Modelul Big Five

Modelul Big Five este considerat a fi unul dintre cele mai cuprinzătoare, empirice
concluzii, bazate pe date de cercetare din istoria psihologiei personalităţii
În psihologia contemporană, modelul Big Five cuprinde cinci mari domenii sau
dimensiuni ale personalităţii , utilizate pentru a descrie personalitatea umană. Cei cinci
factori sunt: deschiderea, conştiinciozitatea, extraversia, agreabilitatea şi nevrotismul.
Fiind un model pur descriptiv al personalităţii, psihologii au dezvoltat o serie de studii
şi teorii pentru a explica Big Five-ul (ex.Costa & McCrae,1992, Eysenck,1991,1992,
Goldberg, 1992,1993, De Raad,1995 etc.).
Cazul celor doi autori americani,Costa si McCrae, reprezintă o notă aparte în rândul
cercetătorilor şi creatorilor de instrumente de personalitate tip Big Five. Cei doi au fost şi
sunt preocupaţi nu numai de a cerceta ci, mai ales, de a construi, valida şi întemeia
ştiinţific interpretarea unui instrument psihodiagnostic cât mai complet. Astfel,s-a născut
NEO PI R-ul (NEO revizuit).
Modelul Big Five derivă din abordarea de tip lexical. Interesul pentru descrierea
personalităţii în termeni lingvistici a început cu un psiholog german, Klages, în 1926,
urmat la câţiva ani de Allport & Odbert (1936), Cattell, ’43,’46,’47, Norman, 1963,
urmând ca ipoteza teoretică a lui Fiske(1949) şi Tuples & Christal (1961) să aducă în
vedere soluţia de cinci superfactori.
Chestionarele de tip Big Five cele mai cunoscute sunt: NEO PI R (NEO
Personality Inventory Revised), Costa & McCrae, 1989; BFQ (Big Factor Questionaire),
Caprara, Barbararelli, Borgogni, Perugini ’93; PPQ( Professional Personality
Questionaire), Kline &Lapham’92 etc.
Inventarul de Personalitate NEO PI R, este fara doar si poate cel mai celebru, cel mai
utilizat si cel mai "în vogă" chestionar de personalitate în psihologia modernă, evaluând
constructele clasice ale modelului Big Five. NEO PI-R este atat de consacrat încât este
considerat a fi standardul pentru ceea ce se numeste "modelul canonic al Big Five", în
întreaga lume.
NEO PI-R este un instrument de măsurare concis pentru cele cinci dimensiuni majore,
sau domenii, ale personalităţii, precum şi pentru cele mai importante trăsături sau faţete
care definesc fiecare domeniu. Împreună, cele 5 domenii şi 30 de faţete ale NEO PI-R
permit o evaluare comprehensivă a personalităţii adulte.
NEO-FFI este forma scurta a NEO PI-R NEO-FFI măsoară aceleaşi cinci dimensiuni
majore, sau domenii ale personalităţii, fără însă a măsura şi faţetele acestor factori. În
acest fel, NEO-FFI este un instrument mult mai concis de masurare a personalităţii
normale, utilizabil pentru adolescenţi şi adulţi

Cele 30 de faţete
În prezent, s-au validat câte 6 faţete pentru fiecare dintre superfactori.
NEVROT1SM (N)
Este definit ca stabilitate emoţională / adaptare faţă de nevrotism / neadaptare (Costa,
McCrae, 1992). Tendinţa generală de a trăi afecte negative precum teama, tristeţea, jena.,
mânia, vinovăţia, dezgustul reprezintă miezul acestui factor. În conţinutul acestei
dimensiuni intră şi tendinţa de a avea idei iraţionale, scăderea capacităţii de control a
impusurilor, de a face faţă stresului.

Faţetele Nevrotismului
N1 Anxietatea
Reprezintă tendinţa de a trăi temeri, îngrijorări, nelinişti, nervozitate, precum şi de a

prezenta o anxietate liberă, nefixată pe anumite conţinuturi.

N2 Ostilitatea
Nivelul înalt semnifică tendinţa spre stări frecvente de mânie, stări de frustrare,
înverşunare. Polul opus reprezintă tendinţa de a nu se înfuria uşor, de a prezenta o stare
prevalentă de confort psihic.
N3 Depresia
Polul depresiv indică tendinţa spre a trăi predominant afecte de tip depresiv; stări de
vinovăţie, tristeţe, descurajare, lipsă de speranţă, singurătate. Polul opus înseamnă
inexistenţa acestei tendinţe, dar nu şi predominanţa stărilor de veselie şi lipsă de griji,
aspecte care ţin de extraversie.
N4 Conştiinţa de sine (exagerată)
A fost descrisă ca un factor de anxietate socială şi timiditate, în sensul accentuării stărilor
afective de ruşine, sensibilitate la ridicol, de a se simţi încurcat în prezenţa altora, de a
trăi sentimente de inferioritate. Polul opus nu atrage şi stări de încredere sau abilităţi
sociale, dar indică faptul că astfel de persoane se tulbură mai puţin în situaţii sociale
penibile.
N5: Impulsivitate
Incapacitatea de autocontrol a impulsurilor şi dorinţelor. Dorinţele (de a fuma, a poseda, a
manca...) sunt percepute ca fiind prea puternice, individul se simte incapabil să le reziste;
deşi, ulterior, poate regreta un anumit comportament. Polul opus prezintă capacitatea de a
rezista la tentaţii şi frustrări.
N6: Vulnerabilitate
Aspectele psihice ale acestei trăsături se referă la vulnerabilitatea fată de stres. Astfel,
polul ridicat semnifică incapacitatea de a face fată stresului, cu tendinţa de a deveni
dependenţi, panicaţi, lipsiţi de speranţă în situaţiile de urgenţă. Polul scorurilor joase
antrenează autoaprecierea de competenîă şi stăpanire în faţa stresului.
EXTRAVERSIA (E)
Extravertul apare sociabil, se simte în largul său printre oameni şi grupuri mari, este
afirmativ, activ, vorbăreţ; îi plac lucrurile emoţionante, stimulative, are o dispoziţie în
general veselă, energică şi optimistă. În cultura americană de exemplu, prototipul
extravertului este vânzătorul, comerciantul, întreprinzătorul. Introversia apare delimitată
mai ales prin raportare la comportamentul extravert - ca lipsă a extraversiei; individul
este rezervat, dar nu neprietenos, independent, liniştit fără a fi greoi. Fără a suferi în mod
necesar de anxietate socială, preferă să fie singur, şi deşi nu are exuberanţa extravertilor,
nu este nefericit sau pesimist.
Faţetele extraversiei
E1 Căldura / entuziasm
Faţeta relevantă pentru extraversia percepută, indică un comportament dominat de
afectivitate şi prietenie; persoane care se apropie uşor de ceilalţi, se ataşează uşor. La
polul opus, nu apare cu necesitate lipsa de compasiune pentru altul sau ostilitatea, ci un
mod mai distant, formal, rezervat de conduită.

E2: Spiritul gregar

Definit ca preferinţă pentru compania altora. Potul opus indica tendinţa contrară, de a
evita chiar compania altora.
E3: Afirmarea
Faţeta indică un comportament dominant, plin de forţă, cu ascendenţă socială; persoane
care vorbesc cu uşurinţă, fără să ezite şi devin de obicei liderii grupurilor de apartenenţă.
La polul opus, sunt cei care preferă să rămană in fundal şi să lase altora grija afirmării sau
vorbirii.
E4: Activismul
În comportament se relevă printr-un tempo ridicat, plin de energie, nevoia de a face
mereu ceva. Polul opus indică preferinţa pentru loisir, un tempo mai relaxat fără ca
acestea să fie interpretabile ca lene, comoditate.
E5: Căutarea excitării
Indică o preferinţă pentru stimulare, o viată excitantă; astfel de persoane preferă culori
vii, medii zgomotoase, pericolul. La polul opus, preferă o anumită monotonie pe care
ceilalţi ar putea-o considera plictiseală / plictisitoare. La extrem, factorul poate fi un
indiciu pentru comportamentul de tip psihopat..
E6: Calitatea pozitivă a stărilor emotionale
Reprezintă tendinţa de a trăi stări emoţionale pozitive precum bucuria, veselia, fericirea,
iubirea, excitarea; persoanele râd cu uşurinţă, sunt optimiste şi satisfăcute de viată. La
polul opus fără a fi cu necesitate nefericiţi, indivizii sunt mai puţin exuberanţi şi lipsiţi de
vervă.
DESCHIDEREA (O)
Elementele care apar in cercetările empirice ale lui Costa şi McCrae (34) sunt: imaginaţie
activă, sensibilitate estetică, atenţia pentru viata şi simţămintele interioare, preferinţa
pentru varietate, curiozitate intelectuală, independenta in modul de a gândi lucrurile.
Aceste aspecte nu se asociază in mod necesar cu educaţia sau inteligenta generală de
aceea autorii preferă denumirea de deschidere, alternativei de "factor intelectual".
Polul lipsei de deschidere duce la un comportament conservator, cu preferinţă pentru
familiar, cu o viaţă afectivă (Costa & McCrae) .
Faţetele deschiderii
O1 Deschidere spre fantezie
Cu o imaginaţie vie. Visează nu pentru a scăpa din situaţie, ci pentru că astfel işi crează o
viată interioară bogată şi plină. Cei aflaţi la polul opus sunt mai prozaici, preferă ca
mintea să le lucreze in limitele a ceea ce fac aici şi acum.
O2 Deschidere în plan estetic
Persoane care apreciază profund arta şi frumosul (poezia, muzica, pictura ii captează),
fără ca aceasta să şi implice talent artistic dezvoltat sau bun gust; mai degrabă acest tip de
deschidere ii conduce spre lărgirea cunoştinţelor din domeniile respective. La polul
opus,sunt cei fără interes pentru artă şi frumos.
O3 Deschidere spre modurile proprii de a simţi
Aspectele acestui factor vizează o apreciere faţă de trăirile şi sentimentele interioare;
emoţiile fiind considerate ca o parte importantă a vieţii, ele sunt şi foarte diferenţiate şi in
acelaşi timp mai profunde decat la alţi oameni. La polul opus, afectele sunt mai puţin
diferenţiate, mai degrabă directe, lipsite de nuanţe, persoanele de acest tip nici nu le
acordă vreo atentie deosebită.
O4 Deschidere în planul acţiunilor
Există 1a acest factor, dominantă, dorinţa de a incerca fel de fel de activităţi, noi locuri,
sau chiar de a manca mancăruri noi, neobişnuite. De-a lungul timpului, încearcă tot felul
de hobby-uri. La polul opus, se manifestă nevoia de a se ancora în ceea ce este deja
încercat sau "adevărat", de a nu se schimba nimic.
O5 Deschiderea în plan ideatic
Numit de unii curiozitate intelectuală (Fiske, 1949) factorul implică o deschidere a
interesului, a "mintii" pentru noi idei, aspecte neconvenţionale, preferinţa pentru discuţii
şi argumentări filosofice. Deşi nu implică în mod necesar inteligenţa ca abilitate înalt
dezvoltată, poate contribui în timp la dezvoltarea potenţialului intelectual (Costa &
McCrae). Polul opus indică o curiozitate săracă, interese limitate, centrare pe o
problematică restransă.
O6 Deschidere în planul valorilor
Astfel de persoane au ca trăsătură specifică faptul că sunt gata mereu să reexamineze
valorile, fie ele sociale, politice, religioase etc. La polul opus sunt persoanele care tind să
accepte autoritatea şi tradiţiile onorate în cultura respectivă, fiind în genere conservatori
şi dogmatici (Rokeach,1960).
AGREABILITATE (A)
Aspectele centrale ale factorului sunt: altruismul, un comportament cooperant, simpatetic
şi de ajutorare a altora, cu tendinţa de a-i considera pe ceilalţi la fel de simpatetici şi gata
să le ofere sprijinul. Opusul descrie un comportament dominant şi antagonist, egocentric,
sceptic fată de intenţiile altora, competitiv. Adesea, empiric, reprezintă o persoană
narcisistă, antisocială, uneori cu posibile tulburări de tip paranoiac (Costa si McCrae,
1990)
Faţetele agreabilităţii
A1 Încredere
Factorul indică în plan empiric o dispoziţie spre un comportament încrezător, care îi
consideră pe ceilalţi oneşti şi bine-intenţionaţi. La polul opus apar cinicii sau scepticii
care îi consideră pe ceilalţi fie periculoşi, fie lipsiţi de onestitate.
A2: Sinceritatea în expresia opiniilor, în conduită
Un astfel de factor,se referă la un mod deschis, sincer, franc şi ingenios de manifestare.
La polul opus sunt cei cărora le place să-i manipuleze pe ceilalţi prin flatări, înşelăciune,
minciună şi care consideră aceste tactici ca deprinderi sociale necesare, iar pe cei opuşi
lor, naivi.
A3 Altruism
Astfel de persoane au un interes activ pentru binele altora, sunt generoşi, plini de
consideraţie, gata să ajute. La polul opus sunt cei centraţi pe propria persoană/care ezită
să se amestece in problemele altora.
A4 Bunăvoinţa
Factorul se manifestă mai ales la nivelul conflictului interregional: persoane care au
tendinţa să cedeze, să-şi inhibe agresivitatea, să uite, să ierte; relevantă este blandeţea si
amabilitatea iar la polul opus, agresivitatea, tendinţa spre competiţie şi exprimare directă
a maniei, enervării, furiei.
A5 Modestia
Cei aflaţi la polul acesta sunt modeşti, umili fără ca în mod necesar să le lipsească
încrederea în sine sau autoaprecierea. Polul opus aparţine celor care se consideră
superiori altora, iar ceilalţi îi consideră aroganţi sau încrezuţi. Nivelul patologic al lipsei
de modestie face parte din sindromul narcisist .
A6 Blândeţea
Faţeta indică atitudini de simpatie şi preocupare faţă de semeni: sunt sensibili la nevoile
altora, at latura socială a politicului. La polul opus sunt cei mai duri, cu inima
"impietrită", prea puţin simţitori şi deloc miloşi; se consideră realişti, raţionali, conduşi
de logica rece.
CONŞTIINCIOZITATEA (C)
Domeniul acestui factor se referă la autocontrol sub aspectul capacităţii de
autoorganizare, îndeplinire a îndatoririlor, planificării; sunt persoane care îşi definesc şi
urmăresc scopurile, hotărârile şi cu voinţa formată. Autorii americani consideră că
realizările de valoare din orice profesie, fie şi una artistică, ţin de acest superfactor şi de
faţetele sale. Sunt oameni scrupuloşi, de încredere, punctuali. Polul opus nu se
caracterizează cu necesitate prin lipsa de simţ moral, dar apare o mai scăzută exactitate în
aplicarea principiilor morale, o manieră uşuratică de a-şi urmări / îndeplini sarcinile. Sunt
date empirice care indică tendinţa spre hedonism şi interesul dominant pentru viaţa
sexuală (Costa & McCrae, 1986 ).
Faţetele conştiinciozităţii
C1 Competenţa
Conţine sentimentul de a fi competent, capabil, prudent, eficient; sunt oameni în general
pregătiţi pentru viaţă. Polul opus semnifică o încredere mai redusă în propriile capacităţi.
Dintre cele 6 faţete, competenţa se asociază cel mai bine cu stima de sine şi centrul de
control interior (Costa, McCrae & Dye, 1991).
C2 Ordinea
Indivizi bine organizaţi, limpezi, clari: îşi păstrează lucrurile la locurile lor. Polul opus
indică o autoapreciere scăzută privind organizarea şi modul puţin metodic de lucru.
Împins la extremă, factorul de ordine poate face parte din sindromul compulsiv.
C3: Simţul datoriei
Condusă de conştiinţă, de responsabilitatea asumării conştiente, persoana adera strict la
principii etice, îşi urmăreşte scrupulous îndatoririle morale. La polul opus apare un
comportament mai degrabă supus întamplării şi, într-o măsură, nu te poţi baza şi nu poţi
avea încredere într-o astfel de persoană.
C4 Dorinţa de realizare
Factorul structurează atat nivelul de aspiraţie cat şi perseverenta in realizarea lui;
reprezintă acei indivizi harnici, care-şi conduc viata după o anume direcţie. Nivelele
foarte ridicate însă, pot indica o prea mare investire a vieţii exclusiv în această direcţie, a
muncii, a carierei în sensul sindromului "workaholic" (ahtiaţi după muncă). La extrema
opusă apar apaticii, chiar leneşii, care nu se conduc după dorinţa reuşitei, 1e lipseşte
ambiţia şi scopul bine precizat, fără a trăi insatisfacţii pentru nivelul scăzut al reuşitei.
C5 Autodisciplina
Reprezintă capacitatea de a începe o sarcină şi a o duce la bun sfarşit în ciuda plictiselii,
sau altor posibile distrageri ale atenţiei; sunt oamenii care se motivează pentru a duce la
bun sfarşit ceea ce încep. La polul opus, tendinţa este de a amana începerea acţiunii, a se
descuraja cu uşurinţă, a părăsi ceea ce au de făcut, deci o scăzută auto-disciplină. Se face
deosebirea între autocontrolul care duce la disciplină şi cel responsabil de impulsivitate;
impulsivii nu rezistă să facă ceea ce nu vor din lipsa stabilităţii emotionale, în timp ce
ceilalţi nu se pot forţa să facă ceea ce ar dori din lipsa unei motivării adecvate (Costa &
McCrae).
C6 Deliberare
Faţeta reprezintă tendinţa de a gândi atent înainte de a acţiona, chibzuinţă si precauţia
fiind aspectele centrale ale factorului. La extrema cealaltă apar cei pripiţi, care acţionează
fără să judece consecinţele. În varianta cea mai bună sunt mai spontani si, la nevoie,
capabili să decidă.

CERCETĂRI ROMANEŞTI

În prezent, NEO PI R face obiectul unor cercetări româneşti, atât pentru experimentarea
unei variante romaneşti a testului, cât şi ca măsură de comparare a datelor unor
chestionare construite pe baza limbii române. În cadrul ipotezei lingvistice, colective de
cercetare organizate cu studenţi din cadrul Universităţii Bucureşti, catedra de psihologie,
conduse de M. Minulescu au început din 1994 să dezvolte trei direcţii:
-realizarea unei cercetări lingvistice pornind de la lexiconul limbii române conform
standardelor descrise;
- realizarea unor cercetări empirice pentru evidenţierea termenilor descriptivi prin
imaginea de sine;
-realizarea unei cercetări lingvistice pornind de la dicţionarele de proverbe autohtone
pentru delimitarea acelor structuri metaforice adecvate ca descriptori de personalitate.