3.

EVREII - "POPOR ALES"

Evreii au fost de mult timp numiţi "poporul ales", un popor ales de
Dumnezeu dintre toate naţiunile. Această noţiune provine din mai multe
surse. Bineînţeles, există multe referinţe în Biblie la acest lucru. Există, de
asemenea, opinia că evreii au primit Torah pe Muntele Sinai ca o revelaţie
specială de la Dumnezeu şi că trebuie să o respecte ca legământ între
poporul evreu şi Dumnezeu.
Mai recent, conceptul de "popor ales" a fost atacat şi de evrei şi de
neevrei. Unii sunt de pa rere că este rasist să credem că evreii sunt mai
speciali sau că este ceva oribil să ne gandim că Dumnezeu umblă cu
favoritisme. Alţii deplâng ceea ce ar însemna această filozofie pentru
popoarele de neevrei din lume. Nu sunt şi ei oare copiii lui Dumnezeu ?
Discuţia acestui concept începe cu filozofia rabinului Judah Halevi.
Rabinul Halevi a fost un faimos poet evreu, sionist şi filozof care a trăit în
secolul XII. In opera să filozofică, Halevi spune că scopul omenirii a fost să
ducă la îndeplinire dorin ţa lui Dumnezeu în această lume.
Primii oameni, Adam şi Eva, au eşuat în această încercare. La fel au
eşuat şi copiii lor, îndepărtându -se de Dumnezeu şi devenind păcătoşi
incorigibili. Dumnezeu a încercat să o ia de la capat, eliberând lumea de
păcătoşi şi păstrând doar pe Noe şi familia sa, din care voia să formeze o
umanitate care să practice bunătatea aşa cum i -a învăţat El. Totuşi, Noe
nu era decât un individ oarecare, iar copiii săi nu au fost în stare să se
ridice la nivelul moralităţii lui Dumnezeu .

Dumnezeu caută barbaţi şi femei a căror familie să poată să formeze

o naţiune care să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu, să practice
moralitatea şi să înveţe şi restul lumii să facă la fel.
Acest cuplu, după parerea lui Halevi, a fost Abraham şi Sara,
patriarhii poporului evreu. Cel mai important punct de plecare pentru acest
popor şi mesajul pe care trebuiau să -l transmită celorlalţi era monoteismul
sau credinţa într-un singur Dumnezeu.
 In acele timpuri, monoteismul nu era la modă. Oamenii idolatrizau mai
mulţi zei, aderând la teologii similare mitologiei greceşti care includea un
zeu al războiului, un zeu al soarelui şi un zeu al iubirii.
Abraham a avut revelaţia inovatoare că acea teologie era falsă şi că
nu poate exista decât un singur Dumnezeu. De fapt, titlul lui Abraham, unul
care le-a rămas şi urmaşilor lui, este ivrei. Rădăcina acestui cuvânt este
ever care înseamnă parte. Abraham a rămas în istorie pentru credinţa lui
într-un singur Dumnezeu, şi pentru a fi răspândit acest mesaj lumii întregi.
Abraham este de asemenea amintit ca un om plin de bunavoinţă şi de
fapte bune.
Aceste două atribute, bunătatea faţă de ceilalţi şi credinţa într -un
singur Dumnezeu întruchipează temele centrale pe care Dumnezeu voia ca
oamenii să le accepte.
Astfel, Dumnezeu i-a ales pe Abraham şi pe soţia lui Sara ca fondatori
ai naţiunii care va duce mai departe şi le va împărtăşi oamenilor aceste
două ţeluri înrudite. Această naţiune va menţine şi va răspândi teologia
unui singur Dumnezeu şi mesajul acestuia, practicâ ndu-i moralitatea şi
acţionând ca exemple pozitive pentru restul lumii.
Astfel, în cartea lui Isaiah, Dumnezeu le spune evreilor: Eu, Domnul,
v-am chemat şi v-am numit un popor al legământului, o lumină a naţiunilor.
Care deschide ochii celor lipsiţi de l umină şi salvează prizonierii din
captivitate".
Intr-adevăr, Halvei demonstrează că poporului evreu i s -a dat sarcina
de a arăta restului lumii cum să -şi trăiască viaţa aşa cum trebuie. Si având
în vedere că acesta este singurul mod de a duce un trai onor abil, Dumnezeu
i-a spus lui Abraham : Vă voi face o naţiune măreaţă şi vă voi binecuvanta
şi vă voi preamări numele şi veţi fi o binecuvantare şi prin voi vor fi
binecuvântaţi toţi oamenii din lume. 1
Din punct de vedere istoric este clar că evreii au juca t acest rol.
Conceptul monoteismului era absolut nou atunci când l -a adus Abraham şi

1 G e n e za 1 2 : 2 - 4
acesta s-a răspândit datorită influenţei poporului evreu de -a lungul
istoriei.
In ziua de azi, majoritatea oamenilor subscriu la o credinţa
monoteistă, fie că acea stă este iudaică sau nu. Intr -adevăr, atât ideile
creştinismului cât şi ale islamului se trag din ideile lui Abraham şi principiul
său de bază. Mai mult decât atât, etica ce domină în momentul de faţă
lumea îşi are originile tot în iudaism. Astfel, atunci când se referă la
creştinism, savanţii citează tradiţia iudeo-creştină. Bineînţeles că există
diferenţe între principiile morale ale credinţelor, dar ideile de bază, precum
"poartă-te cu ceilalţi aşa cum ai vrea să se poarte şi ei cu tine ", îşi are
originea în tradiţia iudaică. Filozoful german Friedrich Nietzsche, care a
criticat codul moral dominant în lume la ora actuală, l -a atribuit poporului
evreu.
Ca mijloc pentru îndeplinirea acestei misiuni, Dumnezeu a dat
poporului evreu Torah, legile şi tradiţiil e pe care să le urmeze. Deoarece
rolul evreilor este să răspândească în lume cunostinţele despre Dumnezeu
şi despre etica acestuia, rostul acestor legi era să îndrume în acea direcţie.
Astfel, se respectă nenumărate legi interpersonale, cum ar fi abţinerea de
la calomnie, de la furt sau de la minciună, respectul reciproc, grija faţă de
animale.
In plus, nenumăratele ritualuri şi reguli pe care le respectăm au fost
menite pentru scopuri similare, precum şi pentru a sta mărturie pentru
existenţa unui singur Dumnezeu. Se ţine Sabatul, care este o mărturie a
creaţiei lumii de către Dumnezeu, precum şi alte sărbători precum Pesach,
Sukkot şi Hanuka, toate mărturii ale existenţei lui Dumnezeu, a controlului
său asupra lumii şi a influenţei lui de -a lungul istorie i.
Evreii sunt meniţi să -i inspire pe ceilalţi şi să -i înveţe prin exemplul
lor, astfel încât să poată deveni şi ei popoare ale lui Dumnezeu. Asta nu
înseamnă în nici un caz că neevreii ar trebui să se convertească. Ei nu
trebuie să devină evrei pentru a -şi trăi vieţile în felul în care le -ar cere-o
Dumnezeu. Ei trebuie să respecte ceea ce a devenit cunoscut sub numele
de cele 7 porunci ale Copiilor lui Noe, care sunt cerinţele de bază pentru
a-ţi trăi viaţa aşa cum, după legea iudaică, le -ar cere-o Dumnezeu.
După cum ar trebui să fie clar, rolul evreilor este unul de mare
responsabilitate. Evreilor li se cere mai mult decât unui individ oarecare. In
loc de şapte porunci, ei îndeplinesc 613 porunci. Mai mult decât atât,
poporul evreu este judecat după stand arde mai înalte deoarece sarcina lor
este mai mare şi mai grea.
Este interesant de observat că noţiunea de ales a stârnit vâlvă în
sânul multor popoare de -a lungul timpului, atât creştinii cât şi musulmanii
revendicându-şi numele de popor ales. Dar nici un ii nici alţii nu au înţeles
acest lucru aşa cum l -au înţeles evreii, ca pe o responsabilitate de a -i aduce
pe ceilalţi mai aproape de a -l sluji pe Dumnezeu şi de a răspândi în lume
sistemul său etic, fără însă a -i converti.