+(,121/,1(

Citation:
Daniel Nitu, Extended Confiscation. Confiscation. Third
Party Confiscation, 2017 CDP 44 (2017)

Content downloaded/printed from HeinOnline

Thu Jan 10 06:40:34 2019

-- Your use of this HeinOnline PDF indicates your

acceptance of HeinOnline's Terms and Conditions
of the license agreement available at
https://heinonline.org/HOL/License

-- The search text of this PDF is generated from

uncorrected OCR text.

-- To obtain permission to use this article beyond the scope

of your HeinOnline license, please use:

Copyright Information

Use QR Code reader to send PDF

to your smartphone or tablet device
 Confiscarea extinsd. Confiscarea special.
Confiscarea de la terti

lector univ. dr. Daniel NITU,

Facultateade Drept, UniversitateaBabes-Bolyai Cluj-Napoca,
avocat, Baroul Cluj

Extended confiscation. Confiscation. Third party confiscation

L ABSTRACT

The present study is a summary of the lecture given by the author at the
"Three Years from the new Criminal Codes" conference organized in Cluj-Napoca
on 3-4 March 2017 under the auspices of the Faculty of Law in Cluj.
Chronologically, aspects such as the regulation in the Romanian system of
the institution of extended confiscation and the conditions provided by the law in
order to order this are presented; afterwards, the analysis is focusing on the
elements that characterizethe institution in the regulation of the CriminalCode of
1969 and the current Criminal Code respectively. This comparative presentation
of the same institution in the two Codes tries to underline the elements of
difference, which theoretically should not have occurred, given that the provisions
of European law have been transposed by the same Law no 63 of 2012 in both the
criminallegislation inforce at that time and in the current CriminalCode, in force
since 1 February2014. The importance of reportingpossible items of distinction is
highlighted in the next section, when problems from the case law of the court
courts and of the ConstitutionalCourt on the subject of the more lenient law are
presented.
A distinct section is dedicated to the analysis of third party confiscation; the
subject of discussion is Directive 2014/42/EU of the European Parliamentand of
the Council of 3 April 2014 on the freezing and confiscation of instrumentalities
and proceeds of crime in the European Union and the status of its transposition in
the domestic law. As a conclusion, the author points out - despite official
communications - that the transposition of the Directive is far from being
achieved, which is also highlighted by the ongoing infringement procedure. The
correct and complete transposition of the provisions of the European instrument
requires a recalibrationeither of the entire system of CriminalLaw sanctions or at
least a redefinition of the safety measures in the sense proposed in the preamble of
the Directive. However, the various proposed and circulated draft laws focus only
Conferintd DANIEL NITU 45
on particularamendments regarding extended confiscation and try to regulate
the transientapplication of the new provisions in order to avoid censorship of the
Constitutional Court, but completely omit to regulate the element of maximum
relevance required by the Directive, namely third party confiscation.

Li KEYWORDS: confiscation, extended confiscation, Criminal Code of 1969,

Criminal Code, Law no 63 of 2012, ConstitutionalCourt, Directive 2014/42/EU of
the European Parliamentand of the Council of 3 April 2014 on the freezing and
confiscation of instrumentalities and proceeds of crime in the European Union,
draft laws, infringement procedure, third party certification.

pecte introductive - subiectul prezentArii

Subiectul prezentarii din cadrul conferintei ,,Trei ani de la noile Coduri

penale" a fost ales in considerarea dificultatilor deosebite pe care atft institutia
confiscarii speciale, cAt mai ales cea a confiscarii extinse le ridica in practica or-
ganelor judiciare, aspecte sesizate cu ocazia sustinerii mai multor prezentari pe
acest subiect in cadrul formarii profesionale continue a magistratilor, pe parcursul
anului 2016, respectiv inceputul anului 20171. Prin urmare, profitand si de discutiile
avute in cadrul sesiunilor anterior mentionate de formare profesionala continua,
am considerat ca prezentarea, lie ea si doar sintetica, a unora dintre problemele
identificate prezinta importanti, mai ales avand in vedere amploarea conferintei
(aproape 500 de participanti) $i faptul ca majoritatea auditoriului provenea din
mediul profesional al avocaturii, putand prelua inclusiv informatiile sifeedback-ul
oferit de participanti, in masura in care s-au confruntat cu astfel de probleme in
cazuistica lor de pana la acel moment 2
.

Un alt aspect care a determinat includerea pe agenda conferintei a temei a

constat in faptul ca, la nivel european, transpunerea recentei Directive 2014/42/UE
privind inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunii savarsite
in Uniunea Europeana se dovedeste a i mai mult decft dificila. Astfel, procedura
de infringement a fost declansata fati de un numar impresionat de state membre
care nu si-au indeplinit (sau nu au comunicat) indeplinirea obligatiei in termen,

1 Conferintele an fost organizate in cadrul proiectului ,,Intdrirea capacitdtii sistemului judiciar

romanesc de a rMspunde provocdrilor noilor schimbdri legislative si institutionale", finantat in cadrul
Programului R024 ,Jntdrirea capacitdtii judiciare si cooperare" prin Mecanismul Financiar Norvegian
2009-2014. Punctual, subiectul confiscdrii a fost atins la conferintele organizate de Institutul National
al Magistraturii in parteneriat cu Parchetul de pe lIngd Curtea de Apel Cluj (Cluj-Napoca, 13-14
octombrie 2016), Parchetul de pe lIngd Curtea de Apel Tg. Mures (Tg. Mures, 17-18 octombrie 2016),
Parchetul de pe lIngd Curtea de Apel Oradea (Oradea, 20-21 octombrie 2016), Curtea de Apel Tg. Mures
(Tg. Mures, 24-25 octombrie 2016), Parchetul de pe lIngd Curtea de Apel Bucuresti (Bucuresti, 10-11
noiembrie 2016), respectiv Curtea de Apel Alba (Alba lulia, 9-10 februarie 2017).
2 De altfel, o parte dintre discutiile avute in cadrul prezentei conferinte au putut fi valorificate la

seminarul organizat la Curtea de Apel Oradea (Oradea, 16-17 martie 2017), respectiv la conferinta
privind aspecte de practicd neunitard intervenite de la intrarea in vigoare a noului Cod penal si noului Cod
de procedurd penal organizatd la Institutul National al Magistraturii (Bucuresti, 11-12 septembrie 2017).
46 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintå
Romånia find unul dintre ele. Mai mult, asa cum vom vedea intr-o sectiune dis-
tinctå in continuare, atåt la momentul sustinerii conferintei, cåt si chiar actual-
mente - aproape de finalul anului 2017 - sunt vehiculate mai multe forme ale
unor proiecte de lege ce declamå ca obiectiv principal transpunerea dispozitiilor
din directivå in raport de care suntem incä restanti. Este vorba despre reformarea
confiscärii extinse, pentru a-i permite o functionare maj usoarä, respectiv despre
asa-numita confiscare de la terti. Realitatea ne demonstreazä inså faptul cä, trecånd
de faptul cä aceste proiecte nu au fost incä adoptate, oricum ele nu reusesc trans-
punerea dispozitiilor pe care si le propun, legiuitorul påränd incapabil (din motive
pe care nu le intelegem) så realizeze modul in care ar trebui så functioneze
confiscarea de la terti si includerea ei in reglementarea actualå a måsurilor de
sigurantå, respectiv a sanctiunilor penale.

aritia confiscärli extinse

Confiscarea extinså a fost introduså pentru prima datå in legislatia noastrå

penalå prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penal al
Romåniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul pena 3. Dupå cum se poate observa
cu usurintå chiar din titlul legii, prin intermediul acestui act normativ s-au modi-
ficat simultan atåt Codul penal la acea datå in vigoare (C. pen. 1969), cåt si Legea
nr. 286/2009 privind Codul penal (actualul Cod penal).
Motivat de transpunerea Deciziei-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24
februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avånd
legåturä cu infractiunea, reglementarea institutiei in dreptul nostru penal reprezenta o
obligatie asumatå de cätre legiuitor, odatå cu aderarea la Uniunea Europeanå. Evi-
dent, termenul-limitä de transpunere prevåzut in art. 6 alin. (1) din decizia-cadru
(15 martie 2007) nu a putut fi respectat 4 , dar cu sigurantä o intårziere de mai bine
de cinci ani nu are cum så flie justificatå.
Art. I din Legea nr. 63/2012 modificä C. pen. 1969, introducånd noul art. 1182
C. pen. 1969, iar art. II introduce in (la acel moment ,,viitorul Cod penal") art. 1121
C. pen. in mare parte, textele sunt identice, diferentele privind infractiunile pentru
care se pronuntå condamnarea si care au, sub rezerva indeplinirii si altor conditij
cumulative, ,,aptitudinea" de a forma convingerea instantei cä bunurile provin din
activitäti infractionale de aceeasi naturå, conducånd astfel la dispunerea confiscärii
extinse. 0 primä deosebire existå in raport cu lista privind categoriile de infrac-
tiuni, aceasta pe fondul diferentelor intre incriminärile existente in Codul penal
din 1969, respectiv in Codul penal actual. 0 a doua deosebire priveste conditia gra-
vitätii abstracte impuse ab initio de legiuitor pentru a putea discuta måcar despre

3 Publicatå in M. Of. nr. 258 din 19 aprilie 2012.

40 situatie atipicå (pentru legiuitorul romån), dar care aratå cä existå si solutii mai bune o repre-
zintå modul in care incå din 2004 a fost reglementat mandatul european de arestare in cadrul Legii
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarå internationalå in materie penalå, stipulåndu-se cä dispozitiile
vor fi incidente odatå cu aderarea la Uniunea Europeanå, respectiv existånd dispozitii tranzitorii privind
procedurile de exträdare aflate in curs la momentul aderårii.
Conferintå DANIEL NITU 47

posibila incidentå a institutiei nou-introduse - astfel, in Codul penal anterior, se

fåcea referire la ,,pedeapsa prevåzutå de lege (...), inchisoarea de cinci ani sau mai
mare (s.n.)", in timp ce in Codul in vigoare textul impune drept conditie minimalå
,,pedeapsa prevåzutå de lege (...), inchisoarea de patru ani sau mai mare (s.n.)".
Aparent, pare cå suntem in prezenta unei inadvertente, dar inclinåm så credem cå
vointa legiuitorului a fost in sensul reglementårii diferite. Ca argumente, invocåm in
primul rånd faptul cå (si pentru legiuitorul nostru) eroarea ar fi prea mare, mai ales
in conditiile in care discutåm despre un unic act normativ, ce contine (in realitate)
douå articole. In al doilea rånd, plecånd de la corelarea categoriior de infractiuni
mentionate cu dispozitiile din cele douå Coduri, inclinåm så consideråm cå legiui-
torul s-a raportat la logica pedepselor imbråtisatå in noua legislatie penalå, ce - cu
titlu de principiu - a reasezat pedepsele prevåzute de lege pentru majoritatea cate-
goriilor de infractiuni (cu anumite exceptii, cum ar fi infractiunile contra persoanei
sau cele de gravitate incontestabilå, de exemplu, contra sigurantei nationale, contra
umanitåtii si de råzboi etc.), in sensul diminuårii duratei acestora5 . Prin urmare,
corelativ, legiuitorul a prevåzut o linitå a maximului special usor diminuatå, pentru
a putea anticipa scåderea pedepsei prevåzute de lege in lumina noului Cod penal.
in fine, trecånd de aceste elemente de diferentiere, precizam cå, in cele ce
urmeazå, analiza si trimiterile noastre vor fi fåcute, de regulå, la textul din
cuprinsul actualului Cod penal. Motivele rezidå in faptul cå, asa cum vom vedea,
ulterior cristalizårii (in mod judicios) a jurisprudentei Curtii Constitutionale, este
putin probabil ca art. 1182 C. pen. 1969 så aibå aplicabilitate, tinånd seama de
incidenta legii penale mai favorabile si de intervalul relativ scurt de timp in care
acest text de lege a fost in vigoare (mai putin de doi ani). De asemenea, plecånd de
la titlul conferintei de fatå - ,,Trei ani de la noile Coduri penale" -, credem cå este
firesc ca analiza så se concentreze pe dispozitiile din noua legislatie penalå,
verificånd modul in care acestea functioneazå sau vor putea functiona in practica
judiciarå.

onditiile pentru a se putea dispune confiscarea extinså

Deja analizate in extenso in literatura de specialitate (motiv pentru nu dorim så

insiståm in mod deosebit asupra acestor aspecte in studiul nostru), conditfile cumu-
lative necesare pentru a se dispune confiscarea extinså sunt urmåtoarele:
a) såvårsireaunei infractiuni, pentru care se pronuntå o hotårårede condam-
nare definitivå;
b) existenta ståriide pericol;

' Pentru detalii, a se vedea V. Cioclei, Aspecte privind noua logicå a pedepselor in noul Proiectde
Cod penal, Caiete de Drept Penal, nr. 3/2009, p. 59. Autorul aratå cå unul din obiectivele principale ale
Codului a fost ,necesitatea reasezårii in limite normale a tratamentuluisanctionator, chiar dacå, din
acest punct de vedere, existå o abordare mult diferitå fatå de actuala (fosta - n.n.) reglementare,
abordare ce ne indreptåteste så vorbim despre o nouå logicå a pedepselor". A se vedea si C. Rotaru,
Criterii orientative pentru stabilirea limitelor pedepselor, Curierul Judiciar, nr. 5/2009, pp. 284-287,
unde se incearcå identificarea unor ,,repere pentru individualizarea legalå a pedepselor".
48 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintå
c) natura infractiuniicomise;
d) dobåndirea unor bunuri de cätre condamnat in valoare vädit mai mare
decéit veniturile licite, intr-o perioadä de cinci ani anteriorsesizärii instantei;
e) convingerea instantei cä bunurile respective provin din activitäti infrac-
tionale de aceeasinaturä cu infrac,tiuneapentru care s-a pronuntatcondamnarea.
Pe marginea conditiilor mai sus prezentate, vom face doar unele precizäri,
succinte, in legåturä cu aspecte de actualitate si care pun serioase probleme in
practica judiciarå.

1. Sävärsireaunei infractiun,pentru care se pronuntä o hotträrede

condamnaredefinitivt
Suntem in prezenta unicei måsuri de sigurantä pentru care posibilitatea
dispunerii acesteia este conditionatå de existenta infractiunii (nota bene - nu a
faptei prevåzute de legea penalå si nejustificate), ba, mai mult (suplimentar), este
necesar så se pronunte o hotåråre de condamnare definitivå.
Dacä in raport cu existenta infractiunii nu credem cä vor exista discutii, textul
de lege find clar si intelegånd ratiunea pentru care legiuitorul a ridicat ,,stan-
dardul" (cäci, pånä la urmå, confiscarea extinså priveste alte bunuri decåt cele
legate intr-un mod sau altul de infractiunea såvårsitä si constatatå prin hotårårea
definitivå pronuntatå in respectiva cauzä, frind altfel necesar un element-reper
extrem de solid), nu suntem la fel de convinsi in raport cu conditia ca pentru
infractiunea sau infractiunile såvårsite så se pronunte o hotåråre de condamnare.
Reamintim cä, in conceptia noii legi procesual penale, ,n cursul judecätii, actiunea
penalå se stinge prin råmånerea definitivå a hotärårii judecätoresti de condam-
nare, renuntarea la aplicarea pedepsei, amånarea aplicärii pedepsei, achitare sau
incetare a procesului penal" (art. 17 C. pr. pen.). Pe aceeasi linie de idei, art. 396
C. pr. pen., sub denumirea marginalå de ,,rezolvarea actiunii penale" prevede:
,,Instanta hotåråste asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntånd, dupå caz,
condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amånarea aplicärii pedepsei,
achitarea sau incetarea procesului penal". Se observå astfel cä ineditul institu-
tijlor analizate este si mai pregnant pe componenta dreptului procesual penal: ele
reprezintä noi solutii procesuale ce pot fi pronuntate de cätre instant 6 , distincte
de clasica solutie a condamnårii. Prin urmare, ne intrebåm dacä legiuitorul a
omis så facä referire la solutiile renuntärii la aplicarea pedepsei, respectiv la
amånarea aplicärii acesteia sau suntem in prezenta vointei sale exprese de a nu
permite incidenta confiscärii extinse in aceste cazuri. Cu sigurantå, tinånd seama
de conditiile de gravitate abstractå reglementate de Codul penal, pentru a putea
dispune aceste solutii (un maxim special de cel mult cinci ani in cazul renuntärii,
respectiv un maxim special de sub sapte ani in cazul amånårii aplicärii pedepsei),
respectiv de conditiile similare privind confiscarea extinså (cumulate cu lista
infractiunilor), vor fl rarisime situatiile in care vom putea discuta despre måsura de
sigurantå. Mai mult, in conditiile in care gravitatea abstractå a faptei ar permite

6A se vedea si D. Nitu, Anularea renuntärii si amånärii aplicäriipedepsei. Incongruente in apli-

carea practicä, Curierul Judiciar, nr. 3/2014, p. 163.

Conferintå DANIEL NITU 49
intersectarea acestor institutil, este putin probabil - pe criterii de oportunitate sau
temeinicie - ca aceeasi instantå de judecatå så constate cå ar fi incidente conditfile
confiscårii extinse (fårå a ne raporta la conditia condamnårii), dar så se orienteze
spre solutia renuntårii la aplicarea pedepsei sau, mai probabil, spre cea a amånårii
aplicårii acesteia. Totusi, depåsind aceste aspecte - corecte, de altfel -, credem cå
in teorie se pot imagina situatii in care solutia pronuntatå så fle una de renuntare
sau (mai probabil) de amånare si simultan så avem intrunite toate conditiile
confiscårii extinse. De lege lata, dispunerea måsurii de sigurantå in aceste conditii
ar reprezenta o analogie in defavoarea inculpatului, interziså de principiul legalitåtii
incriminårii si sanctiunii.
De lege ferenda, este discutabil dacå legiuitorul nu ar trebui så facå referire
in cuprinsul art. 1121 C. pen. si la solutiile renuntårii si amånårii tocmai pentru a
evita acele situatii rarisime, dar teoretic posibile in care måsura nu va putea fi
dispuså in mod legal 7 . Vom reveni inså asupra acestor aspecte cu ocazia prezen-
tårii proiectelor de lege ce urmåresc modificarea confiscårii extinse in incercarea
de a transpune Directiva 2014/42/UE privind inghetarea si confiscarea instrumen-
telor si produselor infractiunii såvårsite in Uniunea Europeanå. Vom vedea cå unele
forme ale proiectelor includ si aspectele mentionate in aceastå sectiune.

2. Existenta sttrii de pericol

Existenta stårii de pericol - ce este inlåturatå prin dispunerea confiscårii
extinse - este o conditie generalå privind måsurile de sigurantå, regåsitå in cu-
prinsul art. 107 alin. (1) C. pen. privind ,,scopul måsurilor de sigurantå".
Raportat la ipoteza particularå a confiscårii extinse, ne putem imagina exemple
in care dezideratul general al scopurilor måsurii de sigurantå så poatå fi usor
identificat si cuantificat. Spre exemplu, in cazul unei grupåri de crimå organizatå,
posibilitatea confiscårii (extinse) a bunurilor care nu pot fi justificate va duce la
lipsa de potentå financiarå a structurii, råpindu-i posibilitatea de a finanta in viitor
activitåti de naturå infractionalå. in astfel de ipoteze, isi dovedeste utilitatea måsura
confiscarii extinse: simpla sanctionare a liderilor grupårii si, eventual, a unor mem-
bri poate ajuta la destructurarea grupårii, dar este posibil ca liderii sau membrii
så fle inlocuiti de alte personaje din anturajul grupårii, ce doar preiau rolurile si
functiile celor incarcerati. Credem inså cå absenta posibilitåtilor de finantare in
viitor a activitåtilor infractionale va aduce un plus de sigurantå in prevenirea så-
vårsirii de infractiuni in viitor.
Legat de conditia in sine a inlåturårii stårii de pericol, rezultå cu puterea evidentei
cå aceastå conditie presupune ab initio o stare de pericol, måsura de sigurantå
urmårind exact inlåturarea acesteia. Prin urmare, se ridicå intrebarea legitimå

7 in sens contrar, s-ar putea invoca faptul cå atåt in decizia-cadru (art. 3), cåt si in directivå (art. 5)

terminologia in limba englezå trimite la notiunea de condamnare (conviction). Aråtåm inså cå aceeasi
notiune apare in varianta francezå ca reconnue coupable, respectiv cå oricum in unele sisteme institutii
ca renuntarea sau amånarea aplicårii pedepsei sunt consacrate doar ca forme de individualizare
judiciarå a pedepsei sau a executårii acesteia, nefiind reglementate distinct si pe plan procesual penal,
astfel cå e firesc så nu se facå trimitere si la astfel de solutli.
50 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintå
cum se va proba existenta stårii de pericol, element necesar pentru a putea
discuta despre necesitatea måsurii de sigurantä? Råspunsul, diferit de cel oferit in
doctrina clasicä ce a analizat institutia måsurilor de sigurantå, credem cä trebuie
så porneascä de la unele realitäti, si anume faptul cä såvårsirea faptei prevåzute
de legea penalå (infractiunea, in ipoteza particularä de fatå) conduce la o prezumtie
a existentei stårii de pericol. Suntem in prezenta unei prezumtii relative, ce poate fi
asadar rästurnatå prin proba contrarå, dar care prezintä avantajul cä organele
judiciare nu vor trebui så probeze existenta pericolului, acesta rezultånd implicit
din comiterea faptei penale ori a infractiunii, dupå caz.

3. Natura infractiunii comise

in cadrul conditiei de fatå, am reunit mai multe subconditii ce decurg din
analiza dispozitiilor art. 1182 C. pen., si anume: (i) natura infractiunilorcomise;
(ii) criteriul gravitätii;respectiv (iii) necesitatea stabiliriifaptului cä infractiunea
este susceptibiläså procure unfolos materialinculpatului.
Aceste subconditii au fost analizate in detaliu deja in literatura de specia-
litate, motiv pentru care la acest moment arätäm cä prin natura infractiunii
intelegem cä aceasta face parte din categoriile de infractiuni enumerate in cadrul
art. 1121 alin. (1) lit. a)-q) C. pen. Elementul trebuie conjugat cu conditia ca
pedeapsa preväzutå de lege pentru infractiuneacomiså säfie de minimum patru
ani (aspect usor redundant, cäci marea majoritate a infractiunilor din listå sunt
de mare gravitate, eventual unele infractiuni contra patrimoniului nu indeplinesc
conditia), respectiv cu necesitatea demonsträrii la cazul concret cä infractiunea
comisä si pentru care se pronuntä condamnareaeste susceptibiläså procurefolos
material inculpatului. Asa cum s-a mai arätat in doctrinå, dacä primele douå
conditii implicä o analizä in abstracto (verificarea listei si a pedepsei prevåzute de
lege), ultima conditie trebuie interpretatå obligatoriu ca impunånd o verificare de
la caz la caz, in concreto, a aptitudinii infractiunii comise de a procura folosul
patrimonial inculpatului 9
.

4. Dobändirea unor bunuri de cätre condamnat in valoare vädit mai mare

decät veniturile licite, intr-o perioad de cinci ani anterior sesizärii instantei
Alåturi de ultima conditie, ce va urma så flie prezentatå, aceastå conditie de-
monstreazä domeniul de incidentå distinct al confiscärii extinse fatå de confiscarea
specialå. Discutåm despre bunuri care nu au nicio legåturå sau tangentå cu

8 in sens critic, F. Streteanu, Consideratii privind confiscarea extinsä, Caiete de Drept Penal,
nr. 2/2012, p. 23, aråtåndu-se, in mod justificat, cä ,,legiuitorul ar fi avut posibilitatea ie så recurgå la o listå
de infractiuni, asa cum prevede si decizia-cadru, ie så stabileascå doar conditifle generale in care o infrac-
tiune poate atrage aplicarea acestei måsuri de sigurantå (prin referire la pedeapså, la profitul potential sau
efectiv realizat etc.). in mod regretabil inså, legiuitorul a suprapus cele douå tehnici, ajungånd la situatii in
care infractiuni din lista expres prevåzutå så fle excluse ca urmare a neindeplinirii conditiei referitoare la
pedeapsa legalå".
SIdem, pp. 23-24.
Conferintå DANIEL NITU 51
såvårsirea infractiunii pentru care se pronuntå hotårårea de condamnare, cåci in
caz contrar am l in prezenta conflscårii speciale. Acum, analiza se mutå pe faptul
cå se face dovada cå valoarea bunurilor inculpatului este disproportionatå fatå de
totalul veniturile sale licite.
in literatura de specialitate, a fost literalmente disecatå conditia de fatå,
pentru a se stabili criterii, algoritmi si pasi de urmat pentru veriflcarea acesteia.
Succint, reluåm cåteva dintre elementele punctuale fixate cu titlu de reper: vor fl
avute in vedere atåt bunurile mobile, cåt si cele imobile obtinute in perioada de
referintå; in evaluarea masei bunurilor dobåndite, nu vor fi avute in vedere bunurile
produse sau dobåndite prin comiterea infractiunii pentru care s-a pronuntat
condamnarea, bunuri pentru care s-a dispus confiscarea specialå sau, dupå caz,
restituirea in favoarea pårtii civile; pentru evaluarea valorii bunurilor vor fi luate
in considerare si bunurile transferate de cåtre persoana condamnatå sau de un
tert unui membru de familie sau altor persoane dintre cele enumerate la art. 1121
alin. (3) C. pen.; nu va prezenta relevantå dacå transferul s-a fåcut cu titlu oneros
sau cu titlu gratuit, inså, atunci cånd transferul s-a fåcut cu titlu oneros, la cate-
goria bunuri dobåndite se va contabiliza doar valoarea bunurilor respective, nu si
sumele sau bunurile primite in schimbul lor. in fine, toate criteriile mai sus
enumerate vor avea in vedere doar intervalul de referintå precizat expres de lege,
perioadade cinci ani inainte si, dacå este cazul, dupå momentul såvårsiriiinfrac-
tiunii, pånå la data emiterii actului de sesizare a instantei (asa-numitul ,,termen
de regresiune")1 0
.

in practica judiciarå, au fost conturate deja unele elemente privind modul de

verificare la cazul concret a aspectelor mentionate mai degrabå cu titlu teoretic mai
sus. Trecånd de discutiile privind legalitatea incidentei måsurii confiscårii extinse
in aceste cauze"l, s-a aråtat in mod corect cå este necesar: så fle identificate toate
sursele de venit (atentie, nu doar veniturile realizate de la locul de muncå, cum am
fi poate tentati, deci incluzånd inclusiv contracte de inchiriere, acte de vånzare-cum-
pårare etc.), så fle stabilit caracterul real sau fictiv al unor acte de instråinare, så
fle evaluate toate veniturile, dar si aproximate cheltuielile persoanei etc. 12
.

in fine, revenind la criterii, aråtåm cå, in general, sarcina probei atåt privind
bunurile detinute de cåtre condamnat (direct sau prin persoane interpuse), cåt si
pentru veniturile licite ale acestuia revine organelor judiciare (parchetul care

SIdem, p. 24.
" Facem referire la legea penalå mai favorabilå, aspecte peste care instantele pare-se cå au
trecut usor cu vederea, pierzånd din vedere existenta dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, dar
vom reveni asupra acestor aspecte, mai in detaliu, in sectiunea ce urmeazå.
2 Pentru detalii, a se vedea L.V. Lefterache, Confiscarea extinså, Curierul Judiciar, nr. 7/2015,
pp. 395-396. Asa cum aratå si autoarea, spetele identificate sunt preluate din Raportul Inspectiei
Judiciare nr. 4621/IJ/3699/DJ/2014 avånd ca obiect controlul tematic privind cauzele in care s-a dispus
måsura de sigurantå a confiscårii extinse si practica judiciarå in aceastå materie, aprobat prin hotå-
rårea nr. 116/18 februarie 2015 a Sectiei pentru Judecåtori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Mentionåm cå linkul indicat in articolul mentionat este actualmente nefunctional, dar raportul poate fi
totusi accesat online, inså anonimizat la adresa https://news247worldpressuk.com/2015/04/08/r-a-p-o-
r-t-d-e-c-o-n-t-r-o-l-privind-identificarea-dosarelor-in-care-instantele-de-judecata-au-dispus-masura-
de-siguranta-a-confiscarii-extinse-si-practica-judiciara-in-materie/.
52 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintä
solicitä dispunerea måsurii, respectiv instanta care dispune efectiv måsura)".
Subliniem cä, si in raport cu veniturile persoanei condamnate, tot organele judi-
ciare vor trebui så demonstreze la cazul concret faptul cä, insumate, indiferent de
sursa de provenientå, acestea nu puteau så justifice valoarea bunurilor pentru care
se ia in discutie mäsura confiscärii. in acest caz, pentru diferenta care nu poate fi
justificatå, instanta va dispune confiscarea extinsä, sub rezerva cä si ultima conditie,
mai jos prezentatå, va fi îndeplinitå.

5. Convingerea instantei c bunurile respective provin din activitäti

infractionale de aceeasi naturä cu infractiuneapentru care s-a
pronuntat condamnarea
Pe marginea acestei conditii, in literatura de specialitate s-a arätat cä ,,situatia
de fapt este decisivå pentru circumstantele reale si personale care formeazä con-
vingerea instantei cu privire la provenienta bunurilor fatå de care se dispune confis-
carea extinså"14 . Practic, textul de lege instituie aici o prezumtie judecätoreascä,
plecånd de la urmåtoarele elementell ale stårii de fapt deja dovedite: in primul ränd
såvårsirea infractiunii (pentru care se dispune condamnarea), in al doilea rändexis-
tenta unor bunuri care nu pot fi justificate de veniturile licite ale condamnatului, in
al treilea ränd alte elemente ale stårii de fapt, care sunt demonstrate si se pot
demonstra a fi relevante in cauzå16 . Aceste elemente-indicii conduc la fundamenta-
rea convingerii instantei (prezumtie simplå), si anume cä bunurile ce nu pot fi justi-
ficate au fost dobåndite din activitåti infractionale de natura celei sau celor pentru
care se pronuntä hotårårea de condamnare.
in fine, arätäm cä de lege lata, plecând de la dispozitiile in materie din deci-
zia-cadru [art. 3 pct. 3 lit. b)], credem cä este necesar så existe omogenitate intre
infractiunea pentru care se pronuntå condamnarea si activitåtile infractionale
distincte ce constituie sursa de provenientä a bunurilor ce nu pot fi justificatel7
.
Asadar, de exemplu, dacä infractiunea care face obiectul condamnårii priveste tra-
ficul de droguri, nu vor putea face obiectul confiscärii extinse de bunuri provenind
din activitåti infractionale din sfera coruptiei.

" F. Streteanu, op. cit., p. 26. Autorul aratå, suplimentar, cä ,,pentru identificarea bunurilor
detinute de inculpat se vor utiliza, in principal, mecanismele utilizate si in prezent pentru identificarea
si evaluarea bunurilor in procedura sechestrului asiguråtor, dar si orice alte mijloace de probå, mai
ales atunci când este vorba despre evaluarea cheltuielilor efectuate de cåtre inculpat".
14 L.V. Lefterache, op. cit., p. 395.
15 in doctrinä s-a fåcut referire la acestea sub denumirea ,,indicii" - pentru dezvoltåri, F. Streteanu,

op. cit., p. 27.

1" S-a exemplificat cu ipoteza unui traficant de droguri surprins la aeroport cu o cantitate de
droguri, la intoarcerea dintr-o tarå din America Latinå, iar din evidente apare cä persoana in cauzå a
efectuat drumuri repetate intr-o perioadå scurtå de timp pe acelasi traseu (ibidem). Alte exemple la
care ne-am putea gåndi ar fi un grup organizat care a comis mai multe furturi din magazine de lux
prin modalitäti atipice si in perioade de timp extrem de scurte, iar in perioada de referintä s-au comis
si alte jafuri cu un modus operandi similar, fårå ca autorii så fre identificati.
17 in literatura de specialitate se face referire la criteriul omogenitåtii (F. Streteanu, op. cit., pp. 27-28)

sau criteriul similaritätii (MI. Udroiu, Drept penal. Parteageneralä, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2016, p. 445).
Conferintá DANIEL NITU 53

IV. Aplicarea in timp a legii penale. Sintezá a jurisprudentei instantelor.

Deciziile Curtii Constitutionale

1. Preliminarii
Din perspectiva aplicárii in timp a legil penale, confiscarea extinsâ fiind inclusâ
in specia mâsurilor de sigurantâ, parte a genului sanctiunilor de drept penal, devine
incidentâ automat dispozitia din art. 15 alin. (2) din Constitutie privind retroactivi-
tatea legii penale mai favorabile. Desi fârâ a 1i declarate formal neconstitutionale,
prevederile art. 12 alin. (2) C. pen. 1969, conform cáruia ,,legea care prevede
mâsuri de sigurantâ sau mâsuri educative se aplicâ si infractiunilor care nu au fost
definitiv judecate pânâ la data intrârii in vigoare a legii noi", nu au aplicabilitate,
ele fiind înlâturare ca urmare a existentei prevederii exprese in Constitutie.
Prin urmare, dupâ cum s-a arátat in literatura de specialitate 18 , mâsura nu se va
putea aplica in cazul infractiunilor sâvârsite anterior noii reglementári (momentul
intrárii in vigoare a Legii nr. 63/2012). Acesta va 1i unicul element care va permite
sau nu incidenta confiscârii extinse, neprezentând relevantâ momentul dobândirii
bunurilor - insistâm aici in considerarea termenului de regresiune de cinci ani, ce
ar 1i putea 1i fârâ probleme situat anterior intrárii in vigoare a Legii nr. 63/2012,
in conditiile in care infractiunea pentru care se pronuntâ condamnarea este
sâvârsitâ dupâ acest moment 19
.

Din nefericire, vom vedea cá aceste coordonate atât de clar trasate de doctrinâ
chiar la momentul intrârii in vigoare a noii legi au fost Incâlcate atât de instantele
de drept comun [ce au aplicat dispozitiile art. 12 alin. (1) C. pen. 1969 in litera lui,

' F. Streteanu, op. cit., pp. 28-29.

19 Odatâ intratâ in vigoare noua reglementare, agentul cunoaste care sunt riscurile la care se
expune sâvârsind ulterior acestui moment o infractiune - ibidem [practic, sunt aceleasi argumente din
cazul infractiunilor cu duratâ de consumare in timp continuá, continuatâ, de obicei, pentru a se explica
de ce se aplicâ legea nouá, mai severâ, intregii unitâti infractionale odatâ ce un act sau o actiune ori o
inactiune a fost sâvârsit(â) ulterior intrárii in vigoare a noii reglementári]. in acest sens, in jurispru-
dentâ (anterior pronuntárii deciziilor Curtii Constitutionale la care vom face referire mai jos) s-a arátat
in modjudicios: ,,La data intrárii in vigoare a Legii nr. 63/2012 [(19 aprilie 2012) - aceasta afost datá
publicáriiin Monitorul Oficial, nu data intrárii in vigoare a legil, care a fost 22 aprilie2012 - (n.n.)],
legiuitorul a dorit sâ-i sanctioneze pe cei care, comitând infractiuni (...), au dobândit o serie de bunuri
sau alte valori si nu puteau justifica averea disproportionat de mare in raport cu veniturile realizate.
Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a dorit sâ realizeze o confiscare a bunurilor dobândite anterior datei
intrárii in vigoare a Legii nr. 63/2012 de la persoane ce au comis fapte (...) pânâ la momentul intrárii in
vigoare a legii, ci a dorit sâ sanctioneze acele persoane care, aflând de dispozitiile noii legii, nu au
inteles sá-si indrepte comportamentul si au comis sau au continuat sâ comitâ fapte (...) si dupá acea datâ.
Desi nu este o lege de amnistie, ci este o lege prin care se aplicâ sanctiuni si dintre cele mai consistente
asupra patrimoniului celor condamnati pentru fapte de coruplie, Legea nr. 63/2012 a inteles sá-i sanc-
tioneze numai pe aceia care nu au inleles sâ se indrepte dupâ data intrárii in vigoare a legii, perseve-
rând in activitatea infractionalâ. in speta dedusâ judecátii, nu putem vorbi despre fapte comise
înaintea intrárii in vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru a se pune problema retroactivitâtii legii, ci
vorbim de fapte comise la aproape un an de la momentul intrárii in vigoare a legii, astfel cá inculpatul
care cunostea consecintele aplicárii acestei legii si-a asumat riscul efectelor acesteia aspra patrimo-
niului sáu" - CA Timisoara, sectia penalâ, decizia nr. . . /A/26 mai 2014 (lipsa numârului deciziei este
urmare a preluárii datelor din Raportul Inspectiei Judiciare in forma anonimizatâ).
54 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintä
omitånd så se mai raporteze la dispozitiile constitutionale in vigoare de mai bine
de 20 de ani], cåt si de Curtea Constitutionalå, ce a creat un standard de protectie
suplimentar, pe care dispozitiile constitutionale sau conventionale nu il impuneau.

2. 0 sintezä ajurisprudenteiinstantelornoastre
Precizäm cä informatifle sunt preluate din Raportul de controlul al Inspectiei
Judiciare deja mentionat privind identificarea dosarelor fn care instantele de
judecatå au dispus mäsura de sigurantä a confiscärii extinse si practica judiciarä
fn materie, explicånd astfel de ce datele apar partial anonimizate.
Spre exemplu, într-o cauzä aflatå pe rolul Curtii de Apel Craiova (dosar
... /63/2011*), Tribunalul Dolj a respins solicitarea Ministerului Public privind
confiscarea, dar fn apel, s-a arätat cä ,,in cursuljudecäriicauzei au intrat in
vigoare disp. art. 1182 Cod penal (1969 - n.n.) care reglementeazä confiscarea
extinsä, acestea aplicändu-se retroactiv (s.n.), asa cum stabilesc disp. art. 12
alin. (2) Cod penal (1969 - n.n.), care consacrä retroactivitatealegii ce prevede
mäsuri de sigurantä sau mäsuri educative". Surprinzåtor, decizia a råmas defini-
tivå in recurs, instanta mentinånd måsura confiscärii extinse2 0

.
in acelasi sens, prin sentinta nr. 48/2010 (în dosarul nr. .. 95/2010), Tribunalul
Gorj a dispus confiscarea specialå pentru fapte comise fn 2008-2009. Prin decizia
penalå nr. 307/2013, Curtea de Apel a dispus confiscarea extinsä, instanta
concluzionånd urmåtoarele: ,Probele de la dosar au condus la suspiciunea prove-
nientei acestoradin activitateainfractionalä, deoarece nici unul dintre inculpati nu
a dovedit obtinerea acestor sume din surse licite, apreciindu-se incidente dispo-
zitiile art. 118 C. pen., referitorla confiscarea extinsä (s.n.), motiv pentru care s-a
dispus reformarea sentintei instantei de fond sub aspectul schimbärii temeiului
confiscärii". Din nou, instanta supremå a mentinut måsura confiscärii extinse dis-
puse fn cauzä (a se vedea decizia nr. 2794/10 octombrie 2014), dispozitiile constitu-
tionale reprezentånd o mare necunoscutå aparent pentru instanta supremä.
in fine, fn dosarul nr. ... /113/2012, Tribunalul Bräila a dispus confiscarea
extinså prin sentinta din 16 aprilie 2014. in apel, Curtea de Apel a dispus desfiin-
tarea solutiei, pe motiv cä nu erau fntrunite conditiile prevåzute de lege pentru
dispunerea måsurii, nu ca urmare a aplicärii legii penale mai favorabile. in acest
sens, fn motivare instanta de apel a arätat urmåtoarele: ,,Curtea observå cä, po-
trivit art. 12 alin. (2) C. pen. (1969, n.n.), legea care prevede mäsuri de sigurantå
sau mäsuri educative se aplicå si infractiunilorcare nu au fost definitiv judecate
pänå la data inträriiin vigoare a legii noi. Rezultä asadarcä, in materia mäsu-
rilor de sigurantä, nu se aplicäprincipiul legii penale mai favorabile (s. n.), ci
acela al retroactivitätiilegii penale, legea in vigoare la momentuljudecäriicauzei
flind legea conformå nevoilor societätii".

20 Tot asa, a se vedea CA Brasov, sectia penalå, decizia nr. ... /Ap din 12 februarie 2013 (dosarul
nr. .. 119/2012), prin care, in baza art. 1182 C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei
de 1.035 lei, cu mentiunea cä hotäårea a råmas definitivå la instanta supremå.
Conferintä DANIEL NITU 55
in fine, precizäm cä totusi (si din fericire) solutiile de mai sus au caracter
izolat, majoritatea instantelor raportåndu-se, in mod judicios, la dispozitiile consti-
tutionale, trecånd peste prevederile art. 12 alin. (2) C. pen. 1969 in considerarea
caracterului lor vådit neconstitutional, desi neconstatat niciodatå formal de
instanta de contencios constitutional. Spre exemplu, trimitem la o solutie a instantei
supreme (decizia nr. 2958/2013) in care s-a precizat expres cä,, dispozitiile art. 12
alin. (2) C. pen. 1969, care preväd cä legea care cuprinde mäsuri de sigurantäse
aplicä si infractiunilorcare nu au fost definitiv judecate pänä la data inträriiin
vigoare a legii noi, se interpreteazäconform principiului constitutional (s.n.)",
reglementat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, adåugåm noi. Salutand claritatea
si concizia acestei concluzii (de fapt, un adevår absolut), ne intrebåm - retoric

-
de ce oare nicio instantä nu a invocat din oficiu (dacä apårarea nu a fost capabilå
så sesizeze discutia) exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (2)
C. pen. 1969? Ultima verificare a prevederilor Legii nr. 47/1992, mai exact art. 29
alin. (2), ne aratå cä exista si posibilitatea ridicärii din oficiu a exceptiei.

3. Deciziile in materie ale Curtij Constitutionale

Institutia confiscärii extinse a reprezentat un element predilect la baza in-
vocärii unor exceptii de neconstitutionalitate - anticipat si chiar dacä formal legat
de alte institutii - chiar anterior intrårii in vigoare a Legii nr. 63/2012. Astfel,
instanta de contencios constitutional a trebuit så decidä asupra compatibilitätii
institutiei cu prezumtia caracterului licit al dobåndirii averii, sublinlind (a se vedea
decizia nr. 799/20111) cä ,,reglementareaprezumtiei dobändiriilicite a averii nu
impiedicå legiuitorulprimarsau delegat ca, in aplicareadispozitiilorart. 148 din
Constitutie - Integrarea in Uniunea Europeanä, så adopte reglementäri care så
permitå deplina respectarea legislatiei Uniunii in domeniul luptei impotriva cri-
minalitätii".
Concluzia mai sus expuså era logicä si era putin probabil ca instanta så se
depärteze de solutii similare adoptate de instantele constitutionale din mai multe
state membre, cäci, in fond, reglementare era impusä ca urmare a transpunerii
unei decizii-cadru. Totusi, probabil si in considerarea dezbaterilor pe marginea
utilitätii si constitutionalitätii institutiei nou-introduse, Curtea a preferat så fle extrem
de protectoare (poate chiar generoaså) din perspectiva aplicärii in timp a legii penale.
Astfel, prin decizia nr. 78/201422, instanta a arätat cä dispozitiile referitoare
la confiscarea extinså sunt constitutionale in måsura in care se aplicä numaifap-
telor sävärsite sub imperiul noii solutii legislative care a intervenit de la momen-
tul inträrii in vigoare a Legii nr. 63/2012, respectiv 22 aprilie 2012. Solutia era

" Decizia nr. 799/2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei României,
publicatå in M. Of. nr. 440 din 23 iunie 2011.
22 Decizia nr. 78/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. e) si
art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea
efecte psihoactive, altele decåt cele prevåzute de acte normative in vigoare, si a dispozitiilor art. 1182
alin. (2) lit. a) din Codul penal din 1969, publicatå in M. Of. nr. 273 din 14 aprilie 2014.
56 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintå
fireascå, ea fiind contraziså doar de unele hotåråri din practica judiciarå dintre
cele exemplificate in sectiunea anterioarå.
in fIne, Curtea a continuat seria cenzurårii institutiei si prin decizia nr. 356/201423
a decis cå dispozitiile art. 1182 C. pen. 1969 se aplicå doar in cazul unor bunuri
dobåndite ulterior intrårii in vigoare a Legii nr. 63/2012 (chiar dacå infractiu-
nile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise dupå aceastå datå). Solutia
a fost translatatå si in raport cu dispozitiile corespondente din Codul actual, sens
in care a fost pronuntatå decizia nr. 11/201524.

4. Concluzii
Concluziile ce pot fi trase in cadrul prezentei sectiuni este cå, asa cum ne-am
obisnuit in ultimii ani de aplicare a dispozitiilor de drept penal, sistemul nostru
este unul al extremelor: de la aplicarea in mod flagrant gresit a dispozitiilor noii
legi mai severe in mod retroactiv, contra principiilor constitutionale, s-a ajuns in
situatia opuså, unde normele vor putea functiona intr-un viitor relativ indepårtat,
ca urmare a ridicårii standardului de protectie de cåtre Curtea Constitutionalå,
dincolo de cerintele efectiv impuse de Constitutie.
Ce ingrijoreazå înså este faptul cå diferite complete de la instanta supremå
(forul judiciar, cel mai important al sistemului) pronuntå solutii radical diferite pe
exact aceleasi probleme juridice: aplicarea sau nu retroactivå a dispozitiilor art. 12
alin. (2) C. pen. 1969 (a se vedea ICCJ, sectia penalå, deciziile 2794/2014 versus
ICCJ, sectia penalå, decizia nr. 2958/2013).
Mai mult, ingrijoreazå faptul cå aceeasi instantå supremå, intr-o deplinå seni-
nåtate, pronuntå hotåråri (definitive), incålcånd deciziile Curtii Constitutionale.
Spre exemplu, decizia 2794/2014 a fost pronuntatå in 10 octombrie 2014, iar
decizia Curtii privind incidenta legii penale mai favorabile in materia confiscårii
extinse doar pentru fapte såvårsite ulterior datei de 22 aprilie 2012 (momentul
intrårii in vigoare a Legii nr. 63/2012) a fost publicatå in Monitorul Oficial in data
de 14 aprilie a aceluiasi an, pronuntarea fiind inså in 11 februarie. Or, in cauza
respectivå faptele erau comise in perioada 2008-2009.

jj. Cnfisarea de la terti de lege lata

Asa cum vom vedea in sectiunea urmåtoare, elementul de maximå noutate

adus de Directiva 2014/42/UE constå in ,,extinderea" confiscårii extinse (folosim
cu intentie aceastå repetitie), respectiv posibilitatea confiscårii - in premierå - direct
de la terte persoane. Astfel, pct. 24 din preambulul directivei prevede: ,,Practica
prin care o persoana suspectatå sau învinuitå transferå bunuri unei pårti terte in

` Decizia nr. 356/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1182

alin. (2) lit. a) din Codul penal din 1969, publicatå in M. Of. 691 din 22 septembrie 2014.
14 Decizia nr. 11/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1121 alin. (2)
lit. a) din Codul penal, publicatå in M. Of. 102 din 9 februarie 2015.
Conferintå DANIEL NITU 57

cunostintå de cauzå, in vederea evitårii confiscårii, este comunå si din ce in ce

mai råspånditå. Cadrul legislativ actual al Uniunii nu contine norme obligatorii
privind confiscarea bunurilor transferatecåtre pårti terte. Prin urmare, necesita-
tea de a permite confiscarea bunurilortransferatecåtre terti sau achizitionatede
acestia este din ce in ce mai pregnantå. Achizitionarea de cåtre un tert se referå
la situatii in care, de exemplu, bunurile aufost dobåndite, in mod direct sau indirect,
de exemplu printr-un intermediar, de cåtre tert de la o persoanå suspectatå sau
invinuitå, inclusiv atunci cånd infractiunea a fost såvårsitå in numele sau in
beneficiul acestuia, atunci cånd persoanainvinuitå nu are bunuri care så poatåf
confiscate. 0 astfel de confiscare ar trebui så fie posibilå cel putin in cazurile in
care tertii stiau sau arfi trebuit så stie cå scopul transferuluisau al achizitionårii
era evitarea confiscårii, pe baza unor elemente de fapt si circumstante concrete,
inclusiv a faptului cå transferul a avut loc in mod gratuit sau in schimbul unei
sume de bani semnificativ mai reduse decåt valoarea de piatå a bunurilor. Normele
privind confiscarea aplicatå tertilorar trebui så priveascå atåt persoanelefizice,
cåt si persoanelejuridice.in orice caz, nu ar trebui så se aducå atingere dreptu-
rilor tertilorde bunå-credintå".
Prin urmare, situatia-premiså de la care porneste legiuitorul european este
cå sistemele nationale ale statelor membre nu cunosc (reglementeazå) confiscarea
direct de la terti, motiv pentru care acestea trebuie så fre reglementate, in sco-
purile indicate, chiar dacå numai exemplificativ, in preambul.
Observåm inså cå, in practica instantelor noastre, organele judiciare s-au simtit
tentate så ,,ardå" unele etape, fåcånd unele confuzii si dispunånd de lege lata
confiscarea de la terti, desi aceasta nu a fost niciodatå reglementatå ca atare in dreptul
nostru si incå nu este propuså (vom vedea in sectiunea viitoare) nici ca proiect.
Sursa confuziilor? in primul rånd, credem cå este vorba despre intelegerea
eronatå a fundamentelor måsurilor de sigurantå (sanctiuni de drept penal, ce se pot
dispune, in general, in cazul persoanelor care au comis fapte prevåzute de legea
penalå), respectiv a principiilor dreptului penal (legalitatea sanctiunilor). in al
doilea rånd, incercåm så fim mai rezervati si credem cå unele texte de lege ce
mentioneazå tertii au condus instantele de judecatå la solutii pripite, pe fondul
unui entuziasm legat de dorinta aplicårii instrumentului confiscårii speciale sau
confiscårii extinse. Astfel, mentionåm aici dispozitiile art. 1121 alin. (3) C. pen., ce
prevåd cå ,,pentru aplicareadispozitiiloralin. (2) se va tine seama si de valoarea
bunurilor transferate de citre persoana condamnatå ori de un tert unui mem-
bru alfamiliei sau unei persoanejuridice (s.n.) asupra cåreiapersoana condam-
natå detine controlul", respectiv dispozitiile art. 249 C. pr. pen. privind måsurile
asiguråtorii, ce in alin. (4) prevåd cå masurile asiguråtoriiin vederea confiscårii
speciale sau confiscårii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau
inculpatului ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia cårora se aflå
bunurile ce urmeazå a fi confiscate (s.n.)". Prin urmare, odatå luate astfel de
måsuri asiguråtorii in cursul procesului, instantele au fost tentate så dispunå
direct confiscarea acestor bunuri, fårå a se preocupa de faptul cå dreptul substantial
nu permitea aceasta. Procedural, måsura asiguråtorie se dispune anticipat si
58 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintä
preventiv, pentru a garanta eventuala confiscare, dar evident cä institutia de drept
substantial - fIle ea confiscarea specialå ori extinså - se va dispune dacä sunt intrunite
conditiile cumulativ prevåzute de Codul penal. Or, pentru a dispune confiscarea
specialå de la tert este necesar ca acesta så fi comis o faptå tipicä si antijuridicä, iar
pentru a discuta despre confiscare extinså este necesar ca acesta så fi o comis o
infractiune pentru care chiar a fost condamnat.
Cu titlu exemplificativ, trimitem la decizia penalå nr. 888/A a Curtii de Apel
Bucuresti, sectia a II-a penalå [pronuntatå in dosar nr. 25497/3/2012** (255/2014)],
unde s-a dispus aplicarea måsurii de sigurantä a confiscärii speciale asupra bunu-
rilor altor persoane care nu aveau calitatea de pårti in procesul penal. in motivare,
s-a arätat cä ,,aplicarea måsurii de sigurantä a conflscärii speciale asupra bunurilor
altor persoane care nu au calitatea de parte in procesul penal derivå din specificul
infractiunii de spålare a banilor, find de esenta acestei infractiuni pozitionarea
bunurilor obtinute in mod fraudulos in patrimoniile mai multor persoane, in scopul
disimulårii acestora. Este posibilä asadar confiscarea bunurilor dobåndite prin
fapta penalå si atunci cånd acestea au fost insträinate unui tert, distinctia find
analizatå si in doctrinä in functie de buna sau reaua-credintä a tertului subdobån-
ditor si de caracterul oneros sau gratuit al insträinärii (Daniel Nitu, Modificärile
aduse in materia confiscärii de prevederile Legii nr. 278/2006, publ. in Caiete de
Drept Penal nr. 3/2006, p. 59). De altfel, si in practica Inaltei Curti de Casatie si
Justitie (decizia ICCJ, sectia penalå 2330 din 9 iunie 2011) s-a statuat cä, pentru
aplicarea måsurii de sigurantä a confiscärii speciale, nu este necesarä stabilirea
calitätii de parte responsabilä civilmente a unui subiect de drept, in patrimoniul
cäruia au intrat in mod formal sume de bani. Nicio dispozitie de drept material
sau formal nu pune vreo conditie de proprietate asupra bunurilor prevåzute de
art. 112 alin. (1) lit. e) C pen., ceea ce inseamnä cä aceste bunuri pot fi confiscate
de la un terti nepusi sub urmårire, singura Iimitä a acestui principiu fliind respectarea
drepturilor tertilor de bunä-credintå".
Pe marginea acestei decizii, punctual arätäm urmåtoarele:
- niciodatå nu am sustinut posibilitatea confiscärii de la terti de lege lata. Atåt
in materialul la care se face trimitere25 , cåt Si in alte ocazil, am precizat cä ne ima-
ginäm posibilitatea ca instanta penalå så poatå constata existenta unei conivente
frauduloase intre inculpat si terti (o formå de simulatie, un act civil lovit de nulitate
absolutå etc.). Ulterior constatärii acestor vicii, instanta penalå va putea, in baza
art. 52 C. pr. pen. privind chestiunile prealabile, så aducä inapoi in patrimoniul
inculpatului bunul sau bunurile fictiv transmise cätre terti, iar confiscarea så fIle dis-
puså de la acesta. De altfel, asa cum am arätat si in anul 2006, solutia noastrå nu
era originalå, ea bazåndu-se pe o altä propunere in acest sens, formulatå la ince-
putul anilor 200021;

2 D. Nitu, Modifcärile aduse in materia confiscärii de prevederile Legii nr. 278/2006, Caiete de
Drept Penal, nr. 3/2006, pp. 59-60.
2 C. Ecedi-Stoisavlevici, Confiscareaspecialå prin echivalent, Revista de Drept Penal, nr. 4/2001,
p. 83 si urm.
Conferintå DANIEL NITU 59
- decizia instantei supreme la care se face referire mentioneazä in considerente
legalitatea måsurilor asiguråtorii dispuse asupra bunurilor pårtii responsabile civil-
mente, in vederea reparårii prejudiciului, solutie asupra cäreia nu credem cä existå
dubii27 ;
- repetäm si aråtäm cä natura confiscärii speciale este de måsurä de sigurantå,
or, conform art. 107 alin. (2) C. pen., ,,måsurile de sigurantä se iau fatå de per-
soana care a comis ofaptå prevåzutå de legea penalå, nejustificatå (s.n.)".
Orice comentarii suplimentare sunt de prisos, credem la acest moment.
in acelasi context, tot cu titlu exemplificativ, arätäm cä prin decizia nr. 862/2015
(dosar nr. 28726/3/2006) tot Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penalå, a dispus
confiscarea specialå de la partea responsabilä civilmente. Din nou, faptul cä pårtile
responsabile civilmente - indiferent cåt de responsabile (in civil) - nu au comis vreo
faptå prevåzutå de legea penalå a prezentat putin interes.
in fine, subliniem cä am fost martori - in calitate de avocat - cånd repre-
zentantul Ministerului Public a pus concluzii pe fond pentru dispunerea confiscärii
speciale de la martor. Norocul martorului a fost cä instanta citise definitia må-
surilor de sigurantå. Pentru a nu fi acuzati de malitiozitate, nu indicäm numårul
dosarului sau al incheierii de sedintå, limitåndu-ne doar så precizäm cä este
vorba de o spetä de la finalul anului 2013, de pe raza Curtii de Apel Cluj.
in fine, intr-un articol de datå recentå, un autor, promotor al posibilitätii
dispunerii confiscärii direct de la terti, realizeazä o discutie amplå despre natura
måsurii de sigurantä (sanctiune penalå sau de drept penal), in incercarea atåt de a
justifica posibilitatea aplicärii ei retroactive, cåt si de a aduce in sfera dreptului
civil 28 , pentru a putea functiona direct de la tert. Mai apoi se precizeazä: in calitate
de practicieniai dreptului, avem datoriaså nu ne transformäm in executantifärä
viziune si ratiune: chematiflind så respectäm legea internå si interpretårileobli-
gatorii date de Curtea Constitutionalå, apreciem util a critica incercårile doctri-
nare de a convinge organelejudiciare så nu aplice legea care prevede måsuri de
sigurantä,fie si pentru respectareala valentele adagiului «Legea trebuie interpre-
tatå in sensul aplicåriiei, iar nu in sensul neaplicårii» 29 (...), se cuvine observat

27 ICCJ, seclia penalå, decizia nr. 2330/2011 (http://www.scfro): ,,Potrivit dispozitiilor art. 163
alin. (2) C. pr. pen., måsurile asiguråtorii in vederea reparårii pagubei se pot lua asupra bunurilor
inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente pånå la concurenta valorii probabile a pagubei.
Imprejurarea cä sumele de bani asupra cärora s-a instituit måsura sechestrului asiguråtor au fost
gåsite in locuinta pårintilor inculpatului R. din Constanta, unde acesta nu mai locuieste efectiv, nu
poate conduce la concluzia cä luarea måsurii asiguråtorii s-a facut cu incälcarea dispozitiilor legale in
materie, avånd in vedere imprejurarea cä existå dovezi cä aceste sume provin din activitatile ilicite ale
inculpatulu". De altfel, cu toatå bunåvointa, nu am putut identifica discutii in raport cu confiscarea de la
terti in cuprinsul deciziei, ba, mai mult, recursul pårintilor inculpatului (pärtile responsabile civilmente) a
fost respins ca inadmisibil (acestia nedeclarånd apel contra sentintei tribunalului).
11 C. Bogdan, Observatii criticeprivind regimul recuperäriiprodusului infractiunii in procesul de
transpunerea Directivei nr. 42/2014, 17 mai 2017, la adresa http://www.juridice.ro.
` Critica il vizeazå, in primul rånd, pe profesorul Streteanu, autoarea arätånd cä este necesarå, pe
cale de consecintå, orice delimitare de opinhile doctrinare care sustin ideea cä ,jurisprudenta CEDO asi-
mileazä confiscarea cu o pedeapså in aplicarea art. 7 CEDO", cu trimitere la hotäårea Welch impotriva
Regatului Unit, hotäåre din 9 februarie 1995 (avem asertiunea de la lila 24 a materialului intitulat
,,Documentare privind aplicarea principiului legii penale mai favorabile in conditiile inträrii in vigoare a
noului Cod penal, documentul intocmit in acest sens de cätre (...) Florin Streteanu, publicat pe site-ul Mi-
nisterului Justitiei). in al doilea rånd, este criticat profesul Zaraflu, precizåndu-se cä nu poate fi acceptatå
60 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintå
cå dispozitiile cuprinse in art. 112 alin. (1) lit. e) din Cod penal in vigoare - sediul
general at materiei confiscårii - nu impun conditia cå se poate confisca doar de la
proprietar. Potrivit acestor dispozitii, sunt supuse confiscårii speciale bunurile
dobånditeprin såvårsireafapteiprevåzute de legea penalå dacå nu sunt restituite
persoanei våtåmate si in måsura in care nu servesc la despågubireaacesteia.
Or, desi legiuitorulromån nu prevede expressis verbis institutia confiscårii de
la terti in procesul penal, nu mai putin adevårateste cå nicio dispozitie din legea
penalå romånå nu interzice aducerea la bugetul statului a produsului infractiunii
in måinile oricui s-ar gåsi (...).
Confiscarea de la terti nu este o institutie nouå in dreptul penal romån: nicio
dispozitie de drept materialsauformal nu pune vreo conditie de proprietateasupra
acestor bunurilorprevåzute de disp. art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., ceea ce inseam-
nå cå aceste bunuri potfi confiscate de la terti nepu{i sub urmårire, singura limitå
a acestui principiuflind respectarea drepturilortertilor de bunå-credintå, situatie
in care se va confisca de la inculpat emolumentul transferului".
Din nou, pe marginea acestor rånduri, credem cå trebuie så facem cåteva
observatii punctuale:
- in primul rånd, nu intelegem clasificarea sanctiune de drept penal versus
sanctiune penalå, mai mult, nu vedem importanta ei30 in conditfile in care este
unanim acceptat in doctrina si jurisprudenta noastrå cå måsurile de sigurantå sunt
sanctiuni penale 31 , respectiv cå ele se supun regulilor generale in materia aplicårii in
timp a legii penale (sens in care trimitem la recentele decizii ale Curtii Constitu-
tionale in materia confiscårii extinse);
- in al doilea rånd, ,,nu credem cå rolul practicianului este de a interpreta o
lege" in sensul aplicårii ei. Practicianul aplicå in principal legea, iar operatiunea
interpretårii legii apare ca o preconditie a aplicårii acesteia, cånd textul de lege
este echivoc, confuz, lato senso laså loc de interpretare. Or, in raport cu legislatia
noastrå in vigoare, nu credem cå este nimic de interpretat plecånd de la dispozitiile
art. 107 alin. (2) si ale art. 1121 C. pen. Orice altå ,,interpretare" constituie de fapt o
depåsire a limitelor normei penale, reprezentånd un prototip al analogiei in defa-
voarea inculpatului sau, mai corect spus, al pårtii responsabile civilmente, a mar-
torului, a tertului, probabil, dupå unil, a avocatului etc.

opinia acestuia (A. Zarafiu, Proceduråpenalå. Parteageneralå, partea specialå, Ed. C.H. Beck, Bucuresti,
2014, p. 249), unde se precizeazå cå ,,måsura confiscårii, atåt in forma simplå, cåt si extinså, este singura
måsurå de sigurantå care se aplicå doar persoanei condamnate, opinie care nu ii gåseste inså fundament
in textele de lege care reglementeazå institutia confiscårii in sistemul nostru de drept". Dacå in raport cu
teza privind confiscarea specialå din lucrarea profesorului Zarafiu critica poate fi partial acceptatå, dar
doar in sensul strict cå nu este necesarå condamnarea faptuitorului, nu credem cå celelalte argumente
pot fi acceptate, motivele rezidånd, credem, din intreaga noastrå expunere.
'('nacelasi sens, V. Pasca, Måsurilede sigurantå.Sanctiunipenale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998,
p. 34-35. Se aratå cå distinctia a fost lansatå de profesorul Dongoroz in 1939 si reluatå apoi in Explicatiile
teoretice din 1970, respectiv imbråtisatå ,,intr-un gest mai mult de respect pentru opera" sa de cåtre Vasile Pa-
padopol. in realitate, ,,distinctie intre sanctiuni penale si sanctiuni de drept penal nu se justificå nici din punctul
de vedere al stiintei dreptulul penal si nici din punct de vedere al continutului semantic" (idem, pp. 35-36).
1in acest sens, D. Hoffman, Confiscarea specialå in dreptul penal. Teorie si practicåjudiciarå,
Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, p. 12; C. Sima, Måsurile de sigurantåin dreptul penal contemporan,
Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, pp. 41-43. Ase vedea si V. Pasca, op. cit., pp. 112-116.
Conferintå DANIEL NITU 61

- in al treilea rånd, problemele cu care se confruntå practicianul pe fondul

dezvoltårii si rafinårii tehnicilor si metodelor de eludare a legii, in special in dome-
niu white collar crime, nu pot fi ignorate. Cu sigurantå inså nu organele judiciare
sunt cele care trebuie så modifice legea in aplicarea ei, ci evident doar legiuitorul,
cu respectarea tuturor cerintelor constitutionale si conventionale. Este exact sem-
nalul pe care legiuitorul european ni-i då, prin necesitatea transpunerii Directivei
2014/42/UE, care isi propune intocmai realizarea acestui obiectiv: posibilitatea
confiscårii direct de la terti, sub rezerva intrunirii anumitor conditii cumulative.
Concluzionånd, aråtåm cå de lege lata, oricåt de mult ne-am dori så intregim
bugetul statului, spoliat prin diferite scheme infractionale tot mai ingenioase, con-
fiscarea, fle ea specialå sau extinså, nu poate opera de la terti (prin terti intele-
gånd orice altå persoanå in afarå de cea care a comis o faptå prevåzutå de legea
penalå, in sensul art. 174 C. pen.). De altfel, cu riscul unei repetitii, subliniem cå
tocmai existenta Directivei 2014/42/UE este cel mai bun argument in acest sens

-
este un instrument normativ nou, ce iîi propune reglementarea acestei noi posi-
bilitåti, ce de lege lata nu existå, contrar unor interpretåri din doctrinå (de fapt,
din jurisprudentå, så fim mai exacti).
De lege lata, confiscarea specialå sau extinså va putea privi si bunurile aflate
initial si aparent in patrimoniul unor terte persoane doar dupå ce instanta penalå,
apiicånd regulile din materia de drept incidentå, in procesul penal, conform art. 52
C. pr. pen., va constata cå tertii sunt simpli posesori ai bunurilor, in realitate niste
interpusi ai fåptuitorului sau condamnatului (distinctie in functie de confiscarea
specialå sau cea extinså). Spre exemplu, am fi intr-o astfel de situatie cånd in
urma unei simulatii prin interpunere de persoane bunurile le-au fost in aparentå
transmise lor, desi in realitate beneficiarul (proprietarul) este in continuare in-
fractorul. Intr-o astfel de ipotezå, chiar dacå bunurile sunt preluate faptic din
ståpånirea altor persoane, confiscarea se dispune din patrimoniul infractorului,
unde intotdeauna s-au aflat bunurile. Actionånd astfel, instanta va putea dispune
confiscarea, fårå a se aduce atingere drepturilor tertilor - intr-adevår, este inså
necesar ca instanta penalå så inteleagå modul de functionare a unor institutii de
regulå de drept civil si så poatå opera cu ele in dreptul penal, fårå a ,,arde" etapele,
,,sårind" literalmente la tert. Varianta alternativå - ce pare så fle mai la indemåna
instantelor - este sortitå esecului pe termen mediu, cåci, din informatiile publice
la care am avut acces, in ambele cauze prezentate de pe rolul Curtii de Apel Bucu-
resti in care s-a dispus confiscarea de la terte persoane, existå plngeri pendente
pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Vi. Elementele de noutate aduse de directivå. Confiscarea supraextinså si

confiscarea de la terti

Directiva 2014/42/UE are ca obiectiv general incercarea de a lårgi domeniul

de aplicare a confiscårii speciale si al celei extinse.
Legat de confiscarea specialå, se reglementeazå posibilitatea confiscårii si in
cazul in care nu se mai pronuntå condamnarea (asa-numita non conviction
62 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintá
confiscation), pe fondul bolii sau al sustragerii persoanei de la proces, o ipotezá
care nu credem cá va pune probleme in sistemul nostru, ce si acum teoretic ar
putea permite confiscarea (specialá) in astfel de situatii.
Din perspectiva confiscárli extinse, aceasta se doreste a deveni ,,supraextinsá".
in acest sens, este redefinit conceputul de ,,produse provenite din sávârsirea de
infractiuni", ,,pentru a include produsele directe obtinute din activitatea infractio-
nalá si toate beneficiile indirecte rezultate din aceasta, inclusiv reinvestirea sau
transformarea produselor directe" (pct. 11 din preambul, respectiv art. 1 pct. 1), iar
definitia bunurilor care pot face obiectul confiscárli este extinsá (pct. 12 din pre-
ambul, respectiv art. 2 pct. 1). Din perspectiva confiscárii extinse, este lárgitá lista
infractiunilor care fac obiectul condamnárli si pot fundamenta aplicarea másuri,
respectiv este inláturat criteriul omogenitátii sau al sinilaritátii intre infractiunea
pentru care se pronuntá condamnarea si activitátile infractionale din care instanta
considerá cá au provenit bunurile ce nu pot fi justificate.
Elementul de maximá noutate este adus însá de dispozitiile art. 6. Sub denu-
mirea marginalá de ,,confiscarea aplicatá tertilor", se prevede:
(1) Statele membre adoptá másurile necesare pentru a permite confiscarea
produselorsau a altor bunuri a cáror valoare corespundeproduselorcare, in mod
direct sau indirect, au fost transferate de o persoaná suspectatá sau învinuitá
cátre terti sau care au fost dobândite de terti de la o persoaná suspectatá sau
învinuitá, cel putin in cazurile in care tertii stiau sau arfß trebuitsá stiefaptul cá
scopul transferului sau al achizitionáriiera evitarea confiscárii, pe baza unor
elemente de fapt si circumstante concrete, inclusiv a faptului cá transferul sau
dobândireaa avut loc in mod gratuitsau in schimbul unei sume de bani semnifi-
cativ mai reduse decât valoarea de piatá a bunurilor.
(2) Alin. (1) se interpreteazá astfel încât sá nu aducá atingere drepturilor
tertilor de buná-credintá.
incercând sá compatibilizeze noua institutie (asa-numita thirdparty confiscation)
cu necesitatea respectárii dreptului de proprietate al tertilor, art. 8 din directivá
instituie o serie de garantii procesuale pentru acestia (cale de atac eficace, proces
echitabil, asistentá si reprezentare juridicá, citare si comunicare etc.).
Dupá cum am mai mentionat in prima parte a studiului nostru, transpunerea
directivei in legislatiile statelor membre s-a dovedit mai dificilá decât era de anti-
cipat. in acest sens, termenul-limitá pentru transpunere a fost prelungit cu un un
an, pâná la data de 4 octombrie 2016. Ulterior acestui moment, la data de 24 no-
iembrie 2016, ca urmare a absentei comunicárli de cátre statele membre a informa-
tiilor privind transpunerea, Comisia a actionat in baza art. 258 TFUE, declansând
procedura de infringement contra urmátoarelor state: România, Lituania, Irlanda,
Estonia, Slovacia, Croatia, Ungaria, Portugalia, Belgia, Germania, Suedia, Grecia, Bul-
garia, Cipru, Cehia, Slovenia, Polonia, Luxemburg, Marea Britanie si Danemarca,
fácând oricum rezerve 2 . Nota bene - aceasta in conditiile in care informatille

12 Informatiile pot fi accesate la adresa: http://ec.europa.eu/atwork/applying-eu-law/infringements-

proceedingsÂnfringementdecision.sindex.cfin?langcode=EN&rdossier-&noncom=O&decisiondate_fromm
= &decisiondateto=&activeonly=&DG=HME&title=&submit=Search
Conferintå DANIEL NITU 63

oferite de Reteaua Judiciarå Europeanå aråtau cå statul nostru a comunicat deja

Comisiei actele normative adoptate in vederea transpunerii3 3 . Astfel, reiese, asa
cum vom vedea in continuare, caracterul mai degrabå formal al comunicårilor
efectuate de autoritåtile noastre, cel putin in raport cu prevederile acestei directive,
procesul de transpunere al dispozitiilor sale fiind departe de a fi finalizat.
in fIne, un exemplu pozitiv in materia transpunerii vine, ca o surprizå, tocmai
din partea Germaniei, stat care a fost mai mult decåt exigent cu respectarea drep-
turilor fundamentale in contextul implementårii unor instrumente europene3 4

.
Astfel, Germania pare a fi la ora actualå singurul stat care si-a indeplinit integral
obligatiile de transpunere (sau cel putin singurul care a comunicat toate informa-
tiile). Conform Retelei Judiciare Europene, Germania a implementat prevederile
Directivei 2014/42/EU la data de 1 iulie 2017, modificånd Codul penal in sensul
introducerii exprese a institutiei confiscårii de la terti35

.
[V11roiectele de lege privind transpunerea directivei

Informatfile comunicate Comisiei de cåtre autoritåtile noastre au practic acope-

rire, cåci o parte dintre dispozitiile directivei au fost transpuse - facem referire la
legislatia privind inflintarea si functionarea ANABI, respectiv la unele obligatii mai
degrabå institutionale si administrative privind colectarea datelor statistice si ra-
portarea lor.
Dispozitiile privind confiscarea supraextinså si, mai ales, confiscarea de la terti
reprezintå înså in continuare ,,proiecte" in asteptare pentru legiuitorul nostru.
Din perspectiva lårgirii cadrului confiscårii extinse, au fost vehiculate mai multe
forme de proiecte, ultima informatie vizånd adoptarea in cadrul Guvernului a unui
proiect in luna august 2017, proiect afiat incå in asteptare la Parlament, printre
(atåtea altele) proiecte de modificare a Codului penal.
Conform art. I din proiect, ,,alin. (1) si (2) ale art. 1121 din Legea nr. 286/2009
privind Codul penal, publicatå in Monitorul Oficial al Romåniei, Partea I, nr. 510 din
24 iulie 2009, cu modificårile si completårile ulterioare, se modificå si vor avea ur-
måtorul cuprins:
(1) Sunt supuse confiscårii si alte bunuri decåt cele mentionate la art. 112,
cåndfatå de o persoanå se dispune condamnareapentru ofaptå susceptibilå så îi
procure un folos materialsi pentru care pedeapsa prevåzutå de lege este închi-
soarea de patru ani sau mai mare, instanta îsiformeazå convingerea cå bunurile

https://www. ejn-crimjust.europa.eu/ejn/EJN Library StatusOflmpByCat.aspx?CategoryId=126

* Facem referire la dispozitiile privind mandatul european de arestare si la cenzura prevederilor
din dreptul intern care incercau transpunerea acestuia de cåtre Curtea Constitutionalå. Pentru detalii,
a se vedea K. Benke, Mandatul european de arestare in jurisprudenta instantelor constitutionale,
Studia Universitatis Babes-Bolyai, nr. 1/2007, la adresa https://studia.law.ubbcluj.ro/articol/232.
` A se vedea Gesetz zur Reform der strafrechtlichen Vermöigensabschipfung, Bundesgesetzblatt
Teil 1 (BGB 1), Nummer 22, 21 aprilie 2017 la adresa https://www.bgbl.de/xaver/bgbl/start.xav?startbk=
BundesanzeigerBGB&start=//*%5b@attrid=%27bgbll i 7s0872.pdf%27%5d# bgbl__%2F%2F*%5B%
40attrid%3D%27bgbl 1i7s0872.pd%27%5D__1509524157099.
64 Caiete de drept penal 0 nr. 4/2017 Conferintå
respective provin din activitåti infractionale. Convingerea instantei se poate baza
inclusiv pe disproportiadintre veniturile licite si avereapersoanei.
(2) Confßscarea extinså se dispune asupra bunurilor dobåndite de persoana
condamnatå intr-o perioadå de cinci ani inaintesi, dacå este cazul, dupå momen-
tul såvårsirii infractiunii, pånå la data emiterii actului de sesizare a instantei.
Confiscarea extinså poate fl dispuså si asupra bunurilor transferate cåtre terti,
dacå acestia stiau sau arfi trebuit så stie cå scopul transferului a fost evitarea
confßscårii".
Se poate observa cå se renuntå la lista categoriilor de infractiuni, se modificå
raportul dintre valoarea bunurilor si veniturile licite, existånd doar necesitatea
,,disproportiei" intre ele, respectiv nu mai apare criteriul omogenitåtii sau simila-
ritåtii dintre infractiunea pentru care se pronuntå condamnarea si activitåtile
infractionale din care provin bunurile ce nu pot i justificate. Suplimentar, din in-
formatile noastre, forma proiectului afiat in Parlament nu face referire doar la hotå-
rårea de condamnare, ci suplimentar, si la cea de renuntare la aplicarea pedepsei,
respectiv la amånarea aplicårii pedepsei.
Trecånd de faptul cå nu se corecteazå unele aspecte sesizate in doctrinå in
raport cu reglementarea confiscårii extinse 6 , se poate considera cå - in linii mari

-
se reuseste transpunerea prevederilor art. 5 din directivå privind confiscarea ex-
tinså. in schimb, proiectul in nicio formå vehiculatå nu face referire la confiscarea
direct de la tert, asa cum impun dispozitiile art. 6 din Directivå. Nota bene - aceasta
in conditiile in care finalul proiectului adoptat in august 2017 precizeazå expres
cå ,,prezenta lege transpune in legislatia nationalå art. 4 alin. (2), art. 5-7 (s.n.),
art. 8 alin. (1) si (6), art. 9 si art. 11 din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului
European si a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghetarea si confiscarea
instrumentelorsi produselor infractiunilorsåvårsite in Uniunea Europeanå, pu-
blicatå in JurnalulOficial al Uniunii Europene seriaL nr. 127 din 29 aprilie 2014,
precum si art. 8 alin. (4) din Directiva 2016/343/UE a ParlamentuluiEuropean si
a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale pre-
zumtiei de nevinovåtie si a dreptului de a fl prezent la proces in cadrul procedu-
rilorpenale, publicatå in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 65 din
11 martie 2016".
Se pare cå legiuitorul nu este capabil så inteleagå cå modificarea textului de
la art. 1121 C. pen. nu poate conduce la posibilitatea confiscårii direct de la terti.
Este necesarå o abordare complexå, fie a sanctiunilor de drept penal in general,
fie måcar a måsurilor de sigurantå, fie crearea unei noi categorii de måsuri, distincte
de cea a sanctiunilor penale/de drept penal. De altfel, pct. 25 din preambulul direc-
tivei då suficiente indicatii in acest sens, stipulånd cå statele membre au libertatea
de a defini confiscarea aplicatå tertilorca o måsurå accesorie sau alternativå
confiscårii directe (s.n.), dupå caz, in conformitate cu legislatia nationalå".

1 Criticile au vizat termenul de regresiune, respectiv raportarea la pericolul social abstract, nu la

cel concret pentru infractiunea pentru care se pronuntå hotårårea - pentru detalii, F. Streteanu,
op. cit., p. 23, pp. 25-26.
Conferint( DANIEL NITU 65

Specific directivelor, legiuitorul european nu este interesat de forma si mijloacele

prin care va fi transpus art. 6 în legislatia statelor membre, find preocupat doar
de atingerea rezultatului - posibilitatea legalà ca instrumentul de confiscare sà îl
vizeze direct pe tert. Or, în absenta unei modificàri fundamentale a opticii clasice
a legislatiei noastre asupra sanctiunilor penale si màsurilor de sigurantà, nu se va
permite niciodatà functionarea acestui instrument, contrar asteptàrilor legiuitorului
european si contrar ob1igatiilor asumate de càtre legiuitorul national în acest sens.
Ca o concluzie, ràmâne sà vedem forma finalà a legii privind modificarea
confiscàrii extinse, respectiv modalitatea în care legiuitorul va întelege sà îsi respecte
obligatiile internationale.