EMIL MAXIM

DIAGNOSTICUL ŞI EVALUAREA ÎNTREPRINDERII

Suport de curs

2010

0
 EVALUAREA ÎN ECONOMIE

ConŃinut şi necesitate

Evaluarea
Reevaluarea

Valoare şi preŃ

- SemnificaŃie
- Nivel
- Mod de obŃinere
- Legătura cu bunul la care se referă
- InfluenŃa concurenŃei

Teoriile evaluării

Categorii de valori

• valoarea de piaŃă;
• valoarea bazată pe venit;
• valoarea bazată pe costuri;
• alte tipuri de valori:
- valoarea de investiŃie;
- valoarea de utilizare;
- valoarea contabilă;
- valoarea de lichidare;
- valoarea lichidativă;
- valoarea de asigurare;
- valoarea de înlocuire;
- valoarea intrinsecă.

1
Clasificarea evaluărilor

- După obiectul
- După metoda de evaluare
- După scopul urmărit

Standardizarea activităŃii de evaluare

Standardele au în vedere:
- terminologia evaluării;
- conŃinutul raportului de evaluare;
- metode de evaluare;
- analiza şi interpretarea informaŃiilor economico-financiare şi a rezultatelor
evaluării;
- responsabilitatea evaluatorilor;
- problema previziunilor în evaluare;
- evaluarea întreprinderilor neprofitabile;
- documentele evaluării.

Standardelor româneşti (SEV)

Standardele Europene de Evaluare (EVS)
Standardele InternaŃionale de Evaluare ( IVS).

Deontologie profesională în evaluare

Evaluatorul:
- deŃine o calificare corespunzătoare obŃinută la o instituŃie universitară;
- are experienŃă profesională şi este în măsură să evalueze întreprinderi;
- este calificat în domeniul evaluărilor, calificare atestată printr-o diplomă acordată
de o instituŃie acreditată;
- are capacitate de analiză şi sinteză.
Elaborează o lucrare în calitate de

2
 • consultant
• arbitru
• expert neutru.

Principii în evaluare

Utilizarea standardelor
Abordarea sistemică
Valoarea afacerii
Continuitatea exploatării
Valori multiple
Ordinea temporală

NECESITATEA EVALUĂRILOR

• SituaŃii care Ńin de viaŃa curentă a întreprinderii

asigurarea condiŃiilor pentru realizarea funcŃiilor amortizării;

aprecierea corectă a gradului de realizare a obiectivelor;

participarea la bursa de valori;

garantarea creditelor;

aprecierea corectă a unor drepturi de capital;

încheierea unor contracte de asigurare;

relaŃii de parteneriat cu alte firme;

vânzarea unor bunuri sau active;

informarea terŃilor

impozitarea

reflectarea corectă în contabilitate a valorii patrimoniale a
întreprinderii.

• SituaŃii excepŃie

3
 ◊ divizarea întreprinderii;
◊ modificarea capitalului social şi schimbarea structurii acŃionariatului;
◊ lichidarea întreprinderii;
◊ privatizarea întreprinderilor de stat;
◊ exproprieri sau naŃionalizări;
◊ tranzacŃii cu firme.

Modificarea capitalului social

- aport în natură;
- aport în numerar;
- încorporarea diferenŃelor rezultate din reevaluare;
- încorporarea rezervelor;
- încorporarea primelor legate de capital şi a profitului cu această destinaŃie;
- conversia datoriilor în acŃiuni.

Divizarea întreprinderii
Evaluarea patrimoniului este necesară în acest caz pentru a stabili raportul de divizare
şi drepturile acŃionarilor la fiecare din societăŃile rezultate.
În urma divizării se poate modifica şi valoarea nominală a unei acŃiuni prin
încorporarea diferenŃelor din reevaluare.

Lichidarea întreprinderii
Faze: dizolvarea şi lichidarea propriu-zisă.
SituaŃii:
Normală - decisă de acŃionari - se face în interesul acestora
Judiciară - decisă de organele de justiŃie - se face în interesul creditorilor societăŃii.
Evaluarea în cazul lichidării este necesară pentru respectarea dreptului de proprietate
al acŃionarilor.

4
 Privatizarea întreprinderilor de stat

ModalităŃi de realizare:
- alocarea gratuită a unei părŃi din proprietatea de stat;
- vânzarea de active;
- vânzarea de acŃiuni.

Metoda rapidă

k ⋅ Vanc + (1 − k ) ⋅ Pnm
PreŃul de ofertă pe acŃiune = , în care:
N

k – este un coeficient specific sectorului de activitate în care se încadrează

întreprinderea supusă privatizării;
Vanc – valoarea activului net contabil;

Pnm – media profitului net pe ultimii patru ani, corectat cu indicii de inflaŃie
comunicaŃi de Comisia NaŃională pentru Statistică;
N – numărul total de acŃiuni emise de societatea comercială.

Exproprierea pentru cauze de interes public

Exproprierea constă în deposedarea unei persoane de un bun al cărei proprietar de

drept şi de fapt este.
Apărarea dreptului de proprietate impune ca o astfel de deposedare să poată avea loc
numai în situaŃii temeinic justificate şi cu o despăgubire corespunzătoare.

5
 TranzacŃii cu firme

AchiziŃii
- amicală - consiliul de administraŃie al firmei vizate este de acord cu vânzarea;
- ostilă - conducerea firmei nu este de acord sau nici măcar nu a fost informată.
Fuziuni

AbsorbŃia este operaŃiunea prin care o firmă achiziŃionează integral altă firmă.
Fuziunea „pură“ sau consolidarea.
După funcŃiile economice pe care le îndeplinesc, fuziunile pot fi:
- orizontale;
- verticale;
- de extindere a pieŃei;
- conglomerat.

ACTUALIZAREA VALORILOR ÎN EVALUARE

1. MOTIVAłIA ACTUALIZĂRII

◊ utilitatea
◊ efectele inflaŃiei
◊ risc

2. COEFICIENłI ŞI FACTORI

- valoarea unei sume în viitor (peste n ani):

S n = S (1 + r ) , r f 0
n

(1 + r)n, factor de acumulare.

6
1
S1 = S n
(1 + r )n
 - valoarea prezentă a unei sume viitoare:

Factorul cu care se multiplică în acest caz suma este numit factor de scont.
- valoarea globală (cumulată) a unor sume egale obŃinute anual:
o peste n ani:

(1 + r ) n − 1
Sn = s ×
r

Suma s este înmulŃită în aceszt caz cu un factor de compunere.

o la momentul actual:

(1 + r ) n − 1
S1 = s ×
r (1 + r ) n
Dacă n este suficient de mare (n→∞), ultima relaŃie devine:
1
S1 =
r
Factorul cu care se multiplică suma în acest caz este numit factor de actualizare.
În evaluare se lucrează frecvent cu factorul de actualizare şi cu factorul de scont.
- metode de estimare directă;
- metode de estimare indirectă.
Pentru estimarea directă, putem proceda în mai multe moduri:
• estimarea unei rate medii:
- pe baza ratelor folosite la un eşantion de societăŃi comparabile;
- pe baza PER (Price Earning Ratio) folosit la societăŃile comparabile cotate;
- pe baza ratelor folosite la societăŃile din aceeaşi ramură.
• utilizarea unei rate din tabele cu rate de actualizare pe clase de întreprinderi, atunci
când acestea există.
Pentru estimarea indirectă, se pleacă de la o rată fără risc la care se adaugă
prima de risc.

r = rr + riscul; rr – rata reală (deflatată).

Pentru întreprinderile cotate la bursă:

7
 Cp Ci
r = kp ⋅ + ki ⋅ , în care:
Cp + Ci Cp + Ci

k p – costul capitalului propriu;

ki – costul capitalului împrumutat;

Cp – valoarea capitalurilor proprii utilizate;
Ci – valoarea capitalurilor împrumutate pe termen mediu şi lung.

PREVIZIUNILE ÎN EVALUARE

Pentru efectuarea previziunilor necesare în evaluare, se parcurg mai multe etape:

 stabilirea indicatorilor care vor fi previzionaŃi;
 culegerea şi analiza informaŃiilor referitoare la trecutul şi prezentul întreprinderii;
 alegerea metodelor de previziune şi efectuarea calculelor previzionale;
 analiza calitativă a rezultatelor obŃinute şi stabilirea valorilor care vor fi utilizate în
calculele de evaluare.
În final, în cazul aceleiaşi metode de evaluare, se poate ajunge la una sau mai multe
valori, fiecare fiind caracterizată de o anumită probabilitate de apropiere de valoarea reală.

Sinteza principalelor metode şi tehnici de previziune utilizate in evaluare

Grupe de
Baza metodologică Metode şi tehnici
metode
I. Metode 1. Mărimi medii Metoda lisajului exponenŃial: simplu, dublu, multiplu
cantitative Metoda ritmului mediu
Metoda indicilor

2. EcuaŃii de trend - trend liniar, polinomial, special: parabolă, hiperbolă,

8
 putere etc.

3. Descompunerea - modele aditive, multiplicative, mixte

seriilor de timp

4. EcuaŃii de regresie - regresie simplă sau multiplă

II. Metode 1. Opinii individuale - Metoda opiniilor de ierarhizare
intuitive ale experŃilor - Metoda comparaŃiilor
(calitative) - Metoda opiniilor libere

2. Opiniile grupelor - Metode euristice

de experŃi - Metoda anchetei iterative
- Metoda discuŃiilor de grup
III. Metode 1.Metode de anchetă - Anchete de piaŃă
combinate

ANALIZA DIAGNOSTIC PENTRU EVALUARE

ConŃinut

Aansamblul mijloacelor şi procedurilor prin care se realizează investigarea

organizaŃiilor în vederea identificării relaŃiilor cu mediul, a structurilor interne, a intrărilor
şi ieşirilor, a factorilor care influenŃează funcŃionarea şi realizarea performanŃelor dorite.

Necesitate

- identificarea posibilităŃilor de creştere a performanŃelor la o organizaŃie cu o

situaŃie normală;
- stabilirea alternativelor pentru organizaŃii aflate în dificultate;
- toate situaŃiile în care este necesară evaluarea;
- restructurarea organizaŃiei;
- informarea „părŃilor interesate“ cu privire la starea organizaŃiei, performanŃele
acesteia sau dificultăŃile cu care se confruntă;
- identificarea noilor surse de avantaje concurenŃiale;
- fundamentarea strategiilor pentru orice tip de organizaŃie.

9
 Clasificare

După sfera de cuprindere, putem întâlni:

- analiza diagnostic globală (multifuncŃională);
- analiza diagnostic parŃială (funcŃională).
După realizatorul analizei diagnostic, putem întâlni:
- analiza diagnostic realizată de specialişti neutri (externi);
- autoanaliza diagnostic realizată de specialiştii sau managerii întreprinderii.
După frecvenŃa cu care se efectuează, există:
- analiză diagnostic permanentă;
- analiză diagnostic periodică;
- analiză diagnostic ocazională.
Perioada de referinŃă pentru analiza diagnostic are, de regulă, în vedere:
- trecutul: 2-3 sau 5 ani;
- prezentul;
- viitorul: 1-3 sau 5 ani, uneori chiar o perioadă mai mare.
Concluziile analizei diagnostic se sistematizează sub forma analizelor SWOT sau a
scalelor de evaluare.

ASPECTE METODOLOGICE

Instrumente specifice utilizate în analiza organizaŃiilor

- analiza economico-financiară
- analiza diagnostic,
- auditul
- controlul
- inspecŃia.

ETAPELE ANALIZEI DIAGNOSTIC

10
- cunoaşterea preliminară ;
- pregătirea acŃiunii;
- stabilirea componentelor analizei;
- culegerea informaŃiilor necesare;
- prelucrarea şi analiza informaŃiilor;
- formularea concluziilor şi redactarea raportului de analiză diagnostic.

Raportul de analiză diagnostic

• pagina de titlu;
• cuprinsul;
• rezumatul;
• introducere;
• obiectivele analizei diagnostic;
• prezentarea întreprinderii şi a mediului;
• metodologia de cercetare utilizată;
• rezultatele analizei;
• concluzii şi recomandări;
• bibliografie;
• anexe.

METODE DE CULEGERE A INFORMAłIILOR

vizite în întreprindere;
◊ fotocopierea unor documente;
◊ completarea unor tabele, fişe, diagrame;
◊ preluarea unor informaŃii din bazele de date ale întreprinderii;
◊ interviuri;
◊ utilizarea chestionarelor scrise;

11
SINTEZA METODOLOGIEI DE ANALIZĂ DIAGNOSTIC

Stabilirea componentelor analizei

- diagnosticul general şi strategic;

- diagnosticul juridic;
- diagnosticul tehnic;
- diagnosticul resurselor umane;
- diagnosticul comercial şi de marketing;
- diagnosticul calităŃii;
- diagnosticul managementului;
- diagnosticul financiar.

Stabilirea importanŃei fiecărei componente pentru diagnosticul final

Stabilirea indicatorilor care

care vor fi utilizaŃi în analiză

- indicatori care pot fi utilizaŃi în orice organizaŃie;

- indicatori specifici pe sectoare de activitate;
- indicatori specifici pentru organizaŃia analizată.

Stabilirea importanŃei indicatorilor

- metoda notării;
- metoda repartizării punctajului;
- metoda comparării.

Stabilirea scalei
scalei de evaluare a indicatorilor

Pentru starea indicatorului se utilizează, de regulă, o scală cu cinci niveluri:

N1 – nesatisfăcător
N2 – satisfăcător

12
 N3 – mediu
N4 – bun
N5 – foarte bun

Pentru evaluarea dinamicii se poate utiliza tot o scală cu cinci sau cu trei niveluri
T1 – scădere bruscă
T2 – scădere lentă T1 – trend favorabil
T3 – menŃinere sau T2 – fără trend - menŃinere
T4 – creştere lentă T3 – trend nefavorabil
T5 – creştere rapidă

Stabilirea nivelului sau stării fiecărui indicator

Stabilirea punctajului efectiv al indicatorilor

pij = N ij ⋅ k ij

Calculul punctajului total pe fiecare componentă a analizei

ni N ij ⋅ k ij
Pi = ∑
j =1 ni
Calculul punctajului la nivel de organizaŃie
P = ∑ Pi ⋅ α i

Concluzii:
- stabilirea stării organizaŃiei;
- stabilirea locului organizaŃiei într-o ierarhie etc.
DIAGNOSTICUL JURIDIC

o Investigarea raporturilor juridice şi a modului în care sunt respectate

reglementările legale în legătură cu activitatea întreprinderii sau cu activele supuse
evaluării
o Aprecierea situaŃiei juridice a întreprinderii în raport cu proprietarii, terŃii, salariaŃii
şi bugetul statului

- documentele care atestă înfiinŃarea societăŃii: statut, contract de societate;

13
- documentele care atestă înfiinŃarea şi funcŃionarea legală a sucursalelor, filialelor,
punctelor de lucru;
- documentele privind constituirea Consiliilor de AdministraŃie şi a Adunării
Generale a AcŃionarilor;
- obiectul de activitate al societăŃii şi eventualele acte adiŃionale ulterioare
înfiinŃării;
- registrele Adunării Generale a AcŃionarilor şi ale Consiliului de AdministraŃie;
- registrele acŃionarilor – existenŃa acestora, Ńinerea la zi, reflectarea corectă a
componenŃei şi structurii capitalului social;
- compatibilitatea acŃiunilor efectiv desfăşurate cu obiectul de activitate.

Dreptul de proprietate
Elemente de drept civil
Elemente de drept comercial
Elemente de dreptul muncii
ProtecŃia mediului
Litigii

14
DIAGNOSTICUL TEHNIC

 aspecte generale privind activele corporale şi necorporale:

 utilajele şi echipamentele;
 construcŃiile şi suprafeŃele de producŃie sau prestări;
 terenurile;
 procese de producŃie şi tehnologice;
 activitatea mecano-energetică;
 activitatea de investiŃii;
 mijloace pentru protecŃia mediului ambiant;
 activitatea de cercetare-proiectare.

Structura şi dinamica mijloacelor fixe

- în concordanŃă cu obiectul de activitate şi perspectivele întreprinderii stabileşte

mijloacele necesare exploatării şi cele în afara exploatării;
- prin comparaŃie cu alte întreprinderi pot fi stabilite puncte slabe sau forte în ceea
ce priveşte dotarea tehnică (sub aspect cantitativ);
- în funcŃie de provenienŃa şi proprietatea asupra acestora, mijloacele vor fi tratate
diferit la stabilirea valorii întreprinderii.
Diagnosticarea structurii mijloacelor fixe trebuie să urmărească mai multe aspecte:
- rolul pe care îl au în întreprindere;
- natura lor;
- proprietatea (apartenenŃa);
- durata de utilizare;
- participarea la realizarea obiectului de activitate.

15
 Structura imobilizărilor corporale ale organizaŃiei

Natura mijloacelor utilizate

Vii
cr =
Vbs

cr - coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe;

16
 Vii - valoarea intrărilor prin investiŃii;
Vbs - valoarea brută la sfârşitul anului.
Vme
g it =
N md

git - gradul de înzestrare tehnică;

Vme - valoarea mijloacelor destinate exploatării;
Nmd - numărul muncitorilor direct productivi.

Proprietatea

Durata de viaŃă

Participarea la activitate

Mijloace active

- mijloacele în exploatare;
- mijloacele în transport;
- rezervele de mijloace.

Mijloace inactive

- mijloacele în curs de montaj;

- mijloacele aflate în reparaŃie;
- mijloacele în aşteptarea reparaŃiei;
- mijloacele care nu mai sunt necesare;
- mijloacele propuse pentru casare;
- mijloacele în conservare.

17
 Uzura

Uzura scriptică se stabileşte luând în considerare durata de viaŃă normată şi durata de

utilizare a unui mijloc fix.
Gradul de uzură scriptică poate fi estimat:
a) global:

Ac
Gus = ⋅ 100 , în care:
Vic
Ac – amortizarea înregistrată pe costuri până la momentul evaluării;
Vic – valoarea de înregistrare în contabilitate.
b) pentru mijlocul fix i:
DCi DCi
g ui = ⋅ 100 sau g ui = ⋅100
DU i DCi + DRi
o pentru toate mijloacele fixe de tip i:
o în funcŃie de numărul utilajelor de tip i:
∑ g ui ⋅ N ui
gi =
∑ N ui
o în funcŃie de valoarea rămasă actualizată a utilajelor de tip i:
∑ g ui ⋅ Vraui
gi =
∑ Vraui
o în funcŃie de valoarea de înregistrare în contabilitate a utilajelor de tip i:
∑ g ui ⋅ Vicui
gi =
∑Vicui

DU - durata normală de utilizare (luni, ani);

DC - durata de utilizare consumată (luni, ani);
DR - durata de utilizare rămasă (luni, ani);
Vra - valoarea rămasă actualizată;
Vic - valoarea de înregistrare în contabilitate.
DC + DR = DU

18
Uzura fizică

Factori care influenŃează uzura fizică:

- condiŃiile concrete de mediu fizic în care funcŃionează utilajul;
- calitatea lucrărilor periodice de întreŃinere şi reparaŃii;
- pregătirea profesională a personalului de exploatare;
- măsura în care personalul de exploatare respectă cerinŃele specificate de
producător;
- gradul de folosire extensivă şi intensivă;
- calitatea materialelor prelucrate pe utilaj;
- calitatea materialelor, pieselor de schimb, carburanŃilor, lubrifianŃilor etc. utilizate
în exploatarea curentă;
- gradul de poluare a mediului înconjurător ş.a.

Uzura morală

- realizarea unor mijloace identice în ceea ce priveşte parametrii tehnico-funcŃionali

dar la costuri şi deci preŃuri comparabile relativ mai mici ca urmare a creşterii
productivităŃii muncii în întreprinderea (sectorul) care produce mijloacele
respective;
- realizarea unor mijloace cu caracteristici tehnico-funcŃionale superioare, ca efect al
progresului tehnic în sectorul producător de astfel de mijloace.

19
 DIAGNOZA FOLOSIRII UTILAJELOR

Folosirea extensivă
indicele de activizare:
∑ Nai ⋅ Tcai
Ia = ⋅100 , în care:
∑ N i ⋅ Tci
- indicele global de exploatare:
∑ Ne ⋅ Tcei
Ie = ⋅100 , în care:
∑ N i ⋅ Tci
indicele exploatării mijloacelor active:
∑ Nei ⋅ Tcei
I ea = ⋅100
∑ Nai ⋅ Tcai
- numărul mediu al orelor de funcŃionare a unui utilaj:
T fi
N hi = , pentru o grupă maşini sau utilaje;
Ni

Nh =
∑T fi
, pentru toate mijloacele de producŃie.
N

Folosirea intensivă

Folosirea intensivă este reflectată de productivitate şi de randament.

Pot fi calculaŃi prin echivalare indicatori la nivelul grupelor de mijloace de producŃie
sau pentru toate mijloacele aflate în exploatare.

DIAGNOZA CONSTRUCłIILOR

SituaŃia spaŃiilor construite

Natura SuprafaŃ DestinaŃie

SuprafaŃa
construcŃiei a de SuprafaŃa Număr Actuală Posibilă
construită
sau teren utilă încăperi
desfăşurată
amenajării ocupată

Total

20
 Tabelul nr. 7.4. ConstrucŃiile speciale
SuprafaŃa de DestinaŃia
Natura construcŃiei
teren ocupată Actuală Posibilă

Tabelul nr.7.5. Starea tehnică a construcŃiilor

PărŃi ale construcŃiei cu un grad

Grad de Starea
ConstrucŃia avansat de uzură
uzură generală
SpecificaŃii Grad de uzură

Distinct vor fi evidenŃiate construcŃiile în curs de execuŃie cu precizarea stadiului în

care se află, a posibilităŃilor de continuare a execuŃiei şi a termenelor de finalizare.

DIAGNOZA TERENURILOR

- proprietatea asupra terenurilor;

- destinaŃia terenurilor;
- utilizarea efectivă a terenurilor.
Proprietatea asupra terenurilor va fi identificată pe bază de documente în etapa
diagnosticului juridic. În această etapă analiza se extinde asupra cheltuielilor şi riscurilor
legate de forma de proprietate.

21
 DIAGNOZA PROCESELOR DE PRODUCłIE

- componentele proceselor de producŃie;

- organizarea proceselor de producŃie;
- protecŃia şi securităŃii muncii în timpul proceselor de producŃie.

În cazul unui diagnostic detaliat al organizării vor fi abordate distinct mai multe
aspecte:
1) analiza generală a proceselor de producŃie.
2) analiza detaliată a proceselor de producŃie.
3) analiza amplasării utilajelor şi a locurilor de muncă.
4) analiza metodelor de organizare a producŃiei.
5) analiza metodelor de programare a producŃiei.
6) analiza ordinii şi curăŃeniei la locurile de muncă ("metoda celor 5 S")

DIAGNOZA ACTIVITĂłII MECANO-ENERGETICE

Activitatea acestui compartiment are două componente:

- repararea şi întreŃinerea utilajelor;
- asigurarea resurselor energetice şi urmărirea utilizării eficiente a acestora.
Se va stabili:
diagnosticul organizării şi desfăşurării acestei activităŃi
1) Diagnosticul resurselor umane ale compartimentului;
2) Diagnosticul asigurării cu materiale şi piese de schimb pentru activitatea de
reparaŃii;
3) Diagnosticul dotărilor compartimentului mecano-energetic (clădiri, maşini şi
utilaje, echipamente şi aparatură ).
Diagnosticul activităŃii energetice va urmări:
- evoluŃia consumurilor de energie electrică ;

22
 - ponderea cheltuielilor cu energia în total cheltuieli;
- evidenŃa consumurilor de energie pe utilizatorii principali (ateliere, secŃii, fabrici);
- programele de măsuri pentru reducerea consumurilor energetice.

DIAGNOZA ACTIVITĂłII DE INVESTIłII

Analiza surselor pentru investiŃii

(mii lei)
Anul
Anul Anul Anul Anul
Surse pentru investiŃii
N-4 N-3 N-2 N-1 N
1. Existent la începutul perioadei
2. Sume din valorificarea materialelor
rezultate din dezmembrări
3. Sume din vânzarea activelor
4. Amortizarea imobilizărilor corporale
5. Sume din reducerea impozitului pe profit
pentru activitatea de investiŃii
6. Repartizări din profitul net
7. Alte surse
Total surse proprii
8. Credite pentru investiŃii
Total surse
9. Cheltuieli pentru investiŃii
10. Restituire credite
11. Existent la sfârşitul perioadei

Analiza investiŃiilor realizate

Anul Anul Anul Anul Anul

SpecificaŃii
N-4 N-3 N-2 N-1 N
1. Cheltuieli pentru investiŃii
- total, din care:
a) InvestiŃii în active necorporale:
- brevete
- mărci
-know-how
b) InvestiŃii în active corporale:
- clădiri
- maşini, utilaje
- mijloace de transport
- tehnică de calcul

23
 2. Ponderea investiŃiilor pe
destinaŃii în valoarea totală a
elementelor respective la
începutul perioadei

DIAGNOZA CERCETĂRII TEHNICE

• rezultatele obŃinute în cercetare;

• resursele utilizate;
• perspectivele privite prin prisma rezultatelor posibile în viitor.

PROTECłIA MEDIULUI AMBIANT

DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE

ParticularităŃile resursei umane

ConŃinutul analizei
- asigurarea resurselor umane necesare organizaŃiei;
- calitatea resurselor umane;
- salarizarea personalului;
- participarea la activitate;
- utilizarea resurselor umane;
- protecŃia personalului;
- sindicate, conflicte, litigii.

DIAGNOSTICUL COMERCIAL ŞI DE MARKETING

a) PiaŃa de referinŃă în funcŃie de natura ofertei întreprinderii:

b) Delimitarea ariei geografice a pieŃei
c) Perioada de timp avută în vedere trebuie delimitată pe scara timpului pentru trecut,
prezent şi viitor.
d) Delimitarea după relaŃia dintre cerere şi ofertă

24
 e) În funcŃie de posibilităŃile întreprinderii de a pătrunde pe o piaŃă cu oferta proprie,
aceasta poate fi: piaŃă închisă, piaŃă deschisă, piaŃă protejată.

Dimensiunea pieŃei

Structura pieŃei

Analiza noutăŃii ofertei

- produs nou pentru o firmă;

- produs nou pentru o piaŃă;
- produs nou pentru piaŃa naŃională;
- produs nou pentru un canal de distribuŃie;
- produs absolut nou, respectiv, noutate absolută pe plan mondial.

Analiza poziŃiei produselor pe piaŃă

Analiza adaptării ofertei la cerinŃele pieŃei

- dinamica înnoirii ofertei;

- calitatea ofertei;
- diversificarea ofertei în funcŃie de cerinŃele specifice ale segmentelor de
cumpărători.

3.6. Diagnosticul clienŃilor

- diagnosticul cumpărătorilor de bunuri de consum individual;
- diagnosticul cumpărătorilor industriali;
- diagnosticul cumpărătorilor revânzători;
- diagnosticul cumpărătorilor publici.

25
 DIAGNOSTICUL APROVIZIONĂRII

- diagnosticul activităŃii de aprovizionare;

- diagnosticul metodelor de fundamentare a planurilor şi programelor de
aprovizionare;
- diagnosticul metodelor de gestionare a stocurilor;
- diagnosticul strategiilor de aprovizionare;
- diagnosticul rezultatelor.

DIAGNOSTICUL MARKETINGULUI

- managementul activităŃii de marketing;

- cercetările de marketing;
- mixul de marketing.

DIAGNOSTICUL FINANCIAR
- diagnostic pe bază de rezultate;
- diagnostic pe bază de bilanŃ;
- diagnosticul rentabilităŃii;
- diagnosticul riscului financiar.

26
 Principalii indicatori utilizaŃi în diagnosticul financiar

Indicatori RelaŃii de calcul

1. Indicatorii gestionării elementelor patrimoniale
Total activ A = Imobilizări + Active circulante + LichidităŃi
Ponderea Cp
capitalului propriu g cp = (CT – capital total)
CT
SituaŃia netă Sn = Activ total – Datorii totale
2. Indicatorii activităŃii
ProducŃia PE = ProducŃia vândută + ProducŃia stocată + ProducŃia
exerciŃiului imobilizată
Cifra de afaceri CA = ProducŃia vândută + Vânzări de mărfuri
Valoarea VA = ProducŃia exerciŃiului + Marja comercială – Consumuri
adăugată externe (de la terŃi)
Număr personal Np = Personal de execuŃie + Manageri
Productivitatea VA CA Q
muncii W = ;W = ;W =
Np Np Np
Remunerarea Cs
factorului muncă Rm = Cs – Cheltuieli salariale
CA
Capitaluri CI = Active fixe brute + Nevoia de fond de rulment +
investite DisponibilităŃi
CI = Active fixe brute + Stocuri + CreanŃe + DisponibilităŃi -
Datorii de exploatare
Capitaluri CP = Capitaluri proprii (Cp) + Datorii pe termen lung (DTL)
permanente (cel puŃin un an)
PotenŃialul de PPFD
dezvoltare a firmei Pd = ×100
FR
PPFD - Prelevări din profit pentru fondul de dezvoltare
3. Indicatorii profitabilităŃii
Excedent brut din Ebe = Venituri din exploatare – Cheltuieli pentru exploatare +
exploatare Amortizări şi provizioane calculate
Profit din Pe = Ebe + Reluări asupra provizioanelor – Amortizări şi
exploatare provizioane calculate
Profit brut Pb = Profit din exploatare + Profit financiar + profit excepŃional
Profit net Pn = Pb – Impozit pe profit
Rata profitului Pb
rp = × 100
CA
Randamentul D
acŃiunilor ra = × 100 ; D – Dividende pe acŃiune;
Pa
Pa – PreŃul acŃiunii
Productivitatea CA
capitalului investit Pci =
AIN
AIN – Active imobilizate nete
4. Indicatorii îndatorării întreprinderii
Coeficientul Datorii totale Datorii totale
(rata) de C g1 = ; Cg 2 =
Total pasiv Capital propriu
îndatorare globală

27
Coeficientul (rata) Datorii la termen DFTS
de îndatorare la Ct 1 = ; Ct 2 =
CAF Profit net
termen
DFTS – Datorii financiare pe termen scurt

Capacitatea reală CAF = Profit net (Pn) + Amortizări (A) – Participarea

de autofinanŃare salariaŃilor la profit (Psp) – Dividende (D)
Rata de acoperire Pn + A − D
a creditelor rac = ×100 CS – Credite scadente;
CS + Db
D – Dividende;
Db – Dobânzi la credite.
Coeficientul de Datorii pe termen lung şi mediu
îndatorare pe Ci l =
Total activ
termen lung
Datorii pe termen lung şi mediu
Ci l =
Capitaluri permanente
Perioada de O
rambursare a Prd = × 365 ; O – ObligaŃii de plată
CA
datoriilor
Capacitatea de CP
îndatorare Cî = × 100
CI
Rata autonomiei CP
financiare raf =
CP + CI
5. Echilibrului financiar – apreciere generală
Fondul de rulment FR = Surse permanente – Datorii permanente
FR = Capitaluri proprii + Datorii financiare – Imobilizări nete
FR = Capitaluri permanente (CP) – Activul imobilizat net (AIN)

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Nevoia de fond de NFR = (Stocuri + CreanŃe) – Datorii de exploatare
rulment (NFR)
Trezoreria TN = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment
netă
Creşterea CF = TNt – TNt-1
trezoreriei nete
6. Indicatorii lichidităŃii
Coeficientul de Stocuri +CreanŃe+ DisponibilităŃi
lichiditate Cl 1 =
Datorii pe termen scurt
generală
CreanŃe+ DisponobilităŃi
Cl 2 =
Datorii pe termen scurt
Viteza de rotaŃie a Stocuri
stocurilor Vr = × 360 ; PV – ProducŃia vândută;
PV + VM
VM – Vânzări de mărfuri.
Durata medie a ClienŃi
creditului client Dcc = × 360
PV +VM
Durata medie a Furnizori
creditului furnizor Dcf = × 360
Cumpărări mărfuri

28
 7. Indicatorii solvabilităŃii
Total pasiv
S1=
Total datorii
Capitaluri proprii
S2=
Total datorii
8. Indicatorii rentabilităŃii
Rata rentabilităŃii Pe
economice Ren = × 100
Capitaluri investite
Nete
Rata rentabilităŃii Ebe
economice brute Reb = × 100
Capitaluri investite
Rata rentabilităŃii Profit net
financiare Rf = × 100
Capitaluri proprii
Rata rentabilităŃii Profit din exploatare (brut sau net)
resurselor Rc = × 100
Cheltuieli de exploatare
consumate
Rata valorii Valoarea adaugata
adăugate Rva = × 100
Productia exercitiului

DIAGNOSTICUL CALITĂłII

- Care este situaŃia actuală?

- Care sunt cauzele situaŃiei actuale?
- Care este evoluŃia posibilă în cazul în care se păstrează condiŃiile actuale?
- Ce măsuri sunt necesare pentru a îmbunătăŃi eficacitatea şi eficienŃa funcŃionării
sistemului analizat?
Principalele preocupări ale diagnosticului calităŃii trebuie să vizeze:
- aptitudinea fiecărui compartiment de a răspunde exigenŃelor privind calitatea;
- calitatea resurselor utilizate de firmă şi acŃiunile întreprinse pentru creşterea calităŃii
acestora;
- calitatea ofertei organizaŃiei;
- calitatea în utilizare: fiabilitatea, mentenabilitatea, disponibilitatea, durabilitatea;
- neconformităŃile: nivel şi conŃinut; pierderile datorate neconformităŃilor; costul
calităŃii;
- efectele calităŃii.

29
DIAGNOSTICUL GENERAL ŞI STRATEGIC

Istoricul întreprinderii se va referi în principal la următoarele aspecte:

- anul înfiinŃării şi profilul de activitate la momentul respectiv;
- faptele şi evenimentele esenŃiale din trecutul întreprinderii;
- principalele etape de dezvoltare şi modalităŃile de realizare;
- schimbările care au avut loc în tehnologie şi în profilul de activitate;
- succese deosebite înregistrate, momentele obŃinerii şi faptele care le-au determinat;
- natura crizelor trecute, modalităŃi de soluŃionare, sechele rămase.

SECTORUL DE ACTIVITATE

- Ponderea producŃiei sectorului în produsul intern brut, care reflectă rolul şi

locul acestuia în cadrul economiei naŃionale;
- Valoarea adăugată ce revine la 1000 lei resurse consumate;
- Productivitatea muncii la nivelul economiei naŃionale, a sectorului şi la nivelul
întreprinderii;
- Intensitatea energetică, respectiv consumul de energie pe unitatea de produs
sau la 1000 lei producŃie;
- Gradul de poluare a mediului;
- EvoluŃia indicatorilor menŃionaŃi anterior, apreciată cu indici, ritmuri medii sau
indici ai sporului.

Analiza factorilor care influenŃează concurenŃa în sector

Gradul de atomizare a industriei

UşurinŃa pătrunderii în sector

• barierele la intrarea în sector, care permit întreprinderilor să se protejeze

contra concurenŃilor potenŃiali
• bariere la ieşirea din sector

30
  formele de manifestare a concurenŃei, care determină intensificarea acesteia o dată
cu creşterea diversităŃii acestor forme;
 potenŃialii noi veniŃi pe piaŃă, acolo unde se poate pătrunde uşor, contribuie la
intensificarea concurenŃei;
 furnizorii de input-uri materiale, financiare sau de altă natură şi care preferă ca
numărul celor care vând să fie cât mai mic, iar al celor care cumpără cât mai mare
pentru a-şi spori forŃa de negociere;
 clienŃii, care au o forŃă de negociere mai mare în cazul în care concurenŃa în sector
este mare;
 produsele de substituŃie care apar la unele firme din sector sau în alte sectoare.

Factorii cheie de succes ai sectorului

EvoluŃia unui sector cunoaşte mai multe faze similare cu cele ale ciclului de viaŃă a
produsului.

Modificarea domeniilor de utilizare a produselor

Ritmul şi diversitatea inovaŃiilor în sector
Intrările şi ieşirile marilor firme din sector
Schimbări legislative sau în politica guvernamentală

PoziŃia organizaŃiei în cadrul sectorului

- ProducŃia şi vânzările întreprinderii;

- Valoarea adăugată ce revine la 1000 lei resurse consumate;
- Productivitatea muncii la nivelul întreprinderii;
- Intensitatea energetică;
- Gradul de poluare a mediului;
- Ponderea indicatorilor menŃionaŃi:

în cadrul sectorului;

în cadrul economiei (pentru întreprinderile mari).

31
 Amplasarea şi dimensiunea

Diagnoza
Diagnoza mediului organizaŃiei

DIAGNOSTICUL STRATEGIC

Diagnosticul strategic are mai multe obiective:

- analiza strategiilor anterioare şi a factorilor care au influenŃat succesul sau
insuccesul acestora;
- identificarea tendinŃelor de evoluŃie şi a posibilităŃilor viitoare de dezvoltare a
firmei;
- evaluarea potenŃialului firmei şi a influenŃei factorilor mediului extern asupra
acesteia;
- identificarea avantajelor şi dezavantajelor competitive ale firmei comparativ cu
cele ale principalilor concurenŃi;
- obŃinerea informaŃiilor pentru fundamentarea strategiei viitoare a firmei.
Diagnosticul strategic are caracter preponderent previzional şi se bazează pe analiza
orientării strategice a organizaŃiei. Prin urmare, stabilirea diagnosticului strategic necesită:
- analiza post-factum a orientării strategice;
- analiza prospectivă a orientării strategice.

32
 EVALUAREA BUNURILOR ECONOMICE

- valoarea de piaŃă a unui bun, numită şi valoare venală (care rezultă prin
cumpărare – vânzare pe bani), şi care este dată de preŃul mediu probabil care
poate fi obŃinut prin vânzarea bunului pe piaŃa concurenŃială;
- valoarea „din nou“, respectiv, valoarea unui bun similar produs la momentul
actual (cel al evaluării);
- valoarea de utilizare, dată de foloasele pe care le aduce bunul prin exploatarea
sa. Aceasta poate fi valoarea utilizării actuale, sau valoarea celei mai bune
utilizări;
- valoarea de asigurare, adică valoarea determinată de înlocuirea totală sau
parŃială a bunului în cazul unor distrugeri provocate de acŃiunea unor factori
externi;
- valoarea de randament, respectiv, valoarea dată de venitul net actualizat pe
care posesorul bunului îl poate obŃine prin utilizarea acestuia o anumită
perioadă de timp;
- valoarea de înlocuire, dată de cheltuielile de achiziŃie, transport, instalare a
unui bun similar în condiŃiile actuale;
- valoarea reziduală sau valoarea de lichidare, respectiv, valoarea obŃinută prin
dezmembrarea bunului şi valorificarea componentelor sau materialelor
rezultate.

EVALUAREA BUNURILOR CORPORALE

2.1. Categorii de bunuri corporale şi caracteristici

• terenurile, inclusiv, investiŃiile pentru amenajarea acestora;

• materii prime, materiale consumabile, piese de schimb etc.;

33
 • mijloacele fixe, obŃinute în procesele de producŃie şi care la rândul lor sunt împărŃite în
sistemele de evidenŃă contabilă şi în prevederile legislative în mai multe categorii:
- construcŃii;
- instalaŃii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaŃii;
- mobilier, aparatură de birotică, echipamente de protecŃie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corporale.

2.2. Evaluarea terenurilor

- terenuri agricole;
- terenuri silvice;
- terenuri folosite ca pajişti;
- terenuri cu ape;
- terenuri ocupate cu construcŃii şi construcŃii speciale;
- terenuri cu destinaŃie specială;
- terenuri neproductive.

ParticularităŃile resursei pământ

- pământul este limitat ca întindere;

- este de neînlocuit ca mijloc de muncă special;
- imobilitatea;
- pământul devine mijloc de muncă numai în măsura în care omul acŃionează asupra
lui cu alte mijloace de muncă;
- dacă este folosit în mod raŃional, pământul nu se uzează, ci se ameliorează continuu;
- posibilitatea creşterii continue a productivităŃii prin alocarea suplimentară de
resurse.

Metoda comparaŃiei

Etapele care se parcurg sunt următoarele:

34
 1) selectarea informaŃiilor despre mai multe terenuri similare care s-au vândut în zonă
în ultimul timp;
2) identificarea caracteristicilor esenŃiale ale terenurilor respective pentru a compara
terenul de evaluat cu cele ale căror preŃuri se cunosc. Între aceste caracteristici mai
importante sunt:
- localizarea;
- clasa de calitate;
- amenajări speciale;
- suprafaŃa;
- condiŃii de plată;
- forma geometrică;
- alte caracteristici.
3) Între proprietăŃile comparate se identifică două ale căror preŃuri se cunosc şi care
diferă printr-o singură caracteristică. DiferenŃa de preŃ este pusă pe seama acelei
caracteristici;
4) se corectează preŃurile celorlalte proprietăŃi cu diferenŃa respectivă, aducându-se
toate la acelaşi nivel al caracteristicii;
5) se reia 3) cu alte două proprietăŃi, până când toate proprietăŃile au aceleaşi niveluri
ale caracteristicilor şi acelaşi preŃ. PreŃul astfel obŃinut reprezintă şi valoarea
proprietăŃii de evaluat.

Metoda venitului net

- determinarea calităŃii terenurilor agricole;

- calculul venitului net;
- corectarea venitului net;
- calculul valorii terenului.

Evaluarea terenurilor construibile şi

şi a celor ocupate cu construcŃii

- metoda preŃului pieŃei – metoda comparaŃiei;

35
 - metoda rentei capitalizate;
- metoda recuperării terenurilor agricole;
- metode simplificate.

2.3. Evaluarea construcŃiilor

Principalele metode utilizate în evaluarea construcŃiilor sunt:

- metoda indicatorilor tehnico-economici;
- metoda comparaŃiilor;
- metoda evaluării tehnice;
- metoda evaluării economice.
Pentru fiecare categorie de construcŃii pot fi avute în vedere şi metode specifice de
evaluare pe componente constructive sau funcŃionale.

Evaluarea construcŃiilor anexă la clădirile de locuit

Evaluarea construcŃiilor pentru producŃie şi servicii

Aprecierea gradului de uzură se face prin luarea în considerare a mai multor elemente:
- uzura fizică;
- învechirea funcŃională.

Evaluarea maşinilor, utilajelor, echipamentelor şi instalaŃiilor

Metoda actualizării preŃului

I pe/ 0 Cvc
Vi = V0 ⋅ sau Vi = V0 ⋅
100 Cv
0

V0 – valoarea mijlocului fix în momentul achiziŃiei;

Ipe/0 – indicele preŃurilor calculat în funcŃie de preŃurile din momentul evaluării şi cele
din momentul achiziŃiei;

36
 Cv0 , Cvc – cursul leului faŃă de valuta cu are a fost cumpărat mijlocul, în momentul

achiziŃiei ( Cv0 ) şi în momentul evaluării ( Cve ).

Stabilirea valorii actuale

 g 
Vr = Vî 1 − u 
 100 

2.5. Evaluarea stocurilor

La multe întreprinderi, elementul de imobilizări „STOCURI“ are valori semnificative,

iar preluarea lor din bilanŃul exerciŃiului încheiat ar denatura considerabil valoarea
patrimonială a întreprinderii. Principalele elemente de stocuri avute în vedere de evaluator
sunt: stocurile de materii prime, materiale, piese de schimb, obiecte de inventar; stocuri de
producŃie în curs de execuŃie (neterminată); stocurile de produse finite.

Evaluarea imobilizărilor în curs

În această categorie se includ mijloacele aflate în execuŃie sau executate şi care nu au

intrat în funcŃiune. Ele figurează în evidenŃele contabile la nivelul cheltuielilor efectuate până
la momentul respectiv.
Evaluarea se va face în acest caz prin metoda costurilor pentru toate mijloacele la care
activitatea de punere în funcŃiune se desfăşoară normal.

Evaluarea imobilizărilor necorporale

Cheltuielile de constituire
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare
Concesiunile
Brevetele
Drepturile şi valorile
Programele informatice
Imobilizările necorporale în curs

37
 EVALUAREA BUNURILOR NECORPORALE

Metoda comparaŃiilor
Metoda bazată pe profit

- efectul încasărilor directe aferente activului respectiv;

- efectul creşterii veniturilor (încasărilor);
- efectul reducerii costurilor.

Metoda bazată pe costuri

Costul elementului intangibil are în vedere preŃul pe care îl va plăti un investitor pe un

astfel de element în alternativa achiziŃionării altuia nou.
Acesta se va stabili luând în considerare:
- costul de reproducere, respectiv, costul realizării unui element similar, dar nou;
- durata de viaŃă rămasă a elementului intangibil:
- până la expirarea protejării;
- reglementată de unele prevederi;
- înscrisă în contracte;
- tehnică.

EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE

- titlurile de participare;
- titlurile imobilizate în activitatea de portofoliu;
- lte titluri imobilizate;
- creanŃe imobilizate.
Aceste titluri diferă după intenŃia cu care au fost achiziŃionate.

METODOLOGIA EVALUĂRII ÎNTREPRINDERII

38
 ETAPELE EVALUĂRII ORGANIZAłIILOR

- informarea preliminară şi întocmirea documentaŃiei pentru participarea la licitaŃie;

- pregătirea acŃiunii;
- analiza diagnostic;
- evaluarea;
- redactarea raportului de evaluare.

REDACTAREA RAPORTULUI DE EVALUARE

I. Rezumat, concluzii şi recomandări

II. Prezentarea organizaŃiei sau activului supus evaluării
• amplasare
• reŃele
• relaŃii
• regim fiscal
• capitalul organizaŃiei – evoluŃie
• structura acŃionariatului
• obiect de activitate
• aspecte juridice
III. Prezentarea evaluatorilor
• C.V.- uri pentru persoane fizice
IV. Diagnosticul pentru evaluare
• Diagnosticul juridic
• Diagnosticul comercial
- poziŃia întreprinderii pe piaŃă
- riscuri legate de relaŃiile pe orizontală şi verticală
- riscuri legate de dependenŃa de anumiŃi furnizori
- riscuri legate de clienŃi
• Diagnosticul tehnic
- flux tehnologic
- grad de utilizare a echipamentelor

39
 • Diagnosticul financiar-contabil
• Puncte tari şi puncte slabe identificate în analiza diagnostic
V. Bazele lucrării de evaluare
• Expertize şi studii proprii sau însuşite
• Bibliografia utilizată
• Ipoteze de evaluare
- macroeconomice
- microeconomice
- raportul de schimb la care s-a oprit evaluatorul
- preŃurile de referinŃă – luna
- structura producŃiei
- structura cheltuielilor
• Factori de risc
- interni
- externi
VI. Metode de evaluare aplicate
VII. Gama de valori – valoarea acŃiunilor
VIII. Opiniile evaluatorului

METODE DE EVALUARE

Principalele grupe de metode utilizate în evaluarea întreprinderilor sunt:

• metode de evaluare pe bază de active;
• metode bazate pe venit:
- dividende;
- profit;
- cifra de afaceri.
• metode bazate pe comparaŃii;
• metode combinate (goodwill);
• alte metode.
Alegerea grupei de metode şi a metodelor care vor fi utilizate se va face luând în
considerare mai multe aspecte:

40
 - obiectivul evaluării;
- sectorul în care se încadrează rezultatele obŃinute de întreprinderea supusă
evaluării;
- dimensiunea întreprinderii;
- interesele persoanelor pentru care se face evaluarea;

- informaŃiile disponibile.

METODE DE EVALUARE PATRIMONIALĂ

Principalele avantaje ale evaluării prin metode patrimoniale sunt:

- elementele necesare evaluării se sistematizează după un model cunoscut – bilanŃul
contabil;
- se cunoaşte structura valorii firmei pe componente şi pot fi identificate
componentele cu o pondere mare în valoare;
- valoarea obŃinută poate fi un punct de plecare obiectiv în negociere;
- utilizează tehnici cunoscute ale metodei contabile de evaluare.
Metoda are însă şi destule dezavantaje:
- calculul activului net corectat este greoi şi de durată, acesta fiind de altfel
principalul inconvenient al metodei;
- de multe ori pentru evaluări sunt necesari şi specialişti în domenii distincte, cum ar
fi: terenuri, construcŃii, echipamente, anumite imobilizări necorporale etc.;
- în cazul în care echipa este formată din evaluatori prea exigenŃi, durata evaluării şi
costul acesteia pot creşte considerabil;
- durata mare a evaluării
-

METODA ACTIVULUI NET

- obŃinerea bilanŃului contabil;

- separarea elementelor patrimoniale care compun activul în două grupe: elemente
în afara exploatării şi elemente necesare exploatării;
- reevaluarea elementelor de activ;
- elaborarea bilanŃului după reevaluare;
- calculul valorii matematice şi a activului net corectat.

41
 Calculul activului net corectat

ANC = VM – D, în care:
VN – valoarea matematică a activului;
D – datoriile totale ale societăŃii.

ANC = Suma capitalurilor proprii + Soldul rezultat din reevaluare

METODE BAZATE PE VALOAREA SUBSTANłIALĂ

- valoarea substanŃială brută;

- valoarea substanŃială redusă;
- valoarea substanŃială netă.
Valoarea substanŃială brută(VSB):

VSB = ANC +Bsi – Bn - Bpî + D

Valoarea substanŃială redusă (VSR):

VSR = VSB – De

De – datorii de exploatare.
Valoarea substanŃială netă:

VSN = VSB – Datorii

Capitalurile permanente necesare exploatării

EVALUAREA PE BAZA PROFITULUI

42
 - stabilirea ratei de actualizare şi a coeficienŃilor multiplicatori;
- analiza capacităŃii întreprinderii de a produce anumite venituri;
- previziunea veniturilor viitoare;
- corectarea previziunilor;
- previziunea unor elemente adiŃionale ale valorii întreprinderii;
- calculul valorii întreprinderii.

Elemente de calcul:
- profitul viitor;
- perioada de referinŃă;
- rata de capitalizare.
Se pleacă în acest scop de la tabloul « Soldurilor intermediare de gestiune », dar se
utilizează prima parte a acestuia până la rezultatul din exploatare, care reflectă capacitatea
întreprinderii de a realiza un profit anual reproductibil.

Tabloul va fi elaborat în trei variante:

- varianta cu valorile efective preluate din bilanŃuri;
- varianta care conŃine corecŃiile (cu semnul plus sau minus);
- varianta corectată obŃinută prin adunarea algebrică a primelor două.
CorecŃiile au în vedere concluziile analizei diagnostic şi sunt de două tipuri:
a) corecŃii structurale, făcute pentru fiecare an sau trimestru în parte prin
analiza modului în care au fost calculaŃi indicatorii din sinteza menŃionată;
b) corecŃii care vizează asigurarea comparabilităŃii indicatorilor de acelaşi fel,
dar care se referă la perioade diferite de timp. Comparabilitatea trebuie
asigurată ca natură, dar mai ales după timp.

Previziunea
Previziunea profitului

Ipoteza unui profit constant

Ipoteza unui profit variabil

Perioada de referinŃă şi rata de capitalizare

43
 Perioada de referinŃă poate fi infinită sau finită, în funcŃie de natura întreprinderii şi
obiectivele avute în vedere de evaluator.
De cele mai multe ori se împarte perioada de referinŃă în două subperioade:
- perioada previziunilor explicite (cca. 5-10 ani) pentru care se stabilesc valori
anuale distincte;
- perioada previziunilor neexplicite care începe la finalul primei perioade şi durează
la infinit. Pe baza acesteia se calculează valoarea reziduală a întreprinderii.

Rata de capitalizare este stabilită diferit în funcŃie de indicatorul pe baza căruia se

măsoară venitul realizat de întreprindere: profit brut sau net, cash-flow, dividende.

Calculul valorii întreprinderii

Valoarea pe baza unui profit viitor constant

Valoarea pe baza unui profit viitor variabil

METODA FLUXURILOR DE DISPONIBILITĂłI

- previziunea cash flow-ului şi a valorii reziduale a întreprinderii;

- calculul ratei de actualizare care, de regulă, diferă de cea utilizată în cazul evaluării
pe bază de profit. Dacă în cazul profitului, rata de actualizare poate fi egală cu rata
de randament cerută de acŃionari, în cazul evaluării pe bază de cash flow, aceasta
trebuie să reflecte costul capitalului angajat pentru cumpărarea afacerii.

 metode globale de previziune: previziune simplificată, previziune pe

componente;
 metode analitice de previziune.

În ambele situaŃii, orizontul de previziune se împarte în două perioade distincte:

- perioada previziunilor formalizate, obiective, sau explicite pentru care putem
face previziuni credibile utilizând diferite tehnici de previziune;

44
 - perioada previziunilor neformalizate, care nu mai au la bază calcule, ci ipoteze
plauzibile. Valoarea aferentă acestor previziuni se înlocuieşte cu valoarea
reziduală a întreprinderii.

Elementele pentru previziunea globală a cash flow-ului

Anii
SpecificaŃii
N-4 N-3 ... N
1. Cifra de afaceri
2. Cheltuieli pentru exploatare
3. Dobânzi încasate
3. Impozitul pe profit
4. Profit net
4. Amortizarea
5. Cheltuieli financiare
6. Dividende pentru acŃiuni preferenŃiale
7. Modificarea necesarului de fond de rulment
8. Impozitul pe profit
9. Încasări din credite
10. Plata creditelor
10.InvestiŃii în imobilizări
12. Cash flow net pentru acŃionari CFn-4 CFn-3 .... CFn

În funcŃie de informaŃiile disponibile şi exigenŃele impuse de beneficiarul evaluării,

cash flow-ul poate fi previzionat global sau analitic.
Se poate proceda în două moduri:
 previziuni prin extrapolarea cash flow-ului corectat;
 previziuni prin extrapolarea componentelor cash flow-ului.

Calculul valorii întreprinderii

Orizontul de timp al previziunilor explicite pentru cash flow este de cca. 3-5 ani. Pot fi
şi situaŃii când se are în vedere un orizont mai mare, dar certitudinea realizării previziunilor
scade.
Dacă se cunosc valorile previzionate ale cash flow-ului, valoarea întreprinderii se va
obŃine cu relaŃia:

n CFi Vr
V =∑ + , în care:
i =1 (1 + r ) (1 + r )n
i

n – numărul de ani corespunzători orizontului previziunilor finite;

Vr – valoarea reziduală a întreprinderii.

45
 Dacă valoarea reziduală este estimată corect, valoarea întreprinderii nu este influenŃată
de orizontul previziunilor explicite.

Atunci când orizontul previziunilor explicite este mare (peste 8-10 ani), se poate face
abstracŃie de valoarea reziduală care este nesemnificativă (mai ales în cazul în care rata de
actualizare este mare).
Pentru o astfel de situaŃie valoarea întreprinderii poate fi:
n
CFi
V =∑ , n>8 sau
i =1 (1 + r )i
Dacă se pleacă de la o valoare constantă pentru cash flow obŃinută prin metoda globală
de previziune, valoarea întreprinderii poate fi calculată în două moduri:

- în ipoteza unui cash flow care creşte cu o rată constantă în perioada previziunilor
explicite:

n CF (1 + g ) i −1 Vr
V =∑ + , în care:
i =1 (1 + r )i
(1 + r )n
g = rata de creştere a cash flow-ului de la un an la altul.

Această ipoteză trebuie argumentată pe baza rezultatelor analizei diagnostic şi a

estimărilor făcute de manageri şi specialişti în planurile strategice.

RelaŃia utilizată (Modelul Gordon – Shapiro) are în vedere media anuală a cash flow-
ului şi creşterea acestuia de la un an la altul cu o rată g mai mică decât rata de actualizare
(g<r).

Pentru un n mare relaŃia devine:

CF (1 + r )n −(1 + g )n CF
V= ⋅ =
(1 + r )n
r−g r−g

Cele două relaŃii conduc la valori cu atât mai apropiate cu cât diferenŃa dintre r şi g
este mai mare.
- ipoteza unui cash flow care creşte o perioadă mare de timp este în majoritatea
situaŃiilor nerealistă. O astfel de ipoteză poate fi acceptată pentru 3-5 ani, la
întreprinderi aflate în faza de dezvoltare şi în condiŃiile unui mediu stabil. Mai
realistă este ipoteza unui cash flow care se modifică diferit în cadrul orizontului de
previziune, respectiv, rate g1, g2, g3, de regulă, aflate în relaŃia: g1 > g2 > g3.

46
METODE BAZATE PE GOODWILL

GW = VG – ANC

- calitatea superioară a managementului;

- calitatea resurselor umane;
- amplasament favorabil;
- reputaŃia întreprinderii;
- clientelă deosebită;
- produse de calitate superioară;
- atitudinea favorabilă a organismelor publice şi administrative faŃă de întreprindere;
- contracte cu valoare deosebită;
- marketing performant (promovare, relaŃii cu publicul, participare la târguri,
expoziŃii etc.), canale de distribuŃie performante;
- bonitatea şi solvabilitatea faŃă de terŃi;
- portofoliu superior de elemente tehnice necorporale (licenŃe, brevete, reŃete
chimice, specialişti cu calificare deosebită etc.), marcă recunoscută ş.a.

- metode bazate pe capitalizarea supraprofitului;

- metode directe;
- metode analitice.

Metode bazate pe capitalizarea supraprofitului

RelaŃia de calcul va fi:

n Sp i
Gw = ∑ , în care:
i =1 (1 + r )
i

Spt – supraprofitul previzionat pentru anul i.

47
 Pentru calcularea supraprofitului se utilizează mai multe metode, în special metode
patrimoniale şi metode bazate pe profit.

Calculul supraprofitului pe baza elementelor patrimoniale

Calculul supraprofitului pe baza profitului net

Calculul goodwill-ului prin metode directe

CALCULUL VALORII ÎNTREPRINDERII

Dacă se cunoaşte goodwill-ul, valoarea întreprinderii se poate calcula cu relaŃia:

V = ANC + GW

Prin urmare, folosirea acestei metode în evaluarea întreprinderii presupune mai întâi
calculul valorii patrimoniale şi este însoŃită de toate inconvenientele menŃionate la metoda
respectivă, la care se adaugă cele privind calculul goodwill-ului.
Plecând de la faptul că pentru calculul valorii se utilizează atât profitul, cât şi activul
net corectat, metoda bazată pe goodwill mai este numită şi metodă combinată de evaluare.

VALOAREA REZIDUALĂ A ÎNTREPRINDERII

Toate metodele de evaluare care au în vedere continuarea activităŃii întreprinderii

presupun estimarea previzională a unor indicatori de rezultate, cum ar fi: cifra de afaceri,
profitul, dividendele, cash flow-ul etc.
Previziuni corecte şi credibile putem face pentru un orizont finit, de regulă sub 10 ani,
în multe situaŃii pentru 5 ani. Dacă vom calcula valoarea întreprinderii doar pe baza
previziunilor explicite, vom ajunge la un nivel al acesteia care este mai mic decât cel real, ca

48
urmare a faptului că la finele acestei perioade, întreprinderea există şi mai are cel puŃin o
valoare patrimonială.
Valoarea pe care o are întreprinderea la orizontul de previziune aferent previziunilor
explicite se numeşte valoare reziduală. Această valoare se actualizează şi se adună la valoarea
calculată pe baza previziunilor explicite, obŃinându-se valoarea globală a întreprinderii. Pentru
a asigura unitatea metodologică de calcul, valoarea reziduală se va calcula pe baza aceluiaşi
indicator utilizat în previziunile explicite şi se va utiliza aceeaşi rată de actualizare.
Indicatorii de venit pe acŃiune pot reprezenta valori trecute sau previzionate.
O atenŃie deosebită trebuie acordată existenŃei legăturii dintre indicatorul de referinŃă
(profit, cifră de afaceri, cash flow) şi valoarea întreprinderii. Atunci când o astfel de legătură
nu poate fi demonstrată, metoda nu este aplicabilă.

BIBLIOGRAFIE

1. Avram, V., - Managementul procesului de creare a valorii în contextul guvernării

întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
2. Băileşteanu, Gh. - Diagnosticul şi evaluarea firmei, Editura Mirton, Timişoara, 1995
3. Băileşteanu, Gh. - Diagnostic, risc şi eficienŃă în afaceri, Editura Mirton, Timişoara,
1997
4. Bottin., C. - Diagnostic et changement, Les Editions d’Organisation, 1991
5. Brilman, J., Marie, C. - Manuel d’évaluation des entreprises, Les Editions
d’Organisation, 1993
6. Cabariu, L. – Analiza şi evaluarea societăŃilor comerciale, Editura Expert, Bucureşti,
2002
7. Claude, J., Tournier, Baptiste J. – L’évaluation d’entreprise, les Editions
d’Organisation, 1997
8. Dănescu, T. – Conducerea afacerilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
9. Deac, V., Bâgu, C. – Strategia firmei, Editura Eficient, Bucureşti, 2000
10. Deaconu, A. – Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo, Deva,
1998
11. Deaconu, A. – Evaluarea afacerilor, Editura Intelcredo, Deva, 2002
12. Dragotă, V., Dumitrescu, D. – Evaluarea întreprinderii, Lucrări aplicative şi studii de
caz, Editura Economică, Bucureşti, 2000
13. Dumitrescu, D, Dragotă, V, Ciobanu, A. - Evaluarea întreprinderilor, Editura
Economică, Bucureşti, 2002
14. Guatri, Luigi – The Valuation of Firms, Blackwell Publishers, Cambridge,
Massachusetts, 1994
15. Hada, T. – Diagnostic, restructurare şi perspective de privatizare, Editura Intelcredo,
Deva, 1997
16. IoniŃă, I., Bănacu, C., Stoica, M. – Evaluarea organizaŃiilor – Editura Economică,
Bucureşti, 2004

49
17. Işfănescu, A., Robu, V., Anghel, I. – Evaluarea întreprinderii, Editor Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001
18. Maxim, E., - Diagnosticarea şi evaluarea organizaŃiilor, Editura Sedcom Libris, Iaşi,
2004
19. Mărgulescu, D. ş.a. – Analiza economico-financiară, Editura FundaŃiei „România de
Mâine“, Bucureşti, 1999
20. MereuŃă, C. (coord.) – Analiza diagnostic a societăŃilor comerciale în economia de
tranziŃie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994
21. Niculescu, M. – Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997
22. Niculescu, M. – Diagnostic economic, vol. 1, Editura Economică, Bucureşti, 2003
23. Potie, Ch. – Diagnosticul calităŃii, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001
24. Stan, S. – Evaluarea întreprinderilor. Metode şi uzanŃe, Editura Teora, Bucureşti,
1999
25. Stan, S. – Evaluarea întreprinderilor necotate, Editor Tribuna Economică, Bucureşti,
2000
26. Toma, M., Chivulescu, M. – Ghid pentru diagnostic şi evaluarea întreprinderii,
CECCAR, 1996
27. Verboncu, I., Popa, I. – Diagnosticarea firmei – teorie şi aplicaŃii, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2001
28. * * * ANEVAR – Culegere de standarde, IROVAL, Bucureşti, 2001
29. * * * Analiza proiectelor de investiŃii – Banca de Export-Import a României – DirecŃia
Politici , 1994
30. * * * Legea nr.31 privind societăŃile comerciale, Monitorul Oficial nr. 126-127, 17
noiembrie, 1990
31. * * * Legea nr. 15 privind reorganizarea unităŃilor economice ca regii autonome şi
societăŃi comerciale, Monitorul Oficial, nr. 98, 8 august, 1990

50