GÂNDIRE FARA CUVINTE: PREZENTARE PENTRU ETICA ANIMALELOR

*
José Luis Bermúdez
În gândirea fără cuvinte, îmi dezvolt un cadru filosofic pentru tratarea (cel puţin unele)
animale şi sugari umane ca "gânditori autentic".
1
Un gânditor autentic, eu-l ia, este o creatură care
se comportă în moduri care reflectă gândurile sale cu privire la mediul înconjurător - şi,
prin urmare, o creatură a cărui comportament trebuie să fie explicate în termeni
psihologici. Că multe animale sunt gânditori autentic este luate pentru acordate de
cercetare mult în etologie cognitive, dar oamenii de ştiinţă şi filozofi au
de multe ori a fost sceptic de ceea ce au nevoie pentru a fi dovezi anecdotice şi
antropomorfism tacită.
Obiectivele cartea mea sunt
• să stabilească criterii clare pentru identificarea când explicaţii psihologice sunt necesare
pentru creaturi non-lingvistice
• să arate modul în gânduri precise şi determinate poate fi atribuită creaturi non-lingvistice
• pentru a arăta modul în care explicaţiile psihologice pe care le dau de animale şi a
comportamentului copilului sunt continue cu explicaţiile psihologice pe care le dau de
limbaj folosesc creaturi
• să exploreze diferenţele dintre gândirea fără cuvinte şi gândire bazate pe limbă.
Această lucrare evidenţiază aspecte ale acestui cont, care sunt de cea mai mare relevanţă
pentru cei care lucrează în animale etică. Există o gamă de diferite nivele de sofisticare
cognitive în diferite de animale specii, în plus faţă de limite la tipurile de gândire disponibile
pentru creaturi non-lingvistice, şi-l poate fi important pentru moralităţii animale să ia în
considerare acest lucru în explorarea problemelor de moral semnificaţie şi obligaţiile pe
care am putea sau nu ar putea avea la animalele non-umane.
Comentariu: Există unele poziţii care acest
nu este cazul, cred, deci pot fi, probabil, este
explicaţii better.Psychological şi non-psihologice ale comportamentului
explicaţiile psihologice intra în joc atunci când forme non-psihologic de explicaţie
furnizează
insuficiente explicative şi predictive de pârghie. Tipice forme non-psihologic de explicaţie
apel la mecanisme de condiţionare asociative şi ceea ce sunt cunoscute ca innascute
eliberarea
mecanisme.
condiţionat sau pavloviană clasică apare atunci când o asociere este consolidată între o
stimul necondiţionată (alimente de exemplu, sau durere) şi un stimul condiţionat (de
exemplu, sunetul unui clopot).
Stimulul neconditionat genereaza de obicei un răspuns necondiţionată (de exemplu,
salivaţie). Ca o
Rezultatul de condiţionare a răspuns necondiţionată este generat de stimul
condiţionat.Multe
forme de instruire animale sunt bazate pe condiţionării clasice. Este condiţionării clasice
care face
clicurile şi fluiere eficiente recompense pentru câini şi delfini. În instrumentale (sau
operand)
condiţionat procesul de consolidare (sau pedeapsă) se aplică acţiunilor, mai degrabă
decât
răspunsuri fiziologice.
Potrivit modele behavioristă a comportamentului animal, toate comportamentul animalelor
este produsul de
fie condiţionat clasic sau instrumental, şi condiţionat este cu siguranţă tipul de animal
învăţare cel mai frecvent studiate în laborator. Etologi, cu toate acestea, au, de asemenea,
apel la
înnăscută eliberarea mecanisme pentru a explica comportamentul în sălbăticie.
2
mecanismele de eliberare sunt Innate
secvenţe fixe şi instinctiv de mişcări. De exemplu, atunci când nou-eclozat hering
pescăruşi
stimuli întâlni potrivire adult hering cioc pescăruş în culoare, lungime, şi mişcarea ei
răspunde prin ciugulesc. mecanisme Innate eliberarea au următoarele caracteristici.
3
• Acestea sunt declanşate de stimuli specifice.
• Ei au întotdeauna să aibă aceeaşi formă.
• Ei manifesta la toti membrii din speciile în cauză.

2
A se vedea, de exemplu, N. Tinbergen, Studiul de Instinct (Oxford: Oxford University
Press,
2003).
3
SEG Lea, Instinct, Mediu, si a comportamentului. (Londra: Methuen, 1984) • Apariţia lor
este în mare măsură independent de istorie creatura individului.
• După ce a lansat acestea nu pot fi variat.
• Ei au doar o singură funcţie.
mecanisme Innate eliberarea condiţionată şi răspunsurile sunt atât răspunsurile invariante
la
stimuli. În cazul în care animalul inregistreaza stimul relevante rezultatele corespunzătoare
de răspuns într-un mod
care pot fi, în general, pe deplin înţeles, a explicat şi a prezis fără apel la o
intermediar între stimul şi răspuns.
4
explicaţiile psihologice ale comportamentului numai
devin necesare atunci când nu link-uri invariante astfel de intrări-ieşiri pot fi
identificate.Esenţa unei
explicaţie psihologică este că explică comportamentul în ceea ce priveşte modul în care
creatura în cauză
reprezintă mediul său, mai degrabă decât pur şi simplu în termeni de stimuli care le
detectează. Psihologic
explicaţii face de obicei referire la modul în care organismul percepe mediul său, la ceea
ce
crede despre mediul înconjurător, şi la ceea ce doreşte să realizeze. Aceste credinte,
dorinte, şi
percepţiile permit organismelor să răspundă cu flexibilitate şi plastic pentru mediile lor - la
fel
situaţii pot permite acţiuni diferite în cazul în care o creatură aduce credinţe diferite şi
doreşte să-l, sau
percepe aceasta în moduri diferite.
Cum suntem noi pentru a determina care animalele conta ca gânditori autentic? Prin
identificarea speciilor
ai cărei membri se comportă în moduri care nu par a fi explicabil în termeni non-psihologic.
Orice astfel de hotărâre este provizoriu şi care poate fi anulat, deoarece s-ar putea
întoarce întotdeauna faptul că am fost
insuficient imaginativ în gândire cu privire la posibilităţile non-psihologic. Ceea ce nu este
provizorii şi defeasible, cu toate acestea, este hotărârea pe care multe specii se va dovedi
a conţine
gânditori autentic. Greutatea probelor puncte puternic la imposibilitatea de a
caracterizează
toate comportamentul animal în ceea ce priveşte non-psihologic.

4
Dar a se vedea A. Dickinson şi B. Balleine, "Acţiuni şi răspunsuri: psihologie dual de
comportamentul "în N. Eilan, B. Brewer, McCarthy şi R. (Eds.) (Oxford: Basil Blackwell,
1993) pentru pentru exemple de tipuri de răspuns condiţionat care nu par a necesita o
explanationThere psihologic este o distincţie de bază, apoi, între creaturi care se comportă
în moduri care necesită
explicaţie psihologică şi cele care nu. Acest lucru poate marca un punct de vedere moral
semnificativ împărţirea
linie. Este de remarcat, totuşi, că sensibilitate pare a fi necesare pentru unele forme
asociative de
învăţare. În cazul în care stimul necondiţionată este placere sau durere, sau ceva al căror
statut ca
recompensa / pedeapsa este o funcţie de caracterul său fenomenale, apoi doar fiinţe
sensibile sunt
capabile de învăţare prin condiţionat. Dacă sensibilitate este ceea ce contează pentru
semnificaţie morală, atunci
este deja construit în unele modele non-psihologic de explicaţie. Cu toate acestea, este
greu să
imagina că semnificaţia morală nu este o chestiune de grad - şi chiar dacă aceasta nu
este o chestiune de grad
vom avea nevoie în continuare de a face judecăţi morale de semnificaţie relativă.Oricum,
distincţia
între "pur şi simplu sensibile" creaturi şi creaturi gândire este probabil să fie relevante.
Propoziţiilor şi gândire non-propoziţională în creaturi non-lingvistice
S-ar putea fi acceptat că animalele de o anumită specie, la un anumit stadiu de dezvoltare
sunt
gânditori, în sensul că ele se comportă (cel puţin o parte din timp), în moduri care necesită
explicaţie psihologică. Dar există diferite tipuri de gândire la nivel non-lingvistice.
distincţie de bază este între gândire propoziţională şi non-propoziţiilor.
Potrivit lui Michael Dummett, tipurile de gândire disponibile pentru animale sunt doar un
subset al
tipurile central de gândire disponibile pentru limba-folosind creaturi.
5
Dummett acceptă că există
pot fi gânduri non-lingvistice, care poate fi avut atât de animale şi de limbă-utilizând
creaturi, dar el îi numeşte "proto-gânduri". Aceste proto-gânduri "nu au structura de
verbal şi-a exprimat gândurile ", ele nu sunt" gânduri cu drepturi depline ", ele" nu poate
pluti [liberă a
] De mediu, dar poate avea loc numai astfel cum este integrat cu activitatea curentă ", iar
vehiculul de gândire non-lingvistice este" imagini suprapuse spaţiale asupra percepţiilor
spaţiale ". Nu poate fi non-

5
M. Dummett, Originile filosofiei analitice (Londra: Duckworth, 1993). gânduri lingvistice,
dar acestea nu sunt "exact exprimabile în limbaj".
6
Aceasta este ceea ce eu numesc
concepţie minimalist de gândire non-lingvistice.
În conformitate cu abordarea minimalistă toate gândire non-lingvistice este
• context, legat
• în esenţă pragmatică şi dinamic
• vehicled prin imagini suprapuse spaţiale asupra percepţiilor spaţiale
• nestructurate
Proto-gânduri interpretează astfel conta ca instanţe de gândire-how-ului, mai degrabă
decât gândire (care a
trage o analogie cu distincţie bine-cunoscut Gilbert Ryle, între şti-how-ul şi
knowingthat).Dummett le asimilează în mod explicit la competenţe complexe
comportamentale.Scopul lor este
în esenţă, de control de răspunsuri la mediu, mai degrabă decât obţinerea de informaţii
despre asta. Ei nu au un conţinut determinat care pot fi puse în cuvinte. În toate aceste
privinţe
acestea sunt fundamental diferite de credinte, dorinte, atitudini şi alte propoziţiilor.
Una dintre promisiunile centrale ale gândirii fara cuvinte este că concepţia minimalist nu
poate
fie un cont complet de gândire non-lingvistice. gândire non-lingvistice merge dincolo de
percepţie,
pentru că există forme de comportament de animale pe care le putem explica doar prin
gândire de creaturi
efectuarea acestor acţiuni ca fiind convingerile cu drepturi depline şi dorinţe. Prin aceasta
vreau să spun că acestea sunt
convingeri şi dorinţe care reprezintă lumea în moduri care pot fi raportate corect în
propoziţii de
ceva nu prea diferite faţă de limba engleză -, dar nu identice cu limba engleză, deoarece
vom avea nevoie de
vocabular care reflectă diferenţele dintre modul în care ne "sculpta up" în lumea obiectelor
şi
modului în care mediul este perceput de către diferite tipuri de animale. explicaţiile
psihologice ale acestei
tip sunt explicaţii propoziţiilor atitudine.
Tipurile de comportament care, evident, cele mai ridică probleme pentru conceperea
minimalist sunt
cei care merg dincolo de "aici şi acum". Atunci când animalele reprezintă neprevăzute
între acţiunile

6
Toate citate din Dummett, Origins pp. 122-123.and rezultatele, poate în gândire despre
cum să mijloace adaptate la scopuri, ele sunt dincolo de
scheme senzorimotoare avute în vedere de concepţie minimalist. În mod similar, atunci
când se angajează în
utilizarea de scule şi alte forme de planificare pe termen lung. cimpanzeii Wild, de
exemplu, face două
diferite tipuri de baghete pentru scufundare în cuiburi de furnici şi termite din diferite tipuri
de sucursale.
7
Ei fac baghete pentru scufundare în roiuri de furnici prin luarea un băţ cativa metri lungime
şi demontarea
frunze partea stem şi frunze. Pentru scufundare în cuiburi de termite, pe de altă parte, le
folosesc baghete făcut
de viţă de vie sau ramurele mai flexibile, care sunt considerabil mai scurt şi care au un
scop muşcat, spre deosebire de
furnica baghetele.
Desigur, ca cu determinarea iniţială dacă avem de a face cu gânditori, la toate,
muncă atentă experimentale este necesar de a identifica atunci când explicaţii propoziţiilor
sunt necesare.
Aceasta este probabil zona cea mai intens studiat şi controversat al cogniţiei animale.Este,
de asemenea
potenţial zona de mai mare interes pentru etică animale. Aceasta este, de asemenea,
zona cea mai în cazul în care
lucrare de filozofie este obligată să explice adevărul, condiţiile de gândurile atribuite
creaturi non-lingvistice şi cum să meargă despre atribuirea astfel de gânduri.
8
În cazul în care se susţine că semnificaţia morală depinde de capacitatea de gândire
autentic, atunci este
natural (dar nu, desigur, obligatorii) să cred că există grade de semnificaţie morală
corelată cu grade de sofisticare cognitive. Linia de demarcaţie între gândirea
natură minimalist şi gândire de tipul celor propoziţionale poate fi bine important.
Limitele de gândire non-lingvistice: ascensiunea intenţionate şi ascensiunea semantice
În ceea ce priveşte etica animal este în cauză, ceea ce animalele nu pot face este probabil
să fie la fel de important ca
ce animale pot face. Multe dintre discuţiile semnificaţie morală face condiţionată special
tipuri de realizare cognitive. Unele dintre aceste realizări cognitive ar putea fi implicate în

7
A se vedea RW Byrne, Ape Thinking (Oxford: Oxford University Press, 1995).
8
Vezi Capitolele 4 şi 5 din Bermúdez, gândire şi fără cuvinte, pentru o imagine de
ansamblu mai scurte, JL
Bermúdez, "gândurile care atribuie creaturi non-lingvistice", Facta Philosophica 5, 313 -
334. tipuri de gândire non-lingvistice, am discutat deja. Să presupunem, de exemplu, că
moral
semnificaţie s-au gandit sa se limiteze la creaturi capabile de o preocupare pentru propriul
viitor.
S-ar putea să ia capacitatea de a se angaja în anumite tipuri de planificare rază lungă de
acţiune care urmează să fie dovezi pentru
astfel de preocupare.
Există o serie de modalităţi de gândire despre considerability morale, totuşi, că nu poate,
în
principiu se aplică creaturi non-lingvistice - sau, cel puţin, nu dacă unul dintre argumentele
centrale ale
Gândirea fara cuvinte este solidă. Din Cap. 8 I susţin că crezut că de nivel superior
(gândire despre
gândire) este dependente de limbă. În această secţiune voi prezenta o versiune revizuită a
argumentului de bază.
În următoarele secţiuni am trage unele din limitările faptul că indisponibilitatea de ordin
superior
gânduri pe cunoaştere animale.
Printr-un ordin superior crezut că vreau să spun un gând care ia un alt gând ca
obiect.Gânduri
despre stările mentale altuia conta ca gânduri de ordin superior, de exemplu, la fel ca şi
reflecţia asupra
propriilor stări mentale. Quine a descris odată ascensiune semantic ca "trecerea de la
vorbă la
anumiţi termeni pentru a vorbi despre ei ".
9
Prin analogie, putem caracteriza ca ascensiunea intenţionată
trecerea de la gândirea în anumite moduri de gândire cu privire la aceste moduri de
gândire. Meu argument, în
efect, este acela că ascensiunea intenţionat necesită o ascensiune semantice - care ne
putem gândi numai despre gândurile
prin gândire despre cuvinte.
Noi ar trebui să distingă de ordinul întâi gânduri ţintă din gândurile de ordin superior care
ar putea fi
îndreptate la ei. Convingerea mea că p este o ţintă gând. Acesta este obiectul de credinta
mea de ordin superior, care
Eu cred că p. gânduri ţintă trebuie să fie reprezentate să fie obiecte de gânduri de ordin
superior.
Există tot felul de lucruri se întâmplă sub pragul de conştiinţă atunci când ne gândim
(Probabil gândire implică manipularea propoziţii într-o limbă subpersonal de gândire,
pentru
de exemplu). Dar aceste evenimente subpersonal nu sunt ceea ce credem noi despre
cand ne gandim la propriile noastre

9
WVO Quine, Word şi Object (Cambridge MA: Harvard University Press, 1960) p.
271.
Clare Palmer
Clare Palmer
Comentariu: Structura de acest lucru nu este foarte buna.
Mă întreb dacă aţi putea stabili asta mai bine la
început prin a fi mai explicit şi mai uşor
detaliate despre modul în care moralităţii animală, utilizarea
afirmatiile despre cunoaştere animale pentru a sprijini lor
argumente despre starea morală? Apoi felul in care ai
scris acest lucru ar putea decurge mai lin.
Comentariu: Există ceva amuzant despre acest
teză? Sau este "noi", după p. începutul unei
propoziţie noi? gânduri. Există o diferenţă între gândirea despre gândurile şi gândirea
despre maşini
de gândire. Deci, întrebarea este: Cum trebuie să vizeze gândurile să fie reprezentate în
pentru ca acestea să fie
obiecte de gânduri de ordin superior?
Există două posibilităţi. Pe de o reprezentare de o parte ar putea fi asigurate simbolic
prin simboluri complexă a unui limbaj natural. A crezut că ar fi reprezentat, prin urmare,
, prin intermediul expresiei sale lingvistice şi ar apărea ca un obiect potenţial de qua
gândire lingvistice
entitate. Pe de altă parte, reprezentarea ar putea fi asigurate într-un mod analog, printr-un
fel
de model picturale. Pe această concepţie ale vehiculelor de gândire, pe care le găsim
dezvoltate în
moduri diferite în teorie mentale modele în psihologie de raţionament, şi în concepţia de
hărţi mentale invocate de Braddon-Mitchell şi Jackson, vehiculul de un gând este un
pictorial
reprezentare a stării de lucruri să fie gândit.
10
Argumentul în favoarea pedepselor limbaj publice şi împotriva modele pictural se bazează
pe
considerente de structura şi rolul inferentiale. Sunt presupunând că gândurile sunt
individualizate la
cel puţin în parte, prin rolul lor inferenţială. Ce face un anumit gând gândul că p este parţial
o
materie de relaţii inferenţiale în care este evident alte gânduri. Unele dintre aceste relaţii
sunt
relaţiile implicaţia (gândurile care presupun p şi că p implică gânduri), dar au, de
asemenea,
includ relaţiile probantă (gândurile a căror exploataţie adevărat ar fi dovezi bune pentru
gândire
că p este adevărat, şi gândurile care ar fi judecat mai probabil să fie adevărat dacă p ar fi
adevărat). Orice
gânditor capabil de o gândire de ordin superior crezut regizat la un gând ţintă trebuie,
aproape de
definiţie, au unele prindeţi dintre condiţiile de individualizare ţintă gândire. El trebuie să
aibă
unele înţeles a ceea ce este că el se gandeste. Nu este nimic ciudat aici pentru a de ordin
superior
gânduri. Aceasta este doar o aplicare a cerinţei foarte generală care să se gândească la
nimic

10
Teoria modele mentale a fost propus pentru prima dată în K. Craik, Natura Explicaţie
(Cambridge: Cambridge University Press, 1943) şi este cel mai complet dezvoltat
în P. Johnson-Laird, modele mentale (Cambridge: Cambridge University Press,
1983).Pentru
hărţi mentale a se vedea D. Braddon-Mitchell şi F. Jackson, filosofia minţii şi
Cognitie (Oxford: Blackwell, 1996). trebuie sa ai un fel de "acces cognitive", care permite o
pentru a alege asta lucru. Rezultă
că un gânditor de ordin superior trebuie să aibă un fel de a înţelege implicaţia şi relaţiile
probatorie
în care obiectivul crezut standuri.
11
Cel puţin unele dintre aceste implicaţia şi relaţii de probă sunt în funcţie de structura
crezut că p. Pentru a înţelege rolul inferenţial unui gând avem nevoie pentru a putea
pentru a putea vizualiza
ca alcătuită din componente distincte care pot fi integrate în alte gânduri şi, în plus, am
nevoie pentru a putea vizualiza ca alcătuit din acele componente într-un mod care
determină semantic sale
Valoarea (captarea astfel diferenţa dintre Bogotá gând adevărat este de capital din
Columbia
şi gândul fals Columbia este capitala Bogota). Am putea spune, prin urmare, că structura
a crezut că trebuie să fie limpede în reprezentarea constient accesibile, că este ţinta
mai mare de ordin gândire. Ultimul pas în argumentul este că structura de un gând nu
poate fi
limpede în fel dreptul de modul în gânduri care sunt reprezentate într-un mod pictural.
calificare este importantă, deoarece reprezentarea picturală în hărţi mentale şi modele
mentale nu
depind de o noţiune de izomorfism structurale dintre modelele / hărţi şi ceea ce ei
reprezintă. Relaţiile exploataţie între elemente ale modelului mental / Harta poate fi
mapate pe
relaţiile dintre obiecte în exploataţia de stat reprezentat de lucruri. Acest lucru vine în
foarte
în mod clar în următorul pasaj din Braddon-Mitchell şi Jackson.
Nu există nici o modalitate naturala de împărţirea o hartă la adevar sa-evaluabile
reprezentationale
articulaţiilor. Fiecare parte dintr-o hartă contribuie la conţinutul de reprezentare a întregului
hartă, în sensul că a avut acea parte a hărţii fost diferite, de reprezentare
conţinutul întregului ar fi fost diferite. Modificarea pic de harta a
Statele Unite ale Americii între New York şi Boston, şi ai schimba sistematic ceea ce
harta spune. Aceasta este parte din ceea ce face este adevărat că harta este structurat.Cu
toate acestea,
nu există nici o modalitate preferată de împărţirea hărţii în unităţi de bază de
reprezentare. Acolo
sunt multe puzzle-uri jigsaw s-ar putea face din harta, dar nimeni nu ar fi singur
au o cerere de a avea piese care au fost toţi şi numai unităţile cele mai de bază.
12

11
Gânditorul care crede că doar astfel de gânduri (spre deosebire de gândire despre ei) nu
nu trebuie să profite de aceste relaţii implicaţia şi probatorie. Ei pur şi simplu trebuie să te
gândeşti în
moduri care le respecta.
12
Braddon-Mitchell şi Jackson, filosofia minţii şi cunoaştere, p. 171.
Jose Bermudez 3/30/06 09:32
Şters: Am putea luciu aceasta, după cum urmează. reprezentări vizuale care nu au o
structură canonică. Lor
structură poate fi analizată în mai multe moduri diferite (corespunzătoare Jigsaw puzzle-uri
pe care o
se poate construi din ea), dar nici unul dintre acestea pot fi descrise corect ca da structura
stare de fapt.
Cu toate acestea, în scopul de a înţelege rolul inferenţial unui gând o face trebuie să
înţeleagă
structura canonică de acel gând (ceea ce este denumit adesea forma sa logică).Această
structură canonică
este limpede, deşi nu întotdeauna perfect limpede, atunci când gândurile sunt exprimate în
public
limba propoziţii. Acesta este motivul pentru care gândire de ordin superior depinde de
limbă. Numai
fraze public limbă poate face structura canonică a unui obiectiv gândire la dispoziţia
gânditori într-un mod care le permite să înţeleagă rolul inferenţiale obiectivului gândire.
încheierea de argument, apoi, este că gândirea despre gândire este disponibil numai
pentru creaturi languageusing.
Ce argument nu arată: Sentience şi gânduri de ordin superior
Unii filosofi au propus de ordin superior teorii gândit de constiinta (Rosenthal,
1986). Conform acestor teorii o stare mentală este conştientă dacă, şi numai dacă, este
obiectul unui
gândire de ordin superior. Având în vedere că doar sensibilitate este capacitatea de a
avea experienţe conştiente,
de ordin superior teorii gândit de constiinta restricţiona sensibilitate la creaturi capabile de
gândire
de ordin superior gânduri. Orice astfel de concluzie este potenţial foarte important pentru
etica animal, date fiind
greutatea, care este standard si pus pe suferinta animalelor în gândirea cu privire la
obligaţiile noastre de a
animale non-umane.
Trebuie subliniat, totuşi, că această concluzie nu în orice sens rezultă din
argument de la Ascent intenţionată a ascensiunii semantice. Argumentul presupune o
teorie a
constiinta. Acesta nu a propus să ofere o şi este perfect compatibil cu ideea că
animalele non-umane nu poate avea doar experienţe conştient (şi astfel încât să fie
conştiente), dar au, de asemenea
convingeri conştient şi dorinţe. Obiectul unei convingeri conştient este o stare de lucruri
din lume (sau, în cazul unei credinte false doar posibilă o stare de lucruri) şi argumentul
din intenţionate
Ascensiunea pe ascensiune semantic se aplică numai gânduri care au gânduri şi alte
obiecte lor. Ca
astfel ea nu oferă suport direct la argumentele care animalele nu pot fi simţitoare,
deoarece acestea nu sunt
capabile de a avea gânduri de ordin superior.
13
Ascent intenţionată şi înţelegerea altor minti
Este posibil pentru creaturi non-lingvistice să participe la practici de atribuirea psihologic
statele să animale congenere lor sau într-adevăr, la orice alte creaturi? În lumina
precedent
discuţie nu este greu de văzut de ce o clasă foarte largă de atribuţii psihologice ar trebui
să fie
indisponibil pentru creaturi non-lingvistice. Pentru a atribui o credinta, de exemplu, la un alt
creatura este
în esenţă, pentru a vedea că creatura ca în picioare într-un raport special la un gând -
relaţia de
crezând gândul de a fi adevărat. În mod evident, prin urmare, atribuirea unei convingeri
necesită o gândire
despre un gând. Este o forma canonică a ascensiunii intenţionate, care necesită a fi
capabil să "deţină o
gând în minte ".
Acest lucru are implicaţii potenţial de etica animal, în orice caz că link-uri semnificaţie
morală pentru a
capacitatea de a se angaja în anumite tipuri de reflecţie cu privire la stările mentale de
celelalte porcine - sau de a
capacitatea de a se angaja în tipurile de comportament (probabil comportament îngrijirea),
care presupune şi
implică astfel de reflecţie. Este important să se recunoască, totuşi, că argumentul din
intenţionate
Ascensiunea pe ascensiune semantic nu lasă creaturi non-lingvistic complet "minte-
orb". Acolo
sunt tipuri de stare mentală, care poate fi înţeleasă şi atribuite de către creaturi non-
lingvistice.

13
 Se poate oferi un sprijin indirect, cu toate acestea, pe unele modalităţi de dezvoltare de
ordin superior
teorii ale conştiinţei. Autori, cum ar fi Carruthers au susţinut că tipul de
gânduri de ordin superior necesare pentru constiinta sunt disponibile numai pentru creaturi
posedă o "teorie a mintii", şi aşa cum vom vedea mai în detaliu în secţiunea următoare,
argument de la Ascent intenţionată a ascensiunii semantice nu exclude teoriile din mintea
la
non-lingvistice nivel. Vezi p. Carruthers, "teoriile fizice de constiinta", European
Jurnalul de Filosofie 6, 203-222.
Clare Palmer
Comentariu: Mă întreb dacă aţi putea reformula
nota de subsol de a spune ceva de genul "dacă unul a avut o
vedere, cum ar fi Carruther lui, argumentând că tipul de
gânduri de ordin superior necesare pentru conştiinţa
(Şi, prin urmare, sensibilitate) sunt disponibile numai pentru
creaturi care posedă o teorie a mintii ... ". La
momentul în care modul în care se sugerează că fraza dvs.
argument oferă sprijin indirect la toate provocările
sensibilitate de animale, dar de fapt este doar la acele idei
de sensibilitate, care să înţeleagă în conştiinţa
does.To Carruthers mod de "a explica mai departe, avem nevoie să distingem două
moduri de gândire despre dorinţa.
14
Se poate
doresc un anumit lucru, sau se poate dorinţa ca o anumită stare de lucruri fi cazul. Acest
lucru este
distincţie între obiectiv-dorinţele şi-dorintele situaţie. La nivel de gândire verbalizable, a
distincţie poate fi marcat în termeni de două moduri diferite de a completa "dorinţelor X -"
teza.
O propoziţie atribui un obiectiv-dorinţă este completat de numele unui obiect sau de
numele de tipul celor
de chestii ("alimente" de ex). Dar atunci când o propoziţie atribuie o situaţie-dorinta,
aceasta este completat de un "care-"
clauză în care gol este umplut de o propoziţie completă specificând starea de lucruri în
întrebare.
Goal-dorinţele sunt mai mult de situaţia de bază-dorinţe. Contrastul este efectiv între
dorinţă
interpretată ca o atitudine propoziţională (în situaţia-dorinţele, care îi sunt atribuite prin
care-clauzele
alegerea în crezut că este obiectul dorinţei) şi mai fundamental obiectivul-dorinte care sunt
îndreptate nu la gânduri, ci mai degrabă la obiecte sau caracteristici. Nu există nici un
motiv non-lingvistice
creaturi nu ar trebui să poată atribui un scop doreşte să alţi agenţi. Argumentul de la
Ascent intenţionat nu pot obţine un grip, dat fiind că scopul-dorinţele sunt relaţiile dintre un
subiect şi un
obiect / caracteristică, mai degrabă decât între un subiect şi o propunere.
Abilitatea de a atribui un scop dorinţele merge mână în mână cu o înţelegere de bază a
intenţionată, adică directionat spre un scop, comportament. Deşi, desigur, vor fi diferite
grade de complexitate în comportamentul directionat spre un scop, în funcţie de bogăţia
de dorinţe şi
convingeri prin care este condus, o creatură capabilă de a atribui obiectiv-dorintele va fi
capabil să facă
distincţie de bază între comportamente intenţionate, pe de o parte, şi mişcările aleatorii şi
reacţii instinctive pe de altă parte. O acţiune scop este o acţiune pentru care o goaldesire
motivant poate fi identificat.
Goal-dorinte nu pot fi singurele state mentale care pot fi identificate şi atribuite de către
creaturi non-lingvistice. Este greu de a vedea, de exemplu, modul în care un obiectiv-
dorinta pot fi atribuite la o creatură

14
A se vedea Bermúdez, gândire fără cuvinte, pp. 48-9. fără dovezi unele dintre informaţiile
de care creatura dispune cu privire la mediul său. La
minimul aceste informaţii vor fi de percepţie. Pentru a şti ce scop dorinţa de-ar putea fi
motivant
o creatură la un moment dat o creatură trebuie să ştie, în primul rând, ce scop se
desfăşoară şi, pe de altă parte,
cum s-ar putea aştepta în mod rezonabil în acest scop să fie realizat prin comportamentul
său actual. Ambele din aceste
necesită cunoaşterea la care caracteristici ale mediului său creatura este perceptual
sensibil. În cazul în care,
prin urmare, o creatură non-lingvistice este de a fi în măsură să-atribut obiectiv doreşte să
o creatura coleg ea
trebuie să fie în măsură să formuleze ipoteze despre ce creatură este percepe.
Aici putem distinge două moduri de gândire despre a vedea urmând Dretske în
distincţie între simplu să vadă şi epistemică vedea. Potrivit Dretske, ceea ce vedem în
simple văzând (sau ceea ce el numeşte non-epistemice a vedea) "este o funcţie numai de
ceea ce există este de a vedea
şi ceea ce, având în vedere aparatul nostru vizual, precum şi condiţiile în care îl folosesc,
suntem capabili de
de diferenţiere vizual ".
15
În schimb, văzând epistemice implică în picioare într-o legătură cu un
propoziţia (un gând). Epistemice văzând implică văzând că ceva este cazul.
Argumentul din ascensiune intenţionate arată că creaturi non-lingvistice nu sunt capabile
de
înţelegere epistemică vedea, deoarece acest lucru implică gândire despre relaţia percepe
la un
gândire. Dar acest lucru este perfect compatibil cu creaturi non-lingvistice fiind capabil de
a gândi
despre relaţiile directe perceptuale în care alte creaturi stau la obiecte. Acest lucru permite
creaturi non-lingvistice de a se angaja într-o formă primitivă de explicaţie psihologică. O
creatură care
ştie ce doreşte între peştii congeneri, sau prădător şi are un sentiment de sensibilitate sale
perceptuale
aspectul de mediu (precum şi o înţelegere a capacităţilor sale motor) se pot aştepta să fie
capabil să prezică comportamentul său cu un oarecare succes.
Această interpretare restrictivă a "mintea-lectură" abilitati ale unor creaturi non-lingvistice
este compatibil cu cercetările recente mult în măsura în care primatele non-umane poate
în mod corespunzător fi descrisă ca având o "teorie a mintii". Nu sunt bine documentate
exemple de

15
Dretske F., Văzând şi Ştiind (Londra: Routledge, 1969) p. comportament 76.primate că
unii elevi proeminente ale comportamentului animal s-au gândit poate fi doar
interpretată ca exemple de înşelăciune interpersonale.
16
Dar avizul consens între
primatologi este faptul că o interpretare mai zgârcit din aceste comportamente este de
preferat.
17
Multe exemple a ceea ce a ajuns să fie numit înşelăciune tactice poate fi înţeleasă ca
manipulare, nu de atitudini propoziţionale altuia, ci pur şi simplu din punctul lor de vedere
vizual. Aici
este un exemplu de înşelăciune tactice într-o trupa de babuini din Etiopia, care se
pretează la un astfel de
interpretare:
O femela adulta, a petrecut 20 de minute în schimbarea treptat într-o poziţie aşezat pe o
distanţă de aproximativ 2 milioane de la un loc în spatele o stâncă de aproximativ 50 cm
înălţime în cazul în care ea a început să
mire adept the subadult masculin al grupului - o interacţiune nu este tolerată de către
adulţi de sex masculin. Aşa cum am fost observarea de pe o stâncă uşor mai sus
[animalele] am putut judeca
că liderul adulţi de sex masculin ar putea, din poziţia sa de repaus, a se vedea coada,
spate şi
creştetul capului femelei, dar nu ei faţă, braţe şi faţă: masculul subadult stătea în
o poziţie aplecat fiind în acelaşi timp îngrijit, şi a fost, de asemenea, invizibil pentru
lider.Liderul
ar putea astfel vedea că ea a fost prezent, dar probabil că ea nu îngrijit.
18
Comportamentul de babuin de sex feminin, presupunând că aceasta este într-adevăr,
pentru a conta ca o instanţă a tactice
înşelăciune, nu pare să solicite reprezintă credinţele mascul alfa. Ce este ea face
profită de o înţelegere a mascul alfa vizual "ia" cu privire la situaţia de a scăpa
detectare. The babuin femeie are nevoie doar de a aprecia linia de mascul alfa de vedere
şi faptul
că el ar fi împiedicat de la a vedea de sex masculin subadult de rock interveniente.Aceasta
pare
ferm la nivelul de a vedea, mai degrabă decât simple epistemică vadă.
Acest exemplu (şi discuţia de origine animală "minte-lectură", mai general), arată că
argument de la Ascent intenţionate la urcare semantic este compatibil cu luarea non-
lingvistice
animalele să aibă abilităţi cognitive destul de sofisticate. Argumentul cere teoreticieni să se
gândească

16
A se vedea, de exemplu, lucrări în RW Byrne şi albi A. (eds.), machiavelice
Intelligence (Oxford: Oxford University Press, 1995); D. Premack şi G. Woodruff.
"Are cimpanzeu au o teorie a minţii?", Comportamentale şi Ştiinţe Brain 1, 515 -
526; şi F. de Waal, Politica Himera: Putere şi Sex Printre Apes (Londra:
Jonathan Cape, 1982).
17
De exemplu, D. Povinelli, "Himera teorie a minţii" în P. Carruthers şi Smith PK
(Eds.), Teorii de teorie a mintii (Cambridge: Cambridge University Press, 1996) şi
MD Hauser, Minds Wild: Ce Animale Chiar crezi (Londra: Penguin Books, 2000).
18
Raport de Kummer Hans citat în Byrne Ape Thinking, p. 106critically despre unele de
cercetare contemporane în cunoaştere animale. Plasează limite conceptuale
abilităţi care pot fi atribuite creaturi non-lingvistice, dar în astfel deschide noi modalităţi de
interpretarea comportamentelor revelat prin observare şi experiment.
Raţionament, raţionalitate, şi de gândire logică
comportamentul animalelor Explicarea în termeni psihologici, ne obligă să ia în
considerare problemele de raţionalitate
şi raţionament. explicaţiile psihologice de muncă, deoarece acestea identifică credinţele şi
dorinţele în
lumina care a acţiunii fiind explicată logic din perspectiva agentului. Pentru a spune că o
acţiune are sens în funcţie de convingerile unui agent şi dorinţele este să spun că acesta
este un lucru raţional
a face (sau, cel puţin, un lucru raţional pentru a face), având în vedere acele convingeri şi
dorinţe. Şi asta înseamnă la rândul ei
că, cel puţin în unele cazuri, o creatură ar putea motiv drumul ei de la aceste convingeri şi
doreşte să
care acţionează în mod relevant. Raţionament şi raţionalitatea sunt noţiuni corelative.Cum
ar trebui să facem
sentiment de aceste noţiuni la nivel non-lingvistice?
Aici este o modalitate în care nu putem face sens din ele. Argumentul din intenţionate
ascensiune standuri făţiş în mod de tratare a animalelor ca gândire logic. Putem ilustra
acest
cu forma cea mai de bază a gândirii logice - sub formă de gândire codificată în
propoziţionale
calcul şi implicarea conectorii de bază logică, cum ar fi disjuncţie ("sau"), coroborat
("Şi"), iar materialul condiţionată ("daca... Apoi..."). Luaţi în considerare un gând
condiţionată de sortare
care ar putea fi exprimată în propoziţie "dacă A, atunci B". Pentru a distra o astfel de
gândire este de a înţelege
că două gânduri sunt legate într-un anumit fel - şi anume, că gând al doilea nu poate fi
falsă dacă
primul gând este adevărat. Dar aceasta înseamnă că înţelegerea gândurile-adevăr
funcţional compus este un
formă de ascensiune intenţionate. Nu se poate gândi despre adevărul-valorile de gânduri
fără a se gândi
despre gânduri şi acest lucru, prin argumentul anterior, necesită o ascensiune semantic.
Gândire logică depinde de limba, prin urmare, pentru că presupune capacitatea de a
Ascent intenţionată, care la rândul său, depinde de ascensiune semantic. Aceasta
reprezintă o provocare evidentă pentru modul în care ne gândim la raţionamentul la
animale. Provocarea este de a identifica forme de raţionament la
nivel non-lingvistice şi apoi, fără a le explica presupunând că animalul (sau prelingvistice
sugari) este implementarea conceptelor logice elementare. Voi ilustra modul în care
această provocare poate fi îndeplinită pentru
o formă foarte bază de raţionament. Acest raţionament este simplă condiţionată de tipul
formalizat ca modus ponens - raţionament, care este standard si gandit pentru a exploata
de valabilitate a
inferenţă de la "dacă A, atunci B" şi "A" la "B". Detectarea de modele de comportament
este strâns
legat de posibilitatea de raţionament condiţionată. O creatură care ştie că, dacă gazele
a se vedea leu vor fugi şi recunoaşte că (probabil pe baza înţelegerii sale de
perspectiva gazelele "vizual), care leul va fi detectat la scurt timp de către gazele, este
într-o
măsură să prevadă că gazele va avea în curând de zbor.
În gândire, fără cuvinte, propunem căutarea surselor de raţionamentul condiţionate într-un
forma primitiva de raţionament de cauzalitate. Întrucât raţionamentul condiţionată (în
sensul codificate în
propoziţiilor calcul) exploatează relaţia adevăr-funcţional între gânduri complete, de
cauzalitate
exploateaza raţionament condiţiile deţinerea de cauzalitate între stări de lucruri.Deoarece
relaţii cauzale
nu deţin între gânduri complete, o înţelegere de cauzalitate presupune nici o intenţie
Ascent, şi, prin urmare nu are nevoie de limbaj.
S-ar putea aştepta pe ambele motive experimentale, observaţionale, precum şi evolutive
că unele
capacitate de cunoaştere de cauzalitate este foarte larg răspândită în rândul animalelor şi
sunt disponibile într-un stadiu foarte timpuriu
în dezvoltarea umană.
19
Capacitatea de a detecta anumite tipuri de regularitatea de cauzalitate şi să se facă
distincţia
relaţii de cauzalitate reală de la conjuncţii accidentală are o valoare de supravieţuire
evidente. Cauzal
relaţiile de dependenţă sunt observabile direct, foarte proeminente şi pragmatic
semnificative într-un mod
că nu sunt alte relaţii de dependenţă.

19
A se vedea în eseuri D. Sperber (Ed.), Cognition cauzale (New York: Oxford University
Press, 1995). Cum ar putea fi cauzalitatea de înţeles de către animalele non-lingvistice?Se
pare plauzibil că nucleul
de înţelegere a legăturii de cauzalitate la nivel non-lingvistice este sensibilitatea la
regularităţi în
distal de mediu. O sensibilitate de bază la regularităţi de mediu trebuie să facă parte din
innascute
dotarea de orice creatură capabile de a învăţa despre mediul înconjurător, şi s-ar putea
aştepta orice
creatură să fie deosebit de sensibili la regularităţi între acţiunile sale şi modificările care
decurg în
mediul său imediat (care este motivul pentru care condiţionat instrumental funcţionează
precum o face). De
Desigur, ca teoriile regularitatea legăturii de cauzalitate au fost nevoite să recunoască,
există multe
legităţile care nu sunt de cauzalitate, şi este în capacitatea de a distinge regularităţi cu
adevărat de cauzalitate
de la legităţile accidentale care s-ar putea aştepta diferenţe între diferite specii de creaturi
non-lingvistice şi, pentru care contează, diferite stadii de dezvoltare în orice specie dat.
Regularităţi în care creaturi non-lingvistice sunt sensibile (spre deosebire de cele de
obicei, a subliniat în
analize regularitatea legăturii de cauzalitate) nu trebuie exceptionless. Nici o creatura care
a acţionat numai pe
legităţile exceptionless ar tarif bine în sustragerea de animale de pradă şi obţinerea
produselor alimentare.
Proto-cauzale piese înţelegere relaţii, care pot fi deterministe sau
probabilistice, între stări de lucruri. Acest lucru face posibilă o înţelegere (primitive) de
cauzalitate la
non-lingvistice nivel. De asemenea, explică de ce versiuni primitive de inferenta
fundamentale anumitor
Formularele sunt disponibile la nivel non-lingvistice. Putem termen lung acest raţionament
proto-condiţionată.
În loc de tratarea animalelor ca exploatarea condiţionale cu drepturi depline (adică acei
compuşi-adevăr funcţional
de gânduri) ne putem gândi la ele ca de urmărire relaţii cauzale între stări de lucruri. Eu
numesc aceste
proto-condiţionale. raţionament condiţionale în animale poate fi înţeleasă în termenii unei
protoconditional împreună cu o înţelegere, care poate lua forma de o percepţie sau o
amintire,
că deţine antecedente. În consecinţă va fi direct detaşat.
Vedem, aşadar, că argumentul iniţial pentru limba-dependenţa de gândire logică
nu exclude posibilitatea de a raţionamentului non-lingvistice. Nu putem, desigur, să
înţeleagă
raţionament non-lingvistice ca implicând concepte logice (sau orice altă formă de urcare
intenţionate). Dar noi
pot identifica la nivel forme non-lingvistice ale considere că sunt analogii de forme
canonice inferenta logic şi care pot fi implementate în practică fără nici un raţionament
stăpânirea de logică
concepte sau de capacitate de gândire de ordin superior.
Concluzie
Studiul de cunoaştere animale oferă un domeniu bogat de teoreticieni de etică
animale.Există
continuităţi semnificative între viaţa cognitive de unele animale non-lingvistice şi cognitive
de viaţă a animalelor umane. Unele specii de animale sunt gânditori reale în mare parte
acelaşi fel în care
oamenii conta ca gânditori autentice. Asta este, ei se comportă în moduri care să reflecte
dorinţele lor şi
convingeri despre mediul înconjurător. Altele sunt gânditori autentice într-un sens mai slab
- în sensul
caracterizate prin ceea ce am numit concepţia minimalist de gândire non-lingvistice.Chiar
şi la
nivelul minimalist avem de-a face cu forme de comportament care nu poate fi explicat doar
în
termeni de condiţionare sau de mecanisme înnăscute eliberare. Moralităţii care cred că
moral
semnificaţie de animale este o funcţie de nivelul lor de sofisticare cognitive va trebui să ia
cont de gradaţii subtile între diferitele tipuri de gândire, fără cuvinte. De asemenea, vor
necesitatea de a lua la bord limitele de gândire non-lingvistice impuse de argumentul din
intenţionată ascensiune. Există consecinţe serioase pentru a face semnificaţie morală de
animale
depinde de capacitatea de gândire de nivel superior (gândire despre gândire - sau
metarepresentation)! Cu toate acestea, tipurile de activităţi cognitive care sunt excluse în
virtutea
argument de la Ascent intenţionate sunt mai limitate decât s-ar putea să apară imediat.Aşa
cum am adus
afară cu referire la non-lingvistice "minte-lectură" şi raţionament non-lingvistice, non-
lingvistice
animalele pot obţine un drum lung fără a se gândi despre gândire!
THINKING WITHOUT WORDS: AN OVERVIEW FOR ANIMAL ETHICS
*
José Luis Bermúdez
In Thinking without Words I develop a philosophical framework for treating (at least some)
animals and human infants as "genuine thinkers".
1
A genuine thinker, I take it, is a creature that
behaves in ways that reflect its thoughts about the environment – and hence a creature whose
behavior needs to be explained in psychological terms. That many animals are genuine thinkers is
taken for granted by much research in cognitive ethology, but scientists and philosophers have
often been skeptical of what they take to be anecdotal evidence and tacit anthropomorphism. The
aims of my book are
• to set out clear criteria for identifying when psychological explanations are required for
non-linguistic creatures
• to show how precise and determinate thoughts can be attributed to nonlinguistic creatures
• to show how the psychological explanations that we give of animal and infant behavior
are continuous with the psychological explanations that we give of language-using
creatures
• to explore the differences between thinking without words and language-based thinking.
This paper outlines the aspects of this account that are of most relevance to those working in
animal ethics. There is a range of different levels of cognitive sophistication in different animal
species, in addition to limits to the types of thought available to non-linguistic creatures, and it
may be important for animal ethicists to take this into account in exploring issues of moral
significance and the obligations that we might or might not have to non-human animals.

*
I am grateful for comments on an earlier version from Robert Francescotti and Clare
Palmer.
1
J. L. Bermúdez, Thinking without Words (Oxford: Oxford University Press, 2003).
Clare Palmer
Comment: There are some positions of which this
isn't the case, I suppose, so may be is probably
better.Psychological and non-psychological explanations of behavior
Psychological explanations come into play when non-psychological forms of explanation provide
insufficient explanatory and predictive leverage. Typical non-psychological forms of explanation
appeal to mechanisms of associative conditioning and what are known as innate releasing
mechanisms.
Pavlovian or classical conditioning occurs when an association is reinforced between an
unconditioned stimulus (e.g. food, or pain) and a conditioned stimulus (e.g. the sound of a bell).
The unconditioned stimulus typically generates an unconditioned response (e. g. salivation). As a
result of conditioning the unconditioned response is generated by the conditioned stimulus. Many
forms of animal training are based on classical conditioning. It is classical conditioning that makes
clicks and whistles effective rewards for dogs and dolphins. In instrumental (or operant)
conditioning the process of reinforcement (or punishment) applies to actions rather than
physiological responses.
According to behaviorist models of animal behavior, all animal behavior is the product of
either classical or instrumental conditioning, and conditioning is certainly the type of animal
learning most frequently studied in the laboratory. Ethologists, however, have also appealed to
innate releasing mechanisms to explain behavior in the wild.
2
 Innate releasing mechanisms are
fixed and instinctive sequences of movements. For example, when newly hatched herring gulls
encounter stimuli matching the adult herring gull beak in color, length, and movement they
respond by pecking. Innate releasing mechanisms have the following characteristics.
3
• They are triggered by specific stimuli.
• They always take the same form.
• They occur in all members of the relevant species.

2
See, for example, N. Tinbergen, The Study of Instinct (Oxford: Oxford University Press,
2003).
3
S. E. G. Lea, Instinct, Environment, and Behavior (London: Methuen, 1984).• Their occurrence is
largely independent of the individual creature's history.
• Once launched they cannot be varied.
• They have only one function.
Innate releasing mechanisms and conditioned responses are both invariant responses to
stimuli. When the animal registers the relevant stimulus the appropriate response results in a way
that can in general be fully understood, explained and predicted without any appeal to an
intermediary between stimulus and response.
4
Psychological explanations of behavior only
become necessary when no such invariant input-output links can be identified. The essence of a
psychological explanation is that it explains behavior in terms of how the creature in question
represents its environment, rather than simply in terms of the stimuli that it detects. Psychological
explanations typically make reference to how the organism perceives its environment, to what it
believes about the environment, and to what it desires to achieve. These beliefs, desires, and
perceptions allow organisms to respond flexibly and plastically to their environments – the same
situations can afford different actions if a creature brings different beliefs and desires to it, or
perceives it in different ways.
How are we to determine which animals count as genuine thinkers? By identifying species
whose members behave in ways that do not seem to be explicable in non-psychological terms.
Any such judgment is provisional and defeasible, since it might always turn out that we have been
insufficiently imaginative in thinking about the non-psychological possibilities. What is not
provisional and defeasible, however, is the judgment that many species will prove to contain
genuine thinkers. The weight of the evidence points strongly to the impossibility of characterizing
all animal behavior in non-psychological terms.

4
But see A. Dickinson and B. Balleine, ‘Actions and responses: The dual psychology of
behavior’ in N. Eilan, B. Brewer, and R. McCarthy (Eds.) (Oxford: Basil Blackwell,
1993) for for examples of types of conditioned response that do seem to require a
psychological explanationThere is a basic distinction, then, between creatures that behave in ways
that require
psychological explanation and those that do not. This may mark a morally significant dividing
line. It is worth noting, however, that sentience seems to be required for some forms of associative
learning. If the unconditioned stimulus is pleasure or pain, or anything whose status as
reward/punishment is a function of its phenomenal character, then only sentient creatures are
capable of learning through conditioning. If sentience is what matters for moral significance then
it is already built into some non-psychological models of explanation. Nonetheless, it is hard to
imagine that moral significance is not a matter of degree – and even if it is not a matter of degree
we will still need to make judgments of relative moral significance. Either way the distinction
between “merely sentient” creatures and thinking creatures is likely to be relevant.
Propositional and non-propositional thinking in non-linguistic creatures
It might be accepted that animals of a certain species at a certain stage of development are
thinkers, in the sense that they behave (at least some of the time) in ways that require
psychological explanation. But there are different types of thinking at the non-linguistic level. The
basic distinction is between propositional and non-propositional thought.
According to Michael Dummett, the types of thinking available to animals are just a subset of
the central types of thinking available to language-using creatures.
5
Dummett accepts that there
can be non-linguistic thoughts, which can be had both by animals and by language-using
creatures, but he calls them “proto-thoughts”. These proto-thoughts "do not have the structure of
verbally expressed thoughts"; they are not "full-fledged thoughts"; they "cannot float free [of the
environment], but can occur only as integrated with current activity"; and the vehicle of
nonlinguistic thought is “spatial images superimposed on spatial perceptions". There can be non-

5
M. Dummett, The Origins of Analytical Philosophy (London: Duckworth, 1993). linguistic
thoughts, but these are not "accurately expressible in language".
6
This is what I call the
minimalist conception of non-linguistic thought.
According to the minimalist approach all non-linguistic thinking is
• context-bound
• essentially pragmatic and dynamic
• vehicled by spatial images superimposed on spatial perceptions
• unstructured
Proto-thoughts thus construed count as instances of thinking-how rather than thinking-that (to
draw an analogy with Gilbert Ryle’s well-known distinction between knowing-how and
knowingthat). Dummett explicitly assimilates them to complex behavioral skills. Their purpose is
essentially the control of responses to the environment, rather than the acquisition of information
about it. They do not have a determinate content that can be put into words. In all these respects
they are fundamentally different from beliefs, desires, and other propositional attitudes.
One of the central claims of Thinking without Words is that the minimalist conception cannot
be a complete account of non-linguistic thought. Non-linguistic thought goes beyond perception,
because there are forms of animal behavior that we can only explain by thinking of the creatures
performing those actions as having full-fledged beliefs and desires. By this I mean that these are
beliefs and desires that represent the world in ways that can be accurately reported in sentences of
something not too dissimilar to English – but not identical to English, since we will need a
vocabulary that reflects the differences between how we “carve up” the world into objects and
how the environment is perceived by different types of animal. Psychological explanations of this
type are propositional attitude explanations.
The types of behavior that most obviously pose problems for the minimalist conception are
those that go beyond the “here and now”. When animals represent contingencies between actions

6
All quotes from Dummett, Origins pp. 122-123.and outcomes, perhaps in thinking about how to
tailor means to ends, they are going beyond the
sensorimotor schemas envisaged by the minimalist conception. Similarly, when they engage in
tool use and other forms of long-range planning. Wild chimpanzees, for example, make two
different types of wands for dipping into ant and termite nests from different types of branches.
7
They make wands for dipping into ant swarms by taking a stick several feet long and stripping the
side leaves and leafy stem. For dipping into termite nests, on the other hand, they use wands made
from vines or more flexible twigs that are considerably shorter and that have a bitten end, unlike
the ant wands.
Of course, as with the initial determination of whether we are dealing with thinkers at all,
careful experimental work is required to identify when propositional explanations are required.
This is probably the most intensively studied and controversial area of animal cognition. It is also
potentially the area of most interest to animal ethics. This is also the area where most
philosophical work is required to explain the truth-conditions of the thoughts ascribed to
nonlinguistic creatures and how to go about attributing such thoughts.
8
If it is argued that moral significance depends upon the capacity for genuine thought, then it is
natural (but not, of course, compulsory) to think that there are degrees of moral significance
correlated with degrees of cognitive sophistication. The dividing line between thinking of the
minimalist kind and thinking of the propositional kind may well be important.
The limits of non-linguistic thought: Intentional ascent and semantic ascent
As far as animal ethics is concerned, what animals cannot do is likely to be just as important as
what animals can do. Many discussions of moral significance make it contingent upon particular
types of cognitive achievement. Some of these cognitive achievements could be implicated in the

7
See R. W. Byrne, The Thinking Ape (Oxford: Oxford University Press, 1995).
8
See Chs 4 and 5 of Bermúdez, Thinking without Words and, for a shorter overview, J. L.
Bermúdez, ‘Ascribing thoughts to non-linguistic creatures’, Facta Philosophica 5, 313-
334. types of non-linguistic thinking we have already discussed. Suppose, for example, that moral
significance were thought to be restricted to creatures capable of a concern for their own future.
One might take the ability to engage in certain types of long-range planning to be evidence for
such concern.
There is a number of ways of thinking about moral considerability, however, that cannot in
principle be applied to non-linguistic creatures – or, at least, not if one of the central arguments of
Thinking without Words is sound. In Ch. 8 I argue that higher-order thought (thinking about
thinking) is language-dependent. In this section I present a revised version of the basic argument.
In the following sections I draw out some of the limitations that the unavailability of higher-order
thoughts upon animal cognition.
By a higher-order thought I mean a thought that takes another thought as its object. Thoughts
about another’s mental states count as higher-order thoughts, for example, as does reflection on
one’s own mental states. Quine once described semantic ascent as “the shift from talking in
certain terms to talking about them”.
9
By analogy we can characterize intentional ascent as the
shift from thinking in certain ways to thinking about those ways of thinking. My argument, in
effect, is that intentional ascent requires semantic ascent – that we can only think about thoughts
through thinking about words.
We should distinguish first-order target thoughts from the higher-order thoughts that might be
directed at them. My belief that p is a target thought. It is the object of my higher-order belief that
I believe that p. Target thoughts must be represented to be the objects of higher-order thoughts.
There are all sorts of things going on below the threshold of consciousness when we think
(perhaps thinking involves manipulating sentences in a subpersonal language of thought, for
example). But these subpersonal events are not what we think about when we think about our own
9
W. V. O. Quine, Word and Object (Cambridge MA: Harvard University press, 1960) p.
271.
Clare Palmer
Clare Palmer
Comment: The structure of this isn't very smooth.
I wonder whether you could set this up better at the
beginning by being more explicit and slightly more
detailed about the ways in which animal ethicists use
claims about animal cognition to underpin their
arguments about moral status? Then the way you've
written this might flow more smoothly.
Comment: Is there something funny about this
sentence? Or is the "we" after p. the beginning of a
new sentence?thoughts. There is a difference between thinking about thoughts and thinking about
the machinery
of thinking. So the question is: How must target thoughts be represented in order for them to be
the objects of higher-order thoughts?
There are two possibilities. On the one hand representation might be secured symbolically
through the complex symbols of a natural language. A thought would be represented, therefore,
through its linguistic expression and would appear as a potential object of thought qua linguistic
entity. On the other hand representation might be secured in an analog manner, through some kind
of pictorial model. On this conception of the vehicles of thought, which we find developed in
different ways in mental models theory in the psychology of reasoning, and in the conception of
mental maps put forward by Braddon-Mitchell and Jackson, the vehicle of a thought is a pictorial
representation of the state of affairs being thought about.
10
The argument in favor of public language sentences and against pictorial models rests upon
considerations of structure and inferential role. I am assuming that thoughts are individuated at
least in part by their inferential role. What makes a given thought the thought that p is partly a
matter of the inferential relations in which it stands to other thoughts. Some of these relations are
entailment relations (the thoughts that entail p and the thoughts that p entails), but they also
include evidential relations (the thoughts whose holding true would be good evidence for thinking
that p holds true, and the thoughts that would be judged more likely to be true if p were true). Any
thinker capable of thinking a higher-order thought directed at a target thought must, almost by
definition, have some grasp of the individuation conditions of the target thought. He must have
some grasp of what it is that he is thinking about. There is nothing peculiar here to higher-order
thoughts. This is just an application of the very general requirement that to think about anything

10
The theory of mental models was first proposed in K. Craik, The Nature of Explanation
(Cambridge: Cambridge University Press, 1943) and is most comprehensively developed
in P. Johnson-Laird, Mental Models (Cambridge: Cambridge University Press, 1983). For
mental maps see D. Braddon-Mitchell and F. Jackson, The Philosophy of Mind and
Cognition (Oxford: Blackwell, 1996). one must have some sort of “cognitive access” that enables
one to pick that thing out. It follows
that a higher-order thinker must have some sort of grasp of the entailment and evidential relations
in which the target thought stands.
11
At least some of these entailment and evidential relations are a function of the structure of the
thought that p. In order to understand the inferential role of a thought we need to be able to view it
as made up of distinguishable components that can feature in further thoughts and, moreover, we
need to be able to view it as made up from those components in a way that determines its semantic
value (thereby capturing the difference between the true thought Bogotá is the capital of Colombia
and the false thought Colombia is the capital of Bogotá). We may say, therefore, that the structure
of the thought must be perspicuous in the consciously accessible representation that is the target of
the higher-order thought. The final step in the argument is that the structure of a thought cannot be
perspicuous in the right sort of way in thoughts that are represented in a pictorial manner. The
qualification is important, since pictorial representation in mental maps and mental models does
depend upon a notion of structural isomorphism between the models/maps and what they
represent. The relations holding between elements of the mental model/map can be mapped onto
the relations holding between objects in the represented state of affairs. This comes across very
clearly in the following passage from Braddon-Mitchell and Jackson.
There is no natural way of dividing a map at its truth-assessable representational
joints. Each part of a map contributes to the representational content of the whole
map, in the sense that had that part of the map been different, the representational
content of the whole would have been different. Change the bit of the map of the
United States between New York and Boston, and you change systematically what
the map says. This is part of what makes it true that the map is structured. However,
there is no preferred way of dividing the map into basic representational units. There
are many jigsaw puzzles you might make out of the map, but no single one would
have a claim to have pieces that were all and only the most basic units.
12

11
The thinker who merely thinks such thoughts (as opposed to thinking about them) does
not have to grasp these entailment and evidential relations. They simply have to think in
ways that respect them.
12
Braddon-Mitchell and Jackson, The Philosophy of Mind and Cognition, p. 171.
Jose Bermudez 3/30/06 9:32 AM
Deleted: We might gloss this as follows. Pictorial representations do not have a canonical structure.
Their
structure can be analyzed in many different ways (corresponding to the jigsaw puzzles that one
can construct from it), but none of these can properly be described as giving the structure of the
state of affairs.
Yet, in order to understand the inferential role of a thought one does need to understand the
canonical structure of that thought (what is often termed its logical form). This canonical structure
is perspicuous, although not always perfectly perspicuous, when thoughts are expressed in public
language sentences. It is because of this that higher-order thought is language-dependent. Only
public language sentences can make the canonical structure of a target thought available to
thinkers in a way that allows them to grasp the inferential role of the target thought. The
conclusion of the argument, then, is that thinking about thinking is only available to languageusing
creatures.
What the argument does not show: Sentience and higher-order thoughts
Some philosophers have proposed higher-order thought theories of consciousness (Rosenthal,
1986). According to these theories a mental state is conscious if, and only if, it is the object of a
higher-order thought. Given that sentience just is the capacity to have conscious experiences,
higher-order thought theories of consciousness restrict sentience to creatures capable of thinking
higher-order thoughts. Any such conclusion is potentially very important for animal ethics, given
the weight that is standardly put on animal suffering in thinking about our obligations to
nonhuman animals.
It should be stressed, however, that this conclusion does not in any sense follow from the
argument from intentional ascent to semantic ascent. The argument presupposes a theory of
consciousness. It does not set out to provide one and it is perfectly compatible with the view that
nonhuman animals can not only have conscious experiences (and so be sentient) but also have
conscious beliefs and desires. The object of a conscious belief is a state of affairs in the world (or, in
the case of a false belief a merely possible state of affairs) and the argument from intentional
ascent to semantic ascent applies only to thoughts that have other thoughts as their objects. As
such it offers no direct support to arguments that animals cannot be sentient because they are not
capable of having higher-order thoughts.
13
Intentional ascent and understanding other minds
Is it possible for non-linguistic creatures to participate in practices of attributing psychological
states to their conspecifics or indeed to any other creatures? In the light of the preceding
discussion it is not hard to see why a very broad class of psychological attributions should be
unavailable to non-linguistic creatures. To attribute a belief, for example, to another creature is
essentially to view that creature as standing in a particular relation to a thought – the relation of
believing the thought to be true. Clearly, therefore, the attribution of a belief requires thinking
about a thought. It is a canonical form of intentional ascent that requires being able to “hold a
thought in mind”.
This has potential implications for animal ethics, on any view that links moral significance to
the capacity to engage in certain types of reflection about the mental states of conspecifics – or to
the capacity to engage in types of behavior (perhaps caring behavior) that presupposes and
involves such reflection. It is important to recognize, however, that the argument from intentional
ascent to semantic ascent does not leave non-linguistic creatures completely “mind-blind”. There
are types of mental state that can be comprehended and attributed by non-linguistic creatures.

13
It may provide indirect support, however, on some ways of developing higher-order
theories of consciousness. Authors such as Carruthers have argued that the type of
higher-order thoughts required for consciousness are only available to creatures
possessing a ‘theory of mind” and as we will see in more detail in the next section, the
argument from intentional ascent to semantic ascent does rule out theories of mind at the
non-linguistic level. See p. Carruthers, ‘Natural theories of consciousness’, European
Journal of Philosophy 6, 203-222.
Clare Palmer
Comment: I wonder whether you might rephrase
the footnote to say something like "if one took a
view such as Carruther's, arguing that the type of
higher order thoughts required for consciousness
(and therefore sentience) are only available to
creatures possessing a theory of mind…". At the
moment the way you phrase it suggests that your
argument offers indirect support to all challenges to
animal sentience, but in fact it is only to those ideas
of sentience that understand consciousness in the
way Carruthers' does.To explain this further, we need to distinguish two ways of thinking about
desire.
14
One can
desire a particular thing, or one can desire that a particular state of affairs be the case. This is the
distinction between goal-desires and situation-desires. At the level of verbalizable thought, the
distinction can be marked in terms of two different ways of completing the sentence 'X desires –'.
A sentence ascribing a goal-desire is completed by the name of an object or by the name of a kind
of stuff (e.g. 'food'). But when a sentence ascribes a situation-desire, it is completed by a 'that–'
clause in which the blank is filled by a complete sentence specifying the state of affairs in
question.
Goal-desires are more basic than situation-desires. The contrast is effectively between desire
construed as a propositional attitude (in situation-desires, which are attributed via that-clauses
picking out the thought that is the object of desire) and the more fundamental goal-desires that are
directed not at thoughts but rather at objects or features. There is no reason why non-linguistic
creatures should not be able to attribute goal-desires to other agents. The argument from
intentional ascent cannot get a grip, since goal-desires are relations between a subject and an
object/feature, rather than between a subject and a proposition.
The ability to attribute goal-desires goes hand in hand with a basic understanding of
intentional, that is to say goal-directed, behavior. Although of course there will be many different
degrees of complexity in goal-directed behavior, depending on the richness of the desires and
beliefs by which it is driven, a creature capable of attributing goal-desires will be able to make the
basic distinction between purposeful behaviors, on the one hand, and random movements and
instinctive reactions on the other. A purposive action is an action for which a motivating goaldesire
can be identified.
Goal-desires cannot be the only mental states that can be identified and attributed by nonlinguistic
creatures. It is hard to see, for example, how a goal-desire can be attributed to a creature

14
See Bermúdez, Thinking without Words, pp. 48-9. without some evidence of the information that
the creature possesses about its environment. At the
bare minimum this information will be perceptual. To know what goal-desire might be motivating
a creature at a given moment a creature needs to know, first, what end it is pursuing and, second,
how it might reasonably expect that end to be realized by its current behavior. Both of these
require knowing to which features of its environment the creature is perceptually sensitive. If,
therefore, a non-linguistic creature is to be able to attribute goal-desires to a fellow creature it
must be able to formulate hypotheses about what that creature is perceiving.
Here too we can distinguish two ways of thinking about seeing by following Dretske in the
distinction between simple seeing and epistemic seeing. According to Dretske, what we see in
simple seeing (or what he calls non-epistemic seeing) “is a function solely of what there is to see
and what, given our visual apparatus and the conditions in which we employ it, we are capable of
visually differentiating”.
15
In contrast, epistemic seeing involves standing in a relation to a
proposition (a thought). Epistemic seeing involves seeing that something is the case.
The argument from intentional ascent shows that non-linguistic creatures are not capable of
understanding epistemic seeing, since this involves thinking about the perceiver’s relation to a
thought. But this is perfectly compatible with non-linguistic creatures being capable of thinking
about the direct perceptual relations in which other creatures stand to objects. This allows
nonlinguistic creatures to engage in a primitive form of psychological explanation. A creature that
knows what a conspecific or predator desires and has some sense of its perceptual sensitivity to
the environmental layout (as well as an understanding of its motor capabilities) can expect to be
able to predict its behavior with some success.
This restrictive interpretation of the “mind-reading” abilities of some non-linguistic creatures
is compatible with much recent research into the extent to which non-human primates can
properly be described as possessing a “theory of mind”. There are well-documented examples of

15
F. Dretske, Seeing and Knowing (London: Routledge, 1969) p. 76.primate behavior that some
prominent students of animal behavior have thought can only be
interpreted as examples of interpersonal deception.
16
But the consensus opinion among
primatologists is that a more parsimonious interpretation of these behaviors is to be preferred.
17
Many examples of what has come to be termed tactical deception can be understood as the
manipulation, not of another’s propositional attitudes, but simply of their visual perspective. Here
is an example of a tactical deception in a troupe of baboons in Ethiopia that lends itself to such an
interpretation:
An adult female spent 20 min in gradually shifting in a seated position over a
distance of about 2m to a place behind a rock about 50 cm high where she began to
groom the subadult male follower of the group – an interaction not tolerated by the
adult male. As I was observing from a cliff slightly above [the animals] I could judge
that the adult male leader could, from his resting position, see the tail, back and
crown of the female’s head, but not her front, arms and face: the subadult male sat in
a bent position while being groomed, and was also invisible to the leader. The leader
could thus see that she was present, but probably not that she groomed.
18
The behavior of the female baboon, assuming that it is indeed to count as an instance of tactical
deception, does not seem to require representing the beliefs of the alpha male. What she is doing
is profiting from an understanding of the alpha male’s visual “take” on the situation to escape
detection. The female baboon needs only to appreciate the alpha male’s line of sight and the fact
that he would be prevented from seeing the subadult male by the intervening rock. This seems
firmly at the level of simple seeing rather than epistemic seeing.
This example (and the discussion of animal “mind-reading” more generally) shows that the
argument from intentional ascent to semantic ascent is compatible with taking nonlinguistic
animals to have fairly sophisticated cognitive abilities. The argument requires theorists to think

16
See, for example, the papers in R. W. Byrne and A. Whiten (Eds.), Machiavellian
Intelligence (Oxford: Oxford University Press, 1995); D. Premack and G. Woodruff.
‘Does the chimpanzee have a theory of mind?’, Behavioral and Brain Sciences 1, 515-
526; and F. de Waal, Chimpanzee Politics: Power and Sex Among Apes (London:
Jonathan Cape, 1982).
17
E.g. D. Povinelli, ‘Chimpanzee theory of mind’ in P. Carruthers and P. K. Smith
(Eds.), Theories of Theory of Mind (Cambridge: Cambridge University Press, 1996) and
M. D. Hauser, Wild Minds: What Animals Really Think (London: Penguin Books, 2000).
18
Report by Hans Kummer quoted in Byrne The Thinking Ape, p. 106critically about some
contemporary research in animal cognition. It places limits on the conceptual
abilities that can be attributed to nonlinguistic creatures, but in so doing opens up new ways of
interpreting the behaviors revealed by observation and experiment.
Reasoning, rationality, and logical thinking
Explaining animal behavior in psychological terms forces us to consider questions of rationality
and reasoning. Psychological explanations work because they identify beliefs and desires in the
light of which the action being explained makes sense from the agent’s perspective. To say that an
action makes sense in the light of an agent’s beliefs and desires is to say that it is the rational thing
to do (or, at least, a rational thing to do) given those beliefs and desires. And that in turn means
that, in at least some cases, a creature might reason her way from those beliefs and desires to
acting in the relevant way. Reasoning and rationality are correlative notions. How should we make
sense of those notions at the nonlinguistic level?
Here is one way in which we cannot make sense of them. The argument from intentional
ascent stands squarely in the way of treating animals as thinking logically. We can illustrate this
with the most basic form of logical thinking – the form of thinking codified in the propositional
calculus and involving the basic logical connectives, such as disjunction (“or”), conjunction
(“and”), and the material conditional (“if . . . then. . .”). Consider a conditional thought of the sort
that might be expressed in the sentence “if A then B”. To entertain such a thought is to understand
that two thoughts are related in a certain way – namely, that the second thought cannot be false if
the first thought is true. But this means that understanding truth-functional compound thoughts is a
form of intentional ascent. One cannot think about the truth-values of thoughts without thinking
about thoughts and this, by the earlier argument, requires semantic ascent.
Logical thinking depends upon language, therefore, because it presupposes the capacity for
intentional ascent, which in turn depends upon semantic ascent. This poses an obvious challenge for
how we think about reasoning in animals. The challenge is to identify forms of reasoning at the
non-linguistic level and then explain them without assuming that the animal (or prelinguistic
infant) is deploying elementary logical concepts. I will illustrate how this challenge can be met for
a very basic form of reasoning. This is straightforward conditional reasoning of the type
formalized as modus ponens – reasoning that is standardly thought to exploit the validity of the
inference from “if A then B” and “A” to “B”. The detection of patterns of behavior is closely
bound up with the possibility of conditional reasoning. A creature that knows that if the gazelles
see the lion they will run away and that recognizes (perhaps on the basis of its understanding of
the gazelles’ visual perspective) that the lion will shortly be detected by the gazelles, is in a
position to predict that the gazelles will soon take flight.
In Thinking without Words I propose looking for the sources of conditional reasoning in a
primitive form of causal reasoning. Whereas conditional reasoning (in the sense codified in the
propositional calculus) exploits truth-functional relation between complete thoughts, causal
reasoning exploits causal conditions holding between states of affairs. Since causal relationships
do not hold between complete thoughts, an understanding of causality presupposes no intentional
ascent, and hence does not require language.
One might expect on both experimental, observational, and evolutionary grounds that some
capacity for causal cognition is very widespread among animals and available at a very early stage
in human development.
19
The ability to detect certain types of causal regularity and to distinguish
genuine causal relations from accidental conjunctions has obvious survival value. Causal
dependence relations are directly observable, highly salient and pragmatically significant in a way
that no other dependence relations are.

19
See the essays in D. Sperber (Ed.), Causal Cognition (New York: Oxford University
Press, 1995). How might causality be understood by non-linguistic animals? It seems plausible that
the core
of the understanding of causation at the non-linguistic level is sensitivity to regularities in the
distal environment. A basic sensitivity to environmental regularities must be part of the innate
endowment of any creature capable of learning about the environment, and one might expect any
creature to be peculiarly sensitive to regularities between its own actions and ensuing changes in
its immediate environment (which is why instrumental conditioning works as well as it does). Of
course, as regularity theories of causation have been forced to acknowledge, there are many
regularities that are not causal, and it is in the capacity to distinguish genuinely causal regularities
from accidental regularities that one might expect differences between different species of
nonlinguistic creature and, for that matter, different stages of development within any given species.
The regularities to which non-linguistic creatures are sensitive (unlike those usually stressed in
regularity analyses of causation) need not be exceptionless. No creature that only acted on
exceptionless regularities would fare well in evading predators and obtaining food.
Proto-causal understanding tracks relationships, which can be either deterministic or
probabilistic, between states of affairs. This makes possible a (primitive) grasp of causation at the
non-linguistic level. It also explains why primitive versions of certain fundamental inference
forms are available at the non-linguistic level. We can term this proto-conditional reasoning.
Instead of treating animals as exploiting full-fledged conditionals (i.e. truth-functional compounds
of thoughts) we can think of them as tracking causal relations between states of affairs. I call these
proto-conditionals. Conditional reasoning in animals can be understood in terms of a
protoconditional together with an understanding, which may take the form of a perception or a
memory,
that the antecedent holds. The consequent will straightforwardly be detached.
We see, therefore, that the initial argument for the language-dependence of logical thinking
does not rule out the possibility of non-linguistic reasoning. We cannot, of course, understand
non-linguistic reasoning as involving logical concepts (or any form of intentional ascent). But we
can identify at the non-linguistic level forms of inference that are analogues of canonical logical
inference forms and that can be deployed in practical reasoning without any mastery of logical
concepts or capacity for higher-order thinking.
Conclusion
The study of animal cognition offers a rich field for theorists of animal ethics. There are
significant continuities between the cognitive life of some nonlinguistic animals and the cognitive
life of human animals. Some species of animal are genuine thinkers in much the same way that
humans count as genuine thinkers. That is, they behave in ways that reflect their desires and their
beliefs about the environment. Others are genuine thinkers in a weaker sense – the sense
characterized by what I have called the minimalist conception of nonlinguistic thought. Even at
the minimalist level we are dealing with forms of behavior that cannot be explained purely in
terms of conditioning or innate releasing mechanisms. Ethicists who think that the moral
significance of animals is a function of their level of cognitive sophistication will need to take
account of the subtle gradations between different types of thinking without words. They will also
need to take on board the limits to non-linguistic thought imposed by the argument from
intentional ascent. There are serious consequences to making the moral significance of animals
depend upon the capacity for higher-order thought (thinking about thinking – or
metarepresentation)! Nonetheless, the types of cognitive activity that are ruled out by the
argument from intentional ascent are more limited than might immediately appear. As I brought
out with reference to non-linguistic “mind-reading” and non-linguistic reasoning, non-linguistic
animals can get a long way without thinking about thinking!