefoanelor, cât şi
cele ale staţiilor de bază. În acest paragraf vom trece în revistă pe scurt
cele mai importante descoperiri experimentale, clinice şi statistice şi
vom prezenta mai pe larg o serie de experimente privitoare la induce-
rea morţii celulare asupra unui model de sistem biologic. S-a găsit că
radiaţiile emise de telefoanele mobile, la nivele non-termice, au con-
dus la descreşterea ratei de reproducere la insecte cu până la 60% ,
după câteva minute de expunere zilnică timp de numai câteva zile.
Ambele sexe au fost afectate. Efectul este datorat fragmentării ADN-ului
în gonade, cauzat de ambele tipuri de radiaţii emise de telefoanele
mobile digitale utilizate în Europa, GSM 900 MHz (Global System for
Mobile telecommunications) şi DCS (Digital Cellular System). S-a
descoperit că GSM este încă şi mai bioactiv decât DCS, ca urmare a
intensităţii sale mai ridicate, în aceleaşi condiţii. Scăderea capacităţii
de reproducere se pare că depinde neliniar de intensitatea radiaţiei,
prezentând un vârf pentru intensităţi mai mari de 200  W / cm 2 şi o
„fereastră” de intensităţi în jurul valorii de 10  W / cm 2 , acolo unde
devine maximă. În privinţa distanţei faţă de o antenă de telefonie mo-
bilă, intensitatea acestei „ferestre” corespunde în condiţii obişnuite
unei distanţe de 20-30 cm. A fost de asemenea discutată importanţa di-
feriţilor parametri ai radiaţiei, precum intensitatea, frecvenţa purtătoa-
rei şi frecvenţa de repetiţie a pulsurilor, în relaţie cu efectele înregis-
trate. În final, acest capitol descrie un mecanism biofizic şi biochimic
plauzibil care poate explica efectele înregistrate ale radiaţiilor telefoa-
nelor mobile asupra organismelor vii.
În timp ce telefoanele mobile devin un instrument din ce în ce mai

necesar în viaţa de zi cu zi, permiţând omului modern să comunice cu
uşurinţă cu oricine, oriunde şi oricând, apar şi ameninţări serioase în
urma expunerii tuturor organismelor vii şi a mediului înconjurător la
un tip de radiaţie necunoscut până acum. Câmpurile electromagnetice
şi radiaţiile artificiale diferă substanţial de radiaţiile electromagnetice

naturale ca lumina naturală, mai ales pentru că cele artificiale sunt po-
larizate, capabile de a induce vibraţii coerente forţate oricăror sarcini
electrice situate în spaţiul lor. Toate organismele vii sunt alcătuite din
celule şi toate funcţiile celulare sunt de natură electrică, implicând de-
plasări ale sarcinilor electrice precum norii de ioni liberi sau de ma-
cromolecule cu sarcină electrică. Anumite deplasări ale unor tipuri de
sarcină în interiorul celulelor induc sau întrerup funcţiile celulare co-
respunzătoare. Orice deplasare netă greşită, sincronizată a sarcinilor în
interiorul celulei ar induce o funcţionare greşită a celulei. Celula, ca
unitate a vieţii cu înaltă organizare, posedă mecanisme de protecţie
împotriva funcţionării greşite a celulelor, spre exemplu prin activarea
anumitor gene şi în consecinţă prin producerea anumitor proteine pre-
cum cele de „şoc termic”, care au rolul de a proteja celula de căldură
excesivă. Însă dacă celula eşuează în încercarea sa de a se proteja de o
perturbare exterioară, poate să apară o proastă funcţionare care să fie
transferată întregului ţesut sau întregului organism. Celulele percep
câmpurile electromagnetice (EMF-urile) ca pe nişte perturbări exteri-
oare sau ca pe un stress extern, însă se pare că celulele nu posedă gene
speciale care să fie activate pentru protecţia împotriva stressului elec-
tromagnetic. Acesta poate fi motivul pentru care, ca răspuns la stressul
electromagnetic, celulele activează genele de şoc termic şi produc
foarte rapid (în câteva minute) proteine de şoc termic, la o rată mult
mai mare decât cea în care sunt generate în cazul încălzirii (Weisbrot
şi colab., 2003). Se pare că acelaşi este şi motivul pentru care stressul
electromagnetic provenit de la radiaţiile emise de telefoanele mobile
produce moartea celulară a celulelor reproductive mult mai des decât
alte tipuri de stress extern examinate până acum, precum privarea de
hrană sau substanţele chimice nocive (Panagopoulos şi colab. 2007a).
Astfel, se pare că celulele sunt mult mai sensibile la câmpurile elec-
tromagnetice artificiale decât la alte tipuri de stress cunoscute până
acum. Aceasta se datorează probabil faptului că aceste câmpuri elec-
tromagnetice artificiale constituie un tip nou şi mai intens de stress
extern, împotriva căruia celulele nu şi-au dezvoltat mecanisme de
apărare. Dacă celulele îşi activează gene de şoc termic pentru a se
proteja de stressul electromagnetic, iar aceasta se întâmplă mult mai

des decât se întâmpla în condiţiile activării lor la căldură, acest fapt
poate fi periculos, deoarece stressul repetat ce conduce la activarea
continuă a genelor de şoc termic poate provoca apariţie cancerului
(French şi colab., 2001).
Numeroase efecte biologice induse de câmpurile electromagnetice
artificiale şi de radiaţiile de diferite frecvenţe, inclusiv de radiaţiile din
domeniul microundelor emise de telefoanele mobile digitale, au fost
deja raportate şi documentate de către multe grupuri de cercetare ştiin-
ţifică. Aceste efecte includ modificări ale concentraţiilor ionice intra-
celulare, modificări ale ratei de sinteză pentru diferite biomolecule,
modificări ale ratelor de proliferare a celulelor, modificări ale capaci-
tăţii de reproducere a animalelor, modificări ale expresiei genelor şi
chiar vătămări ale ADN-ului şi moarte celulară (Aitken şi colab., 2005;
Barteri şi colab., 2005; Belyaev şi colab., 2005; Caraglia şi colab., 2005;
Diem şi colab., 2005; Kwee şi Rasmark, 1998; Velizarov şi colab., 1999;
Magras şi Xenos, 1997; Xenos şi Magras, 2003; Panagopoulos şi colab.,
2004, 2007a, 2007b; Lai şi Singh 1995, 1996, 1997, 2004; Remondini
şi colab., 2006; Nylund şi Lesczynski, 2006; Salford şi colab., 2003).
În acelaşi timp, tot mai multe studii epidemiologice au început să in-
dice o conexiune între utilizarea telefoanelor mobile şi anumite tipuri
de cancer (Hardell şi colab., 2007a; Hardell şi colab., 2006; Hardell
şi Hansson-Mild, 2006; Kundi, 2004).
În mai multe cazuri s-a găsit că melatonina, un hormon care con-
trolează ciclul biologic zilnic şi are o acţiune oncostatică, produs de
epifiză (glanda pineală) la mamifere, în special în timpul nopţii, reduce
acţiunea expunerii la câmpuri electromagnetice, însă sinteza însăşi a
melatoninei se pare că este inhibată de radiaţiile electromagnetice
(Burch şi colab., 2002; Ozguner şi colab., 2006; Oktem şi colab., 2005).
Criterii stabilite de expunere la radiaţiile emise de telefoanele

mobile
După cum vom vedea, s-a arătat că marea majoritate a efectelor ra-
diaţiilor emise de telefoanele mobile digitale sunt non-termice, şi nu-
meroase efecte biologice au fost înregistrate la intensităţi ale radiaţiilor
mult mai reduse decât cele stabilite în standardul internaţional ICNIRP.
Acesta este motivul pentru care mai multe ţări din Europa au stabilit
criterii mult mai stricte ale expunerii, ca de exemplu Italia, Polonia,
Rusia (10  W / cm 2 ), sau regiunea Salzburg (Austria) (0,1  W / cm 2 ).
Trecere în revistă a datelor biologice, clinice şi epidemiologice

Există deja un număr foarte mare de studii publicate care au cerce-
tat posibilele riscuri asupra sănătăţii din partea radiaţiilor emise de
telefoanele mobile. În vreme ce un număr mare şi în continuă creştere
de studii (biologice, clinice şi epidemiologice) au înregistrat o varie-
tate de efecte ce indică probabilităţi crescute de apariţie a unor efecte
nocive asupra sănătăţii, inclusiv mai multe tipuri de cancer, mai multe
alte studii nu au găsit o conexiune între expunerea la radiaţiile emise
de telefoanele mobile şi riscurile asupra sănătăţii. Neconcordanţele
observate între studii sunt parţial explicabile prin faptul că niciodată
nu se pot obţine condiţii identice în diferitele studii şi în diferitele
laboratoare. De asemenea au fost luate în discuţii posibilele legături
secrete între industria producătoare de telefoane mobile şi cercetă-
torii ştiinţifici ale căror studii nu au indicat efecte nocive ale ra di-
aţiilor emise de telefoanele mobile asupra sănătăţii. (Hardell şi colab.,
2007b). Deoarece numeroase studii sunt finanţate de companiile de
telefonie mobilă, se pune întrebarea legitimă cât de independente pot
fi aceste studii.
În cele ce urmează vom pune accentul pe studiile care indică dife-
rite efecte asupra organismelor vii, deoarece considerăm că trebuie să
luăm cât mai în serios aceste rezultate care pot indica un pericol pentru
organismele vii şi pentru mediul înconjurător. De asemenea, datorită
numărului foarte mare de studii despre efectele pe care le au radiaţiile
din domeniul radiofrecvenţelor şi microundelor în general, vom pune
accentul pe cele care au în vedere radiaţiile având frecvenţe şi intensi-
tăţi de valori similare sau foarte apropiate de cele utilizate de radiaţiile
emise de telefoanele mobile digitale (800 – 2450 MHz).
A. Efecte biologice
S-a arătat în numeroase studii că microundele produc un număr
mare de efecte biologice termice şi non-termice (Banik şi colab.,
2003). În cazul radiaţiilor emise de antenele telefoanelor mobile la in-

tensităţile la care sunt în general expuşi oamenii, efectele observate
sunt din categoria celor non-termice, fapt verificat de diferiţi cercetă-
tori ştiinţifici (Diem şi colab., 2005; Panagopoulos şi colab., 2004,
2007a, 2007b; Leszczynski şi colab., 2002; Schirmacher şi colab., 2000;
Velizarov şi colab., 1999).
Privitor la efectele non-termice ale radiaţiilor RF, este obligatoriu
să menţionăm şi lucrările de pionierat realizate de Bawin şi colab.,
precum şi de Blackman şi colab. în anii ’70 şi ’80, cu toate că aceste
lucrări se refereau la radiaţii RF de frecvenţe mai joase. În acele expe-
rimente de pionierat s-a descoperit că radiaţiile RF având frecvenţele
purtătoarelor de 147 şi 450 MHz, modulate de semnale sinusoidale de
0-40 Hz, au condus la scăderea concentraţiei ionilor de Ca 2  în celu-
lele cerebrale ale găinilor supuse experimentelor. S-a găsit că efectul
era maxim pentru frecvenţe de modulaţie între 6 – 20 Hz şi la intensi-
tăţi de 0,6 – 1 m W / cm 2 (Bawin şi colab., 1975, 1978). De asemenea
s-a observat că semnalele RF nemodulate nu erau la fel de bioactive ca
şi cele modulate de semnale sinusoidale şi, în plus, aceste efecte de-
pindeau neliniar de intensitatea şi de frecvenţa radiaţiei, prezentând
„ferestre” în cadrul cărora fenomenele apăreau, iar apoi dispăreau
pentru valori situate în afara acestor „ferestre” (Blackman şi colab.,
1980, 1989).
Au fost detectate vătămări ale ADN-ului şi o creştere a activării
proteinei de şoc termic Hsp 70, fără modificări ale ratelor proliferării
celulare, în celulele epiteliale ale ochiului uman în urma unei expuneri
de 2 ore la un câmp RF de 1,8 GHz, modulat în amplitudine pe 217
Hz, cu un SAR de 3 W/kg (Lixia şi colab., 2006).
Într-un alt studiu, activarea genelor şi a proteinelor a fost alte-
rată în liniile de celule endoteliale umane, în urma expunerii la radiaţii
emise de telefoanele mobile GSM funcţionând pe 900 MHz, la un
SAR mediu de 2,8 W/kg. Genele şi proteinele au fost afectate în mod
diferit în urma expunerii pe fiecare dintre liniile celulelor, sugerând
faptul că răspunsul celulelor la acest tip de radiaţie poate fi dependent
de genom şi de proteom, fapt care la rândul său ar putea explica într-o
anumită măsură discrepanţele dintre studiile de replicare efectuate în
diferite laboratoare (Nylund şi Leszczynski, 2006).
Expunerea in vitro a celulelor endoteliale umane, timp de o oră, la

nivele non-termice ale radiaţiilor emise de telefoanele mobile GSM
funcţionând pe 900 MHz, la o valoare medie a ratei SAR de 2 W/kg, a
produs o creştere tranzitorie a proteinei de şoc termic Hsp 27
phosphorylation şi modificări tranzitorii ale nivelelor de activare ale
proteinelor (Leszczynski şi colab., 2002).
Inducerea rapidă (într-un interval de câteva minute) a sintezei
proteinei de şoc termic Hsp 70 a fost observată în experimentele
efectuate pe insecta Drosophila melanogaster (musculiţa de oţet), în
urma expunerii in vivo la radiaţii emise de telefoanele mobile GSM
funcţionând pe 1900 MHz (Weisbrot şi colab., 2003).
În conformitate cu un studiu teoretic, stressul repetat produs de ra-
diaţiile emise de telefoane mobile, ce duc la o continuă activare a ge-
nelor de şoc termic în celulele şi ţesuturile expuse, poate conduce la
apariţia cancerului (French şi colab., 2001).
De asemenea s-a observat că două ore de expunere la radiaţiile
emise de un telefon mobil au modificat caracteristicile structurale şi
biochimice ale acetilcolinesterazei, o enzimă importantă a sistemului
nervos central, conducând la o alterare semnificativă a activităţii sale.
Enzima a fost expusă într-o soluţie apoasă la 5 cm distanţă de telefonul
mobil (Barteri şi colab., 2004).
S-a găsit că expunerea unei soluţii de mioglobină la radiaţii din do-
meniul microundelor de 1950 MHz, timp de 3 ore, la nivele non-termice
afectează proprietăţile biochimice ale proteinei (Mancinelli şi co-
lab., 2004).
Expunerea in vitro timp de o oră a fibroblastului pielii umane la
radiaţii GSM a indus alterări ale morfologiei celulelor şi a crescut
activarea inhibitorilor creşterii celulelor şi a genelor ce controlează
apoptoza (Pacini şi colab., 2002).
Într-un studiu ceva mai vechi s-a arătat că semnalele de tip GSM de
960 MHz, având o rată SAR de 0,021; 0,21 şi 2,1 m W / cm 2 , în
condiţiile unor timpi de expunere de 20, 30 şi respectiv 40 de minute,
au dus la scăderea ratei de proliferare a celulelor amniotice epiteli-
ale umane transformate. Efectul maxim a fost atins la un nivel mai
redus al puterii în condiţiile unui timp mai lung de expunere (Kwee şi
Raskmark, 1998).
Într-un alt studiu, s-a găsit că expunerea in vitro a limfocitelor din

sângele periferic uman la radiaţie de 830 MHz continuă, având o rată
SAR medie de 1,6 – 8,8 W/kg, a generat o mutaţie cromozomială
(aneuploidie) ce produce cancer. S-a observat că efectul este activat
pe cale non-termică (Mashevich şi colab., 2003).
Expunerea pe termen lung a şobolanilor la radiaţii de 900 MHz
emise de telefoanele mobile a produs stress oxidativ (creştere a nu-
mărului produşilor de oxidare a radicalilor liberi) în ţesutul retinei.
Melatonina şi componenta CAPE (caffeic acid phenethyl ester) a pro-
polisului din miere de albine, administrat zilnic animalelor înainte de a
fi expuse la radiaţii electromagnetice, au condus la o reducere semnifi-
cativă a nivelului produşilor de oxidare (Ozguner şi colab., 2006).
Într-un studiu anterior efectuat de acelaşi grup, s-a observat că mela-
tonina a inhibat lezarea ţesuturilor rinichilor şobolanilor, după o expu-
nere de 10 zile, câte 30 de minute pe zi, la radiaţia GSM de 900 MHz
emisă de telefonul mobil (Oktem şi colab., 2005).
Într-un alt experiment, cobaii masculi au fost expuşi la microunde
de tip GSM de 1800 MHz, la valori de 0,1 mW / cm 2 (deci la valori
mult mai mici decât cele maxime acceptate de standardul ICNIRP în
vigoare), timp de 2 săptămâni în zilele lucrătoare, câte 2 ore pe zi.
Apoi cobaii au fost anesteziaţi şi li s-au prelevat eşantioane de sânge
pentru determinări hematologice, ale compoziţiei chimice şi ale tes-
tosteronului. S-a găsit că numărul eritrocitelor şi nivelul testostero-
nului au prezentat valori semnificativ crescute în grupurile expuse
(Forgacs şi colab., 2005).
Cobaii predispuşi la apariţia limfomului, expuşi câte o oră pe zi
(în două perioade de câte 30 de minute fiecare), timp de până la 18
luni, la radiaţii din domeniul microundelor de 900 MHz, cu o frecvenţă
de repetiţie a pulsurilor de 217 Hz (exact cea folosită de telefoanele
mobile) şi la valori ale ratei SAR între 0,007 şi 4,3 W/kg, au dezvol-
tat un număr dublu de tumori faţă de cei neexpuşi (Repacholi şi
colab., 1997).
Cobaii Wistar masculi în vârstă de 35 de zile au fost expuşi în ca-
drul unui alt experiment la radiaţii de 2,45 GHz, câte două ore pe zi, pe
2
o perioadă de 35 de zile, la o densitate de putere de 0,344 mW / cm
(SAR 0,11 W/kg). După aceste 35 de zile, cobaii au fost sacrificaţi şi

întregul ţesut cerebral a fost izolat pentru a fi analizat folosind testul
PKC (protein kinase C). Studiul a indicat o descreştere a activităţii
PKC. Studierea cu ajutorul microscopiei electronice a arătat o creştere
a populaţiei celulelor gliale în cadrul grupului expus. Rezultatele au
indicat faptul că expunerile cronice pot afecta creşterea şi dezvol-
tarea creierului (Paulraj şi Behari, 2006a). Într-un alt studiu al ace-
luiaşi grup, s-a arătat că expunerea cronică la radiaţii din domeniul mi-
croundelor la nivele non-termice (valori ale SAR de 1 şi 2 W/kg) pro-
duce o creştere semnificativă statistic a numărului de rupturi ale lan-
ţului ADN în celulele cerebrale ale cobailor (Paulraj şi Behari, 2006b).
Într-un alt studiu, cobaii plasaţi în interiorul unui „parc de antene”
RF au fost supuşi împerecherilor repetate de cinci ori, timp în care au
fost expuşi continuu la nivele foarte reduse de radiaţie RF (0,168 –
1,053  W / cm 2 – deci de aproximativ o mie de ori mai reduse decât
nivelele maxim acceptate la care emit telefoanele mobile). După fi-
ecare împerechere s-a observat o scădere progresivă a numărului
nou-născuţilor, ceea ce a condus în final la infertilitate ireversibilă
(Magras şi Xenos, 1997). Într-un studiu mai recent al aceluiaşi grup,
s-a găsit că expunerea femelelor de şobolan însărcinate la radiaţii tip
GSM de 940 MHz la nivele foarte joase (5  W / cm 2 ) a condus la
expresii aberante ale proteinelor morfogenetice BMP (implicate în
dezvoltarea renală) din rinichii şobolanilor nou-născuţi (Pyrpasopolou
şi colab., 2004).
Creşterea numărului de micronuclee ale eritrocitelor din măduva
oaselor şobolanilor, indiciu al genotoxicităţii, a fost observată în urma
expunerii timp de 30 de zile, câte 2 ore pe zi, la radiaţii de microunde
de 910 MHz (Demsia şi colab., 2004).
De asemenea s-a observat că mortalitatea embrionilor de găină a
crescut de la 16% la 75% ca urmare a expunerii la radiaţii provenite de
la un telefon mobil GSM (Grigoriev, 2003). Acest rezultat concordă
cu cel al altui studiu în care s-a observat o creştere a mortalităţii ouălor
fertilizate de găină în urma iradierii acestora cu microunde de joasă
putere, în pulsuri şi în undă continuă, de 9,152 GHz (Xenos şi Magras,
2003).
Mai multe studii au evidenţiat faptul că expunerea la microunde

conduce la creşterea permeabilităţii barierei sânge-creier, o barieră
hidrofobică alcătuită din celule endoteliale având scopul de a proteja
creierul mamiferelor de compuşii vătămători ce se pot găsi în sânge.
Un grup de cercetători suedezi a raportat că microundele de 915 MHz,
la intensităţi de valori non-termice, produc scurgeri de albumină în
creier prin bariera sânge-creier la şobolani, acumulându-se în neuroni
şi în celulele gliale care înconjoară vasele capilare din creier (Salford
şi colab., 1994). Acelaşi grup a raportat că radiaţia emisă de un telefon
mobil GSM de test, având o putere de ieşire programabilă constantă,
deschide bariera sânge-creier pentru albumină, conducând la vătăma-
rea celulelor creierului la şobolani. Densitatea de putere şi rata SAR
ale telefonului mobil folosit în acest experiment se încadrau în limitele
setate de standardul internaţional ICNIRP (Salford şi colab., 2003).
S-a constatat de asemenea că expunerea unui model in vitro al unei
bariere sânge-creier, alcătuită din celule cerebrale de şobolan crescute
într-o cultură de celule sangvine prelevate de la porcine, la radiaţii de
microunde de 1800 MHz în pulsuri, având o rată de repetiţie de 217
Hz (la fel ca cea a telefoanelor mobile digitale), la o rată SAR de 0,3 –
0,46 W/kg, a condus la dublarea permeabilităţii la sucroză a barierei
sânge-creier în comparaţie cu o cultură de control (neexpusă radiaţii-
lor) (Schirmacher şi colab., 2000).
Au fost realizate de asemenea experimente care au revelat vătămări
ale ADN-ului şi producerea necrozei (morţii) celulelor în urma expu-
nerii la microunde. Într-o serie de experimente efectuate între anii
1995-1997 pe şobolani, aceştia au fost expuşi timp de 2 ore la radiaţii
de 2450 MHz în pulsuri şi în undă continuă, la o densitate de putere
medie de 2 mW / cm 2 , după care celulele lor cerebrale au fost exami-
nate pentru a determina dacă au apărut sau nu rupturi ale lanţului
ADN. Autorii studiului au obţinut o creştere dependentă de doză (pen-
tru valori ale SAR în întregul corp de 0,6 şi 1,2 W/kg) a ruperilor lan-
ţului ADN la câteva ore după expunere atât la radiaţiile în pulsuri, cât
şi la cele în undă continuă (Lai şi Singh 1995, 1996). Aceiaşi autori au
găsit că melatonina şi PBN (N-terţbutil-alfafenilnitrona) blochează
acest efect al vătămării lanţului ADN în urma expunerii la radiaţii de
microunde (Lai şi Singh, 1997). Acestea au fost primele studii care au

raportat vătămări ale ADN-ului produse de microunde.
Un număr de studii mai recente au evidenţiat vătămări ale
ADN-ului, sau ale celulelor, sau necroză celulară, induse de radiaţii
emise de telefoanele mobile sau similare acestora, la nivele non-termice
ale intensităţii (Aitken şi colab., 2005; Diem şi colab., 2005; Panagopoulos
şi colab., 2007; Salford şi colab., 2003; Markova şi colab., 2005; Caraglia
şi colab., 2005; Nikolova şi colab., 2005). Aitken şi colab. (2005) au
raportat vătămări ale genomului mitocondrial al şoarecilor expuşi la
radiaţii de 900 MHz, la o rată SAR de 0,09 W/kg, timp de 7 zile, câte
12 ore pe zi. Diem şi colab. (2005) au raportat ruperea lanţului ADN în
celulele prelevate de la oameni şi de la şobolani, expuse la radiaţii de
1800 MHz de tipul celor emise de telefoanele mobile. Panagopoulos şi
colab. (2007) au observat o fragmentare a ADN-ului într-un grad foar-
te ridicat, produs în celulele de reproducere ale femelelor insectelor
Drosophila ca urmare a unei expuneri zilnice de numai câteva minute,
timp de doar câteva zile, la radiaţiile emise de un telefon mobil real.
Experimente anterioare efectuate de acelaşi grup au arătat o descreş-
tere semnificativă a capacităţii de reproducere la aceleaşi insecte, ca
urmare a unor expuneri similare la radiaţiile emise de un telefon mobil
real (Panagopoulos şi colab., 2004).
B. Studii clinice efectuate pe oameni. Efecte asupra EEG, EDA,

melatoninei etc.
Mai multe studii au arătat că radiaţiile emise de telefoanele mobile
pot afecta electroencefalogramele (EEG), activitatea electrodermică
(EDA) şi rata sintezei hormonilor (de exemplu melatonina) la oameni.
Într-o serie de experimente realizate de un grup finlandez, s-a găsit
că expunerea la radiaţiile emise de telefoanele mobile GSM a dus la
alterarea activităţii oscilatorii EEG a subiecţilor umani adulţi, în
benzile de frecvenţă 6-8 Hz şi 8-10 Hz (Krause şi colab., 2000). În
experimente mai recente efectuate de acelaşi grup, expunerea copiilor
în vârstă de 10-14 ani la câmpul emis de telefoanele mobile GSM a
produs modificări ale răspunsului EEG oscilatoriu al creierului la frec-
venţele de 4-8 Hz şi 15 Hz (Krause şi colab., 2006).
Expunerea timp de 30 de minute la câmpuri de radiaţie electromag-

netică de 900 MHz, modulate în pulsuri, de tipul celor emise de tele-
foanele mobile, a condus la activarea fluxului sangvin cerebral regio-
nal (rCBF) şi la o putere EEG crescută în domeniul frecvenţelor alpha
(8-12 Hz) înainte de începerea somnului şi în timpul somnului (Huber
şi colab., 2002). Într-un alt set de experimente ale aceluiaşi grup, ex-
punerea timp de 30 de minute la acelaşi câmp de 900 MHz de tip GSM
în timpul perioadei de veghe ce precede somnul a condus la creşterea
puterii spectrale a EEG în somnul non-REM. Creşterea maximă a avut
loc în domeniile de frecvenţă 9,75-11,25 Hz şi 12,5-13,25 Hz în de-
cursul perioadei de început a somnului (Huber şi colab., 2000).
De asemenea s-a găsit că expunerea de dinaintea somnului la radi-
aţiile emise de telefonul mobil au dus la descreşterea rapidă a latenţei
somnului REM, precum şi la creşterea puterii spectrale EEG în dome-
niul de frecvenţe 11,5 – 12,5 Hz, pe perioada de început a somnului de
după expunere (Loughran şi colab., 2005).
S-a observat şi că radiaţiile emise de telefonul mobil afectează
activitatea neuronală a sistemului nervos central, fapt observat cu
ajutorul EDA, un indice al sistemului nervos simpatic. S-a observat că
expunerea la radiaţiile emise de telefonul mobil prelungeşte latenţa
EDA (răspunsul rezistenţei pielii), indiferent în ce parte a capul ui a
fost ţinut telefonul mobil (Esen şi Esen, 2006). Prin urmare, expunerea
la radiaţiile telefonului mobil poate duce la scăderea vitezei de reacţie
a utilizatorilor, cu diferite consecinţe negative, cum ar fi de exemplu
creşterea riscului accidentelor pentru persoanele care vorbesc la tele-
fonul mobil în timp ce conduc maşina.
O creştere semnificativă statistic a vătămărilor cromozomiale a
fost găsită la limfocitele din sângele persoanelor ce utilizau telefoanele
mobile GSM de 900 MHz, în comparaţie cu un grup de control alcătuit
din persoane ce nu utilizau telefonul mobil, grupurile fiind adaptate
după vârstă, stare a sănătăţii, carieră profesională etc. Creşterea s-a do-
vedit încă şi mai ridicată în cazul utilizatorilor fumători şi al celor al-
coolici (Gadhia şi colab., 2003).
S-a constatat de asemenea că expunerea prelungită la radiaţiile emi-
se de telefonul mobil (timp de mai mult de 25 de minute pe zi) a con-
dus la diminuarea producerii melatoninei în rândul bărbaţilor utiliza-

tori de telefon mobil. Efectul a fost sporit şi mai mult de expunerea supli-
mentară la câmpuri magnetice ELF de 60 Hz (Burch şi colab., 2002).
C. Studii epidemiologice
După cum afirmă profesorul suedez L. Hardell şi grupul său de cer-
cetare, rezultatele concludente de până acum ale studiilor epidemiolo-
gice efectuate pe persoanele care au utilizat telefoane mobile timp de
mai mult de zece ani indică în mod consistent un risc crescut de neu-
rom şi gliom acustic (Hardell şi colab., 2007a). Alte lucrări ale ace-
luiaşi grup de cercetare au descoperit o legătură între utilizarea tele-
foanelor mobile digitale (generaţia a doua) şi analogice (prima gene-
raţie) şi tumorile cerebrale maligne, având cele mai mari valori pentru
o perioadă de latenţă mai mare de zece ani (Hardell şi colab., 2006).
Un studiu egiptean recent (Abdel-Rassoul şi colab., 2007) a găsit că
persoanele ce locuiesc în apropierea staţiilor de bază de telefonie mo-
bilă pot dobândi un număr de probleme neuropsihiatrice precum
dureri de cap, tulburări de memorie, ameţeli, tremurături, depresii, tul-
burări ale somnului, raportate de asemenea în studii anterioare sub nu-
mele de „sindromul microundelor” (Navarro şi colab., 2003), la care
se adaugă alterări ale performanţelor funcţiilor neurocomportamentale.
Rezultate asemănătoare au fost obţinute şi în alte studii realizate în
diferite ţări ca Franţa (Santini şi colab., 2003), Polonia (Bortkiewicz şi
colab., 2004), Spania (Navarro şi colab., 2003), Austria (Hutter şi co-
lab., 2006).
De asemenea, alte studii epidemiologice au raportat diminuări ale
populaţiei de păsări din jurul staţiilor de bază de telefonie mobilă la
distanţe de 100 – 600 m faţă de pilonul de telefonie mobilă, în Belgia
(Everaert şi Bauwens, 2007) şi în cadrul unei distanţe de 200 m faţă de
pilon, în Spania (Balmori, 2005). Aceste studii sunt în concordanţă cu
studii biologice anterioare care raportaseră o creştere a mortalităţii em-
brionilor păsărilor, expuşi la nivele joase de radiaţii (5 – 120  W / cm 2 )
provenite de la antene de radiofrecvenţă (Xenos şi Magras, 2003).
BIOINITIATIVE: MOTIVE PENTRU IMPUNEREA UNUI NOU

STANDARD AL EXPUNERII LA RADIAŢII ELECTROMAGNETICE,
DIN CONSIDERENTE BIOFIZICE
Dovezi ale efectelor genotoxice ale radiaţiilor emise de telefoanele
mobile
(Henry Lai, Universitatea Washington, SUA, iulie 2007)
A. Studii care au demonstrat efecte negative asupra ADN-ului
Aitkem şi colab. (2005) au expus cobai la radiaţii electromagnetice
de 900 MHz având o rată specifică de absorbţie (SAR) de 0,09 W/kg,
timp de 7 zile, câte 12 ore pe zi. Rezultatele studiului realizat prin me-
toda QPCR au arătat o vătămare semnificativă atât a genomului mito-
condrial (p < 0,05), cât şi a locus-ului nuclear al β-globinei (p < 0,01).
Belyaev şi colab. (2009) au descoperit că microundele emise de te-
lefoanele mobile UMTS/GSM induc inhibarea pe termen lung a foca-
relor de reparare 53BP1/gamma-H2AX ale ADN-ului în limfocitele
umane.
Diem şi colab. (2005) au expus fibroblastul uman şi celulele granu-
loase ale şobolanilor la radiaţiile emise de telefonul mobil (1800 MHz;
SAR 1,2 sau 2 W/kg; diferite modulaţii; timp de 4, 16 şi 24 de ore, in-
termitent 5 minute sau 10 minute, sau continuu). Expunerea la aceste
radiaţii a condus la vătămări ale lanţului ADN. Efectele au apărut după
16 ore de expunere în cazul ambelor tipuri de celule şi condiţiile a di-
ferite modulaţii ale radiaţiilor emise de telefonul mobil.
Gandhi şi Anita (2005) au raportat de asemenea vătămări ale lan-
ţului ADN şi micronucleaţii în limfocite la utilizatorii de telefoane
celulare.
Lai şi Singh (1995; 1996; 1997a; 2005) şi Lai şi colab. (1997) au
raportat creşteri ale numărului de vătămări ale lanţului ADN în celu-
lele cerebrale ale şobolanilor expuşi timp de 2 ore la radiaţii electro-
magnetice de 2450 MHz la 0,6 – 1,2 W/kg.
Lixia şi colab. (2006) au raportat vătămări ale ADN-ului în celulele
epiteliale ale cristalinului ochiului uman după 2 ore de expunere la ra-
diaţii de 1,8 GHz la 3 W/kg.
Markova şi colab. (2005) au raportat că radiaţiile GSM afectează

conformaţia cromatinei şi a focarelor gama-H2AX colocalizate în fo-
care distincte, cu ruperi ale lanţului ADN în limfocitele umane.
Nikolova şi colab. (2005) au raportat o creştere a numărului de vă-
tămări ale lanţului ADN în celulele stem ale embrionilor cobailor în
urma expunerii acute la câmpuri electromagnetice de 1,7 GHz.
Paulraj şi Behari (2006) au raportat o creştere a numărului vătămă-
rilor lanţului ADN în celulele cerebrale ale şobolanilor în urma expu-
nerii timp de 35 de zile la câmpuri electromagnetice de 2,45 şi de 16,5
GHz, la 1 şi 2,01 W/kg.
Phillips şi colab. (1998) au descoperit creşteri ale numărului vătă-
mărilor lanţului ADN în urma expunerii la diferite forme de radiaţii
emise de telefoanele celulare.
Sun şi colab. (2006) au raportat o creştere a numărului de vătămări
ale lanţului ADN din celulele epiteliale ale cristalinului ochiului uman
în urma expunerii timp de 2 ore la un câmp de radiaţii de 1,8 GHz la 3
şi 4 W/kg. Vătămările ADN-ului produse de câmpul electromagnetic
de 4 W/kg au fost ireversibile.
Zhang şi colab. (2006) au raportat că radiaţiile electromagnetice pe
1800 MHz, la 3,0 W/kg au produs vătămări ale ADN-ului în celulele
pulmonare ale hamsterilor de China în urma unei expuneri de 24 de ore.
B. Studii care au raportat apariţia micronucleelor

Balode (1996) a obţinut eşantioane sangvine de la vacile de la o
fermă situată în apropierea radarului Skrunda şi de la vacile dintr -o
zonă neexpusă la radiaţii electromagnetice. Micronucleele din eritroci-
tele periferice au fost găsite în număr semnificativ mai mare la vacile
expuse radiaţiilor electromagnetice.
Busljeta şi colab. (2004) au expus cobaii masculi la câmpuri de ra-
diaţii electromagnetice de 2,45 GHz timp de 2 ore pe zi, 7 zile pe săp-
tămână, la 5-10 m W / cm 2 timp de până la 30 de zile şi au observat o
creştere a numărului celulelor micronucleate.
D’Ambrosio şi colab. (2002) au expus sângele uman periferic la
unde continue (CW) sau modulate în fază (GMSK) pe frecvenţa de
1,748 GHz, timp de 15 minute la o rată de absorbţie specifică maximă
de aprox. 5 W/kg. Ei au obţinut o creştere semnificativă a numărului

micronucleelor în urma expunerii de tip GMSK.
Ferreira şi colab. (2006) au găsit că puii de şobolan expuşi la radia-
ţiile emise de un telefon celular în timpul embriogenezei lor au prezen-
tat o creştere semnificativă a frecvenţei apariţiei micronucleelor.
Gandhi şi Singh (2005) au analizat, pe termen scurt, apariţia abera-
ţiilor cromozomiale în culturile periferice de limfocite, precum şi a
micronucleelor în celulele mucoasei bucale. Ei au raportat o creştere
a numărului celulelor bucale micronucleate şi a anormalităţilor citolo-
gice în cultura de limfocite.
Garaj-Vrhovac şi colab. (1999) au investigat limfocitele din sângele
periferic de la 12 subiecţi expuşi la locul de muncă la radiaţii din do-
meniul microundelor. Rezultatele au arătat o creştere a frecvenţei apa-
riţiei micronucleelor, precum şi a perturbărilor distribuţiei celulelor în
cadrul primei, celei de-a doua şi a treia diviziuni mitotice la subiecţii
expuşi în comparaţie cu cei din grupul de control.
Tice şi colab. (2002) au măsurat frecvenţa apariţiei micronucleelor
în leucocitele umane, ca urmare a expunerii la diferite forme de sem-
nale emise de telefoanele celulare. Celulele au fost expuse la 37±1º C,
timp de 24 de ore, la rate specifice de absorbţie (SAR) de 5,0 şi de
10,0 W/kg. Rezultatul a fost o creştere semnificativă a frecvenţei lim-
focitelor micronucleate, aproximativ de patru ori, independent de teh-
nologie, de prezenţa sau de absenţa modulaţiei vocale şi de frecvenţă.
Trosic şi colab. (2001) au investigat efectul unei iradieri cu micro-
unde pe 2450 MHz asupra cineticii macrofagelor alveolare şi asupra
formării celulelor-gigant multinucleate după iradierea întregului corp
al şobolanilor la 5-15 m W / cm 2 . Un grup de animale de laborator a
fost împărţit în patru subgrupuri care au fost supuse la 2, 8, 13 şi 22 de
şedinţe de iradiere de câte 2 ore fiecare. La aceste animale celulele mi-
cronucleate au fost găsite în număr semnificativ crescut, direct propor-
ţional cu durata expunerii şi cu doza aplicată.
Trosic şi colab. (2002) au expus cobai Wistar masculi adulţi timp
de 2 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pe o perioadă de până la 30 de zile,
la microunde de 2450 MHz la o densitate de putere de 5-10 m W / cm 2 .
Frecvenţa apariţiei micronucleelor în eritrocitele policromatice a fost
mult sporită la animalele expuse, comparativ cu animalele din grupul

de control.
Trosic şi colab. (2004) au investigat frecvenţa apariţiei micronucle-
elor şi în celulele roşii din măduva osoasă a şobolanilor, expuşi la mi-
crounde de 2450 MHz, în aceleaşi condiţii ca şi cobaii din experimen-
tul anterior. Rezultatele au arătat şi în acest caz o creştere semnificati-
vă a numărului eritrocitelor policromatice micronucleate. Aceiaşi cerce-
tători au obţinut rezultate similare şi într-un experiment asemănător din
2006 (Trosic şi colab., 2006).
Zotti-Martelli şi colab. (2000) au expus limfocitele din sângele pe-
riferic uman la câmpuri electromagnetice de diferite frecvenţe (2,45 şi
7,7 GHz) şi cu diferite densităţi de putere (10, 20 şi 30 m W / cm 2 )
timp de 15, 30 şi 60 de minute. Rezultatele au arătat pentru ambele frec-
venţe ale radiaţiilor o inducere a micronucleelor în grupul expus şi lip-
sa lor la grupul de control.
Aceiaşi oameni de ştiinţă, într-un studiu mai recent (Zotti-Martelli
şi colab., 2005), au expus eşantioane de sânge de la nouă donatori de
sânge sănătoşi, timp de 60, 120 şi 180 de minute la microunde de 1800
MHz la densităţi de putere de 5, 10 şi 20 m W / cm 2 . A fost observată
o creştere semnificativă a numărului micronucleelor în limfocite, di-
rect proporţională cu timpul de expunere şi cu densitatea de putere a
radiaţiilor.
C. Studii care au raportat efecte negative ale radiaţiilor emise de

telefoanele mobile asupra cromozomilor şi genomului
Belyaev şi colab. (2005) au investigat răspunsul limfocitelor subi-
ecţilor sănătoşi ce acuză hipersensibilitate la radiaţiile emise de tele-
foanele mobile GSM (915 MHz, rată specifică de absorbţie 37 mW/kg).
Modificările în conformaţia cromatinei au fost măsurate prin metoda
AVTD (anomalous viscosity time dependecies). Expunerea la aceste
radiaţii emise de telefonul mobil, la temperatura camerei, a condus la o
condensare semnificativă a cromatinei, similară cu efectul şocului ter-
mic la temperaturi de 41º C.
Mashevich şi colab. (2003) au găsit că limfocitele din sângele peri-
feric uman, expuse la câmpuri electromagnetice continue de 830 MHz
(1,6 – 8,8 W/kg timp de 72 de ore) au prezentat o aneuploidie cromo-
zomială dependentă de SAR, ceea ce constituie o „mutaţie somatică”

majoră ce conduce la instabilitate genomică şi aşadar la cancer.
Aneuploidia a fost însoţită de un mod anormal de replicare a regiunii
cromozomului 17 implicată în segregare (ariile repetitive de ADN aso-
ciate cu centromerul), acest fapt arătând că alterările epigenetice sunt
implicate în toxicitatea genetică dependentă de SAR. Efectele au fost
non-termice.
Sarimov şi colab. (2004) au obţinut că expunerea la microunde de
895-915 MHz, la o rată de 5,4 mW/kg, a condus la modificări semnifi-
cative ale condensării cromatinei în limfocitele umane. Efectele sunt
similare răspunsului la stres şi variază în funcţie de frecvenţă şi de per-
soanele donatoare de sânge.
Sarkar şi colab. (1994) au expus şoareci la microunde de 2450
MHz, la o densitate de putere de 1 m W / cm 2 timp de 2 ore pe zi, pe o
perioadă de 120, 150 şi 200 de zile. S-a observat rearanjarea segmen-
telor de ADN în creierul şi în testiculele animalelor expuse.
Sykes şi colab. (2001) au expus zilnic şoarecii câte 30 de minute la
radiaţii de 900 MHz, la o frecvenţă de repetiţie a pulsurilor de 217 Hz,
timp de 25 de zile. Au fost analizate secţiuni din splină pentru observa-
rea eventualelor inversii ale ADN-ului. S-a observat o reducere semni-
ficativă a inversiilor la şoarecii expuşi timp de 25 de zile. Această ob-
servaţie, afirmă autorii articolului, sugerează că expunerea la radiaţii
de tipul celor emise de telefoanele mobile poate conduce la o perturba-
re a frecvenţei de recombinare, fapt ce poate inhiba refacerea ADN-ului148.
Dovezi ale efectelor radiaţiilor emise de telefoanele mobile

asupra sistemului imunitar
(Olle Johanson, Institutul Karolinska, Stockholm, Suedia, iulie 2007)
Sistemul imunitar şi electrosensibilitatea
Un număr în creştere de studii au arătat clar diverse efecte biolo-
gice la nivel celular datorate expunerii la câmpurile electromagnetice,
148
Cf. H. Lai, „Evidence for Genotoxic Effects (RFR and ELF Genotoxicity)”,
Raportul BioInitiative: A Rationale for a Biologically-based Exposure Standard
for Electromagnetic Radiation, cap. 6, iulie 2007.
inclusiv de la expunerea la radiaţii de microunde de nivele joase ale

intensităţii. Astfel de câmpuri electromagnetice sunt prezente în viaţa
de zi cu zi, la muncă, acasă şi în locurile unde ne petrecem timpul li-
ber. Bioefectele acestora sunt documentate substanţial în literatura şti-
inţifică şi sunt direct relevante pentru sănătatea publică.
Efectele directe asupra sistemului imunitar au fost raportate pentru
prima dată la persoanele ce prezentau simptome de electrosensibi-
litate. Au fost raportate simptome precum mâncărimi ale pielii, dureri,
senzaţii de arsură, înroşiri ale pielii, pustule etc. în urma expunerii la
radiaţiile emise de terminale video, telefoane mobile, telefoane fixe
fără fir (DECT sau cordless), echipamente WiFi, precum şi de alte dis-
pozitive electromagnetice. Frecvent au fost raportate şi simptome afec-
tând organele interne, ca inima şi sistemul nervos central.
O definiţie a electrosensibilităţii (Bergqvist şi colab., 1997) este
următoarea: „un fenomen în care indivizii suferă efecte adverse asupra
sănătăţii în timp ce utilizează sau se află în vecinătatea dispozitivelor
ce emit câmpuri electrice, magnetice sau electromagnetice (EMF).”
Stenberg (1995) face distincţie între două categorii: cei care expe-
rimentează simptome ce afectează pielea capului, ca efect al lucrului în
faţa terminalelor video (ex. monitorul computerului), ca de exemplu
mâncărimi, înţepături, senzaţii de arsură, eriteme etc; iar cei din a doua
categorie – persoanele electrosensibile propriu-zise – suferă, pe lângă
aceste simptome, şi oboseală cronică, dureri de cap, insomnii, ameţeli,
probleme cardiace şi de memorie.
Hillert (2004) raportează că simptomele electrosensibilităţii pot in-
clude probleme ale pielii, iritări ale ochilor, nas înfundat sau guturai,
alterarea simţului gustului, gât uscat, răguşeală, tuse, senzaţie de presi-
une în urechi, oboseală, dureri de cap, greaţă, ameţeală şi dificultăţi de
concentrare.
Cox (2004) a raportat un studiu realizat în Marea Britanie despre
electrosensibilitate. Simptomele acuzate de utilizatorii telefoanelor
mobile au inclus dureri de cap (85%), ameţeli (27%), oboseală (24%),
greaţă (15%), mâncărimi (15%), înroşiri ale pielii (9%), senzaţii de
arsură (61%) şi probleme cognitive (42%). Pentru aceste persoane din
Marea Britanie care au acuzat simptome ale electrosensibilităţii, cau-
zele acestor simptome au fost pilonii de telefonie celulară (18%), te-

lefoanele fixe fără fir (36%), terminalele video (27%), televizoarele
(12%) şi tuburile cu fluorescenţă (18%).
Fox şi colab. (2004) au raportat că un studiu asupra persoanelor
electrosensibile a revelat simptome ca ameţeli şi lipsă de orientare.
Levallois şi colab. (2002) au raportat în studiul lor prevalenţa hi-
persensibilităţii la câmpurile electromagnetice în California. Ei au gă-
sit că aproximativ 3% din populaţie au recunoscut că sunt electrosen-
sibili. Aproximativ 0,5 % din populaţie au afirmat că au fost nevoiţi să
îşi schimbe slujba sau să rămână şomeri ca urmare a severităţii simp-
tomelor bolii electrosensibilităţii.
Un studiu german recent sugerează că prevalenţa subiecţilor care
acuză probleme de sănătate în urma expunerii la câmpuri electromag-
netice nu este deloc neglijabilă. Într-un eşantion de 2.500 de persoane,
8% au acuzat probleme de sănătate în urma expunerii la antenele staţi-
ilor de bază de telefonie mobilă sau în urma utilizării telefoanelor mo-
bile şi a telefoanelor fixe fără fir (conform cu datele de la Institut für
angewandte Sozialwissenschaft, 2004). În Suedia, 3,1% din întreaga
populaţie a ţării recunosc că sunt electrosensibili. În 1997, un grup de
experţi europeni a raportat că electrosensibilitatea are o prevalenţă mai
mare în Suedia, Germania şi Danemarca. Röösli şi colab. (2004) şi
Röösli (2008) estimează că procentul persoanelor din Elveţia ce suferă
de electrosensibilitate este de aproximativ 5%.
Vecchio şi colab. (2007) au arătat că radiaţiile emise de telefoanele
mobile afectează sincronizarea ritmurilor cerebrale. Descoperirile lor
indică faptul că expunerea prelungită la emisiile telefoanelor mobile
afectează activitatea corticală şi viteza sincronizării neuronale prin
cuplare funcţională interemisferică a ritmurilor EEG. Astfel, aceste ex-
puneri pot afecta modul în care creierul este capabil să proceseze in-
formaţia, ca urmare a interferenţei cu ritmurile de sincronizare dintre
cele două jumătăţi ale creierului şi prin dereglarea benzilor normale de
unde alfa 2 (aprox. 8-10 Hz) şi alfa 3 (10-12 Hz).
Markova şi colab. (2005) au raportat că expunerea non-termică la
microundele emise de telefoanele mobile GSM la nivele mai reduse
decât cele maxime admise de standardele de siguranţă ICNIRP afec-
tează focarele 53BP1 şi γ-H2AX, precum şi conformaţia cromatinei în

limfocitele umane. Ei au investigat efectele radiaţiilor de microunde
GSM, având diferite frecvenţe purtătoare, asupra limfocitelor umane
prelevate de la persoane sănătoase şi de la persoane ce suferă de
electrosensibilitate. Ei au măsurat modificările în conformaţia croma-
tinei, ce constituie un indicator al răspunsului la stress şi al efectelor
genotoxice, şi au analizat proteinele 53BP1 (ce are rol în suprimarea
tumorilor) şi γ-H2AX. Autorii au raportat că expunerea la microunde
emise de telefoanele mobile GSM afectează conformaţia cromatinei şi
focalizarea 53BP1 / γ-H2AX într-o manieră similară şocului termic.
Efectele au fost observate atât la persoanele electrosensibile, cât şi la
cele sănătoase. Aceste efecte au avut loc la nivele non-termice ale ex-
punerii la microundele emise de telefoanele mobile, nivele care sunt
astăzi permise de standardele de protecţie ale Comisiei Internaţionale
de Protecţie contra Radiaţiilor Neionizante (ICNIRP)149.
REZULTATELE CELOR MAI RECENTE STUDII ŞTIINŢIFICE

DIN DIVERSE ŢĂRI
Un studiu austriac recent (Augner şi colab., 2009) a cercetat efec-
tele pe termen scurt ale radiaţiilor emise de antenele de telefonie
GSM asupra stării de bine (linişte, bună-dispoziţie, putere de con-
centrare). Concluzia acestui studiu a fost că o expunere pe termen
scurt la radiaţiile emise de antenele de telefonie GSM poate avea un
impact asupra stării de bine prin reducerea stării de atenţie psihică.
O altă analiză a fost realizată de un grup de cercetători suedezi
(Hardell şi colab., 2008) care au evaluat efectele pe termen lung ale
telefoanelor mobile pe baza a zece studii de caz, realizate pe persoane
umane în Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Germania, Franţa,
Marea Britanie, SUA şi Japonia. Rezultatele obţinute au arătat că utili-
zarea ipsilaterală (de aceeaşi parte a capului) a telefonului mobil pe o
perioadă mai lungă decât zece ani (de ex. 1997-2008) a condus la o
creştere semnificativă a riscului apariţiei tumorilor cerebrale: gliom
149
Cf. O. Johansson, „Evidence for Effects on the Immune System”,
Raportul BioInitiative: A Rationale for a Biologically -based Exposure
Standard for Electromagnetic Radiation, cap. 8, iulie 2007.
(OR: 2,0; interval de încredere: 1,2 – 3,4) şi de neurom acustic (OR:

2,4; interval de încredere: 1,2 – 5,3). Autorii au conchis că această
„meta-analiză” a arătat un exemplu semnificativ de asociere dintre
utilizarea telefonului mobil pe o perioadă mai lungă decât zece ani şi
apariţia gliomului şi neuromului acustic.
Într-un alt studiu suedez, realizat de această dată pe cobai, au fost
evidenţiate tulburări cognitive ca urmare a expunerii pe termen lung
la radiaţiile emise de un telefon mobil GSM-900 (Nittby şi colab.,
2008). Cobaii au fost expuşi timp de 2 ore pe săptămână, pe o durată
de 55 de săptămâni, la radiaţii cu diferite nivele ale ratei SAR emise de
un telefon mobil GSM-900. Cobaii expuşi la aceste radiaţii au prezen-
tat tulburări de memorie legate de amintirea anumitor obiecte şi a or-
dinii în timp în care acestea le-au fost prezentate. Rezultatele au indi-
cat astfel o diminuare semnificativă a memoriei la cobaii expuşi la ra-
diaţii din domeniul microundelor emise de un telefon mobil GSM-900.
Un om de ştiinţă austriac, Dr. Gerd Oberfeld, a condus un studiu
epidemiologic efectuat pe o perioadă de zece ani, între 1997 şi 2007,
în regiunile Hausmannstätten şi Vasoldsberg din Austria (Oberfeld,
2008). Acest studiu epidemiologic a avut în vedere incidenţa cazurilor
de cancer în proximitatea antenelor de telefonie mobilă. Concluzia
acestui studiu a fost o creştere semnificativă a cazurilor de cancer (cu
o prevalenţă a cancerului la sân şi a tumorilor cerebrale) în cadrul unei
raze de 200 de metri în jurul antenelor de telefonie mobilă aflate în
funcţiune.
Alte studii au arătat influenţa acestor radiaţii asupra fertilităţii.
Un grup de oameni de ştiinţă din Statele Unite şi un grup din India au
colaborat recent la realizarea unui studiu clinic al efectelor utilizării
telefoanelor mobile asupra spermei bărbaţilor acuzând probleme de
infertilitate (Agarwal şi colab., 2008). La acest studiu au participat 361
de bărbaţi, care au fost împărţiţi în patru grupuri, în funcţie de durata
utilizării de către aceştia a telefonului mobil: grupul A (cei care nu
foloseau deloc telefoane mobile), grupul B (sub 2 ore pe zi de utili-
zare), grupul C (între 2 şi 4 ore de utilizare zilnică) şi grupul D (peste
4 ore de utilizare zilnică). Au fost evaluaţi parametrii lichidului sper-
matic (volum, timp de lichefiere, pH, vâscozitate, numărul spermato-
zoizilor, mobilitatea şi morfologia acestora). Studiul a arătat că utiliza-

rea telefonului mobil a dus la diminuarea calităţii spermei, ca urmare a
reducerii numărului spermatozoizilor, a mobilităţii, viabilităţii şi a
morfologiei acestora. Diminuarea proprietăţilor spermei a fost direct
proporţională cu durata de expunere zilnică la radiaţiile emise de te-
lefonul mobil, independent de calitatea spermei.
Problema infertilităţii este un fenomen ce priveşte şi aproximativ
15% din cuplurile căsătorite din Polonia, iar în aproximativ jumătate
din cazuri incapacitatea de a procrea vine din partea bărbatului. Un
studiu polonez a evaluat efectele utilizării telefoanelor mobile asupra
fertilităţii pe un eşantion alcătuit din 304 bărbaţi. Aceştia au fost îm-
părţiţi în trei grupuri: grupul A, alcătuit din 99 de bărbaţi ce nu au uti-
lizat niciodată telefoane mobile; grupul B, alcătuit din 157 de bărbaţi
care au utilizat sporadic telefonul GSM pe o perioadă între 1 şi 2 ani;
şi grupul C, alcătuit din 48 de bărbaţi care au utilizat telefonul mobil
timp de mai mult de doi ani. În analiza efectului radiaţiilor GSM asu-
pra spermei, s-a observat că procentul de spermatozoizi având o mor-
fologie anormală era direct proporţional cu durata de expunere la un-
dele emise de telefoanele GSM. S-a constatat de asemenea că diminua-
rea procentului de spermatozoizi mobili din lichidul spermatic a fost
proporţională cu frecvenţa utilizării telefoanelor mobile (Wdowiak şi
colab., 2007).
Şi în Turcia s-au efectuat studii ale efectelor undelor electromag-
netice emise de telefoanele mobile asupra mobilităţii spermatozoi-
zilor umani. Eşantioanele de spermă de la fiecare bărbat dintre cei 27
ce au fost supuşi studiului au fost împărţite în două părţi egale: prima
jumătate au fost expuse la radiaţii electromagnetice emise de un te-
lefon mobil pe 900 MHz aflat în funcţiune, iar cealaltă jumătate nu au
fost expuse. Şi în acest studiu s-a observat că aceste radiaţii reduc mo-
bilitatea spermatozoizilor; mai mult, s-a constatat şi că expunerea pe
termen lung la aceste radiaţii poate conduce la modificări structurale
sau comportamentale ale celulelor reproducătoare umane (Erogul şi
colab., 2006).
Şi în Ungaria s-au realizat studii similare, care au evidenţiat de
asemenea o relaţie între utilizarea telefonului mobil şi calitatea sper-
mei. De exemplu, un studiu realizat de cercetătorii maghiari de la Uni-
versitatea din Szeged (Fejes şi colab., 2005), făcut pe un total de 371

de subiecţi, a evidenţiat o legătură între utilizarea prelungită a telefo-
nului mobil şi efecte negative asupra caracteristicii de mobilitate a
spermatozoizilor.
Un studiu israelian făcând parte din programul internaţional de
cercetare epidemiologică „Interphone” a evaluat legătura dintre utiliza-
rea telefonului mobil şi riscul tumorilor benigne şi maligne ale glan-
dei parotide (Sadetzki şi colab., 2008). Studiul a cuprins 402 de cazuri
de tumori benigne şi 58 maligne diagnosticate la o vârstă de 18 ani sau
mai mare, în perioada 2001-2003, precum şi un grup de control alcătu-
it din 1266 de persoane. Analiza celor care utilizează regulat telefoane
mobile şi a celor care trăiesc în condiţii ce pot duce la nivele mai m-
ariale expunerii a evidenţiat riscuri considerabil mai mari. Pentru cei
care au ţinut telefonul mobil pe aceeaşi parte a capului în timpul con-
vorbirilor, rata OR pentru categoria celor cu cea mai mare durată cu-
mulată a apelurilor a fost de 1,58 (interval de încredere la 95%: 1,11;
2,24). Pentru aceste măsurători s-a găsit o tendinţă de comportare de
tip doză-răspuns. Fiind bazat pe cel mai mare număr de pacienţi cu tu-
mori ale glandei parotide studiat până acum, studiul a evidenţiat o legă-
tură între utilizarea telefoanelor celulare şi tumorile glandei parotide.
Universitatea Blaise Pascal din Clermont-Ferrand, Franţa a reali-
zat studii ale efectelor undelor emise de telefonul mobil asupra plan-
telor. Echipa de cercetători a pus în evidenţă efectele genetice ale radi-
aţiilor câmpurilor electromagnetice pe 900 MHz (frecvenţa cea mai u-
tilizată în telefonia mobilă) asupra plantelor (tomate). Ei au demons-
trat că la valori ale câmpului de 5 V/m (volţi pe metru) mult inferioare
normelor actuale în vigoare (41 V/m şi chiar mai mult, în funcţie de
frecvenţele utilizate) şi în urma unei scurte expuneri (între 5 şi 15
minute) s-au observat efecte biochimice comparabile cu cele care apar
în urma unei lovituri sau a unei răni. Rezultatele acestei cercetări „au
permis stabilirea unei legături între aceste radiaţii electromagnetice şi
un răspuns fiziologic imediat, eliminând orice ambiguitate legată de
intervenţia factorilor externi în aceste experienţe sau de parametri su-
biectivi greu de controlat.” (Ledoigt şi colab., 2007)
Un studiu egiptean a evaluat efectele neurocomportamentale în
rândul persoanelor locuind în vecinătatea antenelor de telefonie mo-
bilă (Abdel-Rassoul şi colab., 2007). Studiul a fost efectuat pe 37 de

persoane locuind într-o clădire pe care fuseseră amplasate antene de
telefonie mobilă, pe 48 de persoane locuind vizavi şi pe un grup de
control alcătuit din 80 de persoane. În grupurile ce fuseseră expuse
radiaţiilor s-au constatat efecte neuropsihice precum: dureri de cap,
tulburări de memorie, vertije, tremurături, simptome de depresie, tul-
burări ale somnului, efectele fiind mai accentuate la cei care locuiau în
clădire, sub antene. Câmpul electromagnetic măsurat în interiorul clă-
dirii avea o valoare de 0,2 V/m (deci mult inferior nivelelor maxime de
expunere acceptate de normele în vigoare).
Şi în Austria au fost studiate efectele neuropsihice asupra persoa-
nelor locuind în vecinătatea staţiilor de bază de emisie de telefonie
mobilă. Un grup de cercetători ştiinţifici de la Universitatea de Medi-
cină din Viena a realizat un studiu epidemiologic pe oamenii ce lo-
cuiesc în mediul rural la distanţe de 24 – 600 metri faţă de staţia de
emisie (o valoare medie a expunerii de 0,05 mW / m 2 , sau 0,3 V/m) şi
în mediul urban la distanţe de 20 – 250 metri faţă de staţia de emisie (o
valoare medie a expunerii de 0,02 mW / m 2 , sau 0,12 V/m), cu un
maxim al expunerii la 4,1 mW / m 2 , sau 25 V/m. Măsurătorile au fost
efectuate în camera de dormit în cazul a 365 de persoane, locuind în
vecinătatea a 10 staţii de bază de emisie de telefonie mobilă. S-a găsit
o relaţie semnificativă între expunerile la radiaţiile emise de staţiile de
bază de telefonie mobilă şi simptome ca dureri de cap (simptomul cel
mai semnificativ) şi diminuarea performanţelor cognitive (în funcţie
de gradul de expunere), relaţie ce nu poate fi atribuită vreunei temeri a
persoanelor faţă de antenele de telefonie mobilă (Hutter şi colab., 2006).
Într-un alt studiu s-au cercetat efectele posibile ale câmpurilor
electromagnetice emise de staţiile de bază de telefonie mobilă asupra
unei populaţii de cocostârci (Ciconia ciconia) ce îşi aveau cuiburile
în apropierea acestora. Rezultatele au fost o scădere cu 50% a fertilită-
ţii în cazul cuiburilor situate la mai puţin de 200 m faţă de antene în
comparaţie cu cele situate la mai mult de 300 m distanţă. 40% dintre
cuiburile situate la mai puţin de 200 m erau lipsite de pui, comparativ
cu doar 3% dintre cele situate la mai mult de 300 m. Mai multe obser-
vaţii comportamentale interesante, compatibile cu rezultatele, au fost
revelate în cazul cocostârcilor care îşi făcuseră cuiburile la distanţe
mai mici de 100 m faţă de antene: certuri frecvente între mascul şi fe-
melă în timpul construirii cuibului, construire mult mai laborioasă a a-
cestuia, cuiburile cele mai afectate nu sunt terminate niciodată, frecvent
puii mor la o vârstă precoce, cocostârcii rămân în cuib în faţa antene-
lor, pasivi, fără să facă nimic (Balmori şi colab., 2005).
A fost studiată şi vătămarea auzului şi a văzului ca urmare a
utilizării telefoanelor mobile. Mai mulţi oameni de ştiinţă din Arabia
Saudită au realizat un studiu pe un număr de 873 de subiecţi (57,04%
bărbaţi şi restul femei) utilizatori de telefoane mobile. Rezultatele stu-
diului au arătat o legătură între utilizarea telefonului mobil şi proble-
mele de vedere şi de auz. Aproximativ 35% (34,59%) dintre probleme
au fost vătămări ale auzului, dureri ale urechilor şi/sau senzaţii de căl-
dură în ureche, iar 5,04% au fost o scădere a acuităţii văzului sau o
vedere înceţoşată. Ca urmare, autorii studiului au conchis că utilizarea
telefonului mobil este un factor de risc pentru sănătate şi au sugerat că
utilizarea telefoanelor mobile ar trebui evitată şi că populaţia ar trebui
conştientizată prin activităţi ale grupurilor din domeniul sănătăţii pu-
blice, prin întruniri, conferinţe, prezentări publice, inclusiv pe cale elec-
tronică (Meo şi colab., 2005).
Mai mulţi oameni de ştiinţă din Austria au cercetat legătura dintre
staţiile de bază de telefonie mobilă şi modificarea formei electroen-
cefalogramei. Ei au descoperit că radiaţiile emise de o staţie de bază
de telefonie mobilă la o distanţă de 80 metri (aprox. 0,003 W / m 2 , sau
1 V/m) provoacă modificări semnificative ale curenţilor electrici în
creierul persoanelor testate (măsurate prin intermediul electroencefalo-
gramei EEG). Toate persoanele testate au recunoscut că se simţeau rău
în timp ce au fost expuse la radiaţiile emise de staţia de bază, iar o
parte dintre ele au avut simptome foarte severe. După autorii studiului,
acesta a fost prima dovadă mondială a modificărilor cruciale ale cu-
renţilor electrici în creier în urma expunerii la radiaţiile emise de o
staţie de bază de telefonie mobilă la o astfel de distanţă (Oberfeld şi
colab., 2005).
Simptomele resimţite de persoanele ce locuiesc în apropierea sta-
ţiilor de bază de telefonie mobilă au fost evidenţiate şi în studii reali-
zate în Polonia. Într-un astfel de studiu au fost raportate simptome di-
verse, în special probleme ale sistemului circulator, dar şi tulburări ale
somnului, iritabilitate, depresii, vedere înceţoşată, dificultăţi de concen-

trare, greaţă, lipsă a poftei de mâncare, dureri de cap şi vertije. Studiile
efectuate au arătat relaţia dintre incidenţa simptomelor individuale,
nivelul de expunere şi distanţa dintre o zonă locuită şi o staţie de emi-
sie de telefonie mobilă. Această legătură a fost observată în ambele
grupuri de persoane supuse studiului, adică atât în cei care credeau că
problemele lor sunt legate de staţia de bază de telefonie mobilă, cât şi
de cei care nu cunoşteau că ar fi posibilă o astfel de legătură, elimi-
nând astfel orice posibilitate ca simptomele să fie induse prin autosu-
gestie sau vreun alt tip de subiectivism (Bortkiewicz şi colab., 2004).
Probleme similare au fost evidenţiate şi într-un studiu realizat în
colaborare de către oameni de ştiinţă din Austria şi din Spania. Simp-
tomele acuzate de persoanele ce locuiau în apropierea a două staţii de
bază de telefonie mobilă au cuprins tendinţe depresive, oboseală, tul-
burări ale somnului, dificultăţi de concentrare şi probleme cardiovas-
culare (Oberfeld şi colab., 2004).
Un alt studiu, realizat în Israel în oraşul Netanya, a indicat o creş-
tere puternică a cazurilor de cancer în vecinătatea staţiilor de bază de
emisie de telefonie mobilă. La acest studiu epidemiologic a partici-
pat un grup de 622 de persoane (grupul A) ce au locuit pe o durată în-
tre 3 şi 7 ani în apropierea unei staţii de transmisie de telefonie celu-
lară, precum şi un grup de 1222 de persoane (grupul B), având caracte-
ristici foarte asemănătoare cu celălalt grup (în privinţa mediului în-
conjurător, locului de muncă şi caracteristicilor profesionale; singura
diferenţă: lipsa vecinătăţii unei staţii de emisie de telefonie mobilă) şi
care a fost folosit pentru comparaţie. Scopul studiului a fost de a de-
termina dacă există sau nu o creştere a numărului de cazuri de cancer
în rândul unei populaţii locuind în cadrul unei suprafeţe de mică întin-
dere, expusă la radiaţiile emise de o staţie de bază de telefonie mobilă.
În grupul A al celor expuşi la radiaţii s-au înregistrat, numai într-un
singur an, opt cazuri de diferite tipuri de cancer (din totalul de 622 de
persoane supuse studiului), în timp ce în grupul B au fost diagnosticaţi
doar 2 persoane din 1222. În timp ce în grupul femeilor, procentul re-
lativ al cancerelor a fost de 10,5 pentru grupul A şi de 0,6 pentru gru-
pul B. Concluzia studiului a fost o legătură între incidenţa crescută a
cancerelor şi faptul de a locui în vecinătatea unei staţii de transmisie
de telefonie mobilă (Wolf şi colab., 2004).
Un alt studiu epidemiologic, studiul NAILA, a fost realizat în

Germania şi a cercetat de asemenea influenţa proximităţii faţă de an-
tenele de telefonie mobilă asupra incidenţei cancerelor. Studiul a
cuprins aproximativ 1000 de pacienţi, care au fost urmăriţi între anii
1994 şi 2004. Rezultatele studiului au arătat că proporţia de noi cazuri
de îmbolnăvire de cancer a fost semnificativ crescută în rândul paci-
enţilor ce au trăit timp de 10 ani la o distanţă de până la 400 de metri
de locul în care erau amplasate staţiile de emisie de telefonie mobilă,
care sunt în funcţiune din anul 1993, comparativ cu pacienţii ce locu-
iau la distanţe mai mari faţă de acestea şi că acei pacienţi ce locuiau în
vecinătatea staţiei de bază se îmbolnăviseră în medie cu 8 ani mai de-
vreme decât cei ce locuiau la distanţe mai mari faţă de aceasta. De
asemenea, în perioada dintre anii 1999 şi 2004 riscul relativ de a con-
tracta un cancer s-a triplat pentru locuitorii zonei din apropierea staţiei
de emisie comparativ cu cei ce locuiau în acelaşi oraş (Naila), dar în
afara acestei zone (Eger şi colab., 2004).
Au fost de asemenea studiate efectele câmpurilor electromagnetice
emise de staţiile de bază de telefonie mobilă asupra sănătăţii,
comportamentului şi productivităţii bovinelor. Un astfel de studiu,
comandat şi publicat de Ministerul Sănătăţii din Landul Bavaria
(Germania), a constatat o creştere semnificativă a conjunctivitelor şi a
altor afecţiuni; o creştere semnificativă a numărului bovinelor având
eritrocite cu două micronuclee; modificări clare ale comportamentului
(de exemplu scurtarea timpului de rumegare), având drept consecinţă o
mai slabă valorizare alimentară şi o scădere a producţiei de lapte
(Löscher, 2003).
Un alt studiu epidemiologic, realizat în Spania, a evidenţiat efecte
asupra persoanelor umane, la nivel neurologic şi hormonal, diferite
de cele ale simplei încălziri a urechii, ca urmare a expunerii la radiaţi-
ile emise de telefoanele mobile. Aceste efecte au fost observate la ni-
vele foarte reduse ale densităţii de putere, de ordinul a 0,0005 W / m 2
(sau 0,4 V/m). Simptomele înregistrate au fost: nervozitate, oboseală,
insomnii, dificultăţi de concentrare, dureri articulare, probleme psiho-
vegetative ş.a. (Navarro şi colab., 2003).
Concluzii:
Grupul EMFacts a observat că până la începutul anului 2006 fuse-
seră deja publicate peste 900 de studii independente despre efectele
câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii. Rezultatele acestor

studii au fost sumarizate în tabelele următoare. Se observă clar că ma-
rea majoritate a acestor articole au evidenţiat existenţa efectelor nega-
tive asupra sănătăţii ca urmare a expunerii la aceste radiaţii electro-
magnetice.
Tabel. Rezultatele a 900 de studii independente despre efectele

câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii (www.emfacts.com)
Durerile de cap produse de telefoanele mobile: sunt ele reale şi

care sunt implicaţiile?
În ultimii ani au fost raportate numeroase cazuri de dureri de cap
apărute în asociaţie cu folosirea telefoanelor celulare. Sunt reale aceste
dureri de cap raportate? Sunt ele datorate emisiilor de radiaţii de la
telefoane? Există motive pentru a crede că răspunsul la ambele între-
bări este afirmativ. Există mai multe dovezi pentru a sprijini această
concluzie. Mai întâi, durerile de cap ca o consecinţă a expunerii la mi-
crounde de joasă intensitate au fost raportate în literatura ştiinţifică
încă de acum 40 de ani. Ele au fost observate în cursul cercetărilor din
domeniul microundelor încă înainte de apariţia telefoanelor celulare.
În al doilea rând, bariera sânge-creier150 pare a fi implicată în durerile
de cap, iar expunerea la energii din domeniul microundelor de joasă
intensitate afectează această barieră. În al treilea rând, sistemele de
opiat de dopamină par a fi implicate în durerile de cap, iar expunerea
la energie electromagnetică de joasă intensitate afectează aceste sis-
teme. În toate cele trei direcţii de cercetare, energia microundelor care
a fost folosită a fost aproximativ aceeaşi – în ceea ce priveşte frec-
venţa, modulaţia şi energia incidentă – ca şi cele emise de telefoanele
celulare de astăzi (Frey, 1998).
O posibilă asociere între expunerea fetală/neonatală la radiaţii

electromagnetice de radiofrecvenţă şi incidenţa crescută a autismului
Date epidemiologice din ultimii ani indică o creştere dramatică a
incidenţei autismului. Anterior, incidenţa autismului fusese de aprox.
4-5 la 10 000 de copii. Cercetările cele mai recente indică o incidenţă
crescută de peste 1 la 500 de copii. Datele cercetărilor sugerează o po-
sibilă corelaţie între incidenţa autismului şi radiaţiile electromagnetice
RF/MW. Este un fapt acceptat de întreaga comunitate a oamenilor de
ştiinţă că radiaţia din domeniul radiofrecvenţelor constituie o substanţă
biologic activă. De asemenea se observă cu uşurinţă că expunerile oa-
150
Bariera sânge-creier este o structură membranoasă care are ca rol prin-
cipal protejarea creierului de substanţele chimice din sânge, permiţând toto-
dată îndeplinirea funcţiilor metabolice esenţiale (n.a.)
menilor la radiaţii electromagnetice de radiofrecvenţă au crescut foarte

mult în ultimii 25 de ani, în vreme ce până atunci astfel de expuneri
se întâlneau foarte rar. A fost sugerat faptul că expunerile fetale sau
neo-natale la radiaţii de radiofrecvenţă pot fi asociate cu o incidenţă
crescută a cazurilor de autism.
Până în secolul 20, singurele surse de radiaţie de radiofrecvenţă
(RF) erau nivelele ultrareduse de energie RF ce proveneau de la soare
şi nivelele încă şi mai reduse de zgomot RF extra-solar. În acest mediu
de radiaţii RF de nivele foarte joase a apărut şi s-a dezvoltat viaţa pe
Pământ, până în zilele noastre.
În anii ’40, în special ca rezultat al cercetărilor şi dezvoltării reali-
zate în cadrul eforturilor de război, industria şi armata au reuşit să adu-
că la maturitate fenomenul generării radiaţiilor RF. De atunci încoace
am fost martorii unei game largi de aplicaţii comerciale producătoare
de energie RF, incluzând radiourile ce emit şi în FM, radarele, televi-
ziunea, transmiţătoarele de comunicaţie mobilă ale serviciilor publice,
cuptoarele cu microunde, precum şi telefoanele celulare portabile.
La început, contribuţia fiecărui dispozitiv ce emitea radiaţii era im-
perceptibilă în comparaţie cu radiaţiile ce proveneau de la soare. To-
tuşi, în decursul deceniilor, numărul surselor terestre de radiaţii RF,
care astăzi numără miliarde, a crescut în asemenea măsură încât, acum,
nivelul de bază al radiaţiilor este de multe mii de ori mai mare decât
cel al energiei solare RF ce ajunge pe pământ.
În ciuda proliferării surselor de radiaţie RF din primele decenii ale
„erei radiofrecvenţelor”, adică din anii ’40 şi până în anii ’70, oamenii
erau rareori expuşi la radiaţii RF de nivele care ar fi putut produce în-
grijorare. Odată cu sfârşitul anilor ’70, un număr de produse comerci-
ale au început să se răspândească pretutindeni, fapt care furniza expu-
nerea oamenilor la nivele ale radiaţiilor RF semnificativ mai mari de-
cât oricând până atunci. Cercetările ştiinţifice au indicat faptul că aces-
te nivele de expunere la radiaţii RF, provenite tipic de la anumite apa-
rate comerciale ce emiteau astfel de radiaţii, pot produce alterări ale
proceselor biologice sau vătămări ale genomului uman (Berman şi
colab., 1978; Kaplan şi colab., 1982; Sagripanti şi colab., 1986;
Sagripanti şi colab., 1987; Leszczynski şi colab., 2002; Fucic şi
colab., 1992; Maes şi colab., 1993; Sarkar şi colab., 1994; Lai şi co-
lab., 1995; Lai şi colab., 1996; Repacholi şi colab., 1997; Phillips şi
colab., 1998; Hardell şi colab., 2001).
Pe de altă parte, incidenţa diagnosticelor de autism demonstrează o
creştere pronunţată, aproximativ liniară, de aproape 3 ori în ultimii 25
de ani. „Întrebarea despre când se declanşează autismul la copii aş-
teaptă încă răspuns. Unele studii sprijină ideea unei origini prenatale
sau perinatale a autismului.” (Byrd şi colab., 2002). Timp de mai
multe decenii, până în anii ’80, incidenţa autismului a rămas în esenţă
invariabilă; se raportau aproximativ un caz diagnosticat la 2000 de
copii. Byrd şi colab. (2002) au raportat o incidenţă actuală a autismului
de unul la 700 de copii.
Sursele de radiaţii RF au devenit o prezenţă extrem de obişnuită în
mediul personal al omului începând aproximativ din 1980 (la noi în
ţară, după 1990) şi până în prezent. Utilizarea unor surse de radiaţii RF
cum ar fi „radiourile mobile” sau telefoanele celulare îl expune pe uti-
lizator la nivele ale radiaţiei RF care s-au dovedit a fi biologic active.
Utilizarea unei surse de radiaţii RF conduce şi la expunerea celorlalţi,
aflaţi în imediata apropiere, la nivele biologic active similare ale inten-
sităţii câmpului electromagnetic (Chiang şi colab., 1989).
Expunerile la radiaţii RF provenite de la cuptoarele cu microunde
sunt, tipic, de ordinul a 1 mW / cm 2 . Expunerile la radiaţii RF prove-
nite de la telefoanele celulare variază între 0,1 şi 10 mW / cm 2 . Ra-
diourile mobile furnizează nivele similare de expunere. Literatura şti-
inţifică confirmă faptul că expunerile la radiaţii RF, la nivele de peste
1 000 de ori inferioare valorilor de mai sus, adică de ordinul a 1
W / cm 2 , induc modificări semnificative în procesele biologice şi în
mecanismele de refacere ale moleculelor (Phillips şi colab., 1998).
În timpul gestaţiei, posibilitatea apariţiei neobservabile a vătămă-
rilor embrionului sau fătului este crescută în cazul femeilor însărcinate
care sunt expuse la emisii de radiaţii RF. Cercetătorii au afirmat că un
embrion sau făt nu trebuie expus la radiaţii RF precum cele emise de
telefoanele mobile sau de telefoanele cordless. Un motiv special pen-
tru ca femeile însărcinate să evite expunerea la radiaţii RF îl constituie
faptul că embrionul sau fătul ar putea să nu fie complet protejat de că-
tre lichidul amniotic pe perioade mai lungi, ca urmare a mişcărilor

naturale ale embrionului sau fătului în uter. În al doilea rând, structura
pelviană permite pătrunderea adâncă a radiaţiilor RF şi absorbţia
acestor radiaţii în corpul embrionului sau fătului.
Mai mulţi cercetători (Byrd şi colab., 1999; Bertrand şi colab.,
2001; Taylor şi colab., 1999; Chakrabarti şi colab., 2001) arată clar că
incidenţa crescută identificată a autismului îşi are începutul prin 1980,
adică exact începând din perioada din care dispozitivele ce emit radia-
ţii RF au început să fie folosite de toată lumea. De aceea, mulţi oameni
de ştiinţă afirmă că radiaţia RF care constituie o nouă formă de expu-
nere la radiaţii (nouă formă faţă de cele la care eram expuşi îna-
inte de anii 1980, sau 1990 la noi în ţară) ale embrionului, fătului şi
nou-născutului, poate fi asociată cu incidenţa crescută a autismului din
ultimele 2-3 decenii. Această afirmaţie este susţinută şi de faptul că
astfel de dispozitive ce emit radiaţii RF sunt în ultima vreme folosite
în mod curent şi periodic în mediul (camera de spital, maternitate) în
care se află embrionul, fătul şi nou-născutul. Expunerea la radiaţia RF
reprezintă singura „toxină” cunoscută care este complet corelată cu
incidenţa crescută a autismului, menţionată în repetate rânduri în arti-
cole ştiinţifice, şi care, după unii cercetători, a ajuns în unele regiuni
până la un procent extrem de îngrijorător, de 1 la 100 de nou-născuţi
(Kane, 2004).
Funcţiile motorii şi fiziologice ale copiilor de şcoală locuind în

vecinătatea staţiei de radiolocaţie Skrunda din Letonia
O staţie de radiolocaţie militară a funcţionat timp de mai mult de 25
de ani într-o regiune populată din Skrunda, Letonia. Cu toate acestea,
studiul efectelor cronice ale radiaţiilor electromagnetice asupra popu-
laţiei din Skrunda a început doar după 1990. Studiile asupra dezvoltării
motorii şi fiziologice a copiilor şi adolescenţilor locuind în apropierea
staţiei de radiolocaţie pot oferi dovezi ale efectelor acesteia asupra
sănătăţii.
Staţia de radiolocaţie Skrunda este o staţie radar în pulsuri care
funcţionează la frecvenţele de 154-162 MHz. Durata pulsurilor este de
0,8 ms, iar intervalul dintre pulsuri este de 41 ms, adică pulsurile apar
la o frecvenţă de 24,4 Hz.
Rezultatele experimentelor efectuate asupra copiilor de şcoală locu-
ind în vecinătatea staţiei de radiolocaţie Skrunda din Letonia au arătat
că funcţiile motoare, memoria şi atenţia au înregistrat diferenţe semni-
ficative între grupurile expuse şi grupurile de control. Copiii locuind în
vecinătatea staţiei de radiolocaţie prezentau o memorie şi o atenţie mai
puţin dezvoltate, timpul lor de reacţie era mai lent, iar rezistenţa apara-
tului lor neuromuscular era mai scăzută. În concluzie, cercetările au in-
dicat că aceste câmpuri electromagnetice influenţează procesele moto-
rii şi fiziologice umane (Kolodynski şi Kolodynska, 1996).
Interferenţa telefoanelor celulare cu stimulatoarele cardiace

Tot mai multe dovezi sugerează că între stimulatoarele cardiace şi
telefoanele celulare poate să apară interferenţă electromagnetică, cons-
tituind astfel o ameninţare la adresa sănătăţii publice. Interferenţa elec-
tromagnetică poate să apară atunci când stimulatorul cardiac este expus
unui câmp electromagnetic generat de telefonul celular.
Articolele ştiinţifice despre interferenţa dintre telefoanele celulare
şi stimulatoarele cardiace apărute în 1994 (Barbaro şi colab., 1994;
Eicher şi colab., 1994; Joyner şi colab., 1994) au determinat guvernul
american şi pe cercetătorii din S.U.A. să examineze posibilitatea ca
telefoanele celulare să interfereze cu stimulatoarele cardiace. Începând
de atunci, s-au făcut în Europa şi alte studii in vitro şi in vivo care au
arătat de asemenea că telefoanele celulare wireless interferă cu funcţi-
onarea stimulatoarelor cardiace (Irnich şi colab., 1996; Barbaro şi co-
lab., 1995a; Barbaro şi colab., 1995b; Naegeli şi colab., 1995). Mai
mult, şi studiile in vitro realizate în Statele Unite au demonstrat poten-
ţialul pe care îl prezintă telefoanele mobile americane de a intra în in-
terferenţă cu stimulatoarele cardiace (Hayes şi colab., 1995a; Hayes
şi colab., 1995b; Carrillo şi colab., 1995a; Carrillo şi colab., 1995b;
Ruggera şi colab., 1996). Această interferenţă poate împiedica stimu-
latoarele cardiace să funcţioneze în mod corespunzător, fapt ce poate
conduce la efecte adverse asupra sănătăţii. Au fost făcute şi studii de
caz ce au evidenţiat proasta funcţionare a stimulatoarelor cardiace ca
urmare a interferenţei cu dispozitivele de telecomunicaţii (Yesil şi colab.,

1995, Hayes şi colab., 1997).
Efectele utilizării intense şi ale celei moderate a telefoanelor

celulare asupra funcţiei auzului
Un grup de cercetători de la Departamentul de Otorinolaringologie
din cadrul Şcolii Medicale a Universităţii Dicle din Diyarbakir, Turcia,
a investigat efectele radiaţiilor emise de telefoanele mobile asupra au-
zului utilizatorilor. Studiul a analizat trei grupuri: 1) 20 de bărbaţi care
au utilizat frecvent telefonul celular, vorbind la acest telefon aproxi-
mativ câte 2 ore pe zi, pe o durată de 4 ani; 2) 20 de bărbaţi care au
utilizat un telefon celular timp de 10-20 de minute pe zi timp de 4 ani;
şi 3) 20 de bărbaţi care nu au folosit niciodată telefoane celulare (gru-
pul de control). Au fost folosite metodele BERA (Brainstem evoked
response audiometric) şi PTA (Pure tone audiometric) pentru a măsu-
ra efectele expunerii asupra funcţiei auzului subiecţilor testaţi. În ca-
drul măsurătorilor PTA, pragul de detecţie în cazul persoanelor care
vorbeau aprox. 2 ore pe zi la telefonul mobil a fost găsit mai ridicat
decât la utilizatorii moderaţi şi decât la cei din grupul de control. Dife-
renţele la un prag de detecţie de 4 000 Hz, atât pentru urechea stângă,
cât şi pentru urechea dreaptă, au fost semnificative pentru un prag me-
diu al auzului. Acest studiu a indicat aşadar un grad mai mare al pier-
derii auzului asociat cu expunerea pe termen lung la câmpul electro-
magnetic generat de telefoanele celulare (Oktay şi colab., 2006).
REZUMAT – EFECTELE MICROUNDELOR ASUPRA FIINŢELOR

VII: STUDII ŞI CONSTATĂRI
Numeroase studii, realizate atât pe animale, cât şi pe oameni, au
demonstrat nocivitatea microundelor.
Studii realizate în laborator
Iată, printre altele, câteva constatări făcute în laborator asupra or-
ganismelor vii supuse unei expuneri la microunde:
• modificarea materialului genetic al celulei (cromozomi, ADN)
(Sagripanti şi colab., 1987; Albert şi colab., 1988; Garaj-Vrhovac şi
colab., 1990; 1991; 1992; Maes şi colab., 1993; Sarkar şi colab.,
1994; Lai şi Singh, 1995; Maes şi colab., 1996; Lai şi Singh, 1996;
Kubinyi, 1996; Lai şi Singh, 1997; d’Ambrosio şi colab., 2002; Semin
şi colab., 2002; Tice şi colab., 2002; Gapeev şi colab., 2003; Belyaev
şi colab., 2005; Diem şi colab., 2005; Markova şi colab., 2005; Paulraj
şi Behari, 2006; Zhang şi colab., 2006; Ferreira şi colab., 2006; Lixia
şi colab., 2006; Sun şi colab., 2006; Panagopoulos şi colab., 2007;
Garaj-Vrhovac şi colab., 2008)
• alterarea expresiei genelor (Krause şi colab., 1991; Ivaschuk şi
colab., 1997; Daniells şi colab., 1998; Goswami şi colab., 1999; Pacini
şi colab., 2002; Leszczynsky şi colab., 2004; Czyz şi colab., 2004;
Caraglia şi colab., 2005; Miyakoshi şi colab., 2005; Nikolova şi co-
lab., 2005; Zeng şi colab., 2006; Belyaev şi colab., 2006; Nylund şi co-
lab., 2006; Remondini şi colab., 2006; Zhao şi colab., 2007; Buttiglione şi
colab., 2007)
• proliferarea crescută a bacteriilor patogene (Hamnerius şi colab.,
1985)
• diminuarea ratei de reproducere la musca Drosophila (Hamnerius
şi colab., 1985; Weisbrot şi colab., 2003; Atli şi Unlu, 2006; Buttiglione
şi colab., 2007; Panagopoulos şi colab., 2007)
• creşterea numărului limfoamelor la şoareci (Repacholi şi co-
lab., 1997)
• modificarea parametrilor sângelui şi glandelor endocrine la şoare-
cii masculi (Forgacs şi colab., 2005; 2006)
• efectul genotoxic asupra celulelor reproducătoare ale şoarecilor
masculi expuşi la microunde având frecvenţa de 900 MHz (Aitken şi
colab., 2005)
• modificarea calităţii spermei umane prin expunerea la radiaţiile
emise de telefoanele mobile GSM pe 900 MHz, mobilitatea spermato-
zoizilor iradiaţi fiind semnificativ mai redusă decât cea a spermato-
zoizilor de control (Erogul şi colab., 2006; Agarwal şi colab., 2008;
Falzone şi colab., 2008)
• modificarea mecanismelor apărării celulare (Leszczynsky şi co-
lab., 2002; Czyz şi colab., 2004)
• alterarea sistemului imunitar (Lyle şi colab., 1983; Cleary şi

colab., 1996; Moszczynski şi colab., 1999; Lushnikov şi colab., 2001;
Stankiewicz şi colab., 2006)
• alterarea producerii unor proteine importante pentru dezvoltarea
rinichilor la şobolanii nou-născuţi, atunci când mama acestora a fost i-
radiată cu microunde în timpul gestaţiei (Pyrpasopoulou şi colab., 2004)
• creşterea activităţii celulelor Merkel, celule asociate cu simţul tac-
til; în această experienţă, celulele Markel proveneau din pielea şobola-
nilor supuşi la 30 de minute de expunere la radiaţiile emise de un te-
lefon mobil GSM funcţionând pe 900 MHz (Irmak şi colab., 2003)
• alterarea proteinelor din piele. Pentru a efectua acest studiu, cer-
cetătorii au expus la unde GSM 900 o mică suprafaţă a pielii antebra-
ţului de la 10 femei care s-au oferit ca voluntare. Expunerea a durat o
oră, la o rată de absorbţie specifică (SAR) de 1,3 W/kg, aceasta fiind
sub limita expunerii preconizată de Comisia Internaţională de Protecţie
contra Radiaţiilor Neionizate (ICNIRP). Imediat după această iradiere
au fost practicate două biopsii la fiecare dintre voluntare – o primă bi-
opsie la locul iradiat şi o a doua într-o altă zonă a antebraţului. Analiza
a 579 proteine din fiecare dintre aceste biopsii a revelat alterarea a 8
proteine în părţile pielii expuse radiaţiilor GSM. Efectele acestor mo-
dificări survenite în aceste proteine cutanate rămân încă necunoscute.
(Karinen şi colab., 2008)
• diminuarea rezistenţei cutanate. Această diminuare este mai ac-
centuată la copii şi tineri decât la adulţi, precum şi la persoanele de sex
masculin, comparativ cu cele de sex feminin. (Nam şi colab., 2006)
• vătămarea creierului şobolanilor expuşi la microunde, cu diminu-
area dezvoltării lor şi a activităţii motrice. (Suvorov şi colab., 1989)
• modificarea metabolismului calciului în creierul pisicilor (Adey şi
colab., 1982) şi al şoarecilor (Kittel şi colab., 1996). Constatări asemă-
nătoare asupra metabolismului calciului fuseseră deja observate pentru
radiaţii de frecvenţe mai joase decât cele ale microundelor.
• alterarea activităţii electrice a creierului pisicilor expuse la mi-
crounde (Suvorov şi colab., 1987), cu diminuarea frecvenţei cardiace
şi creşterea agresivităţii lor. (Suvorov şi colab., 1986)
• blocarea acţiunii melatoninei, a rolului său de radical liber şi a

funcţiilor sale de încetinire a îmbătrânirii. (Burch şi colab., 2002;
Koylu şi colab., 2006)
• intensificarea stressului oxidativ în diferite ţesuturi ale animalelor
de laborator supuse la microunde. (Stopczyk şi colab., 2002; Irmak
şi colab., 2003; Ozguner şi colab., 2005; Stopczyk şi colab., 2005;
Koylu şi colab., 2006; Yurekli şi colab., 2006; Meral şi colab., 2007;
Friedman şi colab., 2007)
• dublarea ratei mortalităţii, comparativ cu un grup de control, a şo-
bolanilor expuşi 2 ore pe zi timp de 21 de luni la microunde. Aceste
radiaţii erau continue sau în pulsuri şi aveau o densitate de putere de
27 V/m, comparabilă cu cea maxim admisă în numeroase ţări. Acest
studiu a evidenţiat de asemenea alterări ale sistemului imunitar al şo-
bolanilor expuşi la microunde, precum şi o deteriorare semnificativă a
capacităţii lor de memorare pe termen lung. (Adang, 2008)
• stimularea maturizării polenului florilor de kiwi. Efectele au fost
semnificative din punct de vedere statistic. Grăunţele de polen au fost
fie direct iradiate prin microunde, fie puse într-o soluţie preparată cu
apă iradiată prin microunde. (Calzoni şi colab., 2003)
• activarea ornitin-decarboxilazei, o enzimă implicată în creşterea
celulară şi în procesele de dezvoltare canceroasă. (Litovitz şi colab.,
1993)
• facilitarea transformării celulelor necanceroase în celule cance-
roase. (Leszczynsky şi colab., 2004; Balcer-Kubiczek şi Harrison, 1985;
1989; 1991)
• alterarea structurii celulare. (Phelan şi colab., 1992; 1994; Nylund
şi Leszczynski, 2004)
• alterarea structurii proteinelor. (Pleskov şi colab., 1990; Porcelli
şi colab., 1997; De Pomerai şi colab., 2003; Mancinelli şi colab., 2004;
George şi colab., 2008)
• activarea apoptozei – moartea celulară programată, în limfocitele
umane expuse la unde de 900 MHz. (Palumbo şi colab., 2008)
• alterarea dezvoltării culturilor celulare de neuroni expuse la unde
de telefonie mobilă de 1800 MHz. (Ning şi colab., 2008)
• alterarea activităţii enzimatice a creierului (Baxter şi colab., 1989;

Kubinyi şi colab., 1997; Huang şi colab., 2006) şi în special a activită-
ţii acetilcolinesterazei, o enzimă importantă pentru buna lui funcţionare.
(Barteri şi colab., 2005)
• alterarea metabolismului sinapselor la nivelul creierului (Xu şi co-
lab., 2006)
• disfuncţii ale receptorilor pentru glutamat şi ale GABA (acidul
gamma-aminobutiric) ai creierului (Baxter şi colab., 1989; Kuznetsov
şi colab., 1991; Iurinskaia şi colab., 1996)
• facilitarea crizelor de epilepsie (Lopez-Martin şi colab., 2006; 2009)
• alterarea, la nivelul creierului, a producerii de ATP, moleculă-rezervor
de energie. (Sanders şi colab., 1985)
• modificarea excitabilităţii creierului la voluntari expuşi la unde
GSM ale telefoanelor mobile (Lebedeva şi colab., 2000; Ferreri şi co-
lab., 2006)
• apariţia durerilor de cap la subiecţii expuşi la unde GSM ale tele-
foanelor mobile (Hillert şi colab., 2008)
• modificări ale electroencefalogramei (Baranski şi colab., 1975;
Vasilevskii şi colab., 1989; Bielski, 1994; Mann şi Roschke, 1996;
Vorobyov şi colab., 1997; Borbely şi colab., 1999; Huber şi colab.,
2000; Krause şi colab., 2000a; Krause şi colab., 2000b; Lebedeva şi
colab., 2001; Croft şi colab., 2002; Hamblin şi Wood, 2002; Huber şi
colab., 2003; D’Costa şi colab., 2003; Kramarenko şi Tan, 2003; Curcio
şi colab., 2005; Krause şi colab., 2006)
• alterarea, ca efect al expunerii la radiaţiile emise de telefoanele
mobile, a ritmului undelor alfa ale electroencefalogramei, undele alfa
fiind acele unde care produc o stare de relaxare. (Vecchio şi colab.,
2007; Croft şi colab., 2008)
• acţiune asupra memorării şi a proceselor de învăţare (Lai şi co-
lab., 1994; Preece şi colab., 1999; Koivisto şi colab., 2000; Krause şi
colab., 2000a; Krause şi colab., 2000b; Zhavoronkov şi colab., 2003;
Hamblin şi colab., 2004; Krause şi colab., 2004; Maier şi colab.,
2004a; Maier şi colab., 2004b; Lai, 2004; Esen şi Esen, 2006; Krause
şi colab., 2006; Papageorgiou şi colab., 2006; Nittby şi colab., 2008;

Cook şi colab., 2009; Luria şi colab., 2009)
• alterări ale somnului (Mann şi Roschke, 1996; Borbely şi colab.,
1999; Huber şi colab., 2000; Lebedeva şi colab., 2001; Huber şi co-
lab., 2003; Loughran şi colab., 2005; Hung şi colab., 2007)
• alterarea funcţionării biochimice a creierului, în special a trans-
portului activ al ionilor de sodiu şi potasiu şi dispariţia calciului din
membranele celulare. (Bortkiewicz, 2001)
• tulburări ale ritmului cardiac şi ale presiunii sangvine în urma ex-
punerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile GSM (Bortkiewicz,
2001; Huber şi colab., 2003)
• reducerea fluxului sangvin cerebral (Oscar şi colab., 1981; Huber
şi colab., 2002; Huber şi colab., 2005; Aalto şi colab., 2006)
• creşterea temperaturii la nivelul urechii expuse radiaţiilor de 900
MHz emise de un telefon mobil GSM. (Straume şi colab., 2005)
• creşterea semnificativă a temperaturii canalului auditiv extern la
subiecţi expuşi la unde de 900 MHz sau 1800 MHz. Această experi-
enţă a fost realizată pe 30 de voluntari. (Tahvanainen şi colab., 2007)
• creşterea cantităţii de mercur în urină, provenind de la amalga-
mele dentare. Experienţa a fost făcută pe 14 studente. Cantitatea de
mercur a fost evaluată înainte şi după montarea amalgamelor dentare.
În grupul studentelor care utilizau telefoane mobile, procentul de mer-
cur din urină a fost mai crescut decât în grupul celor care nu foloseau
telefoane mobile. (Mortazavi şi colab., 2008)
• undele GSM, comparabile ca densitate de putere (între 5,2 şi 2126
 W / m 2 ) cu cele emise de staţiile de bază, provoacă o diminuare a
stării de bine la persoanele expuse la acestea. (Augner şi colab., 2009)
Studii şi constatări făcute pe utilizatorii de telefon mobil sau de

telefon fix fără fir
Numeroase studii au evidenţiat, în rândul utilizatorilor de telefon
mobil sau de telefon fix fără fir (wireless), următoarele efecte:
• o modificare a fluxului sangvin la nivelul urechii lângă care este

ţinut telefonul mobil sau wireless (Monfrecola şi colab., 2003)
• o alterare a funcţiei auditive (Maby şi colab., 2004; Maby şi
colab., 2005; Maby şi colab., 2006) sau chiar o pierdere a auzului
(Oktay şi Dasdag, 2006; Al-Dousary, 2007)
• dureri de cap şi ale urechilor (Hocking, 1998)
• dificultăţi de concentrare şi tulburări ale somnului (Santini şi
colab., 2001)
• senzaţii neplăcute şi anormale la nivelul pielii capului (disestezii)
(Hocking şi Westerman, 2000), explicate prin modificări în anumite fi-
bre nervoase (Hocking şi Westerman, 2002). Aceste senzaţii sunt ade-
sea unilaterale şi, în cea mai mare parte a cazurilor, persistente
(Hocking şi Westerman, 2003; Hocking şi Westerman, 2004).
• o creştere a frecvenţei tumorilor glandei parotide. Tumorile aces-
tei glande salivare situate sub maxilar survin de regulă în partea capu-
lui aflată în contact cu telefonul. (Sadetzki şi colab., 2008)
• o creştere a frecvenţei tumorilor benigne ale creierului, în special
a neuroamelor acustice (Hardell şi colab., 2002; Hardell şi colab.,
2003; Kundi şi colab., 2004; Lonn şi colab., 2004; Hardell şi colab.,
2005; Schoemaker şi colab., 2005; Berg şi colab., 2006; Hardell şi
colab., 2006a; 2006b; 2006c; 2007; 2008). Aceste tumori survin la
utilizatorii telefoanelor fixe fără fir, precum şi la utilizatorii de telefon
mobil, atât analogic, cât şi digital. (Hardell şi colab., 2006c)
• o creştere a frecvenţei tumorilor maligne ale creierului (Hardell şi
colab., 1999; Hardell şi colab., 2003; Berg şi colab., 2006; Hardell şi
colab., 2006c; 2007; 2008), afectându-i în special pe cei cu vârste în-
tre 20 şi 29 de ani (Hardell şi colab., 2004). Aceste tumori maligne
survin cel mai adesea pe partea capului de care persoana sprijină te-
lefonul mobil sau wireless în timpul conversaţiilor (Hardell şi colab.,
2002; 2003; 2006d; 2007; 2008). Tumorile survin mai frecvent în me-
diul rural decât în cel urban (Hardell şi colab., 2005), precum şi la
utilizatorii de telefon wireless în comparaţie cu cei de telefon mobil
(analogic sau digital) (Hardell şi colab., 2006e; 2007).
• o creştere a numărului limfoamelor (limfom non-Hodgkin al ce-

lulelor T), o formă de cancer al ganglionilor limfatici (Hardell şi
colab., 2005; Linet şi colab., 2006)
• o creştere evidentă a frecvenţei apariţiei melanomului uveal, un
tip de cancer foarte agresiv al ochiului (Stang şi colab., 2001; Kundi şi
colab., 2004)
Diferitele tipuri de cancere (leucemii) au un fundament comun:

modificările care survin în genetica celulelor stem; iar aceste celule
stem sunt sensibile la microunde. Cobaii expuşi timp de 2 ore pe zi, pe
o perioadă între 8 şi 15 zile, la doze non-termice de microunde, au pre-
zentat, la nivelul măduvei lor osoase, o vătămare a celulelor stem
(Busljeta şi colab., 2004).
Un studiu al utilizării telefonului mobil, realizat în Franţa de profe-
sorul Santini, a arătat că dificultăţile de concentrare se întâlneau mai
des la utilizatorii de telefoane mobile funcţionând pe 1800 MHz
(DCS) decât la cei de telefoane mobile pe 900 MHz (GSM). Aceste
simptome acuzate erau mai intense dacă utilizatorii lucrau şi la calcu-
lator. În rândul utilizatorilor de telefoane mobile, tulburările de somn
erau mai frecvente la femei decât la bărbaţi, această diferenţiere
nefiind observată şi în grupul de control, format din persoane ce nu
utilizau telefoane mobile (Santini şi colab., 2002)
Un alt studiu, efectuat în Arabia Saudită, pune în relaţie utilizarea
telefonului mobil cu simptome ca: dureri de cap, oboseală, ameţeli,
precum şi cu tulburări de atenţie şi de somn (Al-Khlaiwi şi Meo, 2004).
Într-un studiu suedez recent, numeroase efecte negative asupra stă-
rii de sănătate a multor adolescenţi sunt puse în relaţie cu utilizarea
unui telefon mobil (Soderqvist şi colab., 2008).
Un studiu polonez privind efectele utilizării telefonului mobil, rea-
lizat pe subiecţi tineri sănătoşi, a prezentat următoarele rezultate: din-
tre aceşti tineri, 70% au acuzat dureri de cap, 56% tulburări de con-
centrare, 28,2% o senzaţie de încălzire a urechii lângă care ţineau te-
lefonul mobil în timpul conversaţiilor, 20% ameţeli, 11% dermatite ale
feţei (Szyjkowska şi colab., 2005).
Un alt studiu polonez, efectuat în 2007, a observat o legătură între

utilizarea telefonului mobil şi problemele de fertilitate ale cuplurilor
(Wdowiak şi colab., 2007). Acest studiu confirmă constatările făcute
de alţi cercetători asupra alterării calităţii spermei la utilizatorii de te-
lefoane mobile (Sheiner şi colab., 2003; Fejes şi colab., 2005). Un alt
studiu, realizat în Statele Unite în anul 2008, a evidenţiat de asemenea
o scădere a numărului, a mobilităţii, viabilităţii şi morfologiei sperma-
tozoizilor pe măsura creşterii duratei de expunere la radiaţiile emise de
telefonul mobil (de la 0 până la 4 ore pe zi de utilizare a telefonului
mobil) a bărbaţilor supuşi studiului (Agarwal şi colab., 2008).
Studii şi cercetări realizate pe riveranii antenelor de telefonie

mobilă
În ceea ce priveşte telefonia mobilă, pericolul provine atât de la te-
lefonul mobil, cât şi de la antenele emiţătoare.
Contrar aserţiunilor industriei de telecomunicaţii, care susţine că
opozanţii antenelor au o teamă exagerată de acestea, un studiu austriac
a arătat că, prin comparaţie cu un grup de control, riveranii antenelor
nu arătau o teamă neobişnuită faţă de această tehnologie (Hutter şi
colab., 2004). Această constatare a fost confirmată şi de un studiu el-
veţian (Siegrist şi colab., 2005). Aceste studii arată că simptomele
acuzate de riveranii antenelor de telefonie mobilă sunt reale şi nu
exagerate.
Un studiu polonez realizat pe riveranii de antene de telefonie mo-
bilă arată că simptomele cele mai frecvent induse de staţiile de bază de
telefonie mobilă sunt: o proastă funcţionare a sistemului circulator, tul-
burări ale somnului, iritabilitate, depresie, dificultăţi de concentrare, tul-
burări ale vederii, greţuri, lipsă a poftei de mâncare, dureri de cap şi
vertije (Bortkiewicz şi colab., 2004).
Un studiu realizat pe riveranii spanioli de antene emiţând pe 900
MHz, a evidenţiat o corelaţie semnificativă între simptomele prezen-
tate de aceste persoane şi densitatea de putere a câmpului electromag-
netic de microunde, măsurată în locuinţele lor. Cu cât densitatea era mai
ridicată, cu atât simptomele erau mai grave (Navarro şi colab., 2002).
Un alt studiu, realizat tot pe riverani spanioli de antene de telefonie

mobilă, dar pe 1800 MHz, a evidenţiat de asemenea o corelaţie semni-
ficativă între simptome şi densitatea de putere a câmpului electromag-
netic. În cadrul acestui studiu, au fost constituite două grupuri. Persoa-
nele din primul grup locuiau la mai puţin de 250 de metri de antene
şi erau expuse la densităţi de putere de aprox. 1100  W / m 2 (1,1
mW / m 2 ). Persoanele din cel de-al doilea grup locuiau la mai mult de
250 de metri de antene, fiind expuse la densităţi de putere de aprox.
100  W / m 2 . Primul grup, mai expus, a prezentat o severitate a simp-
tomelor mai mare decât al doilea grup, mai puţin expus. Simptomele, a
căror corelaţie cu intensitatea câmpului electromagnetic era semnifica-
tivă, au fost următoarele: iritabilitate, dureri de cap, oboseală, pierderea
poftei de mâncare, stare generală proastă, tulburări ale somnului, de-
presie, dificultăţi de concentrare, vertije şi probleme cardio-vasculare
(Navarro şi colab., 2003).
Un studiu epidemiologic realizat în Franţa a revelat la riveranii de
antene de telefonie mobilă simptome acuzate în legătură cu expunerea
la microunde. În cadrul studiului au fost constituite două grupuri. Pri-
mul includea persoane locuind într-un perimetru de 300 de metri în
jurul antenei. Al doilea, grupul de control, cuprindea persoane care lo-
cuiau la distanţe mai mari de 300 de metri de antenă, sau al căror do-
miciliu era situat în afara influenţei unei staţii de bază de emisie de
telefonie mobilă. Simptomele acuzate în legătură cu expunerea la radi-
aţii de microunde au apărut în grupul persoanelor care locuiau într-un
perimetru de 300 de metri în jurul antenei. Unele simptome erau sem-
nificativ crescute în anumite intervale de distanţe faţă de antenă:
• de la 0 la 10 m de antenă: greţuri, pierderea poftei de mâncare,
tulburări de vedere, dificultăţi de deplasare;
• de la 10 la 100 m de antenă: iritabilitate, tendinţe depresive, difi-
cultăţi de concentrare, pierderi de memorie, vertij, scăderea libidoului;
• de la 100 la 200 m de antenă: dureri de cap, tulburări de somn,
senzaţie de disconfort, probleme cutanate;
• de la 200 la 300 m de antenă: oboseală cronică (Santini şi colab.,
2001).
Anumite simptome erau mai marcate la femei decât la bărbaţi

(Santini şi colab., 2002).
Vârsta subiecţilor expuşi a fost de asemenea un factor al sensibili-
tăţii la microunde. La subiecţii cu vârste de peste 60 de ani, efectele
erau mai intense pentru anumite simptome decât la tineri (Santini şi
colab., 2003).
Numeroase simptome aveau intensitatea cea mai mare în cazul în
care locuinţa subiecţilor se afla chiar „în faţa” antenelor (Santini şi
colab., 2003).
La Naila, în Germania, mai multe antene de telefonie mobilă au
fost puse în funcţiune în 1993. Examinarea a circa 1000 de fişe medi-
cale ale pacienţilor din Naila pe perioada dintre anii 1994 şi 2004 a
arătat că, dintre persoanele care au locuit în aceşti 10 ani într-un peri-
metru de 400 m în jurul antenelor, numărul cazurilor noi de cancer era
semnificativ mai mare decât în rândul persoanelor care au locuit în
aceeaşi perioadă în afara acestei arii. S-a remarcat de asemenea că
aceste cazuri noi de cancer apăreau la vârste mai tinere la cei care lo-
cuiau într-un perimetru de 400 m în jurul antenelor, decât la cei care
locuiau în afara acestui perimetru. (Eger şi colab., 2004)
Un alt studiu, realizat la Netanya, în Israel, pe o populaţie locuind
într-un perimetru de 350 m în jurul unei antene GSM şi expusă unei
densităţi de putere de 5300  W / m 2 , a evidenţiat un număr de 4,15
ori mai mare de cazuri de cancer în rândurile acestei populaţii, compa-
rativ cu un grup de control locuind în afara acestui perimetru, şi aceas-
ta la doar un an de expunere la radiaţiile de microunde emise de aceas-
tă antenă. (Wolf şi Wolf, 2004)
Un studiu epidemiologic austriac din mai 2006 a arătat că într-un
mediu rural, până la o distanţă de 600 m de antenele de telefonie mo-
bilă şi cu o expunere medie de 50  W / m 2 , adică aprox. 0,135 V/m,
exista o relaţie semnificativă între această expunere şi simptome ca
dureri de cap, precum şi diminuarea performanţelor cognitive. (Hutter
şi colab., 2006)
Această valoare de 50  W / m 2 la care se întâlnesc deja efecte
semnificative a fost evaluată din măsurătorile efectuate în dormitorul
din locuinţele persoanelor expuse. Acest fapt ne conduce la concluzia
că trebuie să fie stabilite, ca măsură de precauţie, norme de expunere

mai joase de 50  W / m 2 ca densitate maximă admisibilă de putere a
câmpului electromagnetic al microundelor în interiorul clădirilor. Ast-
fel de norme au fost impuse în unele regiuni, cum ar fi de pildă nor-
mele propuse în 2002 de ministerul sănătăţii publice din Salzburg,
Austria, care sunt de 10  W / m 2 pentru exteriorul clădirilor şi de 1
 W / m 2 în interiorul clădirilor, ceea ce corespunde unor valori de
0,06 V/m, respectiv de 0,02 V/m. (Cf. Apelul de la Freiburg, 2002)
Un alt studiu epidemiologic, apărut în august 2006, a fost realizat la
Menoufiya în Egipt pe persoanele locuind într-o clădire pe acoperişul
căreia se găseşte o antenă emiţătoare (37 de persoane), precum şi
pe cele locuind într-o clădire situată în faţa acestei antene (48 de
persoane). Un alt grup, de 80 de persoane, neexpuse la radiaţiile emise
de antenă, a fost ales ca grup de control. Simptomele raportate sunt no-
tate, în procente, în tabelul de mai jos.
Valorile câmpului electromagnetic provenind de la antenă erau mai
joase decât normele în vigoare în acea regiune.
În cadrul aceluiaşi studiu au fost efectuate şi teste cognitive, care au
evidenţiat alterări semnificative ale funcţiilor cognitive la grupul expus
în comparaţie cu grupul de control. (Abdel-Rassoul şi colab., 2007)
Tabel. Studiul epidemiologic de la Menoufiya, Egipt

Simptome Grup expus Grup control
Tulburări de memo- 28,2% 5%
rie
Tulburări de somn 23,5% 10%
Cefalee 23,5% 10%
Simptome 21,7% 8,8%
depresive
Vertije 18,8% 5%
Tremurături 9,4% 0%
Doctorul Neil Cherry din Noua Zeelandă a prezentat în 29 iunie

2000 la colocviul organizat de Partidul Verzilor în Parlamentul Euro-
pean un raport privind microundele, raport pe care l-a adus la zi în
2002. Pentru el, orice substanţă care produce o alterare cromozomială

sau a moleculei de ADN, sau care provoacă modificări ale activităţii
genetice a celulei este genotoxică, iar o substanţă genotoxică generează
mutaţii, malformaţii şi cancere.
„Acţiunea microundelor asupra cromozomilor, asupra moleculei de
ADN, asupra ionilor de calciu, asupra substanţelor care pot să se trans-
forme în produşi cancerigeni, precum şi asupra producerii de mela-
tonină, arată că microundele trebuie să fie considerate genotoxice”,
subliniază şi doctorul belgian Jean Pilette, autorul cărţii Antennes de
téléphonie mobile, technologies sans fil et santé.
Doctorul Cherry şi-a încheiat raportul afirmând următoarele: „Ins-
talarea miilor de piloni şi antene de telefonie mobilă în comunităţi
înseamnă o creştere semnificativă a expunerii a milioane de oameni la
nivele ale radiaţiilor de microunde despre care se cunoaşte că provoacă
probleme serioase de sănătate. Problemele se vor agrava dacă nu se
va acţiona rapid şi eficient şi dacă se vor instala noi piloni şi antene şi
în alte locuri în afară de cele în care acestea nu vor produce decât
nivele de expunere extrem de joase, ceva în genul unei densităţi de
putere sub 10  W / m 2 .” (Cherry, 2002; Pilette, 2008)
Suferiţi de maladia microundelor/a undelor electromagnetice?

Telefonul dvs. celular (adică arma electromagnetică) poate –
într-un mod subtil – să vă îmbolnăvească!
(de Paul Raymond Doyon, 2007)
„Orice adevăr trece prin trei faze. În prima fază, este ridiculizat. În a
doua, este contestat cu virulenţă. În a treia, este acceptat ca fiind mai
mult decât evident.” (Arthur Schopenhauer, filosof german, sec. XIX)
Multor oameni le este foarte greu să înţeleagă cum ceva pe care ei
nu îl pot vedea, pipăi, mirosi, gusta sau auzi – adică un lucru pe care
nu îl pot experimenta cu ajutorul celor cinci simţuri – le poate provoca
daune serioase. Dar dacă oamenii ar cunoaşte într-adevăr pericolele
legate de telefoanele celulare, de reţelele wireless şi de pilonii de te-
lefonie celulară care emit radiaţii de microunde la un nivel din ce în ce
mai ridicat şi cu o răspândire din ce în ce mai mare, oare ar mai fi dis-
puşi să le folosească? Ar mai fi dispuşi să permită să se mai amplaseze
antene în vecinătatea caselor lor, a locurilor de muncă, a şcolilor şi

spitalelor? Esenţa problemei stă în aceea că există în jur de optzeci de
dereglări ale sistemului imunitar care nu existau acum 25 de ani, îna-
inte de a ne împânzi planeta cu microunde. Cercetările arată că este
foarte probabil ca acest electrosmog să aibă un rol în apariţia unei
multitudini de boli, ca: autism, ADHD (sindromul de deficit de atenţie
cu hiperactivitate), CFS (sindromul de oboseală cronică), Alzheimer,
alergii, boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, diabet, insomnie,
depresie, infertilitate, leucemie, cancer de sân, tumori cerebrale, avor-
turi spontane, malformaţii congenitale şi o mulţime de alte boli – ca să
nu menţionăm electrosensibilitatea (ES).
I. Simptome cunoscute ca fiind provocate de expunerea la radiaţie
electromagnetică – intensitatea simptomelor variind în funcţie de frec-
venţa, durata şi de nivelele de expunere la aceste radiaţii – pot fi, în
fazele lor iniţiale (şi/sau la nivele joase de expunere): vitalitate şi re-
zistenţă scăzută, probleme de memorie, oboseală, tulburări de somn,
dureri de cap, sensibilitate oculară, alergii, ameţeală, iritabilitate, pro-
bleme de concentrare, greaţă, agitaţie, nervozitate. În fazele ulterioare
(şi/sau la nivele înalte de expunere): anxietate inexplicabilă, insomnie,
noduli limfatici inflamaţi, depresie, pierderea poftei de mâncare, hipo-
xie (oxigenul nu mai ajunge la ţesuturi), hiperactivitate, probleme de
vedere, slăbirea sistemului imunitar, urinare frecventă, transpiraţii noc-
turne, sete extremă, creşteri sau pierderi în greutate, dureri testiculare
etc. (Becker şi colab., 1985; Levitt, 1995; Cherry, 1996; Kolodynski şi
Kolodynski, 1996; Santini şi colab., 2002; Al Khlaiwi şi Meo, 2004;
Bortkiewicz şi colab., 2005; Sage şi colab., 2006.) Aceste simptome
apar foarte frecvent la persoanele care locuiesc în vecinătatea unui pi-
lon de telefonie mobilă.
II. Expunerea la microunde produce leziuni oxidative care duc la
încetarea producerii de enzime antioxidative şi la epuizarea rezervei
naturale de enzime antioxidative a organismului. Dintre aceşti antioxi-
danţi, a căror producere este inhibată de micounde, se pot menţiona:
superoxid dismutaza (SOD), catalaza, glutationa, coenzima Q10 şi me-
latonina (Wei, 1999; Campanella şi colab., 2003; Gautier şi Santini
2003; Ilhan şi colab., 2004; Ozguner şi colab., 2005; Regoli şi colab.,
2005; Zwirska-Korczala şi colab., 2005; Goldberg, 2006; Jelenkovi şi

colab., 2006; Kalns şi colab., 2006; Ozguner şi colab., 2006; Yurekli
şi colab., 2006; Carlo, 2007.) Când organismul devine golit de antio-
xidanţi, fenomen cunoscut sub denumirea de formare a radicalilor
liberi (speciile reactive ale oxigenului), se vor produce vătămări sem-
nificative ale sistemelor celulare ale corpului (ca de exemplu ale pere-
telui celular, ale mitocondriilor, ale ADN-ului), cauzând distrugeri oxi-
dative, care pot duce astfel la îmbătrânire prematură, slăbire a siste-
mului imunitar şi vâscozitate a sângelui, alături de alte probleme. În
condiţiile unui nivel scăzut de antioxidanţi în sânge, nu numai lipopro-
teinele cu densitate joasă (LDL) vor forma legături cu radicalii liberi,
conducând la formarea de plăci pe pereţii arterelor, ci s-a arătat în cer-
cetări că acest lucru se poate întâmpla şi cu proteinele cu densitate
mare (HDL) (Hurtado şi colab., 1996). Aceasta duce la arteroscleroză
şi la mai mult sânge vâscos, care la rândul său poate provoca cheaguri
de sânge, care duc la atacuri cerebrale şi crize cardiace.
III. Se ştie că microundele, în funcţie de frecvenţa lor, produc un
flux anormal al calciului în – sau din – celule (Nair, 1989; Cleary, 1999;
Dorothy, 1999; Amara şi colab., 2004.) Când există un flux anormal
de calciu în celulele mast, ele produc histamină (Chakravarty 1986;
1987.) Aceasta este doar una dintre căile prin care expunerea la micro-
unde, după cum se ştie, declanşează sau agravează reacţiile alergice.
IV. Se cunoaşte că expunerea la microunde induce disfuncţii ale
mitocondriilor (Dutto şi colab., 1984; Xie şi colab., 2004; Goldberg,
2006; Buchachenk şi colab., 2006.) Mitocondriile constituie centrala
energetică a celulei. Mitocondriile disfuncţionale împiedică producerea
energiei celulare şi pot fi puse în legătură cu oboseala şi, foarte pro-
babil, şi cu obezitatea.
V. S-a arătat că microundele depolarizează globulele roşii din or-
ganism. Aceasta face ca globulele roşii să se strângă în grupuri şi, din
această cauză, cantitatea de oxigen care se duce către celulele creieru-
lui şi ale altor organe ale corpului se reduce considerabil, ducând la hi-
poxie. Acest fapt poate provoca simptome similare celor întâlnite în
cazul răului de înălţime: greaţă, ameţeală, incapacitate de concentrare,
dureri de cap etc. S-a arătat de asemenea că microundele provoacă

pierderea proteinelor din membranele celulare ale globulelor roşii
(Liburdy şi colab., 1984; 1987; 1988.) Acest lucru slăbeşte rezistenţa
globulelor roşii, lăsându-le mai susceptibile la atacul radicalilor liberi
şi astfel şi la distrugerea oxidativă.
VI. Studiile au arătat că expunerea la microunde provoacă o mic-
şorare a numărului celulelor NK (natural killer) (Smialowicz şi
colab., 1983; Yang şi colab., 1983; Nakamura şi colab., 1997; Dmoch
şi Moszczynski 1998; Nakamura şi colab., 1998.), care reprezintă un
tip de globule albe (limfocite), constituind prima linie de apărare îm-
potriva agenţilor patogeni. Aceasta duce la slăbirea capacităţii organis-
mului de a se reface după infecţii virale şi de alte tipuri. Aşadar, per-
soanelor expuse la radiaţiile de microunde le va lua mai mult timp
decât în mod obişnuit să se refacă după orice infecţie banală.
VII. S-a arătat că expunerea pe termen lung la radiaţia de micro-
unde schimbă, de la normal la anormal, o formă particulară a ratei
globulelor albe (limfocite), cunoscut sub numele de raportul dintre
limfocitele T4/T8 (Dmoch şi Moszczynski 1998). S-a arătat că anoma-
liile acestui raport T4/T8 provoacă o sensibilitate crescută la infecţii
virale, fungice şi bacteriene. Simptomele includ: dureri în gât, febră,
slăbiciune, oboseală persistentă şi inflamarea glandelor limfatice.
VIII. Cercetările au arătat că expunerea la microunde şi la alte radi-
aţii electromagnetice nu doar slăbeşte sistemul imunitar, ci şi pro-
voacă „o proliferare a virusurilor, bacteriilor, mucegaiurilor, parazi-
ţilor şi a fermenţilor în sângele gazdei umane”, după cum a afirmat
într-un interviu medicul britanic Robert Young.
IX. S-a arătat în studii că expunerea la microunde provoacă aşa-numitul
stres „subliminal” (deoarece corpul nu „ştie” că este supus unui stres)
(Becker, 1985; Levitt, 1995), determinând glandele suprarenale să se-
crete o cantitate anormal de mare de cortizon şi adrenalină. Secreţia de
adrenalină poate duce la iritabilitate şi hiperactivitate – aceasta din
urmă foarte răspândită acum la copiii cu deficit de atenţie şi tulburări
de hiperactivitate (ADHD). Dacă acest fenomen se produce mereu, va
conduce până la urmă la o epuizare a glandelor suprarenale, care vor
înceta să mai funcţioneze, aceasta fiind o anomalie obişnuită în sin-

dromul de oboseală cronică (CFS).
X. S-a arătat că expunerea la microunde modifică nivelele de re-
ceptori 5-HT din sângele lucrătorilor expuşi la aceste radiaţii (Wang,
1989). Receptorul 5-HT reprezintă un precursor al producerii hormo-
nului serotonină în creier. Nivelele scăzute de serotonină au fost aso-
ciate cu anxietate şi depresie (Gorman şi colab., 2002; Goldberg, 2006).
O creştere a anxietăţii şi depresiei poate fi la rândul ei corelată cu creş-
terea numărului de sinucideri.
XI. S-a arătat că expunerea la microunde produce o scădere a ni-
velelor hormonilor norepinefrină din creier (Takahashi şi colab.,
1994). Acest hormon este esenţial pentru controlul sistemului nervos
autonom, iar lipsa lui poate duce la tulburări ale sistemului nervos au-
tonom. De exemplu, dacă acesta din urmă nu funcţionează bine, orga-
nismul va avea tulburări de reglare a temperaturii (adică organismul nu
va mai putea să se răcorească atunci când este cald, sau să se încăl-
zească atunci când este frig) (Gandhi şi Ross 1987). Din acest motiv,
ajungem să ne fie mai frig decât de obicei atunci când temperatura de
afară este scăzută, şi asemănător şi atunci când este cald (Way şi
colab., 1981). S-a observat că persoanele având sindromul de oboseală
cronică au perturbări ale temperaturii corpului asigurată în mod normal
în cadrul ritmului circadian (Tomoda şi colab., 1997). O scădere anor-
mală a nivelelor de norepinefrină a fost de asemenea asociată cu tul-
burări de memorie pe termen scurt (Clinton şi colab., 2006), sindrom
ADHD (Arnsten şi Li, 2005) şi depresii (Charney, 1988; Meyer şi co-
lab., 2006).
XII. S-a arătat de asemenea că producerea de melatonină, hormon
cerebral, este inhibată prin expunerea la microunde (Yellon 1994;
Altpeter şi colab., 2006.) Acest hormon cerebral şi antioxidant este
necesar pentru asigurarea unui somn normal. În 2006, 42 de milioane
de americani (aproximativ 1 din 5) au luat medicamente pentru insom-
nie, în creştere cu 60% în comparaţie cu anul 2000, multe dintre aceste
tulburări de somn fiind din cauza expunerii la radiaţii electromagnetice
(Hubert şi colab., 2002). O scădere a nivelului melatoninei a fost de

asemenea corelată cu creşteri ale numărului de cancere de sân (Blask şi
colab., 2005).
XIII. Modificări ale nivelelor hormonului cerebral dopamină
(sau ale transmiţătorilor dopaminei) au fost de asemenea puse în legă-
tură cu radiaţiile de microunde şi cu alte expuneri la radiaţii electro-
magnetice (Mausset-Bonnefont şi colab., 2004; Sieron şi colab., 2004).
O scădere a nivelelor de dopamină a fost de asemenea corelată cu de-
presia (Brown şi Gershon, 1993) şi cu „sindromul picioarelor neli-
niştite” RLS (restless leg syndrome) (Allen, 2004).
XIV. S-a arătat că expunerea la radiaţii electromagnetice produce o
scădere anormală a nivelelor neurotransmiţătorului acetilcolină
(Modak şi colab., 1981; Dutta şi colab., 1992; Omura şi Losco, 1993;
Testylier şi colab., 2002; Gautier şi colab., 2003). O scădere a nive-
lelor acestui neurotransmiţător a fost corelată cu o serie de tulburări
neurologice şi neuromusculare – inclusiv cu boala Alzheimer.
XV. S-a arătat că unele frecvenţe ale undelor electromagnetice pro-
duc anxietate şi nelinişte (Cherry, 1996; Rajendra şi colab., 2004;
Shtemberg şi colab., 2004; Selsam, 2005.). Acest fapt face şi mai pro-
babilă legătura între radiaţiile electromagnetice şi sindromul picioare-
lor neliniştite RLS, deoarece s-a constatat că dopamina este afectată,
iar cei care acuză lipsa dopaminei obişnuiesc să se trateze de sindromul
RLS (Weimerskirch şi Ernst, 2001; Aramideh şi de Weerd, 2006.)
XVI. S-a arătat că radiaţiile electromagnetice – de tipul celor emise
de telefoanele celulare – modifică fluxul sangvin cerebral local
(Huber şi colab., 2002; Huber şi colab., 2005; Haarala şi colab., 2003;
Aalto şi colab., 2006; Goldberg, 2006.) În cazul unor maladii precum
autismul sau sindromul oboselii cronice CFS, s-a arătat, prin scanări
SPECT (Single Proton Emission Computed Tomography), că fluxul
sangvin prin creier a fost modificat (Tomoda şi colab., 2000; Goldberg,
2000; Miike şi colab., 2004.)
XVII. Numeroase studii asociază expunerea la microunde şi la alte
tipuri de radiaţii electromagnetice cu o creştere a numărului alergii-
lor (Kimata, 2002 [vezi şi Ingels]; Kimata, 2003; Kimata, 2005). S-a
arătat că expunerea la microunde determină celulele mast să producă
mai multă histamină – substanţa chimică responsabilă de reacţii aler-
gice; alte tipuri de radiaţii electromagnetice sporesc numărul celulelor
mast din sânge (Johansson şi Liu, 1995; Johansson şi colab., 1996;
Johansson şi colab., 2001.). S-a constatat de asemenea că microundele
sporesc numărul anticorpilor imunoglobulinici din organism (Bergier
şi colab., 1990; Dmoch şi Moszczynski, 1998; Moszczynski şi colab.,
1999; Yuan şi colab., 2004; Kimata, 2005.) Anticorpii imunoglobuli-
nici sunt responsabili pentru declanşarea unei reacţii alergice la o anu-
mită substanţă sau proteină. S-ar putea oare ca radiaţiile electromagne-
tice să deruteze organismul, determinându-l să fabrice anticorpi într-un
mod eronat? Mulţi cercetători şi oameni de ştiinţă au fost – şi încă sunt –
nedumeriţi de faptul că populaţia din Germania de Est avea atât de
puţine alergii în comparaţie cu cea din Germania de Vest, atunci când
cele două ţări s-au reunificat (Hermann-Kunz, 1999a; Hermann-Kunz,
1999b; Heinrich şi colab., 2002, Kramer şi colab., 2002.) Dar ceea ce
ei nu au reuşit să observe este simplul fapt că Germania de Est avea
reglementări mult mai stricte decât Germania de Vest privind nivelele
de radiaţie din mediul înconjurător. De când Germania de Est a adop-
tat standardele Germaniei de Vest, alergiile din fosta RDG au ajuns la
egalitate ca număr cu cele din fosta RFG.
XVIII. S-a arătat de asemenea că expunerea la microunde are efecte
adverse asupra inimii (Becker, 1985, pp. 314-315; Ozguner şi colab.,
2005) şi ar putea fi asociată cu aritmii cardiace şi cu atacuri de cord.
XIX. S-a mai arătat şi că expunerea la radiaţii de microunde pro-
duce o creştere anormală a oxidului nitric (NO) (Jelenkovic şi co-
lab., 2006). O creştere anormală a calciului celular poate de asemenea
să ducă la o creştere anormală a oxidului nitric celular (Kitamura şi
colab., 1997; Li şi colab., 2003), care, atunci când este în exces, se
combină cu superoxidul (O2-) pentru a produce un radical liber peri-
culos, numit peroxinitrit (Henmani şi Parihar, 1998.) Peroxinitritul a
fost asociat cu sindromul de oboseală cronică.
XX. În numeroase studii s-a arătat că expunerea la microunde des-

chide bariera sânge-creier (Albert şi Kerns, 1981; Williams şi colab.,
1984; Quock şi colab., 1986; Quock şi colab., 1987; Neubauer şi co-
lab., 1990; Schirmacher şi colab., 2000.) Bariera sânge-creier protej-
ează creierul de substanţe străine precum: viruşi, bacterii şi substanţe
chimice toxice din sânge care pot leza creierul. Astfel, radiaţiile de mi-
crounde ar putea expune populaţia la infecţii virale şi bacteriale ale
creierului ce altfel, în condiţii normale, n-ar putea surveni.
XXI. S-a înregistrat o creştere dramatică a numărului tumorilor
cerebrale şi al altor tipuri de cancer în ultimii 20 de ani – adică de la
răspândirea pe scară largă a telefoanelor mobile. După 1984 (anul în
care au fost instalate primele reţele de telefonie celulară în majoritatea
marilor oraşe din Statele Unite ale Americii), s-a înregistrat o creştere
bruscă a numărului tumorilor cerebrale la copii. Tumorile cerebrale
sunt acum cea mai răspândită cauză a deceselor la copii, după leucemie.
În anul 2006, şapte persoane de la Universitatea RMIT din Melbourne,
Australia, care lucrau la ultimele două etaje dintr-o clădire pe care se
afla amplasată o antenă de telefonie mobilă au fost diagnosticaţi cu
tumori cerebrale (Macnamara, 2006). Ei lucraseră sub acea antenă timp
de 10 ani.
XXII. S-a înregistrat o creştere exponenţială a numărului cazu-
rilor de autism, ADHD, CFS şi Alzheimer, începând din 1984, anul
în care au început să se extindă în SUA reţelele de telefonie celulară.
Aceste proporţii au crescut în continuare, o dată cu trecerea de l a
telefoanele analogice (1G) la cele digitale (2G) la începutul anilor ’90
(Marshall, 2001; Weatherall, 2007.)
XXIII. Au existat numeroase cazuri confirmate de diformităţi la
animale şi la plante în vecinătatea pilonilor de telefonie mobilă
(Kato, 2004), iar scăderea numărului de broaşte (Balmori, 2006), de
păsări (Mukherjee, 2003) şi de insecte (mai recent, de albine – vezi
Barrionuevo, 2007) este asociată cu aceste nivele de radiaţie din me-
diul ambiant (Sandu, 2007). De asemenea s-a constatat că sardinele
din Australia, crapul din Japonia şi homarul din Florida (Schneider,
2003) au fost infectate cu diverse forme ale virusului herpesului. Un

studiu a arătat că radiaţiile electromagnetice pot într-adevăr să stimu-
leze genomul virusului Epstein-Barr (Grimaldi şi colab., 1997), viru-
sul herpes răspunzător pentru mononucleoză (sau febră glandulară).
S-a constatat că o serie de viruşi din familia herpesului (de ex. CMV,
EBV, HH6V) infectează de obicei persoanele cu CFS, autism, ADHD
sau Alzheimer.
În Japonia, care acum este grav electropoluată, s-a raportat că se

întâmplă foarte des ca femeile să aibă avorturi spontane în ultimul
trimestru de sarcină. De obicei, fătul este diform. Un studiu (Nagaishi şi
colab., 2004) a menţionat anomalii cromozomiale la fetuşii din avor-
turile spontane din Japonia. S-a arătat de asemenea în mai multe studii
că utilizarea telefonului celular duce la o scădere mai accentuată a
calităţii spermei la bărbaţi, cu cât este mai mare durata de timp pe care
aceştia o petrec vorbind la telefonul mobil.
„Industria de telefonie celulară – remarca Paul Raymond Doyon,
profesor la Universitatea Yunnan din China – câştigă în fiecare an sute
de miliarde de dolari. Ei deţin banii şi puterea prin care îi pot influenţa
pe politicieni, controlează şi mass-media şi chiar şi o parte însemnată
din cercetare (cele pe care le finanţează ei). Cercetătorii lipsiţi de sim-
ţul moral primesc fonduri uriaşe de la această industrie şi se exercită
presiune asupra lor ca să ne spună că nu e niciun pericol, în timp ce
cercetătorilor care ne informează că pericolele sunt reale li se taie în
mod consecvent fondurile.”
În prezent există aproximativ 40.000 de semnatari ai Apelului de la
Freiburg, întocmit după ce mai mulţi doctori germani au recunoscut o
legătură între multe dintre simptomele enumerate mai sus şi expunerea
la radiaţia de microunde şi la alte radiaţii electromagnetice – după ce
guvernul german a refuzat să acţioneze ca să-şi protejeze cetăţenii. În
unele ţări, ca Israel şi Irlanda, au existat cazuri în care cetăţenii au luat
decizia de a acţiona singuri pentru a-şi proteja sănătatea, atunci când
şi-au dat seama că guvernele lor nu îi protejează pe ei şi pe copiii lor
de acest pericol. „Fireşte – observă acelaşi Paul Raymond Doyon – noi
toţi avem dreptul de a nu fi expuşi la această radiaţie care ne afectează
sănătatea şi ne îmbolnăveşte pe noi şi pe familiile noastre. Din păcate,

se pare că guvernele noastre favorizează corporaţiile de telefonie mo-
bilă şi desigur banii lor, şi nu drepturile noastre.”
Singura cale prin care industria telefoniei mobile îşi obţine puterea
rezultă din faptul că utilizatorii serviciilor acesteia le plătesc banii lor.
Ei au creat o nevoie imaginară, care adeseori se transformă într-o ade-
vărată dependenţă. „Dar – adaugă Paul Doyon – dacă ţineţi seama de
informaţiile de mai sus, atunci veţi realiza că nu aveţi cu adevărat ne-
voie de acest „rău NE-necesar” – sau mai degrabă aveţi nevoie de el
tot aşa cum aveţi nevoie de o tumoare cerebrală. Utilizatorii trebuie să
devină conştienţi că au puterea de a produce schimbarea. Deci, con-
sumatorul este sau parte a problemei, sau parte a soluţiei! Consu-
matorul poate decide. El poate să aleagă – dacă nu este inconştient!
Lăcomia, egoismul, conformismul, ignoranţa, apatia, obedienţa, frica,
scepticismul orb şi negativismul sunt forţe puternice în societăţile
noastre, pe care industriile le folosesc pentru a manipula populaţia.
Totuşi, ele sunt forme ale inconştienţei. Şi numai o persoană inconşti-
entă care, deşi îşi dă seama de daunele grave pe care această tehnolo-
gie le produce, ar plăti unei industrii ca să le facă rău lor, familiilor lor
şi altora. Numai o persoană inconştientă ar fi un partener benevol
într-o crimă gravă comisă împotriva altor fiinţe umane, plantelor, in-
sectelor şi animalelor care trăiesc pe această planetă. Socio-psihologii
au arătat că le este mult mai uşor oamenilor să îi vatăme pe alţi oameni
atunci când fac aceasta la ordinele unei personalităţi cu autoritate – şi
în plus dacă aceasta se face indirect şi cu profit.
Dacă adăugăm la elementele de inconştienţă ale conformismului
(toţi ceilalţi fac asta, aşa că trebuie să fie OK), comodităţii, egoismului,
lăcomiei şi negării, atunci avem toate ingredientele pentru un dezastru.
Dacă cineva te ucide direct şi imediat, este dus la închisoare; totuşi,
dacă cineva te ucide indirect şi în timp, scapă de orice pedeapsă.”
Paul Doyon subliniază în studiul său că „ceea ce trebuie până la
urmă pus în evidenţă este că armele de distrugere în masă nu sunt în
Irak, ci mai degrabă în buzunarele noastre, şi noi nu doar comitem ge-
nocid în masă cu aceste arme, ci şi un lent suicid în masă.”
Ce putem face pentru a ne proteja pe noi şi pe familiile noastre de

această inconştienţă? Un lucru ar fi să limităm expunerea noastră şi a
familiei noastre la electrosmog cât de mult posibil. Aceasta se poate
realiza stabilindu-ne în alt loc (deşi devine din ce în ce mai greu să
găseşti un loc fără aceste radiaţii), iar dacă aceasta nu este posibil,
atunci să ne ecranăm locuinţa. Recent (2007) s-a construit în Budapesta
o asemenea clădire, care a fost proiectată astfel încât să blocheze expu-
nerea locatarilor la radiaţii electromagnetice, dovadă că oamenii încep
într-adevăr să trateze serios această problemă. Tot mai mulţi oameni stu-
diază posibilitatea creării unor comunităţi libere de radiaţii electromag-
netice, şi ne putem aştepta ca în viitor doctorii să înceapă să trimită
pacienţii în acele zone.
Profesorul Doyon, care nu este optimist în privinţa „trezirii din
inconştienţă a lumii civilizate în viitorul apropiat”, consideră că acum
„singura alternativă posibilă este să ne îndreptăm atenţia înspre fibrele
optice – lucru propus de regretatul biofizician din Noua Zeelandă, Dr.
Neil Cherry, şi susţinut de asemenea şi de Dr. George Carlo. Aşa că, în
loc să iradiem întreaga planetă cu microunde de înaltă frecvenţă, ar fi
mult mai sigur să avem peste tot cabluri de fibră optică, având pretu-
tindeni posibilitatea de a ne conecta aparatele electronice, inclusiv te-
lefoanele celulare şi computerele.”151
151
Cf. Paul Raymond Doyon, Do You Have Microwave/EMR Sickness? Your
Cell Phone (i.e. Electromagnetic Weapon) May – Insidiously – Be Making Us
Sick!, Universitatea Yunnan, China, 2007,
http://www.laleva.org/eng/Do%20You%20Have%20Microwave%20Sicknes.
BIBLIOGRAFIE
Cărţi:
BioInitiative: A Rationale for a Biologically-based Exposure Standard for
Electromagnetic Radiation, iulie 2007.
Becker, Robert, The Body Electric, Ed. Quill, New York, 1985.
Becker, Robert, G. Selden, The Body Electric: Electro-magnetism and the

Foundation of Life, Ed. William Morrow, New York, 1985.
Bergqvist Ulf., Vogel Evi. (editori), Possible health implications of subjective

symptoms and electromagnetic fields. A report by a European group of
experts for the European Commission, DG V. Solna (Sweden), National
Institute for Working Life (Arbete och Halsa), 1997.
Blake Levitt, B., Electromagnetic Fields, Ed. Harcourt Brace and Company,
San Diego – New York – Londra, 1995.
Blake Levitt, B. (ed.), Cell Towers: Wireless Convenience? or Environmental

Hazard?, Ed. Safe Goods/New Century, 2001.
Blake Levitt, B., Electromagnetic Fields: A Consumer's Guide to the

Issues and How to Protect Ourselves, Ed. iUniverse, decembrie 2007.
Carlo, George, Martin Schram, Cell Phones: Invisible Hazards in the

Wireless Age: An Insider’s Alarming Discoveries About Cancer and Genetic
Damage, Ed. Carroll & Graf, 2001.
Carlo, George (ed.), Wireless Phones and Health II: State of the Science,
Ed. Kluwer Academic, 2001.
Drăgulinescu, Andrei, Dependenţa în cultura şi civilizaţia morţii, Editura

Christiana, Bucureşti, 2008.
Drăgulinescu, Andrei, Experimental Results and Simulations of Advanced

Optoelectronic Devices, Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2009.
Gheorghe, Virgiliu, Nicoleta Criveanu, Andrei Drăgulinescu, Efectele mi-

cului ecran asupra minţii copilului, Ed. Prodromos, 2007.
Grant, Lucinda, The Electrical Sensitivity Handbook, Ed. Weldon, Prescott,

AZ, 1995.
Healy, Jane, Failure to Connect: How Computers Affect Our Children's

Minds – for Better and Worse, Ed. Simon & Schuster, New York, 1998.
Kane, Robert C., Cellular Telephone Russian Roulette, Ed. Vantage Press,
iunie 2001.
Morega, Mihaela, Bioelectromagnetism, Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 1999.
Nordström, Gunni, The Invisible Disease – The Dangers of Environmental

Illnesses caused by Electromagnetic Fields and Chemical Emissions, Editura
O Books, Hants şi New York, 2004.
Pilette, Jean, Antennes de téléphonie mobile, technologies sans fil et santé,

Santini, Roger, Téléphones mobiles cellulaires et stations relais. Les

risques pour la santé. Arguments scientifiques et conseils pratiques, Ed.
Marco Pietteur, 1998.
Steneck, Nicholas, The Microwave Debate, Ed. The MIT Press, 1986.
Zamfirescu, Mihail, Gheorghe Sajin, Ion Rusu, Maria Sajin, Eugenia

Kovacs, Efecte biologice ale radiaţiilor electromagnetice de radiofrecvenţă şi
microunde, Ed. Medicală, Bucureşti, 2000.
Articole din reviste ştiinţifice de specialitate:

Aalto S., Haarala C., Bruck A., Sipila H., Hamalainen H., Rinne J. O.,
Mobile phone affects cerebral blood flow in humans, Journal of Cerebral
Blood Flow Metab., vol. 26, nr. 7, pp. 885-890, iulie 2006.
Abelin T., Sleep disruption and melatonin reduction from exposure to a

shortwave radio signal, Seminar în cadrul Canterbury Regional Council,
Noua Zeelandă, august 1999.
Abdel-Rassoul G., El-Fateh O. A., Salem M. A., Michael A., Farahat F.,
El-Batanouny M., Salem E., Neurobehavioral effects among inhabitants
around mobile phone base stations, Neurotoxicology, vol. 28, nr. 2, pp.
434-440, 2007.
Adang D., An Epidemiological Study on Low-level 21-month Microwave
Exposure of Rats, teză de doctorat, Universitatea din Louvain, Belgia, iunie 2008.
Adey W. R., Bawin S. M., Lawrence A. F., Effects of weak amplitude-modulated
microwave fields on calcium efflux from awake cat cerebral cortex ,
Bioelectromagnetics, vol. 3, nr. 3, pp. 295-307, 1982.
Adey W. R., Brain tumor incidence in rats chronically exposed to digital
cellular telephone fields in an initiation-promotion model, Bioelectromagnetics
Society 18th Annual Meeting, Proceedings, Abstract A-7-3, p. 27, 1996.
Agarwal A., Deepinder F., Sharma R. K., Ranga G., Li J., Effect of cell
phone usage on semen analysis in men attending infertility clinic: an
observational study, Fertil Steril., vol. 89, nr. 1, pp. 124-128, ianuarie 2008.
Ahmad M., Galland P., Ritz T., Wiltschko R., Wiltschko W., Magnetic
intensity affects cryptochrome-dependent responses in Arabidopsis thaliana,
Planta, vol. 225, nr. 3, pp. 615-624, februarie 2007.
Aitken R. J., Bennetts L. E., Sawyer D., Wiklendt A. M., King B. V.,
Impact of radio frequency electromagnetic radiation on DNA integrity in
the male germline, Int J Androl., vol. 28, nr. 3, pp. 171-179, 2005.
Alam M. Z., Ohgaki S., Role of hydrogen peroxide and hydroxyl radical
in producing the residual effect of ultraviolet radiation , Water Environ
Res., vol. 74, nr. 3, pp. 248-255, mai-iunie 2002.
Albert E. N., Kerns J. M., Reversible microwave effects on the blood-brain
barrier, Brain Research, vol. 230, nr. 1-2, pp. 153-164, decembrie 1981.
Albert E. N., Sherif M., Morphological changes in cerebellum of neonatal
rats exposed to 2.45 GHz microwaves, Prog Clin Biol Res., vol. 257, pp.
135-151, 1988.
Al-Dousary S. H., Mobile phone induced sensorineural hearing loss,

Saudi Med J., vol. 28, nr. 8, pp. 1283-1286, august 2007.
Al-Khlaiwi T., Meo S. A., Association of mobile phone radiation with
fatigue, headache, dizziness, tension and sleep disturbance in Saudi population,
Saudi Medical Journal, vol. 25, nr. 6, pp. 732-736, iunie 2004.
Allen R., Dopamine and iron in the pathophysiology of restless legs
syndrome (RLS), Sleep Medicine, vol. 5, nr. 4, pp. 385-391, iulie 2004.
Altpeter E. S., Krebs T., Pfluger D. H., von Kanel J., Blattmann R. şi alţii,
Study of health effects of Shortwave Transmitter Station of Schwarzenburg,
Berne, Switzerland, Universitatea din Berna, Institutul de Medicină Socială şi
Preventivă, august 1995.
Altpeter E. S., Roosli M., Battaglia M., Pfluger D., Minder C. E., Abelin
T., Effect of short-wave (6-22 MHz) magnetic fields on sleep quality and
melatonin cycle in humans: the Schwarzenburg shut -down study,
Bioelectromagnetics, vol. 27, nr. 2, pp. 142-150, februarie 2006.
Amara S., Abdelmelek H., Sakly M., Effects of acute exposure to
magnetic field ionic composition of frog sciatic nerve, Pakistani Journal of
Medical Science, vol. 20, nr. 2, pp. 91-96, 2004.
Anderson V., Joyner K. H., Specific absorption rate levels measured in a
phantom head exposed to radio frequency transmissions from analog hand-held
mobile phones, Bioelectromagnetics, vol. 16, nr. 1, pp. 60-69, 1995.
Aramideh M., de Weerd A. W., The restless legs syndrome can be treated
with dopamine agonists, Ned Tijdschr Geneeskd, vol. 150, nr. 40, pp. 2173-2177,
octombrie 2006.
Arnsten A. F., Li B. M., Neurobiology of executive functions: catecholamine
influences on prefrontal cortical functions, Biological Psychiatry, vol. 57, nr.
11, pp. 1377-1384, iunie 2005.
Atli E., Űnlű H., The effects of microwave frequency electromagnetic
fields on the development of Drosophila melanogaster, International Journal
of Radiation Biology, vol. 82, nr. 6, pp. 435-441, iunie 2006.
Augner C., Florian M., Pauser G., Oberfeld G., Hacker G. W., GSM
base stations: Short-term effects on well-being, Bioelectromagnetics, vol. 30,
nr. 1, pp. 73-80, ianuarie 2009.
Ayata R., Mollaoglu H., Yilmaz H. R., Akturk O., Ozguner F., Altundas
I., Oxydative stress-mediated skin damage in a experimental mobile phone
model can be prevented by melatonin, Journal of Dermatology, vol. 31, nr.
11, pp. 878-883, noiembrie 2004.
Balcer-Kubiczek E. K., Harrison G. H., Evidence for microwave carcinogenesis
in vitro, Carcinogenesis, vol. 6, nr. 6, pp. 859-864, iunie 1985.
Balcer-Kubiczek E. K., Harrison G. H., Induction of neoplastic transformation
in C3H/10T1/2 cells by 2.45-GHz microwaves and phorbol ester, Radiat Res.,
vol. 117, nr. 3, pp. 531-537, martie 1989.
Balmori A., Possible effects of electromagnetic fields from phone masts
on a population of White Stork (Ciconia ciconia), Electromagnetic Biology
and Medicine, vol. 24, nr. 2, pp. 109-119, 2005.
Balmori A., The incidence of electromagnetic pollution on the amphibian
decline: Is this an important piece of the puzzle?, Toxicological and Environmental
Chemistry, vol. 88, nr. 2, aprilie-iunie 2006.
Balmori A., Hallberg O., The urban decline of the house sparrow (Passer
domesticus): a possible link with electromagnetic radiation, Electromagn
Biol Med., vol. 26, nr. 2, pp. 141-151, 2007.
Balmori Martinez A., The effects of microwave radiation on the wildlife.
Preliminary results, Valladolid, Spania, februarie 2003.
Balode Z., Assessment of radio-frequency electromagnetic radiation by
the micronucleus test in bovine peripheral erythrocytes, Sci Total Environ,
vol. 180, nr. 1, pp. 81-85, 1996.
Banik S., Bandyopadhyay S, Ganguly S, Bioeffects of microwave – a brief
review, Bioresour Technol., vol. 87, nr. 2, pp. 155-159, 2003.
Baranski S., Edelwejn Z., Experimental morphologic and electroencephalographic
studies of microwave effects on the nervous system, Ann N Y Acad Sci., vol.
247, pp. 109-116, februarie 1975.
Barbaro V., Bartolini P., Donato A., Militello C., GSM cellular phone
interference with implantable pacemakers: in vitro and in vivo observations,
prezentată la a 16-a întrunire a Societăţii de Bioelectromagnetism, Copenhaga,
Danemarca, 12-17 iunie 1994.
Barbaro V., Bartolini P., Donato A. şi alţii, Do European GSM mobile
cellular phones pose a potential risk to pacemaker patients?, Pacing Clin
Electrophysiol, vol. 18, pp. 1218-1224, 1995.
Barbaro V., Bartolini P., Donato A., Militello C., Santini M., GSM and
TACS cellular phones can alter pacemaker function, în: Bioelectromagnetics
17th Annual Meeting abstract book, Frederick, Md.: Bioelectromagnetic
Society, pp. 24-26, 1995.
Barnes F. S., Radio-microwave interactions with biological materials,
Health Phys., vol. 56, nr. 5, pp. 759-766, mai 1989.
Barteri M., Pala A., Rotella S., Structural and kinetic effects of mobile
phone microwaves on acetylcholinesterase activity, Biophysical Chemistry,
vol. 113, nr. 3, pp. 245-253, 2005.
Bawin, S. M., Kaczmarek, L. K., Adey, W. R., Effects of modulated VMF
fields on the central nervous system, Ann.N.Y. Acad.Sci., vol. 247, pp. 74-81,
1975.
Bawin S. M., Adey W. R., Sabbot I. M., Ionic factors in release of
45
Ca 2 from chick cerebral tissue by electromagnetic fields, Proc. Natl.
Acad. Sci., U.S.A., vol. 75, pp. 6314-6318, 1978.
Baxter C. F., Parsons J. E., Oh C. C., Wasterlain C. G., Baldwin R. A.,
Changes of amino acid gradients in brain tissues induced by microwave
irradiation and other means, Neurochem Res., vol. 14, nr. 9, pp. 909-913,
septembrie 1989.
Beason R. C., Semm P., Responses of neurons to an amplitude modulated
microwave stimulus, Neurosci Lett., vol. 333, nr. 3, pp. 175-178, noiembrie 2002.
Belokrinitskiy V. S., Destructive and reparative processes in hippocampus
with long-term exposure to nonionizing radiation, în U.S.S.R. Report, Effects
of Nonionizing Microwave Radiation, nr. 7, JPRS 81865, pp. 15-20, 1982.
Belyaev I. Y., Hillert L., Protopopova M., Tamm C., Malmgren L. O.,
Persson B. R., Selivanova G., Harms-Ringdahl M., 915 MHz microwaves and
50 Hz magnetic field affect chromatin conformation and 53BP1 foci in human
lymphocytes from hypersensitive and healthy persons, Bioelectromagnetics,
vol. 26, nr. 3, pp. 173-184, 2005.
Belyaev I. Y., Koch C. B., Terenius O., Roxström-Lindquist K., Malmgren
L., Sommer W. H., Salford L. G., Persson B. R., Exposure of rat brain to 915
MHz GSM microwaves induces changes in gene expression but not double
stranded DNA breaks or effects on chromatin conformation, vol. 27, nr. 4, pp.
295-306, mai 2006.
Belyaev I. Y., Grigoriev Y. G., Problems in assessment of risks from
exposures to microwaves of mobile communication, Radiats Biol Radioecol,
vol. 47, nr. 6, pp. 727-732, noiembrie-decembrie 2007.
Belyaev I. Y., Markova E., Hillert L., Malmgren L. O., Persson B. R.,
Microwaves from UMTS/GSM mobile phones induce long-lasting inhibition
of 53BP1/gamma-H2AX DNA repair foci in human lymphocytes ,
Bioelectromagnetics, vol. 30, nr. 2, pp. 129 – 141, 2009.
Berg G., Spallek J., Schüz J., Schlehofer B şi alţii, Occupational exposure
to radio frequency/microwave radiation and the risk of brain tumors:
Interphone Study Group, Germany, Am J Epidemiol., vol. 164, nr. 6, pp.
538-548, septembrie 2006.
Bergier L., Lisiewicz J., Moszczynski P., Rucinska M., Sasiadek U.,
Effect of electromagnetic radiation on T-lymphocyte subpopulations and
immunoglobulin level in human blood serum after occupational exposure,
Med Pr., vol. 41, nr. 4, pp. 211-215, 1990.
Bertrand J., Mars A., Boyle C., Bove F., Yeargin-Allsopp M., Decoufle
P., Prevalence of Autism in a United States Population: The Brick Township,
New Jersey, Investigation, Pediatrics, vol. 108, nr. 5, pp. 1155-1161, noiem-
brie 2001.
Best S., Boosted HAARP signal could slice through ionosphere, Electromagnetic
Hazard & Therapy, vol. 11, nr. 2-4, p. 9, 2001.
Bielski J., Bioelectrical brain activity in workers exposed to electromagnetic
fields, Ann N Y Acad Sci., vol. 724, pp. 435-437, iunie 1994.
Blackman C. F., Benane S. G., Elder J. A., House D. E., Lampe J. A.,
Faulk J. M., Induction of calcium – ion efflux from brain tissue by
radiofrequency radiation: Effect of sample number and modulation frequency
on the power-density window, Bioelectromagnetics, (N.Y.), vol. 1, pp. 35-43,
1980.
Blask D. E., Brainard G. C., Dauchy R. T., Hanifin J. P., Davidson L. K.,
Krause J. A., Sauer L. A., Rivera-Bermudez M. A., Dubocovich M. L., Jasser
S. A., Lynch D. T., Rollag M. D., Zalatan F., Melatonin-depleted blood from
premenopausal women exposed to light at night stimulates growth of human
breast cancer xenografts in nude rats, Cancer Research, vol. 65, nr. 23, pp.
1174-1184, decembrie 2005.
Błaszczak W., Gralik J., Klockiewicz-Kamińska E., Fornal J., Warchalewski
J. R., Effect of gamma-radiation and microwave heating on endosperm
microstructure in relation to some technological properties of wheat grain,
Nahrung, vol. 46, nr. 2, pp. 122-129, aprilie 2002.
Błaszczak W., Sadowska J., Fornal J., Vacek J., Flis B., Zagórski-Ostoja
W., Influence of cooking and microwave heating on microstructure and
mechanical properties of transgenic potatoes, Nahrung, vol. 48, nr. 3, pp.
169-176, iunie 2004.
Bleyer W. A., Epidemiologic impact of children with brain tumors, Childs
Nervous System, vol. 15, nr. 11-12, pp. 758-763, noiembrie 1999.
Borbély A. A., Huber R., Graf T., Fuchs B., Gallmann E., Achermann P.,
Pulsed high-frequency electromagnetic field affects human sleep and sleep
electroencephalogram, Neurosci Lett., vol. 275, nr. 3, pp. 207-210, noiembrie
1999.
Bortkiewicz A., [A study on the biological effects of exposure mobile-phone
frequency EMF], Med Pr., vol. 52, nr. 2, pp. 101-106, 2001.
Bortkiewicz A., Zmyslony M., Szyjkowska A., Gadzicka E., Subjective
symptoms reported by people living in the vicinity of cellular phone, Med Pr.,
vol. 55, nr. 4, pp. 345-351, 2004.
Braverman E., T-Cell Ratios Modulation by Nutrition: Case Report ,
Journal of Orthomolecular Medicine, vol. 2, nr. 1, 1987.
Brendel H., Niehaus M., Lerchl A., Direct suppressive effects of weak
magnetic fields (50 Hz and 16 2/3 Hz) on melatonin synthesis in the pineal
gland of Djungarian hamsters (Phodopus sungorus), Journal of Pineal Research,
vol. 29, nr. 4, pp. 228-233, noiembrie 2000.
Brown A. S., Gershon S., Dopamine and depression, J Neural Transm
Gen., vol. 91, nr. 2-3, pp. 75-109, 1993.
Buchachenko A. L. , Kuznetsov D. A., Berdinskii V. L., New mechanisms
of biological effects of electromagnetic fields, Biofizika, vol. 51, nr. 3, pp.
545-552, mai-iunie 2006.
Burch J. B., Reif J. S., Noonan C. W., Ichinose T., Bachand A. M.,
Koleber T. L., Yost M. G., Melatonin metabolite excretion among cellular
telephone users, International Journal of Radiation Biology, vol. 78, nr. 11,
pp. 1029-1036, noiembrie 2002.
Busljeta I., Trosic I., Milkovic-Kraus S., Erythropoietic changes in rats
after 2.45 GJz nonthermal irradiation, Int J Hyg Environ Health., vol. 207,
nr. 6, pp. 549-554, 2004.
Buttiglione M., Roca L., Montemurno E., Vitiello F., Capozzi V., Cibelli
G., Radiofrequency radiation (900 MHz) induces Egr-1 gene expression
and affects cell-cycle control in human neuroblastoma cells, Journal of
Cellular Physiology, vol. 213, nr. 3, pp. 759-767, decembrie 2007.
Calzoni G. L., Borghini F., Del Giudice E., Betti L., Dal Rio F., Migliori
M., Trebbi G., Speranza A., Weak Extremely High Frequency Microwaves
Affect Pollen-Tube Emergence and Growth in Kiwifruit: Pollen Grain
Irradiation and Water-Mediated Effects, The Journal of Alternative and
Complementary Medicine, vol. 9, nr. 2, pp. 217-233, aprilie 2003.
Campanella L., Cusano M., Dragone R., Sammartino M. P., Visco G.,
Evaluation of the inhibiting effects from exposure to microwaves on the
respiratory activity of yeast cells or on enzyme activity, Current Medical
Chemistry, vol. 10, nr. 8, pp. 663-669, aprilie 2003.
Caraglia M., Marra M., Mancinelli F., D'Ambrosio G., Massa R.,
Giordano A., Budillon A., Abbruzzese A., Bismuto E., Electromagnetic fields
at mobile phone frequency induce apoptosis and inactivation of the
multi-chaperone complex in human epidermoid cancer cells, J Cell Physiol.,

vol. 204, nr. 2, pp. 539-548, 2005.
Carrillo R., Saunkeah B., Pickels M., Traad E., Wyatt C., Williams D.,
Preliminary observations on cellular telephones and pacemakers, Pacing Clin
Electrophysiol, vol. 18, p. 863, 1995.
Carrillo R., Saunkeah B., Traad E., Wyatt C., Pickels M., Williams D., At
what distance do cellular telephones interfere with pacemakers?, Pacing Clin
Chakrabarti S., Fombonne E., Pervasive developmental disorders in
preschool children, JAMA, vol. 285, nr. 24, pp. 3093-3099, iunie 2001.
Chakrabarti S., Fombonne E., Pervasive developmental disorders in
preschool children: confirmation of high prevalence, Am J. Psychiatry, vol.
162, nr. 6, pp. 1133-1141, iunie 2005.
Chakravarty N., Histamine secretion from permeabilized mast cells by
calcium, Life Science, vol. 39, nr. 17, pp. 1549-1554, octombrie 1986.
Chakravarty N., Calcium uptake in mast cells, energy metabolism and
histamine secretion, Agents Actions, vol. 20, nr. 3-4, pp. 153-156, aprilie 1987.
Chance W. T., Grossman C. J., Newrock R., Bovin G., Yerian S., Schmitt
G., Mendenhall C., Effects of electromagnetic fields and gender on neurotransmitters
and amino acids in rats, Physioligical Behavior, vol. 58, nr. 4, pp. 743-748,
octombrie 1995.
Charney D. S., Monoamine dysfunction and the pathophysiology and
treatment of depression, Journal of Clinical Psychiatry, 59 Suppl 14:11-4,
1998.
Chia S. E., Chia H. P., Tan J. S., Health hazards of mobile phones.
Prevalence of headache is increased among users in Singapore, BMJ, vol.
321, nr. 7269, pp. 1155-1156, noiembrie 2000.
Chia S. E., Chia H. P., Tan J. S., Prevalence of headache among handheld
cellular telephone users in Singapore: a community study, Environ Health
Perspect., vol. 108, nr. 11, pp. 1059-1062, noiembrie 2000.
Chiang H. şi alţii, Health effects of environmental electromagnetic fields,
Journal of Bioelectricity, vol. 8, pp. 127-131, 1989.
Chou C. K., Guy A. W., Long-term low level microwave irradiation of

rats, Bioelectromagnetics, vol. 13, pp. 469-496, 1992.
Cleary S. F., Du Z., Cao G., Liu L. M., McCrady C., Effect of isothermal
radiofrequency radiation on cytolytic T lymphocytes, The FASEB Journal,
vol. 10, nr. 8, pp. 913-919, iunie 1996.
Clinton S. M., Sucharski I. L., Finlay J. M., Desipramine attenuates
working memory impairments induced by partial loss of catecholamines in
the rat medial prefrontal cortex, Psychopharmacology (Berl), vol. 183, nr. 4,
pp. 404-412, ianuarie 2006.
Cook C. M., Saucier D. M., Thomas A. W., Prato F. S., Changes in
human EEG alpha activity following exposure to two different pulsed
magnetic field sequences, Bioelectromagnetics, vol. 30, nr. 1, pp. 9-20,
ianuarie 2009.
Cox R., Electrical Hypersensitivity – Human Studies in the UK., prezen-
tată la WHO International Workshop on Electrical Hypersensitivity, Praga,
Cehia, 25-27 octombrie 2004.
Croft R. J., Hamblin D. L., Spong J., Wood A. W., McKenzie R. J.,
Stough C., The effect of mobile phone electromagnetic fields on the alpha
rhythm of human electroencephalogram, Bioelectromagnetics, vol. 29, nr. 1,
pp. 1-10, ianuarie 2008.
Curcio G., Ferrara M., Moroni F., D'Inzeo G., Bertini M., De Gennaro L.,
Is the brain influenced by a phone call? An EEG study of resting wakefulness,
Neurosci Res., vol. 53, nr. 3, pp. 265-270, noiembrie 2005.
Czyz J., Guan K., Zeng Q., Nikolova T., Meister A., Schönborn F.,
Schuderer J., Kuster N., Wobus A. M., High frequency electromagnetic fields
(GSM signals) affect gene expression levels in tumor suppressor p53-deficient
embryonic stem cells, Bioelectromagnetics, vol. 25, nr. 4, pp. 296-307, mai 2004.
D’Ambrosio G., Massa R., Scarfi M. R., Zeni O., Cytogenetic damage in
human lymphocytes following GMSK phase modulated microwave exposure,
Bioelectro-magnetics, vol. 23, pp. 7-13, 2002.
D’Andrea J. A., Chou C. K., Johnston S. A., Adair E. R., Microwave
effects on the nervous system, Bioelectromagnetics, Suppl 6: S, pp. 107-147,
2003.
Daniells C., Duce I., Thomas D., Sewell P., Tattersall J., de Pomerai D.,
Transgenic nematodes as biomonitors of microwave-induced stress, Mutat
Res., vol. 399, nr. 1, pp. 55-64, martie 1998.
Davis S., Kaune W. T., Mirick D. K., Chen C., Stevens R. G., Residential
Magnetic Fields, Light-at-Night, and Nocturnal Urinary 6-Sulfatoxymelatonin
Concentration in Women, American Journal of Epidemiology, vol. 154, nr. 7,
pp. 591-600, octombrie 2001.
D'Costa H., Trueman G., Tang L., Abdel-Rahman U., Abdel-Rahman W.,
Ong K., Cosic I., Human brain wave activity during exposure to radiofrequency
field emissions from mobile phones, Australas Phys Eng Sci Med., vol. 26, nr.
4, pp. 162-167, decembrie 2003.
Demeter Ş., Miclăuş S., Sajin G., Bechet P., Bogdan O., Jeler G., Oroian
T., Olariu O., Aplicarea unor metode computaţionale pentru determinări
dozimetrice ale câmpului de radiofrecvenţă absorbit în modele biologice ex-
puse, iunie 2004.
Demsia G., Vlastos D., Matthopoulos D. P., Effect of 910-MHz
electromagnetic field on rat bone marrow, Scientific World Journal, vol. 4,
supl. 2, pp. 48-54, 2004.
De Pomerai D. I., Smith B., Dawe A., North K., Smith T., Archer D. B.,
Duce I. R., Jones D., Candido E. P., Microwave radiation can alter protein
conformation without bulk heating, FEBS Lett., vol. 543, nr. 1-3, pp. 93-97,
mai 2003.
De Seze R., Ayoub J., Peray P., Miro L., Touitou Y., Evaluation in
humans of the effects of radiocellular telephones on the circadian patterns of
melatonin secretion, a chronobiological rhythm marker, J Pineal Res., vol.
27, nr. 4, pp. 237-242, noiembrie 1999.
Diem E., Schwarz C., Adlkofer F., Jahn O., Rudiger H., Non-thermal
DNA breakage by mobile-phone radiation (1800 MHz) in human fibroblasts
and in transformed GFSH-R17 rat granulosa cells in vitro, Mutat Res., vol.
583, nr. 2, pp. 178-183, 2005.
D’Inzeo G. şi alţii, Microwave effects on acetycholine-induced channels in
cultured chick myotubes, Bioelectromagnetics, vol. 9, pp. 363-372, 1988.
Divan H. A., Kheifets L., Obel C., Olsen J., Prenatal and postnatal
exposure to cell phone use and behavioral problems in children, Epidemiology,
vol. 19, nr. 4, pp. 523-529, iulie 2008.
Dmoch A., Moszczynski P., Levels of immunoglobulin and subpopulations
of T lymphocytes and NK cells in men occupationally exposed to microwave
radiation in frequencies of 6-12 GHz, Med Pr., vol. 49, nr. 1, pp. 45-49, 1998.
Dolińiska R., Warchalewski J. R., Gralik J., Jankowski T., Effect of
gamma-radiation and microwave heating of wheat grain on some starch
properties in irradiated grain as well as in grain of the next generation crops,
Nahrung, vol. 48, nr. 3, pp. 195-200, iunie 2004.
Dolk H., Shaddick G., Walls P., Grundy C., Thakrar B., Kleinschmidt I.,
Elliott P., Cancer incidence near radio and television transmitters in Great
Britain I. Sutton Coldfield Transmitter, American Journal of Epidemiology,
vol. 145, nr. 1, pp. 1-9, 1997.
Dutta S. K., Das K., Ghosh B., Blackman C. F., Dose dependence of
acetylcholinesterase activity in neuroblastoma cells exposed to modulated
radio-frequency electromagnetic radiation, Bioelectromagnetics, vol. 13, nr.
4, pp. 317-322, 1992.
Dutton M. S., Galvin M. J., McRee D. I., In vitro effects of microwave
radiation on rat liver mitochondria, Bioelectromagnetics, vol. 5, nr. 1, pp.
39-45, 1984.
Eberhardt J., Persson B., Brun A., Salford L., Malmgren L., Blood-brain
barrier permeability and nerve cell damage in rat brain 14 and 28 days after
exposure to microwaves from GSM mobile phones, Electromagnetic Biology
and Medicine, vol. 27, nr. 3, pp. 215 – 229, septembrie 2008.
Echarte M., Ansorena D., Astiasarán I., Consequences of microwave
heating and frying on the lipid fraction of chicken and beef patties, J Agric
Food Chem., vol. 51, nr. 20, pp. 5941-5945, septembrie 2003.
Eger H., Hagen K. U., Lucas B., Vogel P., Voit H., Einfluss der
räumlichen Nähe von Mobilfunksendeanlagen auf die Krebsinzidenz ,
Umwelt•Medizin•Gesellschaft, vol. 17, pp. 326-332, aprilie 2004.
Eicher B., Ryser H., Knafl U. şi alţii, Effects of TDMA-modulated

handheld telephones on pacemakers, în: Bioelectromagnetics 16th Annual
Meeting abstract book, Frederick, Md.: Bioelectromagnetic Society, p. 67, 1994.
Erogul O., Oztas E., Yildirim I., Kir T., Aydur E., Komesli G., Irkilata H.
C., Irmak M. K., Peker A. F., Effects of electromagnetic radiation from a
cellular phone on human sperm motility: an in vitro study, Archives of
Medical Research, vol. 37, nr. 7, pp. 840-843, octombrie 2006.
Esen F., Esen H., Effect of electromagnetic fields emitted by cellular
phones on the latency of evoked electrodermal activity, Int J Neurosci., vol.
116, nr. 3, pp. 321-329, martie 2006.
Everaert J., Bauwens D., A possible effect of electromagnetic radiation
from mobile phone base stations on the number of breeding house sparrows
(Passer domesticus), Electromagn Biol Med., vol. 26, nr. 1, pp. 63-72, 2007.
Falzone N., Huyser C., Fourie F., Toivo T., Leszczynski D., Franken D.
R., In vitro effect of pulsed 900 MHz GSM radiation on mitochondrial
membrane potential and motility of human spermatozoa, Bioelectromagnetics,
vol. 29, nr. 4, pp. 268-276, mai 2008.
Fejes I., Závaczki Z., Szöllosi J., Koloszár S., Daru J., Kovács L., Pál A.,
Is there a relationship between cell phone use and semen quality?, Arch
Androl., vol. 51, nr. 5, pp. 385-93, septembrie-octombrie 2005.
Ferreira A. R., Knakievicz T., Pasquali M. A., Gelain D. P., Dal-Pizzol F.,
Fernández C. E., de Salles A. A., Ferreira H. B., Moreira J. C., Ultra high
frequency-electromagnetic field irradiation during pregnancy leads to an
increase in erythrocytes micronuclei incidence in rat offspring, Life Sciences,
vol. 80, nr. 1, pp. 43-50, 3 decembrie 2006.
Ferreri F., Curcio G., Pasqualetti P., De Gennaro L., Fini R., Rossini P.,
Mobile phone emissions and human brain excitability, Ann. Neurol., vol. 60,
pp. 188–196, 2006.
Forgacs Z., Kubinyi G., Sinay G., Bakos J., Hudák A., Surján A., Révész
C., Thuróczy G., [Effects of 1800 MHz GSM-like exposure on the gonadal
function and hematological parameters of male mice], Magy Onkol., vol. 49,
nr. 2, pp. 149-151, octombrie 2005.
Forgacs Z., Somosy Z., Kubinyi G., Bakos J., Hudák A., Surján A.,
Thuróczy G., Effect of whole-body 1800 MHz GSM-like microwave exposure
on testicular steroidogenesis and histology in mice, Reproductive Toxicology,
vol. 22, nr. 1, pp. 111-117, iulie 2006.
Fox E., Electrosensitivity symptoms associated with electromagnetic field
exposure, prezentată la WHO International Workshop on Electrical
Hypersensitivity, Praga, Cehia, 25-27 octombrie 2004.
French P. W., Donnellan M., McKenzie D. R., Electromagnetic radiation
at 835 MHz changes the morphology and inhibits proliferation of a human
astrocytoma cell line, Bioelectrochemical Bioenergy, vol. 43, pp. 13-18, 1997.
French P. W., Penny R., Laurence J. A., McKenzie D. R., Mobile phones,
heat shock proteins and cancer, Differentiation, vol. 67, nr. 4-5, pp. 93-97, 2001.
Frey A., Headaches from Cellular Telephones: Are They Real and What
Are the Implications?, Environmental Health Perspectives, vol. 106, nr. 3,
martie 1998.
Friedman J., Kraus S., Hauptman Y., Schiff Y., Seger R., Mechanism of
short-term ERK activation by electromagnetic fields at mobile phone
frequencies, Biochem J., vol. 405, nr. 3, pp. 559-568, august 2007.
Gadhia P. K., Shah T., Mistry A., Pithawala M., Tamakuwala D., A
preliminary study to assess possible chromosomal damage among users of
digital mobile phones, Electromagnetic Biology and Medicine, vol. 22, nr. 2,
pp. 149-159, 2003.
Gandhi G., Anita, Genetic damage in mobile phone users: some
preliminary findings, Ind J Hum Genet, vol. 11, nr. 2, pp. 99-104, 2005.
Gandhi G., Singh P., Cytogenetic damage in mobile phone users:
preliminary data, Int J Hum Genet, vol. 5, nr. 4, pp. 259-265, 2005.
Gandhi V. C., Ross D. H., Alterations in alpha-adrenergic and muscarinic
cholinergic receptor binding in rat brain following nonionizing radiation,
Radiation Res., vol. 109, nr. 1, pp. 90-99, ianuarie 1987.
Gapeev A. B., Lushnikov K. V., Shumilina Iu. V., Sirota N. P.,
Sadovnikov V. B., Chemeris N. K., Effects of low-intensity extremely high
frequency electromagnetic radiation on chromatin structure of lymphoid cells
in vivo and in vitro, Radiats Biol Radioecol., vol. 43, nr. 1, pp. 87-92,
ianuarie-februarie 2003.
Garaj-Vrhovac V., Horvat D., Koren Z., The effect of microwave radiation
on the cell genome, Mutat Res, vol. 243, nr. 2, pp. 87-93, februarie 1990.
Garaj-Vrhovac V., Horvat D., Koren Z., The relationship between
colony-forming ability, chromosome aberrations and incidence of micronuclei
in V79 Chinese hamster cells exposed to microwave radiation, Mutat Res.,
vol. 263, nr. 3, pp. 143-149, 1991.
Garaj-Vrhovac V., Fucic A., Horvat D., The correlation between the
frequency of micronuclei and specific chromosome aberrations in human
lymphocytes exposed to microwave radiation in vitro, Mutat Res., vol. 281,
nr. 3, pp. 181-186, martie 1992.
Garaj-Vrhovac V., Micronucleus assay and lymphocyte mitotic activity in
risk assessment of occupational exposure to microwave radiation, Chemosphere,
vol. 39, nr. 13, pp. 2301-2312, 1999.
Garaj-Vrhovac V., Oreščanin V., Assessment of DNA sensitivity in peripheral
blood leukocytes after occupational exposure to microwave radiation: the
alkaline comet assay and chromatid breakage assay, Cell Biology and
Toxicology, ianuarie 2008.
George D. F., Bilek M. M., McKenzie D. R., Non-thermal effects in the
microwave induced unfolding of proteins observed by chaperone binding,
Bioelectromagnetics, vol. 29, nr. 4, pp. 324-330, mai 2008.
Goldberg G., Would You Put Your Head In A Microwave Oven?, Ed.
Bloomington, Ind. & Milton Keynes, Marea Britanie, 2006.
Goldsmith J. R., Epidemiological evidence of radiofrequency radiation
(microwave) effects on health in military, broadcasting, and occupational
studies, Int J Occup Environ Health, vol. 1, pp. 47–57, 1995.
Goldsmith J. R., Epidemiological studies of radio-frequency radiation:
current status and areas of concern, The Science of the Total Environment,
vol. 180, pp. 3-8, 1996.
Gorman J. M., Hirschfeld R. M., Ninan P. T., New developments in the

neurobiological basis of anxiety disorders, Psychopharmacology Bulletin,
Summer: 36 Suppl, 2002.
Goswami P. C., Albee L. D., Parsian A. J., Baty J. D., Moros E. G.,
Pickard W. F., Roti Roti J. L., Hunt C. R., Proto-oncogene mRNA levels and
activities of multiple transcription factors in C3H 10T 1/2 murine embryonic
fibroblasts exposed to 835.62 and 847.74 MHz cellular phone communication
frequency radiation, Radiat Res., vol. 151, nr. 3, pp. 300-309, martie 1999.
Grigor'ev Iu. G., Biological effects of mobile phone electromagnetic field
on chick embryo (risk assessment using the mortality rate), Radiats Biol
Radioecol, vol. 43, nr. 5, pp. 541-543, 2003.
Grimaldi S., Pasquali E., Barbatano L., Lisi A., Santoro N., Serafino A.,
Pozzi D., Exposure to a 50 Hz electromagnetic field induces activation of the
Epstein-Barr virus genome in latently infected human lymphoid cells, Journal
Environmental Pathology Toxicology Oncology, vol. 16, nr. 2-3, pp. 205-207,
1997.
Guessab A., Lescoat G., Maniey J., Influence of postnatal exposition to
microwaves on brain and hypothalamo-pituitary monoamines in the adult
male rat, Physiologie, vol. 20, nr. 2, pp. 71-74, aprilie-iunie 1983.
Gugkova O. Iu., Gudkov S. V., Gapeev A. B., Bruskov V. I., Rubannik A.
V., Chemeris N. K., The study of the mechanisms of formation of reactive
oxygen species in aqueous solutions on exposure to high peak-power pulsed
electromagnetic radiation of extremely high frequencies, Biofizika, vol. 50,
nr. 5, pp. 773-779, septembrie-octombrie 2005.
Guney M., Ozguner F., Oral B., Karahan N., Mungan T., 900 MHz
radiofrequency-induced histopathologic changes and oxidative stress in rat
endometrium: protection by vitamins E and C, Toxicol Ind Health., vol. 23,
nr. 7, pp. 411-420, august 2007.
Gurney J. G., Fritz M. S., Ness K. K., Sievers P., Newschaffer C. J.,
Shapiro E. G., Analysis of prevalence trends of autism spectrum disorder in
Minnesota, Arch Pediatr Adolesc Med., vol. 157, nr. 7, pp. 622-627, iulie 2003.
Haarala C., Aalto S., Hautzel H., Julkunen L., Rinne J. O., Laine M.,
Krause B., Hamalainen H., Effects of a 902 MHz mobile phone on cerebral
blood flow in humans: a PET study, Neuroreport, vol. 14, nr. 16, pp.
2019-2023, noiembrie 2003.
Hallberg Ö., Johansson O., Does GSM 1800 MHz Affect the Public Health
in Sweden?, în: Proceedings of the 3rd International Workshop „Biological
Effects of EMFs,” Kos, Grecia, pp. 361-364, octombrie 2004.
Hamblin D. L., Wood A. W., Effects of mobile phone emissions on human
brain activity and sleep variables, Int J Radiat Biol., vol. 78, nr. 8, pp.
659-669, august 2002.
Hamblin D. L., Wood A. W., Croft R. J., Stough C., Examining the effects
of electromagnetic fields emitted by GSM mobile phones on human
event-related potentials and performance during an auditory task, Clin
Neurophysiol., vol. 115, nr. 1, pp. 171-178, ianuarie 2004.
Hamnerius Y., Rasmuson A., Rasmuson B., Biological effects of
high-frequency electromagnetic fields on Salmonella typhimurium and
Drosophila melanogaster, Bioelectromagnetics, vol. 6, nr. 4, pp. 405-414, 1985.
Hardell L., Hallquist A., Hansson Mild K., Carlberg M., Påhlson A., Lilja
A., Cellular and Cordless Telephones and the Risk for Brain Tumours,
European Journal of Cancer Prevention, vol. 11, pp. 377-386, martie 2002.
Hardell L., Hansson Mild K., Carlberg M., Further Aspects on Cellular
and Cordless Telephones and Brain Tumours, International Journal of
Oncology, vol. 22, pp. 399-407, 2003.
Hardell L., Carlberg M., Hansson Mild K., Case-Control Study on Cellular
and Cordless Telephones and the Risk for Acoustic Neuroma or Meningioma
in Patients Diagnosed 2000-2003, Neuroepidemiology, vol. 25, pp. 120-128,
iunie 2005.
Hardell L., Hansson Mild K., Mobile phone use and risk of acoustic
neuroma: results of the interphone case-control study in five North European
countries, Br J Cancer, vol. 94, nr. 9, pp. 1348-1349, 2006.
Hardell L., Carlberg M., Hansson Mild K., Pooled analysis of two
case-control studies on use of cellular and cordless telephones and the risk
for malignant brain tumours diagnosed in 1997-2003, Int Arch Occup
Environ Health, vol. 79, nr. 8, pp. 630-639, septembrie 2006.
Hardell L., Carlberg M., Söderqvist F., Mild K. H., Morgan L. L.,
Long-term use of cellular phones and brain tumours: increased risk
associated with use for > or =10 years, Occup Environ Med., vol. 64, nr. 9,
pp. 626-632, martie 2007.
Hardell L., Walker M. J., Walhjalt B., Friedman L. S., Richter E. D.,
Secret ties to industry and conflicting interests in cancer research, Am J Ind
Med., vol. 50, nr. 3, pp. 227-233, 2007b.
Hardell L., Carlberg M., Söderqvist F., Hansson Mild K., Meta-analysis of
long-term mobile phone use and the association with brain tumours, Int J
Oncol., vol. 32, nr. 5, pp. 1097-1103, mai 2008.
Hassel B., Iversen E. G., Fonnum F., Neurotoxicity of albumin in vivo,
Neurosci Lett., vol. 167, nr. 1-2, pp. 29-32, februarie 1994.
Hatfield J., Murphy S., The effects of mobile phone use on pedestrian
crossing behaviour at signalized and unsignalized intersections, Accid Anal
Prev., vol. 39, nr. 1, pp. 197-205, ianuarie 2007.
Hautot D., Pankhurst Q. A., Khan N., Dobson J., Preliminary evaluation
of nanoscale biogenic magnetite in Alzheimer's disease brain tissue, Proc
Biol Sci., 270 Suppl 1, pp. S62-S64, august 2003.
Hayes D. L., VonFeldt L., Neubauer S., Christiansen J., Rasmussen M. J.,
Effect of digital cellular phones on permanent pacemakers, Pacing Clin
Hayes D. L., VonFeldt L. K., Neubauer S. A., Rasmussen M. J.,
Christiansen J. R., Does cellular phone technology cause pacemaker or
defibrillator interference?, Pacing Clin Electrophysiol, vol. 18, p. 842, 1995.
Hayes D. L., Wang P., Reynolds D., Estes M., Griffith J., Steffens R.,
Carlo G., Findlay G., Johnson C., Interference with Cardiac Pacemakers by
Cellular Telephones, The New England Journal of Medicine, vol. 336, nr. 21,
pp. 1473-1479, mai 1997.
Heinrich J., Hoelscher B., Frye C., Meyer I., Wjst M., Wichmann H. E.,
Trends in prevalence of atopic diseases and allergic sensitization in children
in Eastern Germany, Eur Respir J., vol. 19, nr. 6, pp. 1040-1046, iunie 2002.
Hemnani T., Parihar M. S., Reactive oxygen species and oxidative DNA
damage, Indian Journal of Physiology and Pharmacology, vol. 42, nr. 4, pp.
440-452, octombrie 1998.
Hermann-Kunz E., Incidence of allergic diseases in East and West
Germany, Gesundheitswesen, 61 Spec No:S100-5, decembrie 1999a.
Hermann-Kunz E., Prevalence of hay fever in Germany-East-West
comparison and temporal trends, Gesundheitswesen, 61 Spec No:S94-9, de-
cembrie 1999b.
Herzallah S. M., Humeid M. A., Al-Ismail K. M., Effect of heating and
processing methods of milk and dairy products on conjugated linoleic acid
and trans fatty Acid isomer content, J Dairy Sci., vol. 88, nr. 4, pp.
1301-1310, aprilie 2005.
Hillert L., Cognitive therapy for patients who report electromagnetic
hypersensitivity, prezentată la WHO International Workshop on Electrical
Hypersensitivity, Praga, Cehia, 25-27 octombrie 2004.
Hillert L., Ahlbom A., Neasham D., Feychting M., Järup L., Navin R.,
Elliott P., Call-related factors influencing output power from mobile phones,
J Expo Sci Environ Epidemiol., vol. 16, nr. 6, pp. 507-514, noiembrie 2006.
Hillert L., Akerstedt T., Lowden A., Wiholm C., Kuster N., Ebert S.,
Boutry C., Moffat S. D., Berg M., Arnetz B. B., The effects of 884 MHz GSM
wireless communication signals on headache and other symptoms: an
experimental provocation study, Bioelectromagnetics, vol. 29, nr. 3, pp.
185-96, aprilie 2008.
Hocking B., Gordon I. R., Grain H. L., Hatfield GE, Cancer incidence
and mortality and proximity to TV towers, The Medical Journal of Australia,
vol. 165, nr. 11-12, pp. 601-605, decembrie 1996.
Hocking B., Preliminary report: symptoms associated with mobile phone
use, Occup. Med. (Londra), vol. 48, nr. 6, pp. 357-360, septembrie 1998.
Hocking B., Westerman R., Neurological abnormalities associated with
mobile phone use, Occup Med (Londra), vol. 50, nr. 5, pp. 366-368, iulie 2000.
Hocking B., Microwave sickness: a reappraisal, Occup. Med. (Londra),
vol. 51, nr. 1, pp. 66-69, februarie 2001.
Hocking B., Management of radiofrequency radiation overexposures,

Aust Fam Physician, vol. 30, nr. 4, pp. 339-342, aprilie 2001.
Hocking B., Westerman R., Neurological Abnormalities Associated with
CDMA Exposure, Occup Med, vol. 51, nr. 6, pp. 410-413, septembrie 2001.
Hocking B., Westerman R., Neurological effects of radiofrequency
radiation, Occup. Med. (Londra), vol. 53, nr. 2, pp. 123-127, martie 2003.
Huang C. T., Liu P., Wu H. X., Wang J. L., Wu X. N., [Effects of NMDA
receptor expression in rat's hippocampus after exposure to 1800 MHz
radiofrequency field], Zhonghua Yu Fang Yi Xue Za Zhi., vol. 40, nr. 1, pp.
21-24, ianuarie 2006.
Huber R., Graf T., Cote K. A., Wittmann L., Gallmann E., Matter D.,
Schuderer J., Kuster N., Borbély A. A., Achermann P.., Exposure to pulsed
high-frequency electromagnetic field during waking affects human sleep
EEG, Neuroreport., vol. 11, nr. 15, pp. 3321-3325, 2000.
Huber R., Treyer V., Borbely A. A., Schuderer J., Gottselig J. M., Landolt
H. P., Werth E., Berthold T., Kuster N., Buck A., Achermann P., Electromagnetic
fields, such as those from mobile phones, alter regional cerebral blood flow
and sleep and waking EEG, Journal of Sleep Research, vol. 11, nr. 4, pp.
289-295, decembrie 2002.
Huber R., Treyer V., Schuderer J., Berthold T., Buck A., Kuster N.,
Landolt H. P., Achermann P., Exposure to pulse-modulated radio frequency
electromagnetic fields affects regional cerebral blood flow, European Journal
of Neuroscience, vol. 21, nr. 4, pp. 1000-1006, februarie 2005.
Hung C. S., Anderson C., Horne J. A., McEvoy P., Mobile phone
'talk-mode' signal delays EEG-determined sleep onset, Neurosci Lett., vol.
421, nr. 1, pp. 82-86, iunie 2007.
Hurtado I., Fiol C., Gracia V., Caldu P., In vitro oxidised HDL exerts a
cytotoxic effect on macrophages, Atherosclerosis, vol. 127, nr. 1, p. 143, no-
iembrie 1996.
Hutter H. P., Moshammer H., Wallner P. Kundi M., Subjective symptoms,
sleeping problems, and cognitive performance in subjects living near mobile
phone base stations, Occupational and Environmental Medicine, vol. 63, pp.
307-313, mai 2006.
Ikarashi Y., Maruyama Y., Stavinoha W. B., Study of the use of the
microwave magnetic field for the rapid inactivation of brain enzymes, Japan
Journal of Pharmacology, vol. 35, nr. 4, pp. 371-387, august 1984.
Ikarashi Y., Sasahara T., Maruyama Y., Postmortem changes in
catecholamines, indoleamines, and their metabolites in rat brain regions:
prevention with 10-kW microwave irradiation, Journal of Neurochemistry,
vol. 45, nr. 3, pp. 935-939, septembrie 1985.
Ilhan A., Gurel A., Armutcu F., Kamisli S., Iraz M., Akyol O., Ozen S.,
Ginkgo biloba prevents mobile phone-induced oxidative stress in rat brain,
Clin Chim Acta, vol. 340, nr. 1-2, pp. 153-162, februarie 2004.
Irmak M. K., Fadillioğlu E., Güleç M., Erdoğan H., Yağmurca M., Akyol
O., Effects of electromagnetic radiation from a cellular telephone on the
oxidant and antioxidant levels in rabbits, Cell Biochem Funct., vol. 20, nr. 4,
pp. 279-283, decembrie 2002.
Irmak M. K., Oztas E., Yagmurca M., Fadillioglu E., Bakir B., Effects of
electromagnetic radiation from a cellular telephone on epidermal Merkel
cells, Journal of Cutaneous Pathology, vol. 30, nr. 2, pp. 135-138, februarie
2003.
Irnich W., Batz L., Müller R., Tobisch R, Interference of pacemakers by
mobile phones, în: Bioelectromagnetics 18th Annual Meeting abstract book,
Frederick, Md.: Bioelectromagnetic Society, pp. 121-122, 1996.
Ishikawa K., Shibanoki S., Saito S., McGaugh J. L., Effect of microwave
irradiation on monoamine metabolism in dissected rat brain, Brain Research,
vol. 240, nr. 1, pp. 158-161, mai 1982.
Iurinskaia M. M., Kuznetsov V. I., Galeev A. L., Kolomytkin O. V.,
[Reaction of the brain receptor system to the effect of low intensity
microwaves], Biofizika, vol. 41, nr. 4, pp. 859-865, iulie-august 1996.
Ivaschuk O. I., Jones R. A., Ishida-Jones T., Haggren W., Adey W. R.,
Phillips J. L., Exposure of nerve growth factor-treated PC12 rat
pheochromocytoma cells to a modulated radiofrequency field at 836.55 MHz:
effects on c-jun and c-fos expression, Bioelectromagnetics, vol. 18, nr. 3, pp.
223-229, 1997.
Jelenkovic A., Janac B., Pesic V., Jovanovic D. M., Vasiljevic I., Prolic
Z., Effects of extremely low-frequency magnetic field in the brain of rats,
Brain Research Bull., vol. 68, nr. 5, pp. 355-360, ianuarie 2006.
Johansson O., Gangi S., Liang Y., Yoshimura K., Jing C., Liu P-Y,
Cutaneous mast cells are altered in normal healthy volunteers sitting in front
of ordinary TVs/PCs – results from open-field provocation experiments, J
Cutan Pathol., vol. 28, nr. 10, pp. 513-519, noiembrie 2001.
Johansson O., Hilliges M., Han S. W., A screening of skin changes, with
special emphasis on neurochemical marker antibody evaluation, in patients
claiming to suffer from screen dermatitis as compared to normal healthy
controls, Exp Dermatol., vol. 5, pp. 279-285, 1996.
Johansson O., Liu P.-Y., 'Electrosensitivity', 'electrosupersensitivity' and
'screen dermatitis': preliminary observations from on-going studies in the
human skin, în: Proceedings of the COST 244: Biomedical Effects of
Electromagnetic Fields – Workshop on Electromagnetic Hypersensitivity (ed.
D Simunic), EU/EC (DG XIII), Brussels/Graz, pp. 52-57, 1995.
Joyner K. H., Anderson V., Wood M. P., Interference and energy
deposition rates from digital mobile phones, în: Bioelectromagnetics 16th
Annual Meeting abstract book, Frederick, Md.: Bioelectromagnetic Society,
pp. 67-68, 1994.
Kalns J., Ryan K. L., Mason, P. A., Bruno J. G., Gooden R., Kiel J. L.,
Oxidative stress precedes circulatory failure induced by 35-GHz microwave
heating, Shock., vol. 13, nr. 1, pp. 52-59, 2000.
Kane R. C., A Possible Association Between Fetal/neonatal Exposure to
Radiofrequency Electromagnetic Radiation and the Increased Incidence of
Autism Spectrum Disorders (ASD), Medical Hypotheses, vol. 62, nr. 2, pp.
195-197, februarie 2004.
Kant G. J., Lenox R. H., Meyerhoff J. L., Dopamine diffusion after
microwave fixation at 986 MHz, Neurochem Res., vol. 4, nr. 4, pp. 529-534,
august 1979.
Karinen A., Heinävaara S., Nylund R., Leszczynski D., Mobile phone
radiation might alter protein expression in human skin, BMC Genomics, vol.
9, p. 77, februarie 2008.
Kimata H., Enhancement of allergic skin wheal responses by microwave

radiation from mobile phones in patients with atop ic eczema/dermatitis
syndrome, Int Arch Allergy Immunol., vol. 129, nr. 4, pp. 348-350, decembrie
2002.
Kimata H., Enhancement of allergic skin wheal responses in patients with
atopic eczema/dermatitis syndrome by playing video games or by a frequently
ringing mobile phone, Eur J Clin Invest., vol. 33, nr. 6, pp. 513-517, iunie 2003.
Kimata H., Microwave radiation from cellular phones increases
allergen-specific IgE production, Allergy, vol. 60, nr. 6, pp. 838-839, iunie 2005.
Kitamura K., Tomita K., Miller R. T., Inhibition of nitric oxide synthase
activity and nitric oxide-dependent calcium influx in renal epithelial cells by
cyclic adenosine monophosphate: implications for cell injury, Journal of the
American Society of Nephrology, vol. 8, nr. 4, pp. 558-568, aprilie 1997.
Kittel A., Siklós L., Thuróczy G., Somosy Z., Qualitative enzyme
histochemistry and microanalysis reveals changes in ultrastructural distribution
of calcium and calcium-activated ATPases after microwave irradiation of the
medial habenula, Acta Neuropathol., vol. 92, nr. 4, pp. 362-368, octombrie 1996.
Von Klitzing L., Low-Frequency pulsed electromagnetic fields influence
EEG of man, Physica Medica, vol. 11, nr. 2, pp. 77-80, aprilie-iunie 1995.
Koivisto M., Krause C. M., Revonsuo A., Laine M., Hämäläinen H., The
effects of electromagnetic field emitted by GSM phones on working memory,
Neuroreport, vol. 11, nr. 8, pp. 1641-1643, iunie 2000.
Kolodynski A. A., Kolodynska V. V., Motor and psychological functions
of school children living in the area of the Skrunda Radio Location Station in
Latvia, Sci Total Environ., vol. 180, nr. 1, pp. 87-93, februarie 1996.
Koylu H., Mollaoglu H., Ozguner F., Nazyroolu M., Delibab N., Melatonin
modulates 900 MHz microwave-induced lipid peroxidation changes in rat
brain, Toxicol Ind Health., vol. 22, nr. 5, pp. 211-216, iunie 2006.
Kramarenko A. V., Tan U., Effects of high-frequency electromagnetic
fields on human EEG: a brain mapping study, Int J Neurosci., vol. 113, nr. 7,
pp. 1007-1019, iulie 2003.
Kramer U., Link E., Oppermann H., Ranft U., Schafer T., Thriene B.,
Behrendt H., Ring J., Studying school beginners in western and eastern
Germany: allergy trends and sensitisations 1991-2000, Gesundheitswesen,
vol. 64, nr. 12, pp. 657-663, decembrie 2002.
Krause D., Mullins J. M., Penafiel L. M., Meister R., Nardone R. M.,
Microwave exposure alters the expression of 2-5A-dependent RNase, Radiat
Res., vol. 127, nr. 2, pp. 164-170, august 1991.
Krause C. M., Björnberg C. H., Pesonen M., Hulten A., Liesivuori T.,
Koivisto M., Revonsuo A., Laine M., Hämäläinen H., Mobile phone effects
on children's event-related oscillatory EEG during an auditory memory task,
Int J Radiat Biol., vol. 82, nr. 6, pp. 443-450, iunie 2006.
Kubinyi G., Thuróczy G., Bakos J., Bölöni E., Sinay H., Szabó L. D.,
Effect of continuous-wave and amplitude-modulated 2.45 GHz microwave
radiation on the liver and brain aminoacyl-transfer RNA synthetases of in
utero exposed mice, Bioelectromagnetics, vol. 17, nr. 6, pp. 497-503, 1996.
Kues H. A., Monahan J. C., D'Anna S. A., McLeod D. S., Lutty G. A.,
Koslov S., Increased sensitivity of the non-human primate eye to microwave
radiation following ophthalmic drug pretreatment, Bioelectromagnetics, vol.
13, nr. 5, pp. 379-393, 1992.
Kundi M., Mobile phone use and cancer, Occup Environ Med, vol. 61,
pp. 560-570, 2004.
Kuznetsov V. I., Iurinskaia M. M., Kolomytkin O. V., Akoev I. G.,
[Action of microwaves with different modulation frequencies and exposure
times on GABA receptor concentration in the cerebral cor tex of rats],
Radiobiologiia, vol. 31, nr. 2, pp. 257-260, martie-aprilie 1991.
Kwee S., Raskmark P., Changes in cell proliferation due to environmental
nonionizing radiation: 2. Microwave radiation, Bioelectrochemistry and
Bioenergetics, vol. 44, pp. 251-255, 1998.
Lai H., Singh N. P., Acute low-intensity microwave exposure increases
DNA singlestrand breaks in rat brain cells, Bioelectromagnetics, vol. 16, nr.
3, pp. 207-210, 1995.
Lai H., Singh N. P., Single- and double-strand DNA breaks in rat brain
cells after acute exposure to radiofrequency electromagnetic radiation, Int J
Radiat Biol., vol. 69, nr. 4, pp. 513-521, aprilie 1996.
Lai H., Singh N. P.., Melatonin and a spin-trap compound block
radiofrequency electromagnetic radiation-induced DNA strand breaks in rat
brain cells, Bioelectromagnetics, vol. 18, nr. 6, pp. 446-454, 1997a.
Lai H., Singh N. P., Melatonin and N-tert-butyl-alpha-phenylnitrone
block 60-Hz magnetic field-induced DNA single and double strand breaks in
rat brain cells, J Pineal Res., vol. 22, nr. 3, pp. 152-162, 1997b.
Lai H., Carino M. A., Singh N. P., Naltrexone blocks RFR-induced DNA
double strand breaks in rat brain cells, Wireless Networks, vol. 3, pp.
471-476, 1997.
Lai H., Singh N. P., Magnetic-field-induced DNA strand breaks in brain
cells of the rat, Environ Health Perspect., vol. 112, nr. 6, pp. 687-694, mai 2004.
Lai H., Singh N. P., Interaction of microwaves and a temporally
incoherent magnetic field on single and double DNA strand breaks in rat
brain cells, Electromag Biol Med, vol. 24, pp.23-29, 2005.
Lebedeva N. N., Sulimov A. V., Sulimova O. P., Korotkovskaya T. I.,
Gailus T., Investigation of brain potentials in sleeping humans exposed to the
electromagnetic field of mobile phones, Crit Rev Biomed Eng., vol. 29, nr. 1,
pp. 125-133, 2001.
Ledoigt G. şi alţii, Etudes sur les effets des ondes du portable sur les
végétaux, Universitatea Blaise Pascal din Clermont-Ferrand, septembrie 2007.
Leitgeb N., Schröttner J., Böhm M., Does „electromagnetic pollution”
cause illness? An inquiry among Austrian general practitioners, Wien Med
Wochenschr., vol. 155, nr. 9-10, pp. 237-241, mai 2005.
Leszczynski D., Joenväärä S., Reivinen J., Kuokka R., Non-thermal
activation of the hsp27/p38MAPK stress pathway by mobile phone radiation
in human endothelial cells: Molecular mechanism for cancer – and blood-brain
barrier – related effects, Differentiation, vol. 70, nr. 2-3, pp. 120-129, 2002.
Leszczynski D., Nylund R., Joenväärä S., Reivinen J., Applicability of

discovery science approach to determine biological effects of mobile phone
radiation, Proteomics, vol. 4, nr. 2, pp. 426-431, februarie 2004.
Levallois P., Hypersensitivity of Human Subjects to Environmental Electric
and Magnetic Field Exposure: A Review of the Literature, Environmental
Health Perspectives Supplements, vol. 110, nr. S4, august 2002.
Li N., Sul J. Y., Haydon P. G., A calcium-induced calcium influx factor,
nitric oxide, modulates the refilling of calcium stores in astrocytes, J.
Neurosci., vol. 23, nr. 32, pp. 10302-10310, noiembrie 2003.
Liburdy R. P., Rowe A. W., Vanek P. F. Jr., Microwaves and the cell
membrane. IV. Protein shedding in the human erythrocyte: quantitative
analysis by high-performance liquid chromatography, Radiat Res., vol. 114,
nr. 3, pp. 500-514, iunie 1988.
Liburdy R. P., Vanek P. F. Jr., Microwaves and the cell membrane. III.
Protein shedding is oxygen and temperature dependent: evidence for cation
bridge involvement, Radiat Res., vol. 109, nr. 3, pp. 382-395, martie 1987.
Liburdy R. P., Penn A., Microwave bioeffects in the erythrocyte are
temperature and pO2 dependent: cation permeability and protein shedding
occur at the membrane phase transition, Bioelectromagnetics, vol. 5, nr. 2,
pp. 283-91, 1984.
Lilienfeld A. M., Tonascia J., Tonascia S., Libauer, C. A., Cauthen, G.
M., Foreign Service health status study – evaluation of health status of
foreign service and other employees from selected eastern European posts,
Departamentul de Stat, Washington DC, iulie 1978.
Lim J. I., Fine S. L., Kues H. A., Johnson M. A., Visual abnormalities
associated with high-energy microwave exposure, Retina, vol. 13, nr. 3, pp.
230-233, 1993.
Linet M. S., Taggart T., Severson R. K., Cerhan J. R., Cozen W., Hartge
P., Colt J., Cellular telephones and non-Hodgkin lymphoma, Int J Cancer,
vol. 119, nr. 10, pp. 2382-2388, noiembrie 2006.
Litovitz T. A., Krause D., Penafiel M., Elson E. C., Mullins J. M., The
role of coherence time in the effect of microwaves on ornithine decarboxylase
activity, Bioelectromagnetics, vol. 14, nr. 5, pp. 395-403, 1993.
Lixia S., Yao K., Kaijun W., Deqiang L., Huajun H., Xiangwei G.,
Baohong W., Wei Z., Jianling L., Wei W., Effects of 1.8 GHz radiofrequency
field on DNA damage and expression of heat shock protein 70 in human lens
epithelial cells, Mutat Res., vol. 602, nr. 1-2, pp. 135-142, 2006.
Lönn S., Ahlbom A., Hall P., Feychting M., Mobile phone use and the
risk of acoustic neuroma, Epidemiology, vol. 15, nr. 6, pp. 653-659,
noiembrie 2004.
López-Martín E., Relova-Quinteiro J. L., Gallego-Gómez R., Peleteiro-Fernández
M., Jorge-Barreiro F. J., Ares-Pena F. J., GSM radiation triggers seizures and
increases cerebral c-Fos positivity in rats pretreated with subconvulsive
doses of picrotoxin, Neurosci Lett., vol. 398, nr. 1-2, pp. 139-144, mai 2006.
López-Martín E., Bregains J., Relova-Quinteiro J. L., Cadarso-Suárez C.,
Jorge-Barreiro F. J., Ares-Pena F. J., The action of pulse-modulated GSM
radiation increases regional changes in brain activity and c-Fos expression
in cortical and subcortical areas in a rat model of picrotoxin-induced seizure
proneness, J Neurosci Res., vol. 87, nr. 6, pp. 1484-1499, mai 2009.
Lorini C., Bonaccorsi G., Mersi A., Petrioli G., Postiglione M., Boddi V.,
Santini M. G., Comodo N., Mobile phone use while driving in Fiorentine
area: results of the new survey, Ann Ig., vol. 19, nr. 3, pp. 275-280, mai-iunie
2007.
Löscher W., Die Auswirkungen elektromagnetischer Felder von
Mobilfunksendeanlagen auf Leistung, Gesundheit und Verhalten
landwirtschaftlicher Nutztiere: Eine Bestandsaufnahme, Praktischer Tierarzt,
vol. 84, nr. 11, 2003.
Loughran S. P., Wood A. W., Barton J. M., Croft R. J., Thompson B.,
Stough C, The effect of electromagnetic fields emitted by mobile phones on
human sleep, vol. 28, nr.16 (17), pp. 1973-1976, noiembrie 2005.
Luria R., Eliyahu I., Hareuveny R., Margaliot M., Meiran N., Cognitive
effects of radiation emitted by cellular phones: the influence of exposure side
and time, Bioelectromagnetics, vol. 30, nr. 3, pp. 198-204, aprilie 2009.
Lushnikov K. V., Gapeev A. B., Sadovnikov V. B., Cheremis N. K.,
[Effect of extremely high frequency electromagnetic radiation of low intensity
on parameters of humoral immunity in healthy mice], Biofizika, vol. 46, nr. 4,

pp. 753-760, iulie-august 2001.
Lyle D., Schechter P., Ross Adey W., Lundak R., Suppression of T-lymphocyte
cytotoxicity following exposure to sinusoidally amplitude-modulated fields,
Maby E., Le Bouquin Jeannès R., Liégeois-Chauvel C., Gourevitch B.,
Faucon G., Analysis of auditory evoked potential parameters in the presence
of radiofrequency fields using a support vector machines method, Med Biol
Eng Comput., vol. 42, nr. 4, pp. 562-568, iulie 2004.
Maby E., Le Bouquin Jeannès R., Faucon G., Liégeois-Chauvel C., De
Sèze R., Effects of GSM signals on auditory evoked responses, Bioelectromagnetics,
vol. 26, nr. 5, pp. 341-350, iulie 2005.
Maby E., Jeannes R., Faucon G., Scalp localization of human auditory
cortical activity modified by GSM electromagnetic fields, Int J Radiat Biol.,
vol. 82, nr. 7, pp. 465-472, iulie 2006.
Maes A., Verschaeve L., Arroyo A., De Wagter C., Vercruyssen L., In
vitro cytogenetic effects of 2450 MHz waves on human peripheral blood
lymphocytes, Bioelectromagnetics, vol. 14, nr. 6, pp. 495-501, 1993.
Maes A., Collier M., Slaets D., Verschaeve L., 954 MHz microwaves
enhance the mutagenic properties of mitomycin C, Environ Mol Mutagen.,
vol. 28, nr. 1, pp. 26-30, 1996.
Magras, I. N., Xenos, T. D., RF radiation-induced changes in the prenatal
development of mice, Bioelectromagnetics, vol. 18, pp. 455–461, 1997.
Maier R., Greter S. E., Schaller G., Hommel G., [The effects of pulsed
low-level EM fields on memory processes], Z Med Phys., vol. 14, nr. 2, pp.
105-112, 2004.
Maier R., Greter S. E., Maier N., Effects of pulsed electromagnetic fields
on cognitive processes – a pilot study on pulsed field interference with
cognitive regeneration, Acta Neurol Scand., vol. 110, nr. 1, pp. 46-52, iulie 2004.
Mancinelli F., Caraglia M., Abbruzzese A., d'Ambrosio G., Massa R.,
Bismuto E., Nonthermal effects of electromagnetic fields at mobile phone
frequency on the refolding of an intracellular protein: myoglobin, J. Cell

Biochem., vol. 93, nr. 1, pp. 188-196, 2004.
Mann K., Röschke J., Effects of pulsed high-frequency electromagnetic
fields on human sleep, Neuropsychobiology, vol. 33, nr. 1, pp. 41-47, 1996.
Markova E., Hillert L., Malmgren L., Persson B. R., Belyaev I. Y.,
Microwaves from GSM mobile telephones affect 53BP1 and gamma-H2AX
foci in human lymphocytes from hypersensitive and healthy persons, Environ
Health Perspect., vol. 113, nr. 9, pp. 1172-1177, 2005.
Mashevich M., Folkman D., Kesar A., Barbul A., Korenstein R., Jerby E.,
Avivi L., Exposure of human peripheral blood lymphocytes to electromagnetic
fields associated with cellular phones leads to chromosomal instability ,
Mausset-Bonnefont A. L., Hirbec H., Bonnefont X., Privat A., Vignon J.,
de Seze R., Acute exposure to GSM 900-MHz electromagnetic fields induces
glial reactivity and biochemical modifications in the rat brain, Neurobiol.
Discussion, vol. 17, nr. 3, pp. 445-454, decembrie 2004.
McGarva A. R., Ramsey M., Shear S. A., Effects of driver cell-phone use
on driver aggression, J. Soc Psychol., vol. 146, nr. 2, pp. 133-146, aprilie 2006.
Meo S. A., Al-Drees A. M., Mobile phone related-hazards and subjective
hearing and vision symptoms in the Saudi population, International Journal of
Occupational Medicine and Environmental Health, vol. 18, nr. 1, pp. 53-57, 2005.
Meral I., Mert H., Mert N., Deger Y., Yoruk I., Yetkin A., Keskin S.,
Effects of 900-MHz electromagnetic field emitted from cellular phone on
brain oxidative stress and some vitamin levels of guinea pigs, Brain Research,
vol. 1169, pp. 120-124, septembrie 2007.
Meyer J. H., Ginovart N., Boovariwala A., Sagrati S., Hussey D., Garcia
A., Young T., Praschak-Rieder N., Wilson A. A., Houle S., Elevated monoamine
oxidase a levels in the brain: an explanation for the monoamine imbalance of
major depression, Arch Gen Psychiatry, vol. 63, nr. 11, pp. 1209-1216, no-
iembrie 2006.
Michelozzi P., Ancona C., Fusco D., Forastiere F., Perucci C. A., Risk of
leukaemia and residence near a radio transmitter in Italy, Conferinţa ISEE/ISEA
1998, Boston Mass., articolul 354 P., rezumatul în: Epidemiology, vol. 9, nr.
4, S111, 1998.
Miike T., Tomoda A., Jhodoi T., Iwatani N., Mabe H., Learning and
memorization impairment in childhood chronic fatigue syndrome manifesting
as school phobia in Japan, Brain Development, vol. 26, nr. 7, pp. 442-447,
octombrie 2004.
Miyakoshi J., Takemasa K., Takashima Y., Ding G. R., Hirose H., Koyama
S., Effects of exposure to a 1950 MHz radio frequency field on expression of
Hsp70 and Hsp27 in human glioma cells, Bioelectromagnetics, vol. 26, nr. 4,
pp. 251-257, mai 2005
Mizuno R., The male/female ratio of fetal deaths and births in Japan,
Lancet, vol. 356, nr. 9231, pp. 738-739, august 2000.
Modak A. T., Stavinoha W. B., Deam A. P., Effect of short electromagnetic
pulses on brain acetylcholine content and spontaneous motor activity of mice,
Monfrecola G., Moffa G., Procaccini E. M., Non-ionizing electromagnetic
radiations, emitted by a cellular phone, modify cutaneous blood flow,
Dermatology, vol. 207, nr. 1, pp. 10-14, 2003.
Mortazavi S. M., Daiee E., Yazdi A., Khiabani K., Kavousi A., Vazirinejad
R., Behnejad B., Ghasemi M., Mood M. B., Mercury release from dental
amalgam restorations after magnetic resonance imaging and following
mobile phone use, Pak J Biol Sci., vol. 11, nr. 8, pp. 1142-1146, aprilie 2008.
Moszczynski P., Lisiewicz J., Dmoch A., Zabinski Z., Bergier L.,
Rucinska M., Sasiadek U., The effect of various occupational exposures to
microwave radiation on the concentrations of immunoglobulins and T
lymphocyte subsets, Wiad Lek., vol. 52, nr. 1-2, pp. 30-34, 1999.
Naegeli B., Deola M., Eicher B., Osswald S., Pacemaker dysfunction
caused by interference with natel-D mobile phones, Pacing Clin Electrophysiol,
vol. 18, p. 842, 1995.
Nagaishi M., Yamamoto T., Iinuma K., Shimomura K., Berend S. A.,
Knops J., Chromosome abnormalities identified in 347 spontaneous abortions
collected in Japan, J Obstet Gynaecol Res., vol. 30, nr. 3, pp. 237-241, iunie
2004.
Nakamura H., Seto T., Hatta K., Matsuzaki I., Nagase H., Yoshida M.,
Ogino K., Natural killer cell activity reduced by microwave exposure during
pregnancy is mediated by opioid systems, Environ Res., vol. 79, nr. 2, pp.
106-113, noiembrie 1998.
Nakamura H., Seto T., Nagase H., Yoshida M., Dan S., Ogino K., Effects
of exposure to microwaves on cellular immunity and placental steroids in
pregnant rats, Occup Environ Med., vol. 54, nr. 9, pp. 676-680, septembrie 1997.
Nam K. C., Kim S. W., Kim S. C., Kim D. W., Effects of RF exposure of
teenagers and adults by CDMA cellular phones, Bioelectromagnetics, vol. 27,
nr. 7, pp. 509-514, octombrie 2006.
Navarro E. A., Segura J., Portolés M., Gómez-Perretta C., The Microwave
Syndrome: A Preliminary Study in Spain, Electromagnetic Biology and
Medicine, vol. 22, nr. 2-3, pp. 161-169, decembrie 2003.
Neubauer C., Phelan A. M., Kues H., Lange D. G., Microwave irradiation
of rats at 2.45 GHz activates pinocytotic-like uptake of tracer by capillary
endothelial cells of cerebral cortex, Bioelectromagnetics, vol. 11, nr. 4, pp.
261-268, 1990.
Nikolova T., Czyz J., Rolletschek A., Blyszczuk P., Fuchs J., Jovtchev G.,
Schuderer J., Kuster N., Wobus A. M.., Electromagnetic fields affect transcript
levels of apoptosis-related genes in embryonic stem cell-derived neural
progenitor cells, FASEB J., vol. 19, nr. 12, pp. 1686-1688, octombrie 2005.
Ning W., Xu S. J., Chiang H., Xu Z. P., Zhou S. Y., Yang W., Luo J. H.,
Effects of GSM 1800 MHz on dendritic development of cultured hippocampal
neurons, Acta Pharmacol Sin., vol. 28, nr. 12, pp. 1873-1880, decembrie 2007.
Nittby H., Grafström G., Eberhardt J. L., Malmgren L., Brun A., Persson
B. R., Salford L. G., Radiofrequency and extremely low-frequency electromagnetic
field effects on the blood-brain barrier, Electromagn Biol Med., vol. 27, nr. 2,
pp. 103-126, 2008.
Nittby H., Grafström G., Tian D. P., Malmgren L., Brun A., Persson B.,
Salford L., Eberhardt J., Cognitive impairment in rats after long -term
exposure to GSM-900 mobile phone radiation, Bioelectromagnetics, vol. 29,
pp. 219-232, aprilie 2008.
Nylund R., Leszczynski D., Proteomics analysis of human endothelial cell

line EA.hy926 after exposure to GSM 900 radiation, Proteomics, vol. 4, nr. 5,
pp. 1359–1365, mai 2004.
Nylund R., Leszczynski D.., Mobile phone radiation causes changes in
gene and protein expression in human endothelial cell lines and the response
seems to be genome- and proteome-dependent, Proteomics., vol. 6, nr. 17, pp.
4769-4780, 2006.
Oberfeld G., Navarro E., Portoles M., Maestu C., Gomez-Perretta C., The
Microwave Syndrome: Further Aspects of a Spanish Study, prezentat la o
conferinţă internaţională din Kos, Grecia, mai 2004.
Oberfeld G., Strahlung von Mobilfunksende-Anlagen beeinflussen
Gehirnströme - Salzburger Umweltmediziner Oberfeld stellt Ergebnisse einer
neuen Studie vor, Salzburger Landeskorrespondenz, 27 aprilie 2005.
Oberfeld G., Umweltepidemiologische Untersuchung der Krebsinzidenz in
den Gemeinden Hausmannstätten & Vasoldsberg, Universitatea Salzburg,
Graz, Austria, ianuarie 2008.
Oktay M. F., Dasdag S., Effects of intensive and moderate cellular phone
use on hearing function, Electromagn Biol Med., vol. 25, nr. 1, pp. 13-21,
2006.
Oktem F., Ozguner F., Mollaoglu H., Koyu A., Uz E., Oxidative damage
in the kidney induced by 900-MHz-emitted mobile phone: protection by
melatonin, Arch Med Res., vol. 36, nr. 4, pp. 350-355, 2005.
Omura Y., Losco M., Electro-magnetic fields in the home environment
(color TV, computer monitor, microwave oven, cellular phone, etc .) as
potential contributing factors for the induction of oncogen C-fos Ab1,
oncogen C-fos Ab2, integrin alpha 5 beta 1 and development of cancer, as
well as effects of microwave on amino acid composition of food and living
human brain, Acupunct Electrother Res., vol. 18, nr. 1, pp. 33-73, ianuarie-martie
1993.
Oscar K. J., Hawkins T. D., Microwave alteration of the blood-brain
barrier system of rats, Brain Res., vol. 126, nr. 2, pp. 281-293, mai 1977.
Oscar K. J., Gruenau S. P., Folker M. T., Rapoport S. I., Local cerebral
blood flow after microwave exposure, Brain Res., vol. 204, nr. 1, pp. 220-225,
ianuarie 1981.
Ozguner F., Oktem F., Ayata A., Koyu A., Yilmaz H. R., A novel
antioxidant agent caffeic acid phenethyl ester prevents long-term mobile
phone exposure-induced renal impairment in rat. Prognostic value of
malondialdehyde, N-acetyl-beta-D-glucosaminidase and nitric oxide determination,
Mollecular Cell Biochemistry, vol. 277, nr. 1-2, pp. 73-80, septembrie 2005.
Ozguner F., Altinbas A., Ozaydin M., Dogan A., Vural H., Kisioglu A.
N., Cesur G., Yildirim N. G., Mobile phone-induced myocardial oxidative
stress: protection by a novel antioxidant agent caffeic acid phenethyl ester,
Toxicol Ind Health., vol. 21, nr. 9, pp. 223-230, octombrie 2005.
Ozguner F., Bardak Y., Comlekci S., Protective effects of melatonin and
caffeic acid phenethyl ester against retinal oxidative stress in long-term use
of mobile phone: a comparative study, Molecular Cell Biochemistry, vol. 2,
nr. 1-2, pp. 83-88, ianuarie 2006.
Pacini S., Ruggiero M., Sardi I., Aterini S., Gulisano F., Gulisano M.,
Exposure to global system for mobile communication (GSM) cellular phone
radiofrequency alters gene expression, proliferation, and morphology of
human skin fibroblasts, Oncol Res., vol. 13, nr. 1, pp. 19-24, 2002.
Palumbo R., Brescia F., Capasso D., Sannino A., Sarti M., Capri M.,
Grassilli E., Scarfì M. R., Exposure to 900 MHz radiofrequency radiation
induces caspase 3 activation in proliferating human lymphocytes , Radiat
Res., vol. 170, nr. 3, pp. 327-334, septembrie 2008.
Panagopoulos D. J., Messini N., Karabarbounis A., Philippetis A. L.,
Margaritis L. H., Radio Frequency Electromagnetic Radiation within „safety
levels” Alters the Physiological Function of Insects, în: Kostarakis P,
Stavroulakis P, (ed), Millennium International Workshop on Biological
Effects of Electromagnetic Fields, Proceedings, Heraklion, Creta, Grecia, pp.
169-175, octombrie 2000.
Panagopoulos D. J., Margaritis L. H., Effects of Electromagnetic Fields on
the Reproductive Capacity of Drosophila melanogaster, în: Stavroulakis P.
(ed.), Biological Effects of Electromagnetic Fields, Ed. Springer, pp. 545-578,

2003.
Panagopoulos D. J., Karabarbounis A., Margaritis L. H., Effect of GSM
900-MHz Mobile Phone Radiation on the Reproductive Capacity of
Drosophila melanogaster, Electromagnetic Biology and Medicine, vol. 23,
nr. 1, pp. 29-43, 2004.
Panagopoulos D. J., Chavdoula E. D., Nezis I. P., Margaritis L. H., Cell
Death induced by GSM 900MHz and DCS 1800MHz Mobile Telephony
Radiation, Mutation Research, vol. 626, pp. 69-78, 2007.
Panagopoulos D. J., Chavdoula E. D., Karabarbounis A., Margaritis L. H.,
Comparison of Bioactivity between GSM 900 MHz and DCS 1800 MHz
Mobile Telephony Radiation, Electromagnetic Biology and Medicine, vol. 26,
nr. 1, 2007.
Panagopoulos D. J., Margaritis L. H., Mobile Telephony Radiation Effects
on Living Organisms, în: Mobile Telephones, editori A.C. Harper şi R.V.
Buress, Editura Nova Science Publishers, Inc, pp. 107-149, 2008.
Papageorgiou C. C., Nanou E. D., Tsiafakis V. G., Kapareliotis E.,
Kontoangelos K. A., Capsalis C. N., Rabavilas A. D., Soldatos C. R., Acute
mobile phone effects on pre-attentive operation, Neurosci Lett., vol. 397, nr.
1-2, pp. 99-103, aprilie 2006.
Paulraj R., Behari J., Protein kinase C activity in developing rat brain
cells exposed to 2.45 GHz radiation, Electromagn Biol Med., vol. 25, nr. 1,
pp. 61-70, 2006a.
Paulraj R., Behari J.., Single strand DNA breaks in rat brain cells exposed
to microwave radiation, Mutat Res., vol. 596, nr. 1-2, pp. 76-80, 2006b.
Paulsson L. E., Hamnerius Y., Hansson H. A., Sjöstrand J., Retinal
damage experimentally induced by microwave radiation at 55 mW/cm 2, Acta
Ophtalmol. (Copenhaga), vol. 57, nr. 2, pp. 183-197, aprilie 1979.
Phelan A. M., Lange D. G., Kues H. A., Lutty G. A., Modification of
membrane fluidity in melanin-containing cells by low-level microwave
radiation, Bioelectromagnetics, vol. 13, nr. 2, pp. 131-146, 1992.
Phillips J., Ivaschuk O., Ishida-Jones T., Jones R. A., Campbell-Beachler

M., Haggren W., DNA damage in molt-4 lymphoblastoid cells exposed to
cellular telephone radiofrequency fields in vitro, Bioelectrochemistry and
Bioenergetics, vol. 45, pp. 103-110, 1998.
Pleskov V. M., Suvorov N. B., Vasilevskiĭ N. N., [The effect of microwave
irradiation on the peroxide modification of low density lipoproteins in human
blood serum], Radiobiologiia, vol. 30, nr. 5, pp. 675-678, septembrie-octombrie
1990.
Pluta R., Barcikowska M., Januszewski S., Misicka A., Lipkowski A. W.,
Evidence of blood-brain barrier permeability/leakage for circulating human
Alzheimer's beta-amyloid-(1-42)-peptide, Neuroreport, vol. 7, nr. 7, pp.
1261-1265, mai 1996.
Porcelli M., Cacciapuoti G., Fusco S., Massa R., d'Ambrosio G., Bertoldo
C., De Rosa M., Zappia V., Non-thermal effects of microwaves on proteins:
thermophilic enzymes as model system, FEBS Lett., vol. 402, nr. 2-3, pp.
102-106, februarie 1997.
Potokar T., Ross A. D., Clewer G., Dickson W. A., Mobile phones – a
potential fire hazard?, Burns., vol. 29, nr. 5, pp. 493-494, august 2003.
Pyrpasopoulou A., Kotoula V., Cheva A., Hytiroglou P., Nikolakaki E.,
Magras I. N., Xenos T. D., Tsiboukis T. D., Karkavelas G., Bone morphogenetic
protein expression in newborn rat kidneys after prenatal exposure to
radiofrequency radiation, Bioelectromagnetics, vol. 25, nr. 3, pp. 216-227,
2004.
Qan R., Yang C., Rubinstein S., Lewiston N. J., Sunshine P., Stevenson
D. K., Kerner J. A. Jr., Effect of microwave radiation on anti-infective factors
in human milk, Pediatrics, vol. 89, nr. 4 PT1, pp. 667-669, aprilie 1992.
Quock R. M., Fujimoto J. M., Ishii T. K., Lange D. G., Microwave
facilitation of methylatropine antagonism of central cholinomimetic drug
effects, Radiation Research, vol. 105, nr. 3, pp. 328-340, martie 1986.
Quock R. M., Kouchich F. J., Ishii T. K., Lange D. G., Microwave
facilitation of domperidone antagonism of apomorphine-induced stereotypic
climbing in mice, Bioelectromagnetics, vol. 8, nr. 1, pp. 45-55, 1987.
Rajendra P., Sujatha H. N., Devendranath D., Gunasekaran B., Sashidhar

R. B., Subramanyam C., Channakeshava, Biological effects of power frequency
magnetic fields.
Neurochemical and toxicological changes in developing chick embryos,
Biomagnetic Research and Technology, vol. 2, nr. 1, ianuarie 2004.
Regoli F., Gorbi S., Machella N., Tedesco S., Benedetti M., Bocchetti R.,
Notti A., Fattorini D., Piva F., Principato G., Pro-oxidant effects of extremely
low frequency electromagnetic fields in the land snail Helix aspersa, Free
Radic Biol Med., vol. 39, nr. 12, pp. 1620-1628, decembrie 2005.
Remondini D., Nylund R., Reivinen J., Poulletier de Gannes F., Veyret B.,
Lagroye I., Haro E., Trillo M. A., Capri M., Franceschi C., Schlatterer K.,
Gminski R., Fitzner R., Tauber R., Schuderer J., Kuster N., Leszczynski D.,
Bersani F., Maercker C., Gene expression changes in human cells after
exposure to mobile phone microwaves, Proteomics., vol. 6, nr. 17, pp.
4745-4754, 2006.
Rensch C., Elektrosmog: Tierisches Leiden im Kuhstall, Beobachter, nr.
26, decembrie 2002.
Repacholi M. H., Baster A., Gebski V., Noonan D., Finnie J., Harris A.
W., Lymphomas in E -Pim 1 transgenic mice exposed to pulsed 900 MHz
electromagentic fields, Radiation Res, vol. 147, pp. 631–640, 1997.
Rezk A. Y., Abdulqawi K., Mustafa R. M., Abo El-Azm T. M., Al-Inany
H., Fetal and neonatal responses following maternal exposure to mobile
phones, Saudi Med J., vol. 29, nr. 2, pp. 218-223, februarie 2008.
Röösli M., Moser M., Baldinini Y., Meier M., Braun-Fahrlander C.,
Symptoms of ill health ascribed to electromagnetic field exposure – a
questionnaire survey, Int J Hyg Environ Health., vol. 207, pp. 141-150, 2004.
Röösli M., Radiofrequency electromagnetic field exposure and non-specific
symptoms of ill health: a systematic review, Environ. Res., vol. 107, nr. 2, pp.
277–287, iunie 2008.
Ruggera P. S., Witters D. M., Bassen H. I., In vitro testing of pacemakers
for RF interference at fixed distances from U.S. type digital cellular phones,
prezentată la The Annual Electromagnetic Compatibility Forum, Washington,
D.C., 11 septembrie 1996.
Sadetzki S., Chetrit A., Jarus-Hakak A., Cardis E., Deutch Y., Duvdevani
S., Zultan A., Novikov I., Freedman L., Wolf M., Cellular phone use and risk
of benign and malignant parotid gland tumors – a nationwide case-control
study, Am J Epidemiol., vol. 167, nr. 4, pp. 457-467, februarie 2008.
Salama O. E., Abou El Naga R. M., Cellular phones: are they detrimental?,
J Egypt Public Health Assoc., vol. 79, nr. 3-4, pp. 197-223, 2004.
Salford L. G. şi alţii, Permeability of the blood brain barrier induced by
915 MHz electromagnetic radiation;continuous wave and modulated at 8, 16,
50 and 200 Hz, Bioelectrochem Bioenerg, vol. 30, pp. 293-301, 1993.
Salford L. G., Experimental studies of brain tumor development during
exposure to continuous and pulsed 915 MHz radio frequency radiation,
Bioelectrochemistry and Bioenergetics, vol. 30, pp. 313-318, 1993.
Salford L. G., Brun A., Sturesson K., Eberhardt J. L., Persson B. R.,
Permeability of the blood-brain barrier induced by 915 MHz electromagnetic
radiation, continuous wave and modulated at 8, 16, 50, and 200 Hz, Microsc
Res Tech., vol. 27, nr. 6, pp. 535-542, 1994.
Salford L. G., Brun A. E., Eberhardt J. L., Marmgren L., Persson B. R.,
Nerve Cell Damage in Mammalian Brain after Exposure to Microwaves from
GSM Mobile Phones, Environmental Health Perspectives, vol. 111, nr. 7, pp.
881-883, 2003.
Sanders A. P., Joines W. T., Allis J. W., Effects of continuous-wave,
pulsed, and sinusoidal-amplitude-modulated microwaves on brain energy
metabolism, Bioelectromagnetics, vol. 6, nr. 1, pp. 89-97, 1985.
Sandström M., Wilen J., Oftedal G., Hansson Mild K., Mobile phone use
and subjective symptoms. Comparison of symptoms experienced by users of
analogue and digital mobile phones, Occup Med (Londra), vol. 51, nr. 1, pp.
25-35, februarie 2001.
Santini R., Les téléphones cellulaires et leurs stations relais: risques pour
la santé, Presse Méd., vol. 28, nr. 34, pp. 1884-1886, noiembrie 1999.
Santini R., Seigne M., Bonhomme-Faivre L., Danger des téléphones
cellulaires et de leurs stations relais, Pathol Biol. (Paris), vol. 48, nr. 6, pp.
525-528, iulie 2000.
Santini R., Santini P., Symptoms experienced by people living in the

vicinity of celular phone base stations: Influence of distance and sex , La
Presse Medicale, septembrie 2001.
Santini R., Santini P., Seigne M., Danze J. M., Symptômes exprimés par
les riverains de stations relais de téléphonie mobile, La Presse Medicale, vol.
30, nr. 32, p. 1594, noiembrie 2001.
Santini R., Santini P., Danze J. M., Le Ruz P., Seigne M., Enquête sur la
santé de riverains de stations relais de téléphonie. mobile : I / Incidences de
la distance et du sexe, Pathologie Biologie, vol. 50, nr. 6, pp. 369-373, 2002.
Santini R., Santini P., Danze J. M., Le Ruz P., Seigne M., Enquête sur la
santé de riverains de stations relais de téléphonie. mobile : II / Incidences de
l’âge des sujets, de la durée de leur exposition et de leur position par rapport
aux antennes et autres sources électromagnétiques, Pathologie Biologie, vol.
51, pp. 412-415, 2003.
Santini R., Santini P., Le Ruz P., Danze J. M., Seigne M., Survey Study of
People Living in the Vicinity of Cellular Phone Base Stations, Electromagnetic
Biology and Medicine, vol. 22, nr. 1, pp. 41-49, 2003.
Sarimov R., Malmgren L. O. G., Markova E., Persson B. R. R., Belyaev I.
Y., Nonthermal GSM microwaves affect chromatin conformation in human
lymphocytes similar to heat shock , IEEE Trans Plasma Sci, vol. 32,
pp.1600-1608, 2004.
Sarkar S., Ali S., Behari J., Effect of low power microwave on the mouse
genome: a direct DNA analysis, Mutat Res, vol. 320, nr. 1-2, pp. 141-147,
1994.
Schirmacher A., Winters S., Fischer S., Goeke J., Galla H. J., Kullnick U.,
Ringelstein E. B., Stogbauer F., Electromagnetic fields (1.8 GHz) increase the
permeability to sucrose of the blood-brain barrier in vitro, Bioelectromagnetics,
vol. 21, nr. 5, pp. 338-345, iulie 2000.
Schoemaker M. J., Swerdlow A. J., Ahlbom A. şi alţii, Mobile phone use
and risk of acoustic neuroma: results of the Interphone case-control study in
five North European countries, Br J Cancer, vol. 93, nr. 7, pp. 842-848,
octombrie 2005.
Seegal R. F., Wolpaw J. R., Dowman R., Chronic exposure of primates to

60-Hz electric and magnetic fields: II. Neurochemical effects, Bioelectromagnetics,
vol. 10, nr. 3, pp. 289-301, 1989.
Semin Iu. A., Shvartsburg L. K., Zhavoronkov L. P., Dependence of
microwave effect on the secondary structure of DNA on molecular weight of
polynucleotide, Radiats Biol Radioecol., vol. 42, nr. 2, pp. 186-190,
martie-aprilie 2002.
Sheiner E. K., Sheiner E., Hammel R. D., Potashnik G., Carel R., Effect of
occupational exposures on male fertility: literature review, Ind Health, vol.
41, nr. 2, pp. 55-62, aprilie 2003.
Shtemberg A. S., Uzbekov M. G., Shikhov S. N., Bazyan A. S., Chernyakov
G. M., Some Neurotropic Effects of Low-Intensity Electromagnetic Waves in
Rats with Different Typological Characteristics of Higher Nervous Activity,
Neuroscience and Behavioral Physiology, vol. 31, nr. 5, pp. 547-553, septem-
brie 2001.
Siegrist M., Earle T. C., Gutscher H., Keller C., Perception of mobile
phone and base station risks, Risk Anal., vol. 25, nr. 5, pp. 1253-1264,
octombrie 2005.
Sieron A., Labus L., Nowak P., Cieslar G., Brus H., Durczok A., Zagzil
T., Kostrzewa R. M., Brus R., Alternating extremely low frequency magnetic
field increases turnover of dopamine and serotonin in rat frontal cortex,
Bioelectromagnetics, vol. 25, nr. 6, pp. 426-430, septembrie 2004.
Smialowicz R. J., Rogers R. R., Garner R. J., Riddle M. M., Luebke R.
W., Rowe D. G., Microwaves (2,450 MHz) suppress murine natural killer cell
Söderqvist F., Carlberg M., Hardell L., Use of wireless telephones and
self-reported health symptoms: a population-based study among Swedish
adolescents aged 15-19 years, Environ Health, vol. 7, p. 18, mai 2008.
Song K., Milner J. A., The influence of heating on the anticancer
properties of garlic, J Nutr., vol. 131, nr. 3s, pp. 1054S-1057S, martie 2001.
Stagg R. B., Thomas W. J., Jones R. A., Adey W. R., „DNA synthesis and
cell proliferation in C6 glioma and primary glial cells exposed to a 836.55
MHz modulated radiofrequency field”, Bioelectromagnetics, vol. 18, nr. 3,

pp. 230-236, 1997.
Stankiewicz W., Dabrowski M. P., Kubacki R., Sobiczewska E.,
Szmigielski S., Immunotropic influence of 900 MHz microwave GSM signal
on human blood immune cells activated in vitro, Electromagn Biol Med., vol.
25, nr. 1, pp. 45-51, 2006.
Stenberg B., Eriksson N., Hansson Mild K., Hoog J., Sandstrom M.,
Sundell J., Wall S.., Facial skin symptoms in visual display terminal (VDT)
workers. A casereferent study of personal, psychosocial, building – and VDT
– related risk indicators, Int J Epidemiol, vol. 24, pp. 796-803, 1995.
Stopczyk D., Gnitecki W., Buczyński A., Markuszewski L., Buczyński J.,
[Effect of electromagnetic field produced by mobile phones on the activity of
superoxide dismutase (SOD-1) and the level of malonyldialdehyde (MDA) –
in vitro study], Med Pr., vol. 53, nr. 4, pp. 311-314, 2002.
Stopczyk D., Gnitecki W., Buczyński A., Kowalski W., Buczyńska M.,
Kroc A., [Effect of electromagnetic field produced by mobile phones on the
activity of superoxide dismutase (SOD-1) – in vitro researches], Ann Acad
Med Stetin., vol. 51 (Suppl 1), pp. 125-128, 2005.
Straume A., Oftedal G., Johnsson A., Skin temperature increase caused by
a mobile phone: a methodological infrared camera study, Bioelectromagnetics,
vol. 26, nr. 6, pp. 510-519, septembrie 2005.
Strayer D. L., Drews F. A., Crouch D. J., A comparison of the cell phone
driver and the drunk driver, Hum Factors, vol. 48, nr. 2, pp. 381-391, 2006.
Stuerenburg H. J., CSF copper concentrations, blood-brain barrier
function, and coeruloplasmin synthesis during the treatment of Wilson's
disease, J Neural Transm., vol. 107, nr. 3, pp. 321-329, 2000.
Sun L. X., Yao K., He J. L., Lu D. Q., Wang K. J., Li H. W., [Effect of
acute exposure to microwave from mobile phone on DNA damage and repair
of cultured human lens epithelial cells in vitro.], Zhonghua Lao Dong Wei
Sheng Zhi Ye Bing Za Zhi, vol. 24, nr. 8, pp. 465-467, 2006.
Sun L. X., Yao K., Jiang H., He J. L., Lu D. Q., Wang K. J., Li H. W.,
DNA damage and repair induced by acute exposure of microwave from
mobile phone on cultured human lens epithelial cells, Zhonghua Yan Ke Za

Zhi, vol. 42, nr. 12, pp. 1084-1088, decembrie 2006.
Suvorov N. B., Vasilevskii N. N., Ur'iash V. V., [Systemic effects of the
interaction of an organism and microwaves], Radiobiologiia, vol. 26, nr. 3,
pp. 365-371, mai-iunie 1986.
Suvorov N. B., Medvedeva M. V., Vasilevskii N. N., [Neuroeffects of
prolonged exposure to microwaves: systemic, neuronal and electron microscope
study], Radiobiologiia, vol. 27, nr. 5, pp. 674-679, septembrie-octombrie
1987.
Suvorov N. B., Medvedeva M. V., Vasilevskii N. N., Ur'iash V. V.,
Aleksandrova Zh. G., [Cumulated biological effects of microwaves and their
reflection in behavior, work capacity, growth of body mass and state of brain
neurons], Radiobiologiia, vol. 29, nr. 5, pp. 660-666, septembrie-octombrie
1989.
Sykes P. J., McCallum B. D., Bangay M. J., Hooker A. M., Morley A. A.,
Effect of Exposure to 900 MHz Radiofrequency Radiation on Intrachromosomal
Recombination in pKZ1 Mice, Radiat Res, vol. 156, nr. 5, pp. 495-502, 2001.
Szmigielski S, Accelera ted d evelo pmen t o f spon tan eou s and
benzpyrene-induced skin cancer in mice exposed to 2350 MHz microwave
radiation, Bioelectromagnetics, vol. 3, pp. 179-192, 1982.
Szyjkowska A., Bortkiewicz A., Szymczak W., Makowiec-Dabrowska T.,
[Subjective symptoms related to mobile phone use--a pilot study], Pol Merkur
Lekarski, vol. 19, nr. 112, pp. 529-532, octombrie 2005.
Tafforeau M., Verdus M. C., Norris V., White G. J., Cole M., Demarty
M., Thellier M., Ripoll C., Plant sensitivity to low intensity 105 GHz
electromagnetic radiation, Bioelectromagnetics, vol. 25, nr. 6, pp. 403-407,
septembrie 2004.
Tahvanainen K., Niño J., Halonen P., Kuusela T., Alanko T., Laitinen T.,
Länsimies E., Hietanen M., Lindholm H., Effects of cellular phone use on ear
canal temperature measured by NTC thermistors, Clin Physiol Funct
Imaging, vol. 27, nr. 3, pp. 162-172, mai 2007.
Takahashi A., Ishimaru H., Ikarashi Y., Maruyama Y., Aspects of

hypothalamic neuronal systems in VMH lesion-induced obese rats, Journal of
Autonomic Nervous System, vol. 48, nr. 3, pp. 213-219, august 1994.
Testylier G., Tonduli L., Malabiau R., Debouzy J. C., Effects of exposure
to low level radiofrequency fields on acetylcholine release in hippocampus of
freely moving rats, Bioelectromagnetics, vol. 23, nr. 4, pp. 249-255, mai 2002.
Thornton I. M., Out of time: a possible link between mirror neurons,
autism and electromagnetic radiation, Med Hypotheses, vol. 67, nr. 2, pp.
378-382, 2006.
Tice R. R., Hook G. G., Donner M., McRee D. I., Guy A. W., Genotoxicity
of radiofrequency signals. I. Investigation of DNA damage and micronuclei
induction in cultured human blood cells, Bioelectromagnetics, vol. 23, pp.
113-126, 2002.
Tomoda A., Miike T., Yonamine K., Adachi K., Shiraishi S., Disturbed
circadian core body temperature rhythm and sleep disturbance in school
refusal children and adolescents, Biol Psychiatry, vol. 41, nr. 7, pp. 810-813,
aprilie 1997.
Tomoda A., Miike T., Yamada E., Honda H., Moroi T., Ogawa M.,
Ohtani Y., Morishita S., Chronic fatigue syndrome in childhood, Brain
Development, vol. 22, nr. 1, pp. 60-64, ianuarie 2000.
Trosic I., Multinucleated giant cell appearance after whole body microwave
irradiation of rats, Int J Hyg Environ Health., vol. 204, nr. 2-3, pp. 133-138,
2001.
Trosic I., Busljeta I., Kasuba V., Rozgaj R., Micronucleus induction after
whole-body microwave irradiation of rats, Mutat Res, vol. 521, nr. 1-2, pp.
73-79, 2002.
Trosic I., Busljeta I., Modlic B., Investigation of the genotoxic effect of
microwave irradiation in rat bone marrow cells: in vivo exposure, Mutagenesis,
vol. 19, nr. 5, pp. 361-364, 2004.
Trosic I., Busljeta I., Erythropoietic dynamic equilibrium in rats
maintained after microwave irradiation, Exp Toxicol Pathol., vol. 57, nr. 3,
pp. 247-251, 2006.
Van den Bulck J., Adolescent use of mobile phones for calling and for
sending text messages after lights out: results from a prospective cohort study
with a one-year follow-up, Sleep., vol. 30, nr. 9, pp. 1220-1223, septembrie
2007.
Vasilevskii N. N., Suvorov N. B., Medvedeva M. V., [Experimental
analysis of biological effects of microwaves: their systemic, ultrastructural
and neuronal mechanisms], Gig Sanit., vol. 10, pp. 41-45, octombrie 1989.
Vecchio F., Babiloni C., Ferreri F., Curcio G., Fini R., Del Percio C.,
Rossini P. M., Mobile phone emission modulates interhemispheric functional
coupling of EEG alpha rhythms, Eur J Neurosci., vol. 25, nr. 6, pp.
1908-1913, martie 2007.
Velizarov S., Raskmark P., Kwee S., The effects of radiofrequency fields
on cell proliferation are non-thermal, Bioelectrochem Bioenerg, vol. 48, nr.
1, pp. 177-180, februarie 1999.
Veyret B, Bouthet C, Deschaux P, de Seze R, Geffard M, Joussot-Dubien
J, le Diraison M, Moreau JM, Caristan A, Antibody responses of mice exposed
to low-power microwaves under combined, pulse and amplitude modulation,
Bioelectromagnetics, vol. 12, pp. 47-56, 1991.
Vorobyov V. V., Galchenko A. A., Kukushkin N. I., Akoev I. G., Effects
of weak microwave fields amplitude modulated at ELF on EEG of symmetric
brain areas in rats, Bioelectromagnetics, vol. 18, nr. 4, pp. 293-298, 1997.
Wang S. G., 5-HT contents change in peripheral blood of workers
exposed to microwave and high frequency radiation, Zhong hua Yu Fang Yi
Xue Za Zhi, vol. 23, nr. 4, pp. 207-210, iulie 1989.
Wang B., Lai H., Acute exposure to pulsed 2450-MHz microwaves affects
water-maze performance in rats, Bioelectromagnetics, vol. 21, nr. 1, pp.
52-56, ianuarie 2000.
Way W. I., Kritikos H., Schwan H., Thermoregulatory physiologic
respon ses in th e h uma n bo dy exp o sed to mic ro wa ve radiation ,
Wdowiak A., Wdowiak L., Wiktor H., Evaluation of the effect of using
mobile phones on male fertility, Ann Agric Environ Med, vol. 14, nr. 1, pp.
169-172, 2007.
Weimerskirch P. R., Ernst M. E., Newer dopamine agonists in the

treatment of restless legs syndrome, Ann Pharmacother, vol. 35, nr. 5, pp.
627-630, mai 2001.
Weisbrot D., Lin H., Ye L., Blank M., Goodman R., Effects of mobile
phone radiation on reproduction and development in Drosophila melanogaster,
J Cell Biochem., vol. 89, nr. 1, pp. 48-55, 2003.
Wenzel C., Wöhr A. C., Unshelm J., Das Verhalten von Milchrindern
unter dem Einfluss elektromagnetischer Felder, Der praktische Tierarzt, vol.
83, nr. 3, pp. 260-267, 2002.
Westerman R., Hocking B., Diseases of modern living: neurological
changes associated with mobile phones and radiofrequency radiation in
humans, Neurosci Lett., vol. 361, nr. 1-3, pp. 13-16, mai 2004.
Williams W. M., Del Cerro M., Michaelson S. M., Effect of 2450 MHz
microwave energy on the blood-brain barrier to hydrophilic molecules. B.
Effect on the permeability to HRP, Brain Research, vol. 319, nr. 2, pp.
171-181, mai 1984.
Williams W. M., Platner J., Michaelson S. M., Effect of 2450 MHz
microwave energy on the blood-brain barrier to hydrophilic molecules. C.
Effect on the permeability to [14C]sucrose, Brain Res., vol. 319, nr. 2, pp.
183-190, mai 1984.
Wolf R., Wolf D., Increased Incidence of Cancer near a Cell-Phone
Transmitter Station, International Journal of Cancer Prevention, vol. 1, nr. 2,
pp. 123-128, aprilie 2004.
Xenos T. D., Magras I. N., Low Power Density RF Radiation Effects on
Experimental Animal Embryos and Foetuses, în: Stavroulakis P. (Ed.),
Biological Effects of Electromagnetic Fields, Ed. Springer, pp. 579-602,
2003.
Xie Y., Jiang H. H., Gong Q. F., Zhang G. B., Yu J. H., Yu Z. P., Effect of
microwave irradiation on neurocyte mitochondrial ultrastructure and mtTFA
mRNA expressio n in rats cerebral cortex and hippocampus, Zhonghua Lao
Dong Wei Sheng Zhi Ye Bing Za Zhi, vol. 22, nr. 2, pp. 104-107, aprilie
2004.
Xu S., Ning W., Xu Z., Zhou S., Chiang H., Luo J., Chronic exposure to
GSM 1800-MHz microwaves reduces excitatory synaptic activity in cultured
hippocampal neurons, Neurosci Lett., vol. 398, nr. 3, pp. 253-257, mai 2006.
Yang H. K., Cain C. A., Lockwood J., Tompkins W. A., Effects of
microwave exposure on the hamster immune system. I. Natural killer cell
Yellon S. M., Acute 60 Hz magnetic field exposure effects on the
melatonin rhythm in the pineal gland and circulation of the adult Djungarian
hamster, Journal of Pineal Research, vol. 16, nr. 3, pp. 136-144, aprilie 1994.
Yesil M., Bayata S., Postaci N., Aydin C., Pacemaker inhibition and
asystole in a pacemaker dependent patient, Pacing Clin Electrophysiol, vol.
18, p. 1963, 1995.
Yildiz M., Cicek E., Cerci S. S., Cerci C., Oral B., Koyu A., Influence of
electromagnetic fields and protective effect of CAPE on bone mineral density
in rats, Arch Med Res., vol. 37, nr. 7, pp. 818-821, octombrie 2006.
Yokel R. A., Blood-brain barrier flux of aluminum, manganese, iron and
other metals suspected to contribute to metal-induced neurodegeneration, J
Alzheimers Dis., vol. 10, nr. 2-3, pp. 223-253, noiembrie 2006.
Youbicier-Simo J., Lebecq J. C., Bastide M, Mortality of chicken embryos
exposed to EMFs from mobile phones, prezentată la a 20-a întâlnire anuală a
Bioelectromagnetics Society, Florida, SUA, iunie 1998.
Yuan Z. Q., Li F., Wang D. G., Wang Y., Zhang P., Effect of low intensity
and very high frequency electromagnetic radiation on occupationally exposed
personnel, Zhonghua Lao Dong Wei Sheng Zhi Ye Bing Za Zhi, vol. 22, nr.
4, pp. 267-269, august 2004.
Yurekli A. I., Ozkan M., Kalkan T., Saybasili H., Tuncel H., Atukeren P.,
Gumustas K., Seker S., GSM base station electromagnetic radiation and
oxidative stress in rats, Electromagn Biol Med., vol. 25, nr. 3, pp. 177-188,
2006.
Zaret M. M., Snyder W. Z., Birenbaum L., Cataract after exposure to
non-ionizing radiant energy, Br J Ophtalmol., vol. 60, nr. 9, pp. 632-637,
septembrie 1976.
Zaret M. M., Snyder W. Z., Cataracts and avionic radiations, Br J

Ophtalmol., vol. 61, nr. 6, pp. 380-384, iunie 1977.
Zeng Q. L., Weng Y., Chen G. D., Lu D. Q., Chiang H., Xu Z. P., [Effects
of GSM 1800 MHz radiofrequency electromagnetic fields on protein
expression profile of human breast cancer cell MCF-7], Zhonghua Yu Fang
Yi Xue Za Zhi, vol. 40, nr. 3, pp. 153-158, mai 2006.
Zhang D. Y., Xu Z. P., Chiang H., Lu D. Q., Zeng Q. L., [Effects of GSM
1800 MHz DNA Damage and Genotoxicity Dr. Lai radiofrequency
electromagnetic fields on DNA damage in Chinese hamster lung cells.] ,
Zhonghua Yu Fang Yi Xue Za Zhi, vol. 40, nr. 3, pp. 149-152, 2006.
Zhao R., Zhang S., Xu Z., Ju L., Lu D., Yao G., Studying gene expression
profile of rat neuron exposed to 1800 MHz radiofrequency electromagnetic
fields with cDNA microassay, Toxicology, vol. 235, nr. 3, pp. 167-175, iunie
2007.
Zhavoronkov L. P., Kolganova O. I., Dubovik B. V., Matrënina V. L.,
Posadskaia V. M., [Effects of microwave radiation on conditioned behavior
of rats], Radiats Biol Radioecol., vol. 43, nr. 1, pp. 75-81, ianuarie-februarie
2003.
Zotti-Martelli L., Peccatori M., Scarpato R., Migliore L., Induction of
micronuclei in human lymphocytes exposed in vitro to microwave radiation,
Mutat Res, vol. 472, nr. 1-2, pp. 51-58, 2000.
Zotti-Martelli L., Peccatori M., Maggini V., Ballardin M., Barale R.,
Individual responsiveness to induction of micronuclei in human lymphocytes
after exposure in vitro to 1800-MHz microwave radiation, Mutat Res., vol.
582, nr. 1-2, pp. 42-52, 2005.
Zwirska-Korczala K., Jochem J., Adamczyk-Sowa M., Sowa P., Polaniak
R., Birkner E., Latocha M., Pilc K., Suchanek R., Effect of extremely low
frequency of electromagnetic fields on cell proliferation, antioxidative enzyme
activities and lipid peroxidation in 3T3-L1 preadipocytes – an in vitro study, J
Physiol Pharmacol., 56 Suppl 6, pp. 101-108, decembrie 2005.
Articole din ziare, reviste şi de pe internet:

*** Addicted to phones? Cell phone use becoming a major problem for
some, expert says, PHYSorg.com, 18 ianuarie 2007,
www.physorg.com/news88356303.html.
*** Antennes-relais et Justice : jamais deux sans trois ! , 6 martie 2009,
http://www.robindestoits.org/Antennes-relais-et-Justice-jamais-deux-sans-trois-
!-06-03-2009_a746.html.
*** Are you a Mobile Phone Addict?, 1 februarie 2007,
http://www.dialaphone.co.uk/blog/?p=217.
*** Cell Phones Endanger Children,
http://www.emf-health.com/children.htm.
*** Champs Electromagnétiques et Santé : plus de 900 études indépendantes
publiées, EMFacts, martie 2006,
http://www.robindestoits.org/Champs-Electromagnetiques-et-Sante-plus-de-900-
etudes-independantes-publiees-EMFacts,-Mars-2006_a602.html.
*** Cordless Phone History,
http://www.affordablephones.net/HistoryCordless.htm.
*** Cordless Phones and Malignant Brain Tumours, ISIS (Institute of
*** Dangers du portable: l’appel des médecins, JDD, 15 iunie 2008,
http://www.robindestoits.org/Dangers-du-portable-l-appel-des-medecins-le-JDD-
15-06-2008_a383.html.
*** DECT – The Radiation Source at Home: Cordless Phones Radiate
Unnecessarily, 31 ianuarie 2006.
*** Deux fois plus de rats morts à cause des ondes GSM, RTL Info
Belgique, Science et Santé, 24 iunie 2008,
http://www.rtlinfo.be/rtl/news/article/142878/--Deux+fois+plus+de+rats+morts
+%C3%A0+cause+des+ondes+GSM.
*** Dr. George Carlo, Chairman of the Science and Public Policy
Institute, Washington, claims it has new data that indicates that use of
mobiles are damaging to humans, http://rte.ie/news/primetime/, Radio Telefís
Éireann, 2007.
*** Europeans hang up on fixed lines, BBC News, 28 noiembrie 2007,

http://news.bbc.co.uk/2/hi/technology/7116599.stm.
*** Fetal Exposure to Radiofrequency Radiation (EMF/EMR), Citizens'
Initiative Omega, Chicago, 22 august 2002.
*** First Mobile Phone Newspaper Launched, China News, 20 iulie
2005, http://china.org.cn/english/scitech/135534.htm.
*** Health: Immune system 'attacked by mobile phones', BBC Online
Network, 15 octombrie 1998.
*** History of Cellular Phones,
http://www.affordablephones.net/HistoryCellular.htm.
*** History of Mobile Phones,
http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_mobile_phones.
*** History of Mobile Phones,
http://answers.google.com/answers/threadview?id=332011.
*** Mobile Phone History – Invention of the Mobile Phone,
www.ideafinder.com/history/inventions/mobilephone.htm.
*** Mobile Telephony, Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Mobile_telephony#Usage.
*** In Sweden, they are recognized as electrosensitive,
http://groups.google.com/group/electromagnetic_radiation_victims/browse_
thread/thread/ffacfec23e0a5325.
*** Internetul de pe telefoanele mobile, un posibil pericol pentru copii,
Curierul Naţional, 7 februarie 2007,
http://www.basarabeni.net/moldova/internetul-de-pe-telefoanele-mobile-un-
posibil-pericol-pentru-copii-/.
*** Interview with Dr. Robert Young, QlinkWorld,
http://www.qlinkworld.co.uk/media/london.html.
*** Key Telecommunications Statistics, Office of the Telecommunications
Authority, Hong Kong, 2009, http://www.ofta.gov.hk/en/datastat/key_stat.html.
*** Leading Epidemiologists See Childhood Leukemia Risk at 4 mG,
Microwave News, vol. 20, nr. 5, septembrie / octombrie 2000.
*** MISE EN GARDE du Comité Russe de Protection contre les

Rayonnements Non-ionisants sur l'utilisation du portable par les enfants, 14
aprilie 2008,
http://www.robindestoits.org/MISE-EN-GARDE-du-Comite-Russe-de-Protection
-contre-les-Rayonnements-Non-ionisants-sur-l-utilisation-du-portable-par-les
_a310.html.
*** Mobile mast protester who will not be silenced, The Irish Post, 2006,
http://www.irishpost.co.uk/news/story.asp?j=4874&cat=news.
*** Mobile Phones 'May Trigger Alzheimer's', BBC News, 5 februarie 2003.
*** Mobile-phone addiction in teenagers may cause severe psychological
disorders, 27 februarie 2007,
http://www.news-medical.net/news/2007/02/27/22245.aspx.
*** Mobile phone addiction tendencies in young people, septembrie 2007,
http://www.bps.org.uk/media-centre/press-releases/releases$/social-psychology
-section/mobile-phone-addiction-tendencies-in-young-people.cfm.
*** Mobile Phone Hack can steal your Money , 28 ianuarie 2009,
http://www.ruralstar.com/blog/2009/01/28/mobile-phone-hack-can-steal-your
-money/.
*** Mobile phones becoming a major addiction, The Sydney Morning
Herald, Australia, 10 decembrie 2003.
*** Mouth Cancer and Mobile Phone Use by Children, PowerWatch, 17
noiembrie 2004.
*** Mystery in the skin: Screen dermatitis, the effect of computer work on
human skin, FEB (Asociaţia Suedeză pentru Persoanele Electrosensibile),
2001, http://www.feb.se/ARTICLES/OlleJ.html.
*** New Budapest building shields residents from electrosmog, All
Hungary News, 2007.
*** Orange: une antenne-relais interdite,
http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2009/03/05/01011-20090305FILWWW00510
-orange-une-antenne-relais-interdite.php.
*** Personal digital assistant, Wikipedia,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Personal_digital_assistant.
*** Radiaţiile emise de telefoanele mobile, SAR şi pericolul radiaţiilor,

-emisie.php.
*** RadioWave Sickness,
http://www.megadisc.com.au/index_files/rfsickness1.htm.
*** Referitor la problema protejării omului de influenţa nocivă a apa-
raturii electronice,
http://www.torser.com/ro/scientific_base/negativ_influience_for_health/health_
problems_ems/default.aspx.
*** România are 22,9 milioane de utilizatori de telefonie mobilă, Capital,
8 mai 2008.
*** Sfaturi pentru utilizarea telefonului mobil,
*** Studiu – Efectele radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii
umane,
*** Téléphones portables : Nokia poursuivi par ses assurances, Biocontacts,
p. 18, noiembrie 2008.
*** The Freiburger Appeal,
http://www.latitudes.org/articles/electrical_sensitivity_articles.html#A%20
Physician.
*** Top Scientists Damn Companies for Targeting the Young and Putting
Their Health at Risk, Daily Mail, Londra, 26 ianuarie 2002.
*** U.K. Government Bans Cell Phones in All Schools, The Sun, 16 no-
iembrie 2003.
*** Un maire alsacien envoie un Allemand électro-sensible à l'asile, Le
Monde, 22 ianuarie 2009.
*** Using Wi-fi has Cost Me My Life, Sunday Express (Marea Britanie),
pp. 50-51, 5 august 2007.
*** Why Regular Hands-Free Headsets DO NOT Protect You from Cell
Phone Radiation, http://www.emf-health.com/airtube-headset.htm.
*** Wi-Fi's Electric Shock, NOW Toronto News, 15 martie 2006.
*** Ziare româneşti în variante pentru telefonul mobil, 14 mai 2009,

http://www.9fix.ro/ziare-romanesti-in-variante-pentru-telefonul-mobil.html.
Active Information Media, Cât costă viaţa ta ?, 22 noiembrie 2005,
http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/cat-cost-viaa-ta_3171.html.
Anderson N., Mobile phone users love their pornography, Ars Technica,
17 aprilie 2006, http://arstechnica.com/old/content/2006/04/6610.ars.
Asociaţia Robin des Toits, TELEPHONIE MOBILE: Lettre ouverte aux
politiques, februarie 2009,
http://www.robindestoits.org/TELEPHONIE-MOBILE-Lettre-ouverte-aux-
politiques-Fevrier-2009_a721.html.
Barrionuevo A., Honeybees Vanish, Leaving Keepers in Peril, New York
Times, februarie 2007.
Carew S., Porn to spice up cell phones, Reuters, 30 ianuarie 2008,
http://www.reuters.com/article/technologyNews/idUSN3030000720080130
?feedType=nl&feedName=ustechnology&sp=true.
Cendrier M., Effets sur la santé des ondes „type téléphonie mobile”,
Robin des Toits, 3 iulie 2008,
http://www.robindestoits.org/Effets-sur-la-sante-des-ondes-type-telephonie-
mobile-Communication-scientifique-de-Marc-Cendrier-03-07-2008_a460.html.
Charny B., Trojan horses take aim at Symbian mobile phones, CNET
News, 21 aprilie 2005,
http://www.zdnet.com.au/news/security/soa/Trojan-horses-take-aim-at-
Symbian-mobile-phones/0,130061744,139189068,00.htm.
Cheran A., Atenţie la undele electromagnetice!, Formula AS, nr. 838, p.
19, septembrie 2008.
Cherry N., Swiss shortwave transmitter study sounds warning ,
Electromagnetics Forum , vol. 1, nr.2, articolul 10, Microwave News, sept/oct.,
p. 14, 1996.
Cherry N., Health effects associated with mobile base stations in
communities: the need for health studies (http://www.land-sbg.gv.at/celltower),
2000.
Coles J., Mobile Phones Killed My Daughter, The Times, 28 august 2002.
Collin R., New Cordless Phones Danger, News of the World, 5 februarie
2006.
Cox S., Are Your Cell Phone and Laptop Bad for your Health?, AlterNet,
31 iulie 2007, http://www.alternet.org/story/58354.
Cristian L., Electricitatea, atacul casnic la sănătate, Jurnalul Naţional, 12
iunie 2008.
Desessard J., senator de Paris, Le danger des antennes-relais pour la santé
enfin reconnu, comunicat, Paris, 5 februarie 2009,
http://www.robindestoits.org/Le-danger-des-antennes-relais-pour-la-sante-
enfin-reconnu-!-Jean-DESESSARD,-Senateur-de-Paris-05-02-2009_a709.html.
Desroches N., Le calvaire au quotidien de deux soeurs électrosensibles,
Le Journal de Saône et Loire, 28 iunie 2008.
Doyon P. R., Do You Have Microwave/EMR Sickness? Your Cell Phone
(i.e. Electromagnetic Weapon) May – Insidiously – Be Making Us Sick!, Uni-
versitatea Yunnan, China, 2007,
http://www.laleva.org/eng/Do%20You%20Have%20Microwave%20Sickness.
Dupont P., Mobile phones: tomorrow will be too late, In These New
Times, 15 aprilie 2008.
Farley, Tom, Private Lines Mobile Phone History,
www.affordablephones.net/HistoryMobile.htm.
Farley, Tom, Telephone History,
http://www.affordablephones.net/HistoryTelephone.htm.
Firstenberg A., Molloy S., Electrical Sensitivity, Latitudes, vol. 5, nr. 4,
iulie 2002.
Firstenberg A, Cell Phones and Wireless Dangers – The Fundamentals,
oct. 2007,
Floarea M., Antenele de telefonie mobilă şi efectele instalării lor, Jurnalul
Naţional, 20 iulie 2006.
Ford D., The effects of microwave radiation from telecommunication base
stations, f.a.
Gautier R., Santini R., EMFs and Stress Proteins or Heat Shock Proteins
(HSP), www.csif-cem.org, 17 iunie 2003.
Gautier R., Gougeon L., Santini R., EMF and Acetylcholine,
www.csif-cem.org, 30 mai 2003, http://csifcem.free.fr/ach.html.
Goldberg M. J., Autism, Testimony to the Committee on Government
Reform, U.S. House of Representatives, http://www.nids.net/testimony.htm,
2000.
Grant L., Electrical Sensitivity as an Emerging Illness , 1997,
Henderson P., Your appliances might be making you sick, Vitality:
Toronto’s Monthly Wellness Journal, 2006.
Hope J., Men who use mobile phones face increased risk of infertility,
Daily Mail, 23 octombrie 2006.
Ifargan S., 200 people destroyed a cellular antenna, Maariv 29.9, în:
Direct Action Against Cell Phone Tower in Israel, EMF Facts, 2006.
Ingels D., Allergic Reactions Enhanced by Cell Phone Use, Bastyr Center
for Natural Health, http://bastyrcenter.org/content/view/313/, 2003.
Kane R. C., On Second-Hand RF Radiation, EMF Facts, 1 martie 2007,
www.emrnetwork.org/position/kane_second_hand_radiation.pdf.
Kato Y., Are Electromagnetic Waves the Culprit?, Shukan Kinyobi, pp.
27-29, 2 iulie 2004.
Keeley G., Adetunji J., Children, 12 and 13, treated for addiction to
mobile phones, The Guardian, 13 iunie 2008.
Lean G., Mobiles „make you senile”, The Independent, 14 septembrie 2003.
Lean G., The Curse of the Mobile Phone Age: Electronic Smog, The
Independent, 7 mai 2006.
Leloup D., Téléphonie mobile: trafic d’influence à l’OMS ?, AgoraVox,
26 ianuarie 2007,
http://www.robindestoits.org/Telephonie-mobile-trafic-d-influence-a-l-OMS-
_a311.html.
Lupu A, Mobile Phones Cause Addiction in Individuals, 15 septembrie
2006;
http://news.softpedia.com/news/Mobile-Phones-Cause-Addiction-in-Individuals-
35614.shtml.
Macnamara L., Building Top Floors Closed After Brain Tumor Alert, The
Australian, http://www.rense.com/general71/brain.htm, 2006.
Maisch D., Children and Mobile Phones… Is There a Health Risk? The
case for extra precautions, EMFacts Consultancy, februarie 2003.
Marshal E. P., Williams M., Hooper M., What is M.E.? What is CFS?
Information for Clinicians and Lawyers , MEActionUK, 2001,
http://www.meactionuk.org.uk/What_Is_ME_What_Is_CFS.htm.
Martin R., Brain Tumours: the Silent Killer, A Current Affair, Australia, 7
iulie 2004.
Mathews A., Teen Cell Phone Radiation Risk, CPR News Bureau, 4
aprilie 2003.
McLeod D. M., White P. A., The Miracle of Antioxidants, Canadian
Anti-aging and Longevity Academy, 2002.
McVicar N., Court Victory is a First for Cell-phone Programmers, Sun
Sentinel, 2 octombrie 2005.
Meade Glaser, Margaret, What Americans Need to Know about Radiation
(or EMR) from Wireless Communications, Latitudes,
http://www.latitudes.org/articles/electrical_sensitivity_articles.html#What%
20Americans%20Need.
Mukerjee A., More Mobiles, and Sparrows Take Flight, The Hindu
Business Line,
http://www.thehindubusinessline.com/2003/12/01/stories/2003120100431400.htm,
30 noiembrie 2003.
Ormsby P., Superabundant EMF and the Precautionary Principle, „Gauss
Network: All-Japan Conference in Nerima, Tokyo” , Omega News, 2 august
2004, http://omega.twoday.net/20040802/.
Owen W., West Linn – Wilsonville school board to unplug cell towers,
and some income, Oregonian Sunday, 14 septembrie 2008.
Pall M. L., Chronic Fatigue Syndrome as a NO/ONOO-Cycle Disease,
College of Science, School of Molecular Biology, Washington State
University, http://molecular.biosciences.wsu.edu/faculty/pall/pall_cfs.htm.
Park M., Cell Phones Are the Latest 'Addiction', Fox News, 18 iulie 2006,
http://www.foxnews.com/story/0,2933,204046,00.html.
Reilly T., Are kids becoming phone addicts?, The Sydney Morning
Herald, Australia, 26 aprilie 2009.
Relfe S., Microwave Cooking Is Killing You!, Sydney, Australia,
http://www.articlestree.com/health/microwave-cooking-is-killing-you-tx
210442.html, 4 august 2006.
Rogers K. J., Health Effects from Cell Phone Tower Radiation, 2002,
http://www.mountshastaecology.org/17other01cellphones.html.
Rogers S., The Dark Side of Wireless Technology , Latitudes,
http://www.latitudes.org/articles/electrical_sensitivity_articles.html#The
%20Dark%20Side.
Sage C., Microwave and Radiofrequency Radiation Exposure: A Growing
Environmental Health Crisis?, San Francisco Medicine, San Francisco Medical
Society, 2006.
Sandu K., Cell phone tower radiation may be killing plants and animals,
Ludhihana Newsline,
http://cities.expressindia.com/fullstory.php?newsid=226423, 2007.
Saul S., Record Sales of Sleeping Pills Are Causing Worries, New York
Times, 7 februarie 2006.
Selsam C. W., German Doctors unite on RF health effects from masts,
Powerwatch, http://www.powerwatch.org.uk/news/20050722_bamberg.asp, 22
iulie 2005.
Serrano T., 10 Cell Phone Radiation Protection Tips,
http://www.emf-health.com/articles-10tips.htm , 30 iulie 2006.
Tae-gyu K., Over 1 in 10 Complain About Cell Sickness, The Korea
Times, mai 2006.
Thomas W., GRAVE Cell Phone Dangers Revealed... , New Media
Explorer,
_revealed.htm, 15 februarie 2005.
Tomson H., A change in the blood as seen under a dark-field microscope:

The effects of mobile phone radiation after just a ninety-second phone call,
http://omega.twoday.net/stories/3325490/.
Wall D., From Skepticism to Science: After 20 years, chronic fatigue
syndrome may finally be getting some respect and cutting-edge science, San
Francisco Chronicle, 5 iunie 2005.
Wayne A., Newell L., Radiation Ovens – The Proven Dangers Of
Microwaves, http://numismaticrareuscoin.com/nbn/microwave.html, 14 iunie
2000.
Weatherall M., Autism rates increase as sources of electro magnetic
radiation increase, http://omega.twoday.net/stories/3302024/, Omega News,
9 februarie 2007.
Zhe Z., Police get tough on mobile-phone porn, China Daily, p. 5, 29 mar-
tie 2007, www.chinadaily.com.cn/china/2007-03/29/content_838930.htm.
CUPRINS
Cuvânt înainte ................................................................................................ 5

I. TELECOMUNICAŢIILE, DE LA ÎNCEPUTURI ŞI
PÂNĂ AZI ............................................................................................ 11
1.1 Scurt istoric al descoperirilor ce au dus la
inventarea telefonului ................................................................... 11
1.2 Apariţia şi răspândirea telefonului ................................................ 14
1.3 Scurt istoric al telefoanelor mobile ............................................... 17
1.3.1 Precursoarele telefoanelor mobile în Statele Unite................ 17
1.3.2 Precursoarele telefoanelor mobile în Europa ......................... 21
1.3.3 Prima generaţie de telefoane mobile...................................... 22
1.3.4 A doua generaţie de telefoane mobile.................................... 23
1.3.5 A treia generaţie de telefoane mobile .................................... 24
1.4 Scurt istoric al telefoanelor fixe fără fir (cordless) ........................ 25
II. EFECTELE BIOLOGICE ALE CÂMPURILOR
ELECTROMAGNETICE DE DIFERITE FRECVENŢE .................. 28
2.1 Efectele câmpurilor electromagnetice create de
curenţii de 50 Hz........................................................................... 30
2.2 Efectele radiaţiilor din domeniul radiofrecvenţelor
produse de emiţătoarele radio şi TV ............................................. 32
2.3 Efectele radiaţiilor emise de computere şi de
ecranele video ............................................................................... 33
2.4 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor ............................ 39
2.4.1 Efectele radiaţiilor emise de cuptoarele cu
microunde ............................................................................. 39
2.4.2 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor,
de alte frecvenţe decât cele folosite în telefonia mobilă ..... 47
2.4.3 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor
folosite în telefonia mobilă .................................................. 51
2.4.4 Efectele radiaţiilor din domeniul microundelor
folosite de telefoanele fixe fără fir ....................................... 53
III. MĂRTURII ALE UNOR PERSOANE AFECTATE DE
RADIAŢIILE EMISE DE TELEFOANELE MOBILE SAU
WIRELESS .......................................................................................... 63
IV. OMUL SECOLULUI XXI ŞI TELEFONUL MOBIL ..................... 92
4.1 Utilizarea telefoanelor mobile: este timpul să
ne luăm măsuri de precauţie ......................................................... 92
4.2 Copiii şi telefoanele mobile........................................................... 99
4.3 Pilonii şi antenele de telefonie mobilă ........................................ 124
4.4 Poluarea electromagnetică........................................................... 138
4.5 Telefoanele mobile şi riscurile pentru
sănătate – rezultate ale studiilor ştiinţifice .................................. 143
4.6 Ce trebuie să ştim despre radiaţiile
electromagnetice emise în cadrul
comunicaţiilor wireless ............................................................... 162
4.7 „Atunci când ştiinţa întâlneşte politica” ...................................... 165
4.8 Telefoanele mobile: mâine ar putea fi prea târziu ....................... 170
V. DEPENDENŢA DE TELEFONUL MOBIL ...................................... 175
5.1. Cel mai nou tip de dependenţă ................................................... 175
5.2 Furturi prin telefonul mobil ......................................................... 190
5.3 Telefoanele mobile şi pornografia............................................... 192
5.4 Internetul pe telefonul mobil ....................................................... 196
5.5 Ziare pe telefonul mobil .............................................................. 197
5.6 Cauza spirituală a dependenţei de telefonul mobil ...................... 197
VI. TERAPII .............................................................................................. 199
6.1 O Abordare preventivă ................................................................ 199
6.2 Sfaturi pentru utilizarea telefonului mobil .................................. 203
6.3 Soluţii propuse de oamenii de ştiinţă pentru
reducerea expunerii la radiaţiile emise de
telefoanele mobile ....................................................................... 205
6.4 Kit-urile hands-free ..................................................................... 212
6.5 Câteva soluţii propuse şi implementate în Suedia ....................... 216
6.6 Câteva întrebări legate de telefonul mobil .................................. 218
ANEXĂ: STUDII ŞTIINŢIFICE CARE ATESTĂ EFECTELE
RADIAŢIILOR EMISE DE TELEFOANELE MOBILE
ASUPRA SĂNĂTĂŢII....................................................................... 227
Bibliografie ............................................................................................ 315
DIFUZARE
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu 36, sector 3,
cod 031216, Bucureşti,
Tel.: (021) 320 61 19; Fax: (021) 319 10 84
E-mail: contact@supergraph.ro
www.librariasophia.ro
www.sophia.ro

Idolii Fără Fir" TELEFONIA MOBILĂ ŞI POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Idolii Fără Fir" TELEFONIA MOBILĂ ŞI POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Idolii„ fără fir” 1

IDOLII „ FĂRĂ FIR”

Lect. Univ. Dr. Ing. Andrei Drăgulinescu

IDOLII „FĂRĂ FIR”

Telefonul mobil este în mod sigur tehnologia care s-a răspândit cu

Experimentele citate de dr. ing. Drăgulinescu, cadru didactic uni-

După mai mulţi specialişti, câmpurile electromagnetice reprezintă,

este împiedicată însăşi maturizarea acestor reţele. Ca atare, atenţia şi

să plătească milioane de dolari institutelor de cercetare care falsifică

Biofizician Virgiliu GHEORGHE,

1.1 Scurt istoric al descoperirilor ce au dus la inventarea

Cuvântul „telefon” provine din cuvintele greceşti „tele”, care în-

prezis telefonul în 1627; totuşi, cartea sa „Noua Utopie” descria doar

În 1837, Samuel Morse a inventat primul telegraf funcţional. Sis-

sa, nici nu şi-a dezvoltat mai departe instrumentul şi nici nu a pretins

1.2 Apariţia şi răspândirea telefonului

Principiul telefonului a fost revelat în 1874, însă ceea ce a condus

conversaţiile obişnuite din viaţa reală, şi pentru acest motiv el poate

când la o îmbunătăţire majoră a serviciilor, deoarece acestea erau mult

ştiinţifice, a salvat vieţi prin legăturile cu serviciile de urgenţă şi a fă-

1.3 Scurt istoric al telefoanelor mobile

Originile telefoniei mobile sunt în general considerate mult mai

1.3.1 Precursoarele telefoanelor mobile în Statele Unite

Începând cu anul 1921, în Statele Unite au început să funcţioneze

au început de asemenea administrarea spectrului radio. Astfel, orice

cercetarea noii tehnologii. Ca urmare a deciziei FCC din 1947 de a li-

terilor, întrebându-l la telefon pe Joel Engel: „Ia ghici de unde dau

creştere a cererii pe piaţă. Cea mai evidentă diferenţă între primele

1.3.2 Precursoarele telefoanelor mobile în Europa

În Europa, radio-telefonia a fost folosită pentru prima dată în 1926

1.3.3 Prima generaţie de telefoane mobile

Prima lansare comercială de telecomunicaţii celulare a fost făcută

vegia şi Suedia. Primul telefon mobil portabil de pe piaţa americană a

1.3.4 A doua generaţie de telefoane mobile

În anii ’90 au început să fie introduse sisteme de telefonie mobilă

generat de o maşină electronică a fost transmis în 1991 în Marea

1.3.5 A treia generaţie de telefoane mobile

La scurtă vreme după introducerea reţelelor 2G, au început să fie

merciale de 3G, dintre care şase pe WCDMA şi două pe standardul

1.4 Scurt istoric al telefoanelor fixe fără fir (cordless)

Totul a început în jurul anului 1980. Telefoanele fixe portabile

creat un nou set de probleme: dacă apărea o cădere de putere, nu ar

Nu le puteţi vedea, gusta sau mirosi, însă reprezintă în prezent una

fixe wireless, antenele şi pilonii de telefonie celulară şi turnurile de

efectele acestor radiaţii fiind îngrijorătoare. Astfel, unele rapoarte şti-

2.1 Efectele câmpurilor electromagnetice create de curenţii

Câmpurile electromagnetice generate de curentul electric de uz

Pilonii de înaltă tensiune care urâţesc peisajul nu prezintă doar un

S-a remarcat şi o legătură între expunerea la câmpurile electro-

2.2 Efectele radiaţiilor din domeniul radiofrecvenţelor produse

Apariţia aparatelor de radio şi mai târziu a televizoarelor a fost

Aceste rezultate au fost coroborate cu constatările făcute în jurul

Undele utilizate de radioamatori

2.3 Efectele radiaţiilor emise de computere şi de ecranele

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, memoria computerelor a

Microprocesoarele lor, din ce în ce mai complexe, le fac să fie tot mai

sitatea acestor câmpuri electromagnetice la care este expus omul creşte

Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează

– bolile canceroase (probabilitatea de îmbolnăvire creşte propor-

fapt, se observă un grad ridicat de excitabilitate, agresivitate, diminu-

Mai mult, după cum au demonstrat cercetările oamenilor de ştiinţă,

În realitate, totul este invers!

doar 15-30 de minute (!) de lucru cu PC-ul, în organismul utilizato-