Вы находитесь на странице: 1из 4

49

сыграл международный фактор. 29 июля 1924 г. со- Культура Молдавии за годы Советской власти. Сб. до-
стоялось решающее заседание Политбюро ЦК кументов и материалов в 4-х томах. Т. 1. Ч. 2. Кишинев, 1976.
РКП(б). Оно постановило: Национальный вопрос на Балканах через призму
«а) Считать необходимым, прежде всего по по- мировой революции: В документах центральных рос-
литическим соображениям (выделено нами – О. Г.), сийских архивов начала – середины 1920-х годов. Ч. 2.
выделение молдавского населения в специальную Июнь 1924 – декабрь 1926. М., 2003.
Национальный вопрос на перекрестке мнений:
автономную республику в составе УССР и пред- 20-е годы. Документы и материалы. М., 1992.
ложить ЦК КПУ дать соответствующие директивы Несостоявшийся юбилей. Почему СССР не от-
украинским советским органам. праздновал своего 70-летия? Сб. документов. М., 1992.
б) Предложить ЦК КПУ сделать сообщение в По- Плимак Е. Политическое завещание В. И. Ленина:
литбюро ЦК РКП через месяц о ходе работ по орга- истоки, сущность, выполнение. 2-е изд. М., 1989.
низации Молдавской Автономной Республики. Cojocaru G. E. Cominternul şi originile “moldovenis-
в) Поручить тов. Фрунзе наблюдение за быстрей- mului”: Studiu şi documente. Chişinău, 2009.
шим проведением этого вопроса» 4.
Rezumat
Примечания În articol se analizează influenţa teoriei şi practicii
1
Национальный вопрос на Балканах через призму Internaționalei Comuniste asupra procesului de formare a
мировой революции: В документах центральных рос- RASS Moldoveneşti, asupra dezvoltării situației etnopolitice
сийских архивов начала – середины 20-х годов. Ч. 1. Май în aceasta republică şi asupra situaţiei minorităților etnice.
1922 г. – май 1924 г. М., 2000. Ч. 2. Июнь 1924 г. – декабрь Studiul a fost scris în baza surselor de arhivă şi a unui mare
1926 г. М., 2003; Cojocaru G. E. Cominternul şi originile număr de surse.
“moldovenismului”: Studiu şi documente. Chişinău, 2009; и др. Cuvinte-cheie: RASS Moldovenească, Transnistria,
2
См. подробнее: Бессарабский вопрос и образование Internaționala Comunistă, istorie, etnologie, politologie.
Приднестровской Молдавской Республики. Сб. офици-
альных документов. Тирасполь, 1993; Коммунистическое Резюме
подполье Бессарабии (1918–1940). Сб. документов и ма- В публикации анализируются вопросы влияния
териалов в 4-х томах. Т. I. Кишинев, 1987 и др. теории и практики Коммунистического Интернациона-
3
Х. Г. Раковский предложил включить дополнитель- ла на процесс создания Молдавской АССР, на развитие
но тезис «Значение национального вопроса в развитии этнополитической ситуации в автономной республике,
мировой революции» // Национальный вопрос на пере- на положение национальных меньшинств. Статья на-
крестке мнений: 20-е годы. Документы и материалы. М., писана на основе широкого круга источников, включая
1992. С. 215. архивные.
4
Российский государственный архив социально-по- Ключевые слова: Молдавская АССР, Приднестро-
литической истории. Ф. 17, оп. 3, д. 453, л. 2, 3. вье, Коммунистический Интернационал, история, этно-
логия, политология.
Литература
Галущенко О. С. Коминтерн и этнополитические
Summary
процессы к востоку от Днестра в первой половине 20-х
годов XX века // Revista de Etnologie şi Culturologie. Vol. X. The author analyzes the issues of the influence of the-
Chișinău, 2011. ory and practice of Communist International on the process
Двенадцатый съезд РКП(б). 17–25 апреля 1923 of the Moldavian ASSR formation, on the development of
года. Стенографический отчет. М., 1968. the ethnopolitical situation in the autonomous republic, on
Десятый съезд РКП(б). Стенографический отчет. the situation concerning national minorities. The article is
М., 1963. written on the basis of numerous sources, including archival
Докладная записка о необходимости создания ones.
Молдавской Советской Социалистической Республики // Key words: Moldavian ASSR, Transnistria, Commu-
Cugetul (în limba rusă), 1992, № 5-6. nist International, history, ethnology, political science.

Raisa CERLAT

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ:


OBIECTIVE ŞI DIMENSIUNI
Societatea contemporană se caracterizează printr-o specifice, încurajând în acelaşi timp dialogul intercul-
frecvenţă mărită a contactelor interculturale. Întâlnirea cu tural, contactele, schimburile şi interferenţele culturale.
membrii altei culturi poate provoca deschidere, dar şi Aceste principii sunt valide în general, în orice societa-
încapsulare culturală. În acest context, educaţia inter- te, în orice zonă din lume şi ele trebuie să se regăsească
culturală ne învaţă cum să trăim unii cu alţii, promo- pe deplin la nivelul sistemelor educative. Şcoala joacă,
vând egalitatea, respectul şi deschiderea spre comuni- fără îndoială, un rol esenţial în promovarea intercultu-
carea cu „celălalt”, contribuind nemijlocit la stabilitatea ralităţii, principiile acesteia trebuind să fie permanent
societăţii. prezente atât în curriculum, cât şi în ethosul instituţiei
Printre cei mai activi susţinători ai principii- şcolare (Rus, Bota, 2002, 9).
lor interculturalităţii se numără şi Consiliul Europei, Există deja multe lucrări consacrate educaţiei intercul-
care este promotor al conceptului de „societate inter- turale1, cercetarea este însă, departe de a fi încheiată. În acest
culturală”. Este vorba despre o societate ce recunoaşte context, articolul de faţă îşi propune elucidarea semnificaţiei,
diferenţele culturale, susţine dezvoltarea identităţilor a dimensiunilor şi obiectivelor educaţiei interculturale2.
50

O primă întrebare care poate apărea aici este: „Ce fiind sinonime. Practica educativă a reliefat însă faptul
semnifică, de fapt, cultura şi educaţia interculturală?” că cele două sintagme anterior menţionate au ca refe-
Termenul de cultură desemnează un ansamblu renţial zone de realitate distincte. Multiculturalismul
moştenit social şi transmis, de conduite şi simboluri are în vedere simpla recunoaştere a existenţei varietăţii
purtătoare de semnificaţii, un sistem de reprezentări şi culturale a societăţii contemporane şi se referă la tota-
un sistem de limbaj, care se exprimă sub forme simbo- litatea demersurilor întreprinse în sensul conservării şi
lice, un mijloc prin care oamenii comunică, îşi perpetu- valorizării individuale şi adeseori individualiste a aces-
ează şi dezvoltă cunoştinţele şi atitudinile faţă de viaţă. tei varietăţi, respectiv a diferenţelor ce caracterizează
Cultura poate fi comparată cu un aisberg, doar o diversele arealuri culturale. Din această perspectivă
mică parte a căruia se găseşte la suprafaţa apei, partea educaţia multiculturală ar avea rolul de a permite fie-
cea mai mare fiind ascunsă sub apă. La fel şi cei mai cărei culturi în parte să-şi promoveze, prin intermediul
mulţi dintre noi, într-o mare măsură nu suntem conşti- unor acţiuni instructiv-formative adecvate, valorile şi
enţi de trăsăturile fundamentale ale culturii comunită- specificul cultural propriu. Altfel spus, educaţia multi-
ţii din care facem parte. Aşa cum nu simţim greutatea culturală implică o restructurare a fenomenului educa-
aerului, nu simţim nici presiunea atmosferei spirituale ţional în sensul multiplicării activităţilor pe care acesta
în care trăim. Atunci când întâlnim reprezentanţi ai le subsumează în funcţie de tipologia variatelor iden-
altor culturi şi încercăm să stabilim diverse raporturi, tităţi culturale specifice unei anumite societăţi (Stan,
constatăm că ei se comportă după alte reguli decât 2010, 47).
cele care în mediul nostru treceau ca fiind de la sine Spre deosebire de educaţia multiculturală, educa-
înţelese. Şi nu numai comportamentul este altfel, ci şi ţia interculturală propune o perspectivă proprie asupra
gândirea, modalitatea de percepţie, reperele axiologice. raporturilor dintre diversele culturi, perspectivă axată
Individul este influenţat de atmosfera culturală în care cu precădere pe promovarea valorilor şi specificului
trăieşte şi pe care o resimte ca normală. Fireşte că el are oricărei etnii, rase sau religii în contextul mai larg al
libertatea lui de a gândi, de a acţiona, însă toate acestea valorilor universale şi pe evidenţierea posibilităţilor
sunt modelate cultural (Râmbu, 2008, 46). Obstacolul concrete de transgresare a graniţelor care definesc spe-
principal în comunicarea interculturală îl constituie cificul diferitelor arealuri culturale.
tendinţa fiecăruia de a interpreta culturile străine prin În ceea ce priveşte educaţia interculturală în

prisma propriilor valori culturale. Cu greu înţelegem şcoală, ea presupune integrarea într-o formă flexibilă a
semnificaţia cuvintelor, a faptelor şi acţiunilor care nu resurselor cognitive şi psiho-sociale ale profesorului în
ne sunt specifice. Etnocentrismul nostru este cel ce di- vederea activării şi modelării unei flexibilităţi şi creati-
minuează comunicarea3, el însă este greu de identifi- vităţi interrelaţionale la elevi. A realiza educaţia inter-
cat, fiind de cele mai multe ori un proces inconştient. culturală, înseamnă a păşi alături de elev în drumul său
Aceasta înseamnă că comunicarea interculturală efici- de la o gândire egocentrică spre o gândire universală,
entă nu vine de la sine, ea trebuie conştient educată. de la o gândire monoculturală spre o gândire intercul-
În acest context, autorul rus G. Dmitriev menţionează: turală (Duhlicher, Dandara, 2008, 28).
„Educaţia interculturală rezultă dintr-un principiu me- Scopul educaţiei interculturale este pregătirea ti-
todologic fundamental, conform căruia toţi şi fiecare nerilor pentru a trăi într-o societate multiculturală, ce
au o cultură ca un mod de viaţă, ca o combinaţie de tinde tot mai mult să devină interculturală. Această
mentalităţi, tradiţii, accent, dialect, stil vestimentar, viziune corespunde cu punctul de vedere adoptat de
preferinţe alimentare, norme de conduită, folclor, sim- Comisia Internaţională a UNESCO pentru Educaţia
boluri, valori morale şi estetice, religie, etc., doar că la Secolului XXI, care consideră că unul dintre obiectivele
diferiţi oameni cultura este diferită. Nu este bună sau majore ale educaţiei trebuie să fie acela de „a învăţa să
rea, superioară sau inferioară, completă sau incomple- trăim împreună, a învăţa să trăim cu ceilalţi”.
tă, dezvoltată sau nedezvoltată, civilizată sau primitivă, Obiectivele specifice ale educaţiei interculturale se
dar este diferită, având avantaje şi dezavantaje, plusuri referă la trei nivele interrelaţionale şi de egală importan-
şi minusuri, puncte forte şi puncte slabe” (Дмитриев, ţă:
1999, 54). 1. Dobândirea de cunoştinţe privind cultura în
Competenţa interculturală, impusă tot mai mult general şi impactul acesteia asupra comportamente-
de realitatea contemporană ca modalitate de adapta- lor individuale şi de grup.
re la mediul de viaţă în condiţiile actuale, presupune 2. Dezvoltarea de deprinderi legate de viaţa într-
trecerea de la viziunea monocentristă la o viziune de o societate interculturală (conştientizarea propriilor
tip inter. Prin competenţă interculturală4 subînţelegem determinări culturale, a stereotipurilor şi prejudecă-
acea capacitate relaţională de a intra în raport cu per- ţilor, capacitatea de a relativiza punctele de vedere,
soane aparţinând altor culturi, demonstrând permisi- formarea de abilităţi comunicaţionale şi relaţionale);
vitate, respect şi înţelegerea semnificaţiilor culturale 3. Formarea de atitudini cum ar fi respectul pen-
diverse (Cucoş, 2000, 25). tru diversitatea culturală, pentru identitatea cultu-
Conceptul de educaţie interculturală se corelează rală proprie şi a celorlalţi, refuzul discriminării şi
cu unul mai vechi, de sorginte anglosaxonă, si anume intoleranţei.
cel de educaţie multietnică, utilizat în SUA, Canada, Un al patrulea nivel ar putea de asemenea fi adă-
Australia etc. după 1960. Acesta vizează pregătirea oa- ugat: stimularea participării şi acţiunii în sensul pro-
menilor pentru înţelegerea şi acceptarea membrilor di- movării principiilor unei societăţi interculturale şi a
feritor grupuri etnice. combaterii discriminării şi intoleranţei (Rus, 2002, 9).
Multă vreme conceptele de educaţie intercultu- Numeroşii autori care au cercetat educaţia inter-
rală şi educaţie multiculturală au fost considerate ca culturală, au conceptualizat în mod diferit sistemul de
51

procese pe care îl angrenează educaţia în aplicarea sa în • încurajarea elevilor în a pune întrebări despre
practică. Astfel, în relaţie cu obiectivele sus menţiona- problematica raporturilor dintre diverse culturi
te, reies cel puţin două dimensiuni, care se articulează şi dezvoltarea abilităţii de a înţelege şi interpreta
indisolubil una cu cealaltă: o dimensiune a „cunoaşte- corect eventualele divergenţe dintre acestea;
rii” (pe cât posibil obiectivă şi construită din multiple • ajutarea elevilor în a înţelege procesul genezei
unghiuri) şi o dimensiune a „experienţei” (subiectivă și stereotipiilor şi cultivarea mândriei personale
relaţională). pentru apartenenţa la o anumită cultură, con-
Citând materialele Consiliului Europei (Batelaan, comitent cu dezvoltarea respectului pentru alte
2003, 7), educaţia interculturală are următoarele dimen- culturi;
siuni: diversitatea şi echitatea. Pe aceste două axe se ba- • extinderea cunoştinţelor elevilor cu privire la is-
zează în practică, atât conţinuturile, cât şi procesele pe- toria, cultura şi valorile comunităţilor minoritare
dagogice proprii educaţiei interculturale. Dimensiunea prin prezentarea unor filme artistice sau docu-
diversităţii presupune redarea realităţii sociale ca fiind mentare, a unor opere de artă sau a unor creaţii
compusă din elemente diverse (grupuri, indivizi, inte- literare, care prezintă valenţe instructiv-formati-
rese, etc.). Sensibilizarea elevului la această realitate plu- ve de tip intercultural.
rală este o condiţie indispensabilă a abordării eficiente Baza sistemului educaţional intercultural este ast-
a conceptelor proprii educaţiei interculturale. Din per- fel reprezentată de asigurarea unor interacţiuni cultu-
spectiva educaţiei interculturale, realitatea trebuie re- rale autentice, eliberate de constrângerile unei axiologii
dată din unghiuri diferite, permiţând astfel coexistenţa concurenţiale. Ne referim în acest sens la promovarea
unor versiuni care reflectă diversitatea reală a punctelor prin educaţie a unui continuum valoric, a unor punţi
de vedere din societatea pluralistă. Tot pe axa diversităţii de legătură între diversele culturi, etnii, religii sau rase
se află şi preocuparea pedagogică de a oferi elevului po- aflate în contact. Este necesar ca elevii să conştientizeze
sibilitatea comunicării şi cooperării cu ceilalţi în cadrul faptul că dacă două culturi sunt diferite, aceasta nu în-
unor grupuri eterogene. Acestea au menirea de a reflecta seamnă că sunt şi divergente, că promovarea sistemului
diversitatea punctelor de vedere, de a familiariza elevul de valori pe care se întemeiază o anumită cultură nu
cu existenţa unor perspective diferite de cea proprie. invalidează demersul axiologic propus de alte culturi
Cea de-a doua dimensiune a educaţiei intercul- (Stan, 2010, 54).
turale se referă la echitate. În strânsă legătură cu prima Încurajând atitudinea interculturală, se deschide
dimensiune a diversităţii, miza majoră a axei echităţii calea spre dialog şi comunicare între grupurile cultu-
este înţelegerea faptului că alte puncte de vedere pot fi rale, cu consecinţe benefice asupra înţelegerii dintre
la fel de valabile şi poate la fel de „corecte” ca şi propria ele. Cultivând valori precum respectul pentru celălalt,
perspectivă, odată ce sunt evaluate cu ajutorul criterii- toleranţă faţă de diversitate, complementaritatea dintre
lor „celuilalt”. Astfel, practica pedagogică trebuie să se valori, şcoala este în măsură să fructifice bogăţia poten-
axeze pe valorizarea punctelor de vedere „diferite”, pe ţială a multiculturalităţii fără a anula identitatea nici a
faptul că acestea au tot atâta legitimitate ca şi propria unei culturi (Plugaru, Pavalache, 2007, 16).
percepţie. Această dimensiune a educaţiei intercultura- Se impune subliniată aici caracteristica dinami-
le presupune de asemenea abordarea conceptelor legate că şi continuă a procesului de formare a conduitelor şi
de drepturile omului (căci toţi indivizii se nasc egali), şi atitudinilor interculturale, proces care nu se încheie în
conştientizarea de către elev a practicilor de intoleran- şcoală, ci trebuie să continue şi să se rafineze de-a lun-
ţă, discriminare şi rasism, care contravin principiilor gul întregii vieţi.
drepturilor omului. Voi expune în continuare concluziile unui sim-
Pentru aplicarea acestor principii de către elevi, pozion, care a avut loc la Timişoara, în România, pe
este esenţial, în primă instanţă, ca acestea să fie respec- tema: „Dimensiunea interculturală, factor esenţial al
tate inclusiv de către cadrele didactice în mediul clasei reformei învăţământului secundar”:
şi al şcolii, dar şi în viaţa de zi cu zi (Ivasiuc, 2010, 15). − educaţia interculturală este o educaţie a tuturor,
Repertoriul strategiilor şi a mijloacelor aflate la minoritari şi majoritari;
dispoziţia profesorului dispus să practice o pedagogie − educaţia interculturală nu trebuie să se limite-
interculturală este deosebit de variat, incluzând ele- ze exclusiv la conţinuturi specifice, transmise în
mente ca (Stan, 2010, 52): cadrul unei discipline particulare. Este funda-
• îmbogăţirea lecţiilor cu date şi informaţii despre mental să se consolideze abordarea sa interdisci-
cultura şi istoria diverselor comunităţi, care con- plinară, care trebuie să se definească mai mult în
stituie prezentul unei anumite societăţi, insistân- funcţie de iniţierea unui comportament decât a
du-se pe dimensiunile de convergenţă ale acesto- unei cunoaşteri;
ra; − educaţia interculturală nu poate fi concepută
• utilizarea comparaţiilor în descrierea şi analiza- doar în cadrul mediului şcolar, ci în asociere cu
rea diverselor culturi, etnii sau religii, facilitând extra-şcolarul (familia, grupuri sociale, instituţii,
cunoaşterea şi aprecierea de către elevi a similitu- comunităţi, media...);
dinilor şi diferenţelor constatate; − educaţia interculturală implică focalizarea asupra
• prezentarea identităţii etnice, rasiale sau religioa- elevului, agent şi nu numai obiect al învăţării; parti-
se a unor personalităţi remarcabile din cultura ciparea sa activă la elaborarea şi gestionarea reguli-
naţională şi universală; lor de viaţă democratică a clasei, şcolii, casei, etc.;
• facilitarea producerii unor relaţii interpersonale − educaţia interculturală este indisociabilă de edu-
pozitive între elevi şi alte persoane de etnii, rase caţia din mass-media (cu condiţia analizei critice
sau religii diferite; a surselor de informaţie);
52

− educatorul depăşeşte simpla funcţie de comu- sorului // Didactica Pro, nr. 2 (48). Chişinău, 2008.
nicare a modelelor şi a programelor, lăsând mai Ivasiuc A., Koreck M., Kővári R. Educaţia interculturală:
mult loc spiritului de iniţiativă şi de creativitate. de la teorie la practică – implementarea educaţiei interculturale în
şcoli multietnice din România // Raport de cercetare al Agenţiei
La fel, educaţia interculturală eficientă presupu- de Dezvoltare comunitară „Împreună”. Bucureşti, 2010.
ne formarea continuă a educatorilor şi crearea de Plugaru L. Pavalache M. Educaţie interculturală. Sibiu, 2007.
documente şi material didactic, care vor permite Rus C., Bota O. Educaţie interculturală în comunităţi mul-
instituirea unui demers activ în domeniu (Rus, tietnice. Timişoara, 2002.
2002, 25). Stan C. Teoria educaţiei. Cluj-Napoca, 2010.
În concluzie, putem menţiona că diversitatea ne Дмитриев Г. Многокультурное образование. М., 1999.
face viaţa mai interesantă. Ea atrage şi sperie în acelaşi
Rezumat
timp, dar numai de noi depinde dacă vrem să depăşim Articolul dat contribuie la elucidarea semnificaţiei edu-
prejudecăţile şi stereotipurile pentru a cunoaşte o nouă caţiei interculturale, evidenţiind importanţa ei în societatea
viziune asupra vieţii cu valori diferite. A învăţa să-i res- contemporană. Educaţia interculturală contribuie la stabilitatea
pectăm pe cei altfel decât noi, a valorifica posibilitatea societăţii, promovând egalitatea, respectul şi deschiderea spre
de comunicare cu ei, ne îmbogăţeşte viaţa, deschizân- comunicarea interculturală. Sunt analizate obiectivele şi dimen-
du-ne noi orizonturi. siunile educaţiei interculturale, menţionându-se importanţa
caracterului constant al formării competenţelor interculturale.
Note Cuvinte-cheie: cultură, educaţie interculturală, educaţie
1
Spre exemplu, în R. Moldova, educaţia interculturală a fost multiculturală, competenţe interculturale, diversitate culturală.
cercetată de: Caunenco I., 2009; Dandara O., 2008; Botnari V.,
2003; Goraş-Postică V., 2003; Rusnac S., 2007; Ivanova N., 2010, Резюме
etc. В статье освещается проблема межкультурного обра-
2
Abordarea interculturală nu este o nouă ştiinţă, nici o nouă зования, его значимость для современного общества. Меж-
disciplină, ci o nouă metodologie ce caută să integreze în spaţiul культурное образование способствует стабильности обще-
educaţional datele psihologiei, etnologiei, antropologiei, cultu- ства, уважению и открытости к межкультурному общению.
Анализируются цели и направления межкультурного обра-
rologiei, sociologiei şi istoriei.
зования, отмечается важность постоянного формирования
3
Vezi informaţii despre etnocentrism şi comunicare intercul-
межкультурной компетентности.
turală: Cerlat R. Comunicarea interculturală: repere teoretice //
Ключевые слова: культура, межкультурное образо-
Revista de Etnologie şi Culturologie. Vol. IX–X. Chișinău, 2011.
вание, межкультурная компетентность, культурное разно-
P. 151-153. образие.
4
Conceptul de intercultural are o conotaţie interacţionistă,
dinamică; el trimite la schimb, reciprocitate, invită la decentrare, Summary
la găsirea unor forme de dialog. The article elucidates the significance of intercultural
education, highlighting its importance in contemporary society.
Literatura Intercultural education contributes to the stability of the society
Batelaan P. Le nouveau défi interculturel lancé à l’éducation: and promoting equality, respect and openness to intercultural
la diversité religieuse et le dialogue en Europe. Consiliul Europei. communication. It analyzes the directions and objectives of in-
Strasbourg, 2003. tercultural education, mentioning the importance of constant
Cucoş C. Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. formation of the intercultural competence.
Iaşi, 2000. Key words: culture, intercultural education, multicultur-
Duhlicher O., Dandara O. Competenţa de educaţie inter- al education, intercultural competence, cultural diversity.
culturală, dimensiune a comportamentului profesional al profe-

CONFERINŢA ŞTIINŢIFICĂ NAŢIONALĂ


„ETNOLOGUL NICOLAE DEMCENCO”
(1931–2009)
Tamara NESTEROV
RAPORT STENOGRAFIC
La 17 noiembrie 2011, la Academia de Ştiinţe a Institutul de Etnografie „N. N. Mikluho-Maklai” al
Moldovei, a avut loc comemorarea savantului Nicolae Academiei de Ştiinţe a URSS (Moscova), susţine teza
Demcenco. de candidat în ştiinţe istorice „Uneltele agricole ale mol-
Etnologul Nicolae Demcenco s-a născut la 7 noi- dovenilor din secolul al XVIII-lea până la începutul se-
embrie 1931 în s. Frunză, raionul Slobozia din RASSM. colului al XX-lea”, iar în 1992, la Institutul de Studiu al
După absolvirea Facultăţii de Istorie şi Filologie a Artelor, Folclor şi Etnologie „M. T. Rîlski” al Academiei
Universităţii de Stat din Chişinău (1955), se angajează de Ştiinţe a Ucrainei (Kiev), pe cea de doctor habilitat
la Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură al Filialei cu titlul: „Agricultura la moldovenii din Basarabia şi din
Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS, activând partea stângă a Nistrului în secolul al XIX-lea şi începu-
în instituţiile academice până la sfârşitul vieţii (18 iunie tul secolului al XX-lea (aspecte istorico-etnografice)”. A
2009). A deţinut funcţii de conducere ca şef al Sectoru- publicat peste 180 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 20 de
lui de Studiere a Monumentelor de Istorie şi Cultură monografii, cărţi şi broşuri, cele mai importante fiind:
(1976–2002), şef, apoi director al Secţiei de Etnografie „Земледельческие орудия молдаван XVIII – начала
şi Studiul Artelor (1986–1991), director al Institutu- XX вв.” (Chişinău, 1967), „Виноградарство и виноде-
lui de Etnografie şi Folclor (1991–1999). În 1964, la лие в XIX – начале XX вв.” (Chişinău, 1981), „Oхрана