Вы находитесь на странице: 1из 9

ISCIENCE.IN.

UA «Актуальные научные исследования в современном мире»


Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
УДК 343.77:340.132.626(478)
Brînza Sergiu Mihail, Stati Vitalie Anatol
Departamentul Drept penal, Universitatea de Stat din Moldova
(Chișinău, Republica Moldova)

PROBLEMELE APLICĂRII RĂSPUNDERII PENTRU DISTRUGEREA SAU


DETERIORAREA INTENȚIONATĂ A BUNURILOR (ART. 197 DIN CODUL
PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA)

Adnotare. Studiul de față este dedicat examinării unor carențe ce


caracterizează aplicarea art. 197 „Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a
bunurilor‖ din Codul penal al Republicii Moldova. Se relevă legătura dintre
infracțiunile, prevăzute de acest articol, și infracțiunile prevăzute de art. 2011, 287,
323 și 335 din Codul penal al Republicii Moldova. Cu ajutorul unor exemple din
practică, se argumentează necesitatea respectării prevederilor legale privind
concurența de norme și concursul de infracțiuni.
Cuvinte-cheie: distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor; abuzul
de serviciu; favorizarea infracțiunii; huliganism; violența în familie; concurs de
infracțiuni.

Брынза Сергей Михайлович, Стати Виталий


Анатольевич Департамент уголовного права Государственного
университета Молдовы
(Кишинев, Республика Молдова)

ПРОБЛЕМЫ ПРИМЕНЕНИЯ ОТВЕТСТВЕННОСТИ ЗА


УМЫШЛЕННОЕ УНИЧТОЖЕНИЕ ИЛИ ПОВРЕЖДЕНИЕ ИМУЩЕСТВА (СТ.
197 УГОЛОВНОГО
КОДЕКСА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА)

Аннотация. Настоящее исследование посвящено изучению


некоторых недостатков, характеризующих применение ст. 197 Уголовного
кодекса Республики Молдова («Умышленное уничтожение или повреждение
имущества»). Выясняется связь между деяниями, предусмотренными
данной статьей, и преступлениями, указанными в ст. 201 1, 287, 323 и 335
Уголовного кодекса Республики Молдова. С помощью примеров из практики,
подтверждается необходимость соблюдения законодательных положений
о конкуренции норм и совокупности преступлений.
Ключевые слова: умышленное уничтожение или повреждение
имущества; злоупотребление служебным положением; укрывательство
преступления; хулиганство; насилие в семье; совокупность преступлений.

1
«Актуальные научные исследования в современном мире» ISCIENCE.IN.UA
Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
Brinza Sergiu M., Stati Vitalie
A. Department of Penal Law, Moldova State
University
(Chisinau, Republic of Moldova)

THE ISSUES WITH APPLICATION OF PENAL LIABILITY FOR THE


DELIBERATE DESTRUCTION OR DAMAGE OF GOODS (ART. 197 OF THE
PENAL CODE OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA)

Abstraction. This study is dedicated to examining several shortcomings that


occur within the application of art. 197 „Deliberate destruction or damage of goods‖
of the Penal Code of the Republic of Moldova. The connection between the
offences provided by this article, as well as between the offences specified in art.
2011, 287, 323 and 335 of the Penal Code of the Republic of Moldova is pointed out
as definitive to these shortcomings. In this regard, there are brought a series of
examples from practice to argue the absolute necessity to comply with the legal
provisions with regard to the competition of norms and the competition of offences.
Keywords: deliberate destruction or damage of goods; abuse of position;
facilitating the offence; hooliganism; domestic violence; competition of offences.

Potrivit Recomandării nr. (94)12 a Comitetului de Miniştri către statele


membre ale Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorului,
„judecătorii au obligaţia şi trebuie să deţină puterea de a exercita responsabilităţile
judiciare ce le revin în scopul de a se asigura de aplicarea corectă a legii şi
instrumentarea cauzelor în mod echitabil, eficient şi rapid‖ [1]. Totodată, în Avizul
nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor
judecătoreşti, se menționează, inter alia: „Orice hotărâre judecătorească trebuie să
fie inteligibilă, redactată într-un limbaj clar şi simplu, condiţie esenţială pentru a fi
înţeleasă de părţi şi de public. Această inteligibilitate necesită o structură coerentă a
hotărârii şi enumerarea argumentaţiei într-un stil clar şi accesibil tuturor. [...]
Calitatea hotărârii depinde în principal de calitatea motivării. O motivare bună este o
necesitate imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerităţii. [...] Motivarea
permite nu numai o mai bună înţelegere şi acceptare a hotărârii de către justiţiabil ci
este mai ales o garanţie împotriva arbitrarului. [...] Motivarea trebuie să fie coerentă,
clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui
raţionament care a condus judecătorul la aceasta‖ [2].
Așadar, pentru a fi de o înaltă calitate, o hotărâre judecătorească trebuie să
fie percepută de către părţi şi de societate în general ca fiind rezultatul unei aplicări
corecte a normelor juridice şi al unei evaluări factuale corespunzătoare. Acest
aspect vizează, printre altele, procesul de calificare a infracțiunii. Or, în
corespundere cu alin. (1) art. 113 CP RM, „se consideră calificare a infracţiunii
determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvîrşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma
penală‖. În acord cu alineatul (2) al acestui articol, „calificarea oficială a infracţiunii
se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care
efectuează urmărirea penală şi de către judecători‖.
În unele cazuri, calitatea hotărârilor judecătorești comportă deficiențe legate
de calificarea infracțiunii. În special, atrage atenția incoerența, neclaritatea și
ISCIENCE.IN.UA «Актуальные научные исследования в современном мире»
Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
ambiguitatea motivării legate de calificarea infracțiunii. Din această perspectivă, în
continuare vom examina unele carențe legate de aplicarea art. 197 „Distrugerea
sau deteriorarea intenţionată a bunurilor‖ din Codul penal.
De exemplu, în legătură cu următoarea speță, apar îndoieli referitoare la
temeinicia calificării celor comise: D. Șt. a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute la lit. a) alin. (2) art. 197 CP RM. În fapt, acesta deținea funcția de
director al întreprinderii „D.-C.-P.‖ S.R.L. La 04.04.2008 – în lipsa unei autorizații de
demolare şi fără consimțământul lui A. O., chiriaşul principal al unui apartament de
pe str. Corobceanu, mun. Chişinău, în care mai locuiau și fiicele ei, I. O. şi Iu. O. –
D. Șt. a dat dispoziție angajaților din subordine să execute lucrările de demolare a
apartamentului sus-menționat. Aceste lucrări au fost executate imediat cu ajutorul
tehnicii grele specializate, ceea ce a prezentat un pericol real pentru viața și
sănătatea locatarilor din apartamentul în care locuiau A. O, I. O. şi Iu. O. Prin
distrugerea apartamentului în cauză, posesorilor acestuia le-au fost cauzate daune
în mărime de aproximativ 500000 de lei [3].
Din speța, reprodusă mai sus, se poate vedea că D. Șt. a săvârșit
infracțiunea nu în calitate de persoană particulară, dar în calitate de persoană care
gestionează o organizaţie comercială. Persoana, care gestionează o organizaţie
comercială, poate fi subiectul infracțiunilor prevăzute la art. 335 CP RM („Abuzul de
serviciu‖). În aceste condiții, nu este clar de ce nu s-a admis posibilitatea calificării
celor comise de D. Șt. în baza alin. (11) art. 335 CP RM.
De asemenea, nu a fost stabilit răspunsul la următoarea întrebare: şi-a
întrecut oare D. Șt. competenţa, depăşind limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate
prin lege, atunci când a dat dispoziție angajaților din subordine să execute lucrările
de demolare a apartamentului sus-menționat? Dacă răspunsul la această întrebare
este afirmativ, atunci există temeiul pentru calificarea faptei lui D. Șt. în baza lit. a)
alin. (2) art. 197 CP RM. Dacă însă cele săvârşite de D. Șt. nu au excedat limitele
competenţei lui de serviciu, atunci se atestă temeiul aplicării alin. (1 1) art. 335 CP
RM.
Bineînțeles, alin. (11) art. 335 CP RM ar putea fi aplicat doar în cazul în care
D. Șt. ar fi comis fapta în interes material, în alte interese personale sau în interesul
terţilor. Însă, cei abilitați cu calificarea faptei săvârșite de D. Șt. nu au examinat nici
această posibilitate. Între timp, nu este exclus ca D. Șt. să fi fost ghidat de
necesitatea de a obţine un câştig material pentru sine, de a-şi reţine un câştig
material, de a se elibera de cheltuieli materiale, de a obţine avantaje nepatrimoniale
sau de a satisface interesul acelor persoane în a căror favoare D. Șt. a comis
infracțiunea. În prezența unor astfel de circumstanțe, D. Șt. ar fi trebuit să răspundă
conform alin. (11) art. 335 CP RM.
În alt context, vom analiza posibilitatea existenței concursului ideal dintre
infracțiunile prevăzute la art. 197 și 323 „Favorizarea infracțiunii‖ din Codul penal. În
această privință, consemnăm că, dacă favorizarea infracţiunii este legată de
săvârşirea unei alte infracţiuni (de exemplu, de distrugerea sau deteriorarea
intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari, săvârşită
prin incendiere, explozie sau prin o altă modalitate periculoasă), această altă
infracţiune va forma concursul cu infracţiunea prevăzută la art. 323 CP RM.
Concursul în cauză este posibil numai dacă acea altă infracțiune nu epuizează în
întregime conținutul favorizării infracţiunii. În caz contrar, răspunderea urmează a fi
aplicată doar pentru acea altă infracțiune. În acest plan, M. A. Hotca afirmă just:
«Актуальные научные исследования в современном мире» ISCIENCE.IN.UA
Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
„Favorizarea infractorului are un caracter subsidiar și subsecvent, întrucât este
incriminată numai dacă fapta nu prezintă vreunul din aspectele particulare pe care
legea penală le incriminează distinct‖ [4, p. 1287].
Această regulă nu a fost respectată în următoarea speță: C. I. a fost
condamnat în baza alin. (2) art. 197 și alin. (1) art. 323 CP RM. În fapt, la
14.01.2008, aproximativ la ora 21.30, acesta se deplasa împreună cu R. A. pe str.
Izmail, mun. Chişinău. De la o parcare neîngrădită de pe această stradă, R. A. a
sustras automobilul care-i aparținea lui A. G. După ce C. I. a urcat în automobilul
condus de R. A., cei doi s-au deplasat către o boxă destinată pentru repararea
automobilelor, amplasată pe str. Jubiliară, mun. Chişinău. În acel loc, R. A. și
C. I. au demontat de pe automobilul sustras: patru portiere; acumulatorul; barele de
protecţie din faţă şi din spate; cinci roţi; un casetofon cu trei boxe; un suport cu
număr de înmatriculare. Ulterior, restul automobilului sustras a fost incendiat. Prin
aceasta, lui A. G. i-au fost cauzate daune în mărime de aproximativ 130000 de lei
[5]. Așa cum se poate vedea, distrugerea automobilului, care-i aparținea lui A. G.,
epuizează în întregime conținutul favorizării infracţiunii. (Cât privește sustragerea
de către C. I. a obiectelor demontate de pe respectivul automobil, această faptă
trebuia calificată aparte. Din motive obscure, fapta în cauză nu a fost reținută la
calificare). În aceste împrejurări, C. I. nu ar fi trebuit să răspundă și în baza alin. (1)
art. 323 CP RM.
Cele săvârșite de C. I. nu pot forma un concurs ideal de infracțiuni, deoarece
acesta a manifestat o singură intenție infracțională. Referindu-se la concursul ideal,
I. Tanoviceanu menționează că, sub aspect subiectiv, acesta presupune o
„pluralitate de rezoluțiuni‖ [6, p. 293]. Dezvoltând ideea, S. Copețchi și I. Hadîrcă
afirmă, cu drept cuvânt: „Pentru a fi în prezența concursului ideal de infracțiuni, pe
lângă condițiile existenței doar a unei singure acțiuni (inacțiuni) și încălcarea a cel
puțin două dispoziții ale legii, mai este necesară condiția prezenței a tot atâtea
rezoluțiuni infracționale câte infracțiuni sunt comise‖ [7, p. 229].
O altă problemă, care suscită interes, este cea legată de posibila absorbire
de către infracțiunea prevăzută la art. 287 CP RM („Huliganismul‖) a uneia dintre
infracțiunile prevăzute la art. 197 CP RM.
Din această perspectivă, să ne îndreptăm atenția asupra următoarei spețe:
G. A. a fost condamnată conform lit. a) alin. (2) art. 197 CP RM. În fapt, la
28.05.2015, aproximativ la ora 02.30, aceasta se afla în gospodăria lui T. Gh. din
satul Tudora, raionul Ştefan Vodă. Întrucât G. A. era în stare de ebrietate, T. Gh. nu
i-a permis să intre în casa lui. Drept urmare, G. A. a lăsat un muc de ţigară aprins
pe acoperişul confecţionat din stuf al casei lui T. Gh. și a părăsit locul faptei. În
rezultatul incendiului care a cuprins casa lui T. Gh., acestuia i-au fost cauzate
daune în mărime de 71160,50 lei [8].
În opinia noastră, G. A. a săvârșit fapta, descrisă mai sus, din motive
huliganice. Așa cum susține L. A. Andreeva, „nu rareori, la baza motivelor
huliganice se află răutatea, determinată de lipsa de satisfacere cel mai adesea a
necesităţilor antisociale ale făptuitorului‖ [9, p. 32]. În speța, reprodusă mai sus,
răutatea făptuitoarei a fost determinată de refuzul victimei de a-i deschide accesul
în locuință la o oră târzie de noapte, condiționat și de aceea că făptuitoarea se afla
în stare de ebrietate. Faptul că ne aflăm tocmai în prezența motivelor huliganice ni-l
demonstrează și alte caracteristici ale acțiunii comise de G. A.: uşurinţa cu care
făptuitoarea s-a decis să săvârşească infracţiunea; reacţia neadecvată a
ISCIENCE.IN.UA «Актуальные научные исследования в современном мире»
Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
făptuitoarei în raport cu conduita victimei; făptuitoarei i-a adus satisfacţie însuşi
faptul comiterii infracţiunii; prezenţa unui pretext nesemnificativ pentru a comite
infracțiunea.
Să nu uităm că prezenţa motivelor huliganice poate rezulta din înseşi
acţiunile făptuitorului, din pretextul servind drept cauză aparentă a comiterii
omorului, precum şi din relaţiile făptuitorului cu victima. Victimă a infracţiunii
analizate poate fi nu doar o persoană întâlnită întâmplător, dar chiar şi o rudă sau o
cunoştinţă, dacă cauza omorului a fost nu relaţiile de ostilitate cu caracter personal,
ci motivele huliganice (de exemplu, dorinţa de a profita de un pretext neînsemnat
pentru răfuiala cu victima).
Luând în considerare aceste argumente, este cazul să ne întrebăm: este
oare întemeiată calificarea faptei, săvârșite de G. A., în baza lit. a) alin. (2) art. 197
CP RM? Formulăm această întrebare, deoarece între noțiunile „motivul
huliganismului‖ și „motive huliganice‖ există o relație de tip „parte-întreg‖. În orice
caz, motivul huliganismului este un motiv huliganic. Însă, nu oricare motiv huliganic
reprezintă motivul huliganismului. Pot oare motivele huliganice să determine
săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 197 CP RM? Și dacă da, atunci
pentru care variantă de calificare trebuie să optăm: 1) art. 197 CP RM; 2) art. 287
CP RM; 3) art. 197 și art. 287 CP RM?
Înainte de a răspunde la aceste întrebări, vom reproduce o altă speță:
H. A. a fost condamnat conform alin. (1) art.197 și alin. (1) art. 287 CP RM. În fapt,
la 07.06.2010, aproximativ la ora 21.00, acesta se afla pe str. Lacului, mun.
Chişinău. Fiind în stare de ebrietate, în prezenţa mai multor persoane, H. A. a
proferat injurii și a aruncat cu pietre în casa ce-i aparţinea lui B. V. şi în automobilul
care-i aparţinea lui Z. I. Apoi H. A. s-a retras de la locul faptei, revenind în locunța
lui situată pe aceeași stradă. În rezultatul celor comise, victimelor le-au fost cauzate
daune în mărime de 52483 lei [10]. Spre deosebire de penultima speță, această
ultimă speță se distinge prin aceea că făptuitorul nu doar a cauzat daune materiale
prin distrugere / deteriorare, dar a și tulburat ordinea și liniștea publică. În opinia
decidenților care au efectuat calificarea, cele comise de H. A. se deosebesc printr-
un cinism sau obrăznicie deosebită. Ne exprimăm rezervele față de această opinie,
dar nu vom insista să o analizăm, fiind preocupați de un alt aspect.
Din punctul de vedere a lui L. S. Aistova, distrugerea sau deteriorarea
bunurilor poate fi cuprinsă de latura obiectivă a infracțiunii de huliganism [11, p. 21].
O asemenea concluzie nu rezultă explicit din dispoziţia art. 287 CP RM. Totuşi,
distrugerea sau deteriorarea bunurilor ar putea fi privită ca o posibilă manifestare fie
a încălcării grosolane a ordinii publice şi a exprimării unei vădite lipse de respect
faţă de societate, fie a cinismului sau obrăzniciei deosebite. De aceea, implicit,
concluzia exprimată de către L. S. Aistova reiese din dispoziţia art. 287 CP RM. În
consecință, se poate susţine că relaţiile sociale cu privire la integritatea, substanţa
şi potenţialul de utilizare a bunurilor pot constitui obiectul juridic secundar al
infracţiunii de huliganism. De asemenea, se poate afirma că fapta de distrugere sau
deteriorare a bunurilor se poate ca şi cum dizolva în amalgamul infracţiunii de
huliganism.
Prin prisma acestor constatări, este oare admisibil să postulăm că faptele
prevăzute la art. 197 CP RM ar putea fi absorbite de infracţiunea specificată la art.
287 CP RM?
În mod aprioric, infracţiunea absorbantă (cum este, în cazul nostru,
«Актуальные научные исследования в современном мире» ISCIENCE.IN.UA
Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
infracțiunea de huliganism) nu poate avea un grad prejudiciabil mai redus decât cel
al infracţiunii absorbite. Comparând sancţiunile stabilite în alin. (1)-(3) art. 197 CP
RM şi alin. (1)-(3) art. 287 CP RM, se poate susţine că infracţiunea de huliganism în
varianta consemnată la alin. (1) art. 287 CP RM poate absorbi infracțiunea
prevăzută la alin. (1) art. 197 CP RM. La rândul său, infracţiunea de huliganism în
varianta consemnată la alin. (2) art. 287 CP RM poate absorbi infracțiunile
specificate la alin. (1) și (3) art. 197 CP RM. În fine, infracţiunea de huliganism în
varianta consemnată la alin. (3) art. 287 CP RM poate absorbi infracțiunile
prevăzute la alin. (1)-(3) art. 197 CP RM.
Condiţia esenţială este ca distrugerea sau deteriorarea intenţionată a
bunurilor să reprezinte o manifestare fie a încălcării grosolane a ordinii publice şi a
exprimării unei vădite lipse de respect faţă de societate, fie a cinismului sau
obrăzniciei deosebite. Nu există indicii suficiente pentru a afirma că această
condiţie este îndeplinită în penultima speță reprodusă mai sus. În procesul de
calificare a infracțiunii săvârșite de G. A. s-a omis să se clarifice dacă motivele
huliganice, care au determinat distrugerea casei lui T. Gh., și-au găsit dezvoltarea
sau nu fie în încălcarea grosolană a ordinii publice şi a exprimării unei vădite lipse
de respect faţă de societate, fie în cinismul sau obrăznicia deosebită.
Așadar, este posibil ca motivele huliganice să determine săvârșirea uneia
dintre infracțiunile prevăzute la art. 197 CP RM. În această ipoteză, poate fi aplicat
doar art. 197 CP RM, fără a fi necesară aplicarea substitutivă sau suplimentară a
art. 287 CP RM.
O situație calitativ diferită o atestăm în ultima dintre spețele reproduse mai
sus. De această dată, deteriorarea bunurilor, care aparțineau lui B. V. şi Z. I., ca şi
cum se dizolvă în amalgamul infracţiunii de huliganism. Împreună cu proferarea de
injurii, această deterioare de bunuri formează un tot întreg, alcătuind în ansamblu
conținutul cinismului sau obrăzniciei deosebite. În ultima speță reprodusă mai sus,
deteriorarea intenţionată a bunurilor este o expresie a motivelor huliganice. Așa
cum s-a putut vedea mai sus, infracţiunea de huliganism în varianta consemnată la
alin. (1) art. 287 CP RM poate absorbi infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 197 CP
RM. În consecință, H. A. ar fi urmat să fie condamnat doar în baza alin. (1) art. 287
CP RM. Aplicarea alin. (1) art.197 CP RM a fost în exces.
Încheiem investigația de față cu examinarea legăturii dintre distrugerea sau
deteriorarea intenționată a bunurilor și violența în familie (art. 2011 CP RM).
În acest context, vom reproduce, în primul rând, o speță în care s-a aplicat
doar art. 197 CP RM, fără a se invoca art. 2011 CP RM: P. I. a fost condamnat
conform lit. a) alin. (2) art. 197 CP RM. În fapt, la 07.11.2013, între orele 17.00-
18.00, acesta se afla în locuința lui de pe str. Mihail Sadoveanu, or. Durleşti. În
aceste împrejurări, P. I. a incendiat bunurile din odaia fiicei sale, P. L. În rezultat,
acesteia i-au fost cauzate daune în mărime de 57050 lei [12]. În contrast, într-o altă
speță, s-a aplicat atât art. 197 CP RM, cât și art. 2011 CP RM: S. M. a fost
condamnat în baza lit. a) alin. (2) art. 197 și alin. (1) art. 201 1 CP RM. În fapt, la
21.04.2014, aproximativ la ora 18.30, acesta se afla în locuința fostei sale soţii,
S. R., din comuna Chircăieşti, raionul Căuşeni. În aceste condiții, S. M. i-a aplicat lui
S. R. mai multe lovituri cu pumnii şi cu un ciocan peste corp şi în cap. În rezultat,
S. R. a suportat o vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.
Apoi S. M. a incendiat casa lui S. R. Drept urmare, lui S. R. i-au fost cauzate daune
în mărime de aproximativ 300000 de lei. De asemenea, lui M. M., care i-a
ISCIENCE.IN.UA «Актуальные научные исследования в современном мире»
Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
încredințat spre păstrare lui S. R. mai multe bunuri, i-au fost cauzate daune în
mărime de 105325 lei [13].
Luând în considerare momentul de săvârșire a infracțiunilor în spețele
reproduse mai sus, considerăm că cele săvârșite de P. I. și S. M. ar fi urmat să fie
calificate conform alin. (1) art. 2011 CP RM, fără a se invoca lit. a) alin. (2) art. 197
CP RM. Or, în varianta de până la 16.09.2016, alin. (1) art. 201 1 CP RM stabilea
răspunderea, printre altele, pentru acţiunea intenţionată, manifestată fizic, comisă
de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat un
prejudiciu material. Nu există niciun impediment pentru a considera că o astfel de
acțiune nu s-ar fi putut exprima în cauzarea distrugerii sau deteriorării bunurilor.
Alta este situația începând cu 16.09.2016, odată cu intrarea în vigoare a
Legii nr. 196 din 28.07.2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
Cauzarea unui membru de familie a prejudiciului material, prin acţiunea de cauzare
a distrugerii sau deteriorării bunurilor, comisă de un membru al familiei asupra unui
alt membru al familiei (în sensul alin. (1) art. 201 1 CP RM în redacția legii „vechi‖)
nu poate fi calificată în baza art. 2011 CP RM în redacția legii „noi‖. În această
situație, răspunderea poate fi aplicată conform art. 104 din Codul contravențional
sau art. 197 CP RM.
Cu alte cuvinte, dacă P. I. și S. M. și-ar fi săvârșit faptele după 16.09.2016,
atunci ar fi fost întemeiate soluțiile de calificare reținute în ultimele două spețe
reproduse mai sus.
Precizăm că în art. 2 al Legii nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi
combaterea violenţei în familie (în continuare – Legii nr. 45/2007), printre exemplele
de violenţă psihologică, este specificată distrugerea demonstrativă a obiectelor. În
același articol, prin „violenţă în familie‖ se are în vedere „actele de violenţă fizică,
sexuală, psihologică (sublinierea ne aparține – n.a.), spirituală sau economică, cu
excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv
ameninţarea cu asemenea acte, comise de către un membru de familie în privinţa
altui membru al aceleiaşi familii, prin care s-a cauzat victimei prejudiciu material
(sublinierea ne aparține – n.a.) sau moral‖.
Accentuăm că noțiunea de violență în familie, definită în art. 2 al Legii nr.
45/2007, este mai largă decât noțiunea de violență în familie în sensul art. 2011 CP
RM. Aceste definiții nu au un conținut identic, întrucât scopurile Legii nr. 45/2007 nu
întotdeauna coincid cu scopurile art. 201 1 CP RM. Nu oricare violență în familie în
sensul Legii nr. 45/2007 intră sub incidența art. 201 1 CP RM. Implicit, această
concluzie reiese din alin. (2) art. 17 al Legii nr. 45/2007: „În caz de comitere a
actelor de violenţă în familie care întrunesc elementele constitutive de infracţiune,
survine răspunderea în condiţiile legii, indiferent de stabilirea măsurilor de
protecţie‖. Din această prevedere rezultă că, în cazul oricăror acte de violenţă în
familie, este posibilă stabilirea măsurilor de protecţie prevăzute la art. 15 al Legii nr.
45/2007. În același timp, doar în cazul actelor de violenţă în familie care întrunesc
elementele constitutive de infracţiune, survine răspunderea în condiţiile stabilite de
art. 2011 CP RM.

BIBLIOGRAFIE:
1. Recommendation No. R (94) 12 to Member States on the Independence,
Efficiency and Role of Judges (1994). Disponibil:
https://www.ohchr.org/EN/Issues/Education/Training/Compilation/Pages/12Reco
«Актуальные научные исследования в современном мире» ISCIENCE.IN.UA
Выпуск 7(39) ч. 3 ISSN 2524-0986
mmendationNoR(94)12toMemberStatesontheIndependence,EfficiencyandRoleo
fJudges(1994).aspx
2. Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni
(CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea
hotărârilor judecătoreşti. Disponibil: https://rm.coe.int/1680747bb2
3. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 08.11.2017.
Dosarul nr. 1ra-1665/2017. Disponibil:
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=9784
4. Hotca M. A. Codul penal: comentarii și explicații. – București: C. H. Beck, 2007.
– 1593 p.
5. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16.03.2010. Dosarul
nr. 1ra-42/2010. Disponibil: http://jurisprudenta.csj.md/archive_courts/cauta/
6. Tanoviceanu I. Tratat de drept și procedură penală. Vol. 2. – București: Curierul
Judiciar, 1925. – 779 p.
7. Copețchi S., Hadîrcă I. Calificarea infracțiunilor: Note de curs. – Chișinău:
Tipografia Centrală, 2015. – 352 p.
8. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11.05.2016.
Dosarul nr. 1ra-797/2016. Disponibil:
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=6398
9. Андреева Л. А. Квалификация убийств, совершенных при отягчающих
обстоятельствах. – Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс, 1998. –
467 p.
10. Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 09.11.2011.
Dosarul nr. 1ra-865/2011. Disponibil:
http://jurisprudenta.csj.md/archive_courts/cauta/
11. Аистова Л. С. Квалификация хулиганства. Санкт-Петербург: Юридический
институт Генеральной прокуратуры Российской Федерации, 1998. – 40 p.
12. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15.12.2015. Dosarul nr.
1a-799/2015. Disponibil: https://cac.instante.justice.md/ro/hot?
solr_document=&solr_document_2=&Den
umireDosar=&Tematica=197&solr_document_3=2
13. Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19.01.2016. Dosarul nr.
1a-1787/2015. Disponibil: https://cac.instante.justice.md/ro/hot?
solr_document=&solr_document_2=&Den
umireDosar=&Tematica=197&solr_document_3=2

Оценить