V 2

2010
 CUPRINS – СОДЕРЖАНИЕ – CONTENTS

STUDII – ИССЛЕДОВАНИЯ – RESEARCHES

VASILE CHIRICA, ILIE BORZIAC, MĂDĂLIN VĂLEANU (Iaşi, Chişinau),

IMAGINEA FEMEII IN ARTA SI RELIGIILE PREISTORICE: ORANTA........................................ 5
МАЙА КАШУБА, МАРИНА ДАРАГАН, ОЛЕГ ЛЕВИЦКИЙ (Кишинэу, Киев),
ТЕХНОЛОГИЧЕСКИЕ НОВШЕСТВА РАННЕГО ЖЕЛЕЗНОГО ВЕКА: ПЕРСПЕКТИВЫ
ИЗУЧЕНИЯ РАННЕЙ ГОНЧАРНОЙ СЕРОГЛИНЯНОЙ КЕРАМИКИ ВОСТОЧНОГО
ПРИКАРПАТЬЯ.................................................................................................................................. 28
ВЛАД ВОРНИК, ЛАРИСА ЧОВАНУ (Кишинэу), ПОГРЕБЕНИЯ С ЗАПАДНО-ВОСТОЧНОЙ
ОРИЕНТИРОВКОЙ ИЗ МОГИЛЬНИКА КУЛЬТУРЫ СЫНТАНА ДЕ МУРЕШ-ЧЕРНЯХОВ У
СЕЛА БРЭВИЧЕНЬ. К ВОПРОСУ О РАСПРОСТРАНЕНИИ ХРИСТИАНСТВА В ГОТИИ.... 62

DISCUŢII – ДИСКУССИИ – DISCUSSIONS

МАРИНА ДАРАГАН, МАЙА КАШУБА, СЕРГЕЙ РАЗУМОВ (Киев, Кишинэу),

ГЕОИНФОРМАЦИОННЫЙ АНАЛИЗ ЧЕРНОЛЕССКОЙ ФОРТИФИКАЦИИ
(10.-9. ВВ. ДО Н.Э., ПРАВОБЕРЕЖЬЕ СРЕДНЕГО ДНЕПРА): ПОИСК
ОБЪЯСНИТЕЛЬНОЙ МОДЕЛИ....................................................................................................... 91

VASILE HAHEU (Chişinău), PUNCTE DE VEDERE REFERITOARE LA AREALUL

CONSTITUIRII CULTURII TRACO-GETICE................................................................................... 129

MATERIALE ŞI CERCETĂRI DE TEREN – МАТЕРИАЛЫ И ПОЛЕВЫЕ

ИССЛЕДОВАНИЯ – PAPERS AND SURVEYS

ILIE BORZIAC, VITALIE BURLACU (Chişinău), NOI CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA

PALEOLITICULUI ÎN ZONA ORHEIULUI VECHI......................................................................... 143
С.М. АГУЛЬНИКОВ, С.В. ИВАНОВА (Кишинэу, Одесса), КИНЖАЛ
«КИММЕРИЙСКОГО ТИПА» ИЗ ОКРЕСТНОСТЕЙ С. СЕВЕРИНОВКА................................ 151
VASILE IARMULSCHI (Chişinău), OBSERVAŢII PRIVIND AŞEZĂRILE
DE TIP POIENEŞTI-LUCAŞEUCA.................................................................................................... 158
ION URSU (Chişinău) MORMINTE CU SCHELETE DE CAI LA POPULAŢIILE
TURANICE TÂRZII DIN SPAŢIUL CARPATO-NISTREAN........................................................... 169

CERCETĂRI INTERDISCIPLINARE– МЕЖДИСЦИПЛИНАРНЫЕ

ИССЛЕДОВАНИЯ – INTERDISCIPLINARY SURVEYS

ROMAN CROITOR, THEODOR ARNĂUT (Chişinău), A SHORT REPORT ON NEW

OSTEOGICAL AND TAPFONOMICAL RECORDS FROM THE GETIC MONUMENT
STOLNICENI....................................................................................................................................... 179
 RECENZII ŞI PREZENTĂRI DE CĂRŢI –
РЕЦЕНЗИИ И КНИЖНОЕ ОБОЗРЕНИЕ – PAPER AND BOOK REVIEW

Konnie L. Wescott and R. Joe Brandon (ed.), Practical Applications of GIS for Archaeologists.
A Predictive Modeling Toolkit, Taylor&Francis, 2005, 187 pag., eBook, ISBN 0-203-26953-5
(RADU PÎRNĂU, Iaşi)........................................................................................................................ 184
Antichitatea târzie în bazinul Prutului: catalog, coordonat de Ion Ioniţă, Mircea Mamalaucă şi Vlad
Vornic, Bârlad, Editura Sfera, 2009, XX+131 p., ISBN 978-606-8056-50-0
(LUDMILA BACUMENCO-PÎRNĂU, Chişinău)............................................................................ 186
Т.А. Щербакова, Е.Ф. Тащи, Н.П. Тельнов, Кочевнические древности Нижнего Поднестровья
(по материалам раскопок кургана у г. Слободзея) [Antichităţi nomade de pe Nistrul Inferior (pe
baza materialelor din tumulul de lângă or. Slobozia)], Biblioteca de arheologie IV, Chişinău, 2008,
138 р., ISBN 978-9975-66-105-8 (SERGIU MUSTEAŢĂ, Chişinău).............................................. 189
Христианская иконография Востока и Запада в памятниках материальной культуры
Древней Руси и Византии: Памяти Татьаны Чуковой [Iconografia creştină a Orientului şi
Occidentului redată pe vestigii ale culturii materiale a Rusiei kieviene şi a Bizanţului:
In memoriam Tatiana Čukova], Sankt-Petersburg: Peterburgskoe Vostokovedenie, 2006,
344 p., ISBN 5-85803-322-9 (LUDMILA BACUMENCO-PÎRNĂU, Chişinău)............................. 191
Харьковский историко-археологический ежeгодник. ДРЕВНОСТИ 2006-2008
[Anuarul istorico-arheologic din Harkov. ANTICHITĂŢI 2006-2008] Harkov, 2008,
304 p. ISBN 978-966-8603-358. (ION URSU, Chişinău)................................................................... 195

in MEMOrIAm

ПАМЯТИ Г.Ф. КОРОБКОВОЙ (9.03.1933 – 27.08.2007) (ОЛЬГА ЛАРИНА, Кишинэу).......... 198

ПАМЯТИ МАРКА БОРИСОВИЧА ЩУКИНА (14.10.1937 – 14.07.2008)
(СЕРГЕЙ КУРЧАТОВ, Кишинэу)................................................................................................... 200
К 80-ЛЕТИЮ СО ДНЯ РОЖДЕНИЯ ИСААКА АЛЕКСАНДРОВИЧА РАФАЛОВИЧА
(НИКОЛАЙ ТЕЛЬНОВ, Кишинэу)................................................................................................. 202

LISTA ABREVIERILOR – СПИСОК СОКРАЩЕНИЙ – LIST OF ABBREVIATION.......... 204

INFORMAŢII ŞI CONDIŢIILE DE EDITARE A REVISTEI ARHEOLOGICE......................... 206
ИНФОРМАЦИЯ И УСЛОВИЯ ИЗДАНИЯ АРХЕОЛОГИЧЕСКОГО ЖУРНАЛА................ 208
INFORMATION AND CONDITION OF PUBLICATION IN THE
ARCHAEOLOGICAL MAGAZINE................................................................................................... 210

LISTA Instituţiilor de profil de peste hotare cu care Centrul de Arheologie al IPC AŞM întreţine
relaţii de colaborare ştiinţifică şi efectuează schimb de publicaţii................................................. 212
Христианская иконография Востока и Запада в памятниках материальной культу-
ры Древней Руси и Византии: Памяти Татьаны Чуковой [Iconografia creştină a Ori-
entului şi Occidentului în cultura materială a Rusiei Veche şi a Bizanţului: In memoriam
Tatiana Čukova], Sankt-Petersburg: Peterburgskoe Vostokovedenie, 2006,
344 p., ISBN 5-85803-322-9.
De mai multe decenii încoace, istoricii îşi pun în-
trebări despre funcţiile ideologice şi puterea imagini-
lor din trecut, cultura medievală fiind calificată drept
o „cultură a imaginilor”. Repertoriul iconografic al
acestei culturi a fost puternic influenţat de religia creş-
tină şi lumea ortodoxă, mai mult decât cea apuseană,
s-a înconjurat cu imagini şi simboluri, creând, într-un
mod bogat şi complex, „aspectul vizibil al Biseri-
cii”. Aceste imagini şi simboluri răspândite în aria de
cultură ortodoxă au suscitat în permanenţă interesul
istoricilor pentru descoperirea conexiunilor unei „is-
torii a imaginilor”. Pe acest palier se situează şi stu-
dierea iconografiei creştine din Rusia în secolele XII-
XV, domeniu în care a excelat Tatiana Alexandrovna
Čukova (8 februarie 1954 - 20 aprilie 2005), regretata
cercetătoare de la Institutul de Istorie şi Cultură Mate-
rială din cadrul Academiei de Ştiinţe din Rusia (Filiala
din Sankt-Petersburg), în memoria căreia a fost elaborat
volumul de faţă.
Structura volumului repetă o schemă obişnuită
pentru un proiect de acest gen: un medalion comemo-
rativ, lista lucrărilor publicate de către cercetătoarea
evocată şi compartimentul cu studii şi articole. Cele
zece lucrări inserate în volum se axează în jurul unei
teme mari – iconografia creştină, de la sigilografie la
arhitectura liturgică, de la Răsărit la Apus -, temă de
cercetare, considerată de către T.A. Čukova deosebit
de importantă. Titlurile lucrărilor şi explicaţiile plan-
şelor, traduse în limbile engleză şi franceză, precum
şi rezumatul dezvoltat în limba engleză, fac textele
accesibile pentru un cerc mai larg de cercetători. Tot-
odată, remarcăm o ilustraţie bogată şi clară, amplasată
la sfârşitul fiecărui text în parte.
În medalionul semnat de M. Mazurenko şi A. Mu-
sin, scris în cheie laudativă, este redată istoria familiei
Čukov şi periplele acesteia. De asemenea, este descris
traseul de afirmare profesională a Tatianei A. Čukova,
scoţându-se în evidenţă pasiunea şi rigoarea cercetă-
toarei în studierea iconografiei sigiliilor, a artelor „mi-
nore” şi a mobilierului liturgic din Rusia în perioada
secolelor XII-XV. Potrivit autorilor acestui medalion,
interesul pentru istoria organizării liturgice a Bisericii
ruseşti a determinat-o pe T.A. Čukova să urmărească
elucidarea problemei originii şi a evoluţiei iconostasu-
lui rusesc, bogat în icoane încă de la începuturile sale,
înainte de epoca moscovită, folosind icoanele drept
sursă esenţială în analiza acestui fenomen. Corelarea
reprezentărilor sfragistice cu cele de pe icoanele ve-
nerate în mediul ortodox, i-au permis relevarea unor
tendinţe noi, fenomene şi priorităţi ale vieţii artistice
din Rusia kieveană. Ea a îmbinat metoda iconografică
şi procedeul arheologic de datare, combinaţie care a
dat rezultate, mai ales, în studierea obiectelor de cult
cu reprezentări iconografice descoperite ca rezultat
al săpăturilor arheologice, recuperând pentru ştiinţă,
în acest fel, metoda iconografică. De aceea, ea este
considerată drept o demnă continuatoare a marelui
bizantinolog rus N.P. Kondakov, care a folosit în cer-
cetările sale atât datele sigilografice, cât şi vestigiile
artei decorative. T.A. Čukova a contribuit la perfecţio-
narea metodei de utilizare a informaţiilor sigilografice
în studierea aspectului iconografic al culturii creştine,
mai ales că până nu demult sigiliile erau folosite doar
ca sursă pentru reconstituirea istoriei politice a epo-
cii medievale. Ea se remarcă prin eforturile sale de
a elucida numeroasele aspecte ale vieţii spirituale a
Rusiei kievene, precum onomastica creştină princiară,
cunoscută din sursele scrise doar în variantă slavonă,
şi preferinţele aghiologice ale populaţiei, care reflectă
mentalitatea epocii.
Seria textelor cuprinse în acest volum începe cu
lucrarea rămasă în manuscris a Tatianei A. Čukova,
Ikonografija Christa, Božiej Materi i svjatych na
drevnerusskich metalličeskich aktovych pečatjach
X-XV vv. (p. 28-77), consacrată iconografiei lui Iisus
Hristos, a Maicii Domnului şi a sfinţilor militari în si-
gilografia rusă din perioada secolelor X-XV. Pentru
elucidarea temei propuse, T.A. Čukova se apleacă
asupra studierii amprentelor sigilare de pe actele de
cancelarie ruseşti din secolele X-XV, adunate în cor-
pus-ul editat în trei volume de către V.L. Janin şi P.G.
Gaidukov, precum şi a sigiliilor metalice (circa 550)
păstrate în colecţiile muzeelor din Rusia. Ca rezultat
al minuţioasei analize a datelor sfragistice, cercetă-
toarea constată faptul că sigiliile ruseşti cu figura lui
Iisus Hristos, pe tron sau bust, reprezintă diferite in-
192 recenzii şi prezentări de cărţi
stituţii ale puterii laice şi clericale din Rusia, în timp
ce în Bizanţ imaginea Mântuitorului se găseşte doar
pe sigiliile imperiale. Tipologia reprezentărilor mari-
ologice scoate în evidenţă câteva tipuri iconografice,
cum ar fi Maica Domnului Oranta, Maica Domnului
Blachernitissa, Maica Domnului Agiossortissa, Mai-
ca Domnului pe tron şi Maica Domnului cu crucea
muceniciei, dintre care cel mai răspândit este tipul
Blachernitissa, care provine de la icoana făcătoare
de minuni a Maicii Domnului din biserica Vlaherne
(Blachernae) din Constantinopol. T.A. Čukova expli-
că frecvenţa acestui tip iconografic pe sigiliile ruseşti,
aparţinând mitropoliţilor kievieni şi, apoi, episcopilor
novgorodeni, prin intenţia marilor ierarhi ai Bisericii
de a răspândi dogma Întrupării Domnului, aflată în
atenţia teologilor bizantini din secolele XI-XII, şi care
este ilustrată de această icoană. Autoarea lucrării arată
că venerarea icoanei Maicii Domnului Blachernitissa
sau a „Semnului” (= Znamenie) din Novgorod, făcă-
toare de minuni, capătă o largă răspândire în secolul
XIV, perioadă în care se constituie cultul Maicii Dom-
nului Blachernitissa şi este consolidat canonic la ca-
tedrala Sofia; legenda despre minunea icoanei Maicii
Domnului Blachernitissa capătă o formă scrisă, chiar
dacă, observă cercetătoarea, menţiunile referitoare la
venerarea icoanei din Novgorod au fost consemnate
mai înainte în cronicile ruseşti din secolele XII-XIII.
Potrivit T.A. Čukova, reprezentarea Maicii Domnului
Oranta apare pentru prima dată în anii 60 ai secolu-
lui XII pe sigiliul lui Leontie, episcop al Rostovului,
iar începând cu anii 90 ai aceluiaşi secol era înfăţişa-
tă şi pe sigiliile novgorodene. Reprezentarea Maicii
Domnului Agiossoritissa este atestată pe două sigilii
novgorodene datate în secolul XV. Analizând crono-
logia amprentelor sigilare păstrate pe documentele
novgorodene, stabilită de editorii V.L. Janin şi P.G.
Gaidukov (1970), cercetătoarea ajunge la concluzia
potrivit căreia anume secolul XII poate fi considerat
ca fiind cea mai benefică perioadă pentru constituirea
tipurilor iconograce cu Maica Domnului. Totodată, ea
evidenţiază faptul că există o difererenţă între temele
iconografice de pe sigilii şi cele care apar pe vestigiile
artelor aplicate. Astfel, în domeniul artelor „minore”
întâlnim şi alte ipostaze ale Maicii Domnului, cum ar
fi Hodigitria, tip iconografic frecvent în sigilografia
bizantină, dar necunoscut în cea rusă. Autoarea remar-
că faptul că reprezentarea Maicii Domnului nu apare
pe sigiliile knezilor kieveni, spre deosebire de Bizanţ,
unde Maica Domnului era redată atât pe sigiliile im-
periale, cât şi pe cele ale demnitarilor şi ale ierarhilor
bizantini. În continuare, autoarea prezintă numeroase
consideraţii tipologice şi cronologice referitoare la
iconografia Maicii Domnului pe sigiliile ruseşti, ur-
mărind particularităţile de reprezentare a poziţiei bra-
ţelor, faldurilor veşmintelor, a nimbului, a modului de
redare a Pruncului, monogramelor etc.
O categorie de sigilii, asupra cărora atrage aten-
ţia autoarea sunt cele cu reprezentări care ilustrează
fie subiecte veterotestamentare (Sfânta Treime), fie
sărbători evanghelice, cum ar fi cele hristice (Bo-
tezul Domnului şi Schimbarea la Faţă), cele legate
de Maica Domnului (Buna Vestire şi Adormirea) şi
Paştele. Dintre cele cinci teme evanghelice, mai răs-
pândită pare a fi cea a Bunei Vestiri. Potrivit surselor
scrise şi a vestigiilor picturii religioase bizantine, în
arta creştină a Răsăritului se constituie un cerc mai
larg de reprezentări ale subiectelor evanghelice, cele
mai venerate fiind Buna Vestire, Naşterea Domnului,
Întâmpinarea Domnului, Botezul Domnului, Schim-
barea la Faţă, Învierea lui Lazăr, Intrarea Domnului
în Ierusalim, Răstignirea, Coborârea la Iad, Înălţarea,
Pogorârea Sfântului Duh şi Adormirea. Dintre aces-
tea, pe sigiliile ruseşti lipsesc scenele cu Naşterea
Domnului, Întâmpinarea Domnului, Învierea lui La-
zăr, Intrarea Domnului în Ierusalim, Înălţarea, Pogo-
rârea Sfântului Duh şi Răstignirea. Autoarea prezintă
pe larg tipologia şi cronologia reprezentărilor cu Buna
Vestire, ca fiind cea mai răspândită temă mariologică
în arta creştină răsăriteană, în egală măsură, ca şi în
sigilografia bizantină.
Potrivit autoarei, sigiliile cu reprezentări ale
sfinţilor militari, turnate în circa 300 de tipare în perio-
ada secolelor XI-XV, aparţin majoritatea (70 %) epocii
premongole a istoriei Rusiei, constituind una dintre
cele mai reprezentative categorii ale vestigiilor sfrag-
isticii vechi ruseşti. Cercul sfinţilor militari, redaţi pe
aceste sigilii, este destul de larg: Agatonic, Alexandru,
Andrei Stratilat, Boris şi Gleb, Gheorghe, Dimitrie,
Ignatie, Mercurie, Nichita, Procopie, Teodor Stratilat
şi Teodor Tiron; spre deosebire de sigiliile bizantine,
pe care nu găsim reprezentări cu sfinţii Agatonic, Al-
exandru, Andrei Stratilat, Ignatie, Procopie şi Boris şi
Gleb. În sigilografia bizantină, cea mai răspândită din-
tre reprezentările cu sfinţi militari este figura Sfântului
Gheorghe, în timp ce în sigilografia rusă predomină
reprezentarea Sfântului Teodor, depăşind de două ori
numărul sigiliilor pe care erau înfăţişaţi sfinţii Gheo-
rghe şi Dimitrie.
În paginile acestui studiu, autoarea ne face
cunoscute rezultatele analizei tipologice a
reprezentărilor sfinţilor militari şi a evoluţiei tipurilor
iconografice, în funcţie de poziţia sfintelor personaje şi
a armelor purtate. În acest context, ea ne atrage atenţia
asupra faptului că tipul iconografic cu reprezentarea
Sfântului Dimitrie pe tron cu spada în mână apare pe
sigiliile ruseşti în secolul XII, iar cel cu sfinţii militari
 recenzii şi prezentări de cărţi
ecveştri, înarmaţi cu suliţe sau spade se constituie la
începutul secolului XIII.
În lucrarea Obraz Sv. Prokopija na pečatjach
(p. 78-89), V.S. Šandrovskaja prezintă iconografia
Sfântului Procopie din perspectiva conexiunilor sig-
ilografiei bizantine cu cea rusă, exprimând ideea,
potrivit căreia modelul sigilografic bizantin poate fi
urmărit după amprentele sigilare păstrate pe actele
diplomatice ruseşti din secolele XI-XIII. Prin urmare,
ea îşi propune compararea tipurilor de sigilii, anali-
za iconografiei reprezentărilor şi a compoziţiilor, a
formelor şi elementelor separate.
Înainte de toate, V.S. Šandrovskaja ne redă viaţa
Sfântului Procopie, răspândirea cultului în Imperiul
bizantin, arătând cele patru biserici din Constantin-
opol care purtau hramul acestuia. Potrivit autoarei,
reprezentarea Sfântului Procopie se întâlneşte rar în
sigilografia bizantină, fiind arătat ca mucenic sau, mai
frecvent, ca militar. Cei ce comandau sigilii cu re-
prezentarea sfântului erau fie persoane civile, fie mi-
litari, fie reprezentanţi ai clerului bizantin. Articolul
V.S. Šandrovskaja se recomandă atât prin perspectiva
nouă pe care o abordează, cât şi prin informaţia ine-
dită. Astfel, cei interesaţi vor descoperi date legate de
unsprezece sigilii bizantine din secolele XI-XIII, ma-
joritatea inedite, păstrate în colecţiile Ermitajului din
Sankt-Peterburg şi ale Institutului Rus de Arheologie
din Constantinopol. Autoarea remarcă faptul că în si-
gilografia bizantină întâlnim figura Sfântului Procopie
bust, în timp ce în cea rusă sfântul era reprezentat în
picioare, ca militar. Între exemplele prezentate gă-
sim sigiliul lui Jaropolk Jaroslavič (1197), pe aversul
căruia era gravat Arhanghelul Gavriil în picioare, cu
sceptru în mâna dreaptă şi cu globul în stânga, iar pe
revers găsim figura Sfântului Procopie cu suliţa în
dreapta şi cu scutul în stânga. De asemenea, sigiliul
atribuit lui Rostislav Jaroslavič (1174) poartă pe avers
imaginea Sfântului Ioan Prodromul în picioare, iar pe
revers cea a Sfântului Procopie în picioare, cu suliţa
şi scutul. Cele două sigilii aparţin, fără îndoială, gru-
pului cu trăsături specifice epocii premongole, care au
reprezentări ale sfinţilor pe ambele feţe, acestea fiind
cele mai numeroase în şirul sigiliilor ruseşti din se-
colele XI-XII. Unele trimit la sigilografia bizantină,
având pe avers pe Sfântul Procopie în picioare, îmbră-
cat în armură, cu suliţa şi scutul, iar pe revers crucea,
flancată de inscripţia IC XC.
Lucrarea cercetătoarei E.V. Stepanova, Drevne-
russkie anonimnye pečati XII-XIII vv. i ich vizanti-
jskie prototipy (p. 90-107), se referă la sigiliile ruseşti
anepigrafe din secolele XII-XIII şi modelele lor bi-
zantine. Autoarea afirmă faptul că cea mai numeroa-
să categorie de sigilii ruseşti din plumb (circa 560 de
exemplare) provin din epoca premongolă şi au înfăţi-
şate sfinţi pe ambele feţe. Modelul sigiliilor, numite
„anonime”, a fost adus din Bizanţ, fiind răspândit, mai
ales, în secolul XI. Majoritatea lor (73%-92 %) au
fost descoperite în Novgorod, atribuite atelierelor lo-
cale. De asemenea, sigilii asemănătoare, care au apar-
ţinut cnezilor ruşi, au fost descoperite în oraşele Kiev,
Smolensk, Polotsk, Cernigov, Perejaslavl’. În legătu-
ră cu acest tip de sigilii, N.P. Lichačev consideră că
ele au înfăţişat pe sfântul protector al kneazului pe o
faţă, iar pe cealaltă pe sfântul protector al tatălui său.
Dimpotrivă, E.V. Stepanova, studiind sigilografia bi-
zantină, constată faptul că sigiliile anepigrafe aveau
gravate pe una din feţe pe Maica Domnului Nikopeia,
Agiossoritissa, Oranta sau Episkepsis, ultimele două
tipuri fiind cunoscute şi în Rusia începând cu seco-
lele XI-XIII. Autoarea caută răspuns la problema pă-
trunderii sigiliilor anepigrafe în spaţiul rus şi cauza
preferinţei acestui tip, în timp ce în această perioadă
aproape că nu mai erau folosite în Bizanţ. Ea ajunge la
concluzia că acestea erau aduse de pelerinii ruşi drept
amintire despre locurile sfinte din Constantinopol în-
cepând cu secolul XI, ca, mai târziu, să fie imitate în
sigilografia rusă. Drept mărturie sunt cele două sigi-
lii, unul de provenienţă bizantină şi celălalt rusesc cu
reprezentările Maicii Domnului Oranta şi a Sfântului
Teoctist, descoperite, primul pe suprafaţa oraşului
Černigov, al doilea în regiunea Černigov. Autoarea
leagă constituirea tipului iconografic al sigiilor cne-
ziale de schimbările din viaţa politică a Rusiei de la
sfârşitul secolului XI.
Studiul lui S.V. Tomsinskij, Pečat’ s izobraženi-
em Sv. Fedora iz Ugliča i nekotorye soobraženija o
semantike kompozitsii drevnerusskich pečatej s izo-
braženijami svjatych i kresta (p. 98-107) se referă
la iconografia Sfântului Teodor, având drept punct de
plecare în demersul său un sigiliu de plumb cu repre-
zentarea sfântului, datat în secolul XII. Acesta a fost
descoperit în anul 2002 cu ocazia săpăturilor arheo-
logice din oraşul medieval Uglič, mai exact, la sud
de biserica Sfântul Dimitrie, pe suprafaţa fostei curţi
princiare, care ocupase până la sfârşitul secolului XVI
părţile de nord şi vest a terasei formate de râul Volga şi
pârâul Kamennyj. După o prezentare a situaţiei politi-
ce şi culturale din regiune, autorul ne arată faptul că si-
giliul recuperat aparţine unui tip iconografic cunoscut
în sigilografia rusă, având pe avers redat bustul Sfân-
tului Teodor în armură cu crucea mână, iar pe revers
fiind redat simbolul crucii treflate. El relevă faptul că
opiniile cercetătorilor referitoare la tipologia sigilii-
lor sunt împărţite: sigiliile cu reprezentarea Sfântului
Teodor fie aparţin familiei princiare (N.P. Lichacev,
1928), fie altor personaje importante din Novgorod,
194 recenzii şi prezentări de cărţi
cum ar fi episcopul (V.L. Janin, 1970) sau posadnicul
Sudilo Ivankovič (B.D. Erševskij, 1979, 1982, 1990),
fie aparţin kneazului Mstislav Izjaslavič (1057-1067)
(V.L. Janin, 1998). El observă faptul că în arta sacrală
a oraşului Novgorod semnul crucii treflate apare în se-
colul XI. După o analiză critică a opiniilor împărtăşite
în istoriografia rusă, el anunţă că nu riscă încă să sta-
bilească o anumită legătură între sigiliul descoperit la
Uglič şi posibilele personaje, eventuale deţinătoare de
sigilii cu reprezentarea Sfântului Teodor şi a crucii. El
constată faptul că toate sigiliile, indiferent de coman-
ditar redau acelaşi model iconografic, adică una dintre
reprezentările Sfântului Teodor, fiindu-i cu neputinţă
să stabilească cărui dintre cei doi sfinţi omonimi ve-
neraţi în Rusia îi aparţine reprezentarea, Stratilat sau
Tiron, întrucât singurul atribut în ambele cazuri este
crucea de mucenic, iar tipurile iconografice ale sfin-
ţilor sunt foarte asemănătoare şi în miniatură nu ies la
iveală detaliile care pot face diferenţa între cei doi sfin-
ţi. S.V. Tomsinskij lasă sa se înţeleagă faptul că toate
sigiliile cu Sfântul Teodor pot fi atribuite unei singure
persoane, diversitatea tiparelor fiind explicabilă prin
folosirea lor frecventă, respectiv, înnoirea lor de către
meşteri. Autorul ia în considerare răspândirea numelui
Teodor la principii ruşi şi faptul că aceştia nu aveau un
singur sigiliu. Este tentat să atribuie seria sigiliilor cu
Sfântul Teodor lui Mstislav Vladimirovič, cu numele
de botez Teodor, kneaz care a cârmuit Novgorodul o
perioadă lungă de timp.
Volumul prezentat cuprinde şi alte contribuţii la
studierea iconografiei Răsăritului ortodox. Menţio-
năm aici lucrarea Vizantijskie evlogii Sv. Nikolaja (p.
108-120), semnată de către V.N. Zalesskaja, în care
autoarea ne prezintă rezultatele cercetării problemei
circulaţiei obiectelor de binecuvântare cu imaginea
Sfântului Nicolae, purtate de către pelerini. Un alt
text, Istoki ikonografii drevnerusskich enkolpionov (p.
121-162), consacrat problemei apariţiei iconografiei
encolpioanelor ruseşti, îl datorăm cercetătoarei A.A.
Peskova. Studiul lui A.E. Musin, Archeologija „lič-
nogo blagočestija” v christianskoj traditsii Vostoka i
Zapada (p. 163-222) se referă la iconografia obiec-
telor de „devoţiune personală” în tradiţia creştină a
Orientului şi Occidentului. Cercetătorul A.A. Lipatov,
prin lucrarea sa Obrazy vizantijskoj architektury v za-
padnoevropejskoj istoriografii (p. 223-261) are meri-
tul de a ne aduce la cunoştinţă opiniile cercetătorilor
occidentali referitoare la modelele şi creatorii arhitec-
turii bizantine, aspectul liturgic în istoria bisericilor
bizantine, imaginea arhitecturii bizantine în contextul
construcţiilor din perioada evului mediu ş.a. Lucrarea
lui A.M. Gordin, K rekonstruktsii ikonografičeskogo
sostava i utočneniju daty rospisi tserkvi Svv. Borisa i
Gleba v Kidekše (p. 262-290), este o pledoarie pentru
reconstituirea compoziţiei iconografice şi clarificarea
cronologiei picturii bisericii cu hramul Sfinţilor Boris
şi Gleb din Kidekša, localitate de lângă Suzdal. Ul-
tima lucrare din acest volum, Svjaščennye vloženija
drevnerusskich enkolpionov v kontekste liturgičeskoj
praktiki: vozmožnosti kompleksnogo analiza (p. 291-
308) este semnată de cunoscuţi cercetători ai artei
creştine medievale, precum A.A. Lipatov, E.Ju. Med-
nikova, A.E. Musin şi A.A. Peskova, şi reprezintă o
abordare pluridisciplinară a problemei venerării sfin-
telor obiecte în contextul practicii liturgice din Rusia
în secolele X-XIV.
În concluzie, conţinutul substanţial şi dens al
volumului, închinat memoriei Tatianei A. Čukova,
reprezintă un ales şi binemeritat omagiu adus de cei
mai buni cercetători din Sankt-Petersburg acestei per-
sonalităţi proeminente din viaţa academică a Rusiei
contemporane.
Ludmila BACUMENCO-PÎRNĂU (Chişinău)