UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

ANTRENAMENTUL SPORTIV PENTRU PERSOANE CU NEVOI SPECIALE

SPORTUL ADAPTAT LA PERSOANELE CU DEFICIENTE DE VEDERE

NUMELE : BADIU
PRENUMELE : FLAVIU
SPECIALIZAREA : APS
GRUPA : APS-II-
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : ZI
LOCALITATEA (se trece sediul facultăţii, extensiei) CLUJ-NAPOCA
PANDURILOR NR. 7

~ 2018~
 Sportul adaptat la persoanele cu deficinență de vedere
“Eyes are a deaf man’s ears. Ears are a blind man’s eyes.”

Deficiență de vedere este o deficiență de tip sensorial și constă în diminuarea în grade

diferite (până la pierderea totală) a acuității vizuale. Handicap visual înseamnă, așadar, scăderea
acuității vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular), care are loc din perioadă vieții intră uterine
până la moarte. Acuitatea vizuală este capacitatea ochiuui de a vedea un obiect clar la o distant cât
maii mare. Vederea organizează și reglează mișcarea, postură, echilibrul, suplețea, armonia actelor
motorii de conduită, pronunția verbală, mimi c ași pantomimica. Pierderea vederii sau diminuarea
acesteia atrage după șine un dezechilibru în activitatea nervoasă superioară, în structurarea
automatismelor, în integrarea socială a acesteia; care se manifestă prin: schimbarea expresiei feței,
care se datorează lipsei funcției expresive a ochilor; umerii căzuți și aduși sau ridicați; torace îngust;
membrele superioare și inferioare subțiri, cu musculatură slab dezvoltată; mers rigid, nesigur,
ezitant.

Din punct de vedere pedagogic, sunt considerați orbi cei care sunt complet lipsiți de vedere
sau cei care dispun de "resturi de vedere" ce nu depășesc o acuitate vizuală centrală de 0,05 (=
1/20). Școlarizarea acestora se face de regulă în școli speciale pentru nevăzători, dar în prezent ei
pot fi integrați și în sisteme de educație normală. În astfel de școli pot fi cuprinși și elevi cu o
acuitate vizuală (A.V.) centrală mai mare, dacă prezintă o scădere progresivă a vederii sau au o
însemnată îngustare a câmpului vizual. (Roth, 1973, p. 6)

Din cauza deficienteilor, aceste personae simt nevoia unei ordini depline, a așezării și păstrării
obiectelor în locuri bine știute, pentru a fi ușor găsite. Ei sunt disciplinați și manifestă autocontrol
față de comportamentele proprii, pentru a se adapta și corela mai bine cu cei din jur.

Cauzele deficiențelor de vedere:

Cauze anatomice/fiziologice
•unele boli ale pleoapelor, ale aparatului lacrimal, ale orbitei, conjunctivelor;
•tulburarile refracției oculare (miopia, hipermetropia, astigmatismul);
•afectiuni ale cailor optice cerebrale;
•accidente oculare
Cauzeorganice:
1.boli ereditare, boli infecțioase ale mamei în timpul sarcinii (sifilis, tuberculoză, rubeolă,
hepatită epidemica), dar și intoxicațiile cu alcool și droguri ale mamei, care vor afecta activitatea
vizuală a fătului
2.boli contactate de copil după naștere: scarlatină, tușe convulsivă, boli reumatismale,
parazitoze intestinale, boli ale nașului, gâtului, urechilor; boli neurologice, boli ale sângelui, boli
digestive, traumatisme.
Clasificarea deficiențelor de vedere în funcție de acuitatea vizuală :
1. cecitate totală: acuitate vizuală între 0%-0,5% dintr-o vedere normală
 2. cecitate practică: a.v. între 0.5%-2%
3. ambliopie gravă: a.v. între 2%-5%
4. ambliopie medie: a.v. între 5%-20%
5. ambliopie ușoară: a.v. peste 20% dintr-o vedere normal

ÎNVĂȚAREA ȘI ADAPTAREA LA NEVĂZĂTORI

Cu cât crește copilul cu deficiente ,face învățarea incidentala să fie înlocuită cu cea dirijată,
cu interacțiuni informative clare ,concise și detaliate. În acest fel obiectivele educaționale generale
se împreunează cu cele recuperatorii. Activitatea proprie a copilului este factorul formativ
fundamental în procesul de învățare și recuperare.
„Deci la bază programelor de învățare și de recuperare stă principiul activismului
considerate a fi fundamental în procesul de elaborare a fenomenelor compensatorii. Datorită
experienței concrete limitate în special la nevăzător, se produce un decalaj între latură abstractă și
cea concretă a cunoașterii. Acest fapt poate fi prevenit prin intuirea și manipularea obiectelor
îmbinate cu descrieri și indicații verbale precise și creerea posibilității participării mai multor
analizatori.
Într-o astfel de activitate un rol important îl are analiză practică, comparația și sinteză
practică. Treptat copilul învață că obiectele există, au permanență și diferă între ele.
Copilul identifică și denumește obiectele stăpânind astfel nivelul concret al cunosterii
întregului obiect. În acest mod își însușeste nivelul funcțional manevrând obiectele și înțelegând ce
se poate face cu ele. Într-o altă fază copilul extrage câteva elemente comune dintr-un număr de
experiențe senzoriale și va putea utiliza aceste noțiuni pentru a defini o grupă de obiecte. El va fi
capabil să-și reprezinte o generalizare printr-un simbol, formându-și astfel un concept atingând
nivelul abstract.
Pentru persoană nevăzătoare este deosebit de importantă integrarea în viață socială,
formarea abilității de deplasare independența și de utilizarea mediului înconjurător în întregime. În
acest sens este nevoie de:
-formarea conceptelor corporale, numite și scheme corporale.
-conceptele spațiale: față spate, sus, jos
-concepete referitoare la cadrul de viață: cunoașterea mediului înconjurător, casă, stradă, etc.
Pentru că învățarea să poată atinge un nivel maxim de eficientă este necesară asigurarea
condițiilor igienico-sanitare, materiale didactice corespunzătoare.
 Refeirtor la activitățile practice, nevăzătorii au nevoie de o prezentare tactilă și un
timp mai lung pentru îndeplinirea sarcinilor, vor fi antrenați în orientarea și deplasarea
independența, precum și pentru dobândirea unor deprinderi de autoservire.”(răsfoiesc.com/2015)

Principalele obiecte și ustensile utilizate de personale cu deficiente de vedere:

- Alfabetul Braille (fig.1)
- Baston detașabil nevăzători (fig.2)
- Presemnalizare trecere pietoni pentru nevăzători (fig.3)
- Semafor sonorizat (fig.4)
- Câine ajutător pentru nevăzători (fig.5)

Fig.1 Alfabetul Braille (spdv.ro/fara data)

Fig.2 Baston detasabil nevazatori (spdv.ro/fara data)

Fig.3 Presemnalizare trecere pietoni pentru nevazatori (spdv.ro/fara data)

Fig.4 Semafor sonorizat(spdv.ro/fara data)

Fig.5 Caine ajutator pentru nevazatori (spdv.ro/fara data)

Fotbalul pentru nevazatori

  “Fotbalul paralimpic a fost dezvoltat în Spania,primele campionate

naționale spaniole au avut loc în anul 1986. Primul campionat mondial a fost câștigat de
Brazilia în anul 1998.

  Fotbalul pentru nevăzători a ajuns în România în anul 2013,la Cluj-Napoca

disputându-se primul campionat național,în perioadă 29 decembrie- 1 noiembrie.

  Clubul Lamont a început anul acesta un proiect pe acest tip de sport,formând o

echipă de fotbal pentru nevăzători,cu care să participe anul acesta la un turneu în Rusia și
încă două meciuri amicale în Germania.

  Pe plan internațional,Brazilia a câștigat aurul la Jocurile paralimpice de la Londra

2012,podiumul fiind completat de echipă Franței cu medalie de argint și Echipă Spaniei cu
bronz.

  MARCAJUL ZONELOR DE GHIDARE

  Dimensiuni teren: 40 L și 20 l.

  Zonele de ghidare (treimi) vor fi marcate în modul următor:

  La o distantă de 12 metri de liniile de poartă, două linii punctate vor fi trasate
paralel cu acestea, dintr-o parte în cealaltă a terenului .

  Terenul va fi așadar divizat în trei treimi, cunoscute sub numele de:

  1 Treimea defensivă;

  2 Treimea de mijloc;

  3 Treimea de atac.

  ZONĂ PORTARULUI

  Se va măsura o distantă de un metru de la exteriorul fiecărui stâlp al porții în direcția

celei mai apropiate linii de margine. Două linii cu o lungime de doi metri vor fi trasate
perpendicular pe linia porții, spre linia de centru, la această distantă.

  ZONELE DE GHIDARE

  O zonă în spatele fiecărei porți va fi păstrată liberă de orice obstacol pentru a

permite ghizilor să-și indeplinească sarcinile în mod corespunzător.

  Mingea

  este sferică;

  este confectionată din piele sau alt material corespunzător;

  are o circumferință nu mai mică de 60 cm și nu mai mare de 62 cm;

  cantăreste nu mai puțin de 510 grame și nu mai mult de 540 de grame la începutul
meciului;

  sistemul sonor utilizat trebuie să se afle în interiorul mingii pentru a-i permite
deplasarea, rostogolirea sau lovirea de pămant în mod regulamentar

  JUCĂTORII

  Un meci este jucat de către două echipe, fiecare formată din cel mult 5 jucători, din
care 4 trebuie să fie complet nevăzători (categoria B1), și un portar care poate avea vederea
normală sau parțial normală (categoria B2 sau B3) și care va avea și funcția de ghid .

  PROCEDURA DE ÎNLOCUIRE
  Jucătorii de rezervă pot fi folosiți în orice meci jucat conform regulamentului unei
competiții oficiale și sub egidă IBSA sau a oricărei federații sau asociații naționale membre.

  Numărul maxim de rezerve permis este de 4 jucători și un portar.

  Numărul de înlocuiri în timpul unui meci este nelimitat. Un jucător care a fost
înlocuit se poate întoarce în teren că rezervă pentru un alt jucător.

  Decizii:

 Un jucător care a comis cinci (5) faulturi personale în timpul unui meci poate fi
înlocuit imediat. Acest jucător nu mai poate continuă meciul, dar poate rămane pe bancă de
rezerve a echipei sale.
 Un jucător eliminat cu un cartonaș roșu în timpul unui meci poate fi înlocuit
conform regulamentului jocului, dar nu poate rămane pe bancă de rezerve a echipei sale.
 Dacă, în cazul accidentării sau eliminării unor jucători, răman mai puțin de trei
jucători în oricare echipă (inclusiv portarul), meciul trebuie abandonat.
 PERIOADELE DE JOC
 Meciul se desfăsoară pe durată a două reprize egale de câte 25 de minute fiecare.
Pauză între reprize fiind de 10 minute.
 TIME-OUȚ
 Echipele au dreptul să ceară un time-ouț de un minut în fiecare repriză.
Abateri cu atenționare
Dacă este comisă una din aceste abateri, arbitrul acordă o lovitură liberă indirectă echipei
adverse
 Un jucător este atenționat și i se arată cartonașul galben dacă acesta comite una
dintre următoarele abateri:
 se face vinovat de conduită nesportivă;
 își arată dezaprobarea prin cuvinte sau fapte;
 incalcă în mod repetat regulile jocului;
 întârzie reînceperea jocului;
 nu respectă distanță necesară atunci când jocul este reînceput cu o lovitură din
corner, o lovitură de reîncepere, o lovitură liberă, sau o lovitură spre poartă;
 intră sau reintră în teren fără permisiunea arbitrului sau incalcă procedura de
înlocuire;
 părăseste terenul în mod deliberat fără permisiunea arbitrilor.
Abateri cu eliminarea de pe teren
 Un jucător este eliminat și i se arată cartonașul roșu dacă acesta comite una dintre
următoarele abateri:
 se face vinovat de un fault grav;
 se face vinovat de comportament agresiv;
 scuipă spre un adversar sau orice altă persoană;
 îi refuză echipei adverse șansa unui gol sau o ocazie evidentă de a marca un gol prin
manevrarea mingii cu mână în mod deliberat (cu excepția portarului în zonă să de penalty);
 îi refuză unui adversar care se deplasează spre poartă jucătorului o ocazie clară de a
marca, comițând o abatere sanctionabilă printr-o lovitură liberă sau lovitură de penalty;
 folosește un limbaj ofensator, insultător sau abuziv;
 primește o a două atenționare pe parcursul aceluiași meci.” (I.Pleș,
https://www.academia.edu/7041298/Fotbal_pentru_nevăzători/fără data)
 Bibliografie

https://www.academia.edu/7041298/Fotbal_pentru_nevazatori
http://www.rasfoiesc.com
Roth, W. (1973)-Psihologia deficienţilor vizuali
http://spdv.ro