Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Dupa 6-7 ani, scoala ocupa o buna parte din timpul copiilor. Activitatea de
invatare devine activitate fundamentala, dobandind functii principale in dezvoltarea
personalitatii. Ca atare, se produce o schimbare in ceea ce priveste pozitia jocului in
orarul vietii de fiecare zi, in ponderea si importanta lui, in structura si caracteristicile sale.
La varsta de 6 ani, jocurile copilului devin mai bogate in continut si mai variate.
In mod spontan ii place (sub forma de joc) sa deseneze, sa picteze, sa execute litere mari
de tipar pe care, in prealabil, le-a invatat aproape pe nesimtite de pe firmele magazinelor
sau din titlurile diferitelor reviste, carti etc. Scrierea este pentru copil, deocamdata, tot
joc, dovada faptului ca se realizeaza spontan. Copilul se joaca ’’de-a scrierea’’ numelui
sau cu majuscule. De multe ori literele efectuate de el sunt inverse, cu buclele si barele
repartizate altfel decat trebuie.
La 6-7 ani, copilul are tendinta de a oferi jucaria preferata invatatoarei de care s-a
atasat foarte mult. 323m128d
In jocurile colective, evolutia subiectelor este mai controlata, mai realista decat la
copilul prescolar. Jocurile baietilor si fetelor se diferentiaza, incorporand conduite
specifice. Baietii se integreaza de obicei in roluri active, specific barbatesti, fetele
transpun in jocurile lor activitati desfasurate de mama sau invatatoare, cu deosebire. Nu
vom intalni, sau vom intalni foarte rar, fete care sa-si asume roluri de luptatori
’’inarmati’’ cu pistoale, pusti, conducand in mare viteza si cu mult ’’risc’’ masini,
tancuri, avioane etc.
Dintre cele trei tipuri de joc descrise de Piaget (1971): jocul senzoriomotor, jocul
simbolic si jocul cu reguli (jocul social), cel din urma este caracteristic pentru copiii de
varsta scolara mica. Piaget descrie dezvoltarea progresiva a capacitatii de a intelege si
repeta regulile, prin delimitarea a catorva stadii:
o In primii ani de viata, copiii reactioneaza la jucarii asa cum le face lor placere,
neavand inca conceptul de regula.
o In jur de 4-5 ani poate aparea imitarea regulilor, dar acestea sunt modificate
pentru a se potrivi cu experienta personala, iar jocul nu este subordonat
scopului de a castiga.
o La 7-8 ani, castigul devine important. Piaget numeste acest moment stadiul
’’cooperarii incipiente’’, pentr ca acum copiii isi dau seama ca, pentr a castiga
trebuie sa respecte regulile.
o In final copiii ajung la stadiul ’’codificarii regulilor’’, cand toti jucatorii
inteleg regulile stabilite si sunt de acord sa le respecte (Cf. Mariana Popa,
2002, pp. 81-82).
Copiii care nu invata sa se joace dupa reguli sunt de obicei criticati sau exclusi din
joc pana invata sa se joace ca si ceilalti. Atitudinea fata de joc, necesitatea regulilor
alaturi de placerea data de activitatea ludica, pot avea ulterior efecte importante asupra
comportamentului.
O directie in care evolueaza jocurile cu reguli este aceea a jocurilor sportive, dupa
cum arata Ursula Schiopu in lucrarea citata (1970, pp.133-138). Astfel de jocuri se
intalnesc si la scolarii mici, in special la cei de 9-10 ani, dar nu sunt caracteristice acestei
varste. Specific jocurilor sportive este faptul ca ele implica multa miscare, fiind in
general jocuri de miscare. Ele include, in special, relatii competitive, desfasurandu-se, de
obicei, sub forma de intreceri. In jocurile sportive se constata nu numai roluri precise, dar
si reguli severe. Sub forma lor complexa, cu reguli exacte, cu o organizare mai riguroasa,
devin caracteristice preadolescentilor si adolescentilor.
Concluzii: