Вы находитесь на странице: 1из 9

REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

UNELE CONSIDERENTE PRIVIND IZVOARELE


DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC
Alexandru BURIAN*

НЕКОТОРЫЕ АСПЕКТЫ КАСАТЕЛЬНО ИСТОЧНИКОВ МЕЖДУНАРОДНОГО


ПУБЛИЧНОГО ПРАВА
Под источниками международного публичного права следует понимать такие способы определения
правовых норм, которые являются результатом добровольного волеизъявления государств. Источник
международного права можно определить как правовой инструмент (международный договор или
международный обычай), который посредством добровольного волеизъявления его субъектов, в первую
очередь, государств, определяет внешнюю форму, в которых находят свое выражение нормы права.
Общеизвестно, что в международных отношениях не существует единой международной власти,
которая была бы в силах создать нормы международного права для государств. Сами государства
являются создателями этих норм.
Материальные источники определяют социальные условия, которые способствуют зарождению
некоторых правовых норм. К их числу можно отнести международное мнение, общее воззрение,
принципы правосудия и справедливости, общественной солидарности, юридической убежденности
и т.д. Во многом благодаря их сверхправовому характеру, источники становятся объектом таких
дисциплин как правовая социология, философия или история права.
Формальные источники носят исключительно правовой характер. К этой категории принято
относить источники международного права. Они в свою очередь являются правовыми средствами
(механизмами), посредством которых находят свое выражение нормы международного права,
созданные на основе волеизъявления двух или более субъектов права.

CONSIDERATIONS CONCERNING SOURCES OF INTERNATIONAL PUBLIC LAW


Sources of Public International law are such ways of definition of norms of law that grow out of voluntary will
of the states. Sources of international law can be defined as the legal tool (international treaty or international
custom) which by means of voluntary will of its subjects, first of all, states, defines the external form in which norms
of law find their expression. It is well known that there is no uniform international power in international relations,
which would be in power to create norms of international law for states. The states are founders of these norms.
Material sources define social conditions that contribute to appearance of some norms of law. These are
international opinion, collective view, principles of justice, public solidarity, legal conviction etc. In many
respects due to their super legal character, sources become object of such disciplines as legal sociology, phi-
losophy or history of law.
Formal sources have exclusively legal character. This category comprises sources of International law.
They in turn represent legal tools (mechanisms) by means of which norms of international law, created on the
will of two or more subjects of law find their expression.

Noţiuni generale privind izvoarele dreptului in- vreo autoritate internaţională care ar crea norme de
ternaţional drept internaţional pentru a fi impuse statelor. Statele
Prin izvoarele dreptului internaţional public se sunt creatoarele acestor norme, exprimându-le într-o
înţeleg acele mijloace de determinare a normelor de formă adecvată.
drept rezultate din acordul de voinţă al statelor. Iz- În teoria generală a statului şi dreptului, prin
vorul de drept internaţional public poate fi definit ca noţiunea de izvor al dreptului sunt desemnate
fiind un instrument juridic (tratatul sau cutuma inter- modalităţile specifice de exprimare a conţinu-
naţională), care dau formă exterioară normelor juridi- tului unei norme juridice. Doctrina mai veche a
ce internaţionale, prin acordul de voinţă al subiectelor dreptului internaţional (G. Scelle, Ch. de Viss-
dreptului internaţional public, în primul rând statele. cher, M. Bourquin) făcea distincţie între izvoare-
Cunoaştem deja că în relaţiile internaţionale nu există le materiale şi cele formale. 1

*
Alexandru BURIAN – doctor habilitat în drept, profesor universitar, preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional din Republica Moldova.
DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
9
Izvoarele materiale desemnează condiţiile sociale ai diferitor naţiuni, ca mijloace auxiliare de determi-
care duc la apariţia unor norme de drept, cum ar fi opi- nare a regulilor de drept.
nia publică, conştiinţa colectivă, noţiunile de dreptate 2. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului
şi justiţie, solidaritatea socială, convingerile juridice Curţii de a soluţiona o cauză ex aequo et bono, dacă
ş. a. Datorită însă caracterului lor extrajuridic, izvoa- părţile sunt de acord cu aceasta”.
rele materiale fac obiectul unor astfel de ştiinţe ca so- Dacă analizăm textul prezentului articol, consta-
ciologia juridică, filozofia sau istoria dreptului. tăm că el stabileşte sursele pe care CIJ le poate utili-
Izvoarele formale sunt cele cu caracter juridic, din za pentru soluţionarea diferendelor dintre state, dar,
categoria acestora făcând parte şi izvoarele dreptului doar în cazul în care statele supun spre reglementare
internaţional. Acestea din urmă reprezintă formele Curţii aceste diferende. Din dispoziţiile acestui articol
(mijloacele) juridice prin care sunt exprimate normele observăm că art.38 nu are o valoare de codificare a iz-
de drept internaţional, create prin acordul de voinţă a voarelor dreptului internaţional public, însă, cu toate
două sau mai multe subiecte ale sale. acestea, el poate reprezenta un reper considerabil în
În ordinea juridică internă, sarcina de a determi- determinarea lor.
na izvoarele dreptului îi revine, de regulă, constituţiei Putem face trimitere şi la proiectul de articole pri-
statului, care totodată stabileşte o anumită ierarhie în- vind răspunderea statelor, elaborat de CDI al ONU,
tre acestea. şi care în art. 17 alin. 1 stipulează că este ilicită acea
Dreptul internaţional, datorită particularităţilor faptă internaţională care constituie o violare a unei
sale, nu cunoaşte existenţa unei structuri de organe obligaţii internaţionale “independent de originea cu-
şi a actelor de natură constituţională. Înseşi statele, tumiară, convenţională sau alta a acestei obligaţii”.
organizaţiile internaţionale, iar în anumite cazuri şi Reieşind din cele expuse mai sus, vom concluzio-
alţi participanţi la raporturile juridice internaţionale, na că dreptul internaţional nu oferă o “listă” a mijloa-
prin concilierea intereselor proprii, determină nu nu- celor prin care se exprimă normele sale, făcută o dată
mai conţinutul normelor de drept internaţional, dar şi şi pentru totdeauna. Aceasta ne permite să afirmăm că
forma exterioară a existenţei acestora. Atât practica în urma proliferării şi diversificării relaţiilor interna-
entităţilor menţionate, cât şi doctrina dreptului inter- ţionale nu este exclusă posibilitatea apariţiei unor noi
naţional recunosc în unanimitate în calitate de izvoare izvoare de drept internaţional.
ale dreptului internaţional tratatul şi cutuma interna- În doctrina dreptului internaţional art. 38 al Sta-
ţională. tutului CIJ nu se află la adăpostul oricărei critici. Şi
Totodată, acestea nu sunt unicele izvoare de drept acest lucru nu este deloc întâmplător, dacă avem în
internaţional. Astfel, Carta ONU, în preambul expri- vedere faptul că el a fost formulat după primul război
mă hotărârea popoarelor Naţiunilor Unite de a “…crea mondial pentru Curtea Permanentă de Justiţie Inter-
condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi a respectării naţională. Materialul normativ de la acea epocă nu era
obligaţiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale prea bogat. De unde vine şi indicarea la posibilitatea
dreptului internaţional”. aplicării principiilor generale ale dreptului, deciziilor
Vom menţiona, că până în prezent, dezbaterile doc- judiciare, doctrinei specialiştilor. Totuşi, art. 38 spe-
trinare referitoare la izvoarele dreptului internaţional cifică cu ce titlu trebuie aplicate deciziile judiciare şi
public sunt axate în jurul articolului 38 al Statutului doctrina, care nicidecum nu pot fi considerate docu-
Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ), unii acceptân- mente normative. Acestea sunt calificate ca “mijloa-
du-le, alţii din contra, respingându-le, ca având va- ce auxiliare de determinare a regulilor de drept”. Nu
loare de codificare a izvoarelor dreptului internaţional poate să nu ridice anumite obiecţii şi formularea uti-
public. Ce prevede articolul 38 al Statutului CIJ? lizată la desemnarea principiilor generale de drept ca
„1. Curtea, a cărei misiune este de a soluţiona con- fiind cele “recunoscute de naţiunile civilizate”. Este o
form dreptului internaţional diferendele care îi sunt situaţie de mult depăşită de evoluţia istorică, termenii
supuse va aplica: utilizaţi căzând în desuetudine.2
a. Convenţiile internaţionale, generale sau specia- Luând în consideraţie starea actuală a dreptului
le, care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de internaţional, la enumerarea cuprinsă în art. 38 al Sta-
statele în litigiu; tutului CIJ ar trebui adăugate şi rezoluţiile organiza-
b. Cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici ţiilor internaţionale, chiar dacă actele în cauză rareori
generale, acceptată ca drept; servesc ca izvoare nemijlocite de drept internaţional.
c. Principiile generale de drept recunoscute de na- Calitatea respectivă acestea o împrumută în principal
ţiunile civilizate; în cadrul organizaţiilor internaţionale suprastatale,
d. Sub rezerva art.59, hotărârile judecătoreşti şi drept unică ilustrare până la ora actuală fiind Comu-
doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept public nităţile Europene. În majoritatea cazurilor rezoluţiile
REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
10
organizaţiilor internaţionale joacă un rol important în b. identifică precis părţile care-şi asumă obligaţii,
procesul de creare a normelor de drept internaţional, indiferent dacă sunt tratate multilaterale, universa-
rezultatele finale ale căruia îmbracă forma cutumei le sau regionale, ori bilaterale, întrucât tratatele sunt
sau tratatului internaţional. opozabile doar în măsura în care ele sunt acceptate;
Dacă tratatul şi cutuma sunt considerate izvoare c. oferă o reglementare clară şi uşor de dovedit a
universale, al căror forţa juridică decurge din drep- acordului de voinţă al statelor;
tul internaţional general, atunci deciziile normative d. determină exact regulile de comportament con-
ale organizaţiilor internaţionale sunt izvoare speciale, venite de părţile contractante;
forţa lor juridică fiind determinată de actul constitutiv e. stabileşte în mod precis drepturile şi obligaţiile
al organizaţiei în cauză.3 În acelaşi timp, fără a avea părţilor contractante;
caracteristicile unor izvoare ale dreptului internaţional f. principalul procedeu de codificare a dreptului
şi deci fără a fi considerate ca atare, trebuie observată internaţional.
influenţa pe care o au asupra procesului de reglemen- Vom constata, că nu orice tratat internaţional poate
tare juridică pe plan internaţional principiile generale constitui un izvor al dreptului internaţional public. În
ale dreptului, doctrina, hotărârile instanţelor jurisdic- această privinţă trebuie să facem distincţia între tra-
ţionale internaţionale, legislaţia naţională a statelor, tatele licite şi ilicite. Numai tratatele licite reprezintă
echitatea etc. izvoare ale acestui drept. Pentru a constitui izvor al
dreptului internaţional tratatul internaţional trebuie să
Tratatul internaţional întrunească următoarele condiţii:
Începând cu perioada interbelică şi în special după 1. să fie adoptat cu îndeplinirea procedurilor pre-
cel de-al doilea război mondial, tratatul internaţional văzute de dreptul internaţional, dar în egală măsură,
reglementează majoritatea domeniilor vieţii interna- conform procedurilor stabilite de legea internă, în
ţionale. special în privinţa autorităţilor competente să încheie
Tratatul internaţional reprezintă un izvor principal al tratate internaţionale sau să-şi exprime consimţămân-
dreptului internaţional public şi, aşa cum apreciază ma- tul de a fi legat prin tratat etc.;
joritatea autorilor şi cum rezultă din unele documente 2. să respecte principiile şi normele imperative(jus
internaţionale, este cel mai important în reglementarea cogens) ale dreptului internaţional în vigoare la data
relaţiilor dintre subiectele dreptului internaţional. încheierii lor;
O primă consacrare juridică a valorii incomensu- 3. să nu fie lovit de nulitate ca urmare a unor vicii
rabile pe care tratatele internaţionale o au în calitate de consimţământ sau pentru că intră în conflict cu o
de izvoare principale ale dreptului internaţional o pu- nouă normă de jus cogens a dreptului internaţional
tem remarca în Convenţia de la Viena din anul 1969 general;
cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut „rolul 4. să fie în vigoare.
fundamental al tratatelor în istoria relaţiilor internaţi- Calitatea de izvor al dreptului internaţional public
onale şi importanţa din ce în ce mai mare a tratatelor a unui tratat internaţional nu depinde în nici un caz
ca izvor al dreptului internaţional şi ca modalitate de de numărul părţilor contractante. Calitatea de izvor
dezvoltare a cooperării paşnice între naţiuni, oricare de drept internaţional al tratatului nu este afectată de
ar fi regimurile lor constituţionale”. categoria tratatului (fie că este vorba de un tratat mul-
Convenţia de la Viena din 23 mai 1969 cu privire tilateral, bilateral, universal sau regional).
la dreptul tratatelor în art. 2 pct.1 lit. a) prin termenul Actele constitutive ale organizaţiilor internaţiona-
de tratat înţelege „un acord internaţional, încheiat în le constituie şi ele izvoare de drept internaţional. Unul
scris între state şi guvernat de dreptul internaţional, din cele mai importante este Carta ONU prin care a
fie că este consemnat într-un instrument unic, fie în fost creată această organizaţie mondială, la care în
două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi prezent sunt părţi circa 190 de state.
denumirea sa particulară”. Prezenta convenţie regle- Convenţia de la Viena (1969) prevede posibilita-
mentează procedurile de încheiere, executare, înceta- tea încheierii tratatelor între state şi alte subiecte ale
re a tratatelor internaţionale încheiate între state. Tra- dreptului internaţional sau între aceste şi alte subiecte
tatele încheiate între state şi organizaţii internaţionale ale dreptului internaţional, de unde rezultă că părţi la
sau dintre organizaţii internaţionale sunt guvernate de tratatele internaţionale pot fi şi altele decât statele şi
prevederile Convenţiei de la Viena din 1986. organizaţiile internaţionale. Acel fapt că tratatele în
Tratatul internaţional îmbracă anumite particulari- cauză nu intră în sfera de aplicare a Convenţiei nu
tăţi definitorii: aduce vreo atingere forţei juridice a acestora.
a. este un acord scris, ceea ce determină siguranţa Convenţia de la Viena (1969) nu exclude nici po-
deplină privind conţinutul reglementării; sibilitatea încheierii tratatelor în “formă nescrisă”,
DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
11
adică orală (aşa-numitele gentlemen’s agreements). cutumă internaţională, ci numai aceea care are un ele-
Acestea însă ţin mai degrabă de domeniul trecutului ment faptic, material, concretizat în comportamentul
decât de prezent. statelor, în practica lor, şi un element psihologic, ma-
Tratatul internaţional, după cum prevede şi Con- nifestat prin convingerea statelor că o anumită regulă
venţia din 1969, poate fi consemnat într-un instru- respectată în mod repetat în practica lor, are forţa unei
ment unic, în două sau mai multe instrumente conexe. norme juridice obligatorii. În măsura în care, în rapor-
Dispoziţia în cauză ne lasă să înţelegem că tratatul de turile dintre state, o practică deşi repetată şi continuă,
bază ar putea fi completat prin unele protocoale sau nu este acceptată de state ca drept, această practică a
anexe, acestea devenind părţi integrante ale sale. statelor rămâne o simplă uzanţă, fiind guvernată nu de
Tratatului internaţional i se recunoaşte calitatea de normele de drept, ci de normele moralei, ori curtoa-
izvor principal al dreptului internaţional, în mare par- ziei internaţionale, aşa cum este de pildă protocolul
te, datorită următoarelor circumstanţe: diplomatic.
- forma convenţională permite ca drepturile şi Procesul cutumiar este unul complex, iar doctri-
obligaţiile părţilor să fie formulate cu destulă precizie, na a încercat să identifice mecanismul şi fundamentul
fapt ce înlesneşte interpretarea şi aplicarea normelor acestui proces. Unii doctrinari susţin că cutuma s-a
convenţionale; format în baza acordului tacit al statelor. Alţii spun că
- actualmente reglementării convenţionale îi sunt cutuma reprezintă o conştientizare colectivă a regulii
supuse practic toate domeniile relaţiilor internaţiona- cutumiare, în absenţa unui mecanism formal bine de-
le, statele substituind în mod treptat cutuma prin tra- terminat. Şi în sfârşit, există doctrinari care afirmă că
tate; cutuma este bazată pe repetarea unei atitudini deter-
- tratatele în cel mai reuşit mod contribuie la sta- minate a statelor.
bilirea concordanţei şi interacţiunii dintre normele de Examinând elementul material al cutumei inter-
drept internaţional şi cele de drept intern. naţionale, respectiv conduita statelor exprimată în
Menţionăm, că o importanţă deosebită au căpătat- diverse forme (practica legislativă, guvernamentală,
o tratatele multilaterale generale, chemate să regle- judecătorească, unele acte emanate de la state sau de
menteze relaţiile ce prezintă interes pentru comunita- la organizaţii internaţionale) putem evidenţia anumite
tea internaţională a statelor în ansamblu. Eficacitatea caracteristici.
autentică a acestor tratate constă în consacrarea drep- În primul rând, şi după cum rezultă expres şi din
tului de participare la ele a tuturor statelor fără vreo articolul 38 al Statutului CIJ, practica trebuie să fie
discriminare. La categoria acestor tratate sunt atribu- generală, adică să fie regăsită în conduita tuturor sta-
ite: Carta ONU din 1945, Pactele drepturilor omului telor cărora cutuma le este opozabilă. Este necesar,
din 1966, Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea însă, de menţionat, că o practică identică la nivel uni-
crimei de genocid din 1948, Tratatul cu privire la versal nu este necesară. Practica opozabilă unui grup
principiile care guvernează activitatea statelor în ex- mai restrâns de state poate da naştere cutumelor regi-
plorarea şi folosirea spaţiului cosmic, inclusiv Luna onale sau locale, ori chiar bilaterale.
şi celelalte corpuri cereşti din 1967, Convenţia ONU Practica trebuie să fie constantă prin repetarea con-
asupra dreptului mării din 1982 ş. a. duitei în cadrul aceloraşi parametri substanţiali.
Şi în sfârşit, practica trebuie să fie îndelungată.
Cutuma internaţională Elementul timp nu are însă un caracter absolut, întru-
Cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptului cât durata în timp a manifestării aceluiaşi comporta-
internaţional. Ea constă dintr-o practică generală re- ment al statelor implicate în procesul cutumiar trebuie
lativ îndelungată, repetată în raporturile dintre state, să fie apreciat prin repetare la domeniul concret de
acceptată de către acestea drept regulă obligatorie în relaţii internaţionale pe care le reglementează. În ul-
relaţiile dintre ele. timii ani procesul de formare a cutumei s-a accelerat
Materii întregi ale dreptului internaţional s-au for- graţie creşterii exponenţiale a complexităţii relaţiilor
mat pe cale cutumiară ( dreptul diplomatic, dreptul internaţionale. Astăzi, însă, când ritmul evoluţiei rela-
mării, legile şi obiceiurile de purtare a războiului). Pe ţiilor internaţionale s-a intensificat, şi necesităţile re-
măsura codificării dreptului internaţional şi a creşterii glementării juridice devin adesea imperios necesare,
numărului tratatelor internaţionale, cutuma pierde din elementul timp şi-a pierdut din importanţă în procesul
importanţa pe care a avut-o în trecut. creării unei cutume. Astfel, într-un timp relativ scurt
Articolul 38 al Statutului Curţii Internaţionale de s-au format o serie de norme cutumiare în dreptul ae-
Justiţie se referă la cutuma internaţională, ca dovadă rian, cum ar fi de pildă libertatea de trecere a obiec-
a unei practici generale acceptă de state ca drept (opi- telor spaţiale prin spaţiul aerian al altor state, sau în
nio juris). Nu orice practică a statelor poate constitui dreptul maritim cât priveşte platoul continental, zona
REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
12
economică exclusivă a mării, libertatea cercetărilor din care fiecare dintre subiectele de drept internaţional
ştiinţifice, care în dreptul mării au fost ulterior codi- poate conta pe faptul că celelalte se vor conforma ace-
ficate prin Convenţia de la Montego Bay cu privire la lei conduite ce formează obiectul respectivei reguli.
dreptul mării din 1982. Iată de ce cerinţa ca practica Un fenomen nou în legătură cu formarea cutumei
să fie îndelungată, nu mai reprezintă o condiţie atât de rezidă în participarea organizaţiilor internaţionale la
importantă pentru procesul cutumiar. procesul cutumiar. Această participare se manifestă
Elementul psihologic constă în atitudunea de ac- prin acte care deşi emană de la organele organizaţiilor
ceptare de către state a caracterului juridic al regulii internaţionale, reprezintă în ultimă instanţă poziţia
definite prin practica generală şi relativ îndelungată adoptată de statele membre. Este vorba deci de o nouă
dintre ele. Determinarea elementului subiectiv sau cale de manifestare a consimţământului statelor care
psihologic este greu de făcut, întrucât, recunoaşterea îmbogăţeşte considerabil procesul cutumiar.
caracterului juridic al regulii cutumiare se face pe cale Ca exemplu de rezoluţii ale Adunării Generale ale
tacită. În cazul când este o recunoaştere expresă prin- ONU care au influenţat mult procesul cutumiar pot fi
tr-un tratat internaţional, ea devine o regulă conven- enumerate următoarele:
ţională. a. Declaraţia universală a drepturilor omului din
Cutuma, alături de tratatul internaţional, reprezintă 10 decembrie 1948;
o formă juridică de exprimare a acordului de voinţă b. Declaraţia cu privire la declararea independen-
al statelor, însă, în mod tacit, ci nu expres ca în cazul ţei ţărilor şi popoarelor coloniale din 1960;
tratatului, constituie un izvor principal de formare şi c. Declaraţia relativă la eliminarea tuturor forme-
dezvoltare a normelor dreptului internaţional. lor de discriminare rasială din 1963 etc.
O problemă cu privire la cutumă priveşte câmpul Astfel, dacă tratatul internaţional apare ca rezultat
său de aplicare, distingându-se cutume generale şi al manifestării exprese a acordului de voinţă a sta-
regionale sau locale. Referitor la cutumele regionale telor, cutuma, dimpotrivă, se formează printr-o ma-
sau locale care leagă un grup de state sau chiar numai nifestare tacită a consimţământului lor. În afară de
două state, participarea statelor la aceste tipuri de cu- aceasta, cutuma are un neajuns, ce constă în dificul-
tumă este mai strictă decât în cazul cutumelor genera- tatea dovedirii existenţei acesteia, adică a dovedirii
le. Însă, diferenţa esenţială între cutumele generale şi conţinutului ei. Pentru a facilita stabilirea elementelor
cele speciale, regionale sau locale, rezidă în faptul că unei norme cutumiare ar putea fi luate în considera-
cutumele speciale nu pot fi aplicate decât statelor care re: actele normative interne ale statelor (legi, hotărâri
participă efectiv la formarea lor. ale guvernului, acte ale administraţiei publice locale
Sfera de aplicare a unei cutume poate varia prin etc.); orice acte ale organelor statului cu puteri în pla-
aria sa de întindere în spaţiu. Din acest punct de ve- nul relaţiilor internaţionale (acte ale unor ministere,
dere atât practica, cât şi jurisprudenţa internaţională note diplomatice, declaraţii de politică externă, co-
au relevat posibilitatea existenţei cutumelor generale, respondenţa diplomatică etc.), precum şi hotărâri ale
regionale şi locale. Pentru a fi valabilă în calitate de instanţelor de judecată, cu incidenţă în materia drep-
cutumă generală, regula nescrisă trebuie să fie recu- tului internaţional; opiniile exprimate de delegaţiile
noscută de majoritatea statelor, ceea ce însă deloc nu statelor în cadrul unor conferinţe internaţionale sau
presupune totalitatea statelor care formează comuni- în cadrul unor organe ale organizaţiilor internaţiona-
tatea internaţională la un moment dat. În ce priveşte le; dispoziţiile unor tratate internaţionale, care pot fi
cutumele regionale4 şi locale5, ele nu leagă decât sta- invocate ca norme cutumiare nu între statele părţi,
tele dintr-o anumită regiune geografică în cazul celor ci în raporturile dintre state terţe sau între acestea şi
dintâi şi două sau trei state în cazul celor din urmă; statele părţi.
- elementul subiectiv, zis şi psihologic, constă în În concluzie, putem constata că cutuma internaţio-
credinţa, convingerea formată la subiectele dreptului nală îşi menţine şi în prezent o însemnătate normativă
că, acţionând într-un anumit mod, ele se conformează determinată.
nu unei simple uzanţe (cum este, spre exemplu, pro-
tocolul diplomatic),6 ci unei veritabile reguli juridice. Principiile generale de drept
După cum a precizat şi Curtea de la Haga în hotărârea Principiile generale de drept menţionate în art. 38
sa citată din 20 februarie 1969: “statele interesate tre- din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie ca putând
buie deci să aibă sentimentul că se conformează unei fi aplicate în soluţionarea unor diferende aduse în faţa
obligaţii juridice”. Curţii sunt considerate de către o parte a doctrinei
Elementul subiectiv (opinio juris) ne oferă şi răs- dreptului internaţional ca un izvor al acestuia.
punsul la întrebarea: din ce moment ne putem conside- Formularea din Statutul CIJ este ambiguă şi lacu-
ra în prezenţa unei norme cutumiare – din momentul nară şi pune mai multe semne de întrebare, nefiind
DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
13
precizată natura juridică a acestor principii generale, Mijloacele auxiliare de determinare a normelor
sunt ele principii de drept internaţional public (aşa de drept internaţional
cum opinează academicianul Koreţkii), sunt princi- În art. 38 al Statutului CIJ sunt indicate hotărârile
pii de drept intern (idee susţinută de autorul elve- judecătoreşti ca un “mijloc de determinare a regulilor
ţian P.Guggenheim), ori comune ambelor sisteme de drept”.
de drept, cuprinzând atât dreptul internaţional cât şi Hotărârile instanţelor internaţionale (ale CIJ şi ale
dreptul intern? (părere afirmată de autorul francez instanţelor arbitrale internaţionale) nu constituie un
Ch. Rousseau). Putem considera totuşi acceptabilă izvor formal al dreptului internaţional public, ci re-
părerea bazată şi pe practica Curţii, care s-a referit prezintă nişte mijloace auxiliare pentru determinarea
cu titlul complementar sau supletiv la aceste princi- şi interpretarea normelor de drept internaţional public.
pii, potrivit căreia este vorba de principii cogenerate Prin aceste hotărâri se aplică dreptul internaţional, dar
din diverse sisteme de drept intern şi transpuse în nu se crează. Hotărârile judecătoreşi internaţionale
ordinea internaţională. Dacă e să ne referim la prac- contribuie la interpretarea şi precizarea normelor de
tica Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, ea drept internaţional şi prin ele se constată existenţa
reese din aceea că principiile generale ale dreptului acestor norme.
nu sunt numai principiile comune dreptului intern Sintagma “hotărârile judecătoreşti…” de la art. 38
al statelor membre, dar şi principiile dreptului in- pct. 1 lit. d) cuprinde deciziile pronunţate de judecăto-
ternaţional public. În egală măsură, în statutul CIJ rul sau arbitrul internaţional cu ocazia soluţionării unor
lipseşte precizarea care sunt acele naţiuni civilizate diferende supuse lor. La categoria deciziilor judiciare
competente să le recunoască. În acest sens, mult mai este atribuită în special jurisprudenţa celor două Curţi
clar se prezintă Statutul Curţii Penale Internaţionale internaţionale de justiţie (CPJI şi succesoarea ei, CIJ).
din 1998, care stabileşte în calitate de drept aplica- Hotărârile instanţelor respective sunt deseori preluate
bil „dacă este nevoie ..., principiile şi regulile de şi pot fi invocate ca mijloace auxiliare de precizare a
drept internaţional”, precum şi „principiile generale conţinutului normelor aplicabile în litigii cu elemente
de drept reţinute de Curte din legile naţionale, re- identice sau asemănătoare. Acelaşi lucru poate fi spus
prezentând diferite sisteme ale lumii... dacă nu sunt şi în privinţa jurisprudenţei arbitrale, chiar dacă au-
incompatibile cu Statutul Curţii, cu dreptul interna- toritatea celei din urmă este puţin inferioară jurispru-
ţional ori cu regulile internaţionale recunoscute”. denţei celor două Curţi de la Haga. Anumite principii
Este necesar de menţionat că acest document renun- importante, cum ar fi principiile generale ale neutra-
ţă la expresia „naţiuni civilizate”, sintagmă depăşită lităţii în timp de război (sentinţa Alabama din 1872),
deja în timp. caracterul general al competenţei teritoriale (sentinţa
În doctrină, una dintre chestiunile principale care în Cauza Insulei Palmas, 1928) sau principiul propor-
se ridică faţă de principiile generale de drept este de ţionalităţii drept una din condiţiile ripostei la un act
a determina dacă ele sunt sau nu sunt surse ale drep- ilicit (sentinţa Naulilaa, 1928), au constituit, printre
tului internaţional public. În opinia lui Oppenheim- alte exemple, nişte precedente incontestabile la care
Lauterpacht, principiile generale de drept constituie practica internaţională continuă să se refere.
izvoare distincte ale dreptului internaţional public. Totodată, nici judecătorul şi nici arbitrul interna-
Un punct de vedere opus celui anterior aparţine unor ţional nu sunt legaţi din punct de vedere formal prin
doctrinari ca G.Scelle şi G. Tunkin, care refuză ca- asemenea precedente. La aceasta indică însuşi Statutul
tegoric să vadă în principiile generale de drept un al CIJ, care în art. 59 stabileşte: “Decizia Curţii nu are
treilea izvor distinct al dreptului internaţional, distinct forţă obligatorie decât între părţile în litigiu şi numai
de tratat şi cutumă. Alţi autori, cum ar fi bunăoară, pentru cauza pe care o soluţionează”. Cu titlu de prin-
G. Schwarzenberger atribuie principiile generale de cipiu general de drept, aprecierea dată este valabilă
drept la categoria celor subsidiare. şi în privinţa sentinţelor arbitrale. Considerentele in-
Independent însă de felul în care sunt concepute vocate însă nu constituie un obstacol influenţei exer-
aceste principii generale, în ceea ce priveşte natura lor citate în practică de deciziile justiţiei internaţionale
juridică, ele nu au calitatea de mijloace de exprimare asupra interpretării, dar şi asupra evoluţiei dreptului
a acordului de voinţă al statelor, adică de izvoare de internaţional.
drept internaţional. Aceste principii, sunt ele însele Diferenţa existentă între justiţia internaţională în
norme ale dreptului internaţional, apărute şi consacra- persoana CIJ şi tribunalele arbitrale internaţionale
te pe cale cutumiară, sau convenţională. Din aceste ţine de caracterul ad hoc al arbitrajului, spre deosebire
considerente, opinăm că principiile generale de drept de natura instituţională, permanentă a CIJ.
nu pot fi considerate ca izvor în sens formal al dreptu- Statutul CIJ precizează în art. 59, că hotărârile
lui internaţional public. Curţii au forţă obligatorie numai pentru statele părţi la
REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
14
diferend şi doar pentru cauza soluţionată prin această le membre ale ei, ca şi pentru alţi destinatari cărora
hotărâre. Aceste hotărâri nu constituie nişte preceden- le este adresată. De aceea, rezoluţiile organizaţiilor
te de natură să determine apariţia de noi norme ale internaţionale au fost denumite recomandări inter-
dreptului internaţional public. Astfel, jurisprudenţa naţionale, acte ce recomandă, fără însă să genereze
internaţională constituie o sursă de inspiraţie în pro- efecte juridice pentru destinatarii lor. O mare însem-
cesul de codificare a dreptului internaţional public. natate pentru procesul normativ general prezintă re-
Doctrina celor mai calificaţi specialişti în dreptul zoluţiile Adunării Generale a ONU şi ale Consiliului
public al diferitelor naţiuni, reţinută în art. 38 al Sta- de Securitate al ONU, care formulează în textul lor,
tului CIJ” nu este un izvor formal al dreptului interna- principii şi norme generale ale relaţiilor dintre state.
ţional public, nu este o sursă obligatorie, şi nici factor În textul Cartei ONU termenul de recomandare de-
creator de drept”, idee susţinută de Nicolae Ecobescu semnează atât rezoluţii cu efecte politice, fără valoare
şi Victor Duculescu, precum şi de majoritatea specia- juridică, cât şi rezoluţii care generează efecte juridice,
liştilor de drept internaţional public. având o forţă obligatorie pentru destinatari. Astfel, în
Doctrina de drept internaţional public cuprin- problemele interne ale organizaţiei(admiterea de noi
de opiniile celor mai calificaţi specialişti în această membri, suspendarea sau excluderea din organizaţie,
materie, a căror competenţă este recunoscută pe plan aprobarea bugetului), Adunarea Generală adoptă ho-
internaţional şi care pot să explice şi să interpreteze tărâri ce au valoare obligatorie. Hotărârile Consiliului
conţinutul unor norme de drept internaţional. Doc- de Securitate al ONU privind exercitarea funcţiilor
trina cuprinde şi opiniile exprimate în documentele sale de apărare şi restabilire a păcii şi securităţii in-
unor asociaţii ştiinţifice internaţionale cum ar fi de ternaţionale în limitele cap. 7 al Cartei ONU, au forţă
pildă Asociaţia de drept internaţional sau Institutul de obligatorie pentru statele membre (potrivit art.25 al
drept internaţional. Această doctrină nu crează dreptul Cartei). Din categoria celor obligatorii mai fac parte
internaţional, ci constată existenţa unor principii, nor- şi actele unor organizaţii internaţionale de integrare în
me şi instituţii ale dreptului internaţional, precizând folosul cărora statele membre operează un transfer de
conţinutul acestora. drepturi suverane, după cum este exemplul celor trei
O deosebită importanţă o au opiniile individuale Comunităţi Europene, reunite în prezent în cadrul UE
sau separate ale judecătorilor CIJ, cuprinzând analize (CE, CECO, CEEA). Astfel, în conformitate cu art.
şi aprecieri asupra unor norme de drept internaţional 249 al Tratatului de la Roma, Consiliul de Miniştri,
public, în legătură cu un caz sau altul, care a constituit Parlamentul European, Comisia Europeană, adoptă
obiect de reglementare în faţa Curţii. regulamente, directive, decizii care au o forţă obliga-
Importanţa doctrinei pentru cunoaşterea şi, în spe- torie atât pentru statele membre, cât şi pentru persoa-
cial, interpretarea normei de drept este cu atât mai nele lor fizice şi juridice.
pronunţată, cu cât opera de codificare este mai slabă, Este adevărat că Adunarea Generală a ONU a
şi cu cât ramura de drept respectivă este mai puţin adoptat o serie de declaraţii importante, care prin
perfectă. Din aceste considerente renumitul autor Cal- conţinut şi structură se aseamănă frecvent cu tratate-
vo afirma că “doctrina este fără îndoială izvorul cel le internaţionale, ca de pildă: Declaraţia universală a
mai abundent de drept internaţional”, iar Oppenheim drepturilor omului, Declaraţia privind acordarea in-
preciza că “doctrina are un loc mai mare în dreptul dependenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, Declara-
internaţional decât în orice altă ştiinţă”. Doctrina de ţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare
drept internaţional contribuie la individualizarea şi rasială etc., care prin conţinutul lor nu fac decât să
precizarea normelor sale cutumiare, iar în cadrul ei reafirme poziţia ONU. În general, aceste declaraţii au
adesea se fac propuneri de lege ferenda, care nu au o doar o valoare de recomandare către statele membre,
valoare juridică obligatorie pentru subiectele dreptu- însă, pentru transformarea acestor recomandări în
lui internaţional public. obligaţii internaţionale pentru membrii ONU, Aduna-
rea Generală a stabilit practica de transpunere a lor
Alte posibile izvoare ale dreptului internaţio- în tratate internaţionale elaborate sub egida ei. Astfel,
nal majoritatea declaraţiilor Adunării Generale a ONU, în
Rezoluţiile organizaţiilor internaţionale. domenii importante ale relaţiilor internaţionale au fost
În realizarea scopurilor şi exercitarea funcţiilor concretizate în texte convenţionale. De exemplu, pre-
prevăzute în actele sale de constituire, orice organiza- vederile Declaraţiei universale a drepturilor omului,
ţie internaţională are competenţa de a adopta hotărâri, din 10 decembrie 1948 au fost incluse în două pacte
denumite rezoluţii. Adoptată în baza actului consti- internaţionale cu privire la drepturile omului din 1966,
tutiv, rezoluţia nu are o forţă juridică proprie şi nici rezoluţia din 23 noiembrie 1963, prin care s-a adoptat
nu cuprinde de regulă obligaţii directe pentru state- Declaraţia Naţiunilor Unite asupra eliminării tuturor
DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
15
formelor de discriminare rasială, şi rezoluţia din 21 naţionale. Multe dintre actele unilaterale ale statelor
decembrie 1965, prin care s-a adoptat şi deschis pen- joacă un rol esenţial şi în raporturile convenţionale
tru semnare şi ratificare Convenţia internaţională cu dintre ele. Astfel, actul unilateral de ratificare se refe-
acelaşi obiect etc. Astfel, Rezoluţiile Adunării Gene- ră la procesul de formare a tratatului internaţional, iar
rale a ONU şi declaraţiile sale contribuie la precizarea cel de retragere sau denunţare, se atribuie la stingerea
şi dezvoltarea conţinutului normelor şi principiilor tratatului. În această ordine de idei, actele unilatera-
dreptului internaţional, precum şi la pregătirea adop- le ale statelor reprezintă elementele unui proces de
tării de noi norme ale acestui drept, ceea ce în doctrină formare, modificare sau stingere a normelor interna-
poartă denumirea de predrept. ţionale convenţionale sau cutumiare, fără a constitui
Legislaţia naţională a statelor şi hotărârile in- însă izvoare formale ale acestui drept. Ele dau naştere
stanţelor naţionale. la drepturi şi obligaţii internaţionale, şi nicidecum la
Legea naţională poate exercita sub diferite aspecte reguli noi de drept internaţional public.
o influenţă asupra procesului normativ internaţional. Actele unilaterale, pot stabili de asemenea anga-
Astfel, prin actele legislative se poate stabili condui- jamente privind extinderea colaborării bilaterale sau
ta generală a statului în relaţiile sale internaţionale, multilaterale, întreprinderea de acţiuni împreună, în
inclusiv poziţia sa faţă de dreptul internaţional şi de scopul atingerii unor obiective politice majore, spre
procesul formării sale. Legislaţia naţională a statelor a contribui la soluţionarea problemelor de importanţă
şi hotărârile naţionale nu constituie izvoare formale şi incomensurabilă ale vieţii contemporane, de care de-
independente ale dreptului internaţional, ele însă, pot pinde pacea şi progresul tuturor popoarelor.
constitui elemente ale procesului cutumiar de forma- Din categoria actelor unilaterale cu efecte interna-
re a unor norme, atunci când mai multe state adoptă ţionale fac parte: promisiunea, declaraţiile, recunoaş-
legi similare referitoare la mai multe instituţii sau re- terea, renunţarea, protestul etc.
laţii internaţionale, ca de pildă, în domeniul dreptului Promisiunea este actul unilateral prin care un stat
consular, dreptului de azil etc., sau când instanţele de îşi asumă o anumită conduită în raporturile cu alte su-
judecată din diferite state adoptă soluţii identice, în biecte de drept internaţional.
mod repetat cu privire la aceeaşi cauză. Declaraţia este actul unilateral în baza căruia sta-
Echitatea este prevăzută în Statutul CIJ ca un drept tele îşi asumă un anumit comportament faţă de alte
al ei de a soluţiona o cauză ex aequo et bono dacă subiecte de drept internaţional. Un exemplu de decla-
părţile sunt de acord cu aceasta. Pentru cei care admit raţie este acceptarea jurisdicţii obligatorii a CIJ, po-
acest drept al Curţii, echitatea ar juca un triplu rol: fie trivit art, 36 pct. 2 din statutul acesteia, declaraţia de
cu scopul de a atenua aplicarea riguroasă a dreptului, rupere a relaţiilor diplomatice, decalaraţia de război
ci pe baza bunului simţ şi spiritului de dreptate al ju- sau de neutralitate faţă de un conflict armat etc.
decătorului, fie pentru a o aplica în domenii ale drep- Recunoaşterea este un act prin care un stat recu-
tului internaţional în care nu există reguli precise, fie noaşte situaţia internaţională, sau un act juridic al altui
de a înlătura aplicarea dreptului pentru obţinerea unei subiect de drept, cum ar fi de pildă apariţia unui nou
soluţii contra legii (contra legem). stat în cadrul comunităţii internaţionale, modificarea
Independent de modul în care concepem echitatea, de facto a frontierelor de stat etc.
ea nu reprezintă un izvor al dreptului internaţional, Protestul este actul unilateral prin care un stat se
ci o posibilitate acordată de părţile într-un difernd ju- ridică împotriva unei stări de fapt sau de drept din
decătorului internaţional, de a soluţiona acel diferend relaţiile internaţionale, pe care le apreciază ca fiind
fără a recurge propriu-zis le lege ci în baza echităţii, ilegale, ca de pildă, protestul împotriva ocupării prin
sau cu alte cuvinte echitatea reprezintă un sistem de forţă a teritoriului unui stat de către un alt stat.
soluţionare a diferendelor internaţionale. Echitatea Renunţarea reprezintă actul unilateral prin care un
mai apare în dreptul internaţional şi ca un principiu stat renunţă de bună voie la un drept al său, la o pre-
general al său. În conformitate cu acest principiu toa- tenţie sau la o competenţă a sa, care din acest moment
te normele şi prevederile acestui drept sunt opozabile încetează să existe (de pildă, renunţarea la obiecţia
în mod egal faţă de subiectele dreptului internaţional formulată faţă de rezerva altui stat la un tratat inter-
public. naţional etc.).
În practica actuală a statelor se utilizează instru- Actele unilaterale ale statelor deşi pot fi imputate
mente unilaterale, al căror număr este în continuă numai statelor de la care emană, pot genera şi anumite
creştere, cum sunt declaraţiile, notele, luările de cu- efecte juridice în relaţiile internaţionale. Actele unila-
vânt ale persoanelor cu cele mai înalte funcţii în stat, terale care emană de la state, ca şi tratatele internaţi-
şi în baza cărora statele se angajează să procedeze şi onale şi cutumele internaţionale, sunt bazate pe bună
să se comporte într-un fel sau altul în relaţiile inter- credinţă. De exemplu, o promisiune care a fost făcută
REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
16
printr-un act unilateral urmează a fi respectată în baza Bibliografie:
principiului bunei – credinţe, dar şi în baza libertăţii
1. Barberis J. A., Réflections sur la coutume internationale //
statelor, ceea ce presupune că statele au tot dreptul
AFDI, 1990.
să renunţe la ea, atunci când aceasta dăunează intere- 2. Degan, V., L’equité et le droit international, Haga, 1970;
selor sale naţionale. Putem conchide că actele unila- 3. Guggenheim P., Contributions à l’histoire des sources du
terale ale statelor, pentru că produc efecte juridice în droit international // RCADI, 1958-II, vol. 94.
4. Heere W. P., International Law and its Sources, The Hague,
relaţiile dintre ele şi sunt incidente dreptului interna-
1989.
ţional public, pot fi calificate drept izvoare subsidiare 5. Moca Gh., În legătură cu forţa juridică a hotărârilor Adu-
ale dreptului internaţional public. nării Generale a ONU // Analele Universităţii Bucureşti, 1962,
Actele unilaterale ale organizaţiilor internaţio- nr. 24.
6. Năstase, A., The place of the Treaty among the Sources of
nale, alături de regulamentele interioare ale organiza- International Law, RRSI, 1988, nr.2.
ţiilor internaţionale, regulamentele de funcţionare ale 7. Năstase, A., The Influence of the Doctrines on Internatio-
organelor organizaţiilor internaţionale, regulamentele nal Law. The Case of Natural Law, RRSI, nr.2, 1989.
instanţelor de judecată internaţionale (de pildă regu- 8. Oraison A., Réflections sur “la doctrine des publicistes
les plus qualifiés des différentes nations” // RBDI, 1991 (2), vol.
lamentul Curţii Internaţionale de Justiţie sau Regula- XXIV.
mentul de procedură şi probă a Curţii Penale Interna- 9. De Visscher Ch., De l’équité dans le réglement arbitral et
ţionale), precum şi alte instrumente care guvernează judiciaire des litiges en droit international public, Paris, Pédone,
funcţionarea şi activitatea lor internă, sunt calificate 1972.
10. Pellet A., Recherche sur les principes généraux de droit en
de doctrină ca izvoare subsidiare, derivate ale drep- droit international public, Thèse droit Paris II, 1974.
tului internaţional public. Cu toate acestea, ţinem să 11. Reuter P., Quelques réflections sur l’équité en droit inter-
menţionăm că aceste acte nu vor fi confundate cu ac- national public // RBDI, 1980; Rolin H., Les principes de droit
tele prin care sunt constituite organizaţiile internaţi- international public // RCADI, 1950-II, vol. 77.
12. Scelle G., Essai sur les sources formelles du droit interna-
onale, cum ar fi de pildă Carta ONU, Statutul Consi- tional // Recueil sur les sources du droit en l’honneur de F. Gény
liului Europei etc., acestea fiind izvoare principale de (Paris, Sirey, 1935, 3 vol.), vol. 3: “Les sources des diverses bran-
drept internaţional. ches du droit”.
13. Serbenco, Eduard. Izvoarele dreptului internaţional. // în:
Alexandru Burian, Oleg Balan, Eduard Sebenco, Drept interna-
Referinţe bibliografice: ţional public, Ediţia a II-a - Chişinău, CEP USM, 2005, -608 p.,
pag. 47-70.
1
Vezi: Serbenco, Eduard. Izvoarele dreptului internaţional. //
14. Sicault J.-D., Du caractère obligatoire des engagements
în: Alexandru Burian, Oleg Balan, Eduard Serbenco, Drept inter-
unilatéraux en droit international public // RGDIP, 1979/3.
naţional public, Ediţia a II-a - Chişinău, CEP USM, 2005, -608
15. Suy, E., Les actes juridiques unilatéraux en droit interna-
p., pag. 47-70.
tional public, Paris 1962 ; M.Virally, Le rôle des principes dans le
2
Serbenco, Eduard, op. cit.., p. 49.
dévelopement du droit international, 1976.
3
Vezi Лукашук И. И., Функционирование международного
16. Vitanyi B., Les positions doctrinales concernant le sens de
права, Москва, 1992, с. 8.
la notion de principes généraux de droit reconnus par les Nations
4
Spre exemplu, regula azilului diplomatic practicată de state-
civilisées // RGDIP, 1982.
le latinoamericane. Asupra acestei reguli CIJ a indicat în hotărârea
17. Verdross, A., Les principes généraux de droit comme so-
sa din 20 noiembrie 1950, emisă în Cauza dreptului de azil (Co-
urce du droit de gens, Annuaire de l’Institut de droit international,
lumbia împotriva Peru). Vezi Droit international public. Recueil
Paris, 1932.
de textes: vol. II / Sous la rédaction de Condorelli L., Université
18. Даниленко Г. М., Обычай в современном международ-
de Genève, Faculté de Droit, 1997-1998, p. 43.
ном праве, Москва, 1988.
5
Spre exemplu, dreptul de trecere al unui stat spre teritoriul
19. Игнатенко Г.В., Международное право, «Высшая
său enclavat în teritoriul altui stat. Asupra unei asemenea norme
школа», Москва, 1995.
cutumiare s-a indicat în hotărârea CIJ emisă la 12 aprilie 1960
20. Колосов Ю.М., Кривчикова Э.С., Международное
în Cauza dreptului de trecere prin teritoriul indian (Portugalia
право, Издательство «Международные отношения», Москва,
împotriva Indiei). Pentru textul hotărârii, vezi Droit interna-
2003.
tional public. Recueil de textes: vol. II / Sous la rédaction de
21. Лукашук И. И., Функционирование международного
Condorelli L., Université de Genève, Faculté de Droit, 1997-
права, Москва, 1992.
1998, p. 72.
22. Тункин Г. И., Международное право, Издательство
6
Uzanţele (uzajele) sau obiceiurile nu presupun în sarcina
«Юридическая литература», Москва, 1982.
destinatarilor lor o obligaţie juridică, ele fiind doar expresia unei
23. Ушаков Н.А., Международное право, «Юристъ»,
practici oarecare ce n-a obţinut încă o recunoaştere juridică.
Москва, 2000.

Copyright©Alexandru BURIAN, 2009.