See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/332370550

ISTORIA Geoștiințelor in Romania - $TIINTELE GEOLOGICE

Chapter · April 2019

CITATIONS READS

0 1,025

3 authors, including:

Nicolae Panin Nicolae Anastasiu

National Institute for Research and Development of Marine Geology and Geoecol… Romanian Academy/University of Bucharest
101 PUBLICATIONS   2,054 CITATIONS    66 PUBLICATIONS   138 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

GeoEcoMarina is a journal published by the National Institute of Marine Geology and Geo-ecology, consequently it should be a title of paper published in there. View
project

The Danube Delta – the Mid Term of the Geo‐system Danube River – Danube Delta – Black Sea. Geological Setting, Sedimentology and Holocene to Present‐Day
Evolution View project

All content following this page was uploaded by Nicolae Anastasiu on 12 April 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 ACADEMIAROMANA
SECTIA DE $TIINTE GEONOMTCE

TSTORIA
cEo$TTTNTELoR iN RoMANn
$TIINTELE GEOLOGICE
Coordonatori:
DAN nAoUTESCU
NICOLAE PANIN
NICOLAE ANASTASIU
TITUS BRUSTUR

mt
tul
EDITURA ACADEMIEI ROMANE
Bucuregti, 2018
 CUPRINS

Autori........ ............... V
Cuvdnt-inainte (Dan Rddulescu, Nicolae panin)........ ..XV[
MINERALOGIA (Gheorghe (Jduba;a, Sorin Silviu (Iduba;a) .......... I
Minerale mai pulin comune descrise in premieri de mineralogi din Rom6nia......2
Lucrdri de sintezA....
Teze de doctorat....... .............10
Minerale identificate pentru prima dati in lume pe teritoriul Romdniei...............10
Secolul al XVII-lea .................... 11
Secolul al XD(-lea.. ..................... 11
Secolul al XX-lea .....12
Secolul al XXIlea.. .....................12
Toponimia unor localitdli miniere din Transilvania.................. ........13
Concluzii ..........14
Bibliografie ...........................15

GEOCHIMIA (Luci an P e tr e s cu, D oin a- Smar anda Sirb u- RdddS an u).................. 17

Geochimia la Universitatea ,,A1. I. Cuza,, din Iaqi....... ...............17
Geochimia la Universitatea din Bucureqti ...............2I
Geochimia la Institutul Geologic al Romdniei (Gheorghe uclubasa, sorin
Silviu Uduba$a)............ .............. 30
Bibliografie ........................ 31

PETROLOGrA........... ..............36
Petrologia endogeni (Ion-Tudor B erza, Ioan B arintoni, Ioan seghecti)........... 36
Privire retrospectivd ..............36
Contribufii qtiinlifice dlupd 1977 ..........46
Carpafii Meridionali ....................46
Carpafii Orientali..... ....................50
Muntii Apuseni...... ......................53
Dobrogea... ..............55
Magmatism ........................57
Precambrian .............5g
Paleozoic .................59
Mezozoic ................60

x
 Cenozoic gi Cuaternar .................61
Bibliografie ...........................63
Petrologiagipetrografiasedimentaril(NicolaeAnastasiu) ........73
Scurt istoric ...........................73
Perioada 1862-1940. ...................73
Perioada 1944-1970. ...................74
Perioada 197l-1990. ...................75
Perioada 19911010. ...................78
Cercetiri petrografice in Carpafii Orientali ..................7g
lercetiri petrografice in Carpalii Meridionali ............g0
Cercetiri petrografice in Depresiunea Getic6....... ........g0
Cercetdri petrografice in Munfii Apuseni .....................g1
Cercetiri petrografice in Bazinul Transilvaniei.................... .............g1
Cercetdri petrografice in Dobrogea ..........g2
Bibliografie ...........................g4
Vulcanologit (Ioan Seghedi)..... ............... gg
Geocronologie, evolu,tia tn spafiu ;i timp a vulcanismului din Romdnia si din
aria Carpato-Pannonic6.. .................gq
Vulcanologia ariilor cu roci vulcanice neogen/cuatemare din Rom6nia gi din
aria Carpato-Pannonic6.. .................g2
caracterizarea edificiilor vulcanice qi a produselor asociate ...............92
Studiul tufurilor...... .....................93
Instabilitatea edificiilor vulcanice ..................94
Relafia intre vulcanism gi tectonici.............. .....................g4
vulcanologia ariilor cu roci wltanice paleozoice
$i;;;;;;i;;
Hazardul vulcanic din Romdnia qi ariile adiacente....
din Romdnia....94
.......................95
Aborddri teoretice...... ...........95
Studii vulcanologice efectuate de cdtre cercetdtorii romdni in sh6in6tate............95
studii
_petrologice ale ariilor cu roci vulcanice din Romania ;i din aria
Carpato-Pannonica................ ..........96
Reconstruclii tectonice ;i geodinamice pe bazFt de date geocronologice,
petrologice gi geotectonice................. .................9g
Bibliografie ...........................99

PALEONTOLOGTA .............. 106

Paleontologia nevertebratelor (Ioan I. Btrcur, Iuliane Lqzdr, Mihai Brdnzitd).106
Inceputurile ........................ 106
Etapa de consolidare: lucriri fundamentale................... ................. 106
Studii sistematice................ .................... 109
Spongieri qi corali ..................... 109
Molugte. Bivalve gi gastropode ................. ...................... 110
Cefalopode (Nautiloidee, Ammonoidee, Coleoidee)............... ..........112
Brahiopode ............. l 13
Briozoare... ............114

X
 Echinoderme pi artropode .............'.'. ........... 114
Bibliografie ......-................. 114
Paleontologia vertebratelor (Dan Grigorescu, Zohan Csiki-Sava)...........'.'. 116
premisele.... ........................ 116
intemeietori ai Paleontologiei vertebratelor in Romdnia....'..............................' 117
continuatorii................... ........................ 119
Pe;1i........... .........'.' 119
Amfibieni ...............120
Reptile '................-..I2I
pds5ri......... .............I25
Mamifere... .........'...126
Bibliografie .............'..........I29
Paleobotanica gi palinologia (Mihai Emilian Popa, Ioan I. Bucur).'....'........ 131
Flore fosile .... 131
Alge fosile.. ....'-'..-...'...'.....' I37
Bibliografie ...............'.'...... 138
Micropaleontologia (Marius Stoica, Mihaela Carmen Melinte-Dobrinescu,
Ioan L Bucur) .........140
inceputurile ................'....... 140
Primele studii romdne,sti............... ...'......141
Studii sistematice................ .........'..........I43
Foraminifere ...........I43
Ostracode ...............145
Microorganisme silicioase ............... ..........'-146
Nanoplancton calcaros ......'....... 148
Alte microorganisme (conodonte, otolite, statolite de myside)'......... 150
Microfosile in secfiuni subliri ... 150
Bibliografie ................... ................'.'...151

XI
 Bazinul Transilvaniei................. .........171
Bazinele din vestul Romdniei qi din Banat (Bazinul Pannonic).... 173
Bazinele intramontane din Carpalii Orientali qi Meridionali ......174
Depresiunea Getici ..........174
Bazinul Dacic.......... .........175
Miocenul din Platforma Moldoveneascd ..................................176
cuaternarul. ........................ 179
Bibliografre ...180

PALEOICHNOLOGIA (Titus Brustur).............. .........192

Paleoichnologia - scurt istoric gi semnifrcalia urmelor fosile.....................192
Paleoichnologia in Romflnia... .............. 193
fucoidelor....
Perioada ........I94
modem6.....
Perioada ......... 195
Bibliografre. ...199

Dan C. Jipa,

XII
 Depozitele continentale din Bazinul Hafeg (Mihaela C. Melinte-
Dobrinescu, Titus Brustur, Nicolae Anastasiu)....................... 244
Bibliografie ...246
Dobrogea de Nord (Antoneta Seghedi) ........247
Bibliografie ,.248
Sedimentologia argilelor (Silviu Rddan)........... ... ......................248
Bibliografie ..............254

GEOLOGIA MARINA $I $TIINTELE MARII (Nic olae P anin) ................... 25 6

Marea Neagrl...... ...............257
Scurt istoric ........................257
Etapa I-a - inceputuri ................257
Etapa a II-a - Prima jumdtate a secolului al XXlea... ....259
Etapa a III-a - A doua jumdtate a secolului al XX-lea - prezent.......263
Sedimente... ........................264
Negre
Structura addncl a bazinului Mdrii .................270
...............
Zona costieri a Mdrii Negre ........................274
Oceanul Mondial - Alte bazine marine....... ...........275
Geosistemul Fluviul Dunirea - Delta Dunirii .....275
Fluviul Dund.rea...... ...........276
Delta Dun6rii................... ........................277
Bibliografre ....................... 281

TBCTONICA.(Corneliu Dinu) ..................290.

Perioada 1900-1944 ........290
Perioada 1944-1990 ........292
Carpafii Orientali..... ..................292
Carpafii Meridionali ..................293
Munfii Apuseni...... ....................294
Contribufii asupra structurii arealului dobrogean, depresiunilor din
interiorul lanfului orogenic gi a platformelor din forlandul
carpatic...... ...294
Lucrdri de sintezd privind teritoriul RomAniei gi al ariilor limitrofe........ 295
Perioada 1990 - prezent........ .............296
CarpafiiOrientali..... ..................297
CarpafiiMeridionali ..................298
Munfii Apuseni...... ....................299
Dobrogea qi Platforma Moesicd ...................300
Depresiunea Transilvaniei gi Depresiunea Pannonicd........................ 300
Bazinul de vest al Marii Negre......... ........... 30i
Lucriri de sintezi gi de structurd adAncd asupra teritoriului RomAniei gi
a zonelor limitrofe ....................303
Bibliografie .................... 303

XIII
RESURSE MINERALE (Nicolae Anastasiu) ..............315
Introducere (Nicolae Atanasiu) ...............315
Resurse metalifere (Gheorghe Uduba;a, Mircea Borco;, Ioan Mdrza, Cdlin
Gabriel Tdma;, Sorin Silviu Uduba;a) .................316
Evolutia procesului de cunoaqtere................... ........... 316
Inceputurile activitdfii de cercetare geologici descriptivd - de la
finele secolului XVIII p6n[ in anul 1906 .....318
Perioada 1900-1950. .................323
Perioada 1950-1990. .................326
Contribufii regionale.... ....329
Baia Mare.. .............329
Carpafii Orientali..... ..................330
Carpafii Meridionali ..................331
Baia de Aramd........ ...................333
Banat ......................333
Munfii Apuseni de Nord...... ......334
Munfii Metaliferi (ai Transilvaniei)........... .....................334
Dobrogea... .............335
Contribulii institufionale................. ....336
Societatea,,Mica"....... ...............336
Institutul Geologic al Romdniei (IGR)......... ...................336
Contribufia universitarilor din Bucure;ti la cunoagterea substanlelor
minerale metalifere... .................338
Contribufia geologilor universitari clujeni la studiul z5cSmintelor
metalifere... .............339
Tezele de doctorat .....................342
concluzii"" """""""""""342
Bibliografre ....................'. 343
Resurse nemetalifere (Nicolae Anastasiu) .........'....'345
Introducere. ......................345
Minerale industriale .....'.'349
Roci utile qi decorative ....352
Bibliografre -..362
Resurse energetice (Nicolae Anastasiu) ..'.......'...."..366
Lrtroducere. ...366
Geologia petrolului (Bogdan M. Popescu, Radu Olaru-Florea,
Vasile $indilar)..... .........'.'-........367
Introducere """"""'367
Geologia prevaleazd:1380-1935 "........'.'....369
Geologia in sinergie cu tehnologia analogicd: 1935-1980 .....'.--.......375
Geologia subordonatd tehnologiei numerice: 1980 - prezent ......'..'--3Bz
Concluzii ................388
Bibliografre ".'.....'..' 388

XIV
 Geologia cirbunilor (Mihai Emilian Popa) """""' 391

fribliografre """"""' 395

IIIDROGEOLOGIA (Daniet Scrddeanu) """""""""' 399

Introducere' """"""""""' 399

il;il;;tb HiJ.og"otogiei in Romania """""""' 400

Mirturii hidiogeJl'ogice din secolul V i'Itu' """"""""" 400
Lucriri a" ffiAftgtoiogie Aplicate""""""""' """"""""' 400
Primele studii hiiroge6togi"e""" """"""""'402
Educ ahidrogeologic6""""""' """403
geologfta....-............."' """" 403
Rominia """"""404
Cartareahidrogeologici a teritoriului RomAniei """"""" """" 406
Etapal: iqoo-tq+s """""""""'406
Etapa aII-a: 1945-1989..'.....""' """"""""" 406
EtipaatrI-a: 1989-1996......""' """""""""'407
Asocialia Hidrogeologilor din Rom6nia"" """""" 408
Membrii A.H.R. "" 408
Comisiile A.H.R....'... """""""" 408

c .....426
a)'l
:::::
:: 111
Perioada interbelicS.. """""""" 430
Perioada postbelicd. Comitetul Geologic (1950-1970) ' " ' ""43I
lg7}-ptezent
Perioada """""'432
Bibliografie """"""""""'434
Indice de nume..... """"""""""'437
3.2. PETROLOGIE ȘI PETROGRAFIE SEDIMENTARĂ
Nicolae Anastasiu
Petrografia rocilor sedimentare, prin care sunt descrise și clasificate agregatele
naturale de origine exogenă, s-a dezvoltat sistematic odată ce studiul lor, cu microscopul
polarizant, a fost posibil. Identificarea constituenților minerali din compoziția rocilor
sedimentare a permis analiza modală a acestora (participarea procentuală la nivelul unei
secțiuni subțiri) și, implicit, realizarea de clasificări pe baza unor elemente cuantificabile (de
ex. raportul claste/matrice; Q-cuarț:F-feldspați:L-litice; silice/carbonați/minerale argiloase;
raportul fracțiilor granulometrice: rudit/arenit/silt etc. Cunoașterea acestor constituenți –
cuarț-feldspați-litice – a însemnat și o primă condiție a identificării naturii paleosurselor care
au alimentat bazinele de sedimentare.
Încadrarea rocilor sedimentare în categorii sistematice recunoscute internațional (BGS,
BRGM etc.) a permis corelări stratigrafice de amploare și aplicații frecvente în proiectele de
cercetare pentru resurse energetice și minerale. Raportarea la aceste categorii a devenit o
condiție pentru publicarea rezultatelor în reviste științifice de circulație internațională (Journal
of Sedimentary Petrology, Sedimentology, AAPG etc.).
1862 – 1940:

Prima lucrare de geologie în limba română în care este prins

cadrul stratigrafic și descrierea petrografică a Calcarului de la Răpidea
aparține lui Grigore Cobălcescu (1862) de la Universitatea din Iași.

În România, după ce Ludovic Mrazec rezervă un loc important

descrierii rocilor sedimentare în primul Curs general de Minerale și
Roce (1935) și Miltiade Filipescu, specializat la școala franceză (prof.
Luciene Cayeux), publică prima lucrare de petrografie sedimentară
(1931–Studiu petrografic al depozitelor Oligocenului superior din
Pintenul de Văleni, insula de la Buştenari), studiile microscopice devin din ce în ce mai
frecvente.
Înainte de 1940, studiile microscopice efectuate pe roci din
formațiuni oligocene și badeniene din zona flișului și a molasei
Carpaților Orientali îi permit lui Miltiade Filipescu să identifice
silico-flagelate și să precizeze rolul fenomenelor vulcanice în
dezvoltarea acestora. Pentru Carpații Meridionali, Emilia Saulea
(1934) publică primele asociații de minerale grele din aluviunile văii
Pianu și atrage atenția asupra sursei din care provin (cristalinul
Munților Sebeșului).
 1944 – 1970:

După 1950, rocile sedimentare revin în atenția corpului profesoral de la

Universitatățile din București, Iași și Cluj și cercetătorilor de la Institutul Geologic al
României.
La București, primul titular al cursului de Petrografie sedimentară este prof. Victor
Corvin Papiu, care realizează un volum exhaustiv de informații despre constituenții rocilor
sedimentare și aspectele petrogenetice și geochimice ale calcarelor, silicolitelor, evaporitelor,
și care urmărește relația dintre vulcanism și sedimentare.
Între 1953 și 1970, în cele două ediții (1962 și 1965) ale cursului său
de Petrografie sedimentară, prof. Dan Rădulescu dezvoltă categoria de facies
sedimentar, asociații litologice în context global și lansează conceptul de
provincie petrologică sedimentară.
În domeniul cercetării, formațiunile sedimentare au beneficiat de
reconsiderări sistematice și petrogenetice. Analize regionale cu implicații
paleoambientale au fost efectuate în Carpații Orientali de către G. Cernea, I.
Dumitrescu, N. Grigoraș, Th. Joja, I. Băncilă (lucrarea Geologia Carpaților
Orientali, 1958), G. Murgeanu, N. Panin, D. Jipa, L. Contescu, N. Mihăilescu (1962, 1967,
1968); Patrulius, 1967) premiere mineralogice în domeniul evaporitelor, D. Rădulescu
(1954,1960), în Carpații Meridionali, prin contribuțiile lui Gr. Răileanu și S. Năstăseanu, iar
în Munții Apuseni prin cercetările lui V. C. Papiu (1967) și D. Patrulius și M. Bleahu (1967).
Urmare unor susținute camapnii de teren sunt definite și descrise formațiunile
vulcano-sedimentare din Carpații Orientali (D. Rădulescu, 1958, 1961, 1964, S. Peltz, 1965),
este precizată litologia jaspurilor (I. Băncilă, 1953, V. C. Papiu, 1953) și a șisturilor negre (N.
Grigoraș, 1956). Au fost studiate prin metode adecvate (RX, ATD, analize chimice)
formațiunile argiloase cretacice și neogene din zona flișului, dolomitele din Carpații
Meridionali – Poiana Ruscă (V. C. Papiu, 1962) și rocile glauconitice și fosfatice din
Dobrogea (M. Chiriac, 1960). O atenție specială a fost acordată bauxitelor din Munții
Apuseni, larg studiate din punct de vedere mineralogic, chimic și geochimic când s-au putut
elabora modele petrogenetice originale (V. C. Papiu, Silvia Mânzatu, V. Iosof, 1970). Pentru
Bazinul Transilvaniei, o sinteză geologică cu descrieri mineralogice și petrografice a devenit o
lucrare de referință (A.Vancea, 1960). Rocile și asociațiile evaporitice au făcut obiectul unor
semnificative contribuții mineralogice și petrogenetice (M. Paucă, 1967).
1971 – 1990:

Între anii 1970 – 1990, realizările științifice au fost importante și ele se regăsesc atât la
nivelul centrelor universitare, cât și al instituțiilor publice în care cercetarea geologică a fost
prezentă (Institutul Geologic al României, Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice, IPEG -
uri).
La Universitatea din București, cursul de Petrografie sedimentară (N. Anastasiu,
1974) se adaptează tendințelor moderne: semnificația genetică a texturilor și structurilor
sedimentare, metode petrogenetice susținute de analiza secvențială, sisteme depoziționale și
tectonica plăcilor, urmate de lansarea conceptului de petrologie comparativă (reconstituiri de
arii sursă).

2
 La Universitatea Babeș–Bolyai din Cluj-Napoca, I. Bedelean (1980) accentuează în
cuprinsul cursului de Petrografie sedimentară rolul metodelor fizice de investigație în
descifrarea proceselor vulcano-sedimentare (tufuri, zeoliți).
La Universitatea Al. I. Cuza din Iași, primul titular al cursului de Petrografie
sedimentară este I. Petreuș (1969); noua programă surprinde rolul structurilor cristaline în
definirea proprietăților rocilor sedimenatre.

Cercetarea geologică, la nivel instituțional, beneficiază de oportunități financiare care

au susținut activități de prospecțiune și explorare geologică, finalizate prin numeroase
beneficii în plan științific.

În Carpații Orientali, analizele petrografice efectuate pentru formațiuni din zona

flișului cretacic si paleogen, reflectă proprietățile rocilor sursă de hidrocarburi și calitățile
rezervoarelor de țiței și gaze naturale (M. Savul, 1974; C. Grasu & C. Catană, 1975, 1976; V.
C. Papiu, 1979; Gr. Alexandrescu, 1978, 1986; N. Balteș, 1983), natura mediilor ambientale
din bazinul flișului (L. Contescu, D. Jipa, N. Mihăilescu, N. Panin,1966; N. Panin, D. Jipa, N.
Mihăilescu, 1973; N. Anastasiu & D. Grigorescu, 1977; M. Ștefănescu, 1981; C. Grasu, C.
Catană, D. Grinea, 1981, 1988) (Fig. 1), prezența unor markeri litostratigrafici (I. Bucur,
1972; Gr. Alexandrescu & T. Brustur, 1987), sursele rocilor siliciclastice (V. C. Papiu, 1976;
N. Anastasiu, 1984, 1986; C. Dinu, 1985;), diageneza rocilor clastice și carbonatice (A.
Baltreș, 1980). De asemenea, studiile au identificat microfaciesuri în formațiunile
siliciclastice și carbonatice din zona flișului și au permis interpretări paleoambientale (D. Jipa,
1961, 1964; L. Contescu, 1967; D. Grigorescu, 1970, 1972; C. Grujinschi (1972); pentru
gresia de Tarcău și stratele de Podu Morii (C. Grasu, C. Catană, I. Boboş, 1996), au fost
scoase în evidență proprietățile aplicabile industrial (C. Vinogradov & G. Pârvu, 1979, 1983).

Fig. 1. Conglomeratele de Bucegi observate în martorul de eroziune cunoscut sub denumirea Sfinx (wikipedia. com)

În zona molasei, pentru intervalul Acvitanian–Pliocen, se aduc clarificări

terminologice (D. Jipa, 1980, 1984), iar studiile mineralogice și petrografice oferă semnificații
metalogenetice (Gr. Cioflica, N. Anastasiu, I. Berbeleac, 1986), fundamentează modelele
evaporitice (D. Rădulescu, 1960; B. Popescu, S. Rădan, 1976) și contribuie la separarea
microfaciesurilor (O. Mirăuță & E. Mirăuță, 1964). Prin analize secvențiale se ajunge la
diviziuni stratigrafice (V. Lăzărescu & C. Grujinschi, 1969), la modele de facies (Mariana
Mărunțeanu, 1985) și la sinteze petrografice bogate în informații originale (B. Popescu, S.
Rădan, 1976; C. Grasu, I. Catană, I. Boboș, Crina Miclăuș, 1988 – Flișul carpatic –
petrografie și considerații economice).

3
 În Carpații Meridionali, contribuțiile științifice acoperă o paletă largă și privesc
învelișul sedimentar al domeniilor Getic, Danubian și Supragetic, dar și depresiunile
intramontane.

Acoperind un interval stratigrafic de la Paleozoic la Cenozoic, petrotipurile clastice au

făcut obiectul de studiu a mulți cercetători (A. Baltreș,1970; Gr. Pop, 1973; S. Năstăseanu,
1973, 1975). Argilele liasice din Banat au fost investigate prin analize mineralogice susținute
de metode adecvate (RX) (L. Ghergari, 1988), iar faciesurile carbonatice din zona Reșița–
Moldova Nouă, încadrate în standardele Wilson (1975) și răspunzând sistematicii Folk-
Dunham, sunt descrise de I. Bucur (1977).

În Munții Apuseni, mozaicul litologic, stratigrafic, structural și tectonic a însemnat,

mereu, o provocare pentru cercetători și profesori. De un mare interes au fost depozitele
continentale ale Triasicului din Munții Bihorului (M. Bleahu, 1970; D. Patrulius, 1971, 1972)
și rocile jurasice din platoul Vașcău (Ștefana Panin, 1974) cu bauxitele asociate lor și
formațiunilor Cretacic inferior din munții Bihorului și Pădurea Craiului. Studiul lor s-a bazat
pe analize mineralogice, chimice, geochimice, RX, descrieri petrografice și a fost realizat
într-un interval mai mare de timp (1970 – 1980 de către M. Bleahu, D. Patrulius, V. C. Papiu,
Silvia Mânzatu). Toate aceste studii a făcut posibilă evaluarea rezervelor de minereu de
aluminiu și, astfel, valorificarea lor.

Lucrarea de sinteză Geologia Munților Apuseni din 1976 (autori: V. Ianovici, M.

Borcoș, M. Bleahu, D. Patrulius, M. Lupu, R. Dimitrescu și H. Savu) include și descrieri
petrografice ale formațiunilor sedimentare triasice, permiene, jurasice, cretacice și paleocene,
eocen-oligocene și neogene din Apusenii de Nord și de Sud. Datele legate de resursele
minerale asociate au fundamentat proiectele de explorare geologică.
În perioada următoare difuzării acestei lucrări, a continuat cercetarea olistolitelor
triasice din Apusenii de Sud (M. Lupu, 1975, 1985) și a faciesurilor carbonatice din Munții
Pădurea Craiului (I. Bucur,1986; O. Dragastasn,1986).

În Bazinul Transilvaniei, cu o cuvertură posttectogenetică ce include formațiuni

sedimentare de la Cretacicul superior la Miocenul inferior, Bazinul Transilvaniei a evoluat în
restul Neogenului ca un bazin molasic cu surse de material carpatic. După evenimentele
evaporitice din Badenian, alternanța faciesurilor clastice-organice sau carbonatice cu cele
piroclastice a creat condițiile înmagazinării gazelor naturale în structuri domale, iar interesul
pentru valorificarea acestora a rămas constant.
Lucrarea de sinteză Geologia Depresiunii Transilvaniei din 1970 (autori: D. Ciupagea,
M. Păucă, T. Ichim) surprinde toate aceste aspecte și reține problematica litologică,
stratigrafică și, parțial, sedimentologică care a stat la baza cercetărilor ulterioare. Informațiile
aduse de forajele de explorare pentru gaze naturale au fost constant prelucrate, iar rezultatele
lor au fost publicate sau se găsesc în arhiva ROMGAZ – Mediaș. Contribuțiile privind
nomenclatura unităților litostratigrafice și încadrarea lor sistematică (A. Rusu, 1970; L. Szasz,
1974; B. Popescu, 1976; I. Petrescu, L. Ghergari, N. Mészáros, E. Nicorici, 1987 și A.
Rusu, 1989) au tradus în fapt propunerile Subcomisiei Internaționale de Stratigrafie și s-au
adăugat rezultatelor anterioare.

4
 Dobrogea este teritoriul din forelandul Carpaților ce include o unitate de orogen –
Dobrogea de Nord – și două unități de platformă – parte a Moesiei, prin Masivul Central
Dobrogean (Dobrogea Centrală) și Dobrogea de Sud. Acest teritoriu se extinde spre est in
bazinul de Vest al Marii Negre. Diferențele geologice între aceste unități sunt mari, iar
participarea formațiunilor endogene și exogene la alcătuirea lor este mult diferită.

Reprezentând un teritoriu fragmentat, delimitat la est și sud de falia intramoesică și la

nord de falia Sf. Gheorghe, teritoriul dobrogean a avut o evoluție tectonică specifică zonelor
de tip cratonic, precum și celor de tip orogen, deci cu bazine de sedimentare asociate, de
factură distinctă.

Pentru aceste câteva motive, studiul formațiunilor sedimentare, simultan cu cel al

produselor magmatice sau metamorfice, a trebuit să țină pasul cu provocările reieșite din acest
context.
În perioada 1970–1990, în Orogenul Nord-Dobrogean activitățile de prospecțiune și
explorare geologică au urmărit potențialul în resurse minerale și, urmare a datelor astfel
dobândite, contribuțiile științifice au beneficiat de argumente mai solide. între Silurian și
Carboniferul inferior, în Unitatea de Măcin, formațiunile sedimentare au fost descrise, în
acord cu terminologia internațională, de Gh. Oaie, 1986 și Antoneta Seghedi, 1986.
În Unitatea de Tulcea, diversitatea litologică este mai mare, iar studiile de esență
petrografică au urmărit reconsiderări sistematice, precizări de arii sursă și semnificații
ambientale (M. Ilie, 1978; E. Grădinaru, 1975, 1984; M. Iordan, 1987; I. Seghedi, A. Szakacs,
A. Baltreș, 1990 – teză de doctorat; Gh. Oaie, 1994).
În Bazinul Babadag, cercetările au fost mai reduse si au vizat mai ales aspecte
stratigrafice și mai puțin pe cele litologice (D. T. Phan, 1973; L. Szasz, 1974).
În Masivul Central Dobrogean, cunoscut ca și Zona șisturilor verzi, între falia
Pecineaga-Camena și Capidava-Ovidiu, complexul flișoid turbiditic, de vârstă Proterozoic
superior, a fost separat în secvențe sedimentare – Gh. Oaie, 1998), iar cuvertura mezozoică
(Platforma carbonatică) a făcut obiectul unor studii de referință (Aurelia Bărbulescu, 1971; A.
Drăgănescu, 1976; O. Dragastan, 1980; Gh. Oaie, 1986; Gh. Oaie, Antoneta Seghedi, 1986).
Dobrogea de Sud a fost o zonă clasică pentru studiul depozitelor cretacice, eocene și
sarmațiene. Abordarea lor stratigrafică a inclus și categorii sistematice clastice și carbonatice
cu semnificații paleoambientale dublate de asociații faunistice (Th. Neagu, O. Dragastan, I.
Pană, 1975, 1977, 1984; Avram et al., 1990).

Urmărind natura minerală și posibilitatea de valorificare industrială , cercetările s-au

axat pe studiul argilelor (I. Popescu, 1970, 1972), a dolomitelor (V. Erhan, 1974), a
fosforitelor (Ioana Mareș, 1970) și a diatomitelor (Svetlana Krestel, 1962).

1991 – 2010:

Schimbările de la începutul anilor 90 au ușurat accesul la echipamente performante

de cercetare (SEM, RX), la lucrări și reviste științifice internaționale sau la licitații privind
programe și proiecte ale IUGS. Comunitatea geologică a început să-și reconsidere lucrările
mai vechi, să reevalueze ipoteze deja lansate și să încerce să răspundă conceptelor moderne,
utilizând facilitățile laboratoarelor din țările avansate (UK, Franța, Germania, SUA, Canada).

Astfel, în perioada 1991 – 2010 spectrul tematic a devenit foarte larg.

5
 Cercetări petrografice în Carpații Orientali

Descrieri petrografice conforme noilor criterii de clasificare a rocilor sedimentare, au

urmat unor investigații microscopice și se referă la șisturile negre ale Unității de Audia (V. C.
Papiu & Gr. Alexandrescu et al, 1975, 1976) , la bentonite (Gr. Alexandrescu, 1991;
Th.Neagu & D. Frunzescu, 1991), tufuri și curgeri piroclastice (Gh. Damian, 1991) și
evaporite, cu mențiunea, în premieră, a unor categorii clastice (N. Anastasiu & M. Popa,
1991). Secvențele siliciclastice ale formațiunilor de Kliva (N. Anastasiu, 1994) și de Bâsca
(Mihaela Melinte, 1996), a conglomeratelor de Ceahlău (D. Roban & Andreea Hulpoi, 2006),
de Bucegi (D. Jipa, 1984 – 2015) și de Brebu (A. Cehlarov, 1991) sunt și ele reconsiderate
petrografic. Petrofaciesurile care le reprezintă sunt integrate în modele depoziționale.
Tot în această perioadă se acordă o atenție elementelor verzi din flișul Carpaților
Orientali și apar primele lucrări de petrologie comparată (N. Anastasiu, 2000, 2006;
M. Ciocârdel, 2010 – teză de doctorat.
Reexaminarea Conglomeratelor de Bucegi, printr-o astfel de abordare (studiul
microscopic al clastelor) a condus la precizări legate de paleosursele care au alimentat bazinul
în timpul Albianului (N. Anastasiu, D. Jipa, M. Ciocârdel, 2015) (Fig.2).

a. b.
Fig.2. Litoclaste în conglomerate (a); clorit verde și oceli albitici într-un galet din
conglomerate, imagine microscopică (b) (Masivul Bucegi)

Ritmitele cu silicolite–argilite–clastite din valea Tișiței (Cretacic inferior) beneficiază

de abordări petrografice moderne și capătă semnificații paleoclimatice (B. Vârban, 2010 –
teză de doctorat).
Faciesurile de molasă (Pliocen) de la curbura Carpaților Orientali sunt reconsiderate
printr-un studiu complex, petrografic și sedimentologic, care a stat la baza elaborării unor
modele de facies (Daniela Vlad, 1997 – teză de doctorat, 2010).

Cercetări petrografice în Carpații Meridionali

În Carpații Meridionali, reconsiderări și adaptări la sistemele de clasificare moderne

au avut în vedere categoriile silicilastice și carbonatice. Regăsim astfel de rezultate în lucrările
atribuite Paleozoicului din Banat, zona Reșița–Moldova Nouă (I. Bucur, 1992, 2008), din
masivul Petreanu (Mihaela Dimitrescu, 2005), Cretaciclului din zona Vânturarița (L. Szasz,
1998), de la Râpa Roșie–Sebeș (V. Codrea & Al. Hossu, 2001) sau a celui din Bazinul Hațeg (

6
Mihaela Melinte & Ana–Voica Bojar , 2006). Platforma carbonatică Getică beneficiază de un
studiu complex și complet (O. Dragastan, 2010).

Depozitele neogene ale bazinului Oravița au fost investigate pentru conținutul lor în
minerale grele ( V.C. Papiu și Al. Manea (1970).

Cercetări petrografice în Depresiunea Getica

În Depresiunea Getică, urmărindu-se, în special, ariile sursă care au alimentat Bazinul

Getic, în special în Paleogen, au fost inițiate studii petrografice prin analize modale în
Conglomeratele de Cheia și Gresia de Corbi (R. Roban, 2003; I. Munteanu, 2004; D. Roban
& N. Anastasiu, 2005 și N. Anastasiu & D. Roban, 2010) (Fig.3). Caracterul lor polimictic
susține proveniența din surse magmatice și metamorfice, dar și a unor sedimente reciclate.

Un studiu privind asociațiile de minerale grele din depozitele pliocene din bazinul văii
Topolog (Glogova-Tigveni) îl datorăm lui N. Anastasiu și L. Iordache (1992). El a evidențiat
prezența compușilor de titan (rutil) și zirconiu (zircon) precum și a silicaților (pirop, staurolit,
disten).

Fig. 3. Structuri grafice – marker în Conglomeratele de Cheia (a); compoziția modală proiectată în sistemul Q–F–
L. (R. Roban, 2003).

Cercetările petrografice în Munții Apuseni

Cercetările au vizat, de cele mai multe ori, faciesurile carbonatice (cu semnificații
complexe în sinteza lui I. Bucur, 1992 și 2009): calcarul de Cluj (V. Codrea, 1997), calcarele
ferugionase din Masivul Codru Moma (N. Buzgar, 2001), platforma carbonatică de la
Bedeleu, Jurasic–Cretacic (Em. Săsăran, 2001, 2005 – teză de doctorat). Despre petrografia
metaconglomeratelor din Pânza de Bihor au publicat H. Savu (1993) și Mihaela Dimitrescu
(1996, 1997, 2001, și în 2002, despre conglomeratele de Arieșeni).

Cunoscute ca principală sursă pentru extracția aluminiului, bauxitele din Munții Bihor,
valea Galbinii, au beneficiat și de un studiu petrologic necesar atunci când se urmărește
procesul de preparare a lor (V.C. Papiu, Silvia Mânzatu V. Iosof, 1970).
Cercetări petrografice în Bazinul Transilvaniei

Bazinul Transilvaniei a rămas în atenția petrografilor pentru ocurențele de piroclastite

(ciclurile de tufuri badeniene-sarmațiene), rocile cu glauconit, faciesurile argiloase și
depozitele evaporitice. Toate acestea, pentru identificarea unor repere stratigrafice care să
plaseze mai clar rezervoarele de gaze naturale.

7
 După 1990, sunt de reținut contribuțiile lui L. Ghergari și I. Mârza (1991), I. Seghedi-
Al. Szakacs și I. Bedelean (1991) în cunoașterea tufurilor, a lui I. Bedelean (rocile cu
glauconit, 1993), a lui S. Rădan (argilele din rama bazinului, 1993, 1994).

Lucrări de sinteză, cu accent asupra litostratigrafiei și vârstei depozitelor, au surprins

și aspecte de petrografia formațiunilor clastice și carbonatice (Ciulavu, D., Bertotti, G., 1994;
A. Rusu, 1994; Cs. Krézsek, și S. Filipescu – 2005, 2008; L. Silye, 2010) sau a rocilor
zeolitifere (I și H. Bedelean, 2004)

Cercetări petrografice în Dobrogea

În spațiul dobrogean, atât de divers din punct de vedere structural, tectonic, stratigrafic
si petrografic, interesul geologilor pentru aducerea informațiilor la zi și compatibilizarea lor
cu conceptele moderne, a rămas constant.
În Dobrogea de nord, s-au făcut progrese în cunoașterea formațiunilor paleozoice,
triasice si cretacice. Conglomeratele de Carapelit au căpătat o imagine mai completă prin
studiile lui Antoneta Seghedi și Gh. Oaie (1993, 1994). A. Baltreș a făcut descrieri
petrografice riguroase pentru Formațiunea de Somova (1993). S. Rădan a studiat crustele de
alterație asociate granitoidelor.
In Dobrogea centrală, parte componentă a Moesiei de Est, flișul assyntic s-a îmbogățit
cu descrieri de noi petrotipuri (graywacke, gresii cuarțoase, paraconglomerate polimictice)
necesare în reconstituirile de paleosurse (N.Anastasiu & D. Jipa, 2000) și a faciesurilor
turbiditice (Gh. Oaie, 1998, Gh. Oaie și Antoneta Seghedi, 2016). Platforma carbonatică a
Jurasicului superior a stat în atenția Aureliei Bărbulescu și O. Dragastan (1998).

* * *

Domeniul petrografiei sedimentare – al cunoașterii rocilor siliciclastice, al calcarelor,

argilelor, silicolitelor, fosforitelor, evaporitelor, alitelor, ferilitelor si manganolitelor – a
evoluat rapid după ce primele studii asupra lor au beneficiat de microscopul polarizant.
Analizele modale precise au impus standarde universale de clasificare și, implicit, criterii
granulometrice, morfometrice, compoziționale și microstructurale de descriere și înțelegere a
contextelor ambienatle în care s-au născut. Petrologia sedimentară s-a impus ulterior prin
analiza conceptelor genetice, a stabilirii faciesurilor depoziționale și a elaborării modelelor de
facies. S-au constituit, astfel, premisele identificării geometriei (arhitecturii) corpurilor de roci
sedimentare care pot deveni roci sursă și rezervoare de hidrocarburi sau pot fi gazde pentru
resurse metalifere și nemetalifere.

Progresul în cercetare a venit rapid, odată cu apariția unor noi metode de investigație:
microscopia electronică (SEM), analiza termică diferențială (ATD, analiza termo-
gravimetrică (ATG), difracția razelor X, analiza izotopică, fluorescența în UV etc. (Fig. 4 și
5).

Ținând cont de toate acestea, contribuțiile științifice românești din fiecare etapă de
înnoire a echipamentelor de investigație și de apariție a noi provocări conceptuale, se regăsesc
în publicații naționale și internaționale. Programele de studii universitare s-au adaptat și ele
progreselor din cercetare și au beneficiat de rezultatele lor.

8
 Fig. 4.Gresia de Kliwa
afloriment Valea Teleajenului – Copăceni
(foto Anastasiu, 2010)

Fig.5. Imagini microscopice (foto: Anastasiu, 2010):

a. Gresie subcuarțoasă; b. Gresie cuarțoasă cu glauconit

Imagini
c. SEM – microscopie electronica; d. fluorescență UV

O istorie a cercetărilor sedimentare, de mai bine de 80 de ani, reflectă rezultatele

recunoscute ale geologilor români.

Teze de doctorat cu abordări petrografice (Brustur, 2011, 2017):

1970-1980: D. Grigorescu, B. Popescu; 1980-1990: A. Hadnagy;

1990-2000: A. Baltreș, D. Frunzescu, Carlos Guzman, Cristina Panaiotu, Daniela Vlad,
M. Popa, Gh. Oaie;
2001-2010: Crina Miclăuș, R-D. Roban., Luiza-Vizitiu Man.

9
Referințe bibliografice selective

Alexandrescu Gr., Brustur T., 1987. Structures sedimentaires biogenes (trace fossils) du flysch des
Carpathes Orientales (III-ème partie). D. S. Inst. Geol. Geof., 72 -73/3, 5-20.
Alexandrescu Gr., Codarcea Venera, 1986. Caractères minéralogiques du grès de Fusaru du bassin de
la vallée de Moldova (Carpathes Orientales). D. S. Inst. Geol. Geof., 70–71/1, 505-524.
Anastasiu N, Iordache L., 1993. Faciesurile depoziționale ale Neogenului superior dintre văile
Topolog și Olt (Depresiunea Getică) (Neogene Depositional Facies in Getic Depression), St. cerc.
geologie, 38, 41-56.
Anastasiu N., 1977. Minerale si roci sedimentare - determinator (Minerals and sedimentary rocks).
ed. I, ed. II (1981), ed. III (2005), Ed. Tehnică, 350 p. și Ed. Univ. București.
Anastasiu N., 1984. What are the green clasts of the Carpathian Flysch – a petrographic
reconsideration, Rev. Roum. Géol. Géoph. Géogr., Géologie, 28, 51-60.
Anastasiu N., 1985. Petrologie comparată – litoclastele verzi din fliș vis-a vis de epirnetamorfitele din
Carpații Orientalișsi de șisturile verzi din Dobrogea. Lucr. Congr. XIII, Assoc. Geol. Carp.-Balk.,
pp. 45-55.
Anastasiu N. (1986), Conceptul de petrologie comparată şi reconstituirile de arii sursă în formaţiunile
de fliş. St. cerc. geol., geofiz., geogr., geologie, 31, 89-100.
Anastasiu N. (1992), Petrofaciesul siliciclastitelor din zona flișulul carpatic. St. cerc. geologie, 36.
Anastasiu N. (1994), Petrofacies evolution of Cretaceous and Paleogene Siliciclastites from the East
Carpathians, Romania – related to clastic reservoirs, Anal. Univ. București, XLIII,
Supplement/AAPG 1994 Annual Convention, Denver, USA.
Anastasiu N., 1988. Petrologie sedimentară. Ed. Tehnică, 365 p.
Anastasiu N., Alexandrescu Gr., Szobotka Șt., 1984. Petrografia ruditelor senoniene din flișul de
Hangu (Carpații Orientali) – reconstituiri de paleosurse. St. cerc. geologie, 29, 92-99.
Anastasiu N., Czobuka D., 1991. Depozite de curgere piroclastică în formațiunea de Ciula-Densuș.
Stud. Univ. Babeș–Bolyai, Cluj-Napoca, sp., 127-135.
Anastasiu N., Grigorescu D., 1976. Constituenții clastici grosieri din unitatea șisturilor negre.
semnificație sedimentologică. St. cerc. geologie, 21, 95-102.
Anastasiu N., Grigorescu D., 1977. Authigene Feldspathes from Carbonate Rocks of the Black Schists
Nappe, Rev. Roum. Géol., Géoph., Géogr., Géologie, 21, 71-77.
Anastasiu N., Iordache L., (1988), Semnificație sedimentologică a repartiției statistice a mineralelor
grele în Formațiunea de Cândești (sectorul Topolog-Olt). St. cerc. geologie, 33, 77-86.
Anastasiu N., Jipa D., 1984. Source-area of the Assyntic Flysch Deposits in the Central Dobrogea
Massif (Romania), An. Inst. Geol., LXIV, 445-453.
Anastasiu N., Jipa D., Ciocârdel M., 2015. Nature and provenance of the Bucegi Conglomerates
pebbles – a petrographic approach. Geo-Eco-Marina, 21, 95-109.
Anastasiu N., Jipa D., Miheșan L., 1985., Reconstituiri de paleosurse și paleomedii în meoțianul
arenitic din bazinul carbonifer Comănești. St. cerc. geolgie., 30, 111-121.
Anastasiu N., Popa M., Man-Vizitiu Luisa, 2008. Evaporite facies in the Badenian Formations from
the Teleajen Valley. 6th National Symposium on Economic Geology-Rocksalt and other non-
metalliferous deposits, 4-6 sept., Sovata., Inst. Geol. Rom., Rom. J. of Mineral Deposits, 83.
Anastasiu N., Popa M., Vârban B., 1995. Facies analysis on Oligocene Formations from Outer Flysch
Zone (The East Carpathians): a reconsideration. Carp.-Balk. Geol. Assoc. Congr., Athens, Greece.
Anastasiu N., Popa M., Vârban B., 2001. Sandstone provenance study of the East Carpathian
Oligocene and Miocene sequences (Romania): mineralogical approach and source areas
reconstitution, 21st IAS Meeting of Sedimentology, Davos, Suisse, sept. 2001.

10
Anastasiu N., Popescu B., 1979. Asociații de minerale grele în depozitele terigene eocene din NV-ul
Bazinului Transilvaniei. St. cerc. geologie, 24, 81-91.
Anastasiu N., Szobotka Șt., Iordache L., Ștefan M., 1987. Petrofaciesuri și morfofaciesuri în
pietrișurile de Cândești. St. cerc. geologie, 32, 79-90.
Balteş N., Antonescu Em., Grigorescu D., Alexandrescu Gr., Micu M., 1983. The Black Shales
Formation of the East Carpathians. Lito-biostratigraphy and oil potential. An. Inst. Geol., LIX,
79-87.
Baltreş A., 1970. Asupra constituţiei conglomeratelor tortoniene şi sarmaţiene din partea de NE a
Bazinului Transilvaniei. D. S. Inst. Geol., LV/1, 215-226.
Băncilă I., Papiu C. V., 1953. Jaspurile triasice de la Pojorîta. Acad. R.P.R., Bul. Şt. știinţe biol.,
agron., geol., geogr., V/4, 675-694.
Bedelean H., 2008. Compositional characterisation of some zeolites from the Apuseni Mountains,
GEO 2008, Ed. Vergiliu, pp. 31-33.
Bedelean I., Bedelean H., 2004. Tufurile vulcanice zeolitice din România - potenţiale surse pentru
fabricarea detergenţilor nepoluanţi. Environment & Progress, 2.
Bedelean I., Bedelean H., Pop Dana, 1997. Zeoliţii şi protecţia mediului, St. cerc. șt. naturii, Muzeul
Bistriţa-Nasăud, 3, 101-106.
Bedelean I., Pop Dana, 1993. Glauconite from the Transylvanian Basin. Inst. Geol. Rom., Rom. J. of
Mineralogy, 76, suppl. 1, 7-8.
Bleahu M., Patrulius D., Tomescu Camelia, Bordea Josefina, Panin Ştefana, Rădan S., 1970. Date noi
asupra depozitelor triasice din Munţii Apuseni. D. S. Inst. Geol., LVI/4, 29-41.
Brustur T., 2011. Teze de doctorat în geologie şi geofizică 1905-2010. Contribuţii româneşti şi străine
la cunoaşterea geologiei României. Geo-Eco-Marina, 17, supl. 2, 96 p.
Brustur T., 2017. Teze de doctorat în geologie și geofizică. Contribuții românești și străine la
cunoașterea geologiei României. http://www.geoecomar.ro/website/docs/brustur_anexa.pdf
Bucur I.I., 1977. Microfaciesul calcarelor Cretacicului Inferior de la Ciclova-Banat (zona Reşiţa-
Moldova Nouă). D. S. Inst. Geol. Geof., LXIII/4, 47-56.
Bucur I.I., Nicorici E., Huică I., Ionesi Bica, 1992. Calcareous microfacies in the Sarmatian deposits
from Romania, Stud. Univ. Babeş–Bolyai, Cluj-Napoca, XXXVII/2, 9-16.
Cehlarov Aura, Momea Gh., Momea Lucia, 1995. Paléoenvironements et pétrofacies de la formations
Kliwa supérieure. Inst. Geol. Rom., Rom. J.. of Stratigraphy, 76, 111-115.
Cehlarov Aura, Ţibuleac P., 1996. Petrological description of the Badenian evaporite for-mations of
the northern Moldavian Platform. Inst. Geol. Rom., Rom. J. Petrology, 77.
Chiriac M., 1960. Contribution a l'étude pétrographique de l’Aptien de Dobrogea, Ann. Com. Geol.,
XXIX-XXX, 183 -194.
Cioflica Gr., Anastasiu N., Berbeleac I., Biță I., 1986. Dia- and epigenetic mineralizations in the
Miocene Molasse of the East Carpathians, Jitia area. Anal. Univ. București, XXXV, 3-9.
Codrea V., Vremir M., Dica P., 1997. Calcarul de Cluj de la Someş-Dig (Cluj-Napoca). Semnificaţii
paleoambientale şi impactul activităţilor antropice asupra aflorimentului 3. St. cerc. șt. naturii,
Muzeul Bistriţa-Nasăud, pp. 31-39.
Contescu L., Jipa D., Mihăilescu N., Panin N., 1966. Semnificaţia sedimentologică a faciesurilor
flişului paleogen din Carpaţii Orientali. St. cerc. Geologie, 11/2, 513-526.
Dimitrescu Mihaela, 1997. Studiul petrografic al metaconglomeratelor paleozoice din Munţii Bihor.
Teza de doctorat, Univ. Bucureşti, 161 p.
Dimitrescu Mihaela, 2001. Analiza microtectonică a metaconglomeratelor paleozoice din Munţii
Bihor. An. Inst. Geol., 72, suppl. 1, pp. 19.
Dimitrescu Mihaela, Dimitrescu R., (1996), Notă asupra caracterelor petrografice şi chimice ale
metaconglomeratelor Seriei de Arieşeni, St. cerc. geologie, 41, 31-37.

11
Dinu C., 1985. Geologic Study of the Cretaceous flysch deposits in the upper course of the Trotuş
Valley (East Carpathians). An. Inst. Geol. Geof., LXV, 5-142.

Dragastan O., 2010. Platforma carbonaticã getică. Stratigrafia Jurasicului și Cretacicului inferior.
Reconstituiri, paleogeografie, provincii și biodiversitate. Ed. Univ. Bucureşti, Bucureşti, 622 p.

Dragastan O., Bărbulescu Aurelia, Neagu Th., Pană Ioana, 1998. Jurasicul şi Cretacicul din Dobrogea
Centrală şi de Sud (Paleontologie şi Stratigrafie). Supergraph Tipo, Cluj-Napoca, 249 p.
Dragastan O., Purecel R., Brustur T., 1986. The Upper Jurassic and Lower Cretaceous formations
from the Bihor Mts. Central Southern sector - Northern Apuseni. Anal. Univ. Bucureşti, XXXV,
57-70.
Filipescu M. G., 1931. Studiul petrografic al depozitelor Oligocenului superior din Pintenul de Văleni,
insula de la Buştenari, jud. Prahova (pământ cu diatomee, gresie de Kliwa, şisturi menilitice). D.
S. Inst. Geol. Rom., XVIII, 255-263.
Filipescu S., 2008., Privire generală asupra Cenozoicului din Depresiunea Transilvaniei. Repere
geologice în Apuseni şi Sud-Vestul Carpaţilor Meridionali, Univ. press., Cluj-Napoca, pp. 51-64.
Filipescu S., Krezsek Csaba, Silye L., 2006. Sequence of paleoenvironments in the Southern
Transylvanian Basin during the middle to late Miocene – Clues to the uplift history of the
Carpathians. An. Inst. Geol. Rom., 74, 63-64.
Ghergari Lucreţia, Meszaros N., Mârza I., Chira Carmen, Filipescu S., Ivan I., 1991. Contributions to
the petrographic and chronostratigraphic knowledge of the tuffs in the Cojocna Area. The
Volcanic Tuffs from the Transylvanian Basin, Univ. Babeș–Bolyai, Cluj-Napoca, pp. 207-216.
Ghergari Lucreţia, Mîrza I., Gherman Monica, 1991. New evidence on the presence of cineritic
material in the salt deposits of Ocna Dej (Cluj District). The Volcanic Tuffs from the
Transylvanian Basin, Univ. Babeș–Bolyai, Cluj-Napoca, pp. 201–205.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988. Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed.
Tehnică, 208 p.
Grasu C., Catană C., Grinea D., Ionesi L., 1976. Consideraţii geologice şi geochimice asupra rocilor
bituminoase oligocene dintre pârâurile Cuejdiu şi Ozana, An. Muz. Şt. Nat. Piatra Neamţ, Geol.-
Geogr., Piatra Neamţ, III, 65-100.
Grigoraş N., 1956. Roci bituminoase în formaţiunile geologice din R.P.R. Anal. Univ. Bucureşti (şt.
Naturii), 9, 195-203.
Jipa D., 1980. Orogenesis and flysch sedimentation. Critical remarks on the Alpine model,
Sedimentary Geology, Amsterdam, 27, 229-239.
Jipa D., 1984. Molasse and marginal facies – A discussion. An. Inst. Geol. Geof., LXII, 251-255.
Jipa D. C., 1980. Remarks on the molasse significance. D. S. Inst. Geol. Geof., LXV, 71-74.
Krézsek C., 2005. Sedimentologia şi arhitectura depozitelor pannoniene din estul Bazinului
Transilvaniei, Rezumat teza de doctorat, Univ. Babeș Bolyai, Cluj-Napoca, 27 p.
Krézsek C., Filipescu S., 2003. Sequence stratigraphy in the middle-upper Miocene Formations of the
Transylvanian Depression. GEO 2003, Soc. Geol. Rom., Cluj-Napoca, pp. 29-31.
Lupu M., 1975. Einige bemerkungen zur tektonik des Sudlichen Apuseni Gebirges (Siebenburgisches
erzgebirge). Rev. Roum. Géol., Géophys., Géogr., Géologie, 19, 95-104.
Mărunţeanu Mariana, 1985. Studii sedimentologice asupra conglomeratelor de Pietricica. D. S. Inst.
Geol. Geof., LXIX/4, 155-172.
Melinte Mihaela, Băceanu I., 1996. Gresii cretacice şi terţiare din bazinul Bîsca Chiojdului (flișul
extern al Carpaţilor Orientali). An. Inst. Geol. Rom., 69/1, 49-53.
Mîrza I., Anastasiu N. et al., 1991. On the nomenclature and classification of pyroclastites. The
Volcanic Tuffs from the Transylvanian Basin. Univ. Babeș–Bolyai, Cluj-Napoca, pp. 449-464.
Mrazec L., 1910. Despre rocile verzi din conglomeratele terţiare ale Carpaţilor şi Subcarpaţilor

12
 României. D. S. Inst. Geol., II, 26-39.
Murgeanu G., Patrulius D., Contescu L., Jipa D., Mihăilescu N., Panin N., 1963. Stratigrafia și
sedimentogeneza terenurilor cretacice din partea internă a Curburii Carpaților. Congr. V, Asoc.
Geol. Carp.-Balk., Comunicări științifice, Sectia II: Stratigrafie, III/2, 31-58.
Panin Ştefana, Patrulius D., Tomescu Camelia, 1974. Asupra prezenţei unor roci jurasice în Platoul
Vaşcău (Munţii Apuseni), D. S. Inst. Geol. Geofiz., LX/5, 55-59.
Papiu V.C., Mînzatu Silvia, Iosof V., 1970. Asupra caracterelor petrologice ale bauxitelor din Munţii
Bihorului (regiunea Văii Galbena). D. S. Inst. Geol., LVI/1, 209-217.
Papiu V. C., Popescu A., Serafimovici V., Duţu Marcela, 1962. Cercetări geologice şi petrografice în
Masivul dolomitelor de Hunedoara, D. S. Inst. Geol., XLVII, 323-344.
Patrulius D., Bleahu M., 1967. Le Trias des Monts Apuseni. Geol. Sbornik, Bratislava, XVIII/2, 245-
65.
Patrulius D., Bleahu M., Popescu Ileana, Bordea S., 1971. The Triassic Formations of the Apuseni
Mountains and of the East Carpathians Bend. Inst. Geol., Guidebooks for Excursions, 8, 55-86.
Peltz S., 1965. Cercetări geologice şi petrografice în regiunea Ilva-Stânceni-Călimănel (extremitarea
sudică a Munţilor Călimani). D. S. Inst. Geol., LI/1, 81-107.
Pîrvu G., Vinogradov C., Pauliuc S., Preda I., 1979. Petrologia aplicată a rocilor carbonatice
sedimentare. Ed. Acad. R.S.R., 208 p.
Popescu B., 1976. Lower Gypsum Formation west of Cluj Napoca – a supratidal evaporite:
petrographical an sedimentological features. An. Inst. Geol., XLVIII, 97-115.
Popescu B., 1976. Sedimentology of Priabonian carbonates Rocks, Jibou Area, NV Transylvania
Basin. An. Inst. Geol., XLVIII, 118-140.
Popescu B., Rădan S., 1976. Carbonate Rocks and Evaporites – East Carpathian Miocene and
associated evaporates. Carbonate Rocks and Evaporites, Inst. Geol. Geof., Guidebook 15, 55-64.
Popescu-Voiteşti I., Reinhard M., 1911. Discuţiune asupra originei conglomeratelor cu roce verzi din
terţiarul carpatic. D. S. Inst. Geol. Rom., Bucureşti, II, 24-25.
Preda D. M., 1931. Observaţiuni cu privire la prezenţa diatomitelor în Oligocenul din Carpaţi. D. S.
Inst. Geol., XVIII, 263-270.
Rădan S., Vanghelie I., 1993. Clay minerals from the salt deposits of Romania. Inst. Geol. Rom.,
Rom. J. of Mineralogy, 76, suppl. 1, 40-41.
Rădan S., Vanghelie I., Bratosin Irina, 1994. Mineralogia şi geochimia argilelor din stratele de
Zimbor şi Sînmihai (NV-ul Transilvaniei). 75 de ani de la înfiinţarea Universităţii Dacia Supeioară,
Univ. Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, pp. 43-44.
Rădulescu D., 1958. Studiul petrografic al formaţiunilor eruptive din regiunea Seini-Ilba-Nistru
(Baia Mare). An. Com. Geol., XXXI, 151-260.
Rădulescu D., 1960. Cercetări mineralogice în zăcământul de săruri de potasiu şi magneziu de la Tg.
Ocna-Găleanu. St. cerc. geol., geof., geogr., geologie, V/3.
Rădulescu D., 1961. Studiul petrochimic comparativ al ricolor vulcanice neogene din R.P.R. Inst.
Geol., Congr. V, Asoc. Geol. Carp.-Balk., II, 187-198.
Rădulescu D., 1964. Contribuţii la cunoaşterea structurii geologice a părţii centrale a Munţilor
Harghita. D. S. Inst. Geol., L/2, 151-160.
Roban D. R., Anastasiu N., 2005. Analiza petrografică a depozitelor paleogene din nord-estul
Depresiunii Getice, petrotipuri, reconstituiri de arii sursă şi evoluţii diagenetice. Proc. Annual
Scientific Session and Field Trip Guide - GEO-2005, Roșia Montană, 20-21 mai 2005, pp. 107-
109.
Roban R. D., Anastasiu N., 2006. The sedimentary setting of Paleogene Deposits from South
Carpathians Foreland Basin, Romania. 17th Intern. Sedim. Congr., August 2006, Fukuoka, Japan.

13
Roban R., Vârban B., Anastasiu N., 2001. Trace fossil assemblages from turbidite sequences in
Tarcău Sandstone–The Eastern Carpathian Flysch (Romania). 21st IAS Meeting of Sedimentology,
Davos, sept. 2001, Suisse.
Rusu A., 1994. Formaţiunile eocene din regiunea Calata (Nord-Vestul Transilvaniei). 75 de ani de la
înfiinţarea Universităţii Dacia Superioare, Univ. Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, pp. 46.
Sagatovici Al., Anastasiu N., 1972. Studiul rocilor piroclastice de la Miniș (Pyroclastic Rocks from
Miniș Basin), Anal. Univ. București, XXI, 31-41.
Săsăran Em., 2001. Upper Jurassic–Lower Cretaceous carbonate rocks from Trascău Mountains.
Algae and Carbonate Platforms in Western Part of Romania. Field Trip, Guidebook, University
press, Cluj-Napoca, pp. 31-41.
Săsăran Em., 2005. Sedimentaţia carbonatică în Jurasicul superior şi Cretacicul inferior din Pânza de
Bedeleu (Munţii Apuseni): faciesuri, biostratigrafie şi evoluţie sedimentară. Teza de doctorat,
Univ. Babeș–Bolyai, Cluj-Napoca, 313 p.
Saulea (Bocec) Emilia, 1934. La constitution mineralogique du sable alluvial de Pianul de Sus (dist.
Alba, Roumanie), Ann. Sci. Univ. Jassy, XXI/1-4, 514-523.
Seghedi Antoneta, Oaie Gh., 1986. Formaţiunea de Carapelit (Dobrogea de Nord): faciesuri şi
structuri sedimentare. D. S. Inst. Geol. Geof., 70-71/4, 19-37.
Simionescu I., 1909. Sur l’origine des conglomérates verts du tertiaire carpathique. Ann. sci. Univ.
Jassy, VI/1, 310-312.
Szasz L., 1974. Poziţia stratigrafică a "gresiilor şi conglomeratelor de Prislop" în estul bazinului
Borşa şi unele consideraţii asupra Neocretacicului din Maramureş şi Munţii Bîrgăului, D. S. Inst.
Geol., LX/5, 143-164.
Ţicleanu M., Nicolescu R., Constantin P., 2006., Geneza şi vârsta depozitelor miocene în facies
evaporitic din arealul extracarpatic şi din Bazinul Transilvaniei. Geology and Geophysics between
Tradition and Change, Geological Society of Romania, pp.71-72.
Vinogradov C., 1966. Studiul petrologic al Stratelor de Sinaia din anticlinalul Zamura. Teză doctorat,
Univ. Bucureşti.
Vinogradov C., Pîrvu G., Bomboe P., Negoiţă V., 1983. Petrologia aplicată a rocilor detritice. Ed.
Acad. R.S.R., 263 p.
Vald Daniela, 1998. Petrofaciesurile rocilor colectoare din structurile petrolifer-gazeifere situate
între Valea Cricovului Sărat şi Valea Câlnăului. Rev. Rom. de Petrol, serie nouă, 5/3, Petrom,
Câmpina.

14
 RESURSE NEMETALIFERE
Nicolae Anastasiu

Resursele nemetalifere concentrate în scoarța terestră sunt rezultatul unor procese de natură
endogenă, controlate de factori crustali interni (precum procesele magmatice și metamorfice) și
de natură exogenă, controlate de factori externi (procesele sedimentare).
În cadrul lor, putem grupa trei categorii utilitare distincte:
1. Minerale industriale: elemente native (sulf și grafit), oxizi și hidroxizi (cuarț și
brucit), halogenuri (sare gemă), sulfați (gips, baritină și celestină), silicați (talc, mice,
feldspați, feldspatoizi, zeoliți, wollastonit, minerale de bor și cihlimbar).
2. Roci utile și 3. roci decorative/ornamentale: de natură sedimentară (argile, caolin,
bentonite, nisipuri, calcare, crete, travertin, dolomite și diatomite), de natură
magmatică (granite-granodiorite, sienite, pegmatite, andezite, bazalte, tufuri și
perlite) și de natură metamorfică (marmură și serpentinite). Rocile utile sunt
considerate acele agregate naturale care se extrag sub formă de blocuri sau depozite
de râu, se prelucrează prin sfărâmare sau sitare și sunt destinate unor industrii diverse.
Rocile decorative/ornamentale se extrag în blocuri mari, se prelucrează prin șlefuire,
se livrează în plăci și sunt folosite ca placaje sau pentru realizarea unor obiecte
decorative.
Istoria civilizațiilor este de neconceput fără existența și exploatarea resurselor pe care astăzi le
denumim nemetalifere și ale căror proprietăți le cunoaștem din ce în ce mai bine.

Categoriile utilitare de astăzi – mineralele industriale, rocile utile și cele

decorative/ornamentale – au făcut de multă vreme obiectul unor exploatări miniere și, în
fiecare perioadă istorică, perfecționarea tehnologiilor de extracție și preparare a ușurat obținerea
lor cu prețuri din ce în ce mai reduse și pentru o utilizare cât mai variată.

Din cele mai vechi timpuri, omul a identificat proprietățile substanțelor minerale și le-a folosit
frecvent. De la utilizarea silexurilor în deprinderile zilnice din epoca primitivă și până la
folosirea nisipurilor cuarțoase pentru construirea cip-urilor din industria electronică, omenirea a
învățat să utilizeze resursele naturale pentru a-și ușura existența.

După silex, progresele au venit pe rând. Oamenii au folosit lutul pentru a crea simboluri –
s-au născut astfel primele statuete de lut, au folosit argila, au ars-o și au creat primele cărămizi
sau vase din ceramică. În vremea faraonilor, egiptenii au învățat să prelucreze blocuri de granit
sau de calcar și să înalțe piramide sau obeliscuri. În Antichitatea greacă, Praxiteles a sculptat în
marmură silueta Afroditei din Milo. La începutul secolului al XVII-lea au apărut, prin utilizarea
cuarțului, primele fabrici de sticlă și, puțin mai târziu, utilizând calcarul, primele fabrici de stins
varul. Locuințele au devenit mai solide și mai înalte. În Anatolia, la Capadochia, în secvențele cu
tufuri vulcanice, creștinii s-au refugiat și și-au construit așezări. Odată cu epoca Renașterii, artiști
de talia lui Michelangelo au realizat din marmură de Carrara opere memorabile (Fig. 1).

1
a. b. c.

Fig. 1. Obiecte primitive din silex (a); blocuri prelucrate de andezit în Cetatea dacică de la Grădiștea de Munte,
Carpații Meridionali (b); concentrat de cuarț natural utilizat în industria IT. (c.)

În secolele al XIX-lea și al XX-lea, valorificarea eficientă a acestor resurse a plecat de la o

evaluare corectă a ocurențelor regionale, a contextului geologic în care acestea se găsesc, a
proprietăților fizice și fizico-mecanice pe care le au, a condițiilor genetice în care s-au format.
Toate acestea au reprezentat premise pentru o cercetare complexă, cu rezultate previzibile în
domeniul utilizării lor în cât mai variate domenii economice (Fig. 2).

Fig.2. Manuscrisul hărții geologice a Carpaților în care este schițată structura în pânză de șariaj a Carpaților
Meridionali (autori L. Mrazec, I. Popescu-Voitești și Gh. Munteanu-Murgoci, 1914)
(arhiva Departamentului de Mineralogie, Universitatea din București.)

În economiile curente, ele sunt considerate materii prime, care asigură dezvoltarea activităților
industriale, precum și ca produse care-și găsesc utilizarea în medicină, în alimentație, în artă sau
cosmetică.

România deţine un volum mare de resurse identificate şi de rezerve calculate, care se găsesc într-
o mare diversitate de acumulări, cu grade inegale de cunoaştere din punct de vedere
geoeconomic, în stadii diferite de explorare şi/sau exploatare sau cu activitate sistată.

2
România este lider european necontestabil în privinţa rezervelor de gips, boraţi endogeni şi sare
gemă şi se plasează pe unul din primele cinci locuri în privinţa rezervelor de feldspat, nisipuri
cuarţifere de înaltă puritate, calcar, dolomit, wollastonit şi zeoliţi.

În învățământul universitar din România, resursele nemetalifere au ocupat o secțiune

minoritară în cursurile de zăcăminte ale prof. N. Petrulian (la Facultatea de Mine – 1955 și, mai
târziu, la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie – 1960). Volumul publicat în 1967 (Zăcăminte de
minerale utile) încununează efortul profesorului de a transmite cunoștințe solide despre bogățiile
minerale ale României.

La Universitatea din București, resursele nemetalifere au fost tratate parțial în Cursul de

Minerale și Roce al lui L. Mrazec (1935–1940), apoi în cursurile lui I. C. Popescu (1950–1954),
D. Giușcă (1954–1956) și Gr. Cioflica (după 1957, titularul cursului de Zăcăminte). De abia în
anii ‘80 zăcămintele nemetalifere ocupă o poziție separată în planul de învățământ și a beneficiat
de experiența în materie a lui R. Jude.

La Universitatea din Iași, cursul de Zăcăminte de minerale utile a fost introdus in anul 1950, iar
în 1970 denumirea acestuia a devenit Zăcăminte metalifere şi nemetalifere și a revenit lui R.
Dimitrescu, iar la Universitatea Babeș–Bolyai, din Cluj-Napoca, lui I. Mârza (1975).

* * *

Resursele nemetalifere, grație importanței, diversității și rezervelor importante pe care România

le are, au făcut obiectul unor lucrări de sinteză și al unor hărți de distribuție regională.

Până în 1940, apar sinteze asupra zăcămintelor de sare din România (L. Mrazec și W. Teisseyre,
1902; I. P. Voitești, 1934) și a carierelor de piatră din România (R. Pascu, 1927) și din
Transilvania (V. Lațiu, 1934). Prima hartă cu răspândirea zăcămintelor nemetalifere (45 de
substanțe) a fost redactată de Șt. Cantuniari în 1936 (Fig.3). O lucrare care grupează informații
utile despre minerale (și industriale) cu ocurențe, proprietăți și referințe bibliografice, ce o
apropie de o primă bancă de date din literatura românească, este Mineralogia topografică a
României (D. Rădulescu și R. Dimitrescu, 1966).

O abordare regională, ce include descrierea unui număr mare de zăcăminte nemetalifere și

rapartizarea lor pe județe, o regăsim în volumul Carierele din România (G. Pârvu, 1964).

3
 Fig. 3. Segment din Harta cu distribuția Carierelor pentru piatră de construcție și pavaj din România;

sc. 1:750 000, Ștefan Cantuniari, 1936.

Progresul industrial, salturile tehnologice, dezvoltarea infrastructurilor feroviare și rutiere,

construcțiile din deceniul al 7-lea al secolului trecut, diversifică beneficiarii mineralelor
industriale și rocilor uitile și impun îmbogățirea informațiilor despre noile ocurențe descoperite.
Succesiv și la intervale mici de timp sunt publicate lucrări specializate, precum Sarea și sărurile
de potasiu din România (C. Stoica și I. Gherasie, 1981), Pegmatitele din România (H. Hann,
1987, T. Murariu, 2001), Grafitul din Carpații Meridionali (M. Trifulescu, 2005, 2008).

Contribuțiile științifice ale geologilor care au lucrat pe teren și ale specialiștilor care au activat în
laboratoarele de analize mineralogice, chimice sau spectrale se regăsesc în sintezele realizate de
V. Brana (1967 – Zăcăminte nemetalifere), V. Dragoș (1969 – Geneza evaporitelor), G. Pârvu și
Gh. Mocanu (1977 – Roci utile din România), V. Brana, C. Avramescu, D. Călugăru (1986 –
Substanțe minerale nemetalifere), V. Manilici & Ecaterina Manilici (2002 – Piatra și metalul în
evoluția civilizației umane), M. Borcoș & Gh. Udubașa (2003, 2013 – Zăcămintele nemetalifere
– cercetare și valorificare), R. Jude (2006 – Zăcăminte nemetalifere), E. Constantinescu & N.
Anastasiu (2015 – Minerale industriale și roci utile).

* * *

Explorarea și exploatarea resurselor nemetalifere sunt expresia nevoilor pe care societatea le-a
avut în cursul istoriei, iar aceste activități reflectă cunoașterea proprietăților lor, la început ca
urmare a observației și experimentului și, treptat, ca urmare a folosirii metodelor moderne de
investigație. Prin aceste metode, au fost descifrate structurile reticulare, proprietățile
cristalografice, optice și fizice (duritate, densitate, stabilitate chimică), chimice și geochimice ale

4
mineralelor industriale și, implicit, ale rocilor. În descifrarea formelor de zăcământ, a geometriei
corpurilor de substanță minerală utilă s-au folosit și metode geofizice (gravimetrice,
magnetometrice, seismometrice, electrometrice). Rezultatele obținute din probarea carotelor de
la foraje, din probarea galeriilor miniere sau a deschiderilor naturale au condus la creionarea
primelor ipoteze privind geneza lor și, apoi, la elaborarea modelelor tridimensionale care au stat
la baza evaluării resurselor și a calculării rezervelor geologice.

Urmărind astfel de abordări și rezultate pentru diversele categorii de resurse nemetalifere

(minerale industriale și roci utile), putem pune în evidență contribuțiile cercetătorilor la progresul
științei și, implicit, la nevoile de materii prime pentru economia națională.

Minerale industriale

Grafitul, urmărit pentru calitățile sale de produs stabil chimic, lubrifiant, material refractar și
anticoroziv, este căutat astăzi și pentru obținerea grafenului derivat, necesar industriei IT.
Asociat metamorfitelor de grad scăzut din Carpații Meridionali și Carpații Orientali a făcut
obiectul unor prospecțiuni și explorări în Masivul Parâng (M. Trifulescu, 1960-1964) și a început
să fie exploatat imediat după aceea. Dar primele detalieri analitice asupra grafitului din aceste
zone le datorăm Elisei Zamfirescu (1945–1947).

Sulful, principala materie primă pentru obținerea acidului sulfuric și pentru rafinarea produselor
petroliere, este asociat proceselor solfatariene din aria vulcanitelor neogene din Carpații
Orientali. Prezența sa în Negoiul Românesc – Gura Haiti a fost semnalată încă din 1854
(Kremnitzki), dar explorarea zăcământului a început la finele anilor ,50 (I. Butnaru, 1959).

Baritina, compus mineral cu greutate specifică mai mare, este un produs indispensabil formării
noroiului de foraj (industria petrolului), dar utilizat frecvent în industria sticlei, a lacurilor și
vopselelor, industria alimentară. Prezența sa în formațiuni vulcanice, la Somova, în Dobrogea de
Nord, a fost semnalată de R. Pascu încă din 1904, dar explorarea și apoi exploatarea sa a fost
condusă de V. Bacalu (1955–1957–1965). Cercetările din Carpații Orientali, de la Ostra, au
semnalat prezența baritinei în zona cristalino-mezozoică (Fl. Tănăsescu, G. Pitulea, 1963).

Celestina, ca principală sursă de stronțiu, este utilizată în metalurgie, pirotehnie, electrotehnică,

ceramică, industria cauciucului; este un produs sedimentar (Valea Sării, molasa din Pânza
subcarpatică) al cărui studiu a început în 1972 (I. Gherasie, A. Dragomir, Aura Cehlarov).
Încercările de preparare (1974) au lăsat o documentație arhivată fără să înceapă exploatarea.

Talcul și micele sunt filosilicați ale căror proprietăți îi recomandă ca materii prime folosite în
industria maselor plastice, a vopselelor, hârtiei, a cauciucului sau a îngrășămintelor. Talcul este
asociat metamorfitelor de grad scăzut (șistsuri talcoase) și serpentinitelor, iar muscovitul apare

5
mult mai frecvent în roci cu origini foarte diferite. A fost utilizat cel din pegmatite. Din punct de
vedere economic, cercetările din Munții Poiana Ruscă (H. Krautner și M. Mureșan) au condus la
valorificarea talcului (explorat și exploatat la Cerișor și Lelese – 1959–1969, Nucșoara și
Marga). Resursele de muscovit au fost identificate de multă vreme, dar valorificarea lor la scară
mai mare a început în 1917 (în Valea Lotrului, la Cataracte și Voineasa) și s-a reluat după 1955.
Lucrările de sinteză ale lui H. Hann (1970, 1987) și T. Murariu (2001) surprind contextul
geologic și trăsăturile mineralogice, structurale și petrogenetice ale acestor pegmatite.

Feldspații – tectosilicați de potasiu și sodiu-calciu – sunt compuși omniprezenți în roci

magmatice, metamorfice și sedimentare. Pentru proprietățile lor, au devenit utili în tehnologiile
de preparare a sticlei, ceramicii, emailurilor, discurilor abrazive și electrozilor. Valorificarea lor
eficientă a avut loc odată cu exploatarea pegmatitelor în care feldspatul potasic (ortoza și
microclinul) este larg dezvoltat. Cercetările lui E. Stoicovici și A. Trif în Muntele Rece (Munții
Apuseni) și cele din Carpații Meridionali, în munții Sebeșului și Lotrului (Lidia Mânzăraru,
1968; H. Hann, 1987, I. Balintoni,), în Munții Banatului (H. Savu, 1977), Muntele Negovanu (D.
Androne și U. Kasper, 2003), Munții Cindrel (N. Călin, 2010 – teză de doctorat), din Carpații Orientali
Masivul Preluca (I. Kalmar, 1973) sau din Munții Apuseni (I. Mârza, 1973; D. Ștumbea, 1998, 2000) au
contribuit mult la delimitarea zonelor de interes economic.

Feldspatoizii – tectosilicați de sodiu, săraci în silice – intră în compoziția sienitelor foidice (cu
nefelin și sodalit) și sunt o sursă posibilă pentru extracția aluminiului. Calitățile lor tehnologice îi
fac utilizabili, ca înlocuitori ai fedspaților, în industria ceramică și a hârtiei. Studiul lor în
Masivul alcalin de la Ditrău a condus la contribuții mineralogice, microstructurale și
petrogenetice (A. Streckeien, 1933, 1954; Al. Codarcea și V. Ianovici, 1968; N. Anastasiu și E.
Constantinescu, 1974 – 1983; G. Iakab, 1982, teză de doctorat; O. Iancu, 2010).

Zeoliții, tectosilicați hidratați cu structuri reticulare canaliforme, sunt asociați tufurilor vulcanice
și au caracteristici de interes comercial. Sunt valorificați pentru capacitatea lor de schimb ionic,
de adsorbție/desorbție și sunt utilizați ca site moleculare, ca filleri, ca abrazivi, în ingineria
chimică și cracarea petrolului. Legat de depozitele piroclastice din Bazinul Transilvaniei și de
cele din Subcarpați, studiul lor a mers în paralel cu cel al tufurilor, iar lucrări de sinteză cu accent
asupra posibilităților de utilizare au apărut periodic ( H. Krautner, 1966; E. Stoicovici & I.
Bedelean, 1969; I. Bedelean, 1971, 1982; G. Istrate, 1977, 1980; R. Cosma & L. Matei, 1984; L.
Matei, 1986; H. Bedelean, 2004; Floarea Damian, 2007).

Wollastonitul este silicatul de calciu cu utilizări recente în industria ceramicii, a sticlei, în

industria metalurgică sau, ca filler, în industria maselor plastice. Localizat în skarne calcice
(Munții Apuseni, Munții Bihorului) și în Carpații Meridionali (Munții Banatului), wollastonitul a

6
fost supus unor procese de preparare din anul 1966 (A. Stoian), iar din 1970 s-au calculat
rezervele (S. Stoici).

Mineralele de bor aparțin la diferite specii – borați, silicați – și s-au bucurat de atenție în
industria sticlei și a ceramicii. Studii despre skarnele magneziene de la Băița Bihor (G. Cioflica
și Ș.N. Vlad, 1967) și de la Dognecea (Ș.N. Vlad, 1974, teză de doctorat) și despre granitoidele
din Carpații Orientali (R. Dimitrescu, 1955, de la Baia Borșa) și din Dobrogea (Alexandrina
Barbu, 1959, de la Turcoaia) au înregistrat și calitățile lor comerciale.

Chihlimbarul (ambră galbenă, amber–engl, succin – fr.) este o rășină fosilă (o substanță
organică amorfă – C10H16O) considerat o piatră semiprețioasă și folosit de om încă din
antichitate. În România a fost menționat din 1578 (vezi Ghiurcă, 1999), a fost descris ca
„Rumänite“ de Helm (1891) și cercetat de Gh. Murgoci în ocurențele de la Olănești (1903), din
Valea Almașului, Neamț (1923) și de la Colți-Aluniș, bazinul Buzăului (1924). Recuperat din
argilitele bituminoase–disodilice ale Formațiunii de Kliwa a fost prezentat de Murgoci ca o
varietate pe care a numit-o almaschit. Descrierea chilimbarului în formațiuni eocene și oligocene
din Carpații Orientali o regăsim și în lucrări recente în care sunt indicate ocurențe noi (la Duraș,
Valea Iepii din Formațiunea de Lucăcești, Pânza de Vrancea) testate prin metode moderne de
investigație (fluorescneță și IR-infraroșu) (T. Brustur et al., 2017: First record of the Upper
Eocene amber from central Eastern Carpathians) sau în sinteze bine documentate (Antonela
Neacșu, 2003 – teză de doctorat și 2010: Amber in Romania). Chihlimbarul de la Colți a făcut
obiectul unor exploatări miniere, astăzi închise.

Roci utile și decorative

Bentonitele, rocile formate prin alterarea sticlelor și tufurilor vulcanice, reprezintă un agregat
polimictic, dominat de minerale argiloase smectitice (montmorillonit, în special). Răspândite în
zonele cu vulcanite neogene (Munții Oașului și Munții Gutâiului) sau în secvențe tufacee (la
Bahna-Tufări, Dobrogea de Sud) și având o mare capacitate de schimb ionic, bentonitele sunt
cerute în procesele de rafinare a petrolului, în industria siderurgică, chimică, textilă, la
stabilizarea solurilor etc. Primele analize pentru depistarea proprietăților lor aparțin Elsei
Zamfirescu (1942–1947, la Tufări), pentru ca mai târziu să înceapă cercetări mineralogice și
chimice în vulcanitele din Carpații Orientali, Munții Oașului (Alexandra Sagatovici, 1965),
Bazinul Transilvaniei, Ocna Mureșului (Gh. Neacșu, 1968); Valea Chioarului (S. Rădan, 1995),
Dobrogea de Sud (I. Popescu, 1969), urmate de o sinteză a mineralogiei bentonitelor (Rosette
Ianc, 1977) și a valorificării lor complexe (N. Zăvoianu, 2003). În 2010, Gh. Damian realizează
un studiu despre rolul bentonitelor în protecția mediului.

7
Diatomitul, silicolit organogen cu porozitate ridicată (90%), a fost cercetat pentru interesul
economic pe care-l are în zona flișului din Carpații Orientali (Pătârlagele), în Bazinul Zarandului
(Miniș), Munții Apuseni și în Dobrogea de Sud (Adamclisi). Pentru proprietățile sale (capacitate
de absorbție, izolator bun, proprietăți abrazive și conductivitate termică redusă) este cerut în
industria materialelor de construcție, industria petrolului, în cosmetică, industria detergenților.
Prezența sa în secvențele sedimentare este semnalată de E. Jekelius la Filia–Baraolt (1923), și
T.P. Ghițulescu la Pătârlagele (1934) (Fig. 4).

Fig. 4. Diatomit; imagine la microscopul electronic (SEM).

Prospecțiuni geologice pentru diatomite încep în 1955 la Adamclisi și la valea Baciului, Șipote,
valea Rea – Carpații Orientali) (M. Chiriac). Sunt efectuate foraje pentru calculul rezervelor la
Filia–Baraolt (1957–1958) și ridicări cartografice la Pătârlagele și Malul Alb, Carpații Orientali
(I. Huică și V. Brana, 1959).

Dolomitele, roci aproape monominerale, formate din carbonat dublu de calciu și magneziu, sunt
utilizate în special în metalurgie, în producerea cauciucului și a hârtiei și celulozei. Pentru
diagnosticarea lor corectă sunt necesare analize chimice, ATD și RX. Sesizând importanța lor
pentru industrie, IGR prin Elisa Zamfirescu a probat multe locații și a publicat setul de rezultate
(1938). În anii ,60 se deschid campanii de cartare și prospecțiune în Munții Poiana Ruscă (V. C.
Papiu, 1962), în Dobrogea Centrală (M. Cristovici, 1965, studii de preparare) și în Zona
cristalino-mezozoică (Gr. Pop 1965). După 1970, urmărind rentabilitatea exploatării dolomitelor
de la Voșlobeni, P. Ciornei (1970) și I. Bedelean (1993) întreprind analize mineralogice și
petrografice. O sinteză a datelor referitoare la dolomitele din Masivul Hăghimaș apare în anul
2009 (Daniela Popescu).

Nisipurile cuarțoase – atunci când în compoziția lor procentul de participare a cuarțului este mai
mare de 90–95% – sunt depozite mature, concentrate în secvențe clastice neogene, parțial în
aluviuni sau plaje sau sunt produse reziduale, după alterarea unor roci vulcanice. Îndeplinind

8
condițiile de exploatabilitate, concentratele de cuarț deservesc industria sticlei, instalațiile
helioterme sunt cerute pentru producerea de microprocesoare, semiconductori, vată de sticlă
(Fig. 5).

a. b.

Fig. 5. a. Metodă de exploatare a nisipurilor cuarțoase de la Gura Vitiioarei, Vălenii de Munte; b. concentrat de
nisip cuarțos rezultat după procesarea agregatului din carieră.

Cercetarea formațiunilor clastice eocene (L. Voiculescu, 1976, Făgetul Ierii,), oligocene
(Victoria Culda, 1975, de la Văleni, Copăceni și Gura Vitioarei; N. Anastasiu et al. 2001, 2010)
și miocene (L. Ionesi, 1993, de la Miorcani și Hudești; Daniela Bulinschi, 2006) a scos în
evidență și potențialul lor în cuarț valorificabil. Din vulcanitele alterate de la Aghireș (E.
Stoicovici & A. Trif, 1953), devenite foarte friabile, cuarțul se poate recupera ușor. Sunt
cunoscute astăzi peste 35 de formațiuni nisipoase (din 200 de ocurențe), care îndeplinesc
standardele de calitate. O reconsiderare a tehnologiilor de preparare a nisipurilor cuarțoase
aparține lui E. Teodorescu (2007).

Argile

Categoria petrografică argilă răspunde unui agregat natural fin (lutitic sau pelitic) și unei
compoziții dominate de minerale argiloase (candite, illite, smectite), alături de care mai pot fi
prezente mice, clorite, carbonați, cuarț și feldspați. Raporturile dintre acești componenți
determină, în final, proprietățile pe care aceste roci le capătă: plasticitate, impermeabilitate,
porozitate, stabilitate chimică, capacitate de gonflare, refractaritate, aderență pentru materia
organică și elemente radioactive. Plecând de la proprietăți, s-au stabilit categorii utilitare, care au
intrat în limbajul curent al celor ce le caută, le prospectează și le explorează pentru a le folosi.
Cele mai uzuale categorii sunt: argile comune, argile refractare, argile decolorante, caolin,
nisipuri caolinoase, marne (petrotipurile în care raportul carbonați/minerale argiloase poate varia
între 33–66%).

Cercetările și proiectele de prospecțiune au ținut cont de aceste aspecte, au înregistrat prezența

formațiunilor sedimentare care includ argile, a depozitelor reziduale (născute pe seama altor roci

9
și sunt bogate în minerale argiloase), le-au probat, le-au analizat și au aflat proprietățile lor. În
acel moment, am putut vorbi de argile refractare, caolinuri, marne etc (Fig. 6).

Zăcămintele de argilă se exploatează la zi, în cariere, sau prin lucrări miniere uşoare de suprafaţă
(puţuri, şanţuri). În unele cazuri, exploatarea se pretează la hidromecanizare. Calităţile
tehnologice ale argilelor din România le conferă acestora un spectru larg de utilizare, dar
aprecierile calitative se pot acorda numai în funcţie de scopul în care urmează să fie folosite.

Argilele comune se utilizează în construcţii, ca argile expandate, strat de protecţie și plastifiant în

betoane, pentru umplerea spaţiului din jurul fundaţiilor, la construirea barajelor de pământ, a
drumurilor, căilor ferate, canalelor și ca schimbători de ioni pentru decontaminarea apelor
reziduale de la uzinele de concentrare a produselor radioactive. În tehnica forajului, argilele se
folosesc la prepararea fluidelor de foraj.

Fig. 6. Secțiune transversală prin zăcământul de argilă refractară de la Schela. V. Brana, 1986)

Caolinul, înnobilat prin procedee de preparare adecvate, are numeroase şi variate utilizări
industriale.

Contribuțiile științifice ale geologilor, care au evaluat calitățile argilelor în laboratoarele de

analize mineralogice, chimice sau spectrale, se regăsesc în sintezele realizate de G. Pârvu (1964,
Carierele din România), V. Brana (1967, Zăcăminte nemetalifere), G. Pârvu și Gh. Mocanu
(1977, Roci utile din România), V. Brana, C. Avramescu, D. Călugăru (1986, Substanțe minerale
nemetalifere), N. Petrulian (1973, Zăcămine de minerale utile), L. Matei (1986, Minerale și roci
argiloase), S. Rădan (1976, 2002, 2006), R. Jude (2006, Zăcăminte nemetalifere), E.
Constantinescu & N. Anastasiu (2015, Minerale industriale și roci utile) (Fig. 7).

10
Studiul caolinului și al argilelor refractare din diverse regiuni ale țării a avut în vedere calitatea
lor chimică și mineralogică (Dobrogea – R. Ștefan, 1968, S. Rădan, 1994, 2011; Bazinul Beiuș,
Mții. Pădurea Craiului, , Cristian-Holbav, Zona Reșița-Moldova Nouă – V. C. Papiu, 1972,
1973, 1987).

a. b.

Fig. 7. a. Cariera de caolin de la Harghita Băi, (Dargo, 2010); b. imagine SEM,

Atlas Depart.Mineralogie, Universitatea din București.

O poziție aparte în cadrul resurselor nemetalifere o ocupă sarea gemă. Nevoia de sare a omenirii
s-a manifestat din cele mai vechi timpuri. Drumul sării a trecut și prin România. Rezervele
geologice situează țara noastră printre primele din Europa și din lume. Rolul sării în protecția
rezervoarelor de hidrocarburi, tehnicile specifice de exploatare plasează sarea printre materiile
prime de mare interes.

Sarea are proprietăţi nutritive, este conservant, are proprietăţi medicinale (soluţii saline), este
destul de eficientă în scăderea punctului de îngheţ la –6 C, stabilizează solurile, acţionează ca
flux (aliaje de aluminiu de puritate ridicată), creşte alcalinitatea (pastă de hârtie, hârtie, fluide de
foraj), îndepărtează petele de rugină (curăţarea plăcilor de oţel), ajută la extragerea solvenţilor
(concentrarea minereurilor de U, Be şi V) și inhibă activitatea microbiană (tratarea şi argăsirea
pielii). Sarea constituie materia primă de bază, cea mai ieftină, pentru fabricarea produselor
sodice (soda caustică – Na2O, soda calcinată etc.). Prin electroliză, sarea dizolvată (saramura) se
descompune în clor gazos şi sodă caustică. În limbaj industrial, impus de modul de exploatare și
concentrare a clorurii de sodiu, se vorbește de sarea gemă (extrasă direct din zăcământ), sarea de
evaporare (obținută prin evaporarea apei de mare sau a unor saramuri primare), sarea de haldă
(rezultată prin solubilizarea sării în talpa forajelor care au interceptat-o în subteran) și sarea de
masă (formată prin evaporarea saramurilor purificate).

11
În România, sarea gemă s-a exploatat din Antichitate, prin metode foarte variate: în subteran, la
zi, în cariere (pe plan local) sau prin dizolvare în baza unor coloane de foraj.

Exploatarea de la Praid este consemnată din timpul expediţiilor romane în Transilvania (castrul
roman „Cohors Prima Alpinorum”), iar cea de la Ocna Mureş apare sub numele de „Salinae”.

Producţia de sare din România a avut o pondere de 2,5% din producţia mondială şi a atins 5,5
mil. tone în 1989. Astăzi, producţia de sare a scăzut la cca. 2,5 mil. tone anual.

Fig. 8. Sala Mare din exploatarea de la Slănic Prahova.

Când unele exploatări de sare se închid, salinele rămase își pot schimba beneficiarii. Astfel, ele
pot fi valorificate ca loc de depozitare a deșeurilor radioactive sau chiar a gazelor naturale. Nu de
puține ori, cu investiții mici, ele devin centre de tratament sau recreere (Fig. 8) .

Înainte de 1918, primele semnalări legate de prezența și de calitățile sării în Carpați și în Bazinul
Transilvaniei aparțin lui Ignatz Edler Van (1780), Fr. Posepny (1870), Yohann Bockh (1898), L.
Mrazec (1907, când lansează conceptul de cută diapiră), K. V. Papp (1911). Probleme legate de
metodele de exploatare se găsesc în lucrările lui Gr. Cobălcescu (1883), S. Athanasiu (1913–
1914), G. Macovei, I. P. Voitești și D. Preda (1917). Sarea s-a exploatat în Transilvania (Ocnele
Mari, Ocna Dejului, Ocna Sibiului, Cojocna și Rupea), în Muntenia (Slănic, Ocnița, Ghițișoara),
în Moldova (Tg. Ocna, Trotuș), în Vâlcea (Ocnele Mari).

12
 Fig. .9. Răspândirea zăcămintelor de sare pe harta întocmită de L.Mrazec și publicată de I.Simionescu în cartea
Țara Noastră (1937).
După 1918 sunt descoperite noi ocurențe de sare, sunt reconsiderate cele vechi și găsim sinteze
referitoare la contextul geologic, la asociațiile mineralogice sau la geneza sării (Gh. Macovei,
1924; S. Athanasiu, 1925; L. Mrazec, 1927; I. Gavăt, 1928–1930, primele prospecțiuni
gravimetrice; Fl. Olteanu, 1942; I. P. Voitești, 1943) (Fig. 9) .

După 1944, cercetările se diversifică, geologi și

geofizicieni conturează mai clar contextul tectonic,
geometria (3D) corpurilor de sare și vârsta lor (Gr.
Popescu, 1951; I. Dumitrescu, 1958; Șt. Airinei,
1959, 1965; D. Popovici, T. Iorgulescu, V. Dragoș,
1960; D. Rădulescu, 1960, cu primele descrieri ale
paragenezelor cu săruri de potasiu de la Gălean–Tg.
Ocna, Tazlău, Borlești; M. Visarion, 1962; R.
Botezatu, 1970).

Fig. 10. Secțiune geologică prin diapirul de sare de la Tg. Ocna

(Stoica & Gherasie, 1981)

13
Sărurile de potasiu, asociate evaporitelor din Carpații Orientali (Tg. Ocna–Găleanu, au fost
sesizate de P.Poni (1900) și S. Athanasiu (1899), pentru ca mai târziu (1954, 1960, D.
Rădulescu și C. Stoica, 1962, 1981) să detalieze compoziția lor mineralogică și să descopere noi
minerale (Fig. 10).

O sinteză asupra rocilor decorative/ornamentale din România, în care sunt prezentate peste
100 de ocurențe (de roci magmatice, metamorfice și sedimentare) și proprietățile lor fizice și
geomecanice (pentru numeroase domenii utilitare) a fost elaborată de M. Atanasiu (1992).
Sinteza – o lucrare valoroasă și utilă, are și calitatea unui album fotografic.

Roci carbonatice – calcare și cretă

Calcarele sunt roci dominate de prezenţa carbonatului de calciu (>90%) și au un caracter

poligenetic (sunt de origine chimică, biotică sau mecanică). Se găsesc într-o mare varietate
petrografică şi au o largă răspândire regională. Calcarele sunt rocile cu cele mai numeroase
utilizări. Sunt folosite în constructii, în industria materialelor de construcție, în industria chimică,
industria siderurgică și metalurgică, în agricultură și silvicultură, zootehnie, industria
farmaceutică, industria textilă.

În România se întâlnesc masive calcaroase în toate unităţile structurale majore, fiind exploatate
în Carpaţii Orientali (Lespezi, Bicaz–Chei, Sândominic, Mereşti), Carpații Meridionali (Albeşti,
Mateiaş, Arnota–Bistriţa), Munții Apuseni (Băiţa–Bihor, Moneasa, Valea Mare, Budureasa),
Dobrogea (Letca, Medgidia, Remus Opreanu, Mahmudia) și Platforma Moldovenească
(Miorcani).

a. b. c.

Fig. 11. Travertin masiv în caruera de la Borsec; b. placa șlefuită de travertin cu microstratificație ritmică (Borsec);
c. Cariera de calcar de la Ciucurova, Dobrogea.

Interesul pentru calitățile industriale ale calcarelor manifestat de proiectele de cercetare de la

IGR a devenit evident când mai mulți specialiști au început probarea și analiza chimică a rocilor
de la curbura Carpaților Orientali (M. Filipescu și V. Pașca, 1931), din Masivul Bucegi

14
(Elisa Zamfirescu, 1933), de la Vulcan–Codlea (V. Manolescu, 1933), de la Gura Dobrogei

(Sanda Bălănescu, 1937) și din Munții Trascău, Apusenii de Sud (M. Ilie, 1939). Cererea
continuă a materialelor de construcție a stimulat și după 1940 cartarea și probarea zonelor de
interes, cu depozite carbonatice (R. Dimitrescu, 1956, calcarele de Hunedoara, din Masivul
Poiana Ruscă; V. C. Papiu, 1958, litologia depozitelor calcaroase de la Băile Herculane;

I. Maxim, 1960, calcarele de la Baciu – Cluj).

După 1960, progresele înregistrate în tehnologiile de procesare și valorificare a acestor roci au

condus la sinteze (M. Savul și V. Ianovici, 1961, Geochimia calcarelor din România) și la
cercetări în zone noi: Podișul Casimcei din Dobrogea Centrală (M. Savul, Aurelia Movileanu și
Gr. Pop, 1962), din Zona Cristalino-Mezozoică a Carpaților Orientali (A. Baltreș, 1970, în
Hăghimaș și I. Turculeț, 1971, în Rarău), din centrul Munților Apuseni (M. Bleahu și D.
Patrulius, 1970, cu o sinteză asupra calcarelor triasice).

La mijlocul anilor ,70, sistematica rocilor carbonatice a fost reconsiderată (s-au impus
clasificările lui Folk și Dunham, Bathrust), iar cercetarea formațiunilor carbonatice a intrat într-o
nouă etapă. S-au efectuat studii optice detaliate, s-au recartat și probat secvențe și s-au elaborat
modele tridimensionale pe baza analizei microfaciesurilor. Ghidul Carbonate Rocks and
Evaporites (D. Patrulius, B. Popescu, 1976) este o dovadă. Apoi, este publicată lucrarea
Petrologia aplicată a rocilor carbonatice (C. Vinogradov, G. Pârvu, S. Pauliuc și I. Preda, 1979)
și sunt reluate cercetări în mai toate platformele carbonatice din țară (D. Patrulius, M. Bleahu, I.
Bucur, O. Dragastan, E. Grădinaru, A. Baltreș, A. Drăgănescu, C. Vinogradov).

Travertinul, o varietate de calcar cu structură cavernoasă, este folosit ca piatră ornamentală. Se

exploatează în cariere, dintre care cele cu valoare comercială au funcționat în Depresiunea
Borsec (Scaunul Rotund) și în Munții Apuseni (Geoagiu, Banpotoc–Cărpiniș). Utilizat în
construcții ca blocuri, placaje ornamentale și lucrări de artă; V. Codrea et al. (2005) realizează o
sinteză asupra depozitelor de travertin din România (Fig.11).

* * *

Inițierea studiilor legate de potențialul resurselor nemetalifere a fost constant motivat de

importanța lor economică și de existența investițiilor în lucrări de cercetare și explorare.

Aceste studii au fost gestionate instituțional, dar au reprezentat motivații și pentru comunitatea
academică. Rezultatele lor au fundamentat deschiderea unor lucrări de exploatare și au fost
parțial publicate în reviste de specialitate (Fig. 12, 13, 14).

15
Fig. 12. 1955 - Echipă de prospectori geologi în regiunea Baia Mare : D. Giușcă (centru), D.Rădulescu (stânga)
și Simon Pauliuc (dreapta).

Fig. 13. 1974 - Manuscrisul lui D. Giușcă despre feldspatoizi publicat în volumul Structura atomică a mineralelor,
1986, Ed. Tehnică.

Fig. 14. . Dan Giușcă prezentând în Aula Academiei Române discursul său de recepție;
În banca din față, stânga – Virgil Ianovici; dreapta –Miltiade Filipescu.

16
 Referințe bibliografice selective

Alexandrescu Gr., Brustur T., Nica M., Urcan T., Enache Gh., 1991. Bentonitic Clays from Lower
Oligocene at Tg.Ocna (East Carpathians). The Volcanic Tuffs from Transylvanian Basin, Univ.
Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 331-339.
Anastasiu N. (1973), Tipurile de roci sienitice din Cristalinul Seriei de Neamţu. Anal. Univ. Bucureşti,
Geol., XXII, 53–72.
Anastasiu N., Constantinescu E., 1980. Structura masivulul alcalin de la Ditrău. Anal. Univ. București,
XXIX, 3-22.
Anastasiu N., Răileanu A., 1992. Calcare – modele de facies. Tipografia Universității București, 130 p.
Anastasiu N., 1999. PETRO-SED – Glossar de termeni (Sedimentologie/Petrologie sedimentara).
Ed.Universității București, 160 p.
Anastasiu N., Popa M., Dragan E., Roban R., 2002. Quartz-sandy Foramtions from the Carpathians and
afferent areas – on properties as application in the oil industry. Inst. Geol. Rom., Journal of Mineral
Deposits, 80, 85-88.
Anastasiu N., 2005. Determinator de minerale și roci sedimentare. Ed. a III-a., Ed.. Universității
București, 328 p.
Anastasiu N., Popa M., Man-Vizitiu Luisa, 2008. Evaporite facies in the Badenian formations from the
Teleajen Valley. Sixth National Symposium on Economic Geology, Rocksalt and other non-
metalliferous deposits. Inst. Geol. Rom., Rom. Journal of Mineral Deposits, 83.
Atanasiu M., 1992. Atlasul rocilor decorative. Donație Arhiva Catedrei de Mineralogie, Universitatea
București.
Atudorei C., Bocănete E., Miclea P., 1971. Cercetarea, exploatarea și valorificarea sării. Ed.. Tehnică,
București,
Avramescu C., Călugăru I., 1979. Roci pentru industria materialelor de construcţii. Materiale de
construcţie, București, IX/2.
Băncilă I., Papiu C. V., 1953. Jaspurile triasice de la Pojorîta. Bul. Şt., ştiinţe biologic, agronomice,
geologice şi geografice, Ed. Acad. R.P.R., V/4, 675–694.
Băncilă I., Papiu V. C., 1962. Asupra silicolitelor cretacice inferioare din cuveta marginală a Carpaţilor
Orientali, D. S. Inst. Geol., XLVI, 25–51.
Băncilă I., Papiu V. C., Armaş I., 1957. Reciful neocomian de la Gura Dămucului. Biblioteca de geologie
şi paleontologie, II, Ed. Acad. R.P.R.
Bedelean I., Stoici S.D., 1984. Zeoliţi. Ed. Tehnică, Seria substanţe minerale utile, Bucureşti.
Brana V., 1958. Metale rare şi disperse. Rev. Minelor, IX/11, 519–522.
Brana V., 1967. Zăcămintele nemetalifere din România, Ed. Tehnică, 472 p.
Brana V., Avramescu C., Călugăru I., 1986. Substanţe minerale nemetalifere, Ed. Tehnică, 367 p.
Brana V., Gridan T., 1979. Baritina, Witheritul şi Celestina., Ed. Tehnică, Seria substanţe minerale utile,
231 p.
Brana V., Nedelcu F., Neacşu Gh., 1970. Vermiculitul de la Răzoare. D. S. Inst. Geol., LIV/4, 23–31.
Brustur T., Grinea D., Briceag A., Melinte-Dobrinescu M. C., 2017. First record of the Upper Eocene
amber from central Eastern Carpathians. GeoEcoMarina, 23, 1-12.
Bucur I.I. et al., 2010. Mesozoic carbonate deposits from some areas of the Romanian Carpathians –
Case studies. Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Cetean V., 1993. Nisipurile din zona Șimian, ICPM, Cluj-Napoca.
Cehlarov A., 1996. Petrological description of the Badenian evaporite formation. Rom. Journal of
Petrology, 77, București.
Constantinescu E., Matei L., 1996. Determinative Mineralogy. Bucharest University Press, 550 p.

17
Constantinescu E., Anastasiu N., 2015. Resursele minerale ale României. Vol. I – Minerale industriale și
roci utile. Ed. Acad. Române, București, 546 p.
Dunham R. J., 1962. Classification of carbonate rocks according to depositional texture. In: Ham W.E.
(ed.) Classification of carbonate rocks, AAPG Memoir, 1, 108–121.
Folk R.L., 1959. Practical petrographic classification of limestones. AAPG Bulletin, 43, 1–38.
Giuşcă D., 1963. Petrologia rocilor endogene. Ed. Tehnică, Bucureşti, 264 p.
Ghiurcă V., 1999. Chihlimbarul și alte resurse gemologice din județul Buzău. Mousaios, Bul. Șt. Muz.
Jud. Buzău, V, 389-407.
Hann H.P., 1987. Pegmatitele din Carpaţii Meridionali. Ed. Acad. R.S.R, București, 141 p.
Helm, 1891. Mittheilungen über Bernstein. XIV. Uber Rumanit, ein in Rumänien vorkommendes fossils.
Harz. Schr. naturf. Ges. Danzig, 7, 1869-1892.
Ianovici V., Stiopol V., Constantinescu E., 1979. Mineralogie. Ed. Didactică şi Pedagogică, București,
827 p.
Jude R., 2006. Introducere în geologia zăcămintelor nemetalifere. Ed. Universităţii București, 456 p.
Lupei N., Brana V., 1971. Zestrea minerală a lumii. Ed.. Știinţifică, 397 p.
Mârza I., Anastasiu N., Seghedi I., Szakacs A., Kovacs M., Ghergari L., Bedelean I., Șeclăman M.,
Nicolescu S., Ștefănescu N., Voiculescu L., 1991. On the nomenclature and classification of
pyroclastites. The Volcanic Tuffs from the Transylvanian Basin, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca,
449–464.
Matei L., 1986. Minerale si roci argiloase. Ed. Tehnică, Bucureşti, 128 p.
Matei L., 1987. Rocile argiloase din Transilvania. Ed. Tehnică, Bucureşti.
Măicăneanu A., Bedelean H., Stanca M., 2008. Zeolitii naturali – caracterizare și aplicații în protecția
mediului. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 325 p.
Mînecan T., 1985. Sudiul mineralogic şi petrografic al pegmatitelor din bazinul văii Lotrului. Teza de
doctorat, Universitatea Bucureşti, 25 p.
Mînzăraru L., 1968. Contribuţii la cunoaşterea feldspaţilor alcalini din pegmatite. St. cerc. geol. geof.
geogr., geologie, Acad. R.S.R., 13/2, 357–361.
Murgoci M. Gh., 1903. Gisments du succin de Roumanie avec un aperçu sur les résines-fosiles: succinite,
romanite, schraufite, simetite, birmite, etc. et une nouvelle résine-fossile d’Olănești.
Asociațiunea Română pentru înaintarea și respândirea sciințelor. Memoriile Congresului de la
Iași, L’imprimerie de l’État Bucarest, 56 p.
Murgoci M. Gh., 1923. Chihlimbar din Valea Almașului (județul Neamț). D. S. Inst. Geol. Rom., XI,
1- 173.
Murgoci G., 1924. Les ambres roumains. Leur importance scientifique et économique (The Romanian
ambers, their scientific and economical importance). Correspondance économique roumaine. Bulletin
official du Ministère l’Industrie et du Commerce, VI/6: 3-25.
Neacșu A., 2003. Studiul mineralogic, fizico-chimic și gemologic al chihlimbarului de la Colți.
Unpublished PhD Thesis, University of Bucharest.
Neacșu A., 2010. Amber in Romania. In: Evelpidou N., deFigueiredo T., Mauro F., Tecim V. &
Vassilopoulos A. (eds.) Natural heritage from East to West. Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 71-77.
Papiu V. C., 1960. Petrografia rocilor sedimentare, Ed. Știinţifică, 506 p.
Papiu V. C., 1970. Litologia calcarelor mezozoice asociate bauxitelor din Masivul Pădurea Craiului
(Munţii Apuseni), D. S. Inst. Geol., LVI/1, 187–207.
Papiu V. C., Alexandrescu Gr., Iosof V., Popescu Florica, Neacşu Vasilica, 1984. L'étude chimique-
mineralogique des schistes argileux bigarres (Vraconien-Turonien) des partes centrale et
septentrionale des Carpathes Orientales. D. S. Inst. Geol. Geof., LXVIII/1, 321–339.
Papiu V. C., Bordea S., Iosof V., Neacşu Vasilica, Popescu Florica, 1986). Étude chimique et
mineralogique des bauxites de la zone Ana-Secătura (Monts Pădurea Craiului), D. S. Inst. Geol.
Geof., 70-71/2, 63–82.

18
Papiu V. C., Colios Elena, Iosof V., Giuşcă R., 1972. Caracterele chimico-mineralogice ale componentei
argiloase din depozitele neogen superioare din Bazinul Beiuşului, D. S. Inst. Geol., LVIII/1, 273–292.
Papiu V. C., Iosif V., Mînzatu Silvia, Mantea Gh., Udrescu Constanţa, 1983. Considerations generales
sur la constitution et sur la genese des bauxites de Roumanie. An. Inst. Geol. Geof., LXII, 321–331.
Papiu V. C., Iosof V., Medeşan Alexandra, Giuşcă R., Papadopol Catrinel, 1973. Alcătuirea chimico-
mineralogică şi geneza unor argile neogene din Banat. D. S. Inst. Geol., LIX/1, 305–332.
Papiu V. C., Iosof V., Mînzatu Silvia, Giuşcă R., Jacotă Gr., 1975. Alcătuirea chimico-mineralogică a
bauxitelor din regiunea Sohodol-Cîmpeni (jud. Bihor). D. S. Inst. Geol. Geof., LXI/2, 37–69.
Papiu V. C., Iosof V., Mînzatu Silvia, Neacşu Vasilica, Popescu Florica, Udrescu Constanţa, Puricel R.,
Georgescu V., 1980. The chemical-mineralogical composition of the bauxites from the central Bihor.
D. S. Inst. Geol. Geof., LXV/2, 21–51.
Papiu V. C., Iosof V., Rădan S., 1987. Chemical-mineralogical study of the Lower Jurassic fireclay
formation of Anina (Banat). D. S. Inst. Geol. Geof., 72-73/2, 91– 108.
Papiu V. C., Iosof V., Rădan S., (1987), Chemical-mineralogical study of the Lower Jurassic fireclay
formation of Cristian-Holbav (Brașov District). D. S. Inst. Geol. Geof., 72-73/2, 109–125.
Papiu V. C., Iosof V., Rădan S., 1987. Consideration and genesis of the Lower Juarasic fireclay
formation of the Pădurea Craiului Massif. D. S. Inst. Geol. Geof., 72-73/2, 73–89.
Papiu V. C., Iosof V., Rădan S., 1987. Consideration and genesis of the Lower Juarasic fireclay
formation of the Pădurea Craiului Massif. D. S. Inst. Geol. Geof., 72-73/2, 73–89.
Papiu V. C., Kizyk A., 1958. Asupra litologiei calcarelor recifale de la Băile Herculane. St. cerc. geol.,
III/1-2, 121–141.
Popescu B., Rădan S., 1976. Carbonate Rocks and Evaporites – East Carpathian Miocene and associated
evaporites. Carbonate Rocks and Evaporites, Inst. Geol. Geof., Guidebook 15, 55–64.
Paucă M., 1978. Evaporitele din România. Aspecte genetice, paleogeografice și tectonice. An. Muz. Șt.
Nat. Piatra Neamț (Geol.-Geogr.), IV, 7-47.
Pârvu G., Mocanu Gh., Hibomvschi C., Grecescu A., 1977. Roci utile din România. Ed. Tehnică,
Bucureşti, 408 p.
Petrulian N., 1973. Zăcăminte de minerale utile. Ed.. Tehnică, București, 503 p.
Rădan S., 1978. Mineralogy and genesis of clays in the Miocene molase of the East Carpathians. Inst.
Geol. Geof., St. tehn.-econ., 14, 143–158.
Rădan S., 1994. Origin and evolution of the old kaolinitic weathering crusts in Dobrogea, Anal. Univ.
Bucureşti, XLIII, 27–28.
Rădan S., 1995. Clay mineralogy of Neogene salt formations in Romania: a sedimentological approach.
4th Workshop of IGCP–329 Project (Paratethys Neogene), Inst. Geol. Rom., p. 21.
Rădan S., 2000. Paleoscoarţe de alterare lateritică în Dobrogea Centrală şi de Nord. St. cerc. geol., 45,
Ed. Acad. Rom., 51–70.
Rădan S., 2002. Clay mineralogy and geochemistry of the coal bearing deposits Dacic Basin. GEO 2002,
Societatea Geologică a României, p. 40.
Rădan S., 2006. Applied clay mineralogy studies in IGR: Sedimentological and paleoenvironmental
implications. An. Inst. Geol., 74, 183–184.
Rădan S., 2011. Lateritic episodes and related continental deposits in Dobrogea (Romania):
paleoclimatic and palaeogeographical implications. Geo-Eco-Marina, 17, suppl. 1, 155–157.
Rădan S., Jipa D., 1975. Some data on the clay mineralogy and sedimentation in the abysal zone of the
Black Sea. Inst. Geol. Geof., St. tehn.-econ., 13, 113–125.
Rădan S., Nicolici Al., Mănescu Sanda, 1995. Clay minerals and zeolite occurences. Rom. Journ. of
Mineralogy, 77/2, suppl. 1, 67–77.
Rădan S., Vanghelie I., 1993. Clay minerals from the salt deposits of Romania. Inst. Geol. Geof., Rom.
Journ. of Mineralogy, 76, suppl. 1, 40–41.

19
 Rădan S., Vanghelie I., 1995. Contributions to clay mineralogy and genesis of some Romanian
bentonites: Valea Chioarului, Răzoare and Oraşu Nou deposits. Inst. Geol. Geof., Rom. Journal of
Mineralogy, 77/1, suppl. 1, 39–40.
Rădan S., Vanghelie I., 1996. Studiul acumulărilor de sare şi săruri de potasiu, An. Inst. Geol. Rom.,
69/1, 85–86.
Rădulescu D., 1981. Petrologie magmatică și metamorfică. Ed.. Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 367
p.
Rădulescu D., Dimitrescu R., 1966. Mineralogia topografică a României. Ed. Acad. R.S.R., București,
376 p.
Seghedi I., Szakacs A., 1991. The Dej tuff from Dej–Ciceu area: some petrographical, petrochemical and
volcanological aspects. The Volcanic Tuffs from Transylvanian Basin, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-
Napoca.
Seghedi Antoneta, Oaie Gh., Rădan S., Costea C., Vanghelie I., 1993. Petrology of Paleozoic siliceous
rocks from North Dobrogea. Inst. Geol. Geof., Rom. Journal of Mineralogy, 76, suppl. 1, p. 43.
Seghedi I., Rădan S., Vanghelie I., 1992. Comparative mineralogenetic study of alunite occurences in
Romania. Inst. Geol. Geof., Rom. Journal of Mineralogy, 75/1, suppl. 1, 40–41.
Stoica C., 1962. Considerații privind sărurile de potasiu din R.P.R. Rev. Minelor, XIII/10, 437-443.
Stoica C., Gherasie I., 1981. Sarea și sărurile de potasiu și magneziu din România, Ed. Tehnică,
București, 248 p.
Ştefan R., Brana V., 1968. Caolinul din împrejurimile Măcinului (Dobrogea de NW). D. S. Inst. Geol.,
LIII/3, 273–291.
Trifulescu M., 2005. Monografia mondială a grafitului. Ed. Vergiliu, Bucureşti, 365 p.
Trifulescu M., 2008. Geologia zăcămintelor de grafit din Munţii Parâng şi Căpăţânii. Ed. Vergiliu,
Bucureşti, 168 p.
* * * Catedra de Mineralogie (1992), Atlasul petrofaciesurilor sedimentare din România.
* * * Harta Substanțelor Minerale Utile (1984), ed. a II-a., IGR., București.
* * * Harta geologică a României 1:200 000 (1972), IGR, București
* * * IGR, Ministerul Geologiei (1984), Harta Substanțelor Minerale Utile 1:1 000 000
* * * Program MENER (2002), Potenţialul de minerale industriale al României şi valorificarea sa pe
piaţa internă şi externă. Arhiva Universității București, Catedra de Mineralogie.
* * * Universitatea din Cluj-Napoca (Bedelean I. et al., editori) (1991) The volcanic tuffs from the
Transylvanian Basin, Romania. Cluj-Napoca, 464 p.

20

View publication stats